Atmosfera se sprijină pe suprafața terestră, apăsând asupra acesteia cu o forță care

poartă numele de presiune atmosferică.

VARIAȚIA PRESIUNII ATMOSFERICE

Aceasta nu are aceeași valoare în toate punctele pe suprafața Pământului, ci este

mai mare acolo unde atmosfera este mai groasă (de exemplu, deasupra mărilor) și mai mică
acolo unde atmosfera este mai subțire.

Variația este determinată, în principal, de variația temperaturii aerului. Când are

temperatura aerului este scăzută, presiunea este mare, când are valori ridicate, presiunea este
scăzută, deci aerul este mai ușor.

În zona ecuatorială, unde temperatura este mai ridicată tot timpul anului, avem o
zonă de presiune atmosferică joasă, iar de la 30° -35 ° latitudine nordică și sudică, deasupra
oceanelor, unde aerul este mai rece se formează maximele tropicale, deci presiune atmosferică
ridicată. La fel și în zonele polare, presiunea este și mai ridicată.

În zona temperată, între 35°-60° latitudine nordică și sudică, presiunea variază în

funcție de anotimp.

Instrumentul care măsoară presiunea atmosferică se numește barometru. Mărimea

presiunii se exprimă în milimetri coloană de Hg (mercur).

Presiunea atmosferică:

-a) normală, dacă valoarea este 760 mm coloană de mercur

-b) minimă, dacă este mai mică de 760 mm colană de mercur

-c)maximă, dacă este mai mare de 760 mm colană de mercur.

Hărțile pe care se află traste liniile ce indică presiunea atmosferică se mumesc

hărți sinoptice, iar liniile se numesc IZOBARE.

ÎNCĂLZIREA DIFERITĂ A AERULUI DETERMINĂ ȘI MISCAREA

AERULUI SUB FORMĂ DE VÂNTURI, DIN ZONELE DE MAXIMĂ PRESIUNE SPRE
CELE DE MINIMĂ PRESIUNE.

CONCLUZIE : CAUZA MIȘCĂRII MASELOR DE AER ESTE DIFERENȚA

DE PRESIUNE DINTRE DOUĂ ZONE ALE ATMOSFEREI.