- UNELE PARTICULARITATI BIOLOGICE

HYLOBIUS ABIETIS L.
ECOLOGICE $1 COMPORTAMENTALE $I PROTECTIA
:ULTURILOR IMPOTRIVA VATAMARILOR CAUZATE DE ACESTA (I)
Ing. Nicolai. Ola~ici
Ing. Valcntinn Olenici
-5taliunea ExperirnentaJ3
dc cclltura Moliduluu
E. Introducere
'Commoner (1980) rezuma foarte succint legile ecologiei spun$nd :
toate sunt legate de toate ; totul trebuie s3 se duc3 undeva ; natura se
pricepe cpl ma1 bine; nimic nu se cap3t3 pe degeaba. GBsim in aceste le-
gi, exprimate laconic, cauzele, efectele, remediile ~i costurile orcaror de-
zechilibre ecologice provocate d e om in goana sa de a cuceri, de a stspiini
$i de a gospodriri natura doar in functie de interesele sale imediate, de-
zechilibre ptin care omul si-a f5cut nurnerovi dugmani. Unul dintre ace?-
tia este Hylobius abietis L., cunoscut in literatufa noastr5 $i sub denumi-
rea d e ,,trornbarul puietilol- de molid", de$i in cea de limb3 francezli, en- .
glezii qi rush el este denunlit ,,trombarul mare a1 pinuluiu (le grand cha-
rancon du pin, the large pine weevil, b a l ~ o isosnovii dolgonosic) iar in
germanii doar ,,trolnbarul mare brunLL(der grosse braune Russellrafer).
Aceasta specie, care timp de milenii a tr3it in armonie cu mediul
s5u de viatii, a devenit dintr-o data un , , d u ~ m a na1 piiduriiL6(Eliescu, 1946b)
$i a fost etichetatii ca dauntitoare atunci ~ 2 n doamenii a u trecut la gospo-
dsrirea ,,rationaliiLLa padurilor de I-ii~inoase,respectiv la plantarea par-
chetelor Imediat dupii efectuarea exploat5rilor. c ~ n d i j i iin care s-a con-
statat c i produce v3tim3ri importante puietilor abia instalati. Acest rno-
ment se situeaza undeva la s f a r ~ i t u lsecolului a1 XVIII-lea ~i inceputul
secolului a1 XIX-lea. 0 dovadli in acest sens o constituie mentionarea ~i
discutarea acestui driunator in lucrarea ,,Insectele forestiereU a lui Rat-
zeburg, aparutji in 1837 (citnt d e Nusslin-Rhumbler, 1922).
In Romiinia, dcoarece exploatarea psdurilor de rkjinoase, in spcci;ll
de molid, prin triieri rase a inceput mai tArziu, iar regenerarea s-a f i q ~ ~ t
fie natural, fie predominant prin semiinsturi directe pdn5 in primele de-
cenii ale secolului XX (Husescu, 1906; CLrbu, 1933; Icliin~.1988), prirnele
atacuri de Hyloblus, consemnate in scris, dateazri abia din de,qeniul ail
4-lea a1 acestui secol (Haner, 1961) si tot de atunci se pare cA dateaz3 si
primele lucrsri scrise cu .referire la Hylobius abietis (Eliesdu, 1938).
In ~ e l aproape
e dou5 secole de ciind s e c u n o a ~ t esi se studiazs Hy-
lobius abietis s-au scris numeroase lucrliri referitoare la biologia, com-
portamentul ~i ecologia sa, dar mai ales cu privire la combaterea sa, in-
c5t se considera cri pentru nici o altli specie nu a fost atst de amplu stu-
diat5 $i discutat5 problema combaterii (Eidmann, 1974). Cu toate acestea
si in pofida unor aprecieri extrem de optimiste formulate in urrn5 cu trei
decenii, cAnd se afirrna : ,,Aqum,. . . problema prevenirii ~i combaterii e-
ficace a diiun5torului Hylobius abietis L. in plantatiile de rasinoase est,e
rez0lvat5~(Simionescu $1 Fratian, 1963), aceast5 problem5 nu este nici
astHzi solutionat5 $i comport5 analize si discutii.
De-a lungul timpului s-au incercat si s-au recornandat numeroase
metode, procedee si mijloace d e protectie a culturilor impotriva vBtBm5-
rilor provocate de Hylobius abietis. Destul de largri este ~i gama celor cr

34 BUCOVINA FORESI'IERA - A n d 3 - 1994 - Nr. I - Cimpulung hfoldorcnex:

h-au utilizat efectiv in acest scop. Sinieze priviioare la icest aspedt a u
fost publicate, intre nltele, de Nusslin-J.lhurnbler (1922) si Eidmann (1970,
1974).
In tnra noastr5, marea majoritate a IucrBrilor care contin referiri
la Hylobius abietis sunt manuale, tratate ori iritlrurnRri tehnice si acestea
p ~ e z i n t 5elementele generale de bic~lo~;ic, precurn r;i unele indicatii pri-
vind nlctodele tie co~ni):~tere a d5un8torului {Eiiescu, 1!)38, 1940, 1046,a,
b; Eliescu el al. 1!14!) a, b.; Enr, !!/55; Fl-ntian, 1955; G e o r g e s c ~et al.,
195';; Arsenescu et a]., l!l(iO; Iliescu, 1963; Simior!esc:u et al., 1971; Mihal-
ciuc., 198fj; Sinliocescu, 1996). O nlt.5 categcrie de lucriiri prezint5 dat<e
statistice reieritoare la suprafcfele infestate de acest dduncitor in diierite
perioade si eventual unele asp?(-tr de ccmbntere (Eliescu, 1049 c ; Arse-
nescu et al., lYF6; Simicnc.;cu, 1971, l!)UO, 1989, 1!)91, 1993 ; Stefinescu,
1978; $tef3nes~uet al., 1980; LdzGrescu, 1991; Simicnescu et a.1, 1992;
1,euciuc si L5z5rescu, 19!13).
Reieriri surnare privind nml)lonrea pagubelor cauzate de H. abietis
:;e g5ses.c in articolelor selnnalc tlc I-:al<o.; (l!!(iO) bi lIaner (1961). dupH
c:rrm unele ir~for~natii 1x-iviloa1.e la prot.cctin cultririlor impotriva acestui
tliiuniitor se pot gasi si in alle lacr6ri (Lucescu, l!)li2; Si~nionescu$i Fra-
tjan, 1963; Niiescu ct nl., 1979, 1985; Ichim, 1!)8U). Sunt putine lucrririle
c a w prezint5 rezultatele unor crrcetsri origir~ale(Eliescu ~i Dimitriu-Mi-
lliiilescu, 1943; Stoenescu, lB(i2; Voinescu, 1963; Ene si Marcu, 1965; Is-
Irate, 1983; Mihalciuc ~i colab., 1!)85) si acestea sc rel'er;, cu exceptia ul-
Limelor doud, in primul r i n d 13 combaterea d5u~liitorului.
Eile si Marcu (l!)(i5) au incercat sii iac5 gi o apreciere critics a pro-
cedeelor de combatere folosite inainte si in t i ~ n p u lanilor '60, pornind de
Ia pnrlicularit2tile biologice ale dGunBtorului, atht c8t puteau fi acesten
cunoscute In acea dnt:i. De atunri ins; s-a acumulat o bogat5 experienfi
in ncest domeniu si au survenit unele sc,hirnb,'lri, at41 in ceca ce p r i v e ~ t e
~:rndulde cunoa~teren biologiei acestei .;l;ec.ii, cBt si in ce priveste modul
dc gospodfirire a pGduri101- si utiliznrca tlifcritclor pesticide. Ca urmare
n a c e ~ t u iapt,
i am consitlel-at ncccsar3 o reevnluare a tlireritelor procedee
::i mijlonce utiliznte in proicctin ci~lturilorcle r5qinonse impotriva viiti-
i~.diilorcauzate de I-Iylobigs abiclir;, lusnd in consic!crare nivelul actual
i'e cunoastere si intelegere a diferitelor particularitdti biologice, ecologice
.;i comporlamcntnle ale aceslei specil, prccii1-117i noile cerinte privind
l~rc.l;,i:;iarnedii~luiinconjurStor.
Acunl csnd protectia pGdilrilor si intrcnga lor gospodiirire trebuie
:I iie parte integrantA a protectiei ~uecliului inconjurntor, spersm c3 a-
censlri lucrare va genera un curent dc opinie favor;~bilin rdndul tuturor
:;pe::i;~li,$tilor,pentru eqol!tgiznrea so!ut.iilor ce s-ar putea cla problemei
IJ!.IS? in cliscutie.

2. I'articularitS[i biologire, ccologicc si comporlamentale s i influ-

enfele acestora asupra ~ ~ r o t e c f i cculturilor
i d c risinoase impotriva v i t i -
ni5rilor rauzate d c IIylobil~sabietis.

Hylobius ahietis se int$lnestc pretutindeni in regiunile ocupate de

conifere din Europa si Asia, pAn5 in Extrernul Orient si in Japonia, fiind
mai frecvent acolo unde se fac exploatsri si regenersri ale p5durilor (Eid-

BUCOVINA FOREST IERA -- A n d 3 - 1991 - Nr. 1 - Cimpulung Moldovencu: 35

'mann, 1974). I n nord el ajunge pAn5 dincolo de Cercul Polar (Bejer-Peter-
sen et a l , 1962), iar altitudinal e de presupus cil apare pdnii in zona p5-
durilor de limit; superioars.
Datoritii acestui fapt, oriunde nu loc t5.ieri rase in psduri de co-
nifere ~i impliduriri imediate, este ~~robabilii aparitia in nuin5r mare a
dFiun5torului ~i produceren unor v3tBmriri 'la culturile abia imtalate, ceea
ce presupune si luaren unor mfisuri dc protectit.

2.2. Durnta de vial5 a gcindacilor

Spre deoselire d e lnarea majortiate a dGun2torilor iorestieri, aceastii
specie poate t r i i ca atlult p h i la 2 sau 3 ani. Acest iapt poate influen1.a
nivelul, structura ~i dinarnica populcl~iilord e giindaci, precum ?i amplon-
rea vitiimcirilor. Rrimiincl-ca in viafs a unui procent mare de gdndaci
timp d e 2-3 ani d e la i e ~ i r c adin leagsncle pupale determinri o suprapu.-
n t r e a generatiilor ~i p i n aceasta o sporire a efectivului de adulti. fn
anulnitc conditii, c5nd exist; sulicient material favorabil pentru depu-
nerea ouilor, sporirea ciectivului poate ii nccelcrat8 in continuare, Entru-
c2t ?i g%ndacii blitr5ni pot s i depunii ou3, ehiar dac3 potentialul lor de
inmultire estc mai redus (Guslitz, 1969, citat clc Eidmann, 1974). Pentru
a supraviefui ~i pentru n se reproduce, gdndacii blitriini, ca ~i cei tineri,
se hrfinesc tot tilnpul sczonului tlc vcgetatie rozsnd in principal scoarta
puittilor.
Amploarea influcnlelor pe care le poate avea lmgevitatea mare
a gdndacilor depinde de rata de supravieiuire ca adult ma'iur. Necunos-
cbndu-se ratcle de supravie\uire a g9nclacilor in condilii concrete ~i nici
comportamentul lor, Nusslin Rhumbler (1922) aiirma : ,,Av$nd in vedere
ins2 longevitatca tro~nb:~rilor, . . . , p e ~ l t r uu n . rezultat bun ar trebui Id-
sat5 suprafafa infele~lita(neplantalli, 11.n.) rnai niult dc 3 ani, dar prin
aceasta nu se va aiecta cu nimic prezenta gandacilor. . .". Ideea este rc-
luatii dc Ene gi Mnrcu (l!)(i5), care a i i r m i : ,,AmSnarea plantntiilor cu
3-4 ani prezintci numeroasc dczavantaje printre care si aceca c5 gindncii
nu dispar ci se adApostesc si sirpravictuiesc in pidurile vecine, britrline,
'
.
pdnd apar conditii Savorabile de reproducere ~i d e inlni~ltire". Probabil
c5 aceasta a iost ratiunea pentru care, desi s-a considerat cii gcner;i\ia
cste de 2 ani in condifiile din tarn noastrt?, numero7i autori au reconian- ,
dat, ca mcisuri d e protectie a culturilor, amanarea plantatiilor cu 4-5 aili
de la tiiicrea rasii a parchetului (Elicscu, 1940 ; Eliescu et al., 1949 ; Ene,
' -
1955 ; Fratian, 1955 ; Georgcscu et al., 1957).
Ratele de supravietuire dup2 prima Si rnai ales dupii a doua ier-
nare ca adult matur sunt ins5 - in general - reduse, dopinzind in princi-
pal de conditiile de iernare. Degi atunci d n d acestea sunt optilne, se pot
obtine rate dc supraviefuire de 00-90% (Eidlnann, 1974), in c u ~ t de i crq-
tere cu un microclirnat mai pufin favorabil Tsankov (1968) (citat de Eid-
mann, 1!)74) a constatat rate cle supravietuire de numai 5O0/o dup& o ier-
nare gi d e 17% dupii dou5 ierniiri.
In plantatii de 1-3 ani din regiuni cu durata generatiei de 2 ani
~i in ccle de 1-6 ani, din regiuni cu d ~ l r a t ageneratiei de 3 ani, Langs-
trom (1982) a grisit c5 doar 5-25 % din populatie o reprezint5 gdndacii
biitrsni ~i valorile mai mari s-au inregistrat in a1 2-lea a n dupii t5iere.
S e confirms astfel iaptul cri prol~ortiagsndacilor bBtriini (care au mai de-

36 BUCOVINIIFORESTIERA - A n d 3 - 1991 - Nr.1 - CBmpulung Moldovenex

pus o u i in anii anieriori) in populatiile c e ocup?i noile locuri de inmul-
tire se situeazii sub 10 "10 (Eidmann, 1970 ~i alti autori citati de Eidmann,
1974).
A ~ a d a r dups
, I5snren rirlci parlrc intre tsierea ~ a r c h e t u l u isi imp:-
durire, pauz5 care trebuie corelatti cu durata de dezvoltare a insectei in
zona respectivri, riscul de infcstare din partea gindacilor bbtrdni este
p r a ~ t i cnul, acea-ita si pentru faptul c5 in suprafetele neplantate gdndacii
nu mai gjsesc hrana preferat5, ceea ce e de presupus c5 determinti o mor-
talitate :;porit5. De altfel, nici riscul din partea gdndacilor tineri nu este
prea nI.?rc in nceste conditii, ins5 qfinclacii tineri sunt mult mai periculosi,
data fiind ponderca lor, i n cu!illrile instalate imediat dups tgiere.

2. 3. Capncitatea de zbor
Escherich (1923), citat de Ene si Marcu (1965), sustine c5 giindacii
htitrlini nu pot zbura, probabil tlin cauza atrofierii muschilor aripilor, iar
Butowich (1!332), citat de Eidmann (1974), afirrng cri gdndacii tineri, care
ies din leaglinele pupale toanma, nu zboarii in acelaji anotimp. P e de alt5
partc, Eidmann (1974) su\t,ine cH atdt gdndacii tineri cdt ?i cei biitrdni pot
sb zboare. Asadar, incb nu este d a r dac5 exists anumite perioade din via-
ta gdndacilor cfind ei intr-adevHr nu ar putea sii zboare. Este foarte pro-
babil ca modificarea de comportament, respectiv trecerea de la deplasarea
prin zbor, la cea prin pbsire, s,i nu fnscmne numaidec5t o pierdere a ca-
padtstii de zbor, ci mai rlegrabri a predispoziriei pentru zhor. Pentru a in-
telege acest lucru, trebuie avut in vedere faptul cri, spre deosebire de alte
specii, in cazul acestei insecte zborul nu este necesar pentru intilnirea
sexelor si pentru imperecherea propriu-zis5, ceea ce se intamplti la nive-
lul solului, ci cstc tlcterminnt tle nevoin dc a g5si locuri fnvorabile pentru
perpetrlarea speciri (depunerea ou5lor ~i dezvoltarea larvelor). Ca urmare,
pretli?pozitia pcntru zbor aparc doar dupii ce gfindacii au ajuns la matu-
ritntc 5;exuald (Nus;liri-Rl~umbler,1922 si Klimetzek si Vit6, 1989) 7i pro-
bnbil clispare odatii cu giisirea acelor locuri, fapt ce i-a fbcut pe unii s5
considere cX gindacii bbtrjlni nu pot zbura. 0 dovadti a faptului cB totugi
giindacii bc~trfini pot zbura o rcprezintri capturarea lor la curse-geam,
c!eci din zbor, fapt consemnat de Langstrom (1!)82). A t i t gindacii bstriini,
cdt si cei tineri, dar maturi sexual, zboarii intr-un interval de 1-3 sBptii-
rnrini, in cursul lunilor aprilie-iunie, in functie de zona geografici (Chris-
tiansen, 1971; Eidmann si Novak, 1970, citati tle Eidmann, 1974; Langs-
trom, 1082; Mihalciuc si colnb., 1985). Deci, predispczitia tle zbor apare
pc'ioriir, in fiecarc prin~Xvarri,fenomenul fiind asem5n.5tor cu cel a1 mi-
graiici unor spccii de pSs5ri.
,,Pierclaeau temporari a capacitiitii de zbor reprezintz, probabil, o
aclaptare In mcdiul in care a trriit nceastci specie de-a lungul cvolutiei sale,
ri.sl>cctiv la c,onditiile specifice p:durilor naturale tle rssinoase. i n cu-
prinsul acestfir piiduri, se intdlnesc pe suprafete restranse puieti gi arbori
de ccle mai variate viirste si climensiuni, inclusiv arbori ciol~ord'i,rupti
sau pe tale dc uscare, deci atdt hranH p r c f ~ r a t 5pentru adulti, c i t si ma-
teriale - suport pentru depunerea onslor. E de remarcat faptul c s atdt
h-ana c5k qi Incurile de depunere a ouiilor, in pAdurile naturale se g5sesc
la nivclul solului, asa incit gcindacii nu ~ n a iau nevoie s i zboare d u p i

BUCOVINA FORESTTERA - Anul3 - 1994 - Nr. 1 - Cirnpulung Moltlovencx 37

g5sirea locurllor favorabile d e p u ~ e r i iou5lor. Mai mult, data fiind per)-
oada lung5 de depunere a ouiilor, ei sunt ,,legatix d e ascmenea locuri,
chiar dacri h r a n i nu a r fi in cantitalc suficient5 sau de cea mai bun5 cali-
tate, cici instinatul dc reproducere, dc perpetuare a spccici este dcminat
in raport cu instinctul dc conservarc.
Faptul cri dupfi roire exist5 t o t u ~ igbndnci care zboarri, in timp ce
majoritatea gindacilor sc dep!aseaz5 doar pc sol (Eidmann, 1974) sugc- ''
-
reazfi o dat3 in plus idcca unei schimbiiri comportamenlale r.i nu a dis-
paritiei unei aptitudini pe care g b ~ d a c i io au probabil in tot cursul viebii
lor.
In legiturri cu zborul gAndacilor existii gi alte aspecte prezentate
contradictoriu in literaturs. Astiel, Butov~icli (1932), cilat de Eidmann
(1974) afirmfi c i gindacii zhoarri relativ sus (10-50 n ~ ) chiar , ~i impotriva
'
vintului, putSnd p;lrcurge fririi oprire cel putin 500 ni. Ideea zborului
impotriva vbntului este legatfi cle prcsupunerea cA gandacii sunt atra7i
in zbor de mirosurilc (liferitelor substante volnlile emanate clin scoartA,
,
cioate etc., intocmai ca 7i giintlacii care nierg pe sol (Eidmann, 1974). Kli-
metzek $i Vil.6 (1!)0!)) consitlcr5 ins5 c3 zborurilc cle roire nu sunt stimu-
late nici prin substantc arolnalr 1rop:ii g5:idaci'or jfe:ononii) gi nici piin ce-
le proprii plnntelor-gazcli (Iraironomi). Ei 1)rcsrJpun cri intensitntea luminii
$i temperatura scrvesc c.a stimuli declansatori ai zborului 7i pentru ori-
entarea la distantfi, iar oricntarea dupci n ~ i r c sare doar un rol secundar
in actiunea de ocupare a parchetelor. La decolare ginclacii nu sc orien-
teazi spre vdnt (deci spre sursa de miros), ci niai degrabri in directia spre
care bate vAntul, iar zborul se iace cu ajutorul acestuia. Diferiti autori
citati de Klimetzek :;,i Vile (1!)89) sustin c i nuniai insumarea vitezei d e
zbor a gindacilor cu cea a viiniului explicii distnnta relativ mare de dis-
persie a gindacilor, distant5 care - in medie - este de 10-30 lrm.
Jntr-adevAr, s-a constatot cS desi gindacii ies din locurile de ierna-
r e cdnd teniperatura aerului clep5sqte 8-9TC,primcle excmlllare zhoar5
doar cdnd maxima zilnicri se stabilizenzii la 13-16°C (Munro, 1927; Sylven,
1027; Charitonova, 1!)135; Cliristianscn, 1971; $tali de Eidmann, 1974), iar
roirile ~ n a s i v eau loc la tempcraturi z1e aerului clc peste 200C (Solbreck
~i Gylbcrg, 197!3, citati dc I<limctzclr si Vit6, 1!)09).
S-a arritat anterior cd prctlisl~ozitia pentru zbor spare cloar dull5
maturizarea sexu;113. Pcntru cn acest 1uc.l.u sfi sc producR, gdntlacii tineri
a u nevoie cle hronci. 'ln ~ ~ l u11rana
s, trcbuic s3 le asigure atdt gbntlacilor
'tineri, c9t gi cclor b5trAni cncrgi;~ncccc;nrR pcntru zbor. Ca urniclrc, in;^-
inte de zbor gSndacii trebuie s;i sc !1rRncnsc5 o an~uiiitiiperioadri, si cum
lirrinirea cca mai intens3 are loc la I!)-28" (Cliristian-;cq si I3aklre, 1968 ;
Eidmann, 1!)74), aceasta a r putea fi una din cnuzele cri g2ndacii roiesc
masiv doar la pcste 20°C. Nu trcbuie ncglijnt nici faptul c3 temperaturile
mari (20-28OC) accc1ereaz;i ~nct:~bolislnul .;i clczvc:!tarea in:;ectei, si - prin
aceasta - probnbil >i al)ari\ia instinrtului dc roire.
Un ult aspect care ar p l ~ t c af i luat in considerare este ncela cX la
peste 20°C curcntii cle aer ascendenti sunt dec;t~!lde pulernici pentru a
putca ajuta la dccolnren ~:intl;~c.ilor. So1brec:ll ~i Gylberg (1!)79), cjtati de
I<linietzelr 7i Vil6 (1!)0!)), ~1ra15c;I clli:~~.
~i la 20QCgii!idacii nu zboar5 c l a 5
este un calm atmosleric apro;lpe Iota1 (viint cu vitezri mai 1nic5 de 0,51n/s)
sau dacA vsntul dcp+este 5,5 m!s, f;-~ptcc a r pute:~ fi intcrprcint ntit in
favoarea atlep\ilor ipotczei orientririi in zbor dupri miros, c2t si in favoa-

38 - Anul 3 --
UUCOVINi\FORES'I'II~RI\ 199.1 - Nr.1 - C i ~ n p u l u n ghIoldovcncsc
rea ipotezei celor ce susqn c i gtindacil folosesq forts vhntulul pentru h
parcurge distante mari in c5utarea locuritlor de depunere a ou5lor.
D e ~ iinc5 nu sunt elucidate toate aspectele referitoare la zborul
gandacilor, datele existente ingiduie desprinderea unor concluzii cu va-
loare practici. Astfel, deoarece toate categoriile de gdndaoi ajunsi la ma-
turitate pot zbura, utilizarea santurilor izolatoare, menite s s impiedice
invadarea suprafetelor proaspiit tgiate, recomandate in trecut (Nusslin-
Rhumbler, 1922; Eliescu, 1940; Ene, 1955; Georgescu et al., 1957), nu
poate asigura o protectie eficient5 impotriva acestui diunstor, chiar dac5
s-ar controla si s-ar recolta zilnic toti gandacii ajunsi la ele, ceea ce ar f i
nu numai inutil, dar ~i extrem de costisitor.
De asenlenea, avdnd in vedere distantele mari la care pot zbura
gdndacii, mdsura preconizata +i la noi (Eliescu et al., 1949a ; Ene, 1955 ;
Georgescu e t al., 1957; Arsenescu e t al., 1960; Simionescu et al., 1971;
Tudor gi Marcu, 1976) de a dispersa taierile pentru a impiedica migrarea
gbndacilor tlintr-un parchet intr-altul, nu asigurii, prin ea i n s s ~ i ,o pro-
tcctie suficicnt5 a dult,urilor. Aceasta nu inseamns c5 m5sura nu mai este
necesar5, ci doar cii eo devine eficientii in combinatie cu alte m5suri.
Culegerea gdndacilor din culturi se bazeaz5 tot pe faptul c5 a c e ~ t i a
nu zbonr5 dupri producerea roirii. Aceasta mssur6, probabil prima adop-
t,ati de-a lungul timpului in vederea protejsrii culturilor, este extrem de
costisitoare, necesitand un numiir foarte mare de muncitori care sB con-
troleze in permanenti plantatiile, ~i tot nu asigura o eficientii tehnice
satisfAcitoare.

2. 4. Invadarea parchetelor
Parchetele proaspiit tiiiate ras, ~i cele rezultate in urma incen-
diilor de p5dure sunt invadate de un mare num5r de gindaci inc5 din
prima perioads de vegetatie dupii aparitia acestor suprafete, contrar afir-
matid lui Bakog (1960) c2: ,,Hylobius nu apare peste tot chiar imediat
dup5 exploatnre". Numeroase sunt observatiile care confirm3 c3 in aceste
strprafcte se rcalizeazj infestririle cele mai puternice (Sylven, 1927 ;
Nenonen 7i Jukala, 1900; Bjorgung, 1968, citati de Eidmann, 1974 ; Mi-
hnlciuc. $i colab., 1985). In nceste parchete se pot g5si ~i gandaci care
ierneaz5 sub arboretul ce in cursul iernii a fost tiliat (Malphetas, 1966,
l!I(it), citat de Eidrnann, 1974), dar marea lor majoritate vin dill impreju-
Timi, fie zburbnd, fie deplasindu-se pe sol. Cei ce zboarii ocup5 rapid ~i
relativ uniform intreaga suprafatii, in timp ce gdndacii care merg pe sol
se conc~ntreaziinitial-in marginea parchetului si apoi se rispbndesc i n
cuprinsul ncestuia, cu o vitez5 de p i n 5 la 30 m/zi, far5 a parcurge anu-
mite directii preferate (Eidmann, 1968).
Numiirul gbndacilor care imigreazii intr-un parchet variazi foarte
mult, depinzind intre altele de tipul de pidure sau de vegetatie din su-
prafata respectiv6 (Schwenke, 1956 ~i Ozols, 1964, citati de Eidmann,
1974). Dup5 estimiirile dileritilor autori acest numar se situeaz5 intre
csteva qute si 76.000 gbndacilha (Karczewski, 1961, citat de Eidmann,
1974). Se consider5 cR la o infestare normal5 a unui parchet proaspat se
g5sesc aproximativ 10.000 gbndacihn $i aceasta farti nici un fel de supra-
esti~nare(Eidmann, 1974).

BUCOVINA FORESTIERA - Anul3 - 1994 - Nr.1 - CBmpulung Moldovenesc 39

 Debarece majoritatea gandacilor vi'n din imprejurimi, credem cii
densitatea populatiei intr-un parchet proayprit tiiiat depinde foarte rnlllt
~i de raportul dintre niBriinea suprafetclor triiate ras in ultiniii 2-3 ani
$i cea a parchetelor triiate in anul curent, ca si de condi!iile stationale.
Faptul cri gandncii invadeazri in numrir mare pnrchetcle i ~ n e d i ; ~ t
dupri tiiere se clatorr:~zF~ ofcrlci c:xc-cl)!ionalc dc metlii Iavorahilc p c n l r ~ i
dcjju~ierc;~ ortRlor si pctltru clczvull;~re.alarvclor. Astfel de medii sunt in
prim111 rjnd cioatele ~)ron.;pele,tlnr la fel de bire pot fi I'olosite si crdcile
mai groase (Luik si Voolln;~, 1!)8!)), buc5tile cle irunclii~triallate i n con-
t;lc:t cu solul (Eitlmnnn, 1!)74 ; Milial(.iuc: si colal)., 1!)05) si gr5mczile
proaspete de scoartri (Uranmanis, IW3). 'l'cate nccstea con!in l,esut libe-
rian care constituie Ilrana larvelor. 0 contlitie esentialri pc care tl.eb~.~ie
sti o indeplineascri nccstca este tlc a n u sc usca prea repede. De aceea, in
regiunile sudice ale arenlului ocupat tle IIylobius ahietis, ciontclc sunt
vizitate pentru tlepuncrea de ol.~;i~?u!naiin perioad-I de vcgctatic d e dupri
t5ierea arborilor-, in timl, cc in nortlul Europei ciontclc si 1;arii se mentin
p r o a ~ p e t imai mull t i ~ n psi pot Ii infeqtati chinr si in anul urmdtcr, a1
doilea dup8 tiiiere (13ejer-I'etersen ct ol., l!Kj2). Avrind in vctlere nce:;?e
aspecte legate de invndarea parchetelor, este evident Iaptul cci mssuri
deosebite de protectie n eventualclor culturi trehuie lunte inc5 din pri-
mu1 a n dupri triieren pddurii. De asemenea, este evident faptul cS pe m;-
surd ce trece timpul, parclictelc r,u rnai sunt fnvorabile pentru depunerca
ou5lor si, ca urmarc, are.sl.ea nrl rnai sunt poj~illnted r un ntrn15r atcit tlc
mare cle grindaci, risoul de vstcimnre a culturilor re:iur:indu-se trc!~tat.
Acest ,rise ponte li eli~ninatchinr de la inccput prin curR1,irea total2 a
parchetelor de astlel de materiale.
In mod practic, pcntru a evitn invaclarea parchetclor este necrsar5
d e f r i ~ a r e atotal5 a cioate.lor si a r?itlricinilor, inclusiv a celor sul,',!ri
(Nusslin-Rhurnbler, 1!)22). O asernenea nidsur8 a fost frecvcrrt f;ysr%i
~i in lucsiirile romrine.jti (Eliescu, 1!)40 ; Eliescu et. al., 1!)4!) ; Ene, 1!)55 ;
Georgescu et al.. 1957) dnr ea nu s-a aplicat si nu se recomand3 a se
aplica in conditiile tlirii nostre, tlatoritri atrit costurilor riilicate pe care
le-ar implica, crit si efectelor ecologice nefavorahile pe care le-ar genera.
Pentru situatiile i n care tlefri~areanu era posibil2 s-a recornandat
cojirea cioatelor si a rriclrioi~ilorsupcrficiale, cu scopul de a prcvcni apn-
ritia si riisprindirea tlGun5torului ( h e , 1!)5Ii ; Fratinn, ]!I55 ; Gcorgescu
et al., 1957 ; Arsenescu c t al., l!)GO ; Simionescu et :11., 1!)71 ; Tutlor .;i
Marcu, 1976). Aceast5 nirisrirri nu are insii cum s5 irnpiedice si nici nu
ponte diminua infestarea parchetelor cu gintlaci imetliat dupd tciiere.
Un alt mod de a l~rotcjnt ~ u l t ~ . ~ reste
i l c ace!:? dc n le instaln atunci
c5nd parchetele nu rnai 1,rezinti ,,i~itere:j" pentru giindacj, respectiv de
a I5sa o anurnits pauz5 intre triiere si i~npsdurirc.

Pentru a-si tlcpune ou3le preculn si pel-itru a se M i n i , grindacii a u

nevoie s5 recunonsc.;i {csutur-ilc vcgrstale care sunt cores1)unzAtoare aces-
tor scopuri. AvAnd i n vedere Irlptul cB l n r v ~ l cse l~rdncsctloar cu tesut

in scopul depuncrii ou51or s - i ~ rpirtea SF: fie niai presnntci decit in cazrll
c8utririi hranei lor.

40 RUCOVINA FORESTIERA-Ant11 3-1994-Nr. 1---C:%mrulung hloldo~~rncsc

 S - a arRtat anterior c5 zl:orul trombarului are ca scop gssirea unor
locuri fnvor,?bilr pentru dcpunerea ouhlor, dnr c5 nu se ?tie inc5 cu cer-
titurline care sunt eventunlele seninale de orientare in zbor. P e de alt5
parte, av;incI in veclerc ob~ervatiileprivind invadarea niasiva a parche-
lelor pron.rpcte, .;-a ~ J . C : ; I I ~ J I Ic5 ~ anutnite :;ubstante emanate din cio:jte
?i ~.csturitle e x l ~ l o ~ l ? rtransmit c mesajul necesar, utilizat de giindaci, in
vetlcren gdsii-ii nc,elcr matel-igle. Aceste substanle, chiar dnc,? nu a r avea
un rol cieorccbit in tlr-lnn~jnrrn si dirijnrcn z b o r l l l ~ ~(v. i 2. 3.), au intr-
acleviir un rol liot5r6tc.r in recuno;ls!~re:?.j?ec.iilor-gazdri dupii ocuparea
unci :;lupr~fc!,e,c!cc?areco comportn~ner~tul clc rners pe sol este guvernat in
cea mai I I I ; ~ S CP ; I ~ I . - rir l<ai101iio1?i ~;!)e(.ili(*igaztlei, in special terpene (Kli-
m ~ t z e l ry i Vile, ll'I:'J).
N11mrro7i ar~tcri,ci!n;i lle Klimetzc.lr i VitP (1980), a u eviclentiat
at~:1cti1.'il?tc:1dilcl-iiilor c,oliil)u:,i ,.n!l :I clifrritelor aniesircuri cxtmse din
$ c s ~ . ~ tliberinn
:;l rlc !?lolit1 7i (1:. 11in s;;u r!i!~ 1.57in5 tle pin, asupra giinda-
cilol- de TI*;-lol~:u.; :?i~icti,:.
Fal1l111c4 ::$ndnrli I eac:t;ioiieazR la s u b ~ t , ~ n {clee
nntl11.5Io;~r.fctliCerit3 s-ar tl:~tora sistcmullri clo reccj)tic rlrimicft a1 trom-
l):~r~lli!i,hl:it~111(Y: p;:~: ptlti~isl)::~ializat, cwprinzind un Inare numar dc
unit.7;; clc rcce!??ic, 1::entru itn nunliir n1:lr.e do :;ul>stante diferile (T<limot-
zek pi Viti., 308!!).
PC cle ;!It3 p;lrte, euprrimenl3rile cfect~latrin teren au arstat
c5 plnul, C I I un conl<iliut p i n i mare t l ~nionotfrpcnc n. = si ?' = pinen
eyte mai :~tra:tiv 1)cntrl.l IJylobius dcciit molidul cu ~ n u l tterpincol si li-
mollen (dil'criti C I I I ~ O I vitati -~ d~ I<lirn~lzrliqi Vitc. 1!tC1'). Rczl~ltAc5 anit-
miti .omp:.~vi ter.jimi-:i sunt totu-:i mni atractnnti dec'it nltii. Selander et
al. (1974) n :!juri:; lo con.-luia cR nn~lniitialcqooli terpeniri al1;lti in can-
tiisti micii in f1ot.m s l ~ n tmai atractnnti der;it hidrocarburile monoterpc-
nice, care sunt tlc:r?inantc cnntitntiv 7i c3 rFspn11rul inscctei pare a fi re-
glat mai deqrabfi tlr: ncti:?nca sincrgicft n mni mullor compr~qi.In aceste
conditii, o important5 deo-chit5 o are concentratin fiec5rci :;ubstante.
Ccmportamentl~ltle rd.;puns a1 insectei tlel)inde ins5 ~i de faza dcz-
volt5rii lizio1:lgice a ccsteia. Ac;tiel, giindacii colect;lti in timpul perioadei
d e roirc nu fost semrilirativ mai scnc;ibili la cfectul atractant a1 fractiei
PC 42 (I<an,qas et al., 1!!f;7, rilat tlc Srlnnder ct nl., 1973). rare contine in
prinripnl nlccoli tnr.!>enici 8i la A'-caren sintctic, decit gindncii c,olectati
i m i n t c d e inceprrcq roirii.
Acen~tdsc.liin~l~:lrc d e scn:;il)ilitate la anumiti conil~usieste in le-
griturci cu trecerea tle In faza d r lir5nire In cea cle roire :i de cAutare a
locl~rilar~,enirudr:.punerra ouRlelor (Selnnder e t al.. 1070). Avind in ve-
dere inptul cli d e p ~ ~ n e r cou3lor a nltcrneazri in cursul sezonului de vege-
Inlie CLI. p?ric::~rlr dn IirRiiire, e de prcsllpll? r;i asemenea srhimbkri se
? s.111 c5 i ~ ~ l c r v isin altc wmnale utilizate de c.j-
p:-otl~!r rl? q ; l i ~ : i ~ . ~ l tori
tl-e y2titl;~ci ~;ent!.rln deostl>i 1oruri.l~rle tlcl)unere n o:lrilor (cionte, rti-
dG~.ini,grd~ncziclc ~ c o a r t 5etc.! tle celc dc hrAnire (puieti).
D y i nera:)ic;1n111d~ rec,l~~noast.erc a ~~lr~ntelor-qazd5 tle riitre trom-
bal- ~ ! I Lcc;lc niri :)r,lri;li pe c!e!>!in elt~ridnt,princi?;ul ntmqcrii [:intlaci!or
c11 :~i:rlorul st~l)ct:~ntelor rni:~ilnt? clc sronrtn sau tlc ramurile ~>roaspctc
d c incase (in ::p?rinl r ~ i nci n i ~ l i d )a ioc:t utiliznt inc5 de la sl,irit!ll
~ e c o l ~ i l i trccut
ti (Y. N~ls.;lin-Rh~lml,ler,19'22). In tnra noactrA procedrl.11
s-o;l.rtclnr-rr1rs5 ;: Sost ~,cc.oninndatin mnjoritatecl lucmrilor p!~blirate inn-
irile c!e lI!BO (Elic?x.u, 1I)-l0; l?lic.;,:u et ;11.. 1!)4!) n ; Ene, 195'5 ; Fratian,

RI.ICOVIN:\ FORES'rII~IIA- AIIIII 2 - 1994 - Nr. I - Clmpulun:: hlnl(lovcnetr 41

1955 ; Ceorgescu et 6.; 1957 : Arsenescu e t al., 1960), dar ~i in unele
ulterioare. DupB 1960, in majorilatea cazurilor a-a recomandat utilizarea
scoartclor-curs5 toxire, tratnte cu insecticitle pe baz5 de DDT si HCH
(Iliescu, l!)63 ; Voinescu, ID63 ; Simio!iescu si Fratinn, 1063 ; Simionescu
r t al., 1972 ; Tuclor si Rlarcu, 1076 ; Miltalciuc, 1486). Inainte de 1960 se
frlosea un produs clc bnzci tle ar:ien (Hylarsol), pentru tratarea scoari,elor
(Eliescu, 1!)4!) n ; Ene, 1955).
DJulnRrul s c ~ n r ( ~ l o r - c u r s recornandat
5 era variabil : 60 - 120 h ~ l -
ritilhn (Ene, 1955 ; Gcorgcscu ct a!., 1957) p5n5 la 1000 - 2000 bucii(.i/h~
(Arsenescu et al., l!lfiO). Vari;~l~ililalcn mare se explicc prin iaptul ~ F aceest
I
num5r s-n strtbilil. in tnotl ;~rljil;r;lr,191-3 o anunie bazd ~tiintificri,care a r
.,,.
J I inscn~nnt1unl.ca in cnlccll n rzzci tlc astiune a unei scoarte-curs5 de o

anumitd lniirime, in l n o n ~ ? l ~ i ua~xplas;irii,

l precum r;i n varialiei acestei
raze in tirnp, cle I ? i!!c<I:~!;~!.c;! c,..oiir!,(-i::i [><lil5la 115t:are.
Tot arhitral s-n :;tai>ilit si nuln.iri:.l de scoarte-curs8 toxice : 200 -
200 bucBti/li:~(1lic:cu. 19(;3 ; Si~nione~:cu et al., 1071), 75 - 300 bucFi\i/ha
(P;lihalciut:, l!)lif; ; Simionrscu, 1!)00), chiar dacri pentru diierite categorii
(17 infcstnr.e se p r c ~ r r i unllmcrc di.'~rite la unitai-ea de suprafatii.
In lnctl similar s-a ~ . e ( . o ~ n a ~ lyid autiliznrea
t ~~nrilrrr-curs5pentru a-
tragerca %?;;i~iclacilor. Con11,cliindp . i i 1)criodic (In liecare a 3-a zi) se adu-
i::u gsndncii i S(I. disl.rrlqenu, iar parii, infeslati dc ouS si lnrve se ar-
( ! x u , in ncrst icl t!i.;lr~igriiid~~-:;c 7i gonerafia in curs de dezvoltare (Eli-
c ~ c u ,19 10 ; E l i e s t : ~et nl. 1!)4!) ; Ene. 1955 ; Fratian, 1955 ; Georgescu e t
:!I., 1957 ; Ar;eneqcu ~ . al., t 1l)fiO ; Tudor ~i Marcu, 1976). De reguli s--a
I .:com;rndat 30 - (i0 Ijur.Rti/lln. -
Penlru a lnriri dr~rntade nctiune ~ i l s a uatractlvitatea curselor, unii
ailtori (Enc, 1055 ; Arsenescu, 1960 ; Ene si Marcu, 1965) a u recornandat
ungerea c1.1r~;clor cu terebentin5 S ~ tlotarea U lor cu nade irnbibate in terpene,
in special 40'10 nceiat dc bornil (Mil~alciuc,,1936). r-'rocrde~!ls: oartelor tcxice
n lost considerat c ; ~ 1iinr.lefir3c.e (Sirnionescu, 1971; Stefdnescu si Simiones-
C L I ; 1!)72; S i ~ n i c n e s c :i ~ :;!cl';lne,;cu, 1978; Siniioncscu. 1!)88, 1989, 1993) d e ~ i
:-BU ef~ct~ln donr
t rri.!cva experi~ncnlcpiin care s-a incercat demonstra-
rca eIicaait3!ii .lui (Voinexcu, 1963; Ene si TAarcu, 1965). Astfel premisa
,.distrugerii c o n ~ ~ ~ l cn t cpol~ulatiei tle giindnci si lichidnrea focarelor"
(Iliescu, 1!)R3) n I'ost rn11ntntS. in lnod rrprtat ca rezultat sigur. In r e ~ ~ l i -
tClte, ,,sliernntele p u ~ ein cfe;~trlegrncra!izF~rii lui n u s-au jilstificat in
t n t a l i t ; ~ t ~(Ni(c.5c.u
~' ct al., 197!)). P:?;li niult rliinr, noi nm constatat in ul-
l i ~ x i i2 ani (I :ccric t l r~r ~ l l r ~ nraclerat,
ri p~rtrrnicsi rliiar foarte puternic
vlitc~lnateclc c5t1.r IIyloljirr.; a b i ~ ( . i stiesi , s-au aplicat diferite mrisuri de
~~rolec%(ic, inclusiv :;coa:.tc-curs2 tovice (Olenic-i si colab., 1993). E ~ e c u r i l e
ill!-egistratr :;r dilloi-e3z;i riai ~nri!torcauzr : nrlmrirul prea redus de scoar-
Ic, n m ~ ~ l n ~ : a101, r e ; ~l?rc:I irirzic y i r;~hi,mbarca In intervale de timp prea
ln-ri, si - fo:~rtc!>rc.!x~ljil- i i u:iele ~ razuvi dnlorit5 insecticidului utili-
77t ( n e : ~snu ~ licrlotox fonl-ic vrchi. ori n e c i s care are o remanentd des-
ill1 cle ~-ecll~u;i, m;~inlcs i ! ~c,onccntrnt,ic slab8).
Eirlmantl (1!)74) ronsitic~-5c.i proccdeul sconrtc!or toxice poate fi
r':riclit dill pu!?rt tlc vrdcre tr!inir in mcsura in care se amplaseaz3 u 7
r~:!m:ir s~~Iic.ient tlr 1nal.r de crlisc. se scl~iiiil~d suficient de des r;i pe o
11--rioadritlc timp rr~ficicnitlc lnpy:5. arrsle ronditii procedeu,l devine
ir-15 n r ~ r ~ n o m i Arcrlsln
c. cxp!icc faptul c5 Klirnrtzek si VitP (1989) niri
IIU-l n1cntiorlenz3 en a!ternativ% uti1iz;lbil.i in actiuni de combatere.

43 1)UCOVINA rORES'TIERA - Anul3 - 1994 - Nr. 1 - Campulung hloldovener

 Datoriti problemelor ridicate de utilizarea curselor atractante dik
materiale naiurale, s-a sperat c5 se va putea cbline un atrnctant sintetic,
cu actiune pre.lungit2, care s2i poatii fi utiliznt in asociatie cu un insecti-
cid remanent (Nitc:j~uet nl., 1979). Un asemenea ntractant a r trebui ins2
s5 domine mirosul atractanfilor naturali (Eidmann, 1974). fn plus ins&
el a r trebui sii reproduc5 destul de ficlel ai~samblulde mirowri emanate
din ciolte, resturi de explontnre etc. pentru a determina acelasi tip de
comportament ca si cel produs de lnirosul natural, problem5 a crirei re-
zolvare este greu de intrevszut. Acezqta explicd probnbil pozitia unor ail-
tcri care afi!,mR c:i sunt putine perspective pentru elahorarea si utiliza-
rea unor substant? atractnnte in scol~ulcombaterii biotehnice a tromlja-
rului (Klimetzek .;i Viti., 1989).

2.6. Comunicarcn in t r c sexe

S e p r e r u p u n ~cd exist5 aL2t leromoni c\c agregare, p r o d u ~ ide am-
bele sexe, c9t si fcromoni sexuali, spccifici If-~nclelor,ins2 - spre deo-
sebire de ceca c? se stie .!a majoritaten ric~l~rlitorilor lorestieri - in cazul
lui Hj.lobius nbietis se j?;lr.e c5 fercnnonii ;~ctioneaz;idoar la distan(:e foarte
inici, de ordinul centimetrilor (Iclimctzek si VitO, 1!189).
Dac5 intr-adevk: 1ucrl.irile se prezints jn acest fel, situaiia s-ar da-
torn faptului cri, de rcgulii, i!l timpul ilnperecherii gjndaci de ambele
sexe se gssesc in numiir mare pe suprafete relativ reduse, concentrati
acolo unde sunt locuri fnvorabile cle ctel~llnerea ou5lor in urma atragerii
lor prin ltairomoni specifiqi plantclor-gazd5 (n. 2.5.).
Datii fiind aceast5 partic~~lal-itnte Diolo~~~icB, utilizarea ferolncnilor,
fie agregativi, fie sexuali in actiuni de protectie n culturilor, are putine
perspective, in poficla unor opinii niult mai o,>timiste exprimatc in urlele
lucrGri (Sirnionescu, 1988, 1900 ; Sirnionescu e t al., 1992).
De nlticl, c h i ~ :ri in cazr~llui Ips t y ! ~ n q r a p h u ,pentru care exist.<
feromoni :;ictetici cu atractivitate mare .:i electivitnte bund, cornbater?n
cu ajt~torulferomoni!or este pus5 acum sub semnul intrebsrii (Dimitri et
al., 1992).

2.7. 1lnpc~cci:crca;i dcpuuerca ou8lor (oviol:ozifia)

I n literaturn :le ~;j:ecinlitnlc cxistd uncle neconcordante r u privire
In at-este ::spccte cle biolcgie 3 ;c!cciei I-1ylol:ius al.ic,lis. Arjt.fe1, dupii Ju-
deich-Nitsche (1(1!)5)(c,ilat de Nuwlin-Uhuml!ler, 3.!)22 yi c'e Uarbey, 1925)
det~unerenouslor o~rcloc cle la sf:ir.itul 1:mii ~ n n l t i c piinii, in m:li (iunie),
deci ~JrirnZvara:+i iutr-o periondB rclilli\. sct11t5. Aceast5 irlee a Eost pre-
1~1at5;i in unr?l~: It~c.:-;irirom,inc::i (Arse~;c:i;<:(~ cl al., l!)fiO ; S i m i o ~ ~ e s c u ,
lb!)O), care !iustil-i c:ri ovioi~ozitiaare loc doar prin~iivara,in luna mai. In
mcd sil11il:ir Elton e t al. (l!)(j4) consider5 cR In C!lnnda ma,jorilatea ouR!or
sll~ltdclx~sein i n l e r v ~ l ~ r 15
! n ~ ~ ~ -i l15
i c~i!ai, i i ~ rUcjer-.Petersen et al.
(1!)62) intlicii, jpe~trut:iri!e ordi dice, j:lccl~~~tu! vcrii ca periondii maxim5
tc ovipozitie, iiir3 a exc;urin ~ ~ o ~ i l ~ i l i tprelungirii
atea acestei ~ ~ e r i c a t i e .
0 opinie contra1.5, co~iTo!-mccreia i ~ n [ ; e r c c l ~ e ~7i- eo\ipozi\ia
a poate
avea loc practic in tot ar;:onu! r l r i-egctaiio a iost sustinutii de 11umeroc;i
autori citati de N11s~;li7-Rliulnl1ler(1.!)22) si tic Fu!,hs (1912) citat d~ Bar-
bey, 1925). Eidmann (1!)70) afirmri cri fe~neleledepun ou3 tot timpul verii,

HUCOVINA TORES'TIERA - Ant11 3 - 1991 - Nr. 1 - Cinipulung Ikl~~l~lovrnetc 43