Pădurile de foioase

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină

vegetația arboricolă și angiospermică. Ele sunt prezente atât
în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale.
Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se
situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief,
substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de
vegetație.
z
 VEGETATIA
Principalii arbori ai pădurilor de foioase
sunt: salcia, teiul, castanul, aninul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacă
nul, arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul, gârnița, jugastrul etc. din punct de vedere taxonomic
cuprinde familiile: Altingiaceae, Betulaceae, Fagaceae, Buxaceae, Cornaceae, Fabaceae,
Pyrinae, Tilioideae, Lauraceae, Oleaceae, Platanaceae, Rosaceae, Sapindaceae,
Aquifoliaceae, Ulmaceae, Salicaceae și arborele Ginkgo biloba.

Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.

• forma coroanei este determinată în funcție de locul de creștere: arborii izolați au coroana în
z
formă de cupolă sau de sferă, în timp ce, în cadrul masivelor forestiere, dezvoltarea
acesteia este limitată.
• în funcție de intensitatea luminii, frunzele prezintă caracteristici anatomo-morfologice și
fiziologice diferite: frunzele de lumină sunt mai mici, mai groase, cu o rețea de nervuri mai
densă și stomate mai numeroase, comparativ cu cele de umbră.
• indicele suprafeței foliare (ISF) depinde de valoarea aprovizionării cu apă și cu substanțe

minerale; el se micșorează în cazul unei aprovizionări insuficiente cu apă și substanțe

minerale; la pădurile pure de stejar ISF = 5 (în anii umezi poate fi mai mare). În celelate
păduri de foioase ISF poate depăși 8, pentru toate speciile, inclusiv și la arbuști (H. Walter,
1974).
z
Mesteacănul Teiul
z
Ciuperci Ferigi
z
Strat de frunze uscate
 FAUNA
În aceste păduri
trăiesc: lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, j
derul, veverița, pisica
sălbatică, sturzul, mierla, cucul, ciocănitoar
ea, privighetoarea, sticletele etc.
• Condiții ecologice
• climat răcoros, cu ierni nici prea severe
nici prea lungi, cu veri scurte și
moderate sub raport termic.
z
• anotimpurile de tranziție, primăvara și
toamna, caracterizate prin perioade de
frig, joacă un rol capital.
• perioadele marcante de secetă sunt
inexistente.
• precipitațiile sunt abundente (cca 400-
500 mm/an) și repartizate uniform pe
parcursul anului.
• solurile sunt brune de pădure, mai mult
sau mai puțin levigate; în funcție de
gradul de aciditate și de umiditate, ele
corespund unor asociații vegetale clar
diferențiate.
z

Lupul Ursul
z
Căprioara Cerbul
z
Misţretul Vulpea
z
Insecte
z
Păsări – privighetoarea şi
ciocănitoarea
z

Sfarsit!