ROMANIA INTERBELICA

ROMÂNIA MARE

 e o sintagmă care a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1919, ca o stare de

fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice
anterioare România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea
teritorială maximă din istoria sa, 295.641 km2 (în prezent extinderea teritorială a
României este de 238.397 km2).
 România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului
Ribbentrop-Molotov din 1939 – ultimatumul sovietic de „retrocedare imediată
a Basarabiei și a Bucovinei de nord” (26 iunie 1940) și a Dictatului de la Viena din
30 august 1940, România a pierdut o treime din teritoriu fără să fi tras un foc de
armă[4]. Termenul nu a fost niciodată denumirea oficială a statului român, nefiind
înscris în constituție.
ISTORIC

 În 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-

au unit cu Regatul României (vezi: Marea Unire din 1918). Această unire a fost
ratificată în 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul
Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului), prin Tratatul de la Versailles
(în cazul Basarabiei) și prin tratatul de la Saint Germain (în cazul Bucovinei).
România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei in 1913 in
cadrul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Astfel, suprafața și populația României
s-au dublat în numai 5 ani și, majoritatea poporului român era cuprinsă pentru
prima oară între granițele unui stat. A mai rămas o comunitate importantă de
români în partea de vest a Banatului, împărțit cu Serbia, și o alta în nord-vestul
Bulgariei.
SITUAȚIA POLITICĂ

 Până în 1938, forma de guvernământ română a fost acea de monarhie constituțională

parlamentară. Pe data de 4 martie 1923, profesorul Alexandru C. Cuza a înființat Liga
Apărării Național-Creștine (prescurtat LANC), primul partid fascist din România, de
orientare naționalistă și antisemită. Principalele partide din perioada interbelică mai
erau: Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal și grupări radicale, care nu
șovăiau să folosească violența și luptau împotriva democrației
parlamentare: comuniștii și partide fasciste precum, legionarii, Frontul
Românesc, Partidul Național Creștin al lui A. C. Cuza și Octavian Goga și altele.
Tulburările politice și economice din perioada următoare Primului Război
Mondial favorizau dezordinea politică, precum și aceste grupări care au dus la
fascizarea și destrămarea României Mari. Într-un deceniu (1928-1938) s-au succedat
la conducerea României 25 de guverne. Constituția din 1923 îi dădea regelui
posibilitatea de a dizolva parlamentul și de a organiza alegeri anticipate.
RĂZBOIUL CONTRA URSS

 Față de nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici datorate cedărilor teritoriale și retragereii
haotice din Basarabia, regele Carol al II-lea îl numește ca prim-ministru pe generalul Ion Antonescu. Aceasta,
sprijinit de Garda de Fier, cere regelui să suspende Constituția României și apoi, să abdice în favoarea fiului
său, Mihai. După reușita puciului, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și se proclamă Conducătorul statului. În
conflictul cu Horia Sima și Mișcarea legionară, Antonescu dobândește sprijinul lui Hitler promițându-i participarea
României la războiul anti-sovietic. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii Sovietice, sub
pretextul de recuperare a teritoriilor pierdute .
 România intră în război de partea Germaniei și invadează URSS-ul, reușind să elibereze Basarabia în vara
anului 1941. În pofida poziției liderilor politici Iuliu Maniu, Brătianu și a unora dintre generali, de a se opri la fostele
frontiere românești, și fidel promisiunilor față de Hitler, Antonescu continuă acțiunile militare în teritoriile
ucrainene și rusești. În acest sens, România a devenit principalul aliat al Germaniei în Europa de Est, furnizând
cantități însemnate de petrol, grâu și alte resurse, și trimițând peste 800.000 de trupe pe frontul de est.
 Prin eliminarea regimului lui Antonescu la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra puterilor Axei, România
recuperează nordul Transilvaniei, fapt consemnat și definitivat de Tratatul de pace de la Paris la 10 februarie 1947.
 Teritoriile fostei Românii Mari care nu mai fac parte din România sunt: Basarabia, jumătatea de nord
a Bucovinei, ținutul Herța, Cadrilateral și Insula Șerpilor.
VA MULTUMESC PENTRU VIZIONARE!