Arhipelagul Hawaii este teatrul fenomenelor

vulcanice spectaculoase. Atunci când a erupt în 1984,

din vulcanul Pu’u O’o au curs torente de lavă care au ajuns în
mare prin tuneluri lungi de 15 km.
Lava topită arzândă s-a transformat în valuri fumegânde
în contact cu apa.
 Vulcanul Pu’uO’o.
Suprafaţa fluviilor de lavă fluidă se răceşte rapid, în timp ce
interiorul mereu incandescent îşi continuă activitatea.
Sub efectul mişcării interne, crusta acestei curgeri se răsuceşte,
se înfăşoară sau se zbârceşte.
 Împinse de vântul care suflă peste gheţarul Vatnajoküll,
aisbergurile ajung în lacul Jäkalsarlo şi, de acolo, în mare .
Lovite de valurile Atlanticului şi roase de sare, ele se
micşorează rapid. Drumul lor se termineă aici, pe coastele
meridionale ale Islandei.
 Regulat ca un metronom , gheizerul Strokkar din insula islandeză
Jaillit izbucneşte exact din 5 în 5 minute. Apa de ploaie infiltrată în
sol se reîncălzeşte în contact cu pungile magmatice şi încearcă să
revină din nou la suprafaţă . O perturbaţie infimă şi gheizerul
se vaporizează instantaneu.
Căldarea vulcanului Erta Ale se află în depresiunea Danakile ,
o zonă joasă din Africa – 120 de metri sub nivelul mării –
aflată în nordul Etiopiei.
Într-un puţ de 80 de metri adâncime, se ascunde unul din
rarele lacuri de lavă activ în acest moment.
 Groenlanda ştie să profite de scurta vară arctică
pentru a renaşte la viaţă.
Soarele de la mijlocul zilei încălzeşte coasta vestică şi
golful Disko, unde se adună aisbergurile, înainte de
migraţia lor către Terra Nova.
Parcul Naţional Yellowstone din Wyoming, SUA, este
regiunea unde se observă concentrarea celei mai mari
activităţi hidrotermale din lume.
S-au semnalat aproape 300 de gheizere
şi 10.000 de fenomene vulcanice.
 Iulie 2001.
Etna, în Sicilia, este tăiată de falii din care ies
torente de lavă într-un zgomot asurzitor, cu un
spectaculos amestec simultan de trei activităţi eruptive.
 Fundul acestui imens crater prăbuşit sau căldare,
protejat de rezervaţia naturală Krokotski din Rusia,
este tapiţat cu o vegetaţie rară, care ascunde un sol instabil.
 Deşertul Namib, care dă numele său statului Namibia,
se întinde pe 2100 Km lărgime pe coasta Africii australe. .
Este cel mai vechi deşert de nisip, alimentat continuu de curenţi
şi de vânt, care formează dune mişcătoare.
 Acest arc, numit “delicat”, fereastră deschisă spre
platoul Comorado şi munţi, este unul din cele 1700 de
arcuri naturale din Parcul Naţional Arcos din Utah, SUA.
Baza acestui arc se află pe un depozit de sare.
Half Dome este un importantvestigiu al unui masiv enorm de granit,
din care jumătate a fost rupt şi mişcat în timpul erei cuaternare
de trecerea gheţarilor, în momentul în care ei se retrăgeau din
lanţul muntos al Nevadei, California, SUA.
Furtunile cu fulgere au fost mereu spectaculoase şi au impresionat
oamenii prin frumuseţea şi enorma lor putere de distrugere.
Atmosfera terestră este străbătută de cca.100 de fulgere pe secundă.
 Domurile portocalii în formă de stup, care înconjoară
platoul Colorado, SUA, sunt în realitate dune străvechi,
apărute într-o epocă în care regiunea, mult mai aridă,
semăna cu actuala Sahara.
 ‘Fishing Cone’ a apărut din lacul hidrotermal West Tham Geyser
aflat în parcul natural Yellowstone, SUA. Acest mic con de siliciu s-a
format prin ridicarea unei surse de apă caldă prin straturile de apă
rece ale lacului din Yellowstone.
 Turbioanele şi fumarolele sursei de apă caldă care acoperă
căldarea de la Uzon din Kamceatka, Rusia, sunt locul naşterii
primelor molecule de viaţă, forma primară a bacteriilor
termice aglutinate.
Ridicarea gazului sulfuros, care izbucneşte într-o multitudine
de bule la suprafaţa apelor calde din căldarea de la Uzon,
Kamceatka, o depresiune de 150 Kmp , este consecinţa
umidificării vulcanului timp de 40 000 de ani .
Uzon este locul unei intense activităţi hidrotermale ,
ultima fază a unei activităţi vulcanice în agonie .
În nordul Islandei, râul Skälfandaflöt varsă în fosa Aldeyjarfoss
apele sale încărcate cu cenuşă, formând o structură în formă de
tuburi de orgă.
 În Etiopia, teritoriul hidrotermal de la Dallol se dezvăluie ca un
curcubeu mineral sumbru în inima depresiunii Danakil.
Lacuri fluorescente, formaţiuni de culoare galben strălucitor şi
conuri multicolore se întind în centrul unui peisaj ultradeşertic.
Tsingy din insula Bernaraha , Madagascar, văzut de sus, este acoperit
de grupuri de legături ascuţite. Acest relief provine din şlefuirea
de către apă a platformelor calcaroase, fiind mărturia unui trecut
climatic foarte umed şi a unei epoci în care arborii imenşi
ai erei primare acopereau insula.
“Coşurile zânelor” se datorează unui fenomen spectaculos
de abraziune a unor materiale precum argila.
Aceste coşuri, atingând zeci de metri înălţime, se află în
Canion Bryce , Utah, SUA.
 Cascadele Iguazu ( numele vine de la ‘garani’ care înseamnă
‘apă mare’ ) sunt formate din 275 de căderi de apă cu înălţimea
de peste 70 de metri, alimentate de debitul fluviului Iguazu.
-
În timpul perioadei ploioase, din noiembrie până în martie,
debitul ‘Defileului Diavolului’ este de 13,6 milioane litri/sec.,
adică volumul a 6 piscine olimpice.
Seceta şi vântul contribuie la apariţia furtunilor de praf şi nisip,
care sărăcesc agricultura şi zootehnia şi, de asemenea, privează
de minerale alte zone. Praful poate parcurge 1000 de km, iar
cantitatea de materiale deplasată este de 2000 până la 3000 de
milioane de tone anual.
 Chiar şi oamenii de ştiinţă îşi imaginează cu greu cum
evenimente seismice submarine pot produce valuri gigantice
(‘Tsunami ‘ în japoneză, însemnând “val mare care ajunge în
port”), capabile să călătorească prin lume pentru a devasta
regiuni aflate la 10 000 Km depărtare.
Cel mai important tsunami care a fost înregistrat, a fost
provocat între insulele Java şi Sumatra de erupţia
vulcanului Krakatoa în mai 1883 , când valul a atins
o înălţime medie de 42 de metri.
Uraganul “Wilma” (2005), care a fost de categoria 5 pe scara
Saffir-Simpson, este considerat de meteorologi cel mai puternic
din istorie şi s-a format în oceanul Atlantic. Viteza maximă a
vântului a fost de 282 km/h, cu rafale de 300 km/h şi peste.
 Se numeste inconstienta pretenţia că dominăm natura cand
facem fizic parte din ea, iar forta manifestarilor ei de multe ori ne
depaseste.......
Trebuie să fim mai puţin orgolioşi, constienti şi să încercăm o
reconciliere cu ea.
Numai aşa ne vom putea salva!