MUSCHII

RIDICATORI
MANDIBULEI

AI

MUSCHII RIDICATORI AI MANDIBULEI

A. MUSCHIUL TEMPORAL
Muschiul temporal este cel mai puternic muschi masticator, dispus ca o lama sagitala
desfasurata in evantai in regiunea temporala. Este muschiul cel mai sensibil la tulburarile de
ocluzie, avand o participare esentiala la miscarile rapide cu contact ocluzal, precum si la
masticatia lejera.
Muschiul este alcatuit din trei fascicule: anterior, mijlociu si posterior.
Insertii: pe intreaga intindere a fosei temporale. De la aceasta insertie fibrele converg
inferior spre apofiza coronoida unde se termina printr-un tendon; cele anterioare (de departe cele
mai importante) merg aproape vertical, cele mijlocii oblic inferior si anterior, cele posterioare
aproape orizontal. Acest tendon, gros si puternic, trece medial de arcada zigomatica si se insera
pe apofiza coronoida.

Actiunea: Fasciculul anterior deplaseaza mandibula in

sus, fasciculul mijlociu deplaseaza mandibula in sus si
inapoi, fasciculul posterior deplaseaza mandibula inapoi.
Contractia in ansamblu deplaseaza mandibula in sus si inapoi intr-o directie care
formeaza cu orizontala un unghi de 60. Contractia unilaterala produce retropulsia condilului pe
aceeasi parte, deci participa la miscarea de lateralitate pe partea activa.
Forta musculara creste cu cat arcadele dentare sunt mai apropiate. Fibrele lui nu sunt
contractate la maximum cand arcadele dentare au venit in contact; muschiul se poate contracta in
continuare si mai mult realizand fenomenul de suprasuficienta. Actiunea lui variaza in functie de
tipul masticator. La toti indivizii, indiferent de stereotipul de masticatie, fasciculele anterior si

mijlociu sunt bine dezvoltate. In schimb, dezvoltarea fasciculului posterior este mai mare la cei
care introduc in cavitatea bucala fragmente alimentare mari, sectioneaza alimentele cu dintii, fac
miscari de propulsie automatizate sau deschiderea cavitatii bucale se face foarte frecvent. La
indivizii cu progenie, fasciculul posterior este slab dezvoltat.
Inervatia: este asigurata de trei nervi temporali profunzi, ramuri ale nervului mandibular.
Inervatia proprie a fiecarui fascicul are avantajul ca fiecare se poate contracta independent.

B. MUSCHIUL MASETER
Muschiul maseter este un muschi voluminos, de forma dreptunghiulara, mergand de la
arcada zigomatica la fata laterala a mandibulei. Este format din trei fascicule cu actiune diferita.
Insertii :
- fasciculul superficial: lung si oblic in jos si inapoi, se insera pe marginea inferioara a
arcadei zigomatice in portiunea sa malara. Se desprind fibre groase care se indreapta in jos si
inapoi si se termina pe partea inferioara a fetei laterale a ramurii ascendente si pe unghiul
mandibular pana la marginea sa inferioara. La acest nivel, fibrele se incruciseaza cu cele ale
pterigoidianului medial formand o chinga musculara;
- fasciculul mijlociu: scurt si vertical, in mare parte acoperit de precedentul si pe care il
depaseste inapoi, se insera prin fibre groase si mici pe toata intinderea marginii inferioare a
arcadei zigomatice. Fibrele coboara vertical si se termina pe fata laterala a ramurii ascendente a
mandibulei deasupra insertiei fasciculului precedent pana la incizura sigmoida;

- fasciculul profund: mai subtire decat precedentii care il acopera, se intinde de la fata
mediala a arcadei zigomatice pana la fata laterala a apofizei coronoide, deasupra insertiei
fasciculului mijlociu si imediat dedesubtul tendonului temporalului. Din partea sa posterioara se
detaseaza cateva fibre cu directie antero-inferioara destinate lamei prediscale ale ATM. Acest
fascicul se mai numeste si fasciculul lui Winslow.

Actiunea: maseterul este un muschi foarte puternic, dar

nu atinge forta temporalului. Contractia bilaterala determina
ridicarea si usoara propulsie a mandibulei. Fasciculul profund
Winslow mobilizeaza mandibula in sus si inapoi. Contractia
unilaterala mobilizeaza mandibula in sus, inainte si inafara.
Amplitudinea acestei miscari depinde de gradul de
dezvoltare a fasciculului superficial, fiind mai mare la
indivizii cu stereotip de masticatie tip frecator. Cand se
folosesc in masticatie fragmente mari, muschiul se

hipertrofiaza. Muschiul prezinta suprasuficienta ca si

temporalul. Datorita fibrelor sale mai scurte, el produce in
primul rand presiune masticatoare.
Inervatia:
mandibular.

nervul

maseterin,

ramura

nervului

C. MUSCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL

Muschiul pterigoidian medial (sau intern) este un muschi destul de voluminos, gros, de
forma dreptunghiulara, situat inauntrul pterigoidianului lateral.
Insertii. Se intinde de la apofiza pterigoida la fata mediala a unghiului mandibulei. Este
simetric cu maseterul in raport cu mandibula (de unde si numele de maseter intern) si formeaza
cu acesta o chinga musculara sub forma literei V. El se compune din doua fascicule:
- un fascicul anterior cu origine pe fata laterala a apofizei piramidale a osului palatin si
partea adiacenta a tuberozitatii maxilare, inaintea si in afara insertiei pterigoidianului lateral pe
care il inconjoara la origine. Fibrele sale traverseaza fata anterioara si apoi marginea inferioara a
fasciculului inferior al pterigoidianului lateral;
- un fascicul posterior, inserat in fosa pterigoida si pe fata posterioara a apofizei
piramidale a palatinului.
Cele doua fascicule musculare au o directie oblica in jos, inapoi si in afara si se termina
pe fata mediala a unghiului mandibulei si pe marginea sa inferioara. Fasciculul anterior are
destinatie preangulara, iar fasciculul posterior are destinatie angulara si supraangulara,
terminandu-se cu fibre si lamele tendinoase care produc mici creste asemanatoare cu cele ale
maseterului cu care schimba cateva fibre.
Actiunea pterigoidianului medial este asemanatoare cu a maseterului. Contractia
bilaterala determina deplasarea mandibulei in sens superior si anterior. Contractia unilaterala
imprima mandibulei o miscare spre superior, anterior si medial, de partea opusa contractiei.
Inervatia muschiului pterigoidian medial este asigurata de nervul pterigoidian intern,
ramura a nervului mandibular alaturi de nervii tensor al valului si tensor al timpanului, cu care
formeaza un trunchi comun.
MUSCHII COBORATORI AI MANDIBULEI
Muschii coboratori se clasifica in functie de dispozitia lor fata de osul hioid
in:

- muschi suprahioidieni (coboratori directi): geniohioidian, milohioidian,

stilohioidian, digastric
- muschi subhioidieni (coboratori indirecti): sternotiroidian, tirohioidian,
sternocleidohioidian, omohioidian

1.MUSCHII COBORATORI DIRECTI

Actiunea comuna a acestor muschi este cea de coborare a mandibulei cand
punctul fix este osul hioid sau de ridicare a osului hioid cand punctul fix este
mandibula. Voi prezenta doar muschiul milohioidian si digastric.

A. MUSCHIUL MILOHIOIDIAN
Muschiul milohioidian este un muschi lat, pereche care, impreuna cu cel de
partea opusa, formeaza diafragma gurii.
Insertii: pe linia oblica interna (milohioidiana), de unde fibrele se indreapta
in jos si inainte. Cele mai posterioare se insera pe fata anterioara a osului hioid iar
cele anterioare pe rafeul median fibros.

B. MUSCHIUL DIGASTRIC (PANTECELE ANTERIOR)

Muschiul digastric este un muschi situat imediat sub milohioidian, sub pielea
paroasa a capului. Este format din doua portiuni musculare unite printr-un tendon.
Insertii: anterior se face retrosimfizar intr-o depresiune numita foseta
digastricului. De aici, muschiul se dirijeaza in jos si uor in afara catre osul hioid, la
nivelul caruia se continua printr-un tendon intermediar fixat labil de hioid. Tendonul
se continua cu pantecul posterior.

1.1,3.2. MUSCHII COBORATORI INDIRECTI AI MANDIBULEI

A. MUSCHIUL DIGASTRIC ( PANTECELE POSTERIOR)
Insertii. De la nivelul tendonului intermediar fibrele sunt dirijate prin
butoniera oferita de stilohioidian catre regiunea retromastoidiana.