România în Al Doilea Război Mondial

La 23 august 1939 a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, pact de neagresiune între

Germania și URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).
La 1 septembrie 1939, când a început războiul, România s-a delcarat neutră.
Înfrângerea Franței a silit România, rămasa fără nici un aliat, să-și modifice politica
externă.
La 26 iunie 1940, guvernul sovietic a adresat un ultimatum României prin care cerea
cedarea Basarabiei și nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Guvernul lui Carol al II-lea nu ar fi
putut face față unui conflict militar și s-a decis acceptarea ultimatumului.
În urma Dictatului de la Viena (1940), România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei,
iar ulterior, România a pierdut, în favoarea Bulgariei, Cadrilaterul (cele două județe din sudul
Dobrogei: Durostor și Caliacra).
România a intrat în război de partea Germaniei, sperând să redobândească aceste
teritorii. Carol al II-lea a abdicat, iar la putere a venit Ion Antonescu, ridicat de regele Mihai
la rangul de mareșal, după eliberarea provinciilor românești răpite de URSS.
La presiunile lui Hitler, armata română a participat la bătăliile de la Stalingrad, din
Caucaz și Cuban și pentru apărarea sudului Ucrainei.
După înfrângerea trupelor germane la Stalingrad, Antonescu a continuat să furnizeze
oameni și materiale pentru front, dar în același timp a făcut demersuri pentru incheierea unei
păci separate cu marile puteri occidentale. În 1944 negocierile s-au intensificat, dar condițiile
păcii erau grele deoarece prevedeau cedarea din nou a Basarabiei, nordul Bucovinei și ținutul
Herța.
La 23 august 1944 a avut loc o lovitură de stat prin care Ion Antonescu a fost arestat,
iar România a întors armele împotriva Germaniei naziste. La 8 mai 1945, Germania a
capitulat, iar Hitler s-a sinucis.
În plan militar, actul de la 23 august 1944 a însemnat scurtarea războiului cu
aproximativ șase luni. În plan politic a însemnat intrarea României în sfera de influență
sovietică.