Elaborati, in aproximativ doua pagini, un eseu despre

situatia Romaniei, in prima jumatate

a secolului al XX-lea, avand in vedere:
- mentionarea unui eveniment politico-militar la care a participat Romania, in
1916-1917 si
numirea unei personalitati implicate in evenimentul respectiv;
- prezentarea unui fapt istoric, din anul 1918, la care au participat romanii
din Basarabia, din
Bucovina sau din Transilvania; 23123m121x
- mentionarea a doua masuri care au vizat unificarea politica si
administrativa, in perioada 1919-
1928;
- prezentarea unei caracteristici a regimului politic din Romania, in perioada
1938-1940;
- mentionarea unei consecinte a pierderilor teritoriale impuse Romaniei, in
anul 1940.

Prima parte a secolului XX a stat sub semnul Marelui Razboi , conflict

mondial ce a antrenat resurse uriase si a avut drept consecinte pierderi
umane si materiale considerabile dar si schimbari politice si teritoriale. Criza
economica si politica instalata dupa razboi, a favorizat ascensiunea unor
regimuri autoritare sau totalitare si a determinat în cele din urma izbucnirea
unei conflagratii si mai distrugatoare ale carei consecinte se resimt si astazi.
România, din dorinta de a-i elibera pe românii aflati sub stapânirea
Austro- Ungariei si pentru a înfaptui întregirea nationala, a luptat în Primul
Razboi Mondial alaturi de Antanta. Clasa politica româneasca dupa
îndelungi dezbateri, decide , dupa doi ani de neutralitate (1914-1916), sa
semneze Conventia politica si militara cu Antanta pe 4 august 1916.
Mentionam ca din septembrie 1914 rege al României era Ferdinand I.
În urma presiunilor Antanei, România a intrat în razboi într-un moment
dificil, fara a dispune de o pregatire si de o tehnica militara adecvata. Acesti
factori, ca si disproportia fronturilor si neîndeplinirea obligatiilor asumate de
Antanta au cauzat înfrângerile din anul 1916.
Încercarile grele prin care a trecut tara în timpul ocupatiei precum si
eroismul ostasilor români în marile batalii din anul 1917 au dovedit
durabilitatea sentimentului national, acesta constituind factorul decisiv al
victoriei finale.
Victoria Anantei asupra Puterilor Centrale a creat un cadru extern favorabil
luptei pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat. Destramarea
imperiilor multinationale si afirmarea principiului auodeterminarii au fost, de
asemenea, premise favorabile acestui act.
Basarabia a fost primul teritoriu românesc cu care a început procesul
întregirii nationale. În timpul agitatiilor produse de revolutia rusa, la Chisinau
s-au constituit organisme care sustineau democratizarea si apararea
intereselor locuitorilor. În fruntea miscarii pentru autonomie s-a aflat Partidul
National moldovenesc, creat în martie 1917. În vara anului 1917, în
conditiile în care Ucraina îsi manifesta tendinta de a-si extinde stapânirea
asupra acestei provincii, miscarea pentru autonomia Basarabiei se
intensifica. În octombrie 1917, « Congresul ostasilor moldoveni », întrunit la
Chisinau, a proclamat autonomia Basarabiei si a hotarât alegerea Sfatului
Ţarii ca organ reprezentativ. Conducerea executiva a acestui organ era
asigurata de Ion Inculet. Realizarea deplina a autonomiei si-a gasit expresia
în proclamarea Republicii Democratice Moldovenesti, pe 2 decembrie 1917.
Situatia de anarhie creata de destramarea armatei ruse si de agitatiile
bolsevice, determina Consiliul de directori sa ceara sprijinul guvernului
român pentru a restabili ordinea. În consecinta pe 13 ianuarie 1918,
guvernul Rusiei sovietice întrerupe relatiile diplomatice cu România si
sechestreaza tezaurul. În noile conditii Sfatul Ţarii a hotarât independenta
Republicii Democratice Moldovenesti (24 ianuarie 1918). Ultima etapa a
autodeterminarii Basarabiei s-a realizat prin actul din 27 martie 1918. Sfatul
Ţarii a hotarât cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu România.
Unirea Bucovinei si a Transilvaniei cu România s-a realizat tot pe cale
democratica pe 15/28 noiembrie 1918 respectiv 18 noiembrie /1 decembrie
1918.
Marea Unire a determinat modificari în ceea ce priveste suprafata si
structura demografica a României. Reformele adoptate în primul deceniu
dupa unire au schimbat sensibil structurile sociale si politice.
În toamna anului 1920 a fost realizata unificarea monetara. În iulie 1921,
Nicolae Titulescu, ministru de finante, a initiat reforma financiara. Aceasta
stabilea un sistem unitar de impozite. Legile de reforma agrara adoptate în
1920-1921 aveau si ele un caracter unitar. Reforma agrara legiferata în
1921 a fost cea mai ampla reforma de acest fel din Europa acelei perioade.
La 16 noiembrie 1918 a fost publicat decretul-lege care stabilea regimul
electoral în România. Era introdus votul universal pentru toti cetatenii
români majori . Unificarea administartiva s-a realizat prin legea din 14 iunie
1925.
Constitutia din 1923, cu un profund caracter democratic, a stat la
baza regimului politic din România interbelica. Principala problema în viata
politica româneasca în aceasta perioada a fost confruntarea dintre
democratie si autoritarism. Institutia monarhica a fost elementul - cheie al
sistemului politic din România interbelica. Viata politica s-a desfasurat pâna
în 1938 în cadrul unui sistem democratic si pluripartit, bazat pe principiul
votului universal. Principalele curente de idei au fost liberalismul taranismul.
Sistemul democratic a avut totusi unele carente, fapt ce a declansat deseori
crize politice majore. Una din aceste crize avea sa-i permita regelui Carol al
II-lea instaurarea unui regim autoritar începând cu anul 1938.
Constitutia din februarie 1938 a stat la baza acestui regim. Noua lege
fundamentala acorda prioritate puterii executive (Regelui) în detrimentul
celei legislative( Parlamentul). Guvernul era numit de Rege si raspundea
doar în fata lui. Parlamentul a fost lipsit de principalele sale atributii. În
martie 1938 au fost dizolvate partidele politice iar în decembrie 1938 se
infiinta Frontul Renasterii Nationale ca partid unic. Orice alta activitate
politica era socotita clandestina.
Izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial a dus la gravele pierderi
teritoriale din vara anului 1940. Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta,
nord-vestul Transilvaniei si Cadrilaterul erau smulse din trupul tarii. În total
aproximativ 100 000 km2 cu o populatie de 6 800 000 de locuitori.
Pierderile teritoriale din vara anului 1940 au accentuat criza regimului
instaurat de Carol al II-lea. Pe 4 septembrie acesta îl numeste pe generalul
Ion Antonescu prim-ministru iar pe 5 septembrie îl învesteste cu puteri
depline. Pe 6 septembrie 1940 Carol al II-lea abdica si paraseste tara.
Venirea lui Antonescu la putere a orientat decisiv politica externa a
României spre Germania.
Asadar în prima jumatate a secolului XX, România a trecut prin
evenimente care i-au schimbat destinul istoric. Regimul politic s-a deplasat
de la monarhia constitutionala la monarhia autoritara ajungând în cele din
urma la dictatura. Orientarea României în politica externa a fost dictata de
interesul national atunci când sistemul politic era unul democratic sau de
ambitii si socoteli nepotrivite atunci când regimul era unul personal sau
dictatorial. Consecintele acestor evenimente se resimt si astazi.