Cipru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cipru
Republica Cipru
Κυπριακή Δημοκρατία
Kypriakí Dimokratía (greacă)
Kıbrıs Cumhuriyeti (turcă)

Drapelul Ciprului Stema Ciprului

Imnul național: Transliterare: Ymnos eis tin Eleutherian

Imn spre libertate

MENIU

0:00
Ύμνος εις την Ελευθερίαν

Locația Ciprului în Uniunea Europeană

Geografie
Suprafață
- totală 9,253 km² (locul 161)
Apă (%) neglijabil
Cel mai înalt punct Muntele
Olimp[*] (1.952 m)
Cel mai jos punct Marea Mediterană (0 m)
Cel mai mare oraș Nicosia (Λευκωσία,
Lefkoșa)
Vecini Akrotiri și Dhekelia
Republica Turcă a Ciprului
de Nord
Israel
Fus orar EET (UTC+2)
Ora de vară EEST (UTC+3)
Populație
Populație
- Recensământ 2013 1.141.166
Densitate 118,8 loc/km²
- Estimare 2011 838,897[1] (nu include
nordul)
1,099,341 (întreaga
insulă) (locul 155)
Limbi oficiale Greacă și Turcă
Etnonim ciprioți
Guvernare
Sistem politic Republică prezidențială
Președinte al
Nikos Anastasiades
Republicii Cipru⁠(d)
Legislativ Camera
Reprezentanților⁠(d)
Capitala Nicosia (Λευκωσία,
Lefkoșa)
Istorie
Independență
față de Regatul Unit 16 august 1960
Aderare la UE 1 mai 2004
Economie
PIB (PPC) 2014
- Total 26.734.859.568,14 dolar
Geary-Khamis[4]
- Pe cap de locuitor 30.239 dolar Geary-
Khamis[6]
 PIB (nominal) 2014
- Total 23.226.158.986 $[3]
- Pe cap de locuitor 23.242,84 $[5]
IDU 0,668
Monedă Euro 1 ( EUR )

Coduri și identificatori
Cod CIO CYP
Cod mobil 280
Prefix telefonic 357
ISO 3166-2 CY
Domeniu Internet .cy
1 Până la 1 ianuarie 2008, Lira Cipriotă (CYP)

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Cipru (în greacă Κύπρος / Kípros, în turcă Kıbrıs), oficial Republica Cipru (în greacă Κυπριακή
Δημοκρατία, Kipriakí Dhimokratía, în turcă Kıbrıs Cumhuriyeti),[7] este o țară insulară în Marea
Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria și Liban, la
nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia.
Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele
din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din
lume. [8] Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n..
Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri
majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul
333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului
Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia
franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între
1571 și 1878 (de jure până în 1914). [9]
Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914.
Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și
a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia
deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al
XIX-lea, [10][11] majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a
devenit o politică națională greacă în anii 1950. [12] În urma violențelor naționaliste din anii 1950,
Ciprul a obținut independența în 1960. [13] Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții
greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000
de ciprioții turci au devenit refugiați. [14][15] La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de
naționaliștii greci ciprioți [16][17] și de o parte a juntei militare din Grecia [18] într-o încercare de a uni
Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului [19], care a condus la
capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de
ciprioți greci [20][21] și 50.000 ciprioții turci [22] au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a
insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei.
Aceste evenimente și situația politică care a rezultat în urma invaziei sunt chestiuni care se dispută
și astăzi.
 Republica Cipru are suveranitate de jure asupra insulei Cipru și apelor din jur, cu excepția bazelor
militare britanice Akrotiri și Dhekelia, administrat ca zone de suveranitate. Cu toate acestea,
Republica Cipru este de facto împărțită în două părți principale; zona de sub controlul efectiv al
Republicii, care cuprinde circa 59% din suprafața insulei, și zona de nord, administrată de Republica
Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia, acoperind aproximativ 36% din
suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al
Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate turcești. [23][24][25][26][27].
Cipru este o destinație turistică majoră în Marea Mediterană. [28][29][30] Cipru are o economie
avansată [31], cu venituri ridicate și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. [32][33] Republica
Cipru este un membru al unor organizații internationale precum Francofonia și Comunitatea
Națiunilor și a fost un membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea
Europeană la data de 1 mai 2004. [34] La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona
euro.

Cuprins
[ascunde]

 1Istorie
 2Organizare administrativă
 3Economie
 4Geografie
 5Patrimoniul cultural mondial
 6Vezi și
 7Galerie de imagini
 8Referințe
 9Bibliografie
 10Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]

Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul
istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată
de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul
Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obținut independența de stat,
constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-
ului Britanic.
În august 1974 episcopul Makarios, președinte, a fost inlăturat de la putere de către simpatizantii
miscarii Enosis, avand ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în
noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a
Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și
alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-au alungat în nord pe toți turcii.
Situația s-a perpetuat până în zilele noastre. Actul nechibzuit a declanșat așa-numita „criză
cipriotă”. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută numai de Turcia din prima
săptămână de la înființare.
La 1 ianuarie 2008 a adoptat moneda euro.
În data de 17 februarie 2008 a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale. Comunistul Dimitris
Christofias a fost ales președinte în al doilea tur de scrutin, desfășurat în data de 24 februarie 2008.
Din 2013 președinte al Ciprului este creștin-democratul Nikos Anastasiadis.
Organizare administrativă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: districtele Ciprului.

 Districtul Famagusta
 Districtul Kyrenia
 Districtul Larnaca
 Districtul Limassol
 Districtul Nicosia
 Districtul Paphos

Economie[modificare | modificare sursă]

 Categorii de teren: agricol 434000 ha (46,9%) din care 80000 ha irigate, pășuni 93000 ha
(10,1%), păduri 171000 ha (18,5%).
 Resurse: grâu, cartofi, vin, măsline, citrice, tutun, bumbac, lemn, ovine, caprine,
asini, porcine, lână, produse lactate, piei, pește, cupru (25200t/1962), pirite de
fier, crom, sulf, azbest, ciment, textile (mătase).
 Export: citrice, vin, minereuri de cupru, fier și crom, bumbac, lână, brânzeturi.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: geografia Ciprului.
Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia și Sardinia. Este localizată în
estul Mării Mediterane în sudul Turciei. Insula Cipru este situată în regiunea Orientului Mijlociu, în
Marea Mediterană, delimitată în teritoriu de Siria în Est și Turcia în nord.

Patrimoniul cultural mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Cipru:

 Situl arheologic de la Paphos (1980)

 Bisericile cu picturi murale din regiunea Troodos (1985, 2001) (Kykkos ș.a.)
 Vestigiile arheologice de la Choirokoitia (1998)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Republica Turcă a Ciprului de Nord
 Invazia turcă din Cipru
 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
 Clima Ciprului
 Akrotiri și Dhekelia
 Choirokoitia
 Afrodita
 Kyrenia
 Paphos
 Nicosia
 Limassol
 Larnaca

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]



Cipru văzut din satelit (imagine oferită de NASA)

Harta organizării administrative a Ciprului

Biserica cu picturi murale de la Kykkos (regiunea Troodos)

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ „Total population as of 1 January”. Eurostat. Accesat la 14 ianuarie 2010.
2. ^ World Bank database
3. ^ http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CDLipsește sau este vid: |title= (help)
4. ^http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.PP.CDLipsește sau este vid: |title= (help)
5. ^ http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CDLipsește sau este vid: |title= (help)
6. ^http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.PP.CDLipsește sau este vid: |title= (help)
7. ^ Horia C. Matei; Silviu Neguț, Ion Nicolae (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA.
pp. 117–119. ISBN 978-973-7839-38-1
8. ^ „Stone Age wells found in Cyprus”. BBC News. 25 iunie 2009. Accesat la 31 iulie 2009.
9. ^ „Treaty of Lausanne”.
10. ^ Faustmann, Hubert; Ker-Lindsay, James (Peter Lang). The Government and Politics of Cyprus.
Peter Lang. p. 48. ISBN 9783039110964
11. ^ Mirbagheri, Farid (2009). Historical Dictionary of Cyprus. Scarecrow Press. p. 25
12. ^ Trimikliniotis, Nicos (2012). Beyond a Divided Cyprus: A State and Society in Transformation.
Palgrave Macmillan. p. 104. ISBN 9781137100801
13. ^ Cyprus date of independence (click on Historical review)
14. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru ref-urile numite hoff
15. ^ „U.S. Library of Congress – Country Studies – Cyprus – Intercommunal Violence”.
Countrystudies.us. 21 decembrie 1963. Accesat la 25 octombrie 2009.
16. ^ Mallinson, William (2005). Cyprus: A Modern History. I. B. Tauris. p. 81. ISBN 978-1-85043-580-8
17. ^ „website”. BBC News. 4 octombrie 2002. Accesat la 25 octombrie 2009.
18. ^ Constantine Panos Danopoulos; Dhirendra K. Vajpeyi; Amir Bar-Or (2004). Civil-military Relations,
Nation Building, and National Identity: Comparative Perspectives. Greenwood Publishing Group.
p. 260. ISBN 978-0-275-97923-2
19. ^ Eyal Benvenisti (23 februarie 2012). The International Law of Occupation. Oxford University Press.
p. 191. ISBN 978-0-19-958889-3
20. ^ Barbara Rose Johnston, Susan Slyomovics. Waging War, Making Peace: Reparations and Human
Rights(2009), American Anthropological Association Reparations Task Force, p. 211
21. ^ Morelli, Vincent. Cyprus: Reunification Proving Elusive(2011), DIANE Publishing, p. 10
22. ^ Borowiec, Andrew. Cyprus: A Troubled Island (2000), Greenwood Publishing Group, p. 125
23. ^ European Consortium for Church-State Research. Conference (2007). Churches and Other
Religious Organisations as Legal Persons: Proceedings of the 17th Meeting of the European
Consortium for Church and State Research, Höör (Sweden), 17-20 November 2005. Peeters
Publishers. p. 50. ISBN 978-90-429-1858-0. „There is little data concerning recognition of the 'legal
status' of religions in the occupied territories, since any acts of the 'Turkish Republic of Northern
Cyprus' are not recognized by either the Republic of Cyprus or the international community.”
24. ^ Quigley. The Statehood of Palestine. Cambridge University Press. p. 164. ISBN 978-1-139-49124-2.
„The international community found this declaration invalid, on the ground that Turkey had occupied
territory belonging to Cyprus and that the putative state was therefore an infringement on Cypriot
sovereignty.”
25. ^ Nathalie Tocci (1 ianuarie 2004). EU Accession Dynamics and Conflict Resolution: Catalysing
Peace Or Consolidating Partition in Cyprus?. Ashgate Publishing, Ltd.. p. 56. ISBN 978-0-7546-4310-
4. „The occupied territory included 70 percent of the island's economic potential with over 50 percent
of the industrial ... In addition, since partition Turkey encouraged mainland immigration to northern
Cyprus. ... The international community, excluding Turkey, condemned the unilateral declaration of
independence (UDI) as a.”
26. ^ Dr Anders Wivel; Robert Steinmetz (28 martie 2013). Small States in Europe: Challenges and
Opportunities. Ashgate Publishing, Ltd.. p. 165. ISBN 978-1-4094-9958-9. „To this day, it remains
unrecognised by the international community, except by Turkey”
27. ^ Peter Neville (22 martie 2013). Historical Dictionary of British Foreign Policy. Scarecrow Press.
p. 293. ISBN978-0-8108-7371-1. „...Ecevit ordered the army to occupy the Turkish area on 20 July
1974. It became the Republic of Northern Cyprus, but Britain, like the rest of the international
community, except Turkey, refused to extend diplomatic recognition to the enclave. British efforts to
secure Turkey's removal from its surrogate territory after 1974 failed.”
28. ^ Lesley Pender; Richard Sharpley (2005). The Management of Tourism. SAGE. p. 273. ISBN 978-0-
7619-4022-7
29. ^ Richard Sharpley (16 mai 2012). Tourism Development and the Environment: Beyond
Sustainability?. Routledge. p. 296. ISBN 978-1-136-57330-9
30. ^ Sharpley, Richard; Telfer, David John (2002). Tourism and Development: Concepts and Issues.
Channel View Publications. p. 334. ISBN 978-1-873150-34-4
 31. ^ „World Economic Outlook Database May 2001”. International Monetary Fund. Accesat la 28 iunie
2011.
32. ^ „Country and Lending Groups”. World Bank. Accesat la 11 mai 2010.
33. ^ „Human Development Index (HDI)–2011 Rankings”. United Nations Development Programme.
Accesat la 4 noiembrie 2011.
34. ^ „The Non-Aligned Movement: Background Information”. Non-Aligned Movement. 21 septembrie
2001. Accesat la 19 ianuarie 2010.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Anastasiou, Harry (2008). Broken Olive Branch: Nationalism Ethnic Conflict and the Quest for
Peace in Cyprus. Syracuse University Press. ISBN 0-8156-3196-0
 Brewin, Christopher (2000). European Union and Cyprus. Eothen Press. ISBN 0-906719-24-0
 Dods, Clement (ed.) (1999). Cyprus: The Need for New Perspectives. The Eothen
Press. ISBN 0-906719-23-2
 Durrell, Lawrence (1957). Bitter Lemons. Faber and Faber. ISBN 0-571-20155-5
 Faustmann, Hubert and Nicos Peristianis (2006). Britain and Cyprus: Colonialism and Post-
Colonialism, 1878–2006. Bibliopolis. ISBN 978-3-933925-36-7
 Gibbons, Harry Scott (1997). The Genocide Files. Charles Bravos Publishers. ISBN0-9514464-
2-8
 Hannay, David (2005). Cyprus: The Search for a Solution. I.B. Tauris. ISBN 1-85043-665-7
 Hitchens, Christopher (1997). Hostage to History: Cyprus from the Ottomans to Kissinger.
Verso. ISBN 1-85984-189-9
 Ker-Lindsay, James (2005). EU Accession and UN Peacemaking in Cyprus. Palgrave
Macmillan. ISBN 1-4039-9690-3
 Ker-Lindsay, James and Hubert Faustmann (2009). The Government and Politics of Cyprus.
Peter Lang. ISBN 978-3-03911-096-4
 Mallinson, William (2005). Cyprus a Modern History. I. B. Tauris. ISBN 1-85043-580-4
 Mirbagheri, Farid (1989). Cyprus and International Peacemaking. Hurst. ISBN 1-85065-354-2
 Nicolet, Claude (2001). United States Policy Towards Cyprus, 1954–1974. Bibliopolis. ISBN 3-
933925-20-7
 Oberling, Pierre (1982). The Road to Bellapais. Columbia University Press. ISBN 0-88033-000-7
 O'Malley, Brendan and Ian Craig (1999). The Cyprus Conspiracy. I.B. Tauris. ISBN 1-86064-
737-5
 Palley, Claire (2005). An International Relations Debacle: The UN Secretary-General's Mission
of Good Offices in Cyprus, 1999–2004. Hart Publishing. ISBN 1-84113-578-X
 Papadakis, Yiannis (2005). Echoes from the Dead Zone: Across the Cyprus Divide. I.B.
Tauris. ISBN 1-85043-428-X
 Plumer, Aytug (2003). Cyprus, 1963–64: The Fateful Years. Cyrep (Lefkosa). ISBN975-6912-18-
9
 Richmond, Oliver (1998). Mediating in Cyprus. Frank Cass. ISBN 0-7146-4431-5
 Richmond, Oliver and James Ker-Lindsay (eds.) (2001). The Work of the UN in Cyprus:
Promoting Peace and Development. Palgrave Macmillan. ISBN 0-333-91271-3
 Richter, Heinz (2010). A Concise History of Modern Cyprus 1878–2009. Rutzen. ISBN978-3-
447-06212-1
 Sacopoulo, Marina (1966). Chypre d'aujourd'hui. Paris: G.-P. Maisonneuve et Larose. 406 p., ill.
with b&w photos. and fold. maps.
 Tocci, Nathalie (2004). EU Accession Dynamics and Conflict Resolution: Catalysing Peace or
Consolidating Partition in Cyprus?. Ashgate. ISBN 0-7546-4310-7
 Yiorghos, Leventis, (2002). Cyprus: The Struggle for Self-Determination in the 1940s. Peter
Lang. ISBN 0-8204-5428-1
 Yiorghos, Leventis, Murata Sawayanagi Nanako, Hazama Yasushi (2008). Crossing Over
Cyprus. Research Institute for Languages and Cultures of Asia and Africa (ILCAA) Tokyo
University of Foreign Studies (TUFS). ISBN 978-4-86337-003-6