Anul 1940 în istoria României

Anul 1940 a fost unul crucial în istoria României , marcat de schimbări semnificative ș si evenimente
dramatice. Acesta a fost o perioadă de transformări politice și teritoriale drastice, în special în contextul
celui de-Al Doilea Război Mondial și a politicii expansioniste a Germaniei naziste.
Baza acestor conflicte fiind pretențiile teritoriale ale vecinilor, USSR nu acceptat niciodată unirea
Basarabiei cu România, iar Ungaria își dorea tot teritoriul Transilvaniei, si nestabilitatea politica formată
după venirea la tron, pe data de 8 iunie 1930, a lui Carol a II-lea, care a instaurat pe data de 10 februarie
1938 dictatură. Evenimentul crucial care a început destrămarea României Marii a fost pactul Molotov-
Ribbentrop semnat pe data de 23 august 1940 între Germania nazistă si Uniunea Sovietică, parte a sa
secretă fiind împărțirea Europei de Est in zone de influența a Germaniei si a USSR. Ca urmare pe 26 iunie
1940 , președintele Consiliului Comisarilor și ministru de externe sovietic Viaceslav Molotov, l-a invitat la
Kremlin pe GH. Davidescu, ambasador român la Moscova , si i-a remis o notă ultimativă in care se cerea
toată Basarabia, partea de nord a Bucovinei și Ținutul Herța, după discuții cu Consiliului de Coroană sa
luat decizia ca teritoriile sa fie predate la Uniunea Sovietică si pe data de 28 iunie trupele sovietice intră
în Basarabia.
În contextul dat pe data de 5 iunie 1940 guvernul lui Ion Gigurtu a anunțat îndreptarea României spre
Axă. Ca urmare Hitler a cerut de la România rezolvarea conflictului dintre Ungaria și România din cauza
Transilvaniei, deoarece Hitler susținea pretențiile teritoriale ale Ungariei și a Bulgariei pentru ași realiza
planurile sale militare. Ne ajungând la o înțelegere după tratativele de la Turnul-Severin 16-24 august
1940 și Germania nefiind interesată de un conflict militar dintre ele , Germania și Italia au ajuns la
metoda dictatului direct, astfel la 29 august 1940 României îi este impus un atribut si neacceptarea lui
duce la invadarea României, de acea Consiliul de Coroană ea decizia ca “arbitrajul” să fie acceptat, astfel
pe data de 30 august 1940 prin Dictatul de la Viena, partea de nord a Transilvaniei îi revine Ungariei.
Înainte de asta Germania ia cerut României și partea de sud a Dobrogei – Cadrilaterul. La 19 august 1940
încep negocierile cu guvernul de la Sofia, astfel pe data de 7 septembrie 1940 prin Tratatul de la Craiova
România Îndeplinește integral cererile Bulgariei, astfel revenind la granița de dinainte a anului 1913.
Cedările teritoriale impuse României prin Al Doilea Arbitraj de la Viena 30 august 1940 au marcat
declinul regimului carlist. România pierdea o suprafață de 99.738 km² cu o populație de 6.821.000
locuitori, reprezentând aproape o treime din teritoriul și populația țării. Manifestațiile de protest
împotriva Dictatului de la Viena, inițiate de țărăniști au devenit - sub influența agitatorilor legionari -
anticarliste, Carol al II-lea fiind considerat principalul vinovat de impasul în care ajunsese România.
Dorind să-și păstreze puterea, la propunerea lui Valer Pop, Carol al II-lea i-a încredințat la 4 septembrie
1940 lui Antonescu mandatul de formare a unui guvern de uniune națională. Potrivit istoricului Mihai
Ionescu, Antonescu, încălcând mandatul de numire și promisiunea față de rege, nu a făcut un guvern de
uniune națională (mai târziu, la procesul din 1946, a dat vina pe „poltroneria” partidelor politice). Nu a
primit sprijinul politic al partidelor democrate, motiv pentru care a fost nevoit să coopteze în guvern
membri sau simpatizanți ai Mișcării Legionare. În consecință, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut
regelui să-i acorde puteri depline. La 14 septembrie 1940 lua ființă „Statul Național-Legionar Român”
În concluzie anul 1940 în istoria României a intrat ca unul cel mai dezastruos. În mai puțin de 3 luni
România a pierdut 99738 km2 (33,8% din suprafața) și 6821000 de locuitorii (33,3 % din populația
totală). Schimbări politice drastice care au dus ca România sa devină marioneta Germaniei naziste.