LOGICA SI ARGUMENTARE

1. Importanta logicii, natura si utilizarea ei.

Logica: ştiinţa care se ocupă cu studiul formelor propoziţionale şi al argumentelor în propoziţii de

diferite forme.
Logica ajuta la consolidarea anumitor calitati importante ale gandirii: claritatea, consecventa,
intemeierea.
Logica ne invata cum sa stabilim corectitudinea unui rationament si daca premisele sunt adevarate
atunci concluzia e adevarata. Rationamentele sau inferentele se impart in corecte si incorecte(valide si
nevalide). Intr-un rationament correct sau valid adevarul premiselor garanteaza adevarul concluziei.
Logica se ocupa cu stabilirea regulilor, metodelor si criteriilor cu ajutorul carora deosebim schemele
valide de cele nevalide.
Logica studiaza propozitiile si relatiile dintr ele cu scopul constituirii de argumentari inferentiale tinand
seama de forma lor si facand abstractie de continut.

2. Logica propozitiilor

În logică, prin propoziţie înţelegem un enunţ care poate fi ori adevărat ori fals. Oricărei propoziţii i se
asociază o valoare de adevăr: este sau adevărată – şi atunci spunem că are valoarea de adevăr 1 – sau
este falsă – şi atunci spunem că are valoarea de adevăr 0. Nici o propoziţie nu este în acelaşi timp şi
adevărată şi falsă.
Operatiile se definesc print abele de adevar(matrice logice de adevar, scheme). Exista in total 4 operatii
logice de ordinal unu(negaţia), (disjuncţia) (conjuncţia), → (implicaţia), (echivalenţa);
si 16 operatii logice de ordinul 2. Tabel(pag 13):

1. Negatia: data fiind o propoozitie oarecare p, putem construe din ea o propozutu falsa, daca p e
adevarata, si o propozitie adevarata daca ea este falsa.
a b a Negaţia unei propoziţii a este propoziţia "non a" sau "nu este
1 0 1 adevărat că a" care se notează a. Propoziţia a este adevărată
0 1 0 dacă şi numai dacă propoziţia a este falsă. Valoarea de adevăr a
propoziţiei a în este indicată în tabelul alăturat (tabla de adevăr
a negaţiei):

2.Implicatia
a b a -> b Implicaţia propoziţiilor a şi b este propoziţia "a implică b"
1 1 1 care se mai poate citi "dacă a atunci b" sau "din a rezultă
1 0 0 b" şi se notează a b. Propoziţia a b se mai numeşte şi
0 1 1 implicaţia de sursă a şi capăt b, Ea este o propoziţie falsă,
dacă şi numai dacă sursa este o propoziţie adevărată, iar
0 0 1
capătul o propoziţie falsă. Tabla de adevăr a implicaţiei
 este prezentată în tabelul alăturat.

3. Echivalenţa propoziţiilor
a b a b Echivalenţa propoziţiilor a şi b este propoziţia "a
1 1 1 echivalent cu b" care se mai poate citi "a dacă şi numai
1 0 0 dacă b" şi se notează a b. Propoziţia a b este o
0 1 0 propoziţie adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile a şi b
au aceeaşi valoare de adevăr. Tabla de adevăr a
0 0 1
echivalenţei este prezentată în tabelul alăturat.

Exemplu
Propoziţia: "4 > 5 dacă şi numai dacă 1 + 1 = 3" este o propoziţie adevărată, fiind
echivalenţa a două propoziţii ambele false.
Dacă propoziţia a b este adevărată, scriem a b şi spunem că propoziţiile a şi b sunt
echivalente logic.

4. Conjuncţia propoziţiilor
a b a b Conjuncţia propoziţiilor a şi b este propoziţia "a şi b" care
1 1 1 se notează a b. Propoziţia a b este adevărată dacă şi
1 0 0 numai dacă ambele propoziţii a şi b sunt adevărate. Tabla
0 1 0 de adevăr a conjuncţiei este prezentată în tabelul alăturat.
0 0 0

Exemplu
Propoziţia: "7 este număr prim şi 6 este număr impar" este o propoziţie falsă fiind
conjuncţia a propoziţiilor: "7 este număr prim" şi "6 este număr impar”, prima fiind
adevărată iar a doua falsă.
5. Disjunctia neexclusiva a 2 propozitii p si q, propozitia compusa notata cu “p q” adevarata
daca cel putin una din variabile are valoarea “1”.

6. Disjunctia exclusiva: propozitia compusa exclusive disjunctive exprima un sens restrans al

particului “sau, dar nu si”in logica se face distinctie intre doua feluri de disjunctie exclusive.
Unul este redat prin negarea conjunctiei iar celalalt prin negarea echivalentei. Negarea
conjunctiei se scrie cu ajutorul conectorului de incompatibilitate. Expresia proportionala p/q se
citeste p este incompatibil cu q si se defineste ca fiind adevarata cand cel putin una din
variabilele proportionale are valoarea ‘’0’’. NU pot fi adevarate in acelasi timp dar pot fi false
impreuna.
 Logica are patru principii:

- principiul identităţii;

- principiul noncontradicţiei;

- principiul terţului exclus;

- principiul raţiunii suficiente

1. Legea identitatii: Statuează că în cadrul unui discurs dat, conceptele şi afirmaţiile trebuie
să rămână aceleaşi, nu le putem schimba înţelesul, ele trebuie să fie identice cu sine. Bineînţeles
identitatea de sine se referă la condiţii date (specifice), în caz contrar conceptele sau afirmaţiile
noastre nu s-ar schimba niciodată. Acest lucru ar avea drept consecinţă faptul că de exemplu am
fi incapabili să învăţăm. Orice variabila este echivalenta cu ea insasi.
2. Legea necontradictiei. Se referă la faptul că nu putem nega şi afirma acelaşi lucru în
acelaşi timp. Legea necontradictiei arata ca p si non p nu pot fi impreuna adevarata;daca una e
adevarata cealalta trebuie sa fie falsa.

3. Legea tertului exclus. Conform acestui principiu între a nega şi a afirma un lucru nu poate
exista o a treia variantă. Mai pe scurt ceea ce afirmăm ori e adevărat ori e fals, o a treia variantă
nu există. Propozitiile p si non p nu pot fi ambele false in acelasi timp si sub acelasi raport una
trebuie sa fie adevarata.

4. Legea ratiunii suficiente. Principiul se referă la interdependenţa afirmaţiilor noastre. Adică spunem
despre o afirmaţie că este bază suficientă altei afirmaţii, dacă e imposibil faptul că prima afirmaţie e
falsă, iar a doua adevărată.
 3. Inferente. Tipuri de inferente.

Prin inferenta intelegem un system de propozitii in care o propozitie deriva din altele.
Structura inferentei: propozitia care deriva, pe care o intemeiem, se numeste concluzie; propozitiile din
care derivam pe baza carora intemeiem se numesc premise.
Daca derivam dintr-o singura premise o concluzie, obtinem o inferenta imediata, iar daca derivam din 2
sau mai multe premise o concluzie obtinem o inferenta mediata.
Inferentele pot fi valide si nevalide. O inferenta este valida daca intre conjunctia premiselor si concluzie
se instituie un raport de implicatie logica,adica de fiecare data cand premisele sunt adevarate impreuna si
concluzia e adevarata.

1. Inferente disjunctive: inferenţă cu două premise şi o concluzie caracterizată prin faptul că una
din premise este o disjuncţie iar cealaltă afirmarea sau negarea unuia dintre termenii disjuncţiei.
In functie de felul disjunctiei apar mai multe moduri, tipuri de inferente disjunctive: - modul
ponendo tollens: cand disjunctia este exclusiva si obtinuta prin negarea
conjunctiei(incompatibilitatea,atunci apare acest mod. Isi asigura corectitudinea pe legea
necontradictiei: Acest metal e sodium sau potasiu/ acest metal e sodium/acest metal nu e potasiu.

Modus tollendo- ponens apre atunci cand disjunctia e inclusiva. Aceasta carte este un manual
pentru studenti sau elevi/aceasta carte nu este un manual pentru studenti/aceasta carte este un
amnual pentru elevi. In acest caz negam in premise o prop pentru a afirma in concluzie pe
cealalta..e bazat pe legea tertului exclus.

Cand disjunctia e exclusive si obt prin negarea echivalentei sunt posibile ambele moduri.

2. Inferente ipotetice sunt acelea in componenta carora intra propozitii ipotetce, conditionale care
sunt concretizari ale relatiei de implicatie. Daca premisele si concl sunt prop ipotetice atunci
apare o inferenta ipotetica pura numita si silogism ipotetic. Actioneaza regula: consecinta
consecintei este conseciinta conditiei.faca copilul e brutalizat devine nervos/daca copilu e nervos
devine indisciplinat/daca cop e brut dev indiscip.

3.Inferente ipotetico-disjunctive(dileme): sunt acelea in componenta carora intra atat propozitii

conditonale cat si pro disj.rezulta 4 dileme: daca e o prop enuntiativa se num simpla daca e disj
se num complexa daca prop-conluzie e affirm se num constructive daca e negative se num
distructiva.
Dilema constr simpla:
 Dilema constr complexa:

Dilema distr simpla

Dilema dist complexa

D.p.d.v logic PROPOZITIA este acea structura gramaticala care poate fi apreciata ca fiind adevarata sau
falsa. Prin termen se intelege o parte a unei prop care exprima o notiune ce se refera la unul sau mai
multe obiecte si la anumite proprietati care le apartin. Exista doua dimensiuni principale ale semnif
termenilor:intensiunea si extensiunea. Intensiunea unui termen e form din ansamblul prop cuprinse in
notiunea exprimata de acel termen..deci intelesul termenului sau continut. Extensiunea unei term e form
din ansamblul obiectelor la care se ref termenul,la care temenul se poate aplica cu sens.Se mai num si
sfera,

Operatia clasificarii consta in scontruirea genului din speciile componenete si rezulta un system de clase
de obiecte caruia ii coresp un system de termini. Operatia de clasif se bazeaza pe relatia de asemanare
sip e procesul de abstractizare: reguli: regula completitudinii(fiecare dintre ob pe care le clasif treb
distrib intr-o clasa si calsif nu treb sa lase resturi), regula rap de excluziune(nici un ob nu treb sa faca
parte,sa fie asezat in doua clase deosebite), regula omogenitatii(clasele obt treb sa fie omogene adica
asemanarile pe baza carora grupam ob in aceeasi data sa fie mai import decat deosebirile dintre ele),
regula unicitatii criteriului(pe o aceeasi treapta a clasif constituirea claselor treb sa se faca pe baza
acelorasi insusiri).
Propozitii simple si propozitii categorice.Termenul care reprzz obiectul se num subiect logic,despre
care se afirma sau se neaga ceva,iar cel care reprez proprietatea acel ceva care se afirma sau se neaga se
num predicat logic.
Clasificarea prop categorice: dupa calitatea anuntarii prop affirm si pro negative, cantitatea sub avem
pro univers si prop particulare.Combinand cele 2 criterii la cantitatii si al calitatii obtinem 4 tipuri de
propozitii categorice:
- prop univ-afrimativa:toti S sunt P(SaP)
- prop univ negative: nici un S nu este P(SeP)
- prop particular affirm: unii S sunt P(SiP)
- prop part neg : unii S nu sunt P(SoP)
Daca intr- o prop termenul se ref doar la o parte din elemental din sfera sa atunci el este nedistribuit.pag
66): tabele:
Afirmarea unei prop universale implica negarea prop uneiversale de calitate opusa. Negarea prop
particulare implica afirmarea prop part de calitate opusa. Afirmarea prop universale implica affirm prop
part de aceeasi calitate iar neg prop part implica nega prop univ de aceeasi calitate. 8 inferente
immediate prin opozitie contradict:

Obversiunea.este operatia logica prin care dintr-o prop data este derivate o prop de calitate opusa avand
acelasi subiect dar preducatul contradictoriu(de la S-P trecem la S- non P). Cantitatea prop obvertite nu
se schimbapag 76). Obversiunea transforma calitatea prop dar pastreaza cantitatea. Obv trassn caliatea
predicatului dar pastreaza caliatea sub.

Conversiunea este operatia logica prin care dintr-o prop data se deriva o prop care are ca subiect
predicatul premisei si ca predicat subiectul premise: de la S-P trecem la P-S. Prop SoP nu are conversa
pag 77(tabel)

Contrapusa: Propoziţia conversă a obversei se numeşte contrapusă parţială (procedeul de obţinere

numindu-se contrapoziţie parţială), iar obversa contrapusei parţiale, obţinută prin contrapoziţie
totală, se numeşte contrapusă totală

Inferente mediate. Silogismul silogismul este tipul fundamental de inferenfa deductiva mediata alcatuita
din numai trei propozitii categorice, din care doua sunt premise, iar a treia este concluzie.
Toate elementele transuranice sunt radioactive
Plutoniul este element transuranic
Plutoniul este radioactiv

Avem un exemplu de silogism, redat intr-o forma de exprimare standard. Propozitiile de

deasupra liniei reprezinta premisele, iar propozitia asezata sub linie este concluzia.
In alcatuirea silogismului apar trei si numai trei notiuni, numite “termenii silogismului". Pentru a
descoperi functiile acestor notiuni, vom porni de la concluzie. Concluzia este o propozitie universala
afirmativa careia ii corespunde formula SaP. in care S=plutoniu, iar P=element radioactiv. Subiectul
concluziei, numit "termen minor", reapare la nivelul premiselor; in exemplul de aici el apare tot ca
subiect logic al celei de-a doua premise, motiv, pentru care aceasta se numeste "Premisa minora". La
randul sau, predicatul concluziei, numit "termen major", reapare in cealalta premisa (in exemplul nostru
tot ca predicat logic), motiv. pentru care aceasta premisa se numeste "Premisa majora".
 Legile silogismului:
1. (1) Intr-un silogism valid exista trei si numal trei termeni Aceasta lege este deosebit de
importanta in cazul exemplelor de silogism si nu al schemelor redate simbolic, unde existenta a numai
trei termeni este asigurata direct de respectarea definitiei silogismului.
2. ) In cel putin una din premise, termenul mediu apare ca termen distribuit, altfel spus, cel putin una din
premise trebuie sa dezvaluie intreaga extensiune a lui M.
3. Oricare din termenii extremi apare ca termen distribuit in concluzie numal daca el a apirut ca termen
distribuit si in premise.
(4) Din doua premise afirmative rezulta cu necesitate o concluzie afirmativa.
(5) Cel putin una din premise este afirmativa, altfel spus, deci ambele premise sunt negative, silogismul
este nevalid.
6) Dintr-o premisa afirmativa si alta negativa rezulta cu necesltate o concluzie negativa.
7) Cel putin una din premise este universala, altfel spus, un silogism in care ambele premise ar fi
particulare este nevalid.
(8) Dintr-o premisa universala si alta particulara rezulta cu necesitate o concluzie particulara(pagina 82
figurile):