Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, România – d.

16 martie 1957, Paris, Franța) a fost un sculptor român cu contribuții
covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura
contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al
Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai
adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne
diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale
limbii franceze.

Sculpturi realizate de Constantin

Brâncuși

Muza adormită sau Muză dormind este o sculptură de bronz creată de

Constantin Brâncuși în 1910. Acesta a fost inițial sculptată din
marmură, având-o pe baronesa Renée Irana Franchon ca model.
Finisând sculptura, Brâncuși a prelucrat mai multe variante în bronz, care sunt
acum în muzee din întreaga lume, inclusiv la Muzeul Metropolitan de Artă din
New York City și la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris.
Sculptura este un model al unui cap, fără corp, cu marcaje pentru anumite
caracteristici, cum ar fi părul, nasul, buzele și cu ochii închiși. În lucrarea A
History of Western Art (O istorie a artei occidentale), Laurie Adams spune că
sculptura are „o curbiliniaritate abstractă, de calitate și un contur neted care
creează o impresie de eleganță."Prin turnarea lor în metal, cu un finisaj fin,
aceste sculpturi au „forme arhetipale moderne, autosuficiente"
 Sărutul face parte dintr-o serie de sculpturi ale lui Constantin Brâncuși
începută în anii 1907-1908. Prima versiune, pe care o va relua sub diferite
forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului
monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de
non-reprezentare literală. Sculptura a fost expusă în 1913 la Expoziția
internațională de Artă Modernă „Armory Show” și publicată în „Chicago
Tribune” din 25 martie 1913. Sculptura originală în piatră de Marna se află în
Muzeul de Artă din Craiova, România și este clasată în categoria „Tezaur” a
Patrimoniului cultural național.
Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați,
reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste Rodin și
Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima
sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor și
deschizătoare a marilor cicluri brâncușiene.
Brâncuși a creat mai multe versiuni ale Sărutului, simplificând mereu formele
geometrice și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe
tendința spre abstractizare. Stilul său abstract subliniază liniile geometrice
simple care echilibrează formele inerente în materialele sale cu aluziile
simbolice ale artei figurative. Aici, forma originală a blocului de material este
menținută, sculptura fiind a doua lucrare la care Brâncuși folosește tehnica
„tăierii directe”.

Sărutul este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuși, alături
de Muza adormită (1908), Prometeu (1911), Domnișoara Pogany (1913),
Nou-născut (1915), Pasărea în spațiu (1919) și Coloana Infinitului, cunoscută
și sub numele de Coloana fără sfârșit (1938). O versiune a Sărutului (din
1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța.
Altă versiune poate fi văzută la Muzeul de Artă din Philadelphia.
"Danaida" este realizata in piatra de vrata, importata din Bulgaria si folosita
des de sculptorii romani. In sprijinul acestei ipoteze este si marturia lui Tudor
Arghezi care isi aminteste ca Brancusi a folosit atelierul pe care Bogdan
Pitesti il dota cu tot ce era necesar si il punea la dispozitia unui grup de pictori
si sculptori din care facea parte si Brancusi.
Acest cap de piatra a fost expus la Bucuresti in 1914 la cea de-a XIV-a
expozitie a gruparii Tinerimea Artistica, cand a fost cumparat de colectionarul
Bogdan-Pitesti. 28 de ani mai tarziu, lucrarea va fi expusa pentru a doua oara,
dar a fost gresit etichetata cu numele de „Cumintenia pamantului.”