1 (9) L uni venirã, marþi venirã
Muierea cu bãrbatu beþiv
Luni venirã, marþi venirã,
Sãrãcan de mine
Miercuri ºi joi mã peþirã.
Sãrãcan de mine.
Sîmbãtã mã logodirã,
Duminecã mã pîrlirã.
Cu cimpoi1 mã cununarã,
Danþuri vesele jucarã,
ªi de vie mã bãgarã
Întru a iadului parã.
Mã dãdurã dupã unul
Ceia ce are tot bunul,
E poreclit : cãscãunul,
ªi este ºi tiz cu nunul.
Frumuseþea-i cea mai multã
Este faþa-i cea ca turtã,
Statu-i de mãsurã scurtã
ªi crescut mai mult în burtã.
1 În original : ciumpoi.
16
Dar nu-mi plîng dintr-asta vacul
Nici mi-e jalea, nici neplacul,
Aibã faþa chiar ca dracu,
Nu mi-ar fi urît sãracul !
Ci în lume-mi este focul,
De îmi blestem nenorocul,
Cã bea vin cu bolobocul
Pînã cînd nu-l þine locul.
Cînd se ia de bãuturã,
Þine-te, sãracã gurã,
Vadra e a lui mãsurã,
Oh ! vai ochi-mi ce vãzurã.
Ia borcanul de mãnuºe,
ªi ca într-o gãletuºe
Toarnã vinul tot pe guºe,
Parc-azvîrlã pe o uºe.
Într-o zi dacã munceºte, Unde-l vãz cu faþa beatã,
El într-alta prãpãdeºte, Cu hãinuþa lãbãrþatã,
De nimic nu îngrijeºte, Cingãtoarea rãzmãþatã,
Cîrciumile tot pãzeºte. Of ! sã mor îmi vine-ndatã.

Noaptea bea pînã-ntîrzie, Dacã ºi în casã vine,

N-are un soroc sã vie ; N-auz un cuvînt cu bine,
Masa nu mi se mai ºtie, Ci cu gura stã pe mine,
Casa parcã mi-e pustie. De arþag sã sparge-n sine.

Tot scurgînd mereu la oale Cînd de mine stã aproape,

Nu mai are straie, þoale, Of ! mai bine sã mã-ngroape !
A rãmas cu vine goale Cã din gurã un fum scoate,
ªi cu zeghea fãrã poale. Nas sã-l sufere nu poate.

De ruºine faþa-mi picã Mult mi-e ºi de dînsu milã,

Cã-ncepurã toþi sã-i zicã : Cã l-am luat de copilã ;
« C-un papuc ºi c-o opincã, Dar, of ! mult mi-e de el silã,
Lipa, lipa, nea Stãnicã. » Mã lipesc ca de o pilã !

Of ! cînd mi-l arãt, vecine, Ca sã caz la rugãciune,

Cãrãui pe drum cînd vine, Cu posturi, cu-nchinãciune,
Parc-atuncea, de ruºine, ªi-n genunchi cu plecãciune,
Cade cerul peste mine. Ca sã scap de un tãciune.

Nici nu vine ca tot beatul, De mi s-ar trece cuvîntul,

Ci cu chiot ca turbatul ; De m-ar scãpa de el sfîntul,
Cîinii-l petrec cu lãtratul, I-aº sãpa eu chiar mormîntul
Iese-n gura lui tot satul. ª-aº trage-asuprã-i pãmîntul.

Spitalul Amorului, br. 1, p. 137 (-40).

17
 2 (10) A mãrîta turturicã
Jalea turturelii

Amãrîta turturicã, Trece frumoasã livede,

O sirmana, vai de ea2, Nu se uitã, nici nu vede ;
Cînd rãmîne singuricã ! Fuge prin pãdurea verde
O sirmana, vai de ea, ªi se duce de se pierde.
Plînge ºi inima-ºi stricã,
O sirmana, vai de ea, Zboarã pînã de tot cade,
Ne ºtiind ce sã mai zicã ; Ocolind dumbrãvi, ograde,
O sirmana, vai de ea. ªi pe lemn verde nu ºade ;
Dorul ei de loc nu scade.

Zboarã tristã prin pustie, ªi cînd stã cîte o datã,

Cu dor dup-a sa soþie, Tot pe ramurã uscatã,
Jalea ei nu se mai scrie, Cu inima înecatã
Mai mult moartã decît vie. De jale nevindecatã.

Cît trãieºte, tot jeleºte, ªade pe cîte o stîncã,

Plînge de se prãpãdeºte, Nici nu bea, nici nu mãnîncã ;
Cu alta nu se-nsoþeºte, Întristarea-i cea adîncã
Nici nu se mai veseleºte. Din zi în zi creºte încã.

1 În original valoare de optime.

2 Refrenul se zice dupã fiecare vers.

18
Unde vede apa rece, Dar eu care sînt din fire
Nu va la ea sã se plece, De cît ea mai cu simþire,
Ci o turburã ºi trece Cum sã sufer despãrþire
Blestemîndu-o sã sece ; Fãrã jale ºi mîhnire !

Unde vede apa plinã Despãrþirea mi-e amarã !

De noroaie ºi de tinã, Trupul mi-e în foc cu parã :
Merge setea îºi alinã Mii de chinuri m-apucarã,
ªi de soþul ei suspinã ; Parcã sufletul sã-mi sarã.

Unde-aude sã pocneascã Moarte, moarte otrãvitã !

Puºca cea vînãtoreascã, Nemiloasã, cruntã vitã !
Ea se duce s-o loveascã Tu m-ai despãrþit, cumplitã,
Sã nu se mai chinuiascã. De perechea mea iubitã !

Cînd o pasãre, vai mie,

Nu va sã mai fie vie, Vino dar, iveºte-þi faþa,
Pentru draga ei soþie, Taie-mi mai curînd viaþa
Cînd o pierde prin pustie ; Dacã mi-ai luat dulceaþa !

Spitalul Amorului, br. 1, p. 137 (-51).

3 (11) D e mic, sãrãcuþ de mine

Sluga neprocopsitã

19
De mic, sãrãcuþ de mine, Bãui trei zile de varã,
Crescînd tot prin mîini streine Strigînd : scoate, mereu carã,
Sãrãcuþ de maica mea ! Sãrãcuþ de maica mea !

Mã bãgai la ciobani slugã, Cu lãutari ºi cu gloatã,

Îmi deterã caþã, glugã, Dedei, bãui turma toatã,
Sãrãcuþ de maica mea ! Sãrãcuþ de maica mea !

Luai oile-n pornealã, Cînd vãzui cã dupã toate,

Sã le duc la pãºunealã, Încã ºi dator mã scoate,
Sãrãcuþ de maica mea ! Sãrãcuþ de maica mea !

Lupi-n goanã le luarã, O caprã ce-mi rãmãsese,

Jumãtate le mîncarã, ªi ea prin crîng se dusese,
Sãrãcuþ de maica mea ! Sãrãcuþ de maica mea !

Cînd vãzui în cea din urmã, Sã nu las sã se rãpuie

C-o sã rãmîi fãrã turmã, Caut capra, capra nu e,
Sãrãcuþ de maica mea ! Capra, sãraca de ea !

Plec spre bîlci dupã tocilã, Capra-n deal, capra în vale,

Cu gîndul cam pe teºilã, Iacã, zãrii capra-n cale,
Sãrãcuþ de maica mea ! Capra, sãraca de ea !

Cîrciumile fiind dese, Azvîrlii mãciuca-n sete,

O cîrciumãreasã-mi iese, Capra peste cap se dete,
Sãrãcuþ de maica mea ! Capra, sãraca de ea !

Mã strigã : vino bãiete,

ªi sã gust vinul îmi dete, *
Sãrãcuþ de maica mea !

Vinul bun, ocaua mare, Alergai c-o rugioarã,

Bãui vinul de gustare, Junghiai capra sã nu moarã,
Sãrãcuþ de maica mea ! Capra, sãraca de ea !

Pînã la bãut îmi fuse Mãcelarii alergarã

ªi mintea zburã, se duse, ªi capra îmi cumpãrarã,
Sãrãcuþ de maica mea ! Capra, sãraca de ea !

20
Iar pielea ei tãbãcarii Îl legã frumos de coate,
ªi maþele lãutarii, Judecîndu-l pentru toate,
Capra, sãraca de ea ! Sãrãcuþ de maica lui !

Iacã vine ºi românul, Cînd se trezi de beþie,

Pãgubaºul ºi stãpînul, Vãzu cã e-n puºcãrie,
Sãrãcuþ de maica lui ! Sãrãcuþ de maica lui !

Spitalul Amorului, b. 1, p. 139 (-56).

4 (12) A lbo, Albo de la munte

Alba de la munte

— Albo, Albo de la munte, Sã-mi coseascã fîn cu rouã,

Ce-ai pus fesciorul pe frunte ? Frînge-i-s-ar coasa-n douã,
Cã þi-au ieºit vorbe multe. Sã vie la alta nouã.

— Las’ sã-mi iasã, cã nu-mi pasã, Sã-mi coseascã fîn, costrele,

Cã nu e badea acasã, Facã-ºi coasa-n bucãþele,
Ci e dus badea la coasã. Sã vie-n braþele mele.

21
Sã-mi coseascã fîn cu floare, C-amîndouã sînt legate
Sã-mi fie de sãrbãtoare, Cu lanþuri arse-nfocate,
La cap ºi la þiþiºoare. ª-una pentru alta bate.

Zicã lumea, îi dau pace, ªi lanþul ce le coprinde

Eu m-oi purta ºi voi face Între ele cînd se-ntinde,
Dupã cum lui badea-i place ; Cu mai rãu foc le aprinde ;

Zicã lumea ce o zice, Iar cînd s-adun amîndouã,

Nu va putea sã ne strice, Atuncea parcã le plouã
Dragostea sã ne rîdice. O rãcorealã de rouã.

Cã mã ºtie badea bine, Le plouã, le rãcoreºte,

Inima lui e la mine Dar de tot nu le rãceºte,
ªi-a mea o poartã la sine. Cã dragostea le încãlzeºte ;

Inima lui îmi vorbeºte Nici va rãci vreodatã

ªi a mea lui îi ºopteºte, Dragostea lor cea-nfocatã,
Cã una d-alta doreºte. Dorul ca sã mi-l abatã.

Aºa le e jurãmîntul
ªi-s legate cu cuvîntul,
A le despãrþi mormîntul.

Spitalul Amorului, br. 1, p. 139 (-61).

5 (13) U nd-aauz cucul din luncã

Militarul Cãlãreþ

22
Und-auz cucul din luncã, Sã-ncalec cal cum îmi place,
Mã-ndemneazã tot spre ducã. Inima sã mi se-mpace ;
Cucul cîntã, stînd pe nuc, S-aud calul sforãind
ªi mã-ndeamnã sã mã duc. ªi din pinteni zornãind.

Cucul cîntã, îmi ureazã, Sã încing o sãbioarã

ªi spre ducã mã-ndemneazã. Care-mi va fi soþioarã,
D-aº ajunge mai curînd, Soþioarã d-ajutor,
Unde îmi stã tot în gînd. Credincioasã ºi cu dor.

Soþioarã pîn’ la moarte,

Eu de ea nu m-oi desparte.
Auzi dragã, or n-auzi,
Ori n-ai gurã sã rãspunzi ?

Spitalul Amorului, br. 1, p. 140 (-64).

6 (14) S pune-mmi, mîndro, mergi ? Nu mergi ?

Oltenesc

23