Sunteți pe pagina 1din 69

Ca toţ i marii artiş ti, MIRCE A CĂRTĂRESCU are aerul Humanitas, 2004

unui om obiş nuit. Un artist e suficient de boem pe ISBN 973-50-0869-6


dină untru ca sănu mai simtănevoia unor semne 821.135.1-31
exterioare care să -i sublinieze calită ţile, spunea unul © HUMANITAS, 2004
dintre scriitorii favoriţ i ai lui Că rtărescu. A dat tonul în EDITURA HUMANITAS
poezia unei întregi generaţ ii şi a fost al doilea poet că ruia Piaţ a Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
i-a reuş it în literatura românăo epopee, Levantul. Ar fi tel. 021/222 85 46, fax 021/224 36 32
putut ră mâne la poezie, dar ş i-a surprins publicul scriind www.humanitas.ro
nuvele, în a căror ţ esă turără mâi prizonier mult timp după Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/311 23 30,
ce ai închis cartea. Ar fi putut ră mâne la poezie ş i nuvele, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, Bucureş ti
dar a trecut la roman ş i aş a s-a nă scut trilogia în formăde e-mail: cpp@humanitas.ro
fluture Orbitor (din care au apă rut pânăacum Aripa w w w.librariilehumanitas .ro
stângăş i Corpul). Ar fi putut... dar a scris jurnal, eseu ş i ISBN 973-50-0869-6
publicisticăde primămână . A fost tradus în zece limbi.
Iar acum, pentru cititorii colecţ iei Cartea de pe noptieră, I met my old lover On the street last night She seemed so
primul volum de povestiri „de buzunar" din cariera glad to see me, I just smiled.
scriitorului, cu pagini care au ceva din graţ ia ş i tăietura And we talked some old times And we drank ourselves
exactăa fulgilor de ză padă . some beers, Still crazy after all these years, Still crazy
after all these years...
PAUL SIMON
MIRCEA CĂRTĂRESCU Mica negresă

DE CE IUBIM FEMEILE Invoc distinsele cititoare ale acestei că rţi sănu mă


eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă
HUMANITAS am să-ncep cu un citat. în adolescenţ ăaveam tâmpitul
BUCUREŞTI obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă
Colecţie îngrijităde IOANA PÂRVULESCU cam tristăîn liceul Cantemir. Colegii mei se cărau la
Coperta colecţ iei şcoalăcu magnetofoane de zece kile, puneau muzicăş i
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE dansau în ora de franceză ... Garsonelul, profesorul nostru
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţ
ionale a României ţăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui ş i le spunea cum se
CĂRTĂRESCU, MIRCEA zice la toate porcăriile în franţuzeş te... Vreo doi ră
sfoiau
De ce iubim femeile / Mircea Cărtărescu -Bucureşti: reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care

1 2
trăiam doar în lumea că rţilor, măapucam ş i trânteam pe articolului ar consta din câteva mici vagoane de cale fe-
tablăvreun citat din Camus sau din T. S. Eliot care se rată , iar citatul ar fi locomotiva. Simt cănu pot vorbi
potrivea ca nuca-n perete cu atmosfera de dezmă ţdin despre stil, despre ce înseamnăo fiinţ ăstilată , dacănu
clasa noastrăpră fuităş i dărăpă nată . La vederea lui, tipele încep exact cum voi începe.
care stăteau picior peste picior pe catedră , de li se vedeau Crezusem iniţ ial cămicul fragment face parte din Pentru
pulpele pânăsus sub poala sumeasăa sarafanului, nici Esme, cu dragoste ş i abjecţ ie, dar am avut surpriza să -1
mă car nu se mai osteneau săse strâmbe sau săpufnească gă sesc în Omul care râde. Iatăce zice Salinger,
dispreţ uitor. Se obiş nuiseră . Acum se uitau prin mine de întrerupând o poveste cu niş te copii duş i la joacăde un
parcănici n-aşfi fost, şofer de autobuz care le spunea istorii fărăsfârş it, ca-n
şi aşa am trecut liceul: un ciudat în uniformădestră mată , benzile desenate americane cu Spiderman sau Batman:
care scrie texte de neînţ eles pe tablăsau vorbeş te cu „Acum, pe loc, nu-mi amintesc decât trei fete care sămă
castanii pe marginea gropii de să rituri în lungime. fi impresionat de la prima vedere cu frumuseţ ea lor de
Vorbeam în citate nu din snobism, nici ca sămădau mare nedescris. Una a fost o fatăzveltă , în costum negru de
(nu te puteai da mare decât cu muzica rock ş i cu lista baie, care se stră duia din greu săînalţ e o umbrelă
gagicilor pe care le-ai fi avut, restul erau fleacuri), ci portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua
pentru căajungeam săiubesc câte-un autor pânăla am întâlnit-o prin 1939, la bordul unui vas de croazierăîn
nebunie, sămăidentific cu el ş i săcred cănumai vorbele Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin.
pe care el le-a rostit odatăexprimăadevă rul fundamental A treia a fost prietena ş efului, Mary Hudson."
al lumii, pe când tot restul e vorbă rie goală. în loc să -ncep acum săexplic de ce aceste flash-uh de
De-a lungul timpului, am ră mas acelaş i jerk că ruia nu-i frumuseţ e purăsunt atât de minunate literar (pe cât de
pasăcu ce se-mbracă , ce mă nâncăş i ce spune la o bere banale par la prima vedere), pără sesc locomotiva aş a cum
sau la un colocviu, dar am învă ţat săfiu mai prudent în eş i trec la vagoane. Iar primul vagon e cu atât mai ciudat,
douăprivinţ e măcar. Prima este povestirea viselor (dar la cu cât se dovedeş te a fi chiar un vagon adevă rat, în sensul
asta voi reveni cu altăocazie), iar a doua, citarea din propriu al cuvântului. Fiindcăîntr-un vagon de metrou
autorii mei preferaţ i. Ambele plictisesc de moarte atât în am întâlnit-o — de fapt, mi s-a dat ş ansa s-o vă d câteva
scris, cât şi în orice conversaţ ie pe care o porţ i, şi-ţi dau minute — pe cea care mi-a ră mas în minte pânăazi drept
un aer de tip nefrec-ventabil. Cu toate astea, sunt cea mai frumoasăfemeie din lume. Sigur căpoate
momente în care mi se pare căam sămor în clipa splendoarea ei se amestecăacum în mintea mea cu irealul
urmă toare dacănu povestesc un vis sau nu-i dau drumul caruselului de pe malul oceanului, cu leii de mare
citatului. Nici nu-mi imaginez, de pildă , paginile de faţ ă îngrămă diţi unii peste alţ ii lângădebarcader, cu omul-
fărăcuvintele lui Salinger la-nce-put — scriitorul pe care statuie încre-
chiar îl iubesc ş i-1 admir cel mai mult —, de parcărestul menit pe postamentul să u (primul pe care l-am vă zut

3 4
vreodată ,ş i care mi-a dat ideea unui întreg capitol din culoare a pielii decât a mea, deş i multe au avut altă
Orbitor), cu nesfârş itele magazine de bijuterii etalându-ş i culoare a minţ ii, a vocii, a zâmbetului. Dar, pur ş i simplu,
lanţ urile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în fata de care nu mi-am putut dezlipi ochii de-a lungul a
care bă-gai un bănuţde un cent ş i-ţi era înapoiat turtit în douăstaţ ii întregi de metrou (exact în porţ iunea cât
formăde elipsă , cu uriaş ii arbori sequoia din Red Wood... vagoanele s-au târât pe fundul oceanului) s-a întâmplat să
Cu străzile care urcăş i coboară , cu Chinatown ş i cu fie negresăş i săaibăaproximativ ş aisprezece ani. Şi să
palmierii mă turând leneşcerul din (mai pot săţ in poarte un sari de mă tase albăcu foarte palide flori
secretul?) San Francisco, oraşconstruit în jurul micuţ ei neidentificabile presă rate, în uş or relief, deasupra lui
negrese din metrou, dupăchipul ş i asemănarea minunăţ iei (chiar deasupra, plutind parcăla un centimetru de
ei. materialul lucios). Iar pe cap săpoarte, din acelaş i
Locuiam, de fapt, în Berkeley ş i-n fiecare dimineaţ ă material, un mic turban ce-i alungea tâmplele în felul
pără seam mica mea suburbie, cu KFC-ul ş i K-Mart-ul frumuseţ ilor egiptene. Şi s-a întâmplat, de asemenea, ca
subsidiare, ca săiau metroul ce măducea, pe sub braţ ul fata săaibăfire de walkman ş erpuindu-i afarădin urechi
de ocean, drept în inima Frisco-ului. în 1990 eram încăun şi pierzându-se, subţ iri ş i duble, sub pânza sari-ului,
puş ti pletos, în jackăde piele cafenie, ce umbla cu mâi- detaliu tehnologic într-un contrast atât de necontrastant cu
nile-n buzunare pe stră zi, închipuindu-ş i căpă ş
eş te exact tradiţionalul vestmânt, încât te-ntrebai dacănu cumva toţ i
pe urmele lui Ferlinghetti ş i Ke-rouac. Metroul, faimosul strămoş ii ei africani purtaserăwalkmanuri la cingă toare,
The Bart, e de o deosebităeleganţ ăel însuş i. Câtă din noaptea istoriei ş i pânăatunci. La glezna unui picior,
deosebire faţ ăde mizerul metrou new-yorkez, care pare, o bră ţarăde piele cu un citat arab, din Coran, poate.
jegos de uleiuri ş i funingine, un lugubru peisaj de utopie Fata nu era frumoasă , ci era însăş i imaginea sensibilăa
negativă ! Suplu ş i alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub frumuseţ ii. Mi-e cu neputinţ ăsă
ocean atât de lin, încât parcătot tavanul lui devine treptat 11
de sticlăş i poţi vedea prin el lumina verde, tulbure a spun dacăera doar un obiect estetic lipsit cu desă vârş ire
mă rii şi forfota peş tilor argintii. într-o dimineaţ ă, moţ ă- de psihologie sau dacă , dimpotrivă , era numai psihologie,
ind pe un scaun de plastic în metrou, deodatăam văzut-o. derealizată , proiecţ ie a privirilor fascinate ale celor din
Nu eram singurul. De fapt, abso- jur. Privind-o, înţ elegeam de ce se spune câteodată
10 „frumuseţ e răpitoare": eram cu toţ ii ostaticii ei, aş teptând
lut toatălumea din vagonul puternic luminat o privea. parcă , din clipă-n clipă , săfim, pe rând, sacrificaţ i cu
N-am fantezii cu negrese. Am întâlnit câteva, în diverse cruzime. Şi totuş i timiditatea ş i inocenţ a erau singurele ei
ocazii mondene, ş i mi s-au pă rut, ca ş i chinezoaicele sau puteri.
ară boaicele, femei ca toate femeile. De prisos săspun că N-aşputea spune când apă ruse în vagon, dar a ieş it o dată
n-am avut nici o iubităatât de exoticăîncât săaibăaltă cu mine în piaţ a Kennedy, cu magazine de lux ş i palmieri,

5 6
şi, mergând dreaptăîn sari-ul ce-i înfă şurăomoplaţ ii ş
i credeam eu, prin K.O. pe Mandiargues, Jean Paul,
fesele, s-a dizolvat în lumina complicatădin jur. De multe Hoffmann, Tîeck, Nerval, Novalis, la puncte pe Kafka ş i
ori dupăaceea m-am gândit cădacă , mergând în urma ei, prin abandon (în runda a ş aisprezecea) pe Dimov. Fiecare
i-aşfi atins învelitoarea de mă tase, s-ar fi-ntors spre mine carte pe care o citeam pe atunci era o halterăridicată,
nu pentru cămi-ar fi simţ it atingerea, ci pentru căar fi fiecare poem era un extensor, orice plimbare — un ş ir
simţ it căse scurge, din corpul ei în degetele mele, o parte lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un
din necunoscuta ş i mistica ei putere interioară ... capac de stilou sau o ascuţ itoare de pe masăatât de intens
Acum observ, abia, căatât femeile descrise de Salinger în şi de impersonal încât totul dispă rea împrejur, iar
trei cuvinte expresive (ce formidabil: fata care aruncăcu lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, vă zute
bricheta într-un mar-suinl), cât ş i cea pe care n-am reuş it din toate pă rţile deodatăş i înţ elese în tă ria la pipă it şi în
eu s-o descriu într-o paginăîntreagăapar în preajma chimismul suprafeţ elor lor de metal ş i de plastic ca ş i
mă rii. Şi mi se pare căaş a trebuie săfie, căci atunci când când nu ar fi fost în afara corpului meu, ci ar levita —
măgândesc la stil (care este graţ ie, unduire o datăcu cum ş i levitează— în aerul de aur al minţ ii mele) — un
unduirea generalăa lumii, plutire în josul curentului fără exerciţ iu de concentrare pentru noaptea care urma, un
nici un moment de opoziţ ie, urmând meandrele plinurilor antrenament pentru o nouăpartidăde vis.
şi ale golurilor) aceeaş i imagine-mi vine mereu 14
12 D. era minunată ,ş i dacăam scris o datădespre ea că
în minte: algele prelungi care sunt trase-n sus ş i-n jos de dormea cu ochii larg deschiş i, lucrul ă sta nu trebuie luat
curenţ işi se-ndoaie, se subţ ie şi se-ngroaş ăîn apa verde, ca o invenţ ie de autor. Chiar aş a era. In lunga noastră
gelatinoasă , de pe fundul mă rilor. istorie nu am dormit prea multe nopţ i împreună , iar când
Nu poţ i face nimic ca săai stil. Pentru căstilul nu îl ai, ci am fă cut-o, totul era de fapt deja terminat: atât dragostea
îl eşti. E engramat acolo, în ingineria vertebrelor din mea disperatăpentru ea, cât ş i povestirea despre Gina. Nu
coloana ta vertebrală , în dinamica fluidelor corpului tău, văpot spune cât de trist era săfac dragoste cu propriul
în spotul de luminăde pe pupila ta catifelată . în înţ elep- meu personaj ş i nu cu fata pentru care m-aşfi lăsat jupuit
ciunea minţ ii tale, care înainteazăcând universul de viu altă dată . Dar întotdeauna când am înnoptat lângă
înainteazăş i se retrage când universul se retrage. ea m-am trezit noaptea ş i am văzut-o cum privea tavanul,
Pentru D. r vingt ans apres fărăsăclipească, fă răsă -1 vadă , cu ochii lucind slab de la
am cunoscut-o pe D. (pe care într-una din povestirile semi-lumina ferestrei.
mele am numit-o Gina), măcredeam un fel de Am vă zut-o prima datădormind aş a la Co-chirleni, unde
supercampion al visului. îmi pregă team fiecare noapte ca studenţ ii facultă ţii noastre erau în practicăagricolă , la
pe o galăde box în care-mi puneam în joc centura cu cules struguri. Intram zilnic în vie, însoţ iţ
i de un satir
diamante contra tuturor challenger-ilor. Ii învinsesem, pă gân (dom' Podgo, gol puş căş i hirsut) ş i de un blajin ar-

7 8
hanghel („pă rintele" Ioan Alexandru), ş i dupăvreo ş ase visez. Că , poate, toatăviaţ a mea de pânăatunci fusese un
ore de lă lă ialăne-ntorceam la dormitoarele noastre. Deja vis.
dupăo săptă mânănu mai puteai spune care era Dar în noaptea urmă toare, când D. ş i cu mine am stat
dormitorul fetelor ş i care al bă ieţ ilor. Ne amestecaserăm pânădimineaţ a într-un lan de lucerna, golind o sticlăde
complet. într-o după -masă, D. mătrimisese să -i cumpăr votcăş i bă tă torind lucerna pe o suprafaţ ăde necrezut de
nu ş tiu ce—eram pe atunci încădoar prieteni, ceva mai mare (eu aflând pentru prima datăatunci cât de dulce la
mult decât colegi —, aş a căla întoarcere am intrat la fete mângâiat e părul pubian al unei fete) — a fost un
în dormitor. Haosul de-acolo era de nedescris: una-ş i 16
făcea unghiile de la picioare, alta-ş i dă dea în chiloţ i cu hipervis, iar anii care au urmat — vise unul într-altul,
intim spray, alta se lingea cu un tip (acum bă iatul ă sta e precum casetele chinezeş ti lăcuite. Un sărac ş i sceptic fiu
mort), al clasei proletare cunoscuse o prinţ esăetc, etc. Ce vreau
15 săscriu aici, fiindcărestul e-n cărţ i, e ceea ce nu am putut
iar Mira ş i Altamira (credeaţ i cănu existăîn realitate? scrie nicăieri în literatura mea pentru că, vorba lui Kafka,
uite căexistăş i trăiesc ş i azi împreună) se ţ ineau strâns în „asta nu se poate spune".
braţe sub cearceaful aceluiaş i pat. D. era întinsăîn patul N-aşfi iubit-o niciodatăpe D. dacă -ar fi fost numai
de deasupra. M-am suit pe marginea celui de jos ca s-o (foarte) frumoasăsau dacăsingurele ei mijloace de
văd mai bine: era dreaptăca o statuie de pe-un sarcofag seducţ ie ar fi fost palatul în care mi se pă rea călocuieş te
etrusc ş i măprivea drept în faţ ă. Trebuie săvămai spun — când am fost prima datăîn casa ei tapetatăcu icoane
căD. avea cei mai frumoş i ochi galbeni pe care ţ i-i poţ i pe sticlăam crezut, literalmente, căam trecut prin zeci de
imagina, cu gene ră sucite ca niş te mici cârlige. Azi nu-i camere — ş i fascinantele ei ţ oale ş i cosmeticale. N-aşfi
mai are la fel. De câte ori o mai vă d, o recunosc după iubit-o nici doar pentru căo dată, pe când o conduceam
buze (astea chiar inconfundabile), nu dupăochi. I-am acasă , ca de obicei, într-un decembrie înză pezit, s-a oprit
spus câte ceva, iar ea măprivea mai departe, cu aerul că cu mine într-o piaţ etătriunghiulară , luminatădoar de un
ascultăgrav, dar că , din motive confuze, nu poate ajunge bec chior, ş i-a strecurat mânuţ ele ude în buzunarele
la miezul vorbelor mele. Cred căau trecut douăminute în paltonului meu ş i m-a privit în ochi, în întuneric, fă răsă-
care i-am tot dat explicaţ ii. Simţ eam, obscur, căe ceva în mi spunănimic, pe când în lumina becului ningea cu o
neregulă , dar, ca într-o situaţ ie absurdăde vis, nu intuiam furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum.
unde anume e greş eala. în sfârş it, o colegămi-a aruncat, Adevă rul este căD. m-a sedus (prin forţ ăş i persuasiune,
neatentă : „Las-o, nu vezi cădoarme? Aş a doarme ea, cu mai mult aş a cum un bă rbat seduce o femeie) prin puterea
ochii deschiş i". în acel moment (pentru căD. măprivea ei specialăde a visa.
mai departe în ochi cu cel mai natural aer cu putinţ ă ) am D. nu era prea inteligentă, mulţ i o credeau de-a dreptul o
avut sentimentul limpede — nemai-repetat vreodată— că gâscăş i măcompă timeau teatral pentru neajunsurile

9 10
legă turii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici „Orbitor" — în general, fluturii, acolo, sunt fluturii ei —,
fidelănu era deloc. Dimpotrivă, cocheta cu alţ ii pânăla de asemenea al ei cel despre imensa incintă -cavou în care
exasperare ş i avea grijăsă-mi dea mereu, sadic, ra- Mă ria ră tăceş te săptă mâni în ş ir pe dale dulci de
17 calcedonie ş i ma-lachită . De fapt, am acum impresia că
portul cu cine se mai vedea. Dar, ca visă toare, era la o fiecare vis pe care mi 1-a povestit în acea epocăînde-
categorie mai grea decât mine ş i măzdrobea în fiecare pă rtatăîn care am fost împreună ,ş i chiar cele pe care le-
confruntare. Niciodată , la nimeni (induding Nerval, Jean am visat eu, independent de prezenţ aş i voinţ a ei,
Paul ş i toţ i ceilalţi mai sus pomeniţ i), n-am întâlnit vise înmugurea în miezul creierului ei, dezvolta un filament
mai... puternice, mai arhitecturale, mai aş ezate cu labe translucid care-mi perfora ţ easta ş i înflorea deodată, la
grele de leu pe pă mânt ş i totuşi construite pe nori ş i pe cer capă tul filamentului, desfoindu-se exotic ş i pluriform în
albastru. Când îmi povestea câte un vis, îl vizualizam în craniul meu. Se formase un cordon ombilical între minţ ile
atâtea detalii încât mai târziu mi se pă rea căeu l-am visat. noastre, ea era mama care măhră nea cu substanţ a
De multe ori, dupăce o conduceam acasă , ca de obicei, gelatinoasăa visului, iar eu — care (sau fiindcă) iubeam
serile, dupăultimele seminarii, intram în holul casei ei ş i fiecare fibrădin amărâtul ei că pş or de studentăş i
ne aş ezam pe treptele de marmură, într-o penumbrăîn gâsculiţ ă— creş team din întrolocarea foiţ elor
care abia ne vedeam ochii. Atunci aprindea o ţ igarăş i embrionare, scrise pe ambele feţ e cu vise furate.
începea săpovestească . Ochii îi stră luceau, sub genele Şi iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie ş i (mult mai
încârligate, ca în scena din barul pustiu, din Citizen Kane. mult) dispreţ , nemaiîndrăznind săintru nopţ ile în nici un
Un vis al ei dura, povestit, cel puţ in jumă tate de oră , dar fel de ring, pentru nici un fel de rundăonirică. Ea, o
mie mi se pă rea, ca în povestea aceea orientală , căţine necunoscută , un plic folosit ş i aruncat, în care poate au
vieţi în ş ir, trecute sau viitoare. Când, plecând, închideam fost bani sau poate heroină . Amândoi am trecut deja de
dupămine uş a grea, de fier forjat, măîntrebam mereu patruzeci de ani ş i (ca săcitez din clasici) „amorul nostru
cum aveam săsupravieţ uiesc pânăa doua zi, când ne nemuritor s-a dus dracului"...
vedeam iar la facultate. O rog pe D. — „Wherever she is" — săaccepte acest mic
Mai târziu, povestind vise în că rţile mele, am profitat de text nu numai ca monedăde schimb pentru cuvintele pe
nenumă rate ori, miş eleş te, de o fisurăîn legea proprietă ţ
ii care mi le-a spus nu foarte demult, dar ş i ca pe un tandru
intelectuale — absenţ a copyright-ului pe vise — ca să -i omagiu.
fur cele mai fermecă toare ş i mai articulate viziuni, cele 19
mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la Cerceluş i
ireal şi part way back. Al ei a fost visul cu palatul de Dunt convins căai tră it şi tu, dragăcititoare, de câteva ori
marmurăinvadat de fluturi din în viaţ ă, acea senzaţ ie care, ca atâtea altele din aceeaş i
18 zonă , ar trebui sără mânăfărănume, dar care poartătotuş i

11 12
numele urât ş i tautologic de deja vu. Pentru căatunci departe, printr-o memorie atavică: în corpul mamei tale,
când tră ieş ti aş a ceva, nu aparenta repetare a unei scene al bunicii tale sau al celtei, roxolanei sau sarmatei care ţ i-
din viaţ a ta te impresionează(în definitiv viaţ a noastră a fost stră-stră -stră -(....)-străbunicăîn adâncul timpurilor.
constădintr-un ş ir lung de repetiţ ii: câte mii de nasturi Cred căai colecţ ionat ş i tu senzaţ iile acestea, sperând că
încheiem ş i desche-iem într-un an? Câte petreceri practic într-o zi le vei gă si sensul ascuns.
identice, cu aceiaş i doi-trei amici ş i cu bârfirea celor ab- în ceea ce măpriveş te, pe lângămulte alte ciudă ţenii ale
senţ i, organiză m? Ar trebui sănumim deja vu mai fiecare minţ ii mele — măgândesc uneori ce preţ ios aşfi ca
moment pe care-1 tră im), ci ră vă ş irea pe care ţ i-o material de studiu pentru un psiholog, chiar pentru un
produce, magia intensăpe care, fă răsăş tii de ce, o simţ i psihiatru, dar n-am de gând să-mi vând pielea atât de ief-
întotdeauna într-o astfel de situaţ ie. Stai la televizor, tin —, senzaţ iile de deja vu m-au însoţ it constant în viaţ ă,
plictisită, într-o după-masă , te uiţ i absentăla vreo din fericire nu atât de des încât
emisiune care nu te intereseazăş i brusc parcăexplodezi 21
într-o sferăde luminăintensă : hei, dar clipa asta ai mai sănu le mai dau atenţ ie. Au început în adolescenţ ă(când
tră it-o o dată! Sigur, sigur, exact aş a a fost! Dar nu ş tii ce încep de fapt toate) printr-o impresie neaş teptatăde leş in,
anume a fost ca înainte ş i nici nu eş ti în stare săgândeş ti de dizolvare în nostalgie pe care-am avut-o într-o zi de
lucid, că ci te cuprinde deodatăun fel de fericire în care se toamnămergând pur ş i simplu pe stradăcătre liceu. Mă
20 încruciş asem cu o femeie care trecea în sens invers ş i care
amestecăo teroare paroxisticăş i o sfâş ietoare nostalgie: mirosea... a un anume parfum, un parfum dulce ş i uş or
„Da, da, aş a a fost atunci!", îţ i spui mereu ş i mereu ş i abia mentolat, mai curând unul de cofetărie decât parfum de
când acest extaz te pă ră
seş te, de parc-ai fi fost un dop de damă . Femeia era îmbră catăîntr-un taior roz. îmi amin-
plutăpe apă , ridicat o clipăpe creasta valului ş i coborât team parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam ş i
iară ş i în vale, începi săte-ntrebi ce anume din ce ai vă zut femeia aceea, o ş tiam de fapt foarte bine! Când, rămas cu
la televizor ţ i-a provocat furtuna aceea în memorie. Nu gura că scată , m-am uitat peste umăr, vederea femeii care
vei gă si răspunsul, oricât l-ai că uta. Poate vei rememora se-ndepărtase, dar a cărei dârăde parfum încăajungea
vreo frazăsau vreo imagine, dar ele nu-ţ i mai provoacă , pânăla mine, mi-a provocat o nouără bufnire, o nouă
la reamintire, descă rcarea aceea orgasmicăş i tristă . De sfâş iere. Cred, de fapt, căaceastăsenzaţ ie fă rănume
asemenea, n-ai săfii în stare să -ţi aduci aminte în ce seamă năcel mai bine cu suferinţ a intensăa unei iubiri
moment din trecut ai fost transportată : ai uitat, aş a cum se neîmpă rtăşite sau pierdute. Cu greu m-am urnit mai
evaporăvisul atât de viu la doar câteva secunde de la departe spre liceu. Mi se fă cuse frică : aveam să
trezire. Ră mâi doar cu senzaţ ia căai tră it ceva infinit de înnebunesc? Cum măgândeam la acel parfum, cum îmi
preţ ios, căpentru o fracţ iune de secundăte-ai întors, revenea în minte, simţ eam căse apropie iară şi de mine
literalmente, în corpul fetiţ ei care ai fost, sau poate ş i mai acel val gata sămăridice din nou din mine însumi.

13 14
în urmă torii zece ani cred căam mai simţ it de ş apte-opt pe podeţ ul cu balustradăde beton imitând trunchiuri
ori, în diverse locuri, parfumul care-mi zbura creierii ca împletite de copaci din Ciş mi-
un glonţ . Nu înţ eleg cum am supravieţ uit când, student 23
fiind, am urcat în lift cu o doamnăce purta acel parfum. giu, privind bă rcile care treceau pe dedesubt. Mirosul m-a
Dupăce a coborât, am oprit liftul între etaje, m-am luat prin surprindere ş i a făcut iară şi ca totul să
ghemuit pe podea ş i am rămas aş a poate explodeze. înainte sămă -ntorc ş i săsurprind un cârd de
22 fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am
o orăîntreagă , inspirând adânc acea aromărozăş i avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie ş i am
încercând să -nţeleg unde, în trecutul meu îndepă rtat, crezut căvoi fi sfâş iat de nostalgie: era o vitrinăcu
fusesem înş fă cat ş i târât cu o asemenea forţ ăuriaş ă
. Am bomboane de ciocolatăînvelite-n foiţ ăde staniol, foiţ e
mai simţ it acel parfum în aglomeraţ ii, în magazine ş i roş ii sclipitoare, vernil ş i intens violete, cu modele de
troleibuze, mai curând în medii populare decât între steluţ eş i mici dreptunghiuri, era o femeie în faţ a vitrinei
oameni înstă riţi. Putea săfie cine ş tie ce apăieftinăde (purta o hainăde culoare roz) ş i mai era ceva, lucrul cel
colonie, măgândeam, din cele ce se vindeau odinioarăîn mai enigmatic, o umbră , o mare umbrăcă zând peste
sticluţ e în formăde automobil... De fiecare datăîmi vitrină . Totul ţ inea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea
propuneam săalerg dupăfata care mirosea atât de parcăîn cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu
monstruos ş i ameţ itor, săo-ntorc de umă rş i săo-ntreb: era o imagine, era ceva viu, era o clipătră ităde mine
„De unde te cunosc?" sau „Cum se numeş te parfumul cândva ş i pă trunsămiraculos în realitate... Oricât m-am
tău?" sau „Vrei săte mă riţi cu mine?", întrebă ri care mi stră duit, n-am putut găsi în memoria mea o localizare a
se păreau, în exaltarea mea, perfect echivalente. N-am acelei fulgurante viziuni. Fusese poate, măgândeam,
făcut-o niciodatăpânăîn ziua când a fost prea târziu. Şi dintr-un vis...
nu pentru cămi-aşfi dorit ca totul sără mână , ca în scrie- Câţ iva ani dupăaceea n-am mai avut senzaţ ia de deja vu.
rile lui Mateiu Caragiale, „sub pecetea tainei" — Nu măplâng însă : am avut altele, care de care mai
dimpotrivă , amintirea fulgurantă, nespaţ ială, a unui ţ inut fantastice. în acea perioadăam început săam „vizitatori".
mistic în care acel parfum mă-ntor-cea mereu ş i mereu Deschideam ochii în miez de noapte ş i îi vedeam: un
măchinuia ca pe Meaul-nes al lui Alain-Fournier —, ci bă rbat sau o femeie stând pe pat, lângămine, ş i privindu-
pentru cămereu încercam cu disperare sărespir cât mai măcum dorm. Aşputea să -i desenez pe fiecare dintre ei,
mult în miezul acelei explozii de suferinţ ăul-tra-fericită , atât de clar mi-i aduc aminte. Dar ei sunt din altăpoveste.
pe lângăcare realitatea unei femei oarecare, repede Fapt e căla un moment dat, într-o perioadăde mare de-
înghiţ ităde mulţ ime, nu mai conta prea mult. O singură 24
datăam avut sentimentul iluzoriu căstabilesc, în fine, un rutăîn viaţ a mea, când treceam dezordonat de la o femeie
cap de pod cu ţ inutul îndepă rtat: era primă varăş i stăteam la alta fă răsăş tiu ce vreau ş i cine mai sunt, am cunoscut

15 16
o... doamnăcu ani buni mai în vârstăca mine. îmi plac din jurul statuii. Statuia din centrul pieţ ei înconjurate de
mult de tot femeile mature, cele ce par mereu atât de clă diri bizare, pline de gorgone ş i de atlaş i de ipsos, era
grave, de intangibile, atât de încrustate în tiparele propriei de-a dreptul colosalăş i-ş i lă sa umbra ca de gno-mon
vieţ iş i care totuş i, când se hotără sc săse elibereze de ele, peste vitrina cofetă riei. Ne-am îndreptat că tre uşa ei cu
devin cele mai dulci ş i mai senzuale iubite cu putinţ ă. O clopoţ el. în vitrinăerau bomboane de ciocolatăînfă ş urate
astfel de femeie minunatăavea săvinăîhtr-o searăde în poleieli colorate. Mama a intrat „doar pentru o clipă ",
iarnă , pe ninsoare, la mine. O vreme, stând de vorbăla un lăsân-du-măs-o aş tept afară . Norii se sfâş iau de creş tetul
pahar de vin ş i gândindu-ne de fapt numai la ce avea să încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse ş i piaţ a era
urmeze, lucrurile au mers ri-tualizat, îndreptându-se spre goală , doar ş ina sclipea de-a lungul ei. între faţ adele
finalul lor normal. Urma sătră im o noapte de dragoste ce stră ine liniş tea se lă sase desăvârş ită. Şi mama nu mai
avea sără mână, mai mult ca sigur, unica. Nici unul dintre ieş ea din cofetărie. Măpierdusem de ea, aveam sără mân
noi nu vroia mai mult de la celălalt. Dar în pat mi-am dat mereu acolo, în piaţ a cu statuie uriaş ă. Am început săţ ip
seama, cu neliniş te, căsub densul parfum franţ uzesc cu din răsputeri, ghemuit pe vine, când uş a s-a deschis ş i am
care se dăduse în acea seară, pielea ei caldăş i moale mi- ză rit o mânecăroz ş i am ş tiut căe mama. Un val de
rosea a... Extrem de slab, e drept, dar incon-fundabil. I- iubire, cum n-aveam sămai simt vreodată , m-a copleş it.
am scos mai departe dantelele roz în care intimitatea ei Mama, cârlionţ ii ei castanii, faţ a ei subţ ire, gâtul ei,
era înfăş urată , dar mintea mea deja nu mai era acolo. braţ ele ei! M-am încleş tat de ş oldurile ei râzând printre
Corpul acela compact ş i viu, pentru care în orice altă lacrimi, când am simţ it aroma. Parfumul dulce, uş or
situaţ ie mi-aşfi dat ş i pielea de pe mine, nu mămai mentolat, pe care n-aveam să-1 mai uit niciodată . în mâna
atră gea deloc, de parcăn-ar mai fi fost din aceeaş i specie mamei
cu mine. Era un lucru stră in, încăfoarte frumos, dar 26
străin. Nu mi se mai întâmplase sără mân total inert lângă era o pungăde hârtie cu margini zimţ ate. „Uite ce ţ i-am
o femeie ş i totuş i nu simţ eam nici jenă , nici vinovă ţie. cumpă rat!" în pungăerau bomboane roze, discoidale,
Am foarte uş oare, din zahăr expandat. „Le zice cerceluş i",
25 mai zise mama. Ele miroseau aş a, ele umpleau piaţ a de
adormit unul lângăaltul, inocenţ i ca Tristan ş i Isolda, ş i parfum, încât statuia abia se mai ză rea ca prin ceaţ ă. Şi
în visul pe care l-am avut spre dimineaţ ăam pă şit, în fine, acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou ş i-am început
pe tă râmul îndepă rtat. Mama era giganticăpe lângămine. săplâng de fericire sau de nefericire pânăcând prietena
Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mea m-a trezit, mirată ,ş i mi-a ş ters lacrimile.
mergeam spre locuinţ a mă tuşii se clătina pe ş ine. Despre intimitate
Spinarea vatmanului, în că maş ăasudată , părea o pânză J\m tră it o vreme, în altăviaţ ăparcă, la Amsterdam, într-o
umflatăde corabie. Am coborât la Rond, pe macadamul mansardăa uneia dintre casele flamande din

17 18
Watergraafsmeer. în restul apartamentului, clă dit pe trei privind orgia live de pe scenă . Fiecare clă dire era un
nivele, locuiau proprietara, o poloneză ,ş i fiica ei bordel, în sutele de vitrine stă teau femei în costume de
rubicondă . Fă ceau baie împreunăîn fiecare seară ,ţ ipând sex, doar dantele ş i jartiere fluorescente, femei tinere ş i
şi stropindu-se cu apă , noaptea poloneza bea ţ eapă n, de femei bătrâne, suple sau cu burţ ile revărsate, dulci ca
una singură , plângându-ş i soţ ul pierdut. .. în odaia mea cu niş te păpuş i sau dure ş i bă rbă toase, de toate rasele,
tavan oblic aveam doar un pat, un scaun ş i o masă . Mai culorile ş i chiar... sexele, că ci câte una dintre ele era, de
aveam un CD Player ş i câteva discuri, pe care le-am tot fapt (trebuia însăsăai ochi buni ca să-ţ i dai seama), un
ascultat în primele zile pânăle-am învă ţat pe de rost. bă iat fardat ş i epilat ca pe scenele elisabeta-ne, zâmbindu-
Afarăploua cum n-am mai vă zut niciodată, într-un fel de ţi tandru ş i chemându-te cu degetul. Trecând pe lângă
crepuscul gălbui, ş i-aşa avea s-o ţ inăcâteva luni în ş ir. vitrinele acelea baroce ş i exuberante, măgândeam cât de
înnebuneam de singurătate. La facultate predam câtorva mult semă nau ele cu închipuirile mele din adolescenţ ă
,
studenţ i noţiuni elementare de limbăromână. Când ie- când, înfă şurat în cearceafuri ude de transpiraţ ie şi
şeam, serile, măplimbam ore-n ş ir prin oraş , cu o feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene,
umbrelăpicurătoare deasupra capului. Mergeam de-a femei neruş inate, fă răchip, fă ră
lungul canalelor semicirculare, treceam peste poduri 29
arcuite, mă-nfundam prin uliţ e strâmte cu mici magazine
suspecte... Cum eram pletos ca naiba ş i cu geacăde piele, personalitate ş i fărăvoinţ ăproprie, pure animale sexuale
mereu ce-mi ofereau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor
28 parfumate. Acum eram singur la Amsterdam, de parcăaş
eram agă ţat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri fi rătăcit singur prin imaginarul meu adolescentin, prin
şi asiatici, care-mi vârau sub nas punguţ e legate cu paradisul infernal al erotismului meu, ş i nu aveam decât
elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate ş i, lângă săintru în oricare din acele încă peri ca să-mi realizez
godinul încins, cu aburi ieş indu-mi din haine, beam câte viziunile. Erau toate pentru mine, aşfi putut uş or acumula
un jene-ever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu o experienţ ăsexualăimposibilăîn alte părţ i. Cum
de lesbiene se să ruta languros, ostentativ. Nimeream de câş tigam aproape un salariu olandez mediu, mi-aşfi
multe ori în cartierul roş uş i umblam, anonim în marea de permis fă răprobleme o fatăpe să ptămână, o fatăla trei
bărbaţ i ce se holbau la vitrine, pe lângăbarurile ş i erotic- zile, o fatăoricând aşfi vrut. O priveam pe câte una în
show-urile care-ş i aruncau luminile reclamelor peste ochi, o vedeam deodatăproiectându-se înspre mine,
valurile sumbre ale canalelor pline de case plutitoare. înflorind ca ş i când ş i-ar fi vă
zut deodatăiubitul, mă
Femei în combinezoane roş ii, cu fabuloase peruci gândeam cum ar fi fost o noapte în braţ ele ei. Şi...
ultramarine, măapucau uneori de mânăş i-ncercau sămă treceam mai departe, pânăieş eam din zona aceea
convingăsăintru într-una din să lile unde puteai bea carnavalescăş i reintram în oraş ul protestant, sever, plin

19 20
de cupolele bisericilor îndepă rtate. Ajungeam de fiecare culturală , tinde ş i ea săfie înlă turatăîn cele mai intense
datăacasă , în că mă ruţ a mea, mulţ umit căsunt singur ş i momente ale actului sexual, ca parte a carapacei cerebrale
nu în braţ ele unui obiect sexual, în toatălunga mea ş edere ce ne acoperănuditatea. în multe cupluri fantezia
în Amsterdam, nu m-am gândit niciodatăserios săam de- depersonaliză rii partenerilor, a uită rii legăturii dintre ei,
a face cu o prostituată. intensificăplăcerea erotică. Cu toate acestea, ceva din
Nu vreau săpar ipocrit. Sunt un bărbat ca oricare altul. aceastălegăturăpsihicădintr-un cuplu adevărat, numită
Nivelul de hormoni androgeni din sângele meu este de dragoste, ceva esenţ ial şi despre care se vorbeş -
zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul 31
meu este scă ldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori te prea puţ in, supravieţ uieşte şi celei mai devastatoare
din plin neliniş tea eroticăpură , măexcităde multe ori o dezgoliri simbolice. Este, ca săzic aş a, iubirea intensă
necunoscutădintr-un autobuz, mără tăcesc dintre douăcorpuri. Chiar ş i când minţ ile şi
30 personalităţ ile sunt dizolvate în plă cerea irepresibilăa
adesea în labirintul fanteziilor violente ş i-ntu-necate, sexualită ţii, intimitatea ră mâne ş i dăactului acestuia
populate tocmai de asemenea obiecte sexuale, total violent ş i animalic ceva copilă ros, înduioş ător, ceva pe
aservite voinţ ei mele. Pornografia nu mădezgustă care ţ i—1 aminteş ti, dupăce ai uitat plă cerea, ca pe ade-
întotdeauna — îmi asum ca bă rbat zecile de mii de site- vă rata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe
uri de pe internet ş i sutele de reviste pe care nici o femeie fanteziile puse-n practică(pentru că , concretizate, ele îş i
nu le-ar cumpă ra — ş i sunt momente când am o nevoie pierd tocmai idealitatea: pot fan-taza despre un sex party,
imperioasăde imagini orgiastice. Cu toate acestea, am de pildă , dar unul real trebuie căe dezamă gitor printr-o
regretat de câte ori am fă cut dragoste cu o femeie stră ină mulţ ime de amă nunte concrete), la fel un act sexual în
şi indiferentă ,ş i pentru nimic în lume n-aşface dragoste care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun
cu o prostituată . Nu pentru căriscurile sunt mari ş i nici început.
pentru căfidelitatea nu mi-o permite. Corpul meu e profund ataş at de corpul femeii mele. Am
Cred, pur ş i simplu, căsexul însoţ it de intimitate este mai de fapt douăcorpuri, ş i de fapt întreaga mea viaţ ăe dublă .
bun decât cel fă răintimitate. Intenţ ionat nu vorbesc Chiar dacăaşfi decere-brat, ca un animal de experienţ e,
despre dragoste, deş i pânăla urmădespre asta e vorba. corpul meu ar fi încăîndrăgostit de corpul femeii mele.
Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexuali- Nevoia mea de intimitate cu fiinţ a cu care trăiesc merge
tăţii, iar fidelitatea devine greu de suportat în pat. Sexul mult mai departe decât viaţ a sexuală . Unii sunt speriaţ i de
implicăo profundăîngustare a conş tiinţei, o coborâre viaţ a de cuplu tocmai din cauza perspectivei de a-1 vedea
adânc sub convenţ iile sociale ş i etice, o eliberare de tabu- pe celălalt în cele mai sordide situaţ ii. Dar dragostea mea
uri, de dezgust, o că utare a plă cerii în interzis ş i se hră neş te tocmai din asta. îmi place sămerg la cum-
perversiune. Dragostea, cu puternica ei componentă pă rături împreunăcu ea, săbeau cafeaua împreunăcu ea,

21 22
săo privesc în cadă , săpălă vrăgim despre OZN-uri. îmi 33
place s-o privesc cum mă nâncăş i cum pune hainele la lism: când visă m, indiferent de conţ inutul visului, sexul
uscat. Când facem dragoste, intimitatea noastrăe lucrul nostru este întotdeauna erect...
cel mai îmi amintesc un banc idiot din copilă rie, care definea
32 femeia drept „ceva de care te ţ ii când faci dragoste". Fă ră
preţ ios, ş i plăcerea noastrădepinde cu totul de ea. De intimitate reală , atât femeia cât ş i bărbatul sunt
fapt, fac dragoste douăcorpuri care se cunosc infinit de literalmente asta: un fel de mânere la care performezi un
mult ş i care nu se mai satură , totuş i, re-descoperindu-se. numă r de gimnastică . Poate fi uneori distractiv (mai ales
Ştiu ce va face în fiecare clipă ,şi totuş i sunt mereu pentru bă rbat), ca legă natul pe un balansoar, dar, din
surprins. Cu cât îi ş tiu mai bine pielea ş i tendoanele ş i punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puş tesc,
cutele ş i gesturile ş i cuvintele, cu atât mai intensăş i mai nesatisfă cător de a face sex. De fapt, ajungi cu adevărat la
disperatămi-e curiozitatea. Intimitatea mea cu celă lalt maturitate sexualădoar atunci când începi sătră ieş ti un
corp al meu este permanentă, când dorm ş tiu ş i în vis căe ciudat solipsism în doi care te face săspui: în tot univer-
lângămine, dar în orele de dragoste fizicăea devine sul nu existădecât douăfiinţ e care fac cu adevă rat
totală . Atunci nu mai disting privirea de atingere, dragoste: eu ş i iubita mea.
tandreţ ea de violenţ ă , fericirea de suferinţ ă. Numai pe ea Nabokov la Braş ov
o vreau pentru cănumai pe ea o cunosc. Ii privesc, între Acum vreo câteva zile umblam gră bit, cu mâinile-n
coapse, „fluturele cu aripi lipite somnoros" ş iş tiu căe, cu buzunarele canadienei, printr-un peisaj industrial, trist de-
adevă rat, cel mai frumos lucru pe care l-aşputea vedea ş i ti venea săplângi, pe undeva pe la Timpuri Noi. Era
atinge vreodată . foarte frig, deş i soare, abia se ridicase bruma dimineţ ii de
Intimitatea noastră , în casa noastră, în patul nostru, nu ne noiembrie. Măgândeam la tot felul de aiureli literare,
atenuează , ci ne protejeazăbucuria erotică . Prin ea, totul când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?"
devine erotic, ş i totul, oricât de frust ş i de îndră zneţ ,e Un BMW masiv, argintiu, oprise la câţ iva paş i în faţ a
ferit de vulgaritate. Numai într-un astfel de spaţ iu protejat mea, pe marginea ş oselei, şi o insătotal necunoscută, cu
corpul tău, ca ş i mintea ta, se poate deschide cu totul ochelari negri suiţ i pe frunte, îmi zâmbea prin fereastra
exploră rii celuilalt. Prin aceasta, sexul nu seamănăcu laterală . M-am îndreptat spre maş inăş i tipa a coborât.
nimic mai mult decât cu visul. Când visă m, tonusul „Mămai ş tii? Ştii cine sunt?" Cu cât o priveam mai mult
muscular e abolit ş i întregul corp ne este paralizat, lăsând îmi era tot mai străină . „Nu cred", i-am spus zâmbind la
astfel mintea liberăpentru halucinare. Când facem rândul meu. Era înţ olităfoarte bine, chiar epatant pe
dragoste, dimpotrivă, mintea ne e abolită, iar corpul se fondul blocurilor nenorocite de peste drum, al fabricii de
scufundăîn voluptate. Un ultim amănunt vine să ciment ş i al chioş curilor strâmbe din staţ ia de tramvai.
întăreascăacest ciudat ş i fascinant parale- „Sunt Adriana, sora Irinei, ai venit o datăpe la noi, la

23 24
Cluj!" OK, n-o vă zusem decât o dată , cu foarte mulţ i ani sem săo-ntreb pe soră -sa despre ea din compasiune, ca să
în urmă , aşa căera doar normal sănu mi-o mai amintesc. n-o pun într-o situaţ ie penibilă . Mi-o imaginasem pe
Am mimat bucuria recunoaş terii şi am schimbat câ- Irina, în toţ i aceş ti ani, decă zută , poate alcoolică , hăituită
35 de un trecut irepresibil. Boschetarăpoate, asemenea celor
teva vorbe banale. „Ai mai fost prin Finlanda?" am care put îngrozitor prin tramvaie... Apoi mi-am dat seama
întrebat-o ca săfie sigurăcăş tiu cu cine discut. „Da, căaş a trebuia săfie, căviaţ a, care-mi pusese cu câţ iva ani
merg mereu, lucră m cu o firmăde-a-colo. Dar spune-mi, în urmăîn mâini un fel de povestire de-a gata, îmi oferea
ce-ai mai fă cut tu? Cum îţ i merge? Tot aud căai mai scos acum ş i finalul firesc, poate chiar obligatoriu, pentru ea.
câte ceva, dar ş tii... cu atâta muncă , stau mai prost cu citi- Nu sunt nici un scriitor „realist", nici unul „de subiecte",
tul în ultimul timp... Irina cumpărăînsătoate că rţile tale, şi de aceea am ezitat întotdeauna săpovestesc cele trei-
în amintirea vremurilor vechi, înţ elegi. .." Am ezitat o patru lucruri cu adevă rat interesante la care am fost
vreme s-o întreb, dar pânăla urmăam simţ it căe martor vreodată . Azi gă sesc, iată , puţ inăliniş te (vai, nu
inevitabil. „Ce face Irina?" La care femeia, total, total interioară , ci liniş te pur ş i simplu, singură tate pur ş i
necunoscutădin faţ a mea s-a deschis într-un fel de simplu, în cel mai concret sens — uş a-nchisăla birou, cel
jubilare naivă : se vedea căsora ei era mândria familiei. mic dormind în pă tuţul lui, în altăcameră , cea mare
„Ei, e foarte bine, e de câţ iva ani stabilităla Bruxelles, făcând ceva prin sufragerie...) ca sămăgândesc la Irina,
soţul ei e cineva foarte mare, membru în Parlamentul „prima mea femeie" ş i o derizorie enigmă . O jalnică
european. .."„.. .fiindcăaş a se scrie istoria", mi-a trecut enigmăa unor jalnice vremuri.
brusc prin minte. încăvreo douăvorbe, „săţ inem Eram student la Litere, grafoman, să rit de pe fix, poet
legă tura" (care legătură ?), „mi-a pă rut bine căne-am până-n vârful dinţ ilor (în închipuirea mea) ş i totuş iş ters,
revă zut", şi bărbatul de la volanul maş inii s-a întins să-i mă runt, mort de slab, încât singura parte din umanitate
deschidăportiera. Apoi spaţ iul s-a-nchis în jurul maş inii care măinteresa, fetele, se uita prin mine ca prin sticlă .
dispărute cum ai închide o revistăde modăcu obiecte Trăiam o singură tate înfioră toare. Nici măcar când,
fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude ş i jegoase, mergând pe la cenacluri, căpă tasem o micănotorietate
gă urile din asfalt, oamenii prost îmbrăcaţ iş i arătând literară, nu reuş isem săatrag atenţ ia vreuneia dintre
bolnavi de la intersecţ ie. colege. Nu puteam să -nţ eleg. Amicii mei cei mai groteş ti,
Am uitat spre ce notariat sau judecă torie mă -ndreptam, ce cei mai bă tuţ i în cap
întabulare aveam de fă cut, ş i-am ră tăcit vreo jumă tate de 37
orăla-ntâmplare prin locurile acelea de utopie neagră . se lăudau cu erotismul lor debordant, pe la „ceaiuri" îş i
Irina la Parlamentul european? Mare doamnăla Bruxel- povesteau cu detalii câte se întâmplaserăpe „futelniţ a"
les? Soţ ia unui înalt funcţ ionar? Dar eu ezita- lor, cum îş i numeau sofaua din cămă ruţ ele de mansardă
36 sau de subsoluri pe unde erau aciuaţ i. Iar eu aveam 23 de

25 26
ani ş i pe futelniţ a mea nu venise încănici o femeie. .. Aş a intelectuale, fărăefuziuni. Ce mai citea, ce mai traducea...
căîn primă vara lui '79, când am plecat la Cluj, la îi plăceau mult Nabokov ş i D. H. Lawrence, citea în
Colocviul Eminescu, am crezut o clipăcăl-am apucat, în englezăpostmodernii americani, făcuse o pasiune pentru
fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă Robert Coover. Avea fără -ndoialătalent critic,
care mi-a dat niş te semne vagi de simpatie. Era cu vreo observaţ iile ei nu erau la-ndemâna oricui. Abia spre
patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată sfârş itul scrisorilor insinua în ele un fel de tandreţ e foarte
profesoarăîntr-un oră şel ardelean. Fă cuse englezăş i curată . Le termina, invariabil, cu „Good night, sweet
română . Era urâţ ică, şleampă tă, când mergea părea căse- prince!" Dar eu mă -ndrăgostisem între timp de o colegă
mpleticeş te la fiecare pas. Tot ce purta pe ea pă rea din Bucureş ti, şi povestea cu Irina îş i cam pierdea
aruncat cu furca. De la-nceput ne-am simţ it bine- contururile. Ghinion, însă . Şi colega cu pricina era fată
mpreună : doi nebuni, doi închipuiţ i. Eu vorbeam numai mare ş i-aş a avea de gând sără mânăcel puţ in câţ iva ani
în citate din autorii mei preferaţ i, ea doar ironic ş i mai departe. Ne smotoceam înnebuniţ i prin holuri de case
parabolic, încât uneori, în lungile ş i savantele noastre vechi, dar agenda mea rămânea imaculatăîn continuare
discuţ ii de pe străzile Clujului, ne dă deam seama că ş i, Dumnezeule, împlineam 24 de ani! Am început să
fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea scriu poeme de dragoste foarte erotizate, ca un fel de
celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângăun felinar ş i compensare. Slabăcompensare. M-aşfi culcat, în ciuda
m-a-ntre-bat: „Nu crezi cătot Clujul ăsta e doar un joc al dragostei mele absolut reale pentru colega cu pricina, cu
minţ ii? Un vis din care va trebui o datăsăne trezim?" oricine, chiar ş i cu o babă ! Mai ales că„babă " era pentru
Pânăş i eu mi-am dat seama de livrescul idiot al frazei ş i mine orice femeie trecutăde 30 de
i-am răspuns sarcastic: „Nu crezi căBorges a zis ceva 39
asemă nă tor despre Buenos-Aires?" „Nu, nu, eu chiar cred i
în asta. Chiar cred cănimic nu contează , cătotul e visul ani. Aş a căsperanţ ele mele au renă scut când am
nostru sau visul altcuiva despre noi..." N-o reîntâlnit-o pe Irina, anul următor, tot la Cluj, de data asta
38 la un festival de poezie din cadrul Cântă rii României. Am
puteam scoate din extravaganţ ele ei. La colocviu am citit vă zut-o de departe, într-un grup de inş i care aş teptau la
o lucrare din care nimeni n-a înţ eles nimic. Am discutat-o intrarea legendarei Arizona (o bombăordinară , de fapt).
apoi cu Irina, singuri într-un compartiment de tren, bând Mi-a ieş it, mai împleticităca oricând, în întâmpinare.
votcădin cupele a douăjumătă ţi de coji de portocală . Am Avea acum părul scurt, că zându-i în ş uviţ e tocite de-a
fost foarte surprins: ea înţ elesese. Am fost surprins ş i că lungul obrajilor. De câte ori o vedeam dupăo vreme mă
m-a lăsat apoi s-o să rut, căm-a lă sat şi mai departe... Dar frapa cât era de urâtă: buze subţ iri ş
i uscate, nasul prea
nu foarte departe. Acasă , am început săprimesc scrisori cârn, faţ a pergamentoasă... Dar ochii ară tau totuş i o in-
de la ea, cam o datăla douăsă ptămâni. Scrisori pur teligenţ ăvie, ca ş i altceva, un fel de nebunie romantică,

27 28
de nepă sare faţ ăde tot ce era în jur. Când m-a invitat la ea prost jucat de femeie fatalăpe faţ ă, a pus un prosop pe pat
acasă , am simţ it deodatăopera hormonilor prin zonele şi s-a-ntins cu fundul pe el. M-am lungit ş i eu lângăea.
inghinale: gata, adio copilă rie, „this time nothing can go Surpriza cea mare, atent premeditată, era căn-avea chiloţ i
wrong!" Dar n-a fost aş a. Că ci acasăla Irina era ş i Adria- pe dedesubt... Dupăceva caznăeram bărbat, dar în locul
na, sora ei, proaspă t întoarsădin Finlanda, ş i toată fericirii şi uş ură rii pe care mi le închipuisem nu simţ eam
nenorocita de searăam petrecut-o uitân-du-ne pe ultra- decât o scârbăintensăde la mirosul de tocană , ciudăcă
voluminoase albume de fotografii cu amurguri terminasem din prima clipăş i mai ales dezgust pentru tot
finlandeze, brazi finlandezi, reni finlandezi, Sibelius ş i ce ţ inea de acea după -amiază , pentru femeia dizgraţ ioasă
Berzelius ş i drace-lius ş i lacelius... Ore-n ş ir aş teptând să şi duhnitoare de lângămine, pentru garsoniera cu pereţ ii
plece Adriana ş i să -nceapădistracţ ia, pânăcând în cele strâmbi, pânăş i pentru cerul de amurg transpirând prin
din urmăam plecat eu, umilit ş i furios, ş i-aş a a mai trecut perdeaua de la geam.
un an. Singura mea consolare, dar ş i aceea foarte slabă , 41
era căîntr-o carte pe care-o citeam pe-atunci, „Geniul ş i Nu măputeam gândi decât săplec mai repede de-acolo ş i
zeiţ a", Aldo-us Huxley povestea căel fusese bă iat mare săn-o mai vă d niciodatăpe Iri-na. Ea dispă ruse la veceu
pânăla 26 de ani! Iatăcăse putea ş i mai ră u. Dar eu, pentru chestii intime ş i s-a-ntors, mare, ţ âţ oasă , cu mult
40 pă r pubian (îmi imaginasem femeile cu totul altfel), cu
îmi jurasem, n-aveam săajung pânăacolo. Mai bine şolduri musculoase, în aerul cenuş iu al camerei. Şi-a pus
moartea decât dezonoarea... halatul ş iş i-a aprins o ţ igară.
Astă zi însămăgândesc cămai bine aşmai fi copilărit Aici tonul povestirii mele ar trebui săse schimbe dintr-un
puţ in. Fiindcănenorocita după -amia-zăîn care „am fel de scherzo patetic („pathetic", mai bine zis) în ceva
devenit bă rbat" e ş i-acum una dintre cele mai penibile ş i grav sau lugubru, ceva foarte încruntat. Dar după-amiaza
mai sordide amintiri ale mele. Irina îmi dă duse un telefon aceea n-a cunoscut vreo schimbare bruscă. Doar se-nsera,
căera-n Bucureş ti, chiar stabilităîn Bucureş ti (cum aş a? doar penumbra devenea mai deasă . Dacălipsea ceva ca
şiş coala ei din Ardeal? luase negaţ ie? ş i chiar dacăluase, totul săfie perfect coerent, ca într-un film (m-am gândit
ce-avea săfacăîn Bucureş ti?), ş i căvrea săne vedem mai târziu), era chiar ce mi-a spus ea atunci, încăîn
într-o chestiune foarte importantăpentru ea. Am mers cu picioare, cu ţ igara aprinsăîntre degete: „Mircea, aşvrea
metroul de mi-a venit ră u, pânăpe la Apără torii Patriei. sămăajuţ i într-o... chestiune. Nu ş tiu ce săfac."
Am gă sit blocul, am urcat pe scă ri în putoarea ghe-nelor „Adică ?" Eram încădizolvat de silă . îmi întorceam
revă rsate, am intrat într-o garsonierăcare duhnea intens a pantalonii pe dos dupăce mi-i scosesem aiurea, ş i-mi
tocanăş i am pupat-o pe Irina, care avea acelaş i miros pe extră -geam ş osetele din cră cii lor. „Uite, îţ i spun direct."
obraji ş i în pă r. Purta un capot cu floricele. N-am vrut să Dar în loc să -mi spunăimediat ce-avea de zis, a lă sat
mă nânc, trebuia să -mi rezolv problema. Cu un fel de aer ţigara în echilibru pe pervaz ş i s-a apucat săimprovizeze

29 30
o scrumierăde hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisăcu miş unau peste tot. Ce erau securiş tii ş
i Securitatea? Şi de
creionul. Când a fost gata, a scrumat în ea pânăcând ce-mi fusese mie dat, ca într-un banc prost, sădevin
incandescenţ a purădin vârful ţ igării s-a degajat complet bărbat cu o securistă, fie ea ş
i în devenire? Am lăsat-o să
din înveliş ul ei de cenuş ă: „Mi s-a propus săintru în vorbească , să-ncerce
Securitate..." 43
Mintea mea e lentăş i mai mereu dusăaiurea, aş a căratez
de obicei clipa. Cele mai grave momente din viaţ ăle-am mai departe sămă(ş i mai cu seamăsăse) convingăcă
tră it de parcă -aşfi tră it fă cuse bine, iar ea a continuat pledoaria aceea în gol chiar
42 ş i mult dupăce ş i-a dat seama căn-o mai ascultam. Abia-
bucă ţi mici din viaţ a altcuiva. Era acelaş i lucru acum. i mai vedeam faţ a. Prin pereţii subţiri ca hârtia ai blocului
Lucrurile nu-mi ajungeau, deocamdată , până-n adâncul se auzea tot: apa trasăla closet, voci de la televizor,
minţ ii. „Şi tu ce-ai zis?", am întrebat indiferent, de parcă muzică ... Dupăce a tă cut, ş
i-a aprins din nou o ţ igarăş ia
mi s-ar fi povestit un vis. Irina m-a privit pentru prima fumat-o în tă cere pânăla capă t. Apoi s-a lungit
datăîn ochi, cu un fel de sfidare speriată : „Am zis da." „voluptuos" lângămine, m-a pupat „dulce", m-a mângâiat
Dupăcare a-nceput un lung bla, bla, bla, recitat ca pe un obscen — fărăghilimele de data asta — ş i-a vrut s-o
rol exersat în oglindă : decât sără mânătoatăviaţ ao luă m de la capă t. Atunci i-am dat mâna la o parte ş i i-am
amă râtăde profesoarăîn provincie mai bine merge într- spus, ca un automat, fă răsăsimt nimic din „dramatismul"
un loc unde calită ţile ei vor fi apreciate... oamenii tineri ş i momentului, căe o idioată, căo să -ş i ruineze viaţ aş i
inteligenţ i vor schimba lucrurile dină untru... ar putea poate ş i pe-a altora, cănu vreau s-o mai cunosc dacăface
că lători în stră inătate... ar avea acces la biblioteci... ar pasul ăsta. în definitiv, dacăacceptase deja propunerea,
profita de poziţ ia ei ca săfacămult bine... ce mai voia de la mine? „Dar n-am avut cu cine să
Nici n-o mai ascultam. Mătrezeam cu încetul. Ciudat că , vorbesc, Mircea, cu cine sămăsfă tuiesc. Aici nu cunosc
gândindu-măla Securitate, îmi veneau în minte lucruri pe nimeni, n-am pe nimeni mai apropiat...Trebuia săspun
dintre cele mai disparate ş i mai prosteş ti: o lungăcoadăla cuiva în care săpot avea-ncredere..." Am plecat când deja
bere, de sute de persoane, la Bucur Obor, unde un ins era noapte ş i-am mers pe jos pânăacasăprin bă lţi, no-
foarte nervos a-nceput săvocifereze când niş te ţigani s-au roaie ş i pietriş , privit cu suspiciune de miliţ ienii vigilenţ i.
băgat în faţ ă. „E securist, îl cunosc eu", a zis atunci, cu un Abia acasă , în patul meu, mi-am dat seama de nebunia
fel de respect, un bă trânel. „Ăsta are putere, o săfacă acelei seri. „Tâmpită", mi-am zis, dar, ciudat, eu mă
ordine". La mine-n bloc stă teau mulţ i securiş ti, mă simţ eam de fapt ca un idiot, ca un om care tocmai fă cuse
jucasem în copilă rie cu copiii lor. îmi aminteam ş i o mare prostie... Am adormit cu capul greu de la tutunul
bancuri cu „mai împră ştiaţi-vă, băieţ i!", ş i sfaturile de care eram impregnat, hotărât săuit totul. Lucrurile au
mamei sănu vorbesc „ce nu trebuie", fiindcăsecuriş tii mers apoi mai bine cu agenda mea sexuală . Pânăla 26 de

31 32
ani, vârsta fatidică Nu-i puteam împrumuta, căci eram să rac ca degetul, dar
a lui Huxley, mai scrisesem în ea, cu litere de foc, patru o-ntrebam mereu ce mai e cu ea. „Nu pot să-ţ i spun
nume. Liniş tit în privinţ a asta, am început săscriu poezie nimic", îmi zicea ş i-nchidea. Cum toţ i bă rbaţ ii, în nopţ ile
mai filozofică . La câteva luni după„seara bărbă ţ
iei mele" de insomnie, trec în revistă, meticulos, lista mai lungăsau
am primit, noaptea târziu, un telefon disperat de la Irina. mai scurtăa femeilor pe care le-au avut, amintindu-ş i
Plângea ş i striga în receptor. Bă use? N-o ş tiam bă utoare. halucinant ce-au fă cut cu fiecare, n-aveam cum s-o uit pe
încercam săleg într-o poveste coerentăvorbele ei mai cea care, cum-necum, fusese totuş i numă rul unu ş i-aşa
mult decât confuze. Era cazată , în regim conspirativ, la avea sără mână , indiferent de cât avea săse mai
că minele MAI. -u-lui, pe Eforiei. Stătea cu douăcolege lungeascălista. în ciuda alegerii ei groteş ti, sau poate mai
care „sunt niş te curve, măbat ş i măpă ruie tot timpul, ales de aceea, simţ eam multăduioş ie ş i compasiune
Mircea!" Era spălatăpe creier, Mircea, trebuia săfacă pentru ea. M-aşfi-ntâlnit cu Irina oricând ca s-o pot ajuta,
lucruri îngrozitoare, Mircea, nu mai putea, Mircea! în ciuda tuturor riscurilor. Ştiam cămie nu avea să-mi
Plângea în hohote, urât ca un copil că -ruia-i curg mucii. facără u. Dar de prin '86 încolo au încetat ş i telefoanele.
Abia scă pase în seara aceea ş i se repezise la primul Irina s-a dat la fund ş i am crezut căva fi pentru
telefon public. Trebuia săfugăoriunde, trebuia săse totdeauna. Aveam s-o revăd însăîn împrejură ri pe care
ascundă ! „Vino la mine", i-am strigat în receptor, dar a pe-atunci nici nu mi le-aşfi putut imagina. La câteva
agă ţat brusc. Am aş teptat-o apoi degeaba toatăseara. In să ptămâni dupărevoluţ team cu amicii Nedelciu ş
ie, stă i
anii urmă tori lucrurile luaserăo întorsă turăproastă . Hanibal în că măruţ a de la etajul doi al Uniunii
începuserăfrigul ş i mizeria. Securitatea, mai curând Scriitorilor, unde îmi aveam „biroul" de funcţ ionar.
subiect de bancuri pentru oameni pânăatunci, devenea un Ră spundeam de casele de creaţ ie, dar cum slujba mea a
fel de mit înspăimântă tor. Frica se întindea cu forţ a de ne- durat doar câteva luni, de toamna pânăprimăvara, am ş o-
oprit a unei psihoze. Măgândeam pe-atunci tot mai des la mat pur ş i simplu în tot acel timp. Ba am reuş it sădau ş i
Irina. Ce-o face, nenorocita? O avea vreuna din foc biroului, uitând într-o searăsoba aprinsă . Aş a că
dementele lor misiuni? O fi ajuns chiar un instrument al acum geamul uş ii era spart, soba înnegrităş i vreo două
teroarei? Ea, cea care nu credea în realitate, ea, cea şipci din parchet carbonizate. Tră ncă neam despre noul
îndră gostităde Nabo-kov? De la un timp, dupăo lungă nostru
pauză , am început iară ş i săprimesc telefoane de la ea. 46
Mereu noaptea târziu ş i mereu ca să-mi cearăsă-i ziar, Contrapunct, când am auzit bocă nituri pe scara
44 îngustăş i abruptăde lemn. Nu mi-a venit săcred când am
45 vă zut apărând, cu ză padătopităîn păr, plinăde zăpadăş i
împrumut bani. O voce tot mai spartă , tot mai pe cojocul alb de piele, o femeie în care cu mare greutate
nebunească. De cele mai multe ori era, probabil, beată . am recunoscut-o pe Irina. Faţ a ei latăde ardeleancăera

33 34
fardatăexcesiv. Părul îl purta ş i mai scurt, cu un fel de douăluni acolo, căn-am nici o legă turăcu nimeni din
breton caraghios peste ochii nă clăiţi de rimei. Cum soba conducere. Era purul adevă r. N-a zis nimic. Am mai fă cut
noastrăduduia din nou din toate puterile, ză pada de pe ea, câţ iva paş iş i ne-am luat la revedere. M-am întors în
un puf pâ-nă -atunci, s-a schimbat instantaneu în ş uviţe cămă ruţa supraîncă lzită . „Cine era tipa?" m-a-ntrebat
şiroitoare de apă. Femeia ară ta acum ca o pisicăudăş i, în Mircea. „O ţ ipă ..."
minutele cât a stat cu noi, a fost nervoasătot ca o pisică . Am plecat ş i de la Uniune ş i m-am dus la Caiete critice.
Vorbea în doi peri, aproape schizofrenic. Amicii mei o M-am certat cu cei de-acolo ş i am intrat asistent la Litere.
priveau hli-zindu-se unul la altul. Am ieş it cu ea, că ci „nu Timp de unsprezece ani, în care viaţ a mea s-a aglomerat
pot vorbi aici cu tine". Am luat-o pe Nuferilor în jos ş i- şi s-a complicat, am mai avut prea puţ ine momente în
am mers împreunăpânăla Ateneu. Ningea des ş i mă runt. care să -mi pot aminti de Irina. Totuş i, m-am gândit la ea
Acolo, în parcul din faţ a Ateneului, cu statuia lui în timpul lungilor nopţ i din Piaţ a Universităţ ii, când, o
Eminescu acoperităde zăpadă , am stat de vorbă . Totul în datăcu alte zeci de mii de oameni ce priveau spre
jur era strălucitor de alb. Mi-a spus căi-e frică , e dispera- balconul de la Geologie, am scandat ş i eu pânăla
tă. Căse simte urmă rită(„Am fost implicatăla Braş ov, în răguş eală„Secu-riş tii-n mină , săne dea lumină !", şi mi-
'87...") Cănu poate vorbi cu nimeni decât în spaţ ii am amintit de ea în timpul fiecăreia dintre mineriade.
deschise. Apela la vechea noastrăprietenie ca să-i caut o între proiectele mele nebuloase, gândul săscriu ceva
slujbă , un locuş or unde săfie uitată . „Lucrezi acum la despre ea mi-a fost permanent în minte. Nabokov
Uniune. N-aşputea fi ş i eu acolo ceva pe undeva? Pot implicat la Braş ov, măgândeam. Na-bokov la Braş ov.
face traduceri simultane, secretariat, corectură , fac orice, Robert Coover arzând docu-
absolut orice..." Am început atunci s-o moralizez mente la Berevoieş ti. D. H. Lawrence demoni-zându-i pe
prosteş te: „Vezi, Irina? Ti-am spus de la-nceput căai intelectuali. Şi teribila, monstruoasa, copleş itoarea
făcut o tâmpenie? Uită -te-acum Securitate urându-mi în fiecare seară: „Good night, sweet
47 prince..."
la tine. Ce s-a ales din talentul tă u, din tot ce ai fi vrut Ciudat, în puţ inele daţ i când o revă d în memorie, Irina
odatăsăfaci?" Măaş teptam sălase bă rbia în piept ş i să nu-mi apare nici în casa ei plinăde poze cu peisaje din
plângă , spă şită, dar deodatămi-a aruncat o privire ironică Finlanda, nici în jegoasa garsonierăde la Apă rătorii
şi trufaş ă, de parc-ar fi spus: „Ştii ce, las-o baltăcu raha- Patriei, nici în lumina de iarnăde la Ateneu, ci aş a cum
turile astea..." Era ca ş i când sub disperarea ei am vă zut-o prima dată , pe când ră tăceam amândoi pe
circumstanţ ialăîncăar fi subzistat o mare putere stră zile Clujului, aiurând pe teme literare ş i metafizice. O
întunecată. Imediat, însă, a revenit la tonul plângă reţde vă d că lcând strâmb în pantofii cu toc ş i arătând de parcă
mai-nainte: „Ce spui, îmi pui o pilă ? Pot săsper ceva?" I- silueta ei ar fi fost ş tearsăcu guma la întâmplare. Chiar în
am explicat căsunt un amărât de funcţ ionar, angajat de momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum

35 36
spunea, pe când treceam amândoi pe lângăfaţ adele cămaş ăbărbă tească , neagră , în care o vă zusem de cele
colorate ş i porţ ile urbei ardelene: „Nu crezi cătot oraş ul mai multe ori în să ptă mâna cât stă tusem cu ei. Cum îş i
ăsta e un joc al minţ ii? Ştii, pentru mine nimic nu gă sise românca asta sibiancăalgerianul cu care locuia,
contează , nimic nu existăcu adevă rat..." habar n-am. Legă tura mea fusese, fireş te, ea, prin
48 intermediul unei prietene comune, tot muziciană. El era
Seara care cade un berber mândru de originea lui, marcatăprin tichia de
C_u mulţ i ani în urmăam trăit o searăciudată. Viaţ a mea catifea cu ape viş inii ş i cu fund de atlaz albastru de care
nu e bogatăîn evenimente, iar pe cele câteva mai cred cănu se despărţ ea niciodată. Altfel, era, ca ş i ea,
expresive pe care mi le amintesc le-am stors la maximum haios, nepă să tor, cam leneş ... Imposibil de spus din ce
în că rţile mele. Totuş i, sunt câteva despre care, din trăia. Căci mă -ndoiesc cădin actorie, cum (nici măcar nu)
diferite motive, n-am putut scrie, că ci doar teoretic „totul pretindea: nu cred căOthello — singurul rol în care-1
e de vânzare" când eş ti scriitor. în realitate, mii de vedeam cât de cât — se juca destul de des în acele zile la
scrupule ş i reţineri te fac săomiţ i câte-un fapt în aparenţ ă Paris... Din toatăexpoziţ ia mi-a rămas în minte doar o
neînsemnat, dar care (ş i dovada sunt tocmai scrupulele singurăpictură. Cred căsunt ţ icnit: uneori iubesc câte un
tale) poate fi un tunel că tre straturile vulnerabile ale tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine sădau
sinelui tă u. Noi nu suntem interfaţ a socialăpe care o nu- spargere la muzeu ş i săplec cu el. Era „Le soir qui
mim „persoana noastră ": cineva dindă rătul ei, o fiinţ ă tombe" al lui Magritte: o fereastrăspartă , cioburi lungi
incomparabil mai vastă , ne controlează , modelează , aş ezate sub ea în picioare ş i soarele de amurg ră sfrânt în
cenzureazăde multe ori gândurile ş i acţ iunile. ele sub unghiuri diferite...
în după -amiaza acelei zile pariziene vă zusem, la Centrul Am ieş it apoi în oraş ul plin de animaţ ie (era în sezon,
Pompidou, o mare expoziţ ie Andre Breton, pretext, de când Parisul pute a pipi ş i a langus-
fapt, pentru o desfă şurare de imagerie suprarealistăcum 51
rareori poţ i vedea într-un singur loc. Măînsoţ iserăpri- te), am răscolit vreo douăTati-xxri, am cinat destul de
etenii la care locuiam, un cuplu tână r, mixt în mai multe devreme la restaurantul „Le Levant" (era surpriza
sensuri, că ci reunea douărase, două prietenilor mei, căci tocmai îmi apă ruse „Levantul"),
50 unde mi-au ş i făcut o pozăsub marea lui firmăgalbenăş i,
religii ş i douăarte, dar mai ales douăfizionomii extrem dupăo rătă cire fericităprin labirintul metroului, am ajuns
de contrastante. Ei îi priveam faţ a reflectatăîn sticla acasă , unde pe fereastrăseara că zuse de mult...
vreunui Delvaux ş i pă rea chiar de acolo, înconjurată M-am întrebat întotdeauna dacămi-am înş elat soţ ia în
natural de femei goale ş i blonde aş teptând (pe cine?) într- acea noapte. Habar n-am nici acum. Dar acum îmi pasă
o garăpustie. Era aidoma lor, cu excepţ ia părului tă iat mult mai puţ in decât atunci, a doua zi, în avionul care mă
violent la ceafă. Şi, fireş te, a hainelor, între care faimoasa ducea spre Bucureş ti, sau când, în aeroport, mi-am strâns

37 38
soţ ia în braţ e. Sau, mai ales, în noaptea care a urmat ş i în la sine-nţ eles, căci n-a mai avut răbdare să -1 aştepte. I-a
care, făcând dragoste cu ea, am rememorat totul ş i era cât scos bluza cu totul ş i a culcat-o pe pat, întinzându-se
pe-aci săîncep săplâng. Era să -i spun tot ce (nu) se- lângăea ş i strecurându-i o mânăsub fusta scurtă. Ameţ ită
ntâmplase, dar mi-am amintit deodată— deş i nu era cum n-o vă zusem niciodatăpânăatunci, fata blondăs-a
acelaş i lucru — povestirea lui Cortă zar în care un cuplu desprins de gura iubitului ei doar cât sămăprivească -n
(un bărbat ş i-o femeie care se iubesc) pune în practicăo ochi ş i să-mi spunăpe româneş te: „Hai... nu fi prost..."
veche fantezie: merg la mare ş i, deliberat, se culcă Stăteam pe un mic fotoliu de piele, lângăpat, cu paharul
fiecare, în aceeaş i noapte, cu câte un necunoscut. Nici a în mână— l-am pus apoi pe podea — ş i nu-mi venea să
doua zi, nici mai târziu nu mai fac vreo aluzie la acea cred cămi se-ntâmplă-n realitate (a Parisului, e drept,
noapte, dar n-o uităde fapt niciodatăş i legătura lor se totuş i nu în vis sau în imaginaţ ie) săfiu în acea poveste,
ruinează ... săvă d cum acel ins rămâne întunecat ş i gol, cum ea
Aleseserăultima mea searăcu ei, vorbiserăpoate mult ră mâne, ca în reviste, doar în ciorapi de plasăneagră ,şi
între ei despre asta. Poate puseserătotul la cale în nopţ ile mai ales nu puteam crede căar fi fost de-ajuns săvreau,
precedente, pe întuneric, mângâindu-se ş i fantazând. Sau ca săparticip la noaptea tul-
poate o făceau frecvent, poate foarte mulţ i fă
ceau asta 53
acolo frecvent. Am bă ut în seara aceea de iulie foarte bură toare, minunată , de sex care se pregă tea. Ce trebuia
multăgrappa, încât nu mi-am dat seama cănu săfac? Nu puteam gândi prea departe la consecinţ e,
aprinseseră , cum fă ceau de obicei, lampa fiindcă -ncepusem sătremur de excitaţ ie. Cred cătotul ar
52 fi fost tranş at dacămi-aşfi desfăcut fie ş i un singur
care cobora foarte jos deasupra mesei. Şi nu m-am gândit nasture de la că maş ă , dac-aşfi fă cut cel mai mic gest de
la ceva neobiş nuit nici când, mult dupăce abia ne mai acceptare. N-a trebuit însăsădecid eu. A decis în locul
vedeam feţ ele, ne-am luat paharele ş i am trecut în meu tocmai acea fiinţ ăvastădin spatele personalită ţ ii
dormitor, camerăpe care o vă zusem pânăatunci doar prin mele despre care vorbeam, aceeaş i care, în visele erotice
uş a întredeschisă : un colţde pat cu cearş afuri vă rgate, pe care le aveam de un an, de când măcă sătorisem, mă
albastru ş i galben, în dezordine. Dar discutam mai departe împiedicase să -mi înş el (da, chiar ş i acolo!) soţ ia. Când o
despre Resnais ş i Brassens ş i Bernard Buffet, ş i doar când prindeam în braţ e pe fabuloasa, calda, doritoa-rea femeie
ea (o clipăam fost tentat să-i folosesc numele adevărat), din vis, înfă şuratăîn lungul ei păr ară miu, ş i-o
încăvorbind despre nu ş tiu ce coregraf, ş i-a desfăcut contemplam în toatăintimitatea ei, gata săfacem
bluza larg, lă sându-ş i areolele sânilor la vedere, mi-am împreunăgesturile pasionate ale dragostei, se-ntâmpla
dat seama ce se-ntâmpla. Algerianul s-a-ntors râzând întotdeauna ceva: se deschidea uş aş i intra o mulţ ime de
că tre mine ş i m-a-ntrebat dacănu vreau s-o iubim oameni, îmi că dea capul de pe umeri sau, pur ş i simplu,
amândoi pe femeia lui. Probabil căa socotit ră spunsul de uitându-mămai bine între picioarele ei, observam deodată

39 40
căe netedăca o pă puş ăsau, mai ră u, căe bă rbat! Cât a dus cu Fiat-ul lui roz-Barbie pânăla Orly. Acolo ne-am
timp mi-am iubit soţ ia, literalmente n-am putut-o înş ela strâns mâinile ş i ne-am bă tut pe umeri. Bla bla bla. Când
— adesea spre disperarea mea — nici în vis... mai vin pe la Paris, sătrag tot la ei. Au revoir. Au revoir.
N-am putut săparticip. Dar am stat acolo, în lumina de Aş a sunt lucrurile de felu-ăsta, îmi spun mereu. Se-
ambrăa lă mpii acoperite de un maiou de mătase, ore-n ntâmplăsau nu se-ntâmplă . Şi asta nu depinde de tine,
şir, privind cu aviditate tot ce se-ntâmpla în acel pat, ci... Dumnezeu ş tie, de împre-
neş tiind cui să -i mulţ umesc pentru darul straniu, 55
întunecat, care-mi era fă cut. Am vă zut-o că utând înadins jurări... săzicem... N-am săş tiu niciodatăcum ar fi fost
poziţ iile cele mai submisive, am văzut-o privindu-mă acea noapte dacăaşfi bă ut mai mult, dacămi-aşfi iubit
sfidător în ochi, îngenuncheată , în timpul celei mai puţ in soţ ia şi, cine ş tie, dacăn-aşfi fost, cu câteva
54 ore-n urmă , atât de paralizat de magia pânzei lui Magritte
mai dulci dintre torturi, am vă zut-o rugându-măsăvin în care soarele cade, din ciob în ciob, rănindu-se în tă i-
mai aproape de gura ei cu buzele tumefiate de dorinţ ă. şurile lor...
Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe Cu urechile pe spate
pielea ei aurie. Am vă zut un bob de sudoare scurgându-se 1 ovestea care urmeazăeste adânc îngropatăîn timp.
în cavitatea înghiocatăa buricului ei. I-am auzit cuvintele Aveam pe-atunci douăzeci ş iş ase de ani ş i credeam
româneş ti, aspre ş i obscene, strigate când n-a mai putut să sincer cănu făcusem, deocamdată, nici un lucru rău în
nu strige. Am vă zut-o zăcând pe-o parte, încăpătrunsă , viaţ ă. Mult mai trist e căam ră mas convins de
dar cufundată -n aş ternut ca o patăde apăce se evaporă - stupiditatea asta încăvreo zece ani dupăaceea, dovadăde
ncet pe asfaltul încins... Am vă zut-o, în fine, ridicân-du- cât de greu m-am maturizat, cu câtătrudăam început să
se greoaie ş i mergând la baie, cu o mânăîntre pulpele mai pricep, cât de cât, ce se-ntâmplăîn jurul meu ş i cu
umede... mine. Azi, când încăzece ani au trecut, ş tiu căviaţ a mea
Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. a fost, de fapt, un lung ş ir de cruzimi, nepă sări,
A doua zi dimineaţ ăi-am gă sit la masă , bând cafeaua, la neînţ elegeri, ră utăţ i de dragul răută ţii ş
i prostii de dragul
fel ca-n celelalte ş ase dimineţ i din mica mea vacanţ ă prostiei, cum sunt, poate, vieţ ile celor mai mulţ i dintre
pariziană . Acelaş i ziar — cu foarte multe secţ iuni noi. Azi ş tiu căa fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă
aruncate pe jos —, acelaş i croissant, aceeaş i lume gră bită altceva decât a înţ elege căeş ti ră u, fundamental ş i dincolo
văzutăde la fereastră . Oare fă ceau ş i ei efortul de-a fi de orice altceva. De câţ iva ani încoace nu pot dormi
normali, sau, pur ş i simplu, nu le pă sa? De ea m-am des- nopţ ile şi nu măpot concentra la treburile mele ziua
părţ it frăţ
eş te, pupându-ne pe obraji în pragul uş ii (dar pentru căîmi răbufnesc continuu în memorie imagini vii
gândindu-măcăpe foarte puţ ine femei din viaţ a mea din trecut, cele mai penibile, mai ruş inoase, mai
aveam săajung săle cunosc vreodatămai intim), iar el m- dureroase experienţ e ale mele. Unele sunt de-a dreptul

41 42
insuportabile, măsurprind strângând ochii ş i făcând lipităde picioarele mele. Am bă tut de mai multe ori din
gesturi de îndepă rtare cu mâna picioare ca s-o alung ş i abia atunci, mieunând disperat, s-
57 a vârât sub o Dacie. M-am întors acasătulburat, dar îm-
ca săscap de ele, ca sănu-mi vă d sufletul fă cut ţ ăndă ri. pietrit mai departe. Ştiam cât se poate de bine căea, o
Nu, n-am omorât pe nimeni, n-am violat ş i n-am tâlhă rit, pisicuţ ăde apartament, n-avea nici o ş ansăsă
n-am bă gat pe nimeni la puş cărie, dar asta nu înseamnăcă supravieţ uiascăafarăş i că, de fapt, era ca ş i cum aşfi
n-am provocat altora, de atâtea ori fiinţ e dragi, enorm de omorât-o cu mâna mea. Dar ochii minţ ii mele nu erau, pe
multăsuferinţ ă. N-am să -mi iert niciodatără ceala ş i atunci, deschiş i încă . Acum ş tiu cădoar o astfel de faptăe
nesimţ irea pe care le-am ară tat mamei mele întreaga prea de ajuns ca sămurdăreascăviaţ a unui om. Pisica
copilărie ş i adolescenţ ă , lacrimile ei când, de ziua mea, asta, pe care am că utat-o apoi cu să ptă mânile, dar pe care
îmi cumpă ra vreo bluzăsau o că maş ădupăgusturile ei, n-am mai gă sit-o niciodată , e azi un cui însângerat bă tut
iar eu, în loc de mulţ umiri, îi spuneam cănu-mi plac ş i n- de-a dreptul în creierul meu. Şi dac-ar fi numai ea!
am săle port niciodată . Nu pot uita cu cât sadism am La două zeci ş iş ase de ani, deci, eram profesor la o ş coală
ironizat-o pe sora mea cât am fost copii, cu cât despotism generalădin capă tul Colenti-nei. Mergeam zilnic acolo cu
m-am purtat cu animalele din casă . Asta ca sără mân în tramvaiul 21. Coboram într-un peisaj dezolant: un castel
zona faptelor oarecum mă rturisibile public, că ci altele nu de apăsinguratic, ş inele de tramvai întorcând la capă t, o
mi le pot mărturisi nici mie mă car. fabricăde ţ evi sudate. Treceam pe lângăo Automecanica
Am avut o datăo pisicuţ ăneobiş nuit de delicată şi-abia atunci ajungeam la clădirea dă ră pănată, vopsită
(amintirea ei măchinuie poate cel mai tare), o văd ş i galben murdar, a ş colii. în interior eram la fel de pustiit.
acum în faţ a ochilor: pieptiş or alb, spatele tă rcat cu un gri Pierdusem marea mea dragoste din facultate ş i sufeream
evanescent, faţ a atentăş i gravă . O adunasem de pe stradă încădin greu. Serile erau o tortură . Imediat cum cerul se
când avea doar câteva săptămâni. Crescuse la noi în casă. colora în roz-sângeriu, simţ eam cum se apropie de mine
Dacăuş a de la intrare era deschisă , nu îndră znea săfacă valuri de disperare ş i suferinţ ă . Era ceva fizic, o durere lo-
nici un pas afară . Avea vreo cinci luni când, dacă -mi aduc calizabilă , în centrul pieptului. Nu mai puteam respira,
bine aminte, mi-a ros un colţde carte sau aş a ceva, lucru muream de nefericire. Aş a-mi trecea
care m-a scos din minţ i de furie. Am luat-o ş i, doar în 59
papuci, am ieş it cu ea pe palier. Am chemat liftul. Când pe-atunci viaţ a: dimineaţ aş coala, copiii gă lă gioşi, seara
am intrat cu ea în lift, pisicuţ ăa ţ ipat sfâşietor, ca un copil singură tatea ş i suferinţ a aceea atroce din mijlocul
înspăimântat. Dar asta nu mi-a schimbat hotă rârea. Am pieptului.
mers cu Atunci am cunoscut-o pe Rodica. Ieş isem la o gră dină
58 dupăterminarea unui cenaclu, ş i măaş ezasem din
ea în spatele blocului ş i i-am dat drumul pe jos. A ră mas întâmplare lângăea. Nu era o fatăatră gătoare, dar în

43 44
singură tatea mea asta n-avea nici o importanţ ă . în primul Ştefan cel Mare, de unde se vedea tot Bucureş tiul, am
rând, era foarte tână ră, abia în câteva zile avea să-mpli- luat-o-n braţ eş i am sărutat-o pe faţ a ei rotundăş i trans-
neascăoptsprezece ani. Terminase liceul ş i era deja în pirată , apoi pe buzele de copil. „Cu urechile pe spate!",
vacanţ ă . La-nfă ţ
iş are semăna cu un ursuleţde pluş : mi-a spus când s-a desprins din braţ ele mele. în altăzi, pe
blondă , cu ochi aproape fă răgene, cu trup voinic ş i o vreme însorităş i splendidă , s-a stârnit din senin o ploaie
scund. Avea ş i o ciudăţ enie de vorbire. La două -trei vorbe cu stropi uriaş i, care ne-a fă cut ciuciulete în câteva secun-
spunea, imposibil de-nţ eles de ce ş i cu ce legă tură, „cu de. Am fugit ca săne-adăpostim sub arcada liceului Zoia
urechile pe spate"... Fraza asta apărea presăratăpeste tot, Kosmodemianskaia. Din rochiţ a umedăa Rodică i ieşeau
imprevizibil. Era, probabil, vreo expresie la modăprintre aburi ş i prin transparenţ a ei se vedeau, înduioş ă tori,
liceeni, un fel de subliniere argoticăa cine ş tie cărei chiloţ i tetra cu elasticul înnodat într-o parte. Măluase
situaţ ii. Chiar atunci, la terasa puternic luminată , dupămijloc ş i-ş i lipise burtica moale de mine. Avea părul
începusem să-i vorbesc despre poezie, despre lecturile ud ca ieş ităde sub duş .
mele recente din Ezra Pound, îi ş i citam câteva versuri A doua zi mi-a adus o fotografie a ei, alb-ne-gru, „singura
(cele cu apariţ ia unor chipuri într-o staţ ie de metrou), la pe care o am". O ară ta pe ea, greu de recunoscut, pentru
care ea, privind direct în halba de bere, îmi ră spunsese: cănu avea, acolo, mai mult de doisprezece ani. Ţinea în
„Da... Cu urechile pe spate!" Dar ne împrietenisem ş i, braţ e un mare pă să roi de pluşcu o înfă ţişare de cioclu.
când am plecat, pe la douănoaptea, am dus-o până -n Rodica se uita în jos, neatentă . Era, acolo, încăş i mai
staţia de troleibuz, i-am luat mâna grăsuţ ăş i umedăş i i- plinuţ ăş i părea ş i mai lipsităde apărare. Am
am propus săne mai vedem. 61
Ne-am vă zut apoi toatăluna urmă toare. Am fost şi acum poza asta: dacăexistăun centru de tristeţ e al
împreunăla petrecerea de ziua ei, unde m-am trezit lumii, probabil căel e, azi, în sertarul de sus al bibliotecii
singurul „bă iat" (de fapt, împlini- mele, aş a cum Aleful stră lucea în pivniţ a personajului lui
60 Borges.
sem între timp 27 de ani) între vreo patru-cinci fete, Prin iulie am plecat într-o tabă răde tineri scriitori,
prietenele Rodică i, infantile ş i urâţele cu toatele. Cu undeva, în Banat. Am dat, acolo, peste o poetă
aceeaş i ocazie i-am cunoscut mama, neobiş nuit de în nimfomanăcu care am avut o poveste de toatăjena. M-
vârstă . în rest, ne plimbam pe stră zi însorite, la nesfârş it, am înfundat pânăla gât în mizeria sexului, a bă uturii ş i-a
îi ascultam sporovăialădespre aceleaş i fete din fosta ei geloziei. Tipa asta a stat cu mine într-o că suţăde bârne,
clasă ... Dupăvreo douăsă ptămâni deja măplictisisem de dar în acelaş i timp s-a dat oricui i-a spus „vino", adică
ea, nu de o astfel de legăturăaveam nevoie, dar întregii componente masculine a taberei, zile ş i nopţ i în
alternativa era camera mea goalăş i serile de suferinţ ă şir. M-am întors din tabă rămai mult mort decât viu. Abia
atroce. Aş a căam continuat. Pe terasa blocului meu din reintrat în torpoarea oraş ului cu asfaltul topit, am primit

45 46
un telefon vesel ş i fericit de la Rodica. Abia aş tepta săne furculiţ ă. Dupăce-am terminat cu discursul meu stângaci
revedem. Şi ne-am ş i revă zut a doua zi, prin Ciş migiul şi artificios, a tăcut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca
năpă dit de frunzişgras, cu iarba proaspăt cosită . Ne pentru ea. „Ce-ai spus?", am întrebat-o, uitându-măcum
plimbam de mână , când — nu mă-ntrebaţ i de ce — am se formeazălacrimile în ochii ei fărăgene. „Cu urechile
început să-i povestesc toatăaventura mea din tabără , în pe spate...", a ş optit din nou, strângând din umeri. Sunt
detaliu, de parcăi-aşfi povestit-o vreunui amic la o halbă ultimele cuvinte pe care le-am auzit vreodatăde la
de bere. A ascultat absolut tot, albăca varul la faţ ă, Rodica. S-a ridicat gata sădă râme masa ş i s-a aruncat în
mergând automat cu mâna în mâna mea. I-am mai spus că autobuzul care tocmai pleca din staţ ie, undeva foarte
n-are rost sămai umblă m împreună , căs-a terminat totul. aproape de noi.
Ne-am aş ezat pe o bancă , privind amândoi în faţ a noastră . Timp de douăzeci ş i doi de ani am încercat sămai aflu
Deodatăs-a sculat ş i a plecat. câte ceva despre ea. Dar n-am trecut
Am reluat legă tura dupăvreo douăsă ptămâni. Am fă cut- 63
o din plictiseală . I-am telefonat insistent ş i a durat mult de ceea ce ş tia toatălumea, căera foarte bolnavăş i cădin
pânăs-o fac săse vadăiar cu mine, dar curând era fericită acea varănu a mai putut ieş i niciodatădin casă. Foarte rar
din nou. Tre- întâlneam, în câte-o revistăculturală , câte un mic articol
62 semnat de ea sau, uneori, câte-o poezie. Le citeam mereu
cuse peste toate. Dupăo partidăde tenis, am dus-o în cu sentimentul cu care trebuie să -şi fi privit Macbeth
camera mea ş i am fă cut dragoste. Pentru ea a fost prima mâinile-nsângerate.
dată . Totul a fost neplăcut ş i penibil. Nu mai aveam nici o într-una dintre ele e vorba de o femeie bolnavăş i tot mai
urmăde afecţ iune pentru ea. Dupăcâteva zile mi-a spus bolnavă . Nimeni nu ş tie ce are. Dar când, dupălungi
căse simte ră uş i căa fost la medic. Se pare căera ceva în chinuri, în sfârş it femeia moare ş i i se face autopsia, se
neregulăcu mineralele din corpul ei. M-am temut sănu fi scoate din pântecele ei o perlăgrea, cu luciri cenuş ii,
rămas gravidăş i i-am spus-o. S-a uitat la mine cu o mare cât o bilăde bowling. Cea mai mare ş i mai grea per-
expresie nouă, pe care n-am putut-o identifica. Nu era lădin lume.
asta. Uş urat şi vesel, am simţ it căera momentul cel mai Diavolul de hârtie
bun ca s-o rup din nou, de data asta definitiv, cu ea. I-am Victor ş i Ingrid împă rtăş eau un secret, sau cel puţ in aş a
spus cănu pot s-o iubesc ş i că, mai curând sau mai târziu, credea Victor. Pentru el, întâmplarea care-1 lega atât de
tot aici o săajungem. I-am spus căsunt dispus să strâns ş i de ciudat de Ingrid se petrecuse parcăîn vis sau
rămânem prieteni ş i tot bla-bla-bla-ul care se spune în în altăviaţ ă. Uneori spera din tot sufletul ca fata pe care-o
situaţ iile astea. Ţin minte căeram în acel moment undeva iubea săfi uitat de mult totul .-Alteori ar fi vrut ca ea să
pe lângăSchitul Măgureanu ş i cămâneam niş te clă tite la fie tot atât de ră văş ităde amintire ca ş i el, pentru ca între
un mic local. Ea se oprise din mâncat ş i se uita la ei săexiste o legătură , fie ş
i una chinuitoare ş i de

47 48
nemă rturisit. Mereu, când o conducea pe Ingrid spre casă, care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea
seara târziu, dupăorele de ş coală, pe când pă lăvră geau codiţ e prinse cu funde din fâş ii de satin albastru,
despre orice privind cerul incendiat de amurg, ş i când îi destrămat, ş i o rochiţ ăalbă . In picioare avea sandale
întâlnea ochii, Victor încerca săafle din expresia lor cât decupate, cră pate ş i prăfuite, peste catarama că rora se
de mult ş tie, cât îş i aminteş te Ingrid ş i mai ales cât îi lăsau ş osetele cu model de purceluş i. „Haide", îi spusese,
pasă. Mergeau pe stră zi cu vechi clădiri galbene, cu „of, ce greu te laş i!"
macadamul neregulat ş i sonor. Oare ş i fata îl spiona în Ţinut al umbrelor ş i al nebuniei! Luminatoarele din
acelaş i fel, oare ş i ea se-ntreba dacăel mai ş tie? Avea ş i acoperişpuneau dâre lungi de luminăpeste palierul
ea, în adâncul minţ ii ei, o camerăsecretă , identicăîn singuratic. Liniş tea tiuia în ure-
fiecare detaliu cu a lui Victor? O vizita în fiecare noapte, 66
înainte de-a adormi, ca ş i el? Victor spera cu nebunie ş i-n chi. Ingrid râdea îmbujorată . „Acum o săne jucă m de-a
acelaş i timp se temea cu disperare că-ntr-o astfel de doctorul, dar nu trebuie săspui nimă nui", îi zise băiatului,
noapte cele care privea imensele uş i ale celor care locuiau acolo ş i
65 contorul de gaze cu cadranul lui de neînţ eles. Şi fetiţ a-ş i
douăcamere, singurele identice din palatele minţ ilor lor, dăduse jos chiloţ eii, se-ntinsese, cu rochia ridicatăpeste
aveau săse contopeascăîntr-una singură ,ş i căei se vor buric, pe-o bă ncuţ ăde lemn vopsit în verde ş i el privise
reîntâlni acolo ş i se vor privi din nou ca atunci. interiorul de purpurăal trupului ei. îl silise ş i pe el săse-
Locuiserăamândoi, atât de demult de parcăfusese în vis ntindăpe bancă , cu spielho-sen-ii în vine, iar fetiţ a-şi
sau într-o altăviaţ ă , într-o micăvilădin cel mai frumos pusese palmele peste faţ ăş i aruncase doar o privire spre
cartier al oraş ului. Un grup de copii îş i fă cea mereu de viermuş ul lui catifelat. Apoi coborâserăcă tre lumea lo-
lucru pe scările interioare ale clă dirii, în semiîntunericul cuităş i timpul ş i tăcerea ş i îndepărtarea acope-riseră
de cavou al vilei. Atâta câtăera, lumina se reflecta în totul.
pereţ ii vopsiţ i în ulei ş i li se revă rsa difuzăpe feţ e, ca şi Acum învă ţau la acelaş i liceu ş i, uneori, mergeau
pe feţ ele mai mici, de carton smă lţuit, ale pă puş ilor. împreunăspre casă , pentru călocuiau din nou în acelaş i
Victor ş i Ingrid erau de-o vârstă , aveau aproape cinci ani cartier, cu totul altul însădecât cel în care copilăriseră .
în ziua când, întrerupându-se dintr-un joc oarecare, ea îl Aveau ş aisprezece ani, ea era puţ in mai înaltădecât el ş i
luase de mânăş i-1 tră sese dupăea pe scă ri în sus, pe cu mult mai frumoasă . Niciodatănu dă duse vreun semn
scările uriaş e. Băiatul urcase foarte rar pânăla primul căar recunoaş te în adolescentul subţ ire şi negricios pe
etaj, al că rui palier îi pă rea îndepă rtat ş i înfricoş ă tor. fostul bă ieţel din vila cea scufundată. Se apropiaseră
Acolo era pentru el unul dintre capetele ceţ oase ale lumii. pentru căîmprumutau cărţ i de poezie de la biblioteca din
Dar Ingrid îl ţ âra acum, chicotind ş i gâfâind, ş i mai sus, cartier, ce purta numele unui scriitor uitat. în pauzele
că tre etajul al doilea, de netră it şi de neimaginat, despre dintre ore, pe când colegii lui vorbeau despre muzicăş i

49 50
fotbal, Victor stă tea pe pragul gropii de să rituri în umfla brusc, în faţ ă, spre amuza-
lungime cu o carte de poeme în mâini ş i citea pânăse 68
intra iară şi la ore. Ingrid se aş ezase într-o zi lângăel ş i mentul ei mereu la fel de mare. Erau drăcu-ş ori de toate
citiserăîmpreună . Apoi citiserăîmpreunăîn parc ş i de mă rimile, de la unii puchinoş i de abia-i vedeai pânăla
câteva ori ş i la ea acasă, o casăplinăde porţ elanuri diavoli cât un cap de copil, cu coarne obraznice de
67 mă rimea unor cuţ ite de bucătă rie. Pe fiecare foaie de
şi de mă tuş i. Faptul căfata cea mai frumoasădin liceu îi hârtie, având grijăca scrisul sără mânăîn interior când fi-
îngă duia unui coleg mai curând ş ters şi firav s-o conducă gura se umfla, Victor caligrafiase frumos „Te iubesc,
acasăera pentru toatălumea (dar mai ales pentru Victor) Ingrid!"
o mare enigmă , într-o seară , pe când Ingrid îi povestea Anul înainta că tre iarnă , o iarnăadâncăş i grea, în care
ultimele bârfe din clasa ei, Victor începu să-mpă tu- ză pezile nu se mai terminau. La ora cinci se lă sa deja
rească , cu gândurile aiurea, o foaie de hârtie plinăde seara, o înserare nostalgicăde un albastru intens ş i
mâzgăleli pe care-o gă sise pe biroul ei. Fata se-ntrerupse delicat. într-o astfel de seară, pe când pe ferestre ningea
ca să -i urmă reascădegetele ce pliau hârtia pe diagonale, nă praznic, Ingrid se-ntrerupse deodatădin sporovă ială.
îndoiau colţ uri, netezeau suprafeţ e, cu dexteritatea ritua- Tăcurăamândoi multăvreme, apoi fata se-ntin-se pe pat,
licăa unui ş aman sau a unei insecte. „Faci un avion?", îşi ridicărochia ş i-i spuse lui Victor: „Vino." Şi Victor, la
întrebă, dar dupăalte câteva plieri era deja limpede că fel de-nfricoş at ca atunci, vă zu din nou lumina de purpură
foarte complicata structurăde hârtie, cu unghiuri ce ră zbătea printr-o fantăsubţ ire din corpul fetei, de parcă
simetrice ş i multiple era cu totul altceva, ceva aproape tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpurătopită. „Ţii
viu, ca un fă t modelat din foiţ e embrionare suprapuse. minte?" ş optise Ingrid. „Vreau săvă dş i eu acum". Zeci
„Ce-i asta?" mai întrebăIngrid privind pacheţ elul pe care de drăcuş ori de hârtie, transparentizaţ i de lumina scăzută
Victor îl ţ inea acum de douăcolţ uri ca niş te picioruş e. El a veiozei, privirăavid, de pe gheridonul pe care erau
zâmbi ş i, umflându-ş i obrajii, suflăputernic prin orificiul aş ezaţ i în ordinea mărimii, trupurile goale ce se-mbrăţ işau
din capătul ascuţ it al ciudatului ghemotoc, care se dilată peste cearş afuri.
deodatăîntr-o faţ ăde drac mâzgă lit de cerneală, cu Victor ş i Ingrid erau acum prieteni „oficiali", în pauze se-
coarne ascuţ ite ş i gurăbatjocoritoare, din care atârna o ntâlneau pe culoar, lângăun calorifer, ş i se ţineau de
limbăca o lamăde brici. Ingrid se aruncase pe spate, în mână , fă răsăle pese de ce-aveau săspunăcolegii. Spre
patul pe care era aş ezată , râzând cu lacrimi, cu tot corpul casă, înfruntau vijelia împreună . Căutau piaţ ete ferite de
tresă ltând de o veselie nebună . De-atunci, în fiecare zi vânt, unde ningea tăcut în lumina câte unui felinar.
băiatul îi fă cea câte-un drăcuş or de hârtie pe care, în 69
pauze, pe drumul spre casă , în camera ei sau chiar la Se să rutau disperat, sprijiniţ i de câte-o faţ adăde bloc
cinema, unde fuseserăde vreo douăori împreună , i-1 vechi, pă trundeau în holuri întunecoase ş i, descheindu-ş i

51 52
hainele grele, simţ eau iară şi cu degetele, ce-naintau tot geamuri acoperite cu ziare îngălbenite — încât bă iatul se
mai mult pe sub haine, pielea fierbinte dupăcare tânjeau simţ ea în altăviaţ ă , sau într-un vis. într-o searăse regă si
atât, umezeala ş i dulceaţ aş i intimitatea trupurilor în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila
adolescentine. Nu mai avură , întreaga iarnă, ocazia să străveche ş i pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era
facădragoste: mă tuş ile (ca ş i porţelanurile) pă reau săse aerul înăuntru! Ce umbrădeasăş i ce luminătulbure se
multiplice în casa lui In-grid de la o să ptămânăla alta. reflecta în pereţ i! Victor urcăîncet scara interioară ,
în vacanţ a de iarnă , Ingrid plecăîntr-o tabă răîn munţ i. încolă cităîn jurul marelui hol. Dezolarea ş i spaima de-
Primi de la ea o singurăscrisoare, trimisăîn prima zi de atunci îl învă luiră. Primul etaj îi pă ru din nou capă tul
tabă ră. Fata ieş ise deja pe pârtia de schi ş i descria ză pada lumii. Cu o sforţ are de care nu s-ar fi simţ it în stare urcă
spulberatăîn soare în timpul unei coborâri vijelioase. totuş i mai departe, iar acum stă tea pe palierul celui de-al
Avea un instructor colosal, un adevărat campion. Şi doilea etaj unde totul era neschimbat, neschimbat! Uş ile
colege simpatice. în finalul scrisorii Ingrid îl să ruta ş i celor ce locuiau acolo îi pă reau tot aş a de uriaş e. Contorul
abia aş tepta ca ei săse revadă. Victor avu o strângere de de gaze era la locul lui, la fel ş i bă ncuţ a, pe care Victor se
inimăcitind scrisoarea. El nu schiase niciodată . Nu aş ezăş i stă
tu multăvreme nemiş cat. „Ingrid", spuse într-
dansase niciodată. Nu avea bani niciodată. Nu-ş i imagina un târziu, ş i era ca ş i cum ar fi fost singurul cuvânt care s-
nici un viitor cu Ingrid. Dar nici fă răea. Ră mas pe gân- a auzit vreodatăpe acel palier, în acea lume.
duri, împături mecanic scrisoarea, pe o diagonală , apoi pe Şcoala reîncepu ş i Victor o revăzu pe Ingrid. Era
alta, şi iarăş i un pliu, ş i apoi altul, pânăcând umflădintr- frumoasăş i fericită. Dupăcursuri o aş tepta în fiecare
o singurăsuflare un dră-cuş or scris pe toate părţ ile, ce searăun automobil. Un bă rbat tână r îi deschidea portiera
rânjea la el batjocoritor. şi ea urca ş i se ghemuia pe banchetă. Şi maş ina se dizolva
Trecurăcâteva zile, apoi o să ptă mânăde când fata trebuia în noapte.
săse-ntoarcădin tabă ră . Victor nu primi nici un telefon. 71
Sunăel, în cele din urmă ,ş i-i răspunse o mă tuş ă . Fata era Cu Victor se purta prietenos, familiar, ca ş i când ar fi fost
de mult în oraş , iar acum plecase la cinema. Bă iatul nu întotdeauna doar colegi, doar buni camarazi. Se-ntâlneau
mai su- uneori pe culoare, schimbau câteva vorbe... „Ţii minte?",
70 ar fi vrut s-o întrebe Victor, dar era ca ş i când fata uitase,
porta de-atunci serile. Cum începea săse-ntu-nece din nou, tot ceea ce el n-ar fi uitat niciodată.
mergea la fereastră, lipea fruntea de geam ş i privea Anul glisa pe osiile sale că tre primă vară. Victor
amurgul galben de iarnăpânăîl sufoca nefericirea. Ieş ea străbătuse în lung ş i-n lat ţ
inuturile stranii ale nefericirii.
atunci ş i rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajungea Scrisese poeme foarte lungi ş i îngheţ ase pe stră zi pustii.
uneori atât de departe, ş i casele erau atât de stranii — Nu-nţ elegea cum ieş ise viu din iarnă. într-o zi, căutând
ornamente de ipsos pe ziduri cră pate, gata de pră buş ire, ceva prin adâncul ş ifonierului pă rinţ ilor săi, gă si un pa-

53 54
cheţ el ciudat. Era o pungăde hârtie uzatăîn care pă rinţ ii spuse, cu fruntea sprijinităde geam. Dupăo vreme se
îi pă straserătoţ i dinţ iş orii de lapte, dulci la pipă it ş i aşezăla masa lui încă rcatăde că rţ i. Luăo foaie mare
lucitori ca sideful. îş i amintea cum i se clă tinau ş i cum ş i- dintr-un bloc de desen ş i scrise pe spatele ei „Te iubesc,
i scosese pe rând, legaţ i cu câte o aţ işoarăde clanţ a uş ii. Ingrid". O plie ş i o-mpături, tot mai mărunt ş i mai
Tata trântea uş a, iar dintele rămânea atârnat de sforicică , complicat, pânăce lucruş orul ascuţ it, încăde nerecunos-
mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, cut, îi umplu palmele amândouă . Suflădin ră sputeri în
osiş oarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci ş i orificiul său, pânăcând capul dră -cuş orului ş i coarnele lui
că lduţe. Fuseserăodatătrup din trupul lui. ascuţ ite, ş
i limba ivin-du-se batjocoritoare din bot se
Deodatăprimi un telefon de la Ingrid, primul dupăluni de umflarăbrusc, ş i Victor ţ inea acum în mâini cel mai mare
zile. „Vino la mine. Trebuie săvorbim", îi spusese, ş i diavol de hârtie pe care-1 fă cuse vreodată . Deschise trusa
aproape nimic altceva, închisese fărăsăspunăla de acuarele ş i, cu o ră bdare maniacală , se apucăsă -1
revedere. Victor ieş ise aproape-n aceeaş i clipă. Afarăera picteze în stacojiu, să-i facăochi negri, hipnotici ş i
o vreme umedă . în tă cuta casăa fetei, mătuş ile ş i interiorul gurii de purpură . Coarnele i le vopsi în negru
bibelourile vegheau prin colţ uri. Pe gheridonul din strălucitor. Un
camera ei nu mai era nici un drăcuş or de hârtie. Dar ea 73
stătea pe pat ş i-i dispă ruse cu totul aerul triumfător ş i strop de lacrimăatinse însăuna dintre ele, decolorând-o.
fericit din iarnă . Bărba- Bă iatul scoase din sertar punga de hârtie cu mă runţ ii dinţ i
72 sidefii, propriii lui dinţ i de copil, ş i-i lipi, în douăş iruri
tul pe care-1 iubea o părăsise ş i Ingrid purta acum, în ordonate, pe fălcile diavolului. Ră maseră , privindu-se-n
adâncul de purpurăal trupului ei, un pacheţ el de foiţ e ochi, Victor ş i diavolul de hârtie, pânăce asfinţ itul îş i
embrionare pliate complicat. Mai mult nu putu să-i spună . prelungi limbile de flacărăîn odaie.
Lacrimile îi ş iro-iau pe toatăfaţ a. „Vino!", îi strigă Cine sunt eu?
isteric, des-cheindu-ş i bluza cu degete tremură toare. „Ce- câţiva ani, răscolind prin vrafurile mele de CD-uri, am
mi pasăde el? Cine e el ca să -mi pese?" Victor se ridică dat de unul ce cuprindea teste de personalitate sub forma
ş i se-ndreptăcă tre uş ă, fărăsămai vadăcum Ingrid se unor joculeţ e amuzante, intuitive, frumos colorate, de ţ i-
prăbuş eşte, cu sânii goi, pe pat, cum muş căperna era mai mare dragul săle priveş ti. între atâtea ş i-atâtea
umplând-o de salivă, cum se zbate, cum zgârie cu binecunoscute teste proiective, care-ţ i cereau sădesenezi
unghiile cearş aful. o familie, un om, un copac etc, se afla ş i cel numit „Who
Ajuns acasă , bă iatul stă tu multăvreme la fereastră . Privea Am I?", ceva mai primitiv ca grafică , dar atră gă tor prin
calcanul casei de vizavi, coş covit ş i bătrân, ce abia se mai structura sa cumva deosebităconceptual. Pe scurt, ţ i se
ţinea în picioare, prins cu scoabe ruginite. O lumină cerea mai întâi săalegi între ş ase tipuri de case. Apoi
galbenăse-ntindea în toatăcurtea interioară . „Ingrid", alegeai unul din ş ase tipuri de garduri, în curte plasai un

55 56
copac ales din ş ase copaci ş i un lac din ş ase lacuri. minunat spate imaginabil, decoltat pânăla fese. La naiba!
Deasupra casei trebuia săplasezi un soare, fireş te ales din am strigat ş i, ca de obicei când sunt nemulţ umit de mine
cei şase disponibili, ş i unul dintre cei ş ase nori, mai şi vreau să-mi vorbesc, m-am dus ş i m-am privit în
pufoş i sau mai întunecaţ i, mai subţ iri sau mai groş i, după oglinda de la baie. Din oglindămăprivea înapoi cel mai
preferinţ ă. în fine, dou-ul imaginii era un ş arpe, ales ş i el conformist bă rbat din lume.
dintre cei ş ase ş erpă lăi mai mult sau mai puţ in încolăciţ i, 76
pe care puteai să -1 pui oriunde în grădină , lângăcasă , în Pă r negru, ochi negri, gura... habar n-am cum
pom sau chiar în lac. Cu aceste elemente m-am apucat eu (conformistă , probabil), nasul... Dar n-am mai putut să
săfac un peisaj dră guţ , armonios, bine măprivesc prea mult în ochi. Situaţ ia era intolerabilăş i
75 trebuia rezolvatărapid. M-am repezit la computer ş i-am
proporţ ionat. Casa mea era înaltă , cu frumoase ferestre deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!", i-
arcuite în partea de sus, luminatăde un soare mare ş i am strigat. De data asta am fă cut alegerile cele mai
strălucitor, pe care noriş orul firav nu-1 împiedica săardă ţicnite: o casăpe-o rână , un pom numai cră ci uscate, un
cu putere. Lacul se afla lângăcasăca o micăpiscinăcu soare pipernicit pus câşîntr-un colţal bolţ ii ş
i-n schimb
ape al-bastru-tremură toare, iar lângălac, copacul, cu o ditamai norul prăvă lit pe acoperiş ul casei, dramatic ca-n
bogatăş i roditoare coroană. Şarpele l-am pitit într-un colţ „La ră scruce de vânturi"! Lacul l-am pus, pervers, chiar
obscur, departe de locuitorii vilei mele. Foarte mândru de în uş ă, ca locatarii, păş ind afară, sănimerească-n el pân-la
isprava mea, am dat un F4 ş i pe loc mi-a apărut, cu litere gât. Cât despre ş arpe, am ales de data asta animalul cel
albe pe fond negru, sentinţ a: tipul meu de personalitate. mai mare ş i mai gras, pripăş it în lac ca monstrul din Loch
Şi-acum mătrece un fior de neplă cere când mi-o Ness. Te apuca jalea ş i mila pentru nenorociţ ii proprietari
amintesc: „You are a conformist", aş a începea ai casei cu pricina. Am dat din nou F4 ş i (yeaaah!) de
rechzitoriul, care continua apoi, pe douăpagini, în acelaş i data asta am citit cu voluptate: „You are an artist, a
ton: îmi plac lucrurile banale, simetriile burgheze, n-am wonderful dreamer"! Aş a începea textul, ş i continua
pic de romantism, nici vreun talent deosebit. Cariera cea ţinându-mănumai în elogii. Eram de data asta sortit unei
mai potrivită ? Contabil. în dragoste aspir spre o situaţ ie cariere de star, poate un mare actor sau un pictor celebru,
confortabilă , bani voi avea câţ i îmi trebuie, dar nici un aveam săam cele mai senzuale iubiri ş i cele mai bur-
sfanţmai mult. Lista de injurii continua pe vreo trei duş ite conturi elveţ iene... „Vezi căse poate?", i-am
pagini în acelaş i ton. Aurea mediocritas. Rareori m-am aruncat în treacă t bietului „Who Am I?" ş i apoi l-am
supă rat pe cineva sau pe ceva mai mult ca pe jocul ă sta dezinstalat pentru totdeauna. Mintea umanăse ară tase
atunci. Era ca ş i când o femeie frumoasăm-ar fi privit cu încăo datătriumfă toare în faţ a unei simple maş inării...
dispreţ , spunându-mi: „M-ai dezamă git. De fapt nu eş ti Ce bine-ar fi ca în viaţ a noastrăcotidianăsăputem alege,
decât un conformist nenorocit...", ş i mi-ar fi întors cel mai ca în joculeţ ul meu, sori mai mari sau mai mici, lacuri ş i

57 58
copaci de diferite forme teatru, cum desena ş i cum scria versuri, cum cânta la
77 chitarăcâte-o noapte-ntreagă , cum îş i impunea săfacă
şi culori, ş erpi cât de mari sau de inofensivi vrem! Săne gesturi absurde, săspună , de exemplu, ceva pe
construim eul mereu altfel ş i întotdeauna fascinant! Din franţ uzeş te vreunei ţ ărănci bătrâne... „Dar de ce faci toate
păcate, pe acest tă râm unde am nimerit fă răsăni se spună astea?", l-am întrebat, privind cum vârfurile copacilor
cum ş i în ce scop, nu ni se dădecât o singurăîncercare, nevăzuţ i mă turăstelele la fiecare rafalăde vânt. Vârful
iar peisajul minţ ii noastre, însorit sau mohorât, ospitalier incandescent se ridica, se aprindea deodatămai tare ş i
sau arid, nu ni-1 alegem noi singuri. Şi totuş i, oricât de vedeam atunci, ca-ntr-o camerăunde se developează
prinş i suntem în fluxul evenimentelor exterioare, oricât de fotografii, profilul să u de tânăr pletos ş i cu perciuni mari,
aleatoriu ne poartăviaţ a dintr-o parte-ntr-alta, fiecare cum se purtau în vremea când „Phoenix //-ul scotea
dintre noi, mă car de câteva ori în viaţ ă, se gândeş te la primele albume. „Nu ş tiu... poate pentru cămăcaut pe
sine însuş i ca la o fiinţ ădragăş i-ndepărtată , de care-i e mine însumi... încerc de toate, vreau sămărealizez, nu
dor ş i pe care-ar vrea cu nostalgie s-o regă sească . vreau sătrec anonim prin viaţ ă ..." „Şi te-ai gă sit? Pe tine
Cine sunt eu? Care este eul meu cel adevă rat? îmi pun ş i însuţ i, adică ?" l-am întrebat cu naivitate. „Nu cred, încă
eu aceastăîntrebare cel puţ in de la vârsta de paisprezece nu..." Bietul meu vă r! Nu ş tia pe-atunci căavea sădevină
ani, dintr-o noapte plinăde stele în care pe pă mânt nu pentru toatăviaţ a un anonim inginer într-un oră şel de
lumina decât vârful ţ igării vărului meu, boemul familiei. provincie, în acea noapte, însă , el mi-a deschis, fărăsă
Stăteam amândoi la o masăde lemn scoasăîn curte, într- ştie, o zonăla care, contopit cum eram cu lucrurile ş i
un sat bă nă ţean unde venisem în vacanţ ă. Deş i cu nouă feţele înconjură toare, nu meditasem încă . Aveau sămai
ani mai mare ca mine, nu mălua în râs când discutam cu treacădoi ani pânăcând, într-un alt sat, de la Dună re,
gravitate despre, aproape literalmente, câte-n lunăş i-n aveam săam deodatărevelaţ ia căexist, căeul meu în fine
stele: nemurire, Dumnezeu, univers, dragoste... In acea s-a nă scut.
noapte aveam săvorbim pânăs-a revărsat de ziuă . Eu îi Cei mai mulţ i dintre noi tră im în lumea exterioarăş i ne
povesteam marea mea descoperire din acel an, anume identifică m (o facem de la trei
ideea cănu putem ş ti niciodatăcum vede lumea 79
altcineva: poate cătu vezi albastru un lucru pe care eu îl ani) cu imaginea noastrădin oglindă . Suntem cei care
văd roş u, dar, fiindcătu numeş ti acea culoare tot roş u, nu suntem. Când spunem „eu" ducem arătă torul spre piept:
voi afla niciodatăce vezi tu cu adevă - sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-
78 avem timp de introspecţ ie ş i, dacăne că ută m conş tient
rat... Nu ş tiam atunci căsolipsismul ăsta primitiv trece propria noastrăfiinţ ă, o facem nu către interior, ci spre
prin mintea a trei sferturi dintre adolescenţ i. Vă rul meu suprafaţ a mereu schimbă toare ş i coloratăa vieţ ii, ca un
îmi vorbea ş i el despre cum dă duse de nu ş tiu câte ori la alergă tor care ar porni o cursăţ âş nind invers din startere.

59 60
De obicei, nu „ne" gândim, ci „ne" tră im, pentru căstilul obsesiile, muzica, îndră gostirea — toate ne spun altceva.
de viaţ ăactual descurajeazăviaţ a interioară . Ca urmare, Tot ce te scoate din rutina vieţ ii tale „reale" îţ i aratăcă,
ne folosim de obiecte ca simboluri pentru o presupusă trăind fă răreflecţ ie despre tine însuţ i, te duci de fapt în
personalitate ascunsă , retrasădin realitate ş i la care de jos pe un tobogan de senzaţ ii, satisfacţ ii, imagini, bârfe,
fapt nici nu ne mai gândim. Am o prietenăobsedatăde obiecte, minciunăş i strălucire, tot mai departe de nucleul
propria ei personalitate ş i care totuş i se fardeazăş i se- viu al fiinţ ei tale. Eş ti un simplu consumator care se con-
mbracămereu dupăschimbă toarele mode din reviste ş i se sumăîn primul rând pe el însuş i. Şi vei ră mâne mereu aş a
culturalizeazădupăla fel de efemerele trend-uri artistice. dacăviaţ a nu se hotă ră şte o datăsăte dea cu capul de
O vezi azi cu ochii încercă naţ i negru, „punk", mâine lilină pragul de sus. în adolescenţ a mea, o dragoste nefericităş i
şi suavă, în cămă şi pastelate de mă tase, poimâine femeie apoi experienţ a mizerabilăa serviciului militar mi-au dez-
de afaceri, la taior ş i cravatăbă rbă tească . Azi e fascinată vă luit ce n-aşfi crezut niciodatăcăzace-n mine: multă
de teatru ş i se vârăîntre regizori ş i actori, mâine intră ură , frustrare ş i laşitate, dar ş i multăputere de a îndura.
într-un mediu de artiş ti plastici, lă sând teatrul baltă. Nu-mi mai fac de-atunci atâtea iluzii: nu sunt cu adevă rat
Astă zi citeş te în extaz cine ş tie ce autor descoperit subit, nici bun, nici frumos sufleteş te, nu pot fi un „model"
îl mitizează , îi dăo aurămisticăş i i se închinăca unui pentru nimeni, aş a cum nici eu nu am modele în via-
idol, pentru ca mâine altul săîi ia locul, pe când cel 81
dinainte cade în dizgraţ ie. Şi totuş i ea numeş te tot acest ţă. Experienţ ele ulterioare m-au învăţ at şi ele sănu mă
şir de tră dări de sine, toatăaceastăderivăpe valurile pă că lesc pe mine însumi. E tare bine săş tii ce zace cu
entuziasmelor de moment, „personalitatea ei". Nu mă - adevă rat în tine. Am un amic care se considerăinfailibil.
ndoiesc că , în felul E uimitor cum îş i converteş te mereu eş ecurile în victorii,
80 cum îş i justificăgreş elile, cum le uităsistematic pe cele
ei, aceastăfemeie se cautăş i ea pe sine, dar, sistematic ş i ce nu se pot justifica. Dacă -1 asculţ i, ai senzaţ ia bizarăcă
intenţ ionat, se cautăunde nu se află , de teamăca nu ai întâlnit singurul om care n-a greş it niciodată . Tot ce-a
cumva, într-un târziu, săse găsească . Pentru cei ca ea făcut vreodatăa fost perfect, toatălumea-1 admiră , numai
pare săfi compus Frank Zappa faimosul cântec „Do you pă rerile lui sunt juste în legă turăcu toate subiectele posi-
know what you are? You are what you is!" Eş ti ce este, ce bile. Mecanismele lui de apărare sunt hipertrofiate ş i
se vede, nici un strop mai mult. Eul nostru nu mai e mereu în alertă : nimic ră u nu trebuie săajungăla urechile
altceva decât vidul interior indus de viaţ a noastră ultra-orgolioase ale sinelui să u. Rareori vezi o discrepanţ ă
supraaglomerată, supraocupată , din care nu ne mai mai mare între cine-ş i imagineazăun om căeste ş i cine
alegem cu nimic din ceea ce „cu adevă rat contează ". este el cu adevărat.
Şi totuş i, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele Aş adar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar
din viaţ ă , visele ş i reveriile, depresia, situaţ iile limită , ele nu fac decât sămădecupe-ze-n diapozitive subţ iri. în

61 62
momente diferite, dupăele, am personalită ţi diferite. alunecăiarna pe-o pojghiţ ăde gheaţ ăş i copiii o ajutăsă
Interiorul nostru nu e însăun album de fotografii. Noi nu se ridice, Puicăcitise „.. .ş i bă -trâ-nica a-lu-ne-căpe o
suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă , ploş -niţ ă..." Era dezastru. El a vă zut primul IDR-ul meu,
că utarea mea de sine. Exist pentru cămăcaut pe mine la vreo douăzile dupăce ni-1 fă cuseră . Cu al lui mi l-am
însumi. Nu măcaut ca sămăgă sesc: faptul cămăcaut pe comparat ş i eu şi m-a apucat frica. La el, abia se cunoş tea
mine însumi este semnul cădeja m-am gă sit. puţ inăro-ş eaţăîn jurul înţ epă turii. La mine era ditamai
Petruţ a pata cât o farfurioară , purpurie pe braţ ul meu subţ ire, cu
.Cram în clasa a patra când IDR-ul a-început să -mi iasă pielea aproape transparentăpeste vinele albastre. „Bă
neobiş nuit de mare. Deş i era o injecţ ie, nu prea ne era tebecistule", mi-a zis Puică , „nu mai stau cu tine în
fricăde ea, pentru căne-o fă ceau în antebraţ , cu un bancă !" Copiii s-au adunat în jurul meu ş i-au început să
acuş or ridicol de mic, ce ne vâra un strop de lichid sub scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!" Cuvântu-ă sta (cu
piele. Am fi preferat, bineînţ eles, vaccinul pe zahă r cubic, care m-au zgândărit apoi câţ iva ani la rând) m-a mirat la
dar asta era. Ne înş iram în faţ a uş ii cabinetului medical, început, fiindcăpentru mine ofticos era ă la care se supără
cu mâneca suflecatăş i, când ajungeam înăuntru, ne uitam la jocurile de că rţ i sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!",
mai întâi cum le face la cei din faţ ă, ne bă team joc de striga câte unul;
fetele ş i mai ales de bă ieţ ii fricoş iş i, când ne venea Oftica e boalăgrea, Cutare suferăde ea!...
rândul, întindeam mâna ş i ne uitam în partea cealaltă . i se cânta ofticosului. Lumpă , dintre noi, cei de la bloc,
Peste câteva zile veneau săvadărezultatul. Atunci era cel mai ofticos. Pe locul doi era Simfonia-n Do
începea chinul meu. Major.
Prima datăm-a luat prin surprindere. Nici nu mămai Pânăsăajungăasistenta medicalăla banca mea, copiii din
gândisem la micul „vaccin". Cel pe care ţ i-1 făceau în clasăîmi trăgeau cu forţ a deasupra pupitrului braţ ul pe
picior era afurisit ră u, a doua zi te durea groaznic ş i nici care voiam sămi-1 ascund: „Tovarăş a! Tovarăş a! Ia uitaţ i
nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales cătoţ i colegii la bă ia-
încercau săte pocneascăpeste el când nu erai atent. Pe 84
lângăel, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicalăa intrat tu'ăsta!" Aş a căsora i-a lă sat pe ceilalţ i baltăş i a venit în
în clasăş i ne-a luat la rând, începând din prima bancă. fundul clasei. Eram acum, ridicat în picioare, în centrul
Eu, deş i cel mai mărunţ el dintre bă - atenţ iei. îmi amintesc cătremuram din toate încheieturile.
83 Toţ i colegii râdeau ş i se strâmbau la mine. Asistenta mi-a
ieţi, stăteam în ultima bancă , lângăun repetent de două luat braţ ul, mi-a măsurat pata, în crucişş i-n curmeziş , cu
ori cât mine, PuicăIon, pe care, chipurile, trebuia să-1 o riglăde plastic ş i a clă tinat din cap. A vorbit puţ in în
aduc pe calea cea bună . Puicăă sta era un tembel ce nu s-a ş oaptăcu învăţ ă
toarea. Dupăaceea ne-a dat pauză.
văzut. La o lecţ ie de citire cu faimoasa bătrânicăce Dupăo vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fă răsă

63 64
ştie colegii din clasă . Mi-a ieş it la fel. Când am vă zut foarte veselă , sprintenăca o vrabie ş i n-avea nici un iubit,
iarăş i pata crescând m-am ruş inat foarte tare. Nu mă cu toate căîn clasa noastrăera un dezmă ţce nu s-a văzut,
chinuiau numai hă rţuielile copiilor, care toatăluna aproape toţ i aveau iubiţ iş i iubite, unii, ca Apostol, chiar
schimonosiserăpoezii ş i cântece ca să -mi poatămiorlă i în mai multe. Ajunseserăchiar săjoace gajurile pe să rutate,
faţăcuvântul cel de ruş ine: suiţi pe câte o bancă ,ş i unii nu se pupau numai aş a, în
Am cravata mea, Sunt tebecist! Şi mămândresc cu ea, aer, sau pe obraz... Mie-mi plă cea de Lili, dar eram atât
Sunt tebecist! de sfios că, doar dacăse uita Lili la mine, o ş i luam la
îmi cântau, vârându-se în mine ş i suflându-mi în faţ ă. Iar fugăcât puteam. Iar de când cu IDR-ul nici atât curaj cât
dupăora de românăcu „Preda Bu-zescu" îmi recitaseră: înainte nu mai aveam... în fiecare pauzămăduceam la
Tebecistul scoase o secure micăŞi lovind pe Preda veceul băieţ ilor ş i mă -nchi-deam într-o cabinăca să -mi
pavă za îi strică ! privesc pe furişpata de pe braţ . Nu rezistam sănu măuit
Mai mult măenerva acea patăroş ie care se lă ţ
ea de la o zi dacănu
la alta fărăca eu s-o pot opri, fă răsăpot face ceva. Parcă 86
mi-o fă cuse cineva cu fierul înroş it pe frunte, aşa mă cumva a mai scăzut, deş i la ieşire se găsea mereu vreunul
simţ eam. îmi pusesem eu niş te comprese, o linsesem câte care să -mi strige: „Ce faci, Oftică ,ţi-ai luat pastila?" în
un sfert de oră , doar-doar o scă dea — degeaba! cabina de closet pereţ ii erau plini de desene cu prostii ş i
85 de poezioare tot cu prostii. Desenele ară tau nişte fete
Eram ofticos ş i măpă ştea preventoriul, cum ş optise crăcă nate, dar desenate foarte urât, ş i direct în sus spre
asistenta prea tare că tre Tovară ş a, iar copiii auziserăş i, cu pă să ricile lor ară ta vârful unei să geţ i, iar la capă tul
voci de desene animate, cotcodă ceau dupămine: celă lalt al să geţ ii scria cuvântul foarte urât PIZDA. Şi în
„Preventooooriu! pre-ventooooriu!"... poezii era cuvântul ăsta, ş i altele. Una dintre ele era scrisă
în clasa noastrăera o fatăPetruţ a, foarte bru-neţ icăş i- cu pixul pe uş ăde un bă iat mai mare, vreun derbedeu,
mbră catămereu în ş orţul de uniformăcel mai decolorat fiindcăspunea:
din clasă. Părinţ ii ei nici mă car n-avuseserăbani să -i Pizda măti-ntre copaci!
cumpere o matricolăimprimatăcu vopsea galbenă , cum Mata are cinci gândaci:
aveam toţ i: mama ei îi cususe numă rul cu aţăgalbenăpe- Unul miş că ,
o bucatăde diftină . In singura pozăcu toatăclasa pe care Altul piş că ,
ne-au fă cut-o într-a patra ş i care-a costat zece lei fiindcă Altu-nvârte la moriş că ,
era colorată , cu toate cănu ieş ise bine, ş i ne-au silit s-o Unul face tăiţ ei
cumpă răm cu toţ ii, Petruţ a stăpe rândul din mijloc, în Şi-altu-ş i bagăpula-n ei!
banca a doua, lângăFleş eriu Dan. Eu aproape cănu mă Intr-o zi, când m-am întors în clasăde la ve-ceu, am gă sit
văd, sunt doar un punct negru în fundul clasei. Petruţ a era mulţ i colegi adunaţ i în jurul unei bă nci. în bancăstă teau

65 66
Petruţ aş i una Iosub, ş i Petruţ a le fă cea copiilor un oracol, Şi cum dă deam eu răspunsurile, deodatăs-a-ntâmplat
adicăle citea niş te-ntrebări dintr-un caiet: dacăau vreun ceva. Am observat ceva la Petruţ a. Cred cădoar faptul că
iubit, din ce clasăe, dacăe înalt sau scund, blond sau nu mai era veselă. Nu ş tiu ce-am simţ it, de fapt, dar era ca
brunet, dacă -nvaţ ăbine etc, ş i pentru fiecare ră spuns şi cum cei-
trăgea câte-o liniuţ ăîn caiet. Apoi tă ia liniuţ ele câte trei ş i 88
ieş eau niş te cifre: 323, 132,231 etc. Dupăele îţ i spunea lalţi din jur nu mai contau, de parc-aşfi ră mas singur cu
dacăcel la care te gândiseş i te iubeş te sau nu, sau doar îi ea în sala pustie. Şi de parcăea se prinsese la cine mă
placi, ş i mai erau ş i alte ră spunsuri posibile. Toatălumea gândisem. Dupăce am dat toate răspunsurile, ea a tras
râdea ş i se distra, dar mai ales ar fi vrut liniuţ ele ş i oracolul a ieş it: „Te iubeş te, dar o ascunde".
87 Toţ i au început sărâdă , dar chiar atunci a intrat Tovarăş a,
săş tie la cine se gândise fiecare, adicăcine le erau iubiţ ii. care a-nceput săne tragăcataloage-n cap, gonindu-ne-n
Petruţ a tocmai terminase cu ultimul, ş i mai era timp din bă nci.
recreaţ ie (care era de 20 de minute, dar Tovară ş a nu Ultima orădin ziua aceea, seara târziu, a fost ora de
apă rea înainte de jumătate de oră ), aş a căpicasem tocmai desen. Ora asta n-o fă cea cu noi Tovară şa, ci o studentăîn
la timp. „Fă -i şi Iu' Tebecistu'", au început săstrige, „că practică , pe care golanii de la noi din clasă , mai ales
poate iubeş te ş i el vreo tebecistăde-a lui!" N-am putut să Strinu ş i Dubinuc, o chinuiau ca pe hoţ ii de cai. De multe
scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancăş i aş teptau ori a ieş it din clasăplângând în hohote. „Tu ar trebui săte
acum ca Petruţ a să -nceapăcu întrebările. Dar ea mai întâi duci undeva într-o peş teră ", îi spusese o dată , cu ochii-n
n-a vrut, a-nchis repede caietul ş i-a dat să -1 bage în lacrimi, lui Strinu, scoasădin minţ i de guiţ ă turile lui. „Mă
ghiozdan: „Nu mai, gata, vine Tovară şa!" „Fă -i, fato, ş i duc, dacămăduceţ i dumneavoastră -n spate!", rânjise el.
lui, cănu vine!" strigăIosub de lângăea ş i-i smulse ş i Pentru asta directorul îl bătuse zece minute-n ş ir în faţa
caietul, aş a căPetruţ a trebui să -mi facăş i mie oracolul. clasei, de-1 umpluse de sânge. Dar tot nu se potolise.
Nu ş tiu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea Afarăningea de rupea, vedeam pe geamurile clasei. Se
pielea atât de mă slinie... Şi părul, nu ş tiu cum, puţ in lăsase întunericul. Fulgii păreau acum roz ş i, dacăte uitai
unsuros... Şi acasănu stă tea o clipă , făcea treabă, gă tea, mult la ei, ţ i se pă
rea cătoatăclasa zboarăîn sus, spre cer.
îngrijea de doi fraţ i mai mici, ş tiam de la mama, care Petruţ a stă tea acum cu mine în bancă , pentru căla ora de
aflase de la ş edinţ a cu pă rinţ ii. Cu toate astea, îş i făcea desen puteam săne aş eză m cu cine vroiam noi, aş a cătoţ i
mereu temele, chiar desena bujori ş i fluturaş i la colţ urile colegii ş i colegele se mutau cu iubitele ş i iubiţ ii lor. Şi
paginii, pentru care Tovară ş a îi dă dea un punct în plus la Petruţ a a venit deodatăîn banca mea. Am plecat în altă
notă . Petruţ a a-nceput sămă -ntrebe. Am dat toate bancă , dar ea a venit iar lângămine. Mi-era groaznic de
răspunsurile gândin-du-măla ea, dar uitându-mă-n altă frică
parte, ca sănu înţ eleagănimeni la cine măgândeam. 89

67 68
sănu creadăcolegii căo iubesc! Pânăla urmăam lăsat-o. bră zdat de viniş oare ca al orică rui alt copil. Petruţ a s-a
Ne pictam pe foi de bloc mic de desen peisajele de iarnă uitat din nou la mine, aş a, serios ş i gata săplângăde parc-
cu case acoperite de ză padăş i oameni tot de ză padă . ar fi luat o notăproastă , dupăcare a fugit în altăbancăiar
Aveam deja multe planş e în bloc, vă luri te din cauza eu am ră mas nă uc, frecându-mi braţ ul dezgolit. Ningea
acuarelei. Pictam tocmai hornul încă rcat de nea al casei ş i iar frumos ş i repede-repede, iar Dubinuc cotcodă cea din
fumul care ieş ea din el când, iară ş i, s-a fă cut un fel de nou în fundul clasei.
liniş te-n jurul nostru. M-am uitat speriat la Petruţ a, dar ea A doua zi, asistenta medicalăa fost foarte mirată . M-au
nu mai picta ş i de fapt nu pictase absolut nimic, foaia ei dus la spital, mi-au făcut analizele ş i nu au mai găsit nici
era albăca ză pada. Cum nu vă zusem pânăatunci? Privea urmăde microbi în sângele meu. Şi părinţ ii mei au trebuit
doar în jos, era de parcăochii ei ar fi fost numai gene. Şi, săumble foarte mult, fiindcă -mi fă cuserădeja formele să
când măaş teptam mai puţ in, ş i-a lă sat încet degetele mătrimităîn preventoriu, la Voila... Acum trebuiau să
pătate de cernealăale mâinii stângi peste mâna mea. Am mă -nscrie din nou la ş coală , o com-plicaţ ie-ntreagă. Dar
simţ it că -mi bate deodatăinima foarte tare, dar nu pentru mă car se bucurau ş i ei cănu au un copil tebecist, fiindcă
căpalma ei era peste a mea, ci fiindcăea mi se ridica pe asta ar fi însemnat încăş i mai multăbă taie de cap cu
braţ , împingându-mi încetiş or mâneca hainei ş i a că mă şii medicamentele, plus cănu ar mai fi dormit nopţ ile de
de uniformă! încet-încet, dezvă luităde degetele ei, tuş ea mea.
groaznica mea patăroş ie se ivea deja, în vă zul tuturor, De-atunci, IDR-ul nu mi-a mai ieş it niciodatămare, dar
creş tea ş i se lă ţea pe mă surăce ea-mi dezvelea braţ ul tot colegii mei mi-au zis, totuş i, pâ-nă -ntr-a ş aptea, tot
mai sus, că tre cot. Şi, nu ş tiu cum naiba, nu puteam sămă Tebecistu' (dupăcare, nu se ş tie de ce, au început să-mi
miş c, sămi-1 trag înapoi! Acum, pe mâna mea moale zicăMamutul sau Trompă ). Petruţ a a mai stat la noi în
întinsăpe pupitrul jegos, pata cea roş ie se vedea cu totul, clasăpânăla sfârş itul trimestrului, apoi pă rinţ
ii ei s-au
rotundăş i fierbinte de parcămi-ar fi făcut-o un fier de mutat în alt cartier ş i au dus-o la ş coala de-a-
că lcat. Copiii ceilalţ i erau acum un fel de mâzgălitu-ră 91
colorată , iar fulgii de zăpadăse opriserădin căderea lor la colo. Azi e vânză toare la raionul de ceasuri al
ferestre ş i pâlpâiau nemiş caţ i. Şi Petruţ a, în liniştea clasei, magazinului Cocor. Trec uneori pe-acolo, nu prea des, o-
şi-a aş ezat doar uş or palma pe marea pată, mai uş or decât ntreb câte ceva... îmi ră spunde profesional, aruncându-mi
ar doar câte-o scurtăprivire. Dupătreizeci de ani e normal
90 sănu mămai recunoască .
fi fost atingerea unui fulg, ş i atunci pata mea a pă lit cu „...A lovely Utile jewish princess..."
încetul, contururile i s-au ş ters ş i culoarea a dispă rut în v^riticii îi împart pe scriitori în fel ş i chip, dupăafinită ţ
i,
câteva minute sub piele. Doar înţ epă tura, ca un punctuleţ dupăgeneraţ ii, dupăfamilii de spirite ş i dupăcurente
negru, mi-a mai ră mas pe braţ , acum la fel de palid ş i literare, dar în ceea ce măpriveş te cred căei pot fi tot atât

69 70
de bine clasificaţ i în scriitori care-au avut puţ ine femei ş i cearş afurilor unui bă rbat singur. M-am plimbat de
scriitori care-au avut multe femei. Nu intru aici în nenumă rate ori prin muzeul îngheţ at şi gol de sub bolta
amă nunte, oricât ar fi de semnificative: ce-nseamnă , ţestei mele privind la nesfârş it cele câteva exponate:
adică, săai o femeie, de ce mărefer doar la scriitori femei spectrale, de-o sutăde ori mai înalte decât mine,
bărbaţ i, ce se-ntâmplăcu autorii gay etc. Recunoş ti urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scrijelit pe
imediat scriitorii care-au avut multe femei la viaţ a lor: în plă ci de onix. Le ş tiu cum măş tiu pe mine însumi. Ele,
paginile acestora personajele feminine sunt un soi de care îmbă trânesc obscure prin vreun colţal lumii ce la
automate cu pă r lung (ş i blond), cu sâni mari ş i funduri rândul ei îmbă trâneş te, ş i-au lăsat definitiv amprenta în
rotunde, care vin când le chemi ş i dispar dupăce acţ iunea azotatul de argint al paginilor mele, unde trăiesc tinere ş i
— dă-i ş i trage-i! — a ajuns la un bun sfârş it. Erotismul minunate, nedeformate de sarcini ş i de nostalgie.
nu e mai important la ei decât masa de prânz sau decât o Acum măgândesc la Ester, cu care nu m-am culcat
partidăde tenis. niciodată , fapt pentru care revin la mă runta dar atât de
în schimb, cei ce-au avut puţ ine femei (nu mai vorbesc de intensa întrebare: ce-nseam-
cei care n-au avut nici una, sunt ş i nefericiţ i dintr-ă ş tia) 94
au tendinţ a maniacalăsădescrie pe zeci de pagini fiecare năsăai o femeie? Căci nu ai avut cu adevărat zeci de
nuanţ ăa zâmbetului lor, să -ntoarcăpe toate feţ ele fiecare femei cu care ai făcut dragoste, ş i-n schimb simţ i că
cu- niciodatăn-ai posedat mai deplin, mai extatic pe cineva
93 decât pe puş toaica ce ţ i-a aruncat o privire într-un
vânt al lor, săfilozofeze despre feminitate ca arhetip, să troleibuz aglomerat, ş i pe care n-ai mai vă zut-o de-atunci
dezvolte o mistică-ntreagăîn jurul marii zeiţ e a dragostei niciodată . Mi-am adus aminte de Ester (care în povestirea
şi a morţ ii. întind, adică , de bietele două -trei femei cu mea „REM", scrisăpe când ne plimbam de mânăpe
care-au avut de-a face, de parc-ar vrea săsuplinească cheiul Dâmboviţ ei în fiecare noapte, este cea care,
astfel, prin calitatea scriiturii, cantitatea deficitarăde ex- deghizată -n bărbat, a să rutat-o pentru prima oarăpe
perienţ ă. Oricât ne-am stră dui, prin urmare, nu putem ieş i eroina numităacolo Nana, ş i pe care nici nu mai ş tiu cum
din dilema voicaniană : metafizica la un capă t al spectrului o chema în realitate) cu câteva zile-n urmă , pe când
şi o parte gingaş ăa anatomiei feminine la cealaltă . umblam la-ntâmplare prin cartierul evreiesc din inima
Vai, mănumă r printre cei care sunt mai aproape de Cracoviei, privind clă dirile negustoreş ti, vopsite bleu ş i
metafizicăpe acest continuum al feminităţ ii. Despre cele cără miziu, cu firme pline de lite-re-ntoarse ş i cu gărduleţ e
câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, în formăde sfeş nic cu ş apte braţ e. Grupul nostru de turiş ti
viaţ aş i patul am scris de zeci de ori. Volutăa corpului lor a intrat pânăla urmăpentru cinăla Klezmer Hois, un
şi rictus al gurii lor ş i cârlionţal capriciilor lor n-au ră mas restaurant „de-al lor" care mi-a adus în minte imediat
neconsemnate în pagini boţ ite şi fierbinţi asemenea adevă raţii Arnoteni ai lui Mateiu Ca-ragiale: o casăde

71 72
mari burghezi, pereţ i tapetaţ i cu poze îngă lbenite, bufete pustii ş i sonore. Ester era o colegăa surorii mele ş i stă tea
baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afiş e de cabaret... chiar pe una dintre aceste stră duţ e dintr-un cartier cu vile.
Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit Apartamentul pă rinţ ilor ei (am fost la ei doar o dată) ară ta
odinioarăSamson, era impregnatăde spirit evreiesc. La exact ca sala de la Klezmer Hois. Iar ea, deş i mult mai
ferestre — perdele cu ochiuri mari, fă cute de mână, ca ş i tână ră , avea aerul
macrame-urile de pe mese. O matroanăîn rochie cu 96
paiete verzi ş i move cânta la vioarăcântece klezmer, exotic ş i stră
in al femeilor de la masa cea lungă. De fapt,
asistatăde un contrabas ş i-un acordeon. Am spă lat cu nă scutăla noi din părinţ i nă scuţ iş i ei la noi, părea totuş io
bere mirosind a ghimber amă ră
ciunea acumulată străinăcare vorbeş te foarte bine limba noastră . Gesturile
95 ei, atitudinile ei, felul ei mereu surprinză tor de-a
în timpul zilei (veneam direct de la Auschwitz), ascultând reacţ iona, mai vechi decât limbajul, îi contraziceau cuvin-
acele linii melodice care aduceau când cu sârbele noastre, tele în fiecare moment. Era foarte frumoasă . Din profil
când cu valsurile vieneze, ş i-am mâncat apoi pui cu miere pă rea o fiinţ ăsubţ ire, delicată , adunatătoată -n priviri.
şi scorţ iş
oară . La o masăfoarte lungă , vreo treizeci de Corpul îi părea elastic ş i cabrat ca al unui model pe
femei, cele mai multe cu inconfundabila, dar inefabila catwalk. Dar imediat cum întorcea faţ a spre tine, în chipul
figurăorientalăa evreicei, petreceau pe rupte, miş când ei se oglindea Sefer-na-Bahir, Cartea Stră lucirii: faţăro-
din cap fericite în ritmul muzicii. Eram în Chagall ş i-n tundă , cu ochi verzi ş i gurămoale ş i senzuală, dar atât de
Şalom Alehem. îmi suna-n cap cântecul lui Zappa, „I intens senzualăîncât trecea în mistic, golindu-se de
need a lovely little Jewish princess", când, printre femeile sexualitate. Ester devenea atunci omonima ei din Biblie,
de la masa cea lungă , mi s-a pă rut c-o vă d pe Ester. Nu cea către care marele rege asirian întinsese sceptrul de
era ea, fireşte, dar una dintre femei avea aerul ei, tocmai aur, dă-ruindu-i astfel viaţ a.
acel inefabil, acea dulceaţ ăa tră săturilor grăsuţ e, acele Iatăscriitorul care-a avut puţ ine femei: gata mereu să
pliuri somnoroase ale ochilor verzi, tocmai acea alteritate mitizeze... De fapt, cu Ester am avut o legăturăde câteva
pe care-o simţ i într-o clipă, dar pe care e atât de greu s-o luni, în care n-am vorbit despre dragoste ş i n-am fă cut
exprimi. Când am ieş it, sub bolta plinăde stele — toate dragoste, deş i am ajuns uneori foarte aproape de asta. Dar
cele ce ardeau peste Cracovia erau galbene ş i aveau ş ase ne-am plimbat zilnic ore-n ş ir, am fost la cenacluri unde
colţ uri —, aveam mintea plinăde Ester, de parc-aşfi fost prezenţ a ei era hipnotică, unde pă rul ei foarte lung se-
transportat cu două zeci ş i... câţi? de ani în urmă , în nfoia aspru atrăgând toate privirile („băi, norocosule,
singurul anotimp în care am fost prieteni. cine-i gagica?"), am fost ş i la ş tranduri sordide, unde nu
Anotimpul s-a-ntâmplat săfie vara, o varăbucureş teană se putea intra în apele bă loase. Când o conduceam spre
din care crezi cănu te vei mai trezi niciodată , adâncăş i casă, noaptea târziu (fireş te, pe sub stele cu ş ase colţuri),
plinăde praf, în care nu-ţ i vine decât săumbli pe străduţ e ne opream pe drum, luminaţ i spectral de vreun bec sau de

73 74
vitrinele vreunui troleibuz care tre- vreodată .
97 Povestea mea are un epilog petrecut cu zece ani mai
cea greoi, ş i ne să rutam în disperare. Niciodatănu târziu. Era în timpul ră zboiului din Golf. Saddam reuş ise
ţinusem în braţ e un corp atât de frumos, o fatăatât de sătrimităcâteva rachete anemice, care au că zut pe
simplăş i atât de, totuş i, misterioasă . Nu s-a-ntâmplat pă mânt israelian. Ascultam placid ş tirile la BBC, unde
nimic deosebit în tot acest timp. Părinţ ii ei n-aveau pe câţiva martori, evrei originari din România, ai
mânăvreun tatuaj de la Auschwitz, ca să -mi salveze evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester
povestirea de monotonie (de fapt, s-o transforme într-o X. din Haifa" (cu totul alt nume de familie decât cel, ş i el
povestire). Nimic n-a virat mă car în fantastic: Ester n- evreiesc, pe care-1 purtase) s-a auzit deodată : vocea ei
avea la gât vreo perlăcare săstră luceascăbrusc în veche, ezitantă , inconfunda-bilă . Era de parcăJustine a
penumbrăş i n-a rostit vreodată, privindu-mă -n ochi, lui Durrell mi-ar fi vorbit deodatădin eter. Am ascultat,
„Hevel havolim, hakol hevel"... tremurând din încheieturi, cele câteva fraze înfricoş ate,
Zilele-ncepuserăsăse răcească ,ş i în seara în care Ester am umblat prin casăjumă tate de orăîn sus ş i-n jos,
mi-a spus căva emigra cu familia ei în Israel mi se făcuse murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol
frig dinainte să -i aud cuvintele. Apoi am îngheţ at. Ne hevel" („Deş ertă ciunea deş ertăciunilor ş i totul e
propuseserăm tacit sănu ne-ndră gostim unul de altul dar deş ertăciune"), ş i-apoi peste toate s-a aş ternut tă cerea.
probabil că , fărăsă-mi fi dat seama, eu sau ceva din mine întâlnire la Torino
transgresase limitele impuse. Eram îhtr-un parc mizer ş i C_um am avut întotdeauna un puternic sentiment de
pustiu, sprijiniţ i de o masăde ş ah din ciment. Am predestinare, nu prea pot crede în întâmplare, mai ales
condus-o acasă , ca-ntot-deauna, ne-am sărutat ca- când viaţ a cam depăş eş te măsura în privinţ a
ntotdeauna, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, coincidenţ elor. Ne-apucărâsul când, în melodramele de
apoi nu ne-am mai vă zut niciodată . Avionul ei a decolat altădatăş i-n tele-novelele de azi, gemeni despă rţ iţi din
de pe o pistăacoperităde brumă, în acea toamnă(deja) a leagă n se regă sesc dupătreizeci de ani, mame ş i fii îşi
lui '86, fă răca privirile mele să -1 urmă reascăpierzându- descoperărudenia chiar când sunt gata săse că să torească
se pe cerul înnorat. Ea avea sălocuiascăde-atunci la unii cu alţ ii etc. Dar viaţ a e o trebu-ş oarăceva mai
Haifa, oraşmai potrivit ca nume cu pă rul ş i privirea ei. complicatădecât îş i închipuie creierele noastre de muscă .
Eu, ră mas în Bucureş ti, legat de glie (credeam sincer pe- Spune ş i tu, dragăcititoare, cum ar trebui săreacţ ionez eu
a-tunci căn-aveam săpot ieş i din ţ arăniciodată ), am la ce mi s-a-ntâmplat numai în curs de-o săptă mânădupă
suferit câineş te câteva să ptă mâni, apoi am scrierea povestirii precedente? Ziceam acolo, între altele,
98 cănu-mi mai aduc aminte cum o chema în realitate pe
uitat. I-am trimis scrisori ş tiind sigur cănu vor ajunge la Nana, personajul meu din nuvela „REM". Fusese o ţ ipă
ea, dupăcum nici o scrisoare din Haifa nu mi-a parvenit pe care nici n-o cunoş team, cu care avusesem o aventură

75 76
de-o singurănoapte — o agăţ asem la un cenaclu ş i, spre nici o importanţ ăce-aveam
surpriza mea, ajunsesem în garsoniera ei fă rămulte 101
fasoane —, dar din asta se desfăcuse ceea ce cred ş i azi că de făcut acolo. Fapt e căTorino a fost una dintre cele mai
e textul cel mai bun scris de mine vreodată. N-am mai neaş teptate revelaţ ii ale mele. Spre ruş inea mea, ş tiam
văzut-o pân-atunci despre acest oraşdoar căera undeva în nordul
100 Italiei ş i căacolo se fabrica autoturismul Fiat. Vă
de-atunri deloc, timp de nouă sprezece ani, când, vinerea imaginaţ i neîncrederea mea când, chiar pe aeroport,
trecută ... Măuitam blazat la televizor, schimbam canal prietenul Marco m-a întâmpinat cu cuvintele: „Ştiai,
dupăcanal ş i deodatăNana, cu nouă sprezece ani mai în bă nuiesc, căTorino e un oraşmagic." Şi-apoi, dupăo
vârstă , cu multe kilograme mai planturoasă , cu... — dar ezitare: „Unii folosesc chiar un cuvânt mai greu:
nu vreau săfiu ş i mai rău cu ea — mi-a apă rut în faţ a diabolic..." în maş ină , pe când priveam năuc peisajul din
ochilor. Era în juriul unui caraghios concurs de poezie. jur, ca-ntotdeauna când mătrezesc în altăţ ară, Marco a
Vreţ i mai mult? A doua zi am deschis un ziar la- continuat: „Se zice cătoate oraş ele dintre douăape sunt
ntâmplare ş i am dat peste o cronicăla o carte a ei de locuri propice vră jitoriei. Torino e unul dintre ele. Te-
poezii (fiindcăea nu era inginerăsau funcţ ionară , cum o nebrele lui sunt cu atât mai adânci, cu cât aspectul său
descrisesem eu în REM, ci poetă)! Dupăce, repet, pare mai raţ ional. Căci ce poate fi mai senin decât Alpii
nouăsprezece ani nu mai dă dusem peste numele ei ni- înză peziţ i pe care se proiecteazăspectral oraş ul? Şi, mai
că ieri. .. Vreţ i chiar ş i mai mult? Atunci trebuie s-o ales, decât arhitectura lui riguroasăş i clasică ? în Torino
pără sim pe Nana ş i săvăspun că , dupăvreo douăzile, pe poţ i merge zile-n ş ir fă răsăieş i de sub porticuri: sunt
când aş teptam în antreu la dentist, ră sfoiam revista kilometri de galerii tivind faţ adele clă dirilor pă trate ş i
„Capital", mai precis acel numă r special cu cele cincizeci masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în
de femei de succes din România. Şi-am început sărâd ca perspective nesfârş ite devin dupăo vreme... neliniş titoare,
prostul, spre mirarea celorlalţ i mucenici care mai aş teptau apăsătoare ca-n Chirico..." Profesorul se-ntoarse spre
săfie martirizaţ i: una dintre cele cincizeci de fericite era o mine ş i măprivi-n ochi: „Iar apoi, nu uita căaici, în dom,
veche iubităde-a mea! Nu că utaţ i revista, căn-o s-o e adă postit «La Sindone», giulgiul în care-a fost înfă ş urat
ghiciţ i. Oricum, nu era nici Andreea Marin, nici Mihaela Mântuitorul ş i care i-a pă strat imaginea. Asta nu-i jucă rie.
Rădules-cu. Dac-aşfi avut mii de iubite aşmai fi zis căe Fiecare oraşîn care el a fost pă strat, de la Edessa
o simplăcoincidenţ ă, dar aşa... Iar dacăvreţ i mult, mult legendarului rege Abgar ş i pânăla Torino, s-a impregnat
mai mult decât atât, citiţ i de-aici încolo, nu înainte însă de forte misterioase..."
de-a vălega centurile de siguranţ ă . 102
Pentru că , iară şi la doar câteva zile dupăce-am aflat ce de Ajunş i în oraş , m-am cazat la o pensiune ş i-am ieş it pe
bani face azi fosta mea iubită, am plecat la Torino. N-are străzi, intrigat de explicaţ iile profesorului Marco. Dar

77 78
oraş ul pă rea foarte paş nic. Palate semă nând mai mult a fost recomandat. Şi-aici am avut întâlnirea cea mai stranie
primă rii, statui de duci de Savoia pe cai de bronz, în fine, care mi-a fost dată -n aceastăviaţ ă. Nu măsuspectaţ i de
faimoasele porticuri. Turiş ti, lume coloratăş i amestecată . fabulaţ ie sau de livresc. Totul a fost real, real, real.
Unde era magia oraş ului dintre râuri? Seara ne-am reunit Am intrat în muzeu doar familia Pop ş i cu mine. Ce să
cu alţ i câţ iva prieteni, traducătorul meu Bruno, familia spun? Nu prea mă -nnebunesc eu dupămumii, sarcofage,
Pop din Cluj etc. ş i am cinat la o trattoria foarte urne funerare ş i zei cu cap de pasă re. Aici erau cu sutele,
pitorească . Am ieş it apoi sub stele. „O săvedeţ i acum cu miile. Fâş ii uriaş e de papirus, bucă ţi putrede de lemn
ceva ce probabil n-aţ i mai vă zut niciodată ", ne spuse cu hărţ i ale lumii de dincolo, cranii cu piele zbârcităş i
Bruno. înaintam pe stră duţ e slab luminate când, brusc, neagrălipităde ele, mâini scheletice cu unghii
dând un colţ , ni s-a ivit în faţ ăo monstruozitate fă ră pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliţ iş i urne cu ibiş i
limite. O clă dire aproape cât turnul Eiffel de înaltă. O îmbă lsă maţ i. O necropolăsinistrărăsuflând tăcut în jurul
boltăuriaş ăpeste care (n-o sămăcredeţ i, nimeni n-ar tă u. Turiş ti umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile
crede) fuseserăcocoţ ate douătemple greceş ti unul peste statui de faraoni, grupuri însoţ ite de ghizi se perindau pe
altul, deasupra că rora s-a ridicat un turn subţ ire de o sută culoarele glaciale.
de metri înălţ ime, având în vârf un fel de stea enormă ! Unul dintre grupuri era format din copii de ş coală.
Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească , Stăteau adunaţ i în preajma unei vitrine ş i din mijlocul lor
trebuie vă zutăcu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, se auzea o voce feminină, automatăş i profesională . Dar,
opera unui arhitect genial ş i dement din secolul al XlX- curios, nu se vedea nici o ghidă ! Şi mai ciudat: copiii
lea. Mă reţ ie ş i grotesc, kitsch curat, dar la o scarăla care ascultau explicaţ iile cu o neaş teptatăgravitate. M-am
kitsch-ul devine fantastic, copleş itor. Nu mai existăaş a apropiat de ei. La-nceput am crezut căvorbeş te chiar unul
ceva în lume", ni se spuse. Dupăce ne-am scrântit dintre copii, deş i vocea era de fe-
gâturile privind ciudăţ enia colosalădin miezul oraş ului, 104
am mai fă cut câţ iva paş i ca săvedem casa în care a locuit meie matură. Dar în cele din urmăam vă zut-o ş i-am
Nietzsche în perioada când a scris distrugă toarea sa carte încremenit.
Ecce Homo. Ne-am întors istoviţ i la pensiune. Cum s-o descriu? N-am mai întâlnit niciodatăo asemenea
103 fiinţ ă, nici în vise, nici în picturi, nici în filme. Stă tea-ntre
Nietzsche, Antonello, giulgiul lui Isus mi s-au învârtit copii, mai scundădecât mulţ i dintre ei, un corp de fetiţ ă,
apoi toatănoaptea în minte. fă răurmăde sâni, înălţ at într-un chip ciudat, de parcă -ar
Dimineaţ a am vă zut o expoziţ ie a unui futurist, Fortunato fi vrut să-ş i ia zborul. Mâini subţ iri, şovă itoare. Ceva cu
Depero (picturi geometrice ş i pestriţe, şotroane pastelate, totul imposibil în toatăconstrucţ ia acelui corp. Iar faţ a...
păsări), ş i-apoi am mers la „L'Egizio", celebrul muzeu de în mod sigur nu o faţ ăumană. Vag feminină , dar atrasăca
egiptologie, „cel mai mare dupăcel din Cairo", cum ne-a o ciupercăde gravitaţ ia lunii. Cum pot descrie acele

79 80
cearcă ne revă rsate, acei ochi grei ş i fărăstră lucire, acea cu copiii, ghida le-vitase iar singurăde-a lungul unui
expresie nici de tristeţ e, nici de deznădejde, nici de culoar, târând un picior, coborând apoi o scarăîngustă
durere, ceva ce n-a mai apă rut niciodatăpe o faţ ăde om... spre subsol. Am mers săvă d unde coborâse: scara era-n
Sau pielea aceea cenuş ie ca de cauciuc... Pitica nu privea spiralăş i, de la a doua rotire, bezna se fă cea realmente de
pe nimeni. Cât am stat în spatele copiilor, înnebunit ş i nepătruns...
fascinat, nu s-a uitat niciodatăîn ochii nimă nui. Nici la Am visat-o întreaga noapte. Venea dupămine. N-aveam
orice altceva nu privea. Doar vorbea. O italianărece, de unde scăpa de greutatea ochilor ei saturnini. Eram într-un
bandăînregistrată . Dupăcâteva minute a tă cut brusc ş i-a muzeu vid, doar noi doi, urmă rindu-ne printre sarcofage.
ieşit dintre copii. Am privit-o levitând, singură , pe culoar Măajungea, ş chiopă tând ş i-nălţând un umăr, măatingea
pânăla urmă torul exponat. Nici mersul ei nu era cel al cu mâinile ei subţ iri. Cum ocoleam câte-un pilastru de
speciei noastre. Şchiopă ta cu un picior, iar cu celă lalt se- granit, măgă seam faţ ă-n faţ ăcu ea, umedăş i viscerală .O
mpingea în podea ca săzboare. Nu privea nimic, mergea loveam peste obraz, o sfâş iam cu unghiile. O spintecam
ghidatăparcăde un simţmisterios. S-a oprit la fel de cu un cuţ it apă -
brusc în faţ a altei vitrine ş i, făcând miş că ri fine ş i de 106
neînţ eles cu bărbia ş i degetele, a aş teptat săse apropie din rut cine ş tie cum în mâna mea. Că dea şi se ridica din nou
nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau şi venea iar dupămine. M-am trezit în miez de noapte,
pe pereţ i, cum fac de obi- tremurând tot, cuprins de o teroare cum n-am mai simţ it
105 niciodată . Am aprins lumina ş i-am rămas cu ea aprinsă ,
cei micuţ ii aduş i cu japca-n muzee, ci se târau fascinaţ i, citind, pân-a albit de ziuă.
ca niş te captivi, pe urmele ghidei ş i o-nconjurau în tă cere. Iar a doua zi, dupălucră rile conferinţei, am mers să
Nici eu n-am mai vă zut nimic din muzeu de-atunci vizităm Mole Antonelliana, transformatăde curând într-
încolo. I-am abandonat pe soţ ii Pop — care ţ inuserăsă un muzeu al cinematografiei. Am pă truns sub fabuloasa
intre într-o grotăpictatăcu nenumă rate trupuri de egipteni cupolăumbrită , înconjuratăde o spiralăinterioarăpe care
rânduite geometric — ş i m-am alipit grupului de copii. puteai urca vreo cinci etaje, am stat câteva ore în faţ a
Am fost copil în mijlocul lor, privind-o continuu, cu colecţ iei de afiş e de film, ne-am lungit pe fotolii întinse la
nesaţ , pe ghida pitică , dar nu piticăpatologic, dintre cele orizontalăca săprivim filme vechi, de Lumiere ş i Melies,
cu nanism hipofizar, ci, cumva, metafizic, de parcă proiectate pe ecrane uriaş e, am străbătut zecile de să li de
apropierea giulgiului sau a fantasticei Mole Antonelliana cinema amenajate în toate stilurile cu putinţ ă , de la art-
ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit ş i-ar fi deco la pop-art, de la salonul unei case de toleranţ ădin
produs ş tima nemaivăzutăce vorbea acum despre dinastii New Orleansul începutului de secol pânăla o locuinţ ă
şi bărci funerare. Dupămai bine de douăore am ieş it din americanătipicădin anii '50. Am urcat în cele din urmă
muzeu total ameţ it, cu piele de găinăpe braţ e. Terminând cu un ascensor chiar prin mijlocul cupolei, ascensiune

81 82
lentăş i de o stranietate inexprimabilă , căci puteai privi, capul saturnin că tre mine, s-a uitat în ochii mei ş i-a şoptit
prin uş ile de cristal ale liftului, arama plinăde ornamente „Mircea", cu acea intensitate cu care te-auzi uneori
sinistre a cupolei tronconice, ce-ş i schimba tot mai abrupt chemat pe nume, de foarte aproape, din însuş i creierul
perspectivele că tre vârf. Cei de jos ş i tot mai de jos, tău, din centrul lui, când eş ti foarte obosit, gata de-a
lungiţ i pe fotoliile lor sângerii, în penumbrăadâncă , 108
păreau subiecţ ii unui experiment sinistru. adormi. Totul a fost real, real, real. Şi contactul ochilor
Am ajuns în fine la templele suprapuse, pe o terasăce le- noş tri, şi expresia neumanăa ochilor ei. Am fugit atunci,
nconjura din toate pă rţ
ile. Din par- n-am mai putut altfel, în partea cealaltăa terasei circulare.
107 Nu mai puteam vorbi, Marco ş i Bruno s-au speriat de
tea noastră , Alpii ne-au apă rut ca o panoramăalbă - moarte. Mai curajos, Bruno a alergat în partea opusăa
strălucitoare. I-am privit cu nesaţ . Marco, lângămine, mi- platformei: „Nimic deosebit", ne-a spus la întoarcere,
a spus numele fiecărui vârf mai proeminent ş i-a fiecă rei „turiş ti şi iar turişti..." Abia am aş teptat liftul, îh care ne-
ape care ş erpuia-n zare. L-am lă sat săconverseze cu o am înghesuit din nou cu japonezii ş i suedezii ce priviseră
româncăînsoţ ităde prietena ei chinezoaică , foarte oraş ul ş i Alpii. Nici nu ş tiu cum am ajuns din nou jos, pe
dornice săne pozeze aflând căsuntem scriitori, ş i am în- mozaicul lustruit din uriaş a incintă. Nu ş tiu cum am
conjurat terasa ca săajung la panorama oraş ului. Şi-acolo zburat, în acea după -amiază , cu avionul, cum am luat apoi
m-am trezit, singur pe toatălatura dinspre oraşa terasei, taxiul de la Otopeni ş i cum am ajuns acasă. Sunt nă ucit ş i
în faţ a fiinţ ei din muzeu! Era lipităcu omoplaţ ii de înspă imântat pânăazi.
balustrada dincolo de care Torino, cu acoperiş uri, ziduri Iubim cu un creier de copil
şi cupole, se-ntindea pânăla orizont. Pe fondul oraş ului v^ea mai minunatăfemeie din lume este cea care te
magic (ş i poate diabolic) se detaş a ca o sibilă , ca o iubeş te cu adevă rat ş i pe care-o iubeş ti cu adevărat. Nimic
atotş tiutoare. Părea de fapt o pro-tuberanţ ă-a oraş ului altceva nu contează . Odată, pe vremea liceului, umblam
trimisăspre mine ş i care măajunsese chiar ş i aici, la două pe bulevard cu un prieten, doi puş ti zăluzi ş i frustraţ i care
sute de metri deasupra arcadelor nesfârş ite. De data asta dă deau note „gagicilor" ş i vorbeau cu atât mai scabros cu
măprivea. Desigur mărecunoscuse, din muzeu sau din cât erau, de fapt, mai inocenţ i erotic. Ce fund are una, ce
vis. Iară şi adrenalina mi-a ridicat părul de pe braţ e. balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru
Totuş i, nici prin cap nu mi-a trecut săfug, sămă-ntorc noi decât niş te obiecte de lux, ca automobilele lustruite
că tre Alpii liniş titori din partea cealaltă . Am mers până - din vitrinele magazinelor „Volvo" sau „Mase-ratti": nu ne
am ajuns faţ ă -n faţ ăcu ea. Niciodatăn-am avut un mai imaginam cu adevă rat căvom avea ş i noi una vreodată .
puternic sentiment de predestinare. Ceva trebuia săse- Prin dreptul cinematografului Patria am ză rit o ţipă
ntâm-ple. Acum, acum va fi, îmi spuneam. Şi s-a-n- trăznitoare. Am rămas înlemniţ i: ce pulpe în ciorapi de
tâmplat, că ci femeia ce-mi venea pân-la piept ş i-a-nă lţ
at plasăneagră, ce fund rotund ş i ce mijloc subţ ire, ce ţoale

83 84
pe ea, ce plete de sârmăroş ie, ră sucităîn mii de feluri... îndrăgostit de câteva ş i de fiecare datăa fost la fel: primul
Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem ş i din faţ ă: cum semn căaşputea-o iubi a fost mereu cănu m-am putut
putea avea aş a pereche de ţ âţe, aş a de perfecte cum numai 111
în albumele de artă— care pe-atunci ne ţ ineau loc de gândi, vă zând-o, „cât de futeş ăe". Chiar dacăera.
Penthouse—mai văzuseră m? Pentru cine era o astfel de Bă rbaţ ii au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai
fiinţă, cum putea fi o noapte de sex distins intelectual nu e altfel, pânăş i el, la orice vârstă , îş
i
110 imagineazăcum ar face-o cu fata plictisită , necunoscută,
cu ea? Pânăla urmăne-am aş ezat la coadăla bilete, fără de lângăel. Dar când cunoş ti cea mai minunatăfemeie
s-o scă pă m din ochi ş i fă răsă -nce-tă m comentariile ca din din lume, care e cea pe care o poţ i iubi, semnul este,
Povestea poveş tilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul trebuie săfie, cănici pulpele, nici „balcoanele" nu se mai
de jegos care stă tea ş i el la coadă , mâncând seminţ e, vă d, de parcăhormonii sexului ş i-ai agresivităţ ii s-ar
înaintea noastră : „E bunăparaş uta asta, nu? V-ar place ş i retrage din creierul tă u tumefiat ş i l-ar lă sa inocent ca un
vouă, ciutanilor... Da' ascultaţ i-măpe mine, c-am fumat creier de copil ş i translucid ca o corniţ ăde melc. Facem
destule ca ea: cât o vedeţ i de futeş ă, săş tiţi căe pe sex cu un creier de bă rbat, dar iubim cu unul de copil,
undeva un bă rbat să tul de ea pânăpeste cap! Poa'săfie încrezător, dependent, dornic de a da ş i a primi afecţ iune.
cea mai miş to din lume, poa'săfie ş i Brijibardo, cătot i-e Femeile minunate din viaţ a mea, toate cele pe care le-am
drag vreunuia de ea ca mie de nevastă -mea..." iubit cu adevă rat ş i care-au răspuns cu dragoste dragostei
Am fost mult mai ş ocat de remarcile astea decât mi-aşfi mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură ,
imaginat. Cum săte plictiseş ti de frumuseţ ea însă ş i, de nevrozăpură , experienţ ăpură. Senzualitatea, uneori dusă
neatins ş i de neconceput? De cea pentru care ţ i-ai da ş i pânăfoarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o
pielea de pe tine? Ce-ş i putea dori un bă rbat mai mult aventurăcomplexăş i epuizantăa minţ ii.
decât să-ş i poatătrece braţ ul în jurul mijlocului ei, să Pentru mine nu există, deci, „cea mai minunată " în sensul
poatăprivi minute-n ş ir în ochii ei, săo întindăîncetiş or de 90-60-90, nici în cel de blondă, brunăsau roş cată ,
pe pat... Săo scoatădin înveliş ul ei de dantelă înaltăsau minionă , vânză toare sau poetă . Cea mai
mă tăsoasă... De-aici încolo imaginaţ ia mea se bloca, nu- minunatăeste cea cu care am putut avea un copil virtual
mi puteam închipui cum e săfaci dragoste. De câte ori mă numit „cuplul nostru", „dragostea noastră ".
gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se L
răsuceş te asupra ta ş i te sufocă ... Irish cream
Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei INI u ş tiu dacăaţ i avut vreodatăocazia săcă lătoriţ i într-o
din vis, femei din că rţi, femei din reclame, femei din maş inăcu volanul pe partea dreaptăş i care merge pe
filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. stânga drumului, în stil britanic, adică. Eu am avut, ş i pot
Fiecare altfel ş i fiecare cu altceva de oferit. M-am săvăspun căe una dintre cele mai stranii experienţ e pe

85 86
care le poţ i avea. Existăboli ale creierului — Oliver mea de confuzie creş tea tot mai mult.
Sachs le enumera într-o faimoasăcarte — care produc Am trecut graniţ a (pur imaginară) spre Irlanda
iluzii mergând de la amuzant la terifiant: poţ i avea republicanăş i ne-am afundat printre colinele ei că tre
senzaţ ia că-ţ i lipseş te jumă tate din corp, poţ i ajunge să Annaghmakerrig. Se lă sase noaptea. Şoferul nu era nici el
crezi căfiinţ ele cele mai apropiate, soţ ia sau tată l tău, de cu totul „sober" ş i pă lăvră gea într-o limbănumai a lui.
exemplu, nu mai sunt ele însele, căau fost înlocuite cu ci- Din zece cuvinte chipurile englezeş ti înţ elegeam unul.
neva care doar le seamă năş i care conspiră-mpo-triva ta, Noroc căuna dintre poetele cu care eram stă tea lângăel
sau poţ i săai bizara senzaţ ie căte vezi pe tine însuţ i din şi, deş i nu ş tia englezeş te, sau poate tocmai de aceea,
spate, de la un metru distanţ ă, ca în anumite jocuri pe pă reau săse distreze amândoi de minune. Cealaltăză cea-
computer. Cam aş a ceva simţ işi când nu creierul tău, ci n celă lalt colţ , în spate, lângămine, ş i se uita pe geamul
lumea înconjură toare se-ntoarce cu susu-n jos. Mergând opus. Eram un puş ti pe lângăele. Nu ş tiu cine gândise o
invers pe ş osele, te simţ i ca-n vis. Ceva e-n neregulă , combinaţ ie româneascăatât de bizară .
neînsemnat la prima vedere, dar care pune-n discuţ ie 114
universul întreg ş i, în cele din urmă, propria ta situaţ ie în Cele douăse urau de moarte, ş i pânăatunci, pe aeroport
el. Ghemuit pe unul dintre locurile din spate ale în Otopeni, apoi în cursa Tarom pânăpe Heathrow, ş i-n
enormului Rover, cele din urmăcu Lin-gus pânăla Belfast, nu-ş i vorbiseră
113 nici un moment. Dac-aveau s-o ţ inătot aş a, avea săfie
nu-mi puteam înă buş i, în acea searăirlandeză , senzaţ ia că distractiv. Ne-ndreptam spre miezul Irlandei, spre
mergem pe contrasens ş i cădintr-o clipă -n alta aveam să complexul cultural Tyron Guthrie Cen-ter de la
ne izbim de o altămaş ină. Annaghmakerrig, unde urma săstăm douăsă ptă mâni.
Mintea mea nu era nici ea aş a de inocentăcum poate vă Drumul a fost neaş teptat de lung pentru o ţ arăatât de
imaginaţ i. La un popas într-un pub, abia ieş iţi din Belfast, mică . Am ajuns la castel la miezul nopţ ii, dupăîncăun
comandasem Irish coffee. Habar n-aveam pe-atunci (era popas în care am bă ut bere Guiness, îngheţ atăş i apoasă,
în '93) ce e aia. Vbisem doar ceva autohton, dacătot eram din halbe uriaş e. Când ş oferul a oprit motorul, dupăce-n
prima datăîn ţ ara druizilor, a berii Guiness ş i a lui Joyce. faruri se ivise un zid orb, foarte înalt, s-a făcut deodatăo
Mi se adusese un mare pahar ca de coniac plin cu cafea linişte totalăş i atât de reconfortantădupăhuruitul
fierbinte, ş i douătablete parfumate de After eight pe continuu al Roverului, încât ţ i-era milăs-o risipeş ti.
farfurioară , în pliculeţ ele lor verde-ntunecat. Când m-am Odatăstinse ş i farurile, am ieş it din maş inăsub cel mai
ridicat de la masămi-am dat seama, fă răsă -mi vinăsă fantastic cer înstelat pe care l-am văzut vreodată. De fapt,
cred, cămergeam pe douăcă rări. Că ci în Irlanda Irish cred căscriu paginile astea nu pentru povestea amoroasă
coffee e mai mult whiskey decât cafea. Aş a că , pe mă sură (şi nu prea) care urmează— nu cu una dintre poete sau cu
ce se-ntuneca ş i localităţ ile alunecau pe lângănoi, starea amândouăla un loc, cum poate văimaginaţ i, nu, ferească

87 88
sfântul! — ci ca săam bucuria ş i nebunia sămai descriu o un rege sau cel puţ in un baron, cu pat cu baldachin în
datăacel cer de noiembrie, acel cer irlandez alb de stele. mijlocul încă perii. Am zis noapte bunăbucă tă resei tot
Bolta era pieziş ă , sprijinitădoar pe-o parte de calcanul mai adormite
negru al castelului. în afarăde dreptunghiul întunecat al 116
zidului, cerul dă dea pe dinafarăde stele. Era copleş itor, şi am ră mas în întuneric deplin. Am orbecă it pânăla uş a
erau mai multe spoturi de luminădecât întunericul dintre dormitorului ş i, când am deschis-o, s-a făcut o penumbră
ele, erau presă rate difuz, îngră mă di- albă strie, că ci fereastra era plinăde arbori negri ş i stele.
115 Era o luminătristăş i pură . Mi-am trântit valiza lângăpat
te-ntr-un loc, mai rare în altul, concentrate în mari bucă ţi şi i-am deschis încuietorile. Fă răsă -mi scot canadiana
de luminăsau dizolvate în aerul îngheţ at. Se fă cuse teribil (doar gândul îmi fă cea rău), am scotocit dupăpijama, dar
de frig, ş i totuş i nu ne-am gră bit că tre poarta de la intrare. pânăla urmăam lă sat-o baltă . începusem sălă crimez ş i
Am rămas acolo, lângămaş ină, privind spre cerul acela să -mi curgănasul de frig. Mâinile îmi îngheţ aserăcum nu
luminos ş i magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea le mai simţ isem de când fă cusem armata. Nu, aveam să
cu desă vârş ire întunecată . Alunecau acolo sloiuri ş i dorm îmbră cat, nu se putea altfel.
gheţ ari de lumină , se sfărâmau acolo, deasupra noastră. M-am aş ezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei
Am cinat frugal, un pudding împărţ it la repezeală, tuturor, nopţ i de frig polar. Dar atunci am simţ it, dinspre aş ternut,
de o bucă tăreasănă ucă ,şi-am fost că lă uziţ i apoi că tre un fel de boare că lduţ ă, o halucinaţ ie, poate. Am pipăit cu
vastele noastre apartamente. Pentru prima datănu palma cuvertura ş i-am să rit în sus. Era într-adevă r caldă !
folosesc ironic fraza asta. Castelul era adânc ş i-nzorzonat Mai mult, pă rea boltităpeste un corp masiv, ca ş i cum
ca Peleş ul. Am mers pe culoare nesfârş ite, printre oglinzi cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai
şi candelabre ş i picturi alegorice. Am urcat scă ri cu tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greş iseră
pereţ ii înţ esaţ i de rafturi cu că rţi vechi ş i de panoplii dormitorul, măpuseserăcu altcineva în cameră , poate.
războinice. Am trecut prin multe camere uriaş e, foarte Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru cu gâtul tăiat de
multe, cu tavanul ridicat la-nă lţimea a douăetaje. Toate curând. M-am ridicat de pe pat. Acum tremuram de-a
întunecate ş i înţ esate de mobile vechi. Toate îngheţ ate binelea, ş i nu doar de frig. Ce era de fă cut? Nu puteam
bocnă , căci în castel era mai frig ca afară . Cum aveam să striga pe nimeni ş i nici mă car întrerupă toarele nu ş tiam
dormim în geru-ă la paisprezece nopţ i în ş ir? în fine, după unde sunt. Cine era acolo, în inima Irlandei, în inima
ce poetele cu pricina au fost cazate, cum ş i meritau, într- castelului, în inima camerei mele ş i-a patului meu? M-am
un fel de mau-solee, am fost abandonat ş i eu în cavoul dus la geam că utând, instinctiv, lumina. Dar amintirile
meu cu trei camere. Aveam salon, camerăde studiu (cu mele din La răscruce de vânturi... Fantoma lividăbă tând
un mare glob pă mântesc de majolicăîntr-un colţş io cu pumnii-n ferestre: lasă -mă -nă un-
colecţ ie de stampe ş i ocheane vechi) ş i dormitor, demn de 117

89 90
tru, lasă -mă -nă untru... Geamul s-a aburit brusc de la maş ina, clă dirile palide, toate cu câte-un pub la parter,
răsuflarea mea înspă imântată . înfiorat, m-am hotă rât într- fulgerând pe lângănoi, copacii imateriali, orbiţ i parcăş i
o clipă. Am mers spre pat ş i, cu curajul omului încolţ it, ei de faruri o clipă , ca sădisparăapoi în noaptea
am dat brusc de-o parte cuvertura. Am ră mas cu gura pâlpâitoare.
că scată , privind prosteş te spectacolul de sub baldachin. A doua zi, în zori, oiţ a era caldăîncă, dar trebuie deja să
Căci în patul meu, adâncindu-se în cearş aful de pe saltea, v-o scoateţ i din minte, pentru cănu ea e eroina. Am tot
era o oaie! soiul de fantezii erotice, dar nu ş i din astea. Dacă-aşfi
Dormea pe-o parte, mare, lânoasăş i umflată , cu copitele gă sit în aş ternut o femeie de cauciuc în locul oiţ ei năzdră -
despicate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O vane, poate că , mai ş tii... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-
luasem razna? Nimerisem pe mâna vreunor farsori am cunoscut în dimineaţ a aceea pe poeţ ii irlandezi care
suprarealiş ti? îmi puseserăceva în pudding? Mi-am urmau săne traducăpoemele în limba lor, niş te bă ieţ
i
amintit palatul decrepit din Toamna patriarhului, prin care-aveau săse ţ inătimp de douăsăptă mâni doar de
care umblau găini ş i unde vacile ajungeau în balconul pilealăş i de cântat în cor balade sinistre:
patriei. „Whatnow?" mi-am ş optit. Trebuia s-o gonesc, s- There's a puuuub where we all long to gooooo Its
o dau afarămă car din camera de culcare. Dar cum naiba naaaaame is Heaaaaaaven....
săfac? Mă -ngrozea momentul când avea săzvâcnească Mai făceau ceva. Pe o ceaţ ăs-o tai cu cuţ itul ş i un frig de
brusc din pat, cu un behă it ca de apocalips în tă cerea Boboteazăalergau ca demenţ ii, de cel puţ in zece ori pe zi,
aceea deplină . Am apucat-o pânăla urmăde-o ureche, ş i în jurul lacului din apropiere, îş i aduseserăş i niş te gagici,
urechea mi s-a părut de cârpă . Am tras-o ş i, în pântecul un fel de groupies hipiote, pe care le-ntâlneai peste tot,
ei, ceva a gâlgâit leneş . I-am pipă it picioarele îndreptate presă rate prin odă ile ş i coridoarele castelului. Aveau
spre mine. Erau doar un fel de tubuş oare de flanel, pă rul albastru, verde, acaju, foarte scurt ş iţ epos ş i ară tau
atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevă rată ! şleampete. Mai toate roş cate ş i pistruiate ca niş te
Nu era decât un burduf cu apăfierbinte, din cauciuc, în irlandeze ce erau. Nici pe
formăde oaie ş i acoperit cu o lânăfrumos imitatădin 119
melană -ncreţ ită . Secretul supravieţ uirii în nopţ ile geroase. ele nu le-nţ elegeai când vorbeau. Fuck ş i fucking în sus,
Mai simplu decât să-ncă lzeş ti ditamai hangarele înţ esate fuck ş i fucking în jos, pronunţ at chiar cum se scrie, cam
de mobilăveche. Râzând buimac, mi-am scos asta era trei sferturi din pălă vrăgeala lor. Noaptea, în
118 liniş tea aceea desăvârş ită, le auzeai uneori miorlă ind de
pijamaua din valiză , m-am dezbră cat, vână t de frig, mi- plă cere în adâncul palatului. Pe lângăfauna asta, mai era
am pus-o pe mine ş i, dârdâind, m-am vârât sub pă tură, la castel un personaj, Billy, pe care toţ i îl bă teau pe umă r
ală turi de oiţ a mea cea fierbinte. Pânăsăadorm cu ea-n când treceau pe lângăel, un ins ce tot uda cu furtunul
braţ e, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu tufele de mă ceşsălbatic de pe lângăziduri. Purta o

91 92
salopetăruptăş i prăpă dită , uneori că ra ş i vreascuri de foc, din când în când câte unui ins care-nnopteazăaici. Din
era fără-ndoialăgră dinarul sau omul la toate, îmi pă cate, naţ ionalistăpână-n vârful unghiilor („azi i-am
spuneam. Abia la sfârş it aveam săaflu căBilly era de fapt spune right-wing extremist", rânji Billy), nu se-arată
directorul centrului Tyron Guthrie care ne gă zduia, ş i un decât irlandezilor pur-sânge... „Oh", am spus, încercând
dramaturg de notorietate mondială . săpar dezamă git. „But. There's still hope". Poţ i oricând
El mi-a spus prima datăpovestea cu contesa. A treia sau a sădevii, măcar pentru o noapte, irlandez sadea: e
patra zi mănimerisem lângăel la masăş i mestecam cu suficient săbei deodatăo sticlă -ntreagăde whiskey
lingura în eternul pudding. „You doin'OK?" mă -ntrebase irlandez! Atunci devine posibil ca fantoma contesei săse
cu gura plină . „Yeah, fine", îi ră spunsesem cu engleza arate ş i unor foreigners... „I'll buy you a bottle sometime,
mea de Iowa City. Cum mergea cu poemele? Well... Mirsea", îmi mai spusese Billy, ridi-cându-se de la masă.
mergea greu, fiindcăpoetele noastre erau afurisit de „Fuck the countess", mi-am zis, încercând să-nghit mai
orgolioase, niciodatănu erau mulţ umite de forma finalăa departe pud-dingul inodor, incolor ş i insipid ş i având
traducerii, deş i nu ş tiau o boabăenglezeş te. Pur ş i simplu grijăsă -1 pronunţpe „fuck" cum se scrie.
nu li se pă rea lor căsunăbine. Ţă că niţ ii de poeţ i irlan- Dimineţ ile traduceam din greu, tot mai aiu-ristic, după-
dezi, pe de altăparte, nici nu se oboseau săasculte amiezele stă team între cele două
traducerile mele brute: puneau de la ei ce le trecea prin 121
cap. Erau, de fapt, atât de posaci de la un continuu poete ca sănu se-ncaiere ca pisicile sălbatice (refuzau
hangover, cănumai de poezii nu le ardea. Şederea la mai departe cu îndă rătnicie să -ş i vorbească , doar pufneau
Annaghmakerrig fuse- dispreţ uitoare, fiecare, când se recitau versurile celeilalte
120 şi, din când în când, măluau de-o parte ca să -mi
se o pleaş căpe capul lor, nu prea visaserăei la aş a ceva. dezvă luie fiecare compromisurile politice ş i sexuale ale
Şi profitau din plin. „Have you met the countess yet?" celeilalte în regimul trecut), iar serile abia aş teptam să
Care contesă ? Cum, încănu-mi spuseserănenorociţ ii mă -ntorc la oiţ a mea, care măaş tepta mereu ră bdătoare şi
(„those buggering bas-tards") de poeţ i irlandezi? Castelul fierbinte. Dupăzece zile eram deja să tul pânăpeste cap
din Annaghmakerrig avea o stafie, atestatăde zeci de de verdea Irlandă(de fapt numai brumăş i ceaţ ăîn acel
martori ş i cu patalama în regulă . Nu vă zusem diploma la noiembrie). Doar nopţ ile ei înstelate erau mai departe ine-
etajul doi, înră matăpe peretele dinspre nord? Nu, n-o galabil, înspă imântător de frumoase. Ai fi vrut sămori
văzusem. „Hm... well, it's a long story, I'll try to make it sub cerul acela piezişpe care stelele se risipeau ca o
short". Se pare căprin secolul al ş aisprezecelea contesa pulbere de heroinăpură...
castelanăfusese înjunghiatăîntr-una dintre odăi (Care? Toţ i se blegiserăla sfârş it. Volumul de versuri era gata,
Secret. Fiecare oaspete trebuia săcreadăcătocmai în introdus frumos într-unui din primele laptopuri pe care le
dormitorul lui). De-atunci, nu-ş i gă seş te liniş tea. îi apare vă zusem vreodată . Deş i gros ca o scândurăş i cu ecranul

93 94
alb-negru, mi se pă rea o minune. Te cruceai de traduceri- verificat, pe bune! N-a fost vaporoasăş i imaterială , n-a
le alea făcute la beţ ie: nu erau mai acă tă rii decât pruncii zornă it lanţ uri şi n-a bă tut cu pumnii-n ferestre (let me in,
făcuţ i la beţ ie. Dac-ai fi tradus înapoi în româneş te let me in etc), dar a fost o contesăcum nu s-a mai văzut,
poemele noastre, ar fi ieş it ceva nemaivăzut în literatura totuş i. Cam la o orădupăce mătrântisem, de data asta
română ... Dar ce conta? în ultima searăbă ieţ
ii veseli au chiar îmbră cat, în patul meu cu baldachin ş i oaie
venit cu chită ri electrice ş i ne-au cântat, acompaniaţ i de fierbinte, m-a trezit scârţ âi-tul greoi al uş ii dormitorului.
miş ună toarele groupies, bete de nu mai ş tiau de ele, ce Am vă zut-o atunci
altceva decât 123
There's a puuuub where we all long to gooooo Its pe contesăstrecurându-se, luminatăviolent de stele pe-o
naaaaame is Heaaaaaaven... parte, întunecatăş i enigmaticăpe cealaltă . Am vă zut oaia
122 zburând cât colo ş i bufnind greu lângăpat. Contesa a
A fost însăgenial pe lângără spunsul nostru, căci ne-au intrat în pat lângămine ş i duhnea a whiskey de te ofilea.
somat săcântă mş i noi ceva românesc, ceva specific... Contesa mi-a pus mâna între picioare ş i mi-a vârât în gură
Dupăo consultare gră bităcu poetele antagoniste, am limba cu biluţ ămetalicăla jumă tatea ei. Am strâns la
constatat căsingurul cântec pe care-1 ş tiam toţ i trei era piept capul contesei ş i i-am simţ it pă rul împărţ it în mii de
„C-aş a beu oamenii buni", pe care, dupămulte codeli, l- ţepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză
am lălă it pe trei voci încămai deosebite decât stilurile sfârcurile contesei ş i-ntr-unul din ele era un ineluşde
noastre poetice. Una dintre poete mior-lă ia într-un fel de alamă. Am scos chiloţ ii contesei ş i pă rul ei pubian era
contralto în zimţ i de feră stră u, pe când cealaltă , mai aspru ş i afânat. Am ascultat ş oaptele contesei ş i ele erau
bărbată , i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă dogite, pă timaş e: fuck în sus ş i fuck în jos. Am strâns în
umedăş i, cumva, indecentă . Luni, buni, marţ i, fraţ i— palme fesele contesei ş i ele erau îngheţ ate (s-au încă lzit
trebuie săle fi sunat al naibii de bizar concetă ţ
enilor lui pe parcurs). Am intrat toatănoaptea-n contesă, în multe
Leopold Bloom... Ne-am fă cut apoi toţ i pulbere, am rânduri, în multe feluri ş i-n multe pă rţ
i, pânăcând contesa
fraternizat, ne-am pupat ş i am dansat pânămult după a miorlăit de plă cere în inima patului din inima
miezul nopţ ii. Billy, care s-a ţ inut de cuvânt cu sticla de dormitorului din inima castelului din inima Irlandei, ţ ara
whiskey (Jameson), ne-a recitat o gră madăde poezii druizilor, a berii Guiness ş i a lui Joyce. Dimineaţ a, conte-
îngaelic: sunau la fel de bizar ca oamenii noş tri buni. M- sa se fâţ âia-n fundul gol prin pat, că utându-ş i ciorapii:
am stră duit ş i eu, într-un colţ işor, sădevin irlandez get- avea pă rul verde. Pe o fesăa contesei scria cu un marker
beget, „mă car pentru o noapte", dar nu mi-a reuş it decât gros TAKE, iar pe cealaltăME. Apoi scrisul a dispă rut
ceva mai mult de jumătate. sub o pânză , ineluş ul sub alta, biluţ a a mai sclipit într-un
Se pare însăcămi-a fost apreciatăbună voinţ a, pentru „Bye!" ş i fantoma s-a evaporat de parcănici nu fusese...
că ... în acea noapte m-a vizitat contesa! Legenda s-a Dimineaţ a, lângăzidurile de piatrăale castelului, l-am

95 96
îmbră ţ iş at de despă rţire pe Billy, singurul care se trezise câte douăzeci de cafele pe zi, altul se certa cu el însuş i
în zori ca să -ş i ia ră - timp de o oră, îş i smulgea pă rul din cap ş i abia apoi se
124 apuca de scris... Mulţ i trebuiau săaibăcâte-un lucruş or
mas-bun de la noi. A lă sat o clipăfoarfecăde tuns gardul anume pe birou, că ci numai privindu-1 le venea
viu ca sămă -ntrebe cordial: „Have you finally seen the inspiraţ ia. Ce
fucking countess?" Abia-1 vedeam prin ceaţ a dimineţ ii. 126
„I belive I did", i-am ră spuns ş i m-am îndreptat spre nu se gă sea printre acele lucruş oare! Cele trei maimuţ e: te
Roverul masiv care ne aş tepta la poartă. Poetele ce nu-ş i vede, te aude, te întreabă , o jartierăde ciorap de damă , un
vorbiserăniciodatăerau deja în maş ină . Şoferul a ochi de sticlă , un bust al cine ş tie că rui filozof (nici ă ş tia
mormă it ceva în engleza lui de neînţ eles, apoi a-ntors nu erau mai breji: aproape toţ i, aflasem tot de-acolo,
cheia-n contact. Am bă tătorit bruma-n arc de cerc ş i-am muriserămâncaţ i de păduchi!), un degetar, un iadeşde
intrat pe ş osea. Am lă sat în urmăcastelul bântuit de la curcan, un borcan în care plutea un mic fetus cu o istorie
Annagh-makerrig ş i ne-am repezit iar, ca nelumea, pe complicată, o fundăputredă ... Ce adună turăpitorească
contrasens, pe drumurile întortocheate ale Irlandei. erau ş i oamenii ăş tia iluş tri! Mama avea deci dreptate
Obiectul care măinspiră când îmi spunea căunde e multăminte, e ş i prostie. Când
Când eram un puş ti ş i citeam broş urile din colecţ iile terminam de citit toatăbroş ura, pânăş i caseta tehnică , mă
Clubul temerarilor ş i Povestiri ş tiinţi-fico-fantastice, uitam din nou fascinat la coperta principalădin care-mi
înghiţ eam, mărog, pe neră suflate aiureala principală— rânjea vreun chip de corsar ş i-ncepeam sămăgândesc ce
despre blestemul faraonilor, gorile uriaş e, marţ ieni cu bine-ar fi dac-aşajunge ş i eu scriitor (scrisesem deja
patru degete la mâini — ş i-apoi parcurgeam, cam câteva povestioare). Mă -ntrebam ce ciudă ţenii aşavea
nedumerit, ş i un fel de Addenda de la sfârş it, pagini cu atunci. Poate căpeste o sutăde ani s-ar scrie ş i despre
glume ş i ciudă ţ enii din viaţ a unor savanţ i, artiş ti sau mine acolo, la sfârş itul broş urilor din colecţ ie, ca despre
scriitori. De obicei, savanţ ii prezentaţ i acolo erau foarte Balzac, Alexandre Dumas, Maupassant sau Tolstoi:
distraţ i, unul îş i fierbea ceasul la micul dejun în loc de ou, „Mircea Cărtă rescu (1956 - ...) nu se aş eza niciodatăla
altul ieş ea pe stradăcu pantofi de culori diferite, altul masa de lucru dacănu avea în faţ a ochilor..." ce? Cine
bătea la propria lui uş ăş i-ntreba dacăel însuş i e acasă... ştie ce chestie. N-aveam cum săş tiu de pe-atunci.
Cei mai mulţ i păreau, de fapt, nebuni de legat. Iar scri- Scriitorii de obicei înnebuneau brusc, când erau deja
itorii erau ş i ei cu toţ ii un fel de maniaci: unul, ca săpoată oameni mari. într-o după -masă , neavând ce face, am
scrie, se-mbrăca în haine de femeie, altul nu putea nici să adunat pe „masa mea de lucru", unde-mi făceam temele,
moaie pana în că limarădacănu simţ ea miros de mere mai multe obiecte disparate, cam cum se pun pe tă viţ
a
putrede. Altul arunca de la etaj creioane ş i le auzea copilului la un an, când i se taie moţ ul. Măgândeam să-
zgomotul fă cut pe pavaj: asta îl inspira pe el... Unul bea mi aleg unul ş i săle spun colegilor căacela măinspiră, că

97 98
nu pot săscriu fă răel. Nu-mi mai aduc bine niciodatăvreun rând, nu este, pur ş i simplu, fă cut pentru
127 alte priviri. N-am povestit niciodatădespre el, deş i cineva
aminte ce pusesem acolo: în mod sigur un fermoar de la o foarte apropiat mie a bă nuit, la un moment dat, ceva. Ca
fustăa mamei, o piesăde lemn vopsităîn galben de la şi povestea fetusului din borcan, ş i cea a lucruş orului meu
jocul de construit „Arco" ş i parcăo lampăscoasădin e complicată . Cea mai uluitoare zi de primă varăde care-
soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe mi amintesc, din toatăviaţ a mea, a fost acea zi de 6
şifonier ş iş tearsăbine de praf... Am luat fiecare lucru-ş or aprilie 1973 la care face aluzie ş i poemul meu „Că derea",
în palmă , l-am ţ inut insistent în faţ a ochilor, l-am întors scris cu trei ani mai târziu: „Şase aprilie ş i nici un
pe toate feţ ele, încercând săsimt niţ icăinspiraţ ie. Parcă- pă mânt,/ Numai plă ci de azur, foi de azur, sonorizând".
parcălampa de la radio îmi spunea ceva. Am dus-o a Umblasem toatăziua dupăcai verzi pe pereţ i (că utam
doua zi la ş coală , dar, pe când o ară tam colegului de adresa unei colege, care locuia, în realitate, în Colentina,
bancă , mi-a confiscat-o profesoara (faimoasa Gionea) ş i cum aveam săaflu mai târziu), iar acum stră bă team stră -
nu mi-a mai dat-o înapoi. Cariera mea de scriitor pă rea duţ a îngustăş i prăfuită, mă rginităde foarte stranii case
compromisădefinitiv. galbene, cu marchize de geam colorat, dintre vechea Cale
Ironia sorţ ii face ca azi săîntregesc, dacănu prin talent, a Moş ilor şi Lizeanu, sub un fantastic cer de azur ş i de
mă car prin ciudă ţ enii, ş
irul lung al autorilor maniaci din purpură— că zuse seara. Vântul ră scolea praful, mi-1
almanahuri ş i broş ure-le. M-a ajuns ş i pe mine blestemul vâra în ochi ş i-n pă r, dar el fă cea în mod ciudat parte din
faraonilor. Un mic obiect, care sigur nu figura în etalarea nebunia ş i exaltarea mea hormonală: era prima mea
mea iniţ ială(pentru căam intrat în posesia lui cinci ani primă varăca adolescent. M-aşfi topit ş i eu în turbioanele
mai târziu, în primă vara lui 1973), mi-a devenit ş i mie la de praf, m-aşfi filtrat ş i eu prin frunzele ascuţ ite ale
fel de indispensabil ca maimuţ ele lui Balzac ş i creioanele oleandrilor din curţ ile înguste. Eram îndră gostit fă răsă
lui Goethe (da-că -mi aduc bine aminte). Se pare cănu se ştiu de cine, toatăziua umblasem năuc privind faţ adele
poate altfel. Nu l-aşarăta nimă nui niciodată, nu doar de acelea bă trâneş ti şi bă lţile în care se reflecta cerul. Casele
teamăcămi-ar putea fi furat, ş i-atunci adio Orbitor III ş i erau vechi ş i pă reau pă ră site, aveau ziare îngă lbenite în
tot ce-ar mai putea veni dupăel, ci pentru căe ceva... loc de geamuri. De-
intim, imposibil de înstră inat, în WC-ul femeilor spaţ iul 129
nu e diferit de cel normal ş i podeaua are probabil acelaş i odatămi-am dat seama căeram foarte aproape de ceea ce
mozaic alb-negru, totuş i mintea ta refuzăideea de a intra căutam: din fundul unei curţ i peste care se-ntindeau
acolo, de parcăacolo s-ar găsi un fald frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiţ ă
128 de vreo nouăani, îmbrăcatămizer, împingând un că rucior
al unui alt univers. La fel, obiectul care pe mine mă de copil din imitaţ ie de piele albălăcuităgrosolan, care
inspirăş i fă răimaginea că ruia înaintea mea n-am scris arăta ca un porţ elan cră pat, ş i fă
răcauciucuri la roţ ile

99 100
strâmbe. în că rucior era o pă puş ăcu cap de carton, de la cele deja publicate, m-am gândit căar fi timpul să
asemenea smă lţuit. A venit hotă râtăspre mine (eram în dezvă lui de bunăvoie ce anume este obiectul meu
uniformăde liceu, croitădintr-un material de necrezut de providenţ ial, în eventualitatea căacest lucru ar putea
prost, care avea genunchi ş i coate din fabricaţ ie) ş i, de interesa vreun cititor. Vreau săspun o datălucrurilor pe
dincolo de gardul de fier forjat, mi-a spus: „închide ochii nume, oricât de greu mi-ar veni (ş i îmi vine mai greu
şi întinde palma!" Am închis ochii, extrem de fericit, de decât i-a fost lui Raskolnikov săcadă -n genunchi la o
parcăaşfi profeţ it vreodatăacea întâlnire, ş i dupăo clipă răspântie ş i săstrige în agonie: „Oameni buni, am ucis!").
am simţ it în palmăgreutatea ş i ră ceala unui obiect — cel Drag cititor, din câte ţ i-am spus cred căte-ncearcădeja o
pe care-1 privesc ş i acum, când scriu la computer aceste anume bă nuială. Măgră besc săţ i-o confirm — sau săţ i-o
rânduri — peste care am strâns degetele. „No-rocosule!" infirm în favoarea unei realită ţiş i mai sumbre, într-
mi-a mai zis fata, ş i-a rupt-o la fugăînapoi cu că ruciorul, adevă r, oricât ar pă rea de neverosimil, de ireal, poate de
spre fundul curţ ii, dispă rând în cine ş tie ce odăi. Am pervers (în sensul unei perversiuni mai înalte), obiectul
deschis pumnul. Obiectul din palma mea reflecta, în care m-a inspirat întotdeauna, fă răde care n-aşfi scris
penumbră , cerul tot mai trandafiriu ş i mai parfumat al se- nimic (de parcănu eu, ci el ar fi avut nevoia irepresibilă
rii. L-am dus acasăş i de-a tund a început totul, în toamna săse exprime pe sine prin scrisul meu) ş i căruia îi
care-a urmat am început să-mi scriu jurnalul, cel la care datorez, de fapt, tot ce sunt, este un
migă lesc ş i azi, dupămai bine de treizeci de ani. Au venit (continuare în pagina 177) 131
apoi, unele dupăaltele, poeme ş i povestiri, romane ş i scri- Douăfeluri de fericire
sori de dragoste, împletite toate în dantela paradoxalăa Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea
jurnalului meu. în tot acest timp, obiectul meu a stat pentru corpul nostru spiritual. E o senzaţ ie scurtăş i
neclintit în faţ a mea, lă sân- copleş itoare, este acea iluminare pe care-o cautămisticii
130 şi poeţ ii. Nu poţ i fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici
du-ş i urma pe multe feţ e de masăde muş ama ş i pe lacul mă car câteva ore-n ş ir. Dostoievski o descrie ca pe un
multor birouri. L-am luat cu mine în toate că lătoriile, l- preludiu al epilepsiei. Rilke vorbeş te despre „cumplitul"
am aş ezat în faţ a maş inii mele de scris în Crown Piaza ei: ea este frumuseţ ea la limita suportabilului, dincolo de
Hotel din Washington ş i-n faţa computerului meu din care începe durerea. Poate căGoethe a intuit cel mai bine
Bellagio. Am scris întotdeauna singur în cameră , cu uş i- criteriul fericirii: eş ti cu adevă rat fericit când vrei să
le-nchise, nu dintr-o nevoie patologicăde singură tate ş i opreş ti timpul, săpă strezi acel moment pentru întreaga
claustrare, cum am pretins mereu, ci pentru ca micul, dar eternitate. într-un fel, viaţ a ta a avut sens dacă, în ş irul
esenţ ialul secret al inspiraţ iei mele sănu fie deconspirat. nesfârş it de momente banale, cenuş ii, triste, ruşinoase,
Astă zi, când cred căam scris destul, când pentru mine ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viaţ ăeste
aproape cănu mai conteazădacăvoi mai adăuga alte că rţ
i compusă, s-a aprins totuş i, de câteva ori sau doar o

101 102
singurădată, scânteia cutremurătoare a fericirii. „O dată liber... Oamenii au uitat cu totul căli s-a fă cut un dar
ca zeii-am tră it şi mai mult nu-mi doresc", scrie despre ea copleş itor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii,
Holderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai 133
mulţ i oameni n-o cautăş i n-o râvnesc, pentru căea îi de a fi conş tienţi de sine. Ei nu-ş i mai pun niciodată
poate distruge. A tră i ca zeii, fie doar ş i pentru o clipă, e întrebă ri ca: de fapt, cine sunt eu? Ce rost am pe lume?
un hybris care se plă teş te. Oare mi s-a dat minunea căpot vedea ş i auzi doar ca să
132 fiu şofer de autobuz sau săfac reclame? Oare n-am să
Bineînţ eles, nu aceasta e fericirea din Declaraţ ia mor fărăsăfi făcut nimic pe lumea asta ?
drepturilor omului. Dacăaici se spune căoamenii Condamnarea acestui gen de fericire este totuş i în bună
urmă resc fericirea ca fiind bunul suprem al vieţ ii, se are parte nedreaptă, dupăpă rerea mea, ca întreaga
în vedere un cu totul alt sens al cuvântului, mult mai condamnare a modului de viaţ ăoccidental, căci
„sociologic", faţ ăde misticul, esteticul ş i religiosul primei înseamnă , de fapt, o reacţ ie „elitistă " în faţ a unei fericiri
accepţ ii. Fericirea pe care oamenii o cautăîndeobş te n-are „populare". Eu cred căavem nevoie de ambele feluri de
nimic de-a face cu experienţ ele extatice. Dimpotrivă ,e fericire, căfiecare-n parte este săracăş i extremăîn lipsa
vorba de faimoasa aurea medio-critas a antichită ţii, de celeilalte. Cred, de altfel, căsunt foarte rari atât poeţ ii
cultivarea gră dinii proprii, de tihna ş i pacea unei vieţ i puri ş i extatici cât ş i consumiş tii complet imbecilizaţ i de
înţelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium ş i de bere ş i televiziune. Suntem cu toţ ii, de fapt, o combinaţ ie
excese. In acest sens filozofii invidiau viaţ a simplăş i între cele douăcazuri, ş i idealul uman ar putea săfie, în
mulţ umităa pă storilor, împlinirea celor ce n-au ambiţ ii consecinţ ă, o viaţ ăîmplinităş i decentămaterial străbă tută
mari, ci se mulţ umesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă din când în când de fulguraţ iile nebuneş ti ale marii ş i
fericirea orgasmicădespre care am vorbit la-nceput ar adevă ratei fericiri.
putea fi numitătranscendentă , avem în schimb de-a face Zaraza
aici cu o fericire terestră , imanentă . în lumea consumis-tă 1 rin 1944, sub cele mai îndârjite bombardamente
şi globalizatăactuală , pare cănu mai cunoaş tem alt sens americane, Bucureş tiul petrecea la fel ca în anii nebuni
al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit rămaş i în urmăcu douădecenii. Mâncarea era ieftină ,
de orice aspiraţ ie care depă ş eşte standardele materialiste: hotelurile primitoare iar gră dinile de vară , Raşca,
o casăconfortabilă , un loc de muncăbă nos, o vacanţ ăîn Oteteleş anu ş i Că răbuş , dar ş i Bordeiul, încăde pe atunci
Caraibe (sau mă car la Sinaia...), o familie asigurată aş ezat la marginea Heră stră ului, ră spândeau pânăîn
financiar. O dragoste că lduţ ă(nu te mai osteneş ti să-ţ i dai mahalalele mărginaş e mirosul de patricieni la grătar ş i
seama mă car dacă-ţ i iubeş ti sau nu cu adevă rat sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe
partenerul), o muncănu prea creativă , obiecte Calea Victoriei intrau ş i ieş eau din umbra enormăa
(recomandate la televizor) cu care-ţ i umpli orice spaţ iu Palatului Telefoanelor atât automobile negre, cu ferestre

103 104
de cristal, ca de pe vremea prohibiţ iei ş i a lui Eliot Ness, de cabaret dansăo femeie grasăcu un ş arpe letargic.
cât ş i tră suri, aş a-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai Urmăun numă r cu porumbei dresaţ i. în fine, apă ru, abia
pridideau săcare lumea bogatăa oraş ului la Şosea. vă zut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian
Distracţ iile erau peste tot la-nde-mână . La Operetăcânta Vasile. Aplauze nebuneş ti îl însoţ iră.
încăLeonard, circul Si-doli (fărăbă trânul Giovanni Probabil căacest nume, unul dintre cele mai faimoase la
Sidoli, care murise cu un deceniu în urmă , dar cu cele vremea lui, nu mai spune prea mult
douăfiice ale lui împământenite aici ş i mă ritate cu mari 136
financiari evrei) se lă uda, dupăce arsese deja de patru ori, în ziua de azi. Unii-ş i mai amintesc de cântecele lui, dar
cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, ş i cu două zeci ş i mai degrabăca sărâdăde vocea nazalizatăcare ieş ea din
patru de cai împodobiţ i patefoanele cu înregistră ri extrem de proaste. Pe vremuri,
135 ca săînregistreze un cântec, cântăreţ ul trebuia să -ş i vâre
cum nu se mai vă zuse pânăatunci, iar ş antanurile capul într-un fel de goarnăde alamă , care-i altera complet
atrăgeau o clientelăveselăş i petrecă reaţ ă, între care vocea. La rândul lor, plă cile „Pathe", chiar ş i cele de
distingeai nu rareori ofiţ eri germani însoţ iţ i de femei de calitate, înregistrate sub sigla „His Maş ter 's Voice", erau
lux, femei fă răoase, cum le-a spus cineva, cele mai multe de ebonităş i, cu vremea, se fisurau, îmbătrâneau, iar acul
întreţ inute de unul sau de altul, dar destule ş i dintre cele de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea,
care nu se jenau să -şi afiş eze tariful pe uş a lor din hotelul tangourile lui Cristian Vasile sunt atât de neobiş nuite, au
în care primeau muş teriii. Una dintre acestea era Zaraza, o linie sonorăatât de originalăş i de miş că toare ş i cuvinte
şi povestea ei m-a emoţ ionat întotdeauna nu prin de un kitsch atât de înduioş ător, încât eu, cel puţ in, le-am
ciudă ţenia ei nemaivă zută , cât prin faptul căe adevă rată . iubit de la prima ascultare. Puţ ini mai ş tru căautorul
Zaraza, mai precis Zarada, este un nume ţ igă nesc Zarazei, al Ramonei ş i al neuitatului, deş i uitat, Aprinde o
tradiţ ional. El înseamnăMinunata. Femeia foarte tână ră ţigarăa fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui, cât ş i
ce-ş i fă cuse intrarea, în seara fatalăcând a început totul, prin viaţ a romanescăpe care a dus-o.
în localul Vulpea Roş ie de pe Şelari, la braţ ul unui ins La Vulpea roş ie toatălumea venea pentru Cristian Vasile,
oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevă rţ igancă , avea aşa cum Zavaidoc, altăglorie a momentului, făcea să
faţa aspră, buzele ca de bă rbat senzual ş i pă rul atât de prospere îngeraş ul, faimosul local al Viorică i Athanasiu.
negru ş i de lucios, încât de bunăseamăcăfusese dat cu Cei doi mari nu se iubeau. Zavaidoc era cu bandele de la
pumni întregi de ulei de nucă . Purta o rochie verde praz, Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borilă . Le plătea
cercei baroc de strassuri ş i pantofi de asemenea cu stras- ca să-1 protejeze. Cristian Vasile îş i dă dea obolul celor
suri sclipitoare pe catarame. din Tei, de la Maica Domnului, fraţ ii Grigore. De mai
Grupul tă bă rî la o masărezervată , se ceru ş ampanie, se multe ori guriş tii se-ntâlni-seră , însoţ i de malacii lor, ş
iţ i
făcurăglume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă scoseserăcuţ itele. Povestea mea începe însăîntr-un

105 106
moment de armistiţ iu. Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot
137 rostit la timpul lor. Atât le-am repetat... Ne-am înş elat...
în acea searăbă rbatul în smoking alb, mult prea ş ic Cei din public, îmbogă ţiţii ş i colaboraţ ioniş tii oraş ului,
pentru înfăţ iş area lui de docher dat cu briantină , începu cu putred de corupţ i, pă reau săfi uitat pânăş i ei Sodoma
un cântec pe care abia-1 compusese. Publicul nu-1 ş tia, josnicăş i monotonăa vieţ ii lor. Unii tăceau, privind
aş a că -i sorbi vorbele în tăcere. Nu, vocea sa nu era sticlos în faţ a ochilor. Alţ ii duceau paharul alungit de
metalică . Era o voce de bă rbat întreg, ţi-1 puteai imagina şampanie la gurăş i beau din el mult mai mult decât de
cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era uş or obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur ş i
siropos, dar prin aceasta contrasta fermecă tor cu vocea dârmon, plângeau ca ş colă riţ ele. Se surprinse ş i Zaraza
prea aspră , gravăş i reţ inută: lăcrimând, ş i nu-ş i amintea s-o mai fi fă cut vreodată .
Ţi-aduci aminte Cântă reţ ul mai zise douăcântece vechi ş i se retrase.
Ce dulci cuvihte Ţiganca stă tu jumă tate de ceas ca pe ace ş i ieş i dupăel.
Ne trimeteam în scrisori? Intrăîn odaia improvizatăa artiş tilor, unde dă du peste
Odinioară îmblânzitoarea de ş erpi despuiatăpe jumătate, gâdilatăde
Pe dinafară dresorul de porumbei ş i râzând vulgar. Cristian Vasile era
Le ş tiam uneori. la o cârciumădin preajmă. Nu mânca niciodatăîn localul
Scăldate-n lacrimi noi le citeam unde cânta. II gă si la cârciumă , stând la o masă , singur,
Şi-apoi le sărutam. cu un pahar de absint. I se aş ezăîn faţ ă. Băurăîmpreună ,
Visul se curmă vorbirăore-n ş ir (ce-ş i spuseserănu vom ş ti niciodată ), se
Şi-n cea din urmă apucarăde mână, ascultarăînlă nţ uiţi vioara arsăa unui
Eu nu ş tiu ce să-ţ i mai scriu... ţigan bă trân ş i, adânc în noapte, plecarăamândoi, în
Când mama măalinta, în copilă rie, nu măimpresionau noaptea aceea Zaraza deveni femeia lui, cum avea să
deloc giugiulelile ei, le consideram normale ş i cuvenite. rămânăîncăaproape doi ani de zile, fă răvreo trădare ş i
Nu voi uita însăniciodatăcum mi-a spus tata de douăsau fărămă car un gând la altul. La rândul lui, cântăreţ ul nu
trei ori „puiş or", că ci tata a fost întotdeauna aspru cu mai ieş ea
mine ş i uneori de-a dreptul ră u. Era la fel cu Cristian 139
Vasile. Era o minune căbruta în smoking putea da atâta nică ieri fă ră„nebuna lui adorată", cum o numea mereu.
duioş ie virilărefrenului: Faimosul cântec care o imortalizeazăse nă scu dupăvreo
Ce vrei să-ţ i scriu jumă tate de an de trai zi ş i noapte-mpreună ,ş i are versuri
Acuma, când ne despărţ im? cum nu se mai scriseserăpe malul Dâmboviţ ei:
E prea târziu, Când apari, senorita, în parc pe-nserat
138 Cu, în juru-ţ i, petale de crin,

107 108
Ai în ochi patimi dulci ş i luciri de păcat facăvreun cântec de succes. Pradăunei dezolante lipse de
Şi ai trupul de ş arpe felin. inspiraţ ie, furăo melodie de la Sinatra ş i fu prins. Când
Gura ta e-un poem de nebune dorinţ i, mai ieş ea pe scenă , avea acum parte mai mult de
Sănii tăi un tezaur suplini. cotcodă celi ş i fluieră turi. Atunci apelăla Borilăde la
Eş ti un demon din vis care tulburi ş i minţ i Bariera Vergului. Tâlharul, cu un canin de aur ş i înţ olit cu
Dar ai zâmbetul de heruvim. vestăcadrilatăcum nu mai dă dea voie nimă nui săpoarte,
A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasi-le, care 1-a îl ascultăş i-i explicăsfă tos cănu-1 poate omorî pe Cris-
întrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate tian Vasile. „Nu de alta, da-mi place ş i mie cum îi zice ş i-
buzele, era Lili Marlen a Bucureş tilor. Se cânta în beră rii ar fi pă cat de Dumnezeu." Şi banditul, fă cându-i cu ochiul
şi-n adă posturile antiaeriene ş i o cântau soldaţ ii în lui Zavaidoc, care se înnegrise de invidie, începu ş i el să
tranş ee. Iar fermecă toarea ţ igancădevenise la fel de fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe când murmura,
cunoscutăca ş i celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea cu ochii pe jumătate închiş i de plăcere, cântecul fatal.
ei lăsa de dorit un pic când cânta la Grandi-flora (căci se A doua zi dupăSf. Dumitru, Zaraza ieş i, dupăobicei, pe-
apucase ş i ea de lucrativa meserie): nserate, să -i ia tutun iubitului ei de la chioş cul din colţ .
— Of! Leliţ ăcărciumăreasă, N-ai o fatămai frumoasă Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de
Sămăserveascăla masă? economii, se lă sase un amurg greu, unsuros, prin aurul
— Ba mai bine servesc eu, C-aifost ş anticlerul meu. stins al că -
Doi ani de vis trecurăca-n vis, ş i de-aici începe partea 141
sumbrăş i incredibilă , totuş i cu totul ş i cu totul adevă rată , ruia femeia nu-ş i dădu seama cădin invalidul care vindea
a povestirii mele. Dupăcum se ş tie, artiş tii faimoş i din acolo nu mai ră mă sese decât cârja, ţ inutăacum sub braţ
acea vreme — de un om al lui Borilădeghizat. Cum apăru Zaraza, cu un
140 şal de Indii la gât, matahala lepă dăcârja ş i, sub cerurile
dacănu ş i cei de azi, ş i n-ar trebui săne-ndoim dacăne ca de pă curăîn flă cări, o apucăde păr pe femeie. O privi
gândim la rapperi ş i la Pavarotti — erau siliţ i sălucreze în ochi rânjind, o muş căsă lbatic de buzele învineţ ite ş i,
mână -n mânăcu mardeiaş ii oraş ului, care aveau parcădin aceeaş i miş care, îi retezăberegata cu ş işul, de la
monopolul asupra cabaretelor, cazinourilor ş i o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmboviţ ei, unde i
bordelurilor. Un cântăreţvestit nu era pentru ei mai mult se ş terserăurmele.
decât o prostituatăcă reia-i luau bunăparte din agoniseală . O gă sirăîn zori, cu rochia muiatăîn sânge, ş i cântă reţul,
Smul-gându-ş i perii de disperare în faţ a rivalului să u care deja ră scolise oraş ul toatănoaptea, dupăea, fu
prodigios, Zavaidoc încercămai întâi să -1 învingăcu imediat anunţ at. La comisariat, povestea mai târziu
mijloace nobile. Pierdu nopţ i întregi la pianul hodorogit poliţ istul de gardădin acea zi, Cristian Vasile, interogat
din odaia unde locuia, la Gavrilescu, încercând sămai ca suspect, avea o lucire de nebunie în ochi. Când îi

109 110
dădurădrumul, se duse ţ intăîn prima cârciumăş i bău chiar din dimineaţ a urmă toare, începu sinistrul ritual pe
pânănu mai ş tiu de el. Timp de câţ iva ani mai apoi li se care i-1 inspirase fă ră-ndoialăsminteala. Mi-e greu până
ară ta muş teriilor locul de unde cântă reţul muş case din şi săpun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de
masă . nedescris, dar am s-o fac totuş i cât se poate de simplu: în
Zaraza fu arsăla Crematoriul învierea, care atunci se afla fiecare seară , timp de patru luni de zile, Cristian Vasile a
undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de mâncat câte-o linguriţ ădin cenuş a Zarazei. Când ultimele
oameni în lacrimi, nu ş i Cristian Vasile. Pe drumul spre urme de cenuş ăde pe pereţ ii urnei au fost înghiţ ite,
crematoriu, mă reţ ul dric de abanos sculptat, tras de cai cântă reţ ul ş
i-a turnat terebentinăpe gât, dar n-a reuş it să
mascaţ i, vă dea prin geamurile de cristal o frumuseţ e de moară . N-a fă cut decât să -ş
i
femeie cu ochii deschiş i, căci pleoapele cu gene lungi nu 143
voiserăsăcoboare cu nici un chip peste ochii negri ca ardăcoardele vocale, terminând cu cântatul pentru
smoala. Cenuş a fetei umplu o urnăce avea ca toarte doi totdeauna. A dispărut cu totul ş i din Bu-cureş tiul real, şi
îngeri de fier forjat. din celălalt Bucureş ti, fantomatic ş i ceţos, din memoria
142 oamenilor.
Nu trecurănici douăzile ş i urna a fost furatădin firida ei Unchiul meu dinspre mamă , care este actor, fă cea un
din interiorul crematoriului. Am cercetat colecţ ia de ziare turneu cu trupa lui când 1-a întâlnit prin 1959 la Piatra-
din acea perioadăca sămăconving de realitatea acestei Neamţ . A gă sit acolo, pe post de maş inist (tră
gea în
poveş ti. Am gă sit titluri cu litere de-o ş chioapăîn fiecare searăcortina), un bă trân cu aspect de boschetar,
gazetele vremii anunţ ând furtul urnei. Ceea ce nu s-a ş tiut căruia teatrul îi dă dea, de milă , o pâine. Cineva i-a spus
însăniciodată, ceea ce am aflat doar eu, printr-o căera Cristian Vasile ş i căfusese faimos la vremea lui. I
întâmplare, este cine a fost cel care-a comis acest s-a ş i fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat
sacrilegiu. Nu vreau săfac din asta cine ş tie ce enigmă . bă trânului o cinzeacăş i acesta, gâjâind în ş oaptă, i-a
Fireş te, dupăcum bă nuiaţ i, hoţ ul n-a fost altul decât povestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-
Cristian Vasile, cântă reţ ul, care îş i învinsese, înnebunit de a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele din
dragoste ş i disperare, vechea lui teamăde strigoi. Intrase- urmă, deplin conş tient de faptul cănu aceste biete pagini
n miez de noapte pe o ferestruicăa crematoriului, pă şise vor duce mai departe amintirea lui Cristian Vasile, ci
pe dalele umede, se-mpiedi-case de că ruciorul cu care se refrenul etern al Zarazei:
împingeau morţ ii în cuptor ş i, sub sinistra boltăde Vreau să-mi spui, frumoasăZaraza,
malachităsculptată , pipă ise zeci de urne frumos aliniate Cine te-a iubit,
ca sădea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese Câţ i au plâns nebuni pentru tine
la piept ş i-ş i apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, Şi câţ i au murit.
cântăreţ ul aş ezăurna pe-un gheridon din colţ ul odă ii şi, Vreau să-mi dai gura-ţ i dulce, Zaraza,

111 112
Sămă-mbătezi mereu, rătă ciri pe străzi necunoscute. Soarele arunca o lumină
De a ta sărutare, Zaraza, razantăpeste cartierul de blocuri, o luminăintens
Vreau sămor ş i eu... portocalie ce vira spre ambrăcu fiecare minut care trecea.
Cartea magicăa tinereţ ii mele Liniş tea şi singură tatea erau totale, umbrele se scurgeau
impudica moarte de Dagmar Rotluft a fost f ără -ndoială nesfârş ite din fiecare obiect. Din-tr-o Pobedăabandonată,
cartea adolescenţ ei mele, dar, din pă cate (pentru mine cel încrustată-n asfalt, a ieş it un vagabond, lă sând portiera
de acum, care pierde o ocazie de-a fi original), ş i cartea ruginităsăatârne-n urma lui. Când s-a apropiat, l-am re-
de că pătâi a mai tuturor tinerilor din generaţ ia mea. Aş a cunoscut pe Jean, prietenul meu din copilă rie, cel care
cănu ş tiu ce-aşputea scrie despre ea pentru ca pagina spunea cele mai bune bancuri cu prostii, bă iatul sărac al
asta sămerite, cât de cât, citită . Numele lui Rotluft nu-mi unui muncitor de la Circ. „Hai să -ţ
i arăt ceva", mi-a spus,
spunea mai nimic pe-atunci, când nu citeam cărţ ile nici şi, în loc săintru în scara E ş i săurc la etajul cinci, m-am
pentru gloria autorului, nici pentru frumuseţ ea stilului — îndreptat, cu Jean, spre blocul vecin, un bloc vechi ş i
să ream peste descrieri cu nepă sarea cu care ochiul de îngălbenit, plin de pete de licheni. Ne-am suit pe o scară
pisicăignorăobiectele imobile — ci pentru a-ventura de incendiu, aproape de tot mâncatăde rugină, pânăla
pură, cum ai spune heroinăpură. într-adevăr, cartea asta etajul trei. „Aici e", mi-a spus Jean, ş i ne-am aş ezat
nu am citit-o ş i n-am „devorat-o", cum se spune, ci mi-am amândoi, cu picioarele atârnând, pe pervazul unei ferestre
injectat-o parcă -n venă , direct în fluxul de sânge care i-a- acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O
nălţ at corola în creier. Mai mult decât sădescriu singurăaripăa oblonului se putea deschide ca săpătrunzi
banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viaţ ăş i în interior. Jean a rămas pe per-
transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit ş i colierul ei 146
din mă sele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, vaz, gata săse pră buş eascăla orice suflare de vânt, iar eu
„săpă torul de canale prin hipotalamus", sau că utarea am sărit, prin rama geamului încrustatăcu bucă ţi tă ioase
briceagului cu ş apte lame de aur cu care Orolio scrie de cioburi, în camera scufundată -n penumbră .
145 Era un dormitor cu mobilăveche: un pat larg, o oglindă ,
numele a ş apte reptile pe ş apte spinări de fecioară, sau un scaun, un gheridon. Deasupra patului, un raft cu că rţ i
atâtea ş i-atâtea mii de detalii care fac din această groase, delabrate. Singura uş ă, pe peretele opus ferestrei,
nesfârş ităcarte —1140 de pagini în ediţ ia mea cea veche era bă tu-tă -n cuie. Ultimele raze ale soarelui, roş ii ca fo-
şi pierdută— „Tripticul din Gând" al genului fantasy, cul, puneau câteva dungi de-a lungul încăperii. „Numai
cred căar fi mai interesant săpovestesc, pe scurt, cum am eu ş tiu de camera asta", a spus Jean. „De-acum ş tii şi tu,
ajuns la ea. dar sănu mai afle nimeni..." Am ră mas cel puţ in jumă tate
Aveam ş aptesprezece ani ş i nici un prieten. Era vară , mă - de orăîn acea odaie mirosind întunecat a lemn proaspăt.
ntorceam pe la nouăseara acasădin obiş nuitele mele M-am ghemuit pe patul cu cearş afuri tăiate de vechime.

113 114
Aici voisem săajung din totdeauna. Când am coborât era boţ it, 34 de pagini din Mănăstirea din Parma (oraşce nu
noapte ş i Jean plecase. Nu l-am mai vă zut niciodată . existăpe hartă , de altfel: am verificat în cel mai
Câţ iva ani buni, apoi, aproape în toate serile, am urcat amă nunţ it atlas pe care l-am găsit) de un anume Stendhal,
prin inelele scă rii de incendiu în acea camerătă cută , unde scriitor necunoscut. Au trecut apoi anii, ş i acea odaie
am citit, lungit pe pat ş i îmbătat de singură tate, toate secretă , în care-am citit fericit mii de ore în adolescenţ ă,
că rţ
ile de pe raft, ale că ror titluri stranii îmi sunăş i acum mi-o mai amintesc doar ca prin vis.
în urechi: Contele de Monte-Cristo, Toate pânzele sus! De multe ori am încercat săregă sesc vremurile de-atunci
Mănăstirea din Parma, Omul care râde (că rţi despre care folosind epopeea Cydoniei drept madlenă , dar n-am aflat
n-am mai auzit niciodată : bibliotecarii pe care i-am decât cărepetarea trecutului e imposibilă . La relectură, nu
întrebat de ele mi-au spus căvisez), altele pe care nu le l-am mai putut vedea pe Vordenbliss decât cu figura de
mai ţ in minte ş i, în fine, Impudica moarte. 148
Am citit ş i-am recitit ani în ş ir Impudica moarte, mafiot blând a lui Ruud Vicq, pe arhiducesa omizilor cu
izbucnind constant în plâns la marea scenăa smulgerii mutra lui Irma de Lindo, pe toţ iş i pe fiecare-n parte ca
pleoapelor, zvârcolindu-măde pandantul lor cinematografic de pe afiş ele din staţ iile de
147 metrou, încăo carte magicădistrusăprin mediatiza-re,
excitaţ ie la povestea micii surori din ordinul Pedicatelor, supralicitare, deformare intenţ ionatăa faptelor ş i-a
urmă rind fascinat traseul prin hi-potalamusul naratorului, sensurilor. Şi nici ediţ iile moderne nu mai au nimic din
săpat de Vordenbliss ca săajungăla dorita, inaccesibila porozitatea ş i aroma caldă, de rumeguşuscat, a paginilor
Cydonia, prizonierăîn glacialul Corn al lui Ammon... Iar vechi, de atâtea ori ră sfoite. Aş a încât Impudica moarte,
la ultima pagină , când Cydonia aruncătată lui ei la cea adevă rată , mai trăieş te doar în noi, cei din generaţ ia
picioare pielea proaspă tăş i sângerândăa propriei feţ e, mea, cărora ne-a incendiat, îndurerat, exaltat ş i înveninat
strigând „Recunoaş -te-mă !", am simţ it mereu acel tremur cândva adolescenţ a.
violent ş i irepresibil, senzaţ ia aceea de pierdere iminentă Marele Sincu
a minţ ilor pe care cred cătoţ i cititorii cărţ
ii lui Rotluft o 1 e la sfârş itul anilor '70 m-am înscris ş i eu, ca tot
ştiu prea bine. studentul snob ş i cu o imagine de sine exagerată , la cursul
Eram poate la a cincisprezecea lecturăcând am pierdut special de semioticăpe care-1 ţ inea faimosul Alexandru
ediţia mea originală , îngropatăsub grămada de moloz a Sincu. Era fă ră-ndo-ialăcursul de la Litere cel mai la
blocului demolat. în acea seară , târziu, dupăce modăîn acei ani în care, ca postmodernismul azi, structu-
buldozerele ş i-au desă vârş it treaba, am urcat pe gră mada ralismul era pe toate buzele, o religie în toatăregula, cu
de fiare-ndoi-te, betoane ş i scânduri, patetic îndreptate profetul ei (Ferdinand de Saussure), cu evangheliş tii ei
spre cerul galben, ş i-am scurmat în moloz pânămi-am (Piaget, Althusser, Levy-Strauss ş i Barthes), cu apostolii
umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul ei (cei vreo doisprezece — pentru simetrie —

115 116
reprezentanţ i ai Noului Roman francez), chiar ş i cu deci, vreo zece studenţ i, crema cremei din facultate, într-o
crucea ei: axa sintagmatic/paradigmatic... Cine nu ş tia pe- salămicăş i nenorocităde pe la etajul patru, cu o tablă
atunci diferenţ a dintre signifie ş i sig-nifiant, cine nu citise dotatăcu bucă ţele de cretăş i cu o zdreanţ ăpuţ ind a oţet
Poetica matematicăsau Opera aperta, cine nu era-n stare ca burete, ca să -1 întâlnim pe marele Sincu. Extraordinar
sădeseneze copă ceii bogat ramificaţ i ai cine ş tie că rei personaj! Nu ş tiu dacăstudenţ ii care nu l-au mai apucat
gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de — căci „a fugit" în scurt
dispreţ . Trezit din somn, trebuia săpoţ i recita numele 151
reprezentanţ ilor ş colii formaliste ruse („Şklovski, timp pe meleaguri mai bune — au pierdut prea mult în
cunoaş tem!" spuneai cu o figurăplictisită, ş i era de-ajuns privinţ a semioticii ş i poeticii, dar în orice caz au pierdut
ca săintri în club) ş i săfii în stare săexplici de ce o carte un spectacol. Micuţ , ară tând incredibil de tână r pentru
a lui vârsta lui (toţ i îl luau la-nceput drept student ş i-1
150 interpelau pe hol: „Dă , bă, o ţ igare..."), cu un păr numai
Barthes poartănumele enigmatic S/Z. Studenţ ii mai slabi inele şi o faţ ăde actor de roluri secundare la Hollywood,
de înger făceau eforturi disperate săpă trundăîn nucleul dar cu ochi frumoş i, feminini, Sincu era un spirit socratic,
iniţiaţilor. O frumoasăroş catăa-nţ eles cu greu de ce un un geniu oral. N-a scris aproape nimic, ba a mai avut ş i
amfitea-tru-ntreg a izbucnit în hohote când ş i-a-nceput o neplă cerea ca unul dintre foarte puţ inele lui texte tipă rite
prezentare cu cuvintele: „Măuitam asearăîn Cours-ul lui săaparăsemnat („aici o îngrozitoare greş ealăde tipar...")
Saussure..." Exista, fireş te, şi o opoziţ ie la conceptul Alexandru Lincu... Dar prezenţ a lui era hipnoticăş i
(mic-burghez) de structuralism, mai ales din partea celor cuvintele lui erau oraculare. La primul curs ţ inut cu el,
ce conduceau destinele facultă ţ ii. Decanul de pe-atunci, dupăce a tă cut afundat în gânduri, ca un nou
de pildă, se ridicase la sfârş itul unui colocviu ş i rostise cu Wittgenstein, mai bine de un sfert de oră , ne-a produs de
mânie proletară : „Am ascultat câteva luă ri de cuvânt în la-nceput o crampămentală : „Da, săvorbim despre
care unii colegi au încercat săacrediteze ideea greş ităcă comunicare. Ce-nseamnăa comunica? Ce-nţ eles are
structuralismul ar fi revolut. In realitate, nu fraza: Oltul comunicăcu Dună rea?" Dupăcare s-a lansat
structuralismul, ci marxismul e revolut, tovară şi!" De data într-o schemădesenatăpe tablă, cu foarte multe ramuri ş i
aceasta nu s-a mai râs în hohote, ci doar în pumni. De opoziţ ii în care ne-am prins repede urechile. Vorbea în tot
altfel, bietul profesor, personaj central al unui imens acest timp inspirat, ca un actor, plasân-du-ş i poantele ş i
folclor studenţ esc (el e cel care rostea an de an la cursul efectele cu mare eficacitate... „Genial!", l-am auzit
lui celebra frază„Bolinti-neanu a debutat cu o fatătânără şoptind lângămine pe Laurenţ iu, care privea transportat
pe patul morţ ii"), a fost curând înlocuit la decanat de un schema de pe tablă . Rodica, Liviu, Că lin ş i Ariadna
poetician, dovadăa atotputerniciei modelor culturale. pă reau căpricep ceva, pe când noi, ă ştia, mai cu lite-
O.K., o datăsau de douăori pe să ptămânăne adunam, ratura, Ştefan, Bogdan, Elisabeta ş i cu mine, primeam

117 118
revelaţia fă răsăcercetă m. Dacăprimul curs fusese atât de de facultate, într-o tabă răde lângăfaimoasa mă nă stire pe
abscons ş i de savant, lângăcare se tot plimbăumbra lui Mircea. Era o tabă răde
152 copii între ş apte ş i paisprezece ani, care n-aveau nici o
n-aveam nici o îndoialăcădupăun an de zile Eco, bă nuialădespre ce-i aş tepta. Căci Sincu aranjase ca bieţ ii
Barthes sau Todorov aveau săni se parăniş te bieţ i puş ti nevinovaţ i săne serveascădrept cobai pentru un
diletanţ i în ale semioticii... sofisticat experiment de poeticăaplicată. Am fost cazaţ i
Din păcate, cu prima ş edinţ ăde iniţ iere din să liţ
a kafkiană la gră madăîntr-un vast dormitor ş i am mâncat la un loc
s-a cam terminat tot cursul! Spre uimirea noastră, timp de cu copiii ş i cu profesorii lor. Totul în acea tabărăa fost
un an de zile dupăaceea n-am mai fă cut altceva decât să minunat, în afarăde faptul cămarele nostru experiment a
întoarcem pe toate pă rţile schema de la-nceput, mai eşuat lamentabil ş i fărădrept de apel.
ştergând, mai adăugând câte-o ră murică, dar fă răsă Ziua de lucru ne începea foarte devreme, mereu cu
progresă m absolut deloc. Ne bă team pe burtăcu Sincu, priveliş tea maestrului Sincu, în kimono albastru cu model
eram cei mai buni prieteni, sporo-vă iam să ptă mânal câte de dragoni ş i crizanteme, fă cându-ş i gimnastica de-
douăore despre Bahtin ş i Vinogradov, ca săne dă m nviorare. De fapt, întâmpinând soarele cu un fel de dans
seama în cele din urmăcă... Sincu nu putea, de fapt, să lent, semi-yoghin, semi-inventat de el însuş i. Ne hlizeam
predea absolut nimic. Că, în ciuda minţ ii sale foarte bine la el ca la o ară tare bizară. Era din alt film. Cu toate astea,
mobilate, era zăpă ceala în persoană , ne-hotă rârea toţi că utam să-i fim cât mai aproape. Avea talentul unor
întruchipată, delă sarea desăvârş ită. Căel nu era o sursăde anumite dame din lumea mare de-a aduna oamenii-n jurul
cunoaş tere, ci una de (sublim-ridicol) divertisment. Nu lor. O laudăa lui ne făcea fericiţ i toatăziua. O încruntare
era un maestru adevă rat, dar atingea miraculosul în mi- ne producea chinuitoare procese de conş tiinţ ă. Acum,
marea calităţ ii de maestru în asemenea mă surăîncât, ca privind în urmă , nu-nţ eleg de ce ţ ineam cu toţ ii atât de
unor îndră gostiţ i, nu ne mai păsa dacăsuntem minţ iţi, mult la el. Fireş te, între noi îl ironizam cât cuprindea, dar
atâta vreme cât minciuna era frumoasă. mereu cu îngă duinţ a pe care-o merităfaptele unui copil
Şi cu cât entuziasm pornea la treabăde fiecare dată ! Se mare. Imediat dupămasa de dimineaţ ă, îi convocam pe
lansa în proiecte ce mereu se dez-umflau pe drum, care de puş ti (luându-i de la distracţ ii
care mai fantaste. Merităsăpovestesc aici, pe scurt — ar 154
merita de fapt cel puţ in o long short story — marea noas- mai adecvate vârstei lor: suitul în copaci, fotbalul etc.) ş i
trăaventurăsemiotico-poetico-stilistico-Dum-nezeu mai începeam să -i chinuim cu sadism, aplicându-le baterii
ştie cum de la Cozia. Cei de mai sus ş i alţi câţ iva, între peste baterii de teste, unele mai ciudate ca altele. Toate
care mi-i amintesc pe Marina testele astea le inventase Sincu. Nimeni nu ş tia la ce
153 folosesc, cum ar trebui interpretate, ce vrem sădovedim
şi pe Romulus, am mers cu Sincu, prin anul trei, al meu, cu ele. Unul consta într-o poezie de Ştefan Neniţ escu (?!)

119 120
ale că rei versuri decupate ca un puzzle trebuiau prinş i, întorş i din drum, bă lăcă riţi, iar a doua zi o luam de
reconstituite de copii. Unele versuri le pă reau copiilor la capăt, cu neruş inare, cu aceiaş i chelneri, la acelaş i birt,
destul de suspecte: „Şi una-i rozăş i miroase", glăsuia de altfel singurul disponibil. Imperial, Sincu ne snoba
unul, ş i trebuia sărecompui toatăpoezia ca săînţ elegi cumpă rându-ş i, din când în când, câte un strop stră lucitor
uş urat: se referea de fapt la o scrisoricăde amor... Altul, de „Queen Anne". Noaptea, pe drumul de-ntoarcere, zeci
devenit imediat faimos, zicea: „Mamita mare ş i pisica/ de licurici pâlpâiau în întuneric...
Veghez la timp săaibălapte". Toţ i copiii ne-ntrebau cum Dupădouă -trei zile copiii, care la-nceput veniserăde
sămai aibălapte mama mare, la vârsta ei. Pisica, mai bunăvoie, atraş i de noutate, fugeau de noi ca de ciumă .
mergea, era mai firesc. Alt test era un fel de labirint care Când venea ora experimentelor, se golea tabă ra. Se
la fiecare intersecţ ie avea mai multe metafore. Copilul ascundeau pe te miri unde, o luau pe câmp... într-o
trebuia săaleagăuna dintre ele ş i s-o ia pe drumul indicat dimineaţ ă, un puş tiulicăde clasa a cincea, care fusese
de ea. Totul ar fi fost în regulă , dacămetaforele nu erau, dibuit ş i adus de urechi de instructorul lui, s-a smuls cu
absolut toate, de tipul: „vântul iubirii", „inima zorilor", disperare din mâinile lui Ştefan ş i, încăstrângând în
„parfumul ză pezii", „rouămisterului" etc. Şi pe ele tot pumn fragmentul cu „Şi una-i rozăş i miroase" (a trebuit
Sincu le ticluise. Ne-ntre-bam uneori cât de relevant era săfacem apoi altul), a sărit pe fereastrăş i dus a fost!
dacăun copil alegea „vântul iubirii" în loc de „inima zori- Ajunseserăsăse fereascăde noi chiar ş i la sala de mese:
lor", dar prestigiul maestrului ne-ntuneca pânăla urmă cum apă rea grupul nostru, striga unul: „Şase, stu-
dreapta judecată ... în fine, pierdeam ore-n ş ir 156
înregistrându-i la microfon pe aceiaş i copilaş i martiri care denţ ii!", la care cei mai mulţ i îşi luau farfuriile cu budincă
trebuiau sărecite, la prima vedere, o poezie, de obicei tot şi-o roiau în dormitor. începuseră mş i noi să -i urâm,
pe cea cu mami- vă zând atâta ostilitate. Cum ne era tot mai greu să -i
155 prindem, ne răzbunam pe ei în efigie, inventând feluri de
ţa mare ş i pisica. Dacăse poticneau, trebuiau s-o ia de la- mâncare în care bieţ ii noştri subiecţ i ar fi fost ingrediente
nceput. Mai erau ş i alte teste, pe care le aplicam esenţ iale: „Ce-aţ i zice săni se aducăacum o copiladă
răbdă tori, ore-n ş ir, asupra copiilor tot mai blazaţ i, mai bine fezandată, unsăcu mujdei?" ne ispitea Romulus în
dornici de o altăjoacă , în mijlocul naturii. Serile, venea cunoscutul lui stil sado-maso. Copiladăera, chipurile,
vremea evaluă rii. Ne aş ezam în cerc, cu Sincu în chip de ruladăde copil! Nu ne miram. Nu-1 ş tiam noi pe
Mo-romete pe-un scaun ceva mai înalt ş i, pe rând, Romulus? într-o searăieş iseră m lângămă năstire ş i stă-
spuneam deş teptă ciuni premeditate întreaga zi, cerş ind team cu toţ ii pe iarba, sub cerul imens, trandafiriu,
mă car o urmăde aprobare din partea maestrului. ascultând toaca ş i privind rândunelele ce dă deau roată .
Mulţ umiţ i, mergeam apoi la birtul din apropiere, Aş ezat pe-o rânăş i privind cerul, Romulus avea o
mâneam, încercam sătragem ţ eapăchelnerilor, eram înfăţiş are deosebit de melancolică . „La ce te gândeş ti?" l-

121 122
am întrebat, cuprins ş i eu de vraja acelei seri. „Mă -ntreb străvezii, lipite apoi peste nimburi, stele ş i sori în peisaje
de câte cartuş e ar fi nevoie ca sădai jos toate rân- cu chiparoş işi castele. în aceleaş i fabuloase vremi
dunelele", mi-a ră spuns, cu aceeaş i expresie de sclipirile din tapiserii se realizau tot cu fire de aur,
melancolie pe chip... împletite cu mă tasea ş i cu bumbacul aduse din Colonii.
Ne-am întors la Bucureş ti înghesuindu-ne toţ i într-un Zulufii fecioarelor erau din ş pan de aur ş i cornul de
compartiment de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, inorog avea ca-nelura din spire de sidef adevă rat...
chintale de benzi de magnetofon, pe care urma săle Pentru povestirea de faţ ămi-ar trebui ş i mie foarte, foarte
interpretăm acasă. Fără -ndoială , poetica ş i semiotica mult aur. Mi-ar fi plăcut de pildăca, în peisajul în care nu
aveau săfacăun mare pas înainte în urma experimentului se va-ntâmpla din păcate nimic de-a lungul acestor pagini
nostru. Aveam săintră m în istorie sub numele de „Grupul (dar cititoarele mele s-au obiş nuit, deja, cred, cu asta), cel
de la Cozia", discipolii marelui Sincu. Muream de puţ in trei elemente săfie poleite cu aur adevă rat, aur de
neră bdare să-nce-pem lucrul pe eş antioane, sădefinim un miliard de carate, foiţ eş i fire de aur transcendental:
rezultatele, săîncropim teoria. Dar să ptămânile treceau, crestele valurilor mării, formând o cale de foc de la
157 soarele vuitor ş i pânăla ţ ărm, cele ş apte litere care
cursul din să liţa tip Raskolnikov devenea tot mai încâlcit, formeazăcuvântul SAMSUNG pe mobilul vecinei mele
noi tot mai infatuaţ i faţăde colegii de rând, asemenea de pla-
unora ce, trecuţ i prin grota din Eleusis, aflaserământuirea 159
semiotică , iar imaginea celor petrecute la Cozia se es- jăş i, nu în ultimul rând, pă rul ei blond ş i greu, ră sucindu-
tompa tot mai mult în înaltele noastre spirite. Unde mai i-se pe umeri în cârcei savanţ i, cruzi ş i melodioş i ca în
erau benzile, puzzle-ul cu mamita mare, labirintul cu studiile de coafuri ale lui Le-onardo. Dar pentru
„vântul iubirii" ş i „inima zorilor"? Dar, vorba poetului: descrierea acestui pă r, pe care sculptorii din vechime n-ar
„Unde sunt ză pezile de altădată?". Nimeni n-avea sămai reuş i să -1 scoatădin daltă , oricât de finăar fi dentiţ ia ei ş
i
ştie vreodatăceva de soarta lor. întrebat timid, Sincu ne oricât de mlădioase le-ar fi încheieturile, mi-am rezervat
trăgea un zâmbet cuceritor: nu e momentul acum, trebuie trei sferturi din paginile acestea faţ ă-n faţ ă, ca douăaripi
săne mai gândim, sămai aprofundam... Am putea săle de fluture virtual sau ca un pictorial al celei mai erotice
lăsă m moş tenire urmă toarei promoţ ii de studenţ i, noi fă- dintre revistele erotice ale lumii. Entuziast, aproape
cuseră m destul, sămai facăş i alţii... nebun de exaltare, asemenea lui Socrate cel din Cratylos,
Bomba de aur simt că , orice aşscrie aici, nu voi face decât săvorbesc
Ivegret vremurile când tot ce era auriu în picturi se despre acest păr de sârme de aur, de fractali de aur, de
reprezenta prin foiţ e de aur adevă rat. Jumă tăţ
iş i sferturi miliarde de picioare ale unui păianjen de aur, pe care l-aş
de monezi erau bă tu-te-ndelung cu ciocanul până fi apucat ş i-nfă ş u-rat pe pumn, aspru ş i gros ş i fierbinte, o
deveneau mari hârtii de aur, uş oare ca pana ş i aproape dată , de douăori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de

123 124
şase ori pân-aşfi ajuns la ceafa goală , cu câteva firiş oare mă rginit de stabilopozi ş i-ş i întindea cearş aful foarte
spiralate, ale celei ce ză cea pe plajălângămine, despărţ iţ
i aproape de mare. Apoi se despuia, susţ inută-n picioare de
doar de un metru de nisip de scoici sfărâmate. toate privirile de pe plajă , pânăş i ale pescă ruş ilor, că ci
Merg la mare de fiecare datăsingur ş i de fiecare datăfac numai goalăputea fi cu adevărat înţ eleasăş i descrisă . Şi
plajăcomplet gol, înconjurat de trupuri complet goale. mereu ră mânea o vreme doar în chiloţ i, albăca laptele ş i
Măapropii de mare cu precauţ iile nesfârş ite cu care linsăde briza din larg, ş i-atunci pubisul ei întindea
vechii evrei se apropiau de chivot: „Săn-aveţ i a face cu mă tasea al-
vreo femeie", le poruncea atunci Iehova. Zile-ntregi, 161
uneori să ptămâni înainte de-a ajunge la mare îmi refuz bastrăce se cuta dedesubt, între labiile îngemă nate.
sexualitatea, ş i asta-mi dăo ciudatăvoluptate. Fiindcă-n Ar fi fost idealul de frumuseţ e a, practic, întregii
toate fantasmele mele trăieş te marea, care-mi inundă umanită ţi. Ar fi fost vândutăş i cumpă rată , lângăş ofran,
craniul ş i se revar- scorţ iş oarăş i oricalc, în porturi îndepărtate. Cu picioarele
160 ei groase, de zeiţ ăce susţ ine un colţde templu, cu sânii ei
sădin el ca vinul ce se varsăpeste buza unui potir. Iar la uriaş i pe care ş i-i împingea-nainte cu mândria cu care
mare nu fac dragoste decât o singurădată , de obicei în matroana romană-ş i împinsese copiii („Iatăbijuteriile
ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu mele!"), cu pletele ei de Magdalenădin Magdalenian, cu
alta ş i de fapt întotdeauna aceeaş i, pentru căea pentru boiul ei criselefantin ar fi fost mândria haremurilor ş i
mine este doar marea. Este esenţ a acelor zile de nisip ş i călă reaţ a filozofilor lumii. Goală , răspândea atâta lumină ,
de sare, de statui de bronz lungite pe plajăca pe un capac cătoate celelalte trupuri din micul golf că pătau culoarea
nesfârş it de sarcofag etrusc, de efectele de lentilă , violete cenuş ie-a cadavrelor. Sânii ei, observai imediat, erau
şi irizate, ale soarelui triumfător. E promiscuitatea totală, singurii demni de acest nume: celelalte femei aveau pe
anonimăş i insuportabil de dulce, marea săratăş i umedăş i piept mamele sau pur ş i simplu ţ âţ e. Fundul ei, cu zona-
senzualădin care toţ i am ieş it. Pânăanul acesta, însă , n- ntunecatădintre coapse, îş i arăta din timp în timp, leneşş i
am cunoscut cu adevă rat nici marea ş i nici femeia. premeditat, steluţ a cafenie ş i structura cealaltă , franjurată
Se ară ta pe la ora zece ş i-n scurt timp am învă ţat, ca toţ i complex, asemenea cărniţ ei ce iese dintre valvele unei
ceilalţ i, să-i aştept răsăritul. O precedau coroana ş i unda scoici de mare. Când se-ntin-dea pe spate, smocul de liţ ă
de ş oc a unei explozii termonucleare. Ne ridicam pe de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lumină
jumă tate de pe nisip ş i, bă rbaţ i goi ş i femei goale, o razantăpe pântec, precum capacul stilourilor din copi-
priveam orbiţ i, prin ochelari fumurii, ca pe eclipse. Şi- lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vă lurin-du-se pe
roia frumuseţ e. Mergea pe vârfuri încă lţ
ată -n pantofi de perniţ a triunghiularăa ş alelor, ivea un tatuaj cu dragoni.
cuarţsclipitor, cu tocuri ce se curbau pe alee sub Am stat zece zile, zi de zi, în apropierea trupului ei mare
greutatea ei nemaivă zută . Cobora pe nisipul micului golf şi greu, a pielii ei care-n loc de bronz se acoperea tot mai

125 126
mult cu o atmosferăvolatilăde feromoni. în camisola asta în pă durile negre au prins a fojgăi pă sări şi mamifere. Şi
de fero- umanoizi stângaci au păş it în savană . Specii ş i rase au
162 exterminat specii ş i rase, popoare au distrus popoare, civi-
moni intra ş i în mare, mereu numai pân-la genunchi, lizaţii s-au ridicat ş i s-au nă ruit („unde e Xer-xes? unde
mereu împingându-ş i sânii-nainte, pictându-ş i gurguiele Artaxerxes?"), apocalipse-au venit ş i-au trecut („Turnuri
şi rotunjimea dulce de sub ele pe azur. Apoi înainta pe în prăbuş ire: Ierusalim Alexandria Viena Londra Roma
dâra de aur, se apleca ş i ridica-n palme câte-o meduză, ireale..."), biblioteci s-au scris ş i li s-a dat foc ş i-n cele din
ştiind cătoţ i o privesc, căe miezul miezului mării. Când urmăo femeie a prins în pântec plod de strigoi de
se-ntindea din nou lângămine (vai, cu acelaş i metru de voievoid ş i-o celulă-ou, divizându-se ş i crescând, a
nisip şi scoici sparte-ntre noi), cu lentile moi de apăpe recapitulat facerea lumii, ş i embrionul a devenit o fetiţ ă
trup şi cu pă rul îmbâcsit de sare, trăgeam aer în piept, ş i ghemuităîn uter, ş i fetiţ a a ieş it din mingea de muş chi ca
aerul pe care-1 smulgeam de pe corpul ei îmi pă trun-dea- dintr-o mare rotundăş i-a crescut ş i-n cele din urmăa
n alveole ş i-apoi în sânge, iar sângele-mi cobora în moş tenit pă mântul. Căci întreaga lume existăpentru a
arterele sexului, deschizând acolo supape ş i umplând ajunge la o femeie frumoasă .
ţesuturi fierbinţ i. Mălipeam de nisip, îl muş cam, aşfi Bomba de aur au poreclit-o foarte repede cei de pe plajă ,
mâncat marea ca pe o stridie uriaş ă
, aşfi ros norii ş i bă rbaţ ii goi ş i femeile goale ce se-nnegreau lângămare pe
hotelul din zare. Deveneam tot, din cap până-n picioare, mă surăce ea devenea tot mai albăş i mai pietroasă .
un sex erect, cuprins de febrăş i nebunie. Femeile însele o mâncau din ochi, cot la cot cu bărbaţ ii,
Ce vârstăsăfi avut femeia asta de smântânăş i aur? I-aşfi începând săle-nţ eleagăpe Sapho ş i pe Bilitis. Ce găsiseră
dat între cincisprezece ş iş aptesprezece miliarde de ani. pân-atunci la satirii pă roş i cu care tră iau? Cum se lă sau
Un punct de pe-un balon dintr-o spumăde universuri rănite, noapte de noapte, de grosolanele lor unelete de-
pornise săse umfle el însuş i, desprins de celelalte ş i alcă - mperechere? Când dragostea, erotismul, pornografia,
tuind, treptat, lumea noastră. Materie luminoasăş i atingerea sfârcurilor ş i descleierea buzelor cu degetele ş i
materie-ntunecatăau concurat la ză mislirea galaxiilor: cu limba sau doar cu răsuflarea înfierbântatăse legau atât
bilioane de puncte de aur dispuse în faguri ş i-n stringuri. de evident de jocul de curbe, cute ş i umezeli al corpului
In fiecare, sute de miliarde de stele au produs elementele feminin? Şi nu al ori-
chimice: pă mântul binecuvântat al planetelor. Iar pe fi- 164
rimitura pe care trăim, în marea de sticlăsă ratăs-au ivit cărui corp, ci numai al celei ce stă tea acum pe cearş af, cu
bacterii ş i viermi ş i bureţ işi trilo-biţişi nautili ş i picioarele-ncruciş ate, vorbind la mobil zâmbitoare ş i
celacanţ i. Iar când mările s-au jucându-se cu lă nţugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de
163 uriaş ă.
retras, pe plajele lor ude au rămas amfibieni ş i reptile. Şi Bombă? Mai curând o rachetătrimisăîn patul fiecărei

127 128
fiinţe care-o vedea mă car ş i o singurădatăpe plajă, cofetă rie, am ş tiut căniciodatăde-atunci încolo n-aveam
sorindu-se goalăş i visătoare pe încâlceala de stabilopozi, sărevăd ş tima de lapte ş i miere din golful cu stabilopozi,
că ci nu-mi imaginam, ci ş tiam că, în umbra fiecă rei înfăş urată -n părul ei de sârme ş i vrejuri ş i cârcei ş i spirale
camere de hotel, noaptea târziu, fiecare bărbat îş i speria şi volute de aur...
de moarte femeia, fră mântând-o ş i pă trunzând-o nu cu De ce iubim femeile
oboseala din cuplurile stabile („scuză-mă , te-am lovit?... 1 entru căau sâni rotunzi, cu gurguie care se ridicăprin
nu te zgârii cu barba?..."), ci cu o ferocitate disperată , pe bluzăcând le e frig, pentru căau fundul mare ş i gră suţ ,
care nici mă car la-ncepu-tul legă turii lor n-o avusese ş i pentru căau feţ e cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru
nici nu o putuse avea, pentru căbiata Mă dăsau Catăerau căau buze pline, dinţ i decenţ iş i limbi de care nu ţ i-e silă.
simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult Pentru cănu miros a transpiraţ ie sau a tutun prost ş i nu
ca săţ âşneascăasemeni unui vulcan, înecând în lavă asudăpe buza superioară . Pentru căle zâmbesc tuturor
arzândăoră şelele de marmurăde la poale. Are nevoie să copiilor mici care trec pe lângăele. Pentru cămerg pe
că lăreascăpeste ş alele unei bombe de aur. Nopţ i în ş ir, stradădrepte, cu capul sus, cu umerii traş i înapoi ş i nu
când s-a fă cut dragoste, s-a făcut dragoste doar cu femeia răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru
cu pubis de aur ce lă sa-n nisip, de câte ori pleca, o cătrec cu un curaj neaş teptat peste toate servitutile
adânciturăîn formăde violoncel. anatomiei lor delicate. Pentru căîn pat sunt îndrăzneţ eş i
în ultima zi a sejurului meu din vara aceasta, dupăce inventive nu din perversitate, ci ca să -ţi arate căte iubesc.
dimineaţ a sprijinise iar cerul cu creş tetul ei de cariatidă, Pentru căfac toate treburile sâcâitoare ş i mă runte din casă
vorbind la mobilul al că rui ecran învă păiat îi fulgera pe fărăsăse laude cu asta ş i fărăsăcearărecunoş tinţ ă .
obraz, femeia profilatăpe vânt ş i pe scoici n-a mai venit Pentru cănu citesc reviste porno ş i nu navigheazăpe site-
după-amiaza la plajă ,ş i-atunci am ş tiut cădiscul ei se uri porno. Pentru căpoartătot soiul de zdră ngănele pe
scufundase în mare. Ajungea săprivesc în jur ca săş tiu că care ş i le asorteazăla îmbră căminte dupăreguli
plecase: bă rbaţii şi femei- complicate ş i de neînţ eles. Pentru căîş i deseneazăş i-şi
165 picteazăfeţ ele cu atenţ ia concentratăa unui ar-
le zăceau pe nisip carbonizaţ i, fumegând... Prin pielea 167
cră patăle ieş iserăcoastele acoperite de sare. Marea însăş i tist inspirat. Pentru căau obsesia pentru sub-ţ irime-a lui
se umpluse de alge băloase, mucuri de ţ igări ş i hârtii. Am Giacometti. Pentru căse trag din fetiţ e. Pentru că -ş i
rătă cit pe plajăore-n ş ir, lăsând valurile să-mi ude tă lpile ojeazăunghiile de la picioare. Pentru căjoacăş ah, whist
goale. Seara, am gă sit la bar o femeie oarecare ş i am sau ping-pong fărăsa le intereseze cine câş tigă . Pentru că
iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi ş i cu şofeazăprudent în maş ini lustruite ca niş te bomboane,
salivă . Plângând peste mizerul corp de muiere (Mă dăsau aş teptând săle admiri când sunt oprite la stop ş i treci pe
Cată ), în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o zebrăprin faţ a lor. Pentru căau un fel de-a rezolva

129 130
probleme care te scoate din minţ i. Pentru căau un fel de-a ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru
gândi care te scoate din minţ i. Pentru că -ţi spun „te cănu-ţ i pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru cănu
iubesc" exact atunci când te iubesc mai puţ in, ca un fel de le excităideea de viol decât în mintea bă rbaţ ilor. Pentru
compensaţ ie. Pentru cănu se masturbează . Pentru căau căsunt blonde, brune, roş cate, dulci, futeş e, calde,
din când în când mici suferinţ e: o durere reumatică ,o drăgălaş e, pentru căau de fiecare datăorgasm. Pentru că
constipaţ ie, o bătă tură ,ş i-atunci îţ i dai seama deodatăcă dacăn-au orgasm nu îl mimează . Pentru cămomentul cel
femeile sunt oameni, oameni ca ş i tine. Pentru căscriu fie mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţ ă , când timp de
extrem de delicat, colecţ ionând mici observaţ ii şi schiţ ând o orăronţ ă iţi biscuiţ işi puneţ i ziua la cale. Pentru căsunt
subtile nuanţ e psihologice, fie brutal ş i scatologic ca nu femei, pentru cănu sunt bă rbaţ i, nici altceva. Pentru că
cumva săfie suspectate de literaturăfeminină . Pentru că din ele-am ieş it ş
i-n ele ne-ntoarcem, ş i mintea noastrăse
sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sfer- roteş te ca o planetăgreoaie, mereu ş i mereu, numai în
turi din poezia ş i proza lumii. Pentru căle înnebuneş te jurul lor.
„Angie" al Rolling-ilor. Pentru căle terminăCohen. 168
Pentru căpoartăun ră zboi total ş i inexplicabil contra Notăfinală
gândacilor de bucă tărie. Pentru căpânăş i cea mai dură L/acăv-au plăcut, cât de cât, istorioarele mele măveţ i
bussiness woman poartăchiloţ i cu înduioş ătoare floricele mai ră bda, poate, un momentis-simo, că ci ţ in morţ işsă
şi danteluţ e. Pentru căe aş a de ciudat să-ntinzi la uscat, aduc mulţ umiri câtorva dintre cei care, într-un fel sau
pe balcon, chiloţ ii femeii tale, niş te lucruş oare umede, altul, au contribuit la paginile pe care tocmai le-aţ i
negre, roş ii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te parcurs.
ce mici su- Mulţ umesc, deci, tuturor modelelor din realitate ale
prafeţ e au de acoperit. Pentru căîn filme nu fac duş personajelor mele, foste iubite, foş ti profesori sau actuali
niciodatăînainte de-a face dragoste, dar numai în filme. prieteni, ş i mai ales le cer iertare pentru deformarea
Pentru căniciodatăn-ajungi cu ele la un acord în privinţ a sfruntatăa faptelor din, practic, fiecare povestire. Sunt
frumuseţ ii altei femei sau a altui bărbat. Pentru căiau riscurile pe care ţ i le asumi când te încurci cu scriitori...
viaţa în serios, pentru căpar săcreadăcu adevă rat în Mulţ umesc, apoi, revistelor care-au găzduit textele mele
realitate. Pentru căle intereseazăcu adevă rat cine cu cine în prealabil, ş i mai cu seamărevistei Elle, în care mi-au
s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru căţ in apărut, de-a lungul ultimului an, douătreimi din povestiri,
minte numele actriţ elor ş i actorilor din filme, chiar ale cele care formează , cu scolioza aferentă , coloana verte-
celor mai obscuri. Pentru cădacănu e supus nici unei bralăa că rţ ii. Celelalte au fost publicate în Dilema,
hormonizări embrionul se dezvoltăîntotdeauna într-o România literară, Lettre internaţ ionale ş i Tabu.
femeie. Pentru cănu se gândesc cum săi-o tragătipului Mulţ umiri tuturor.
drăguţpe care-1 vă d în troleibuz. Pentru căbeau porcării Cu mult drag mulţ umesc celor douăIoane care mi-au citit

131 132
cartea cu creionul în mânăş i care, spre ruş
inea mea, mi- De ce iubim femeile .................167
au gă sit destule abateri de la regulile ortografice, Notăfinală ........................170
ortoepice, de punc- Apariţii în colecţ
ia
170 Cartea de pe noptieră
tuaţie şi chiar de circulaţie (în povestea în care se umblă 1 Yasushi Inoue, Puş ca de vânătoare
cu volanul pe dreapta)... 2 Yasunari Kawabata, Vuietul muntelui
Last but not least, mulţ umesc editurii Huma-nitas pentru 3 Yukio Mishima, Dupăbanchet
cecul în alb cu care măcrediteazăîn continuare. 4 Yasunari Kawabata, Frumuseţ eş i întristare
5 Yasunari Kawabata, O mie de cocori
Cuprins 6 Yukio Mishima, Templul de aur
7 Paulo Coelho, Veronika se hotărăş te sămoară
8 Patrick Siiskind, Parfumul
Mica negresă....................... 7 9 Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale
Pentru D., vingt ans apres............ 14 10 Giovanni Arpino, Parfum de femeie
Cerceluş i........................... 20 11 Aleksandr Soljeniţ ân, O zi din viaţ a lui Ivan
Despre intimitate.................... 28 Denisovici
Nabokov la Braş ov.................. 35 12 Mario Vargas Llosa, Mătuş a Julia ş i condeierul
Seara care cade ..................... 50 13 Marguerite Yourcenar, Alexis sau Tratat despre lupta
Cu urechile pe spate................. 57 zadarnică
Diavolul de hârtie................... 65 14 Andrei Makine, Pe vremea fluviului Amur
Cine sunt eu?....................... 75 15 Nina Berberova, Cartea fericirii
Petruţ a............................. 83 16 Pă r Lagerkvist, Baraba
„... A lovely little jewish princess..."... 93 17 Patrick Siiskind, Porumbelul
întâlnire la Torino...................100 18 Nina Berberova, învierea lui Mozart
Iubim cu un creier de copil...........110 19 Pascal Quignard, Toate dimineţ ile lumii
Irish cream.........................113 20 Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian
Obiectul care măinspiră.............126 21 Leif Panduro, Ferestrele
Douăfeluri de fericire ...............132 22 Mihail Bulgakov, Maestrul ş i Margareta
Zaraza ............................. 135 23 Paulo Coelho, Al cincilea munte
Cartea magicăa tinereţ ii mele ........145 24 Andrei Makine, Muzica unei vieţ i
Marele Sincu .......................150 25 Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici
Bomba de aur.......................159 26 Florin Manolescu, Misterul camerei închise

133 134
27 Paulo Coelho, Alchimistul 57 Apostolos Doxiadis, Unchiul Petros ş i Conjectura lui
28 Paulo Coelho, Diavolul ş i domniş oara Prym Goldbach
29 Carlos Fuentes, Instinctul lui Inez 58 Carson McCullers, Răsfrângeri într-un ochi de aur
30 Marguerite Duras, Amantul 59 Martin Walser, Cal în fugă
31 James Joyce, Oameni din Dublin 60 Martin Page, M-am hotărât sădevin prost
32 Alessandro Baricco, Novecento 61 William Golding, Zeul scorpion
33 Peter Esterhâzy, O femeie 62 Torgny Lindgren, Legende
34 Pascal Quignard, Terasăla Roma 63 Marguerite Yourcenar, Lovitura de graţ ie
35 Paulo Coelho, La râul Piedra am ş ezut ş
i-am plâns 64 Robert Musil, Rătăcirile elevului Torless
36 Nina Berberova, Acompaniatoarea 65 Siegfried Lenz, Moş tenirea lui Arne
37 Hubert Lampo, Madona din Nedermunster 66 Ludmila Uliţ kaia, Soniecika
38 Pă r Lagerkvist, Piticul 67 Imre Kertesz, Drapelul englez
39 Nina Berberova, Trestia revoltată 68 Karel Capek, Cartea apocrifelor
40 Richard Bach, Pescăruş ul Jonathan Livingston 69 Glendon Swarthout, Binecuvântaţ i animalele ş i copiii
41 Friedrich Durrenmatt, Pana de automobil 70 Mihail Sebastian, Femei
42 Heinrich Boli, Onoarea pierdutăa Katharinei Blum 71 Georges Bernanos, O crimă
43 Paulo Coelho, Manualul războinicului luminii 72 Franz Werfel, Agapa absolvenţ ilor
44 Marguerite Yourcenar, Obolul visului 73 Vladimir Nabokov, Maş enka
45 Friedrich Durrenmatt, Făgăduiala 74 Natsume Soseki, Călătoria
46 Adolfo Bioy Casares, Invenţ ia lui Morel O-
47 Mario Vargas Llosa, Cine l-a ucis pe Palomino O
Molero? tz
48 Daniel Keyes, Flori pentru Algernon O) O-
49 Adolfo Bioy Casares, O păpuş ărusească O) "O
50 Carlos Fuentes, Diana limpede căş i adulţ ii au nevoie de poveş ti. Numai anele
51 Alain de Botton, Eseuri de îndrăgostit lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul ca,. Î ajungea
52 Patrick Modiano, Micuţ a Bijou cândva la că lcâie ş i au învă ţ
at săfie femei, eea ce e mult
53 Tennessee Williams, Primăvara la Roma a doamnei mai complicat ş i mai periculos decât neseria de zână .
Stone Jn mănunchi de istorii cu femei aş adar, spuse simplu,
54 Mario Vargas Llosa, Elogiul mamei vitrege :aptivant, de un povestaşa cărui viaţ ăseamă năca iouă
55 Carlo Frabetti, Cartea iad picături de rouăcu a lui Mircea Că rtărescu. în iecare
56 William Maxwell, La revedere, pe mâine poveste e un sâmbure de neobiş nuit care stăscuns în

135 136
carnea obiş nuitului, în „ordinar" o să
mânţ ăe extraordinar
care dărod epic. In omagiu (adesea în sensul cel mai
concret, erotic, I cuvântului) adus femeilor „pentru că
sunt femei".
întrebările criticului: Cine spunea căscriitorul român a
uitat săpovestească ? Cine spunea căe misogin?
Existăcârti de care
rămâi cumva îndrăgostit:
crezi căle-ai uitat
şi totuş i le duci atât de tare dorul...
Sau cârti cărora le-ai presimţ it miracolul,
fărăsăle fi cunoscut vreodată.
Cărţ i gata săte iubească,
adunate pentru tine
în colecţ ia CARTEA DE PE NOPTIERĂ.
948353 004502

137