Canionul Colorado

Canionul Colorado sau Marele

Canion se află în partea de sud-vest a
regiunii Platoul Colorado , care ocupă o zonă
extinsă din sud-vestul Statelor Unite și
constă în esență din roci stratificate
orizontale și fluxuri de lavă. Abisul larg,
complex, sculptat al canionului conține între zidurile sale exterioare o multitudine de vârfuri
impunătoare, butte, chei și râpe. Are o lățime cuprinsă între aproximativ 160 de metri și 29 km și
se întinde într-un curs sinuos de la gura râului Paria, lângă feribotul Lees și limita nordică a
Arizona cu Utah , până la stâncile Grand Wash, lângă linia de stat Nevada; prima porțiune a
canionului - de la Lees Ferry până la confluență cu Little River Colorado - se numește Marble
Canyon. Marele Canion include, de asemenea, multe canioane laterale afluente și platouri
înconjurătoare. Canionul, creat de fluviul Colorado prin săparea unui canal de eroziune a
platoului înalt Colorado, are o lungime
de circa 447 km.
 Cele mai mari adâncimi ale Marelui Canion se află la mai mult de o milă (aproximativ
1.800 de metri) sub marginea sa. Cea mai profundă și mai spectaculoasă secțiune, lungă de 90 de
kilometri, se află în partea centrală a Parcului Național Grand Canyon , care cuprinde lungimea
râului de la lacul Powell (format de digul Glen Canyon în 1963) până la lacul Mead (format din
Barajul Hoover în 1936). Janțul nordic, la aproximativ 2.500 metri deasupra nivelului mării , este
cu aproximativ 365 metri mai înalt decât janțul sudic. În culoarea sa generală, Marele Canion
este roșu, dar fiecare strat sau grup de straturi are o nuanță distinctă - bufon și gri, verde și roz
delicat sau, în adâncurile sale, maro, gri-ardezie și violet.

Istorie geologică

Niciun alt loc de pe Pământ nu se compară cu Marele Canion pentru evidența sa extinsă și
profundă a evenimentelor geologice. Formațiunile stâncoase de vârste considerabil diferite sunt
separate doar de o suprafață subțire distinctă care dezvăluie vasta neconformitate în timp.

Rocile nestratificate cristalizate, răsucite și contorsionate ale defileului interior de la

fundul canionului sunt granit arhean și schist vechi de peste 2,5 miliarde de ani. Deasupra acestor
roci foarte vechi se află un strat de calcar, gresie și șisturi proterozoice vechi de peste 540 de
milioane de ani. Deasupra acestora sunt straturi de rocă paleozoică compuse din mai multe
calcare, șisturi de apă dulce și gresii cimentate care formează o mare parte din pereții canionului
și reprezintă o perioadă de depozitare care se întinde pe 300 de milioane de ani. Suprapunerea
acelor roci din înregistrarea geologică obișnuită ar trebui să fie o secvență groasă de roci
mesozoice (vechi de aproximativ 250 până la 65 de milioane de ani), dar roci care datează din
era mezozoică în Marele Canion au fost complet erodate. Cu toate acestea, rocile mezozoice se
găsesc în sudul Utahului, în apropiere, unde formează resturi de butte precipitate și terase de
stânci roșii, albe și roz. De origine relativ recentă sunt foile suprapuse de lavă neagră și conuri
vulcanice care apar la câțiva kilometri sud-est de canion și în vestul Grand Canyon propriu-zis,
unele estimând că au fost active în ultimii 1.000 de ani.

Pereții abrupți ai Marelui Canion conțin o serie de straturi de roci sedimentare depuse de-
a lungul a milioane de ani. Formațiunile inferioare aparțin epocii precambriene timpurii, în timp
ce straturile superioare sunt din epoca paleozoică. Linia dintre cele două seturi de formațiuni se
numește Marea neconformitate.

Tăierea Marelui Canion de râul Colorado

este un eveniment de istorie geologică relativ
recentă care a început cu nu mai mult de șase
milioane de ani în urmă, când râul a început să
urmeze cursul actual. Viteza rapidă și volumul
mare al râului Colorado, precum și cantitățile
mari de noroi, nisip și pietriș pe care le transportă rapid în aval reprezintă capacitatea incredibilă
de tăiere a râului. Înainte de construirea digului Glen Canyon, sedimentele transportate de râul
Colorado au fost măsurate în medie cu 500.000 de tone pe zi. Condițiile favorabile eroziunii
puternice au fost provocate de ridicarea regiunii, care a înfipt calea râului și a permis
înrădăcinarea profundă. Adâncimea Marelui Canion este rezultatul acțiunii de tăiere a râului, dar
lățimea sa mare se explică prin ploaie, vântul, temperatura și eroziunea chimică, ajutate de uzura
rapidă a rocilor moi, toate acestea lărgind constant canionul. În martie 2008 a fost efectuat un
experiment în care apă echivalentă cu aproximativ 40% din debitul inițial al râului a fost
eliberată din barajul Glen Canyon pentru o perioadă de 60 de ore pentru a măsura eroziunea și
depunerea sedimentelor de-a lungul râului. Cercetătorii care au monitorizat experimentul au
observat depuneri suplimentare de nisip în numeroase locații de-a lungul râului după eliberare.

Cu mult înainte de venirea europenilor în cele două Americi, zona a fost locuită de nativii
americani care au construit așezări atât în canion cât și în peșterile acestuia. Populația Pueblo
considera Marele Canion ("Ongtupqa" în limba Hopi) ca fiind un loc sfânt și de aceea
întreprindeau pelerinaje către acesta[7]. Spaniolul García López de Cárdenas este primul
european care ar fi vazut Marele Canion, în 1540. Prima expediție științifică de studiere a
Marelui Canion a fost cea condusă de maiorul John Wesley Powell, din Armata Statelor Unite la
finele anilor 1860.

Fiind un loc unic in lume Marele Canion este foarte populat de turiști. O mare atracție
este Parcul National Marele
Canion (atrage peste 5 milioane
de turiști pe an). In 2007 s-a lansat
atracția numită SkyWalk, un pod
din sticlă în formă de potcoavă
situat la 1300 de metri înălțime
într-o zonă izolată din partea de
vest a canionului. Fascinanta și
controversata atracție a schimbat, cu siguranță, felul în care vizitatorii experimentează Marele
Canion.

Marele Canion este unul dintre cele mai importante destinații turistice din întreaga lume.

Curiozități despre Marele Canion

1. Nu știm cu exactitate ce vârstă are. Un studiu din anul 2012 a relevat că procesul de
formare a canionului ar fi putut începe cu 70 de milioane de ani în urmă.
2. Are propria climă. Alternanțele bruște de altitudine au un impact enorm asupra
temperaturii și precipitațiilor. Așadar, clima variază drastic în funcție de locul unde te
afli în Marele Canion. Clima cea mai rece și mai umedă este înregistrată la stația
meteorologică Bright Angel Ranger, aflată pe latura nordică. Clima cea mai caldă (și
una dintre cele mai uscate) se înregistrează la doar 12 km distanță, la Phantom Ranch.
3. Fosile vechi de 1,2 miliarde de ani. Deși în Marele Canion nu se găsesc rămășițe de
dinozauri, aici au fost descoperite multe alte fosile. În Marele Canion au fost găsite
fosile marine arhaice, vechi de 1,2 miliarde de ani.
4. Nu este cel mai adânc canion din lume. Marele Camion Yalung Tsangpo, din
Tibet, ajunge la adâncimea de 5354 m. Este, deci, cu aproape 3500m mai adânc decât
Marele Canion.
5. Peștii sunt rari. Înainte de aplicarea măsurilor moderne de control al inundațiilor,
râul Colorado era un habitat foarte dificil pentru pești, cu aluviuni masive, diferențe
frecvente și temperaturi care variau între căldură extremă vară și temperaturi sub
limita de îngheț iarna. Prin urmare, în Marele Canion trăiesc doar opt specii de pești,
dintre care șase pot fi întâlnite doar în râul Colorado.
6. În Marele Canion există un sat
locuit. Deși nu sunt menționați
aproape niciodată, există oameni
care trăiesc în această minunată
zonă. Satul Supai se află la baza
Marelui Canion, în Rezervația
Havasupai. Inaccesibil pe cale
rutieră și cu o populație de doar
 208 persoane, satul este unul dintre puținele localități din SUA unde corespondența
este încă adusă pe spinările măgarilor.
7. Straturi de rocă lipsă. Oamenii de știință au observat că aici există straturi de rocă
vechi de 250 de milioane de ani, care stau lipite de straturi de rocă vechi de 1,2
miliarde de ani. Practic, din Marele Canion lipsesc straturile de rocă aferente celor
950 de milioane de ani care separă cele două perioade. Ce s-a întâmplat cu aceste
straturi rămâne un mister.