Vasco da Gama

Vasco da Gama s-a născut în anul 1460 sau 1469 [1] în Sines, pe coasta de sud-vest
a Portugaliei
Unii istorici presupun că numele de "Gama" provine de la cavalerul Lopo Rodrigues
de Olhoa însoțitorului eroului național Cidul care joacă un rol hotărâtor în recucerirea de
la mauri (arabi) a orașului Évora în anul 1166, acesta fiind însoțit de un cerb (în
portugheză = "gama"), ca porecla familiei.
Tatăl lui Vasco da Gama, Estêvão da Gama, care a servit în anii 1460 drept cavaler
pentru Ferdinand, Duce de Viseu[2] a crescut în rang de militar primind Ordinul Santiago.
Estêvão da Gama a fost numit alcaide-mór (guvernator civil) al orașului-port Sines în
anii 1460, post pe care l-a deținut până în 1478, iar apoi a fost încasator de taxe.
Estêvão da Gama s-a căsătorit cu Isabel Sodré, fiica lui João Sodré (cunoscut și ca
João de Resende), descendent al unei familii de origini engleze. [3] Tatăl și frații
ei, Vicente Sodré și Brás Sodré, aveau legături cu casa lui Diogo, Duce de Viseu și au
fost figuri preominente în Ordinul militar al lui Christos.
Vasco da Gama a fost cel de-al treilea din cei cinci fii ai lui Estêvão da Gama și Isabel
Sodré – în (probabila) ordine de naștere: Paulo da Gama, João Sodré, Vasco da Gama,
Pedro da Gama și Aires da Gama. Vasco a mai avut o soră, Teresa da Gama (care s-a
căsătorit cu Lopo Mendes de Vasconcelos). [4]
În 1492 este însărcinat de regele Joao II cu pedepsirea negustorilor și piraților francezi
din golful Setúbal și Algarve, ca reacție la actele de piraterie franceze.

Comandant suprem al flotei spre India

De ce a fost numit în această funcție, istoricii amintesc faptul că "da Gama" a avut
contacte bune la curtea regelui portughez "Manuel I" urcat pe tron în anul 1495. Tot
acest rege i-a înlesnit intrarea în "Ordinul Cavalerilor lui Cristos". Lipsa cunoștințelor de
navigație marină a fost compensată prin angajarea în această expediție a celor mai buni
navigatori portughezi, printre care și Bartolomeu Diaz, care însoțește flota lui până
la Capul Verde.
Vasco da Gama pornește la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul
corăbiei Nau S. Gabriel (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S.
Rafael însoțite de corăbiile Bérrio, Santa Fé (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao
Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni
căpitani și cârmaci din Portugalia cu experiență de navigare pe Oceanul Pacific. Pe
vasul amiral era Pêro de Alenquer cârmaci, pe vasul São Rafael era João de Coimbra,
iar pe vasul Bérrio era experimentatul pilot Pêro Escobar, dintre alți ofițeri din rândul
echipajului pot fi amintiți São Gabriel Gonçalo Álvares și Diogo Cãos. Vasco da Gama
navighează spre vest pe Atlantic, mai departe de coasta africană profitând de un vânt
(Pasat) mai puternic. La 4 noiembrie ajunge în golful S.Elena (Sankt-Helena) pe coasta
de vest africană făcând un ocol larg la depășirea "Capului Bunei Speranțe" ajungând la
25 noiembrie "Moselbai". Ajunge pe coasta răsăriteană a Africii atingând la 7
aprilie 1498 în Mombasa unde negustorii arabi caută să împiedice continuarea
expediției. Mai departe navighează de-a lungul coastei răsăritene a Africii ajungând în
orașul Malindi unul dintre orașele concurente Mombasei. Sultanul orașului punându-i la
dispoziție un navigator cunoscător al rutei spre India. La data de 20 mai 1498 ajung
corăbiile lui "da Gama" în apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Pentru prima oară
ajunge o corabie europeană pe coasta Indiei pe calea maritimă și înconjurarea Africii.
Vasco da Gama încheie un acord comercial cu Samorim ce domnește în Calicut și se
reîntoarce la 8 octombrie încărcat cu mirodenii. Prima navă din flota sa sub comanda lui
Nicolao Coelho ajunge înapoi în patrie la 10 iulie 1499, Vasco da Gama numai la 9
septembrie, întârzierea se datorează morții fratelui său pe Insulele Azore. La Crăciunul
anului 1499 este încredințată lui da Gama de curtea regală portugheză, conducerea
orașului Sines. Începând o perioadă de conflicte între rege și da Gama pe o parte și
Superiorul Ordinului Cavalerilor de Santiago, autoritățile locale constituite din nobili
(familia Noronha) pe de altă parte. Da Gama fiind învins în acest conflict trebuie să
părăsească orașul (1507) împreună cu familia sa, având dreptul să calce în acest ținut
numai cu aprobarea Superiorului Ordinului. Cu ajutorul regelui intră în rândurile
Ordinului Cristi. În 1502 este denumit de rege ca "Amiral al Mărilor Indiei" (Almirante do
Mar das Índias) aceasta fiind o replica portugheză la numirea lui Cristofor Columb ca
"Amiral al mărilor și oceanelor" de curtea regală spaniolă.

Următoarele călătorii spre India

 A doua călătorie fiind condusă de Pedro Álvares Cabral 1500 care descoperă cu
această ocazie Brazilia
 În anul 1501 pornește a treia călătorie sub comanda lui João da Nova cu patru
nave.
 Sub conducerea lui Vasco da Gama pornește a patra călătorie 1502, care obține de
la rege această însărcinare după protestul lui "da Gama", fiind împotriva numirii
lui Pedro Álvares Cabral (descoperitorul Braziliei). În a patra călătorie pornesc 21 de
corăbii bine înarmate, prima grupă de 9 corăbii fiind sub comanda lui "da Gama", a
doua sub comanda unchiului său Vicente Sodré a treia escadră
fiind sub comanda vărului său Estêvão da Gama. Datorită contactelor bune cu curtea
regală un alt unchi Brás Sodré sau cumnatul său Lopo Mendes de Vasconcelos
primesc la fel funcții de conducere în această expediție, ca de exemplu puncte
strategice (ex. Sofala) în Africa de est. Apariția flotei portugheze în Oceanul Indian care
concurează comerțul arab și indian duce la o stare latentă de război. Astfel deja în anul
1502 la intrarea în apele Oceanului Indian trebuie să intre "da Gama" cu 15 corăbii
portugheze contra 100 corăbii mai mici arabe și indiene într-o luptă navală. Salvarea
portughezilor este artileria prin care obțin victoria. Folosind iscusit lupta de rivalitate,
conflictele dintre prinții arabi sau indieni,precum și folosirea cu cruzime a forței reușește
să învingă rezistența arabă și indiană consolidând poziția portugheză pe coasta
Malabar (India).De aici se extinde Cannanore și Cochin în 1503 cu Fort Manuel. Aceste
fortărețe asigură monopolul portughez comercial, aceasta fiind începutul coloniilor, ce
determină hegemonia portugheză în Oceanul Indian.
Ca răsplată a meritelor sale la reîntoarcere 1503 sau 1504 primește de la rege o pensie
de 400.000 Reais devenind membru al curții regelui Manuel I. În anul 1518 dorește să
părăsească împreună cu familia patria aceasta fiind fals interpretată. La sfârșitul anului
1519 primește de la rege titlul de Conde de Vidigueira. În decembrie 1521 moare regele
Manuel, urmând pe tron fiul său Johann III (João III.) care caută corupția din comerțul
cu India să o înlăture, pentru aceasta îl însărcinează pe "da Gama" numindu-l la 5
aprilie 1524 ca "Vicerege al Indiei" care împreună cu fii lui Estêvão si Paulo pornesc
spre India. Sosit aici î-a o serie de măsuri de schimbarea structurii administrative, și a
disciplinei militare, înlocuind aproape tot personalul, luând măsuri de plătire regulată a
soldei militare. Dar viceregele este bolnav murind la trei luni după sosirea lui în India
osemintele sale fiind depuse de fiul lui în 1538 la capela mănăstirii "Nossa Senhora" din
Vidigueira (provincia Alentejo, Portugalia). Mormintele familiei da Gama din Vidigueira
n-au mai fost îngrijite în deceniile care au urmat, motiv pentru care osemintele lui Vasco
da Gama au fost transferate în anul 1880, prin grija statului portughez, într-un sarcofag
onorific în mănăstirea "Mosteiro dos Jerónimos" din cartierul "Belém" al Lisabonei.