STATELE UNITE ALE AMERICII, CANADA SI BRAZILIA

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), este

republica constituționala federala, constând din 50 de state și un district federal (Districtul
federal Columbia ). Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord,
între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la
vest). Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a Americii de Nord, între Canada la
est și strâmtoarea Behring la vest. Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific, situat la
circa 3.200 km sud-vest față de sud-vestul statului California. Țara posedă, de asemenea, câteva
teritorii în Pacific, respectiv în Caraibe.
La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2, dintre care circa 85% reprezintă
teritoriul Statelor Unite continentale, suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai
mare decât suprafața României, ele fiind a treia țară ca mărime din lume (după Rusia și Canada).
Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul 2010
Statele Unite sunt și a treia țară a lumii, luată după populație. Statele Unite sunt, în același timp,
și una dintre țările lumii cele mai diverse din punct de vedere etnic și cultural din lume.
Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale:
- la vest, Munții Stâncoși (Rocky Mountains)
- la est, zona de podiș și de munte a Apalașilor
- în partea centrala, campiile intinse de preerie (Great Plains). În secolul XIX, preriile
imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a
coloniștilor. Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și
bogăția lumii vegetale.
Relief
Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții
Stâncoși, Munții Coastei, Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Mauna
Kea, Munții Apalași etc.) formați prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado, Preriilor, Nevada
etc.) și câmpii (Cp. Mississippi).
Hidrografie
Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel
mai mare fluviu, cu cei mai mulți afluenți. În S.U.A. sunt fluvii și lacuri uriașe. Rețeaua fluvială
se numără printre cele mai întinse de pe Glob, fiind alimentată atât de apa ploilor, cât și de cea a
zăpezilor și ghețarilor care acoperă masivele înalte.
Mississippi este un fluviu uriaș, care, împreună cu Missouri, este de 2 ori și jumătate
mai lung decât Dunărea, având mărimea de 3950 km. Izvorăște la Vest de Lacul Superior, la
518 m altitudine, străbate tot teritoriul S.U.A. de la Nord la Sud și se varsă în Golful Mexic
printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca
volum de apă ocupa locul al III-lea în lume.

Floră și faună
Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska.
Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană - în Florida și California, deșertică - în
Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii.
Climă
Clima este predominant temperată (exemplu: temperat oceanică - pe țărmul Oceanului
Atlantic; temperat continentală - în centrul țării; subtropicală - în Florida și California).
În Alaska, clima este rece subpolară, în Nevada este temperată și în Hawaii este tropicală umedă.
Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans, iar în ianuarie, între -
10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles. Cantitatea de precipitații variază de la peste
100 cm cubi pe coasta de est și de sud, la 50 cm cubi în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin
de 25 cm cubi în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea
coastei de vest, în Washington și Oregon 80 cm cubi în zonele joase și 100–150 cm cubi în
zonele muntoase. Coborând însă spre California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o
cantitate medie de 25 cm cubi în Los Angeles.

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Este a doua
țară a lumii ca întindere după Rusia, cu 9.984.670 km², teritoriul său fiind organizat asemenea
unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Este mărginită la est de Oceanul Atlantic, la
nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific. La sud, se învecinează cu Statele Unite
ale Americii.
Populată la început în mod exclusiv de populație amerindiană și inuita, Canada a fost
fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii
franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este o monarhie constituțională, și până în
1931, era considerat un dominion al Regatului Unit. Însă, Canada și-a obținut independența de
Marea Britanie în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867
și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție.
Pădurile boreale domină întinderea țării, ghețarii sunt predominanți în regiunea arctică
și în Munții Stâncosi, în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru
agricultură. Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurențiu (St. Lawrence) (în sud-est) o
zonă care găzduiește o mare parte din populația Canadei.
Din 1925, Canada are pretenții asupra teritoriilor arctice dintre 60° și 141° longitudine
vestică, deși aceste pretenții nu sunt universal recunoscute. Cea mai nordică așezare umană din
Canada (și din lume) este Baza forțelor militare canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic
al Insulei Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834 kilometri de Polul Nord.
Densitatea populației de 3,5 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai
scăzute din lume. Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în
sud-est. La nordul aceste regiuni se găsește vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a
lungul ultimei glaciațiuni, cu soluri sărace, dar bogată în minerale, cu lacuri și cursuri de apă
abundente. De fapt, teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei.
Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel
mai lat estuar din lume. Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea
provinciei Québec. New Brunswick și Nova Scotia sunt despărțite de Golful Fundy, unde au loc
cele mai ample maree de pe mapamond. La vest de Ontario, preeriile canadiene se întind vaste
înspre Munții Stâncoși, care le separă de British Columbia.
Muntele Logan în Teritoriul Yukon; la 5.959 metri, cel mai înalt punct din Canada și al
doilea din America de Nord.
Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la
tundră și, în final, pământuri lipsite de vegetație în nordul extrem. Nordul continental este
încercuit de un vast arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.
Temperaturile medii în Canada depind de locație. Iernile pot fi aspre în multe zone ale
țării, mai ales în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C. Excepția este British
Columbia, care se bucură de un climat temperat, cu ierni ușoare și ploioase. Media
temperaturilor maxime în timpul verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C.
Canada este una dintre cele mai bogate națiuni ale lumii, membră a Organizației pentru
Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED) și G8. La fel ca în alte țări dezvoltate, economia
canadiană este dominată de sectorul de servicii, în care lucrează trei sferturi din populație.
Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza și franceza, vorbite de 56,3% și
respectiv 28,7% din populație.
Folosirea frunzei de arțar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII-lea, ea fiind prezentă
pe steagul actual și precedent, pe moneda de un cent, și pe stemă.

Brazilia, oficial Republica Federativă a Braziliei , este o republică federativă formată

din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara este împărțită administrativ
în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o suprafață de
8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american. Comparată cu celelalte
țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul populației și aceeași poziție după
suprafață. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială se concentrează aici,
exemple ale acestei bogății fiind Pădurea Amazoniană, Pantanal și Cerrado.
 Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză la nord, cu
statul columbian la nord-vest, cu Peru și Bolivia la vest, cu Paraguay și Argentina la sud-vest și
cu Uruguay la sud. Dintre țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună
cu această țară. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic. De asemenea,
în larg, departe de coastă, țara posedă și câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.
Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era locuit de aproximativ 5
milioane de amerindieni. Oficial, cel care a descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral. La 22
aprilie 1500, Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi
corespunde, aproximativ, cu zona în care se află orașul Porto Seguro. Mai târziu, la 7
septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie
constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus
de doi împărați. Apoi, sub influența mișcării republicane, mareșalul Deodoro da Fonseca a
proclamat republica și a forțat exilul familiei imperiale. După lovitura de stat, Imperiul Braziliei
s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind
primul președinte al Braziliei.
În ciuda faptului că Brazilia este a cincea țară a lumii ca populație, ea are una dintre cele
mai mici densități ale populației. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zonele situate de-a lungul
litoralului, pe când interiorul și partea de vest se caracterizează printr-o populare extrem de
scăzută.
Brazilia este unica țară americană în care limba oficială este portugheza. Societatea
braziliană este, una dintre cele mai diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din
descendenții europenilor, popoarelor autohtone, africane și asiatice.
Clima
Din cauza efectelor cumulate a mai multor factori, cum ar fi relieful, întinderea teritorială
și mai ales dinamica maselor de aer, clima Braziliei este extrem de diversificată. Vânturile
influențează atât temperaturile cât și pluviozitatea, provocând diferențe climatice la nivel
regional. Interferențele maselor de aer au loc cel mai frecvent între masa ecuatorială
(continentală și oceanică), cea tropicală (continentală și oceanică) și cea polară oceanică.
Clima Braziliei este foarte umedă, având caracteristici diverse, spre exemplu este foarte
umed-călduroasă ecuatorială în ținuturile septentrionale (nordice), foarte umed-subtropicală
în regiunea sudică și São Paulo sau foarte umed-călduroasă tropicală într-o fâșie îngustă a
litoralului, între orașele Rio de Janeiro și São Paulo. Clima umedă se întâlnește și în alte regiuni
ale țării: umed-călduroasă ecuatorială dominantă în Acre, Rondônia și Roraima și cu influențe
asupra vremii în Mato Grosso, Amazonas, Pará și Amapá și tropicală prezentă în São Paulo
și Mato Grosso do Sul. Diferite varietăți ale climei umede influențează și alte părți ale Braziliei.
Clima aridă și semi-aridă este limitată la regiunea Nord-Est.
Deși clima braziliană este foarte variată, ea rămâne relativ stabilă, iar catastrofele
meteorologice au loc cu o frecvență relativ redusă. Totuși, marele ciclon Catarina a cauzat în
anul 2004 pierderi semnificative în regiuni din Rio Grande do Sul și Santa Catarina.
 Cea mai înaltă temperatură înregistrată în Brazilia a fost de 44,7 °C în Bom Jesus,
în Piauí, la data de 21 noiembrie 2005. La extrema cealaltă, cea mai scăzută temperatură a fost de
–17,8 °C în Urubici, Santa Catarina, înregistrată la data de 29 iunie 1996.
Ape
Cascadele de pe Iguazú situate la frontiera dintre Brazilia și Argentina.
Brazilia dispune de cea mai întinsă rețea hidrografică a lumii. Principale fluvii care
formează cele mai importante bazine sunt Amazon, São Francisco, Paraná, Uruguay și Paraguay.
Amazonul este cel mai lung fluviu din lume (după Nil), traversând Brazilia de la vest la est
prin Pădurea Amazoniană. Bazinul său este cel mai întins, peste 60% din acesta desfășurându-se
pe teritoriul acestei țări, cuprinzând fluviul propriu-zis și alte aproximativ 1.100 de râuri.
Amazonul în sine se formează pe teritoriul Braziliei la confluența râului Negro cu râul Solimões.
Mediul înconjurător
Teritoriul Braziliei cuprinde o gamă variată de ecosisteme, cum ar fi Pădurea
Amazoniană, recunoscută că fiind cea mai diversificată din punct de vedere biologic din
lume, Pădurea Atlantică sau Cerrado.
Flora și fauna
Bogăția naturală a Braziliei se reflectă prin varietatea biotopurilor, existând totuși multe
aspecte necunoscute încă, specii noi de animale și plante fiind descoperite aproape zilnic.
Oamenii de știință estimează că numărul total al speciilor de animale și plante poate să se apropie
de patru milioane], existând peste 56.000 de specii de plante, 3.000 specii de pești de apă dulce,
517 specii de amfibieni, 1.677 specii de păsări și 530 de specii de mamifere, numărul speciilor de
insecte depășind 10.000.
Printre mamiferele mari se numără puma, jaguarul, ocelotul, câinele sud-
american și vulpea. Alte specii precum pecarul, tapirul, furnicarul, leneșul, oposumul și
animalul tatu sunt de asemenea foarte răspândite și au un efectiv mare de indivizi. Pădurile din
sud sunt populate de cerbi, iar maimuțele, prezente sub diverse specii, sunt foarte răspândite în
întinderile păduroase din partea de nord a țării.
Problemele Braziliei legate de protejarea mediului înconjurător sunt atât de acute încât au
provocat reacții internaționale. Moștenirea naturală a țării este amenințată de activitățile
economice intensive cum sunt creșterea bovinelor, agricultura, exploatarea forestieră, mineritul,
extragerea uleiului și gazului, pescuitul intensiv, urbanizarea, incendiile, schimbările climatice,
comerțul cu animale, construirea barajelor, poluarea apelor și apărarea speciilor invazive. În
multe părți ale țării dezvoltarea economică rapidă amenință ambianța naturală, rezolvarea căreia
este, alături de cea a problemelor sociale, una dintre cele mai importante sarcini de pe agenda
guvernului brazilian.