1.

Punctele antropometrice mediane anterioare

 Trichion (Tr) – punct tegumentar relativ, situat la intersecția liniei mediane a feței cu linia părului;
 Ophrion (Oph) – punct tegumentar și osos, situat la intersecția liniei mediane a feței cu o linie
tangentă la plafonul (tavanul) orbitei;
 Glabela (Gl) – punctul cel mai proeminent pe linia mediană la nivelul frunții (etajul superior)
 Nasion (N) – punct tegumentar, osos și radiologic, foarte stabil, situat la intersecția liniei mediane
a feței cu sutura nazofrontală;
 Subnazale (Sn) – punct tegumentar, situat la intersecția liniei mediane a feței cu planul subnarinar;
 Spina nazală anterioară (NSa) – punct osos și radiologic, cel mai anterior de la baza aperturii
piriforme;
 Punctul A al lui Down (A) – osos și radiologic, reprezintă cel mai posterior punct de pe conturul
anterior al maxilei, la nivelul său proiectându-se apexurile incisivilor centrali superiori; este un
punct bazal, pentru că la nivelul său se delimitează baza maxilei de procesul alveolar superior;
 Prosthion (Pr) – punct osos, radiologic și alveolar; la nivelul lui se proiectează coletul incisivului
central maxilar și este punctul cel mai anterior pe limbusul alveolar interincisiv;
 Labiale superior (Ls) – punct tegumentar, relativ, situat la intersecția liniei mediane a feței cu linia
cutaneomucoasă a buzei superioare;
 Incizale superior (I) – din punct de vedere dentar, este punctul cel mai inferior al liniei incisive
superioare, situat la nivelul unghiurilor meziale ale incisivilor centrali maxilari; radiologic, este
situat la vârful marginilor incizale ale incisivilor centrali superiori.
 Stomion (St) – punct tegumentar și radiologic, orientativ, situat la intersecția linei mediane a feței
cu linia interlabială;
 Incizale inferior (i) – corespondentul lui I, este punctul cel mai superior al liniei interincisive
inferioare, situat la nivelul unghiurilor meziale ale incisivilor centrali mandibulari;
 Labiale inferior (Li) – corespondentul lui Ls, este un punct tegumentar situat la intersecția liniei
mediane a feței cu linia cutaneomucoasă a buzei inferioare;
 Infradentale (Id) – corespondentul lui Pr, este un punct osos, radiologic și alveolar, situat cel mai
anterior pe limbusul alveolar interincisiv inferior, adică la nivelul coletului incisivilor centrali
mandibulari;
 Punctul B al lui Down (B) – fiind corespondentul lui A, este un punct osos, radiologic și bazal,
situat cel mai posterior pe conturul anterior al corpului mandibulei, delimitând osul bazal de
procesul alveolar inferior; în dreptul lui se proiectează apexurile incisivilor mandibulari;
 Pogonion (Pg) – tegumentar, osos și radiologic, este cel mai anterior punct al mentonului de pe
linia mediană a feței;
 Gnation (Gn) – tegumentar și osos, reprezintă punctul cel mai inferior și posterior de pe arcada
bazală a mandibulei; radiologic, este punctul cel mai inferior al simfizei mentoniere.

2. Punctele antropometrice mediane posterioare

 Vertex (V) –tegumentar, osos și radiologic, reprezintă punctul cel mai superior al neurocraniului.
 Sellae (Se) – face parte din punctele construite (geometrice), fiind situat la baza neurocraniului, la
mijlocul șeii turcești a osului sfenoid;
 Opistocranion (Op) – tegumentar, osos și radiologic, este cel mai posterior punct al scuamei
occipitalului;
 Spina nazală posterioară (NSp) – osos, mucozal și radiologic, este punctul cel mai posterior al
palatului dur pe linia mediană; pe radiografie se localizează la intersecția dintre palatul dur și
peretele anterior al fosei pterigomaxilare.

3. Punctele antropometrice paramediane

 Orbitale (Or) – tegumentare, osoase și radiologice, sunt punctele cel mai caudale de la nivelul
rebordurilor orbitale inferioare;
 Alare (Al) – tegumentare, sunt punctele cele mai externe ale aripii nasului;
 Cheilion (Ch) – puncte tegumentare relative, corespunzătoare nodurilor comisurale.

4. Punctele antropometrice laterale

 Tragion (Tr) – punct tegumentar ce corespunde ancoșei supratragiene, situat la intersecția a două
linii ce trec prin marginea inferioară a apofizei zigomatice a osului temporal, respectiv prin șanțul
pretragian;
 Auriculare (Au) – punct osos, corespondent lui Tr, situat la intersecția tangentei anterioare cu
tangenta superioară la conductul auditiv extern;
 Porion (Po) – punct radiologic, corepondent punctelor Tr și Au, situat la intersecția tangentei ce
pornește din Or cu tangenta verticală la conductul auditiv extern;
 Zygion (Zy) – tegumentar, osos și radiologic, este punctul cel mai extern de pe arcada zigomatică;
 Kondilion (Kdl) – punct radiologic, construit, situat la intersecția tangentei la fața posterioară a
ramului ascendent al mandibulei cu tangenta la marginea superioară a condilului articular;
 Gonion (Go) – tegumentar și osos, este punctul cel mai posterior, inferior și lateral de la nivelul
unghiului mandibular. Radiologic, punctul se construiește trasând bisectoarea unghiului diedru
format între marginea inferioară a procesului bazilar al mandibulei și marginea posterioară a
ramului ascendent;
 Alveolon superior (Alv) – osos, radiologic și mucozal, este punctul cel mai distal de la nivelul
tuberozității maxilare; lungimea procesului alveolar superior se poate stabili între Pr și Alv;
 Alveolon inferior (alv) – osos, mucozal și radiologic, este situat la nivelul trigonului retromolar și
coincide trecerii de la ramul orizontal la cel vertical al mandibulei; cu ajutorul lui și a lui Id se poate
măsura lungimea procesului alveolar inferior;
 Ectomolare superior (EKM) – punctul cel mai extern de pe fața vestibulară a molarului de 6 ani
maxilar, situat cervical în dreptul rădăcinii meziovestibulare; distanța dintre cele două EKM
reprezintă dimensiunea transversală maximă a arcadei dentare superioare;
 Ectomolare inferior (ekm) – corespondentul lui EKM la mandibulă, este punctul cel mai extern de
pe fața vestibulară a molarului de 6 ani inferior, situat la nivelul coletului în dreptul rădăcinii
meziale; distanța dintre cele două ekm coincide dimensiunii transversale maxime a arcadei dentare
mandibulare.
 Distomolare superior (DM) – punctul cel mai posterior de pe fața distală a ultimului molar maxilar;
între I și DM se măsoară lungimea arcadei dentare superioare;
 Distomolare inferior (dm) – punctul cel mai posterior de pe fața distală a ultimului molar
mandibular; între i și dm se măsoară lungimea arcadei dentare inferioare.
 5. Cronologia dezvoltării dinților

6. Filogeneza

 Peștii
o dinți specializați, placoizi, așezați pe os, fără rădăcini;
o maxilarul este mobil, mișcat prin articulația cuadrato-scuamoasă.
 Batracienii
o dezvoltare mare a țesutului desmal;
o cantitate de os limitată;
o crește extremitatea cefalică;
o spațiul dintre oase este completat de țesut desmal care nu se osifică;
o apare limba, este membranoasă;
o nu au dinți.
 Reptilele – crocodilii
o apar osificarea desmală, palatul dur, procesul alveolar, dinții cu coroană și rădăcină;
o au trei generații de dinți, așezate pe două rânduri, unul extern și unul intern;
o apare articulația temporo-mandibulară;
o separarea căilor interne digestive;
o apare prima ocluzie – contactul unui dinte cu doi antagoniști.
 Rozătoarele
o incisivii au forma unei dălți, se ascut prin roadere, cresc continuu;
o dinții posteriori au suprafețe late și creste de smalț orientate transversal;
o condilii mandibulari iau forma alungită sagital;
o formula dentară – 1 IC, 1-2 IL, 4 PM, 3 M.
 Carnivorele
o grup incisiv la dimensiuni foarte mici, iar limba este aspră;
o caninul depășește planul de ocluzie, are formă de pumnal;
o se diferențiază incisivii pentru tăierea alimentelor și dinții jugali;
o molarii maxilari prezintă două rânduri de cuspizi tăioși;
o condilii ATM nu prezintă decât rotație, nu pot face propulsie sau lateralitate;
o formula dentară – 3 I, 2 C, 3 PM, 3 M.
 Primatele
o lemurienele au încă 3 PM pe fiecare hemiarcadă, antropoidele au 2 PM ca și omul;
o incisivii au margini tăioase;
o caninii se reduc dimensional, depășind totuși planul de ocluzie;
o PM și M își reduc dimensiunea cuspizilor;
o formula dentară – 2 I, 1 C, 3 PM, 3 M.
 Omul
o formula dentară – 1 IC, 1 IL, 1 C, 2 PM, 2 M.

7. Dezvoltarea ocluziei de la 6 luni la 2,5 ani.

 Dinții temporari erup în grup, din 6 în 6 luni, mai întâi la mandibulă, apoi la maxilar, cu excepția
incisivilor laterali.
 Ordinea erupției → IC, IL, M1, C, M2.
 Erupția incisivului inferior și superior care realizează primele relații ocluzale oferă stabilitate
mandibulei și se caracterizează printr-un grad de supraacoperire datorită absenței dinților laterali.
 M1 deciduali produc prima ridicare a ocluziei, iar C și M2 produc prima înălțare a acesteia.
 Dezvoltarea ocluziei temporare se încheie la 2,5-3 ani.

8. Dezvoltarea ocluziei dentare în dentiția mixtă

 Prima perioadă a dentiției mixte este reprezentată de erupția grupului incisiv-molar, care debutează
în jurul vârstei de 6 ani.
o Tipare de erupție
 tipul molar – conservator, mai frecvent la băieți și în mediul rural;
 tipul incisiv-molar – tiparul de trecere;
 tipul incisiv – mai frecvent la fete și în mediul urban.
 o IC mandibulari erup în poziție linguală față de predecesori, sunt mai voluminoși și necesită
mai mult spațiu.
o IC maxilari erup cu axul de înclinare mai mare decât al predecesorilor.
o La erupția IC maxilari cu înclinație ușor distalizată rezultă diastema, ce rezervă spațiu
necesar alinierii C și M2.
o IL maxilari erup înaintea sau concomitent cu cei mandibulari.
o Erupția M1 aduce cu sine modificarea lungimii arcadei și a doua înălțarea a ocluziei.
 A doua etapă, C-PM, are secvență diferită și variază de la fete la băieți și de la maxilar la mandibulă.
o Fete
 maxilar → PM1 – C – PM2;
 mandibulă → C – PM1 – PM2;
o Băieți
 Maxilar → PM1 – PM2 – C;
 Mandibulă → C – PM1 – PM2.
 La 12-13 ani urmează erupția M2 definitiv.
 În incongruența zonei laterale, cele mai mari consecințe le suportă M2 și C, care erup ultimii.
 După erupția M2 are loc a treia înălțarea a ocluziei.

9. Relații normale și patlogice de ocluzie în plan sagital

 La nivelul molarului de 6 ani:

o raport distalizat – șanțul intercuspidian al M6 mandibular este situat distal de cuspidul MV
al M6 maxilar;
o raport mezializat – șanțul intercuspidian al M6 mandibular este situat mezial de cuspidul
MV al M6 maxilar.
 La nivelul caninului
o raport neutral – vârful cuspidului caninului mandibular angrenează în nișa masticatorie
dintre IL și C maxilar;
o relațiile anormale – rapoartele distalizate și mezializate.
 La nivelul incisivilor:
o raport neutral – contactul dintre muchiile incizale ale inferiorilor cu fața palatinală a superi-
orilor, supracingular.
o relațiile anormale – inocluzia sagitală, ocluzia inversă, inocluzia sagitală inversă.

10. Examenul de model în ortodonție – importanța în evaluarea pacientului purtător de

anomalie dento-maxilară.

 Joacă un rol important în analiza anomaliilor dento-maxilare.

 Semnele de pe model privind malpoziții de grup traduc imediat modificările la nivelul matricei
funcționale.
 Valorile măsurate vor fi comparate cu valorile teoretic normale în vederea stabilirii unui ghid de
apreciere a modificărilor.
 Permite o vizualizare foarte clară a fiecărei arcade în parte și o viziune tridimensională a relației
statice dintre cele două arcade.
 Modelele vor fi examinate în raport cu cele trei planuri de referință – sagital, transversal și vertical.
 Primul lucru care se apreciază pe model este numărul, felul, forma și poziția dinților, gradul de ali-
niere sau de malpoziție și bilanțul de spațiu necesar pentru alinierea fiecăruia.
 Se analizează poziția vestibulară sau palatinală a fiecărui dinte.
 Se apreciază gradul de rotație și se determină necesarul de spațiu pentru aliniere.
 Se apreciază adâncimea bolții palatine, prezența sau absența torusului palatin.

11. Indicii lui Pont – definiție, semnificație.

 Apreciază dezvoltarea arcadelor dento-alveolare în plan transversal.

 Suma insisivă (S.I.) se încadrează între 28-34 mm (normodenție), cu valorile mai mici sau mai mari
decât intervalul definind microdenția, repsectiv macrodenția.
 Valorile calculate utilizează formulele
o IP = ip = (SI x 100) / 80, respectiv
o IM = im = (SI x 100) / 64, unde
 IP = distanța interpremolară maxilară, măsurată din centrul șanțului intercuspidian
al PM1, de o parte și de alta;
 ip = distanța interpremolară mandibulară, măsurată din punctul cele mai vestibular
al liniei de contact dintre PM1 și PM2 la nivel ocluzal, de o parte și de alta;
 IM = distanța intermolară maxilară, măsurată din centrul șanțului interuspidian al
M6, de o parte și de alta;
 im = distanța intermolară inferioară, măsurată din cuspidul centrovestibular al M6,
de o parte și de alta.

12. Indicii Korkhaus – definiție, semnificație.

 Apreciază dezvoltarea arcadelor dento-alveolare în plan sagital (i.e. indicii de lungime).

 Măsurătorile se efectuează între următoarele puncte:
o LP – între I și IP;
o lp – între i și ip;
o LM – între I și o linie tangentă la fața mezială a celui mai distal M6;
o lm – între i și o linie tangentă la fața mezială a celui mai distal M6.
 Formulele de calcul sunt:
o LP = ½ IP = 5/8 SI
o lp = LP – 2 mm
o LM = 0,83 x SI = 5/6 SI
o lm = LM – 4 mm.

13. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după școala americană: criterii, clase de

anomalii.

 Criteriul principal este reprezentat de relațiile mandibulo-maxilare în plan sagital.

 Clasa I
o raport neutral la nivelul M6;
o anomalia cantonată la nivelul grupului frontal.
 Clasa a II-a
o diviziunea 1. – malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă în „acoperiș”;
când raporturile sunt localizate unilateral → subdiviziunea 1;
o diviziunea a 2-a – malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă acoperită;
când raporturile sunt localizate unilateral → subdiviziunea 2.
 Clasa a III-a
o raport mezializat la nivelul molar;
o șanțul intercuspidian mandibular este plasat mezial de cuspidul MV maxilar.

14. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după școala germană – criterii, clase de ano-
malii.

 Sindromul de compresie de maxilar, cu două variante:

o cu protruzie;
o cu înghesuire.
 Sindromul de ocluzie încrucișată.
 Sindromul progenic:
o de conducere forțată;
o fals;
o adevărat.
 Sindromul de ocluzie adâncă acoperită.
 Sindromul de ocluzie deschisă:
o dento-alveolară;
o gnatică.
 Alte anomalii – dinți ectopici, supranumerari, anodontie, modificări de poziție și formă.

15. Diastema – semne clinice, diagnostic pozitiv și diferențial.

 Entitate morfofuncțonală caracterizată prin prezența unui spațiu interincisiv între incisivii centrali
superiori, mai rar cei inferiori.
 Semne clinice
o diastemă cu coroanele incisivilor paralele – fren inserat pe creastă, sept osos, anodonție de
incisiv lateral;
o diastema cu coroane divergente – insuficiență de spațiu la nivelul bazei osoase;
o diastema cu coroane convergente – meziodens inclus sau odontom.
 Diagnostic pozitiv – examen clinic și radiologic.
 Diagnostic diferențial – trema.
 Tulburări – scheletale, funcționale, ocluzale și fizionomice.

16. Anodonția – definiție, diagnostic pozitiv și diferențial.

 Anomalie de număr ce se caracterizează prin lipsa congenitală a cel puțin 1-2 dinți.
 Este o tulburare ce apare în perioada de formare, diviziune a lamei dentare și de evoluție a germeni-
lor dentari.
 Diagnostic pozitiv
o lipsa unuia sau mai multor dinți de pe arcadă;
o anomalii de poziție, înghesuiri, migrări, rotații, basculări;
o persistența unui dinte temporar pe arcadă peste timpul normal de erupție a dintelui
permanent;
o pe radiografie se observă absența dintelui permanent.
 Diagnostic diferențial
o incluzia dentară;
o anodonția falsă;
o psudoanodonția;
o reincluzia.

17. Incluzia dentară – definiție, diagnostic pozitiv și diferențial.

 Reprezintă persistența în os a dintelui peste perioada de erupție normală cu mai mult de 1 an.
 Diagnostic pozitiv
o absența dinților de pe arcadă;
o uneori persistența dinților temporari;
o pe radiografie se observă prezența dintelui în maxilar.
 Diagnostic diferențial
o anodonția;
o inclavarea;
o reincluzia.

18. Reincluzia

 Este tendința de reîntoarcere în profunzimea osului a unui dinte care a fost parțial sau total erupt,
fenomenul interesând mai mult dinții temporari, anume M2 temporar.

19. Aspecte radiologice în reincluzia dentară

 Obliterarea spațiului desmodontal.

 Prezența sau absența dintelui, gradul de dezvoltare, înclinarea sau poziția acestuia.
 Semne de atriție.
 Carii sau restaurări ale dintelui reinclus ca semn al trecerii dintelui prin cavitatea orală.

20. Semne radiologice în rotația mandibulară de tip posterior.

 Condilul îngust și dirijat mult posterior.

 Canalul mandibular drept.
 Unghiul mandibular deschis.
 Creșterea preangulară marcată.
 Simfiza orientată în sus și înapoi.
 Corticala simfizei foarte fină.
 Etajul inferior mărit.
 ATM înalt plasată.
 Unghiul molar mult diminuat.
 Ramura verticală scurtă și îngustă;
 Volumul alveolo-dentar mărit.
 Ramura orizontală înclinată.
 Coroanele dentare mărite.

21. Semne radiologice în rotația mandibulară de tip anterior

 Condilul înalt și dirijat anterior.

 Canalul mandibular curb.
 Unghiul mandibular închis.
 Creșterea preangulară redusă.
 Simfiza orientată în jos și înainte.
 Corticala simfizei foarte groasă.
 Etajul inferior diminuat.
 ATM jos plasată.
 Unghiul molar mult crescut.
 Ramura verticală lungă și lată.
 Volumul alveolo-dentar redus.
 Ramura orizontală dreaptă.
 Coroanele dentare micșorate.

22. Croșetul de sârmă – reguli de confecționare

 Nu se îndoaie sârma de mai multe ori în același loc (scade elasticitatea și rezistența).
 Nu se folosesc clești cu muchii ascuțite (lasă crestături în sârmă, care scad rezistența).
 Nu se încălzește sârma înainte sau în timpul prelucrării.
 Sârma se îndoaie cu mâna, cleștele ajută doar la fixare.
 Se preferă îndoirea în etape a sârmei după proba pe model și intraorală.
 Curburile largi se vor realiza doar prin îndoirea sârmelor cu mâna.
 Odată cu mișcarea de îndoirea a sârmei se va face și mișcarea de tracțiune în axul ei.

23. Croșetul ortodontic de sârmă – descriere, acțiuni, indicații

 Se confecționează din sârmă elastică de 0,7 mm.

 Alcătuire
o ansa – porțiune rectilinie, plasată sub ecuatorul anatomic al dintelui în 1/3 vestibulară de
colet;
o bucla – porțiune elastică, ce oferă posibilitatea ansei de a depăși zona retentivă la
introducerea și scoaterea aparatului;
 o zona de retenție – o porțiune formată din 2-3 cuduri, realizate în cel
puțin două planuri, cu care croșetul se fixează în baza aparatului.
 Indicații
o utilizată în stabilizarea aparatelor ortodontice;
o previne migrarea în zonele edentate a dinților limitrofi breșei;
o stabilizarea menținătorului de spațiu.

24. Croșetul Stahl (picătură)

 Confecționat din sârmă elastică de 0,7 mm.

 Alcătuire
o o ansă circulară de dimensiunea spațiului interdentar în care se aplică;
o bucla încalecă arcada prin nișa masticatorie;
o zona de retenție este reprezentată de retentivitatea anatomică în sens vertical a spațiului in-
terdentar.
 Indicații
o stabilizarea aparatelor ortodontice;
o blocarea egresiunii dinților pe care se aplică;
o înălțarea provizorie a ocluziei.

25. Croșetul Stahl inversat (delta)

 Se confecționează din sârmă elastică cu diametru de 0,7 mm.

 Alcătuire
o ansa – plasată cu vârful spre spațiul interdentar și baza spre mucoasa jugală, sprijinindu-se
pe fețele aproximale ale dinților pe care se aplică;
o zona de retenție – reprezentată de retentivitatea anatomică în sens vertical a spațiului
interdentar.
 Indicații
o oferă stabilitate aparatelor ortodontice;
 o blocarea egresiunii dinților pe care se aplică.

26. Croșetul Schwatz (în săgeată sau

treflă)

 Croșet pluri-dentar (3-4 dinți) confecționeat din

sârmă elastică cu diametru de 0,7 mm.
 Alcătuire
o anse romboidale, similare unor vârfuri
de săgeată, situate în spațiul
interdentar, unite la nivelul mucoasei
fixe prin porțiuni orizontale paralele cu
aceasta la 0,5-1 mm distanță;
o bucla traversează nișa masticatorie
între C și PM1;
o zona de retenție este reprezentată în
plan vertical de retentivitatea șanțului
interdentar.
 Indicații
o stabilizarea aparatelor ortodontice;
o se aplică exclusiv în zonele laterale în dentiția definitivă și determină o acțiune lentă și
blândă.

27. Croșetul Adams (universal)

 Confecționat din sârmă elastică cu diametru de 0,7 mm.

 Alcătuire
o două anse ovale care vin în contact cu fețele aproximale ale dintelui, unite vestibular cu o
porțiune de sârmă orizontală, la distanță de fața vestibulară;
o cele două anse se continuă oral cu o buclă ce traversează planul de ocluzie prin nișele masti-
catorii și se termină cu retenții în placă;
o zona de retenție este reprezentată de divergența fețelor aproximale ale dinților laterali și
frontali.
 Indicații
o stabilizarea aparatelor ortodontice;
 o blocarea egresiunii dinților pe care se aplică;
o se utilizează pe dinții laterali și frontali;
o poate fi aplicat pe dinți izolați, uni sau pluridentar.

28. Arcul vestibular în varianta clasică

 Alcătuire
o o curbură principală;
o două bucle de activare dreptunghiulare cu
unghiuri rotunjite;
o două conexiuni terminale ce traversează
arcada prin spațiul dintre C și PM1;
o două cozi de retenție care fixează arcul în
baza plăcii.
 Acțiune
o arcul părăsește placa prin nișa masticatorie
dintre C și PM1, ocolind coletul C, și are un
traseu paralel cu planul de ocluzie la
jumătatea înălțimii coroanelor celor 4 incisivi
maxilari, până la fața mezială a caninului de pe partea opusă, la acest nivel formând o buclă
de activare și pătrunzând în placă prin nișa masticatorie dintre C și PM1;
o acțiunea sa principală este de retrudare a
incisivilor, care se obține prin tensionarea și
îngustarea buclelor asociată cu șlefuire din
placa palatinală la nivelul dinților frontali.

29. Arcul în formă de ciupercă

 Alcătuire
o o curbură principală;
o două bucle de activare în formă de S;
o două retenții.
 Indicații
o acționează pe un grup de 2-4 dinți;
o în vestibularizarea dinților pe care se aplică.
 30. Arcul caninului

 Alcătuire
o o buclă circulară de 4-6 mm prelungită anterior cu o porțiune rectilinie, paralelă cu mucoasa
fixă și încheiată cu o gheruță intim adaptată la colet;
o la cealaltă extremitate, bucla se prelungește cu o proțiune care traversează planul de ocluzie
printre PM2 și M1.
 Indicații
o distalizarea, egresiunea și palatinizarea dinților pe care se aplică;
o repoziționarea caninului în mezio-vestibulo-infrafpoziție.

31. Arcul în S

 Alcătuire
o o porțiune retentivă;
o o porțiune activă în forma literei S;
o se realizează din sârmă wipla foarte elastică de
0,6-0,7 mm;
o se poate folosi cu 2 bucle circulare pentru
distalizarea unui dinte lateral.
 Indicații
o vestibularizarea dintelui pe care se aplică;
o deplasările dinților spre mezial sau distal;
o construcții ce urmăresc derotarea dintelui.

32. Arcul în diapazon (secundar liniar)

 Alcătuire
o o porțiune liberă și elastică de 15-20 mm;
o o porțiune retentivă cu care se angajează în placă;
o confecționat din sârmă de oțel inoxidabil, foarte elastică, de 0,7 mm;
o ansa de sârmă se montează la 1 mm de mucoasă;
o bucla circulară care lucrează prin desfacere și nu prin strângere.

33. Arcul vestibular activ pe canin

 Alcătuire
o arc vestibular cu bucle rotunjite sau dreptunghiulare;
o curbura principală se întinde în 1/3 medie a feței
vestibulare a caninului.
 Acțiune
o oralizarea incisivilor;
o derotarea incisivilor prin cuplu de forțe;
o egresiunea incisivilor prin acțiune verticală.
 34. Șurubul ortodontic

 Descriere
o un șurub median filetat în două direcții;
o la fiecare capăt există o piuliță cu același tip de filet;
o în zona centrală, șurubul este mărit de volum și are două tuneluri perpendiculare unul pe
celălalt, în care se va introduce cheița de activare;
o la o rotire completă a șurubului, cele două piulițe se îndepărtează și se aproie cu 1 mm;
o cele două extremități sunt prinse una de alta, în piulițe, cu două tije culisabile;
o plasticul de protecție împiedică pătrunderea acrilatului.
 Indicații
o deplasarea spre vestibular a unei hemiarcade;
o lărgirea simetrică a arcadei dentare superioare;
o alungirea arcadei dentare.

35. Părțile componente ale aparatelor funcționale de tip monobloc

 placa maxilară;
 placa mandibulară;
 masa interocluzală.

36. Baza plăcii aparatelor ortodontice mobilizabile maxilare

 Poate fi despicată
o pe linia mediană;
o în Y;
o în L;
o în trapez;
o atipic sectorial.
 Are o grosime de 2-3 mm, zona orală fiind lustruită;
 Se confecționează din acrilat termo-, foto- sau baropolimerizabil;
 În sens sagital, se întinde pe linia mediană de la nivelul frontalilor până la intersecția liniei mediene
cu tangenta la fața mezială a M6. De-a lungul arcadei, se extinde până la ultimul dinte prezent pe
arcadă.
 În sens vertical, în zona frontală, forma și contactul plăcii cu dinții sunt variabile în funcție de scopul
terapeutic urmărit, iar în zona laterală sunt în contact cu 1/3 de colet și 1/3 medie a dinților din zona
de sprijin.

37. Baza plăcii aparatelor ortodontice mobilizabile mandibulare

 Este limitată lingual de jocul planșeului, pe care trebuie să nu-l lezeze.

 Poate fi despicată
o pe linia mediană;
o paramedian unilateral sau bilateral.
 Are o grosime de 2-3 mm, zona orală este lustruită.
 Se realizează din acrilat termo-, foto- sau baropolimerizabil.

38. Gutiera frontală în plan înclinat

 Aparat funcțional fix, amplasat în regiunea incisivă mandibulară, care utilizează forța mușchilor
ridicători ai mandibulei.
 Planul înclinat se ridică din corpul gutierei, cu orientare oblică de jos în sus și din afară îndărăt,
realizând saltul articular și vestibularizarea grupului interincisiv superior.
 Indicată în angrenajele inverse frontale fără inocluzii sagitale.

39. Inelul ortodontic în plan înclinat

 Utilizat în angrenajele inverse unidentare, folosindu-se forța mușchilor ridicători ai mandibulei.

 Amplasarea aparatului se face pe dintele malpoziționat care angrenează invers.
 Încercuiește dintele în 1/3 medie și oferă o bună ancorare prin suprafața mare de contact.
 Este indicat în situațiile clinice în care există dinți izolați fără retentivități anatomice.