UNIVERSITATEA BABEȘ - BOLYAI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Specializare GEOGRAFIA TURISMULUI

Dan – Ciprian COTOARĂ

PROIECT LA GEOGRAFIA GENERALĂ A TURISMULUI

CANIONUL YARLUNG TSANGPO

2019
1
 Geografia
Canionul Yarlung Tsangpo este un canion situat
în Tibet, China.
Este considerat de unii ca fiind cel mai adânc canion
din lume (5045 m sau 5590 m), și este puțin mai lung
decât Marele Canion, astfel el este cel mai lung canion din
lume. 1 Fluviul Yarlung Tsangpo izvorăște din Muntele
Kailash și curge spre est aproximativ 1700 km drenând o
secțiune de nord a munților Himalaya, înainte de intrarea în
canion lângă Pe, Tibet. Canionul are o lungime de
aproximativ 241 kilometri ca defileu în jurul Muntelui
Namcha Barwa (7756 m) și își croiește drum prin Himalaya
de est. Apele sale coboară de la 3.000 m în apropiere de Pe la aproximativ 300 m la sfârșitul
canionului. După acest pasaj fluviul intră în Arunachal Pradesh, India, și în cele din urmă
devine Brahmaputra.2

Ecosistemul
Canionul are un ecosistem unic, cu specii de
animale și plante abia explorate și afectate de influența TAKIN
omului. Climatul variază de la cel subtropical la cel arctic.
Cea mai ridicată temperatură în Tibet a fost de 43.6 ° C și
a fost înregistrată în apropierea graniței cu India, la o
altitudine de aproximativ 600 de metri deasupra nivelului
mării. Takinul este un animal rar și este unul dintre
animalele vânate de triburile locale.

”Everestul fluviilor”

Din anii 1990, Fluviul Yarlung Tsangpo a fost destinația a o

serie de echipe care s-au angajat în explorarea sa. Fluviul a fost numit
"Everestul Fluviilor" din cauza condițiilor lui extreme. Prima
încercare de a naviga pe el a fost făcută în 1993 de către un grup de
japonezi care au pierdut un membru în această încercare.
1
http://www.kepu.net.cn/english/canyon/hiking/hik301.html
2
Yang Qinye and Zheng Du. Tibetan Geography. China Intercontinental Press
2
 În octombrie 1998, o expediție cu caiacul
sponsorizată de National Geographic Society a încercat să
navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute,
ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când
expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai
mare cascadă a fluviului (Cascada Tsangbo "Badong") din
Canionul Yarlung Tsangpo (29°46'9.59"N, 95°11'13.33"E)
nu a fost atinsă de exploratorii din afară până în 1998, când o echipă compusă din Storm Ken,
Hamid Sarder, Ian Baker și ghizii lor Monpa au ajuns la ea. Ei au estimat o înălțime a cascadei
de aproximativ 33 metri. Cascadele, împreună cu restul zonei Pemako, sunt considerate locuri
sacre de către budiștii tibetani și au fost ascunse până atunci față de cei din exterior, inclusiv de
autoritățile chineze.

În 2005, zece cascade de la Zangbo Badong au fost enumerate de către revista Națională
de Geografie a Chinei ca find cele mai frumoase cascade din China.

În ianuarie-februarie 2002, un grup internațional format din Scott Lindgren, Steve Fisher,
Abbott Mike, Ellard Allan, Knapp Dustin, și Johnnie și Kern Willie au finalizat prima coborâre a
părții superioare canionului Yarlung Tsangpo.

Frumusețea lui, depărtarea și mistica îl face unul dintre locurile despre care se crede că au
inspirat noțiunea de "Shangri-La" în cartea lui James Hilton "Lost Horizon" în 1933.3

Top 3 lideri

Pe locul al doilea este Canionul Kali Gandaki

din Nepal, râul cu același nume șerpuiește în

defileul canionului, experții susțin că ar fi mai

vechi chiar și decât Munții Himalaya. Canionul are

o adâncime de 6.800 de metri.

Cheile Kali Gandaki au fost folosite ca traseu

comercial între India și Tibet timp de secole. Astăzi, face
parte dintr-un traseu popular de drumeții de la Pokhara până la Muktinath , parte a circuitului
Annapurna . Cheile se află în zona de conservare Annapurna.

3
Satellite photo and facts
3
 Pe locul al treilea se află cel mai faimos
canion care se află în Statele Unite ale Americii –
Marele Canion.

Marele Canion sau Marele Canion al

fluviului Colorado reprezintă un canion foarte lung,
sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado din Statele
Unite ale Americii într-un platou înalt (Platoul
Colorado, conform Colorado Plateau). Substratul geologic este reprezentat în special de roci
sedimentare, dar sunt prezente și ceva roci metamorfice. Canionul este dispus în
nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii exercitate de fluviu timp
de milioane de ani, partea sa inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului Colorado.

Marele Canion  se regăsește aproape integral ca parte a Parcului Național al Marelui
Canion, unul din primele parcuri naționale create în Statele Unite.

Marele Canion este un canal de eroziune

fluvială foarte lung, 446 km (sau 277 de mile) și
foarte adânc, uneori atingând circa 1.600 de metri
(sau 1 milă) adâncime, fiind tăiat în platoul
Colorado și care expune straturi de roci din
perioadele Precambrian și Paleozoic. Canionul
apare în multe versiuni ale listei celor șapte minuni
naturale ale lumii, deși nici una din aceste liste nu
este produsă de vreo autoritate în domeniu și nici nu sunt definitive. Straturile expuse sunt gradat
relevate datorită înclinării care începe în punctul numit Lee's Ferry și se continuă până în punctul
cunoscut sub numele de Hance Rapid. Canionul se sfârșește după ce fluviul trece de locul
numit Grand Wash Fault, care se găsește în apropierea Lacului Mead.

Mișcarea de înălțare, asociată evenimentelor de generare a munților cauzate de mișcările

plăcilor tectonice (orogeneză), a dus la ridicarea acestor pachete de sedimente cu sute de metri
(mii de de picioare), creându-se astfel Platoul Colorado. Ridicarea a dus totodată la creșterea
volumului de precipitații în zona de scurgere/drenaj a Fluviului Colorado, însă nu a fost
îndeajuns pentru a schimba tipul de climat semi-arid din zona Marelui Canion. Alunecările de
teren și alte fenomene de tip decolare gravitațională au dus la eroziune în aval și captarea

4
cursului de apă (stream capture) - toate aceste fenomene au tendința de a determina creșterea
adâncimii și lățimii canioanelor din zonele aride.

Înălțarea Platoului Colorado s-a produs în

mod inegal, astfel că Rama Nordică a Marelui
Canion este cu aproape o mie de picioare (circa 300
metri) mai înaltă decât Rama Sudică. Această
înălțare asimetrică explică și de ce Râul Colorado
curge mai aproape de Rama Sudică. Aproape toate
scurgerile de pe platoul din spatele Ramei Nordice
(care, totodată, primește cantități mai mari de
precipitații sub formă de ploi și ninsori) merg înspre Marele Canion, în timp ce o mare parte din
scurgerile de pe platoul din spatele Ramei Sudice nu merg înspre canion (de fapt, acestea
urmează înclinarea generală a reliefului). Acesta are ca rezultat o eroziune mai puternică și, deci,
o lățire mai rapidă a canionului principal, dar și a celor tributare aflate la Nord de Râul Colorado.

Din cauza elevației mai mari (8000 picioare/2438 metri peste nivelul
mării) temperaturile de pe Rama de Nord sunt, în general, mai scăzute decât cele de pe cea
Sudică. În lunile de iarnă, ninsorile abundente sunt un lucru comun. În general vederea de pe
Rama Nordică oferă o mai bună imagine asupra expansiunii canionului față de cea de pe Rama
Sudică.