UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE FILOSOFIE

MODULUL FILOSOFIE

Respingerea Conceptiei Verifunctionale a Conditionalului Indicativ

Calinoiu Teodor
Anul al II-lea, semestrul al II-lea, grupa 354

PROF. DR. MIRCEA DUMITRU

Filosofia Logicii de Ordinul I
2013-2014
1

Respingerea Conceptiei Verifunctionale a Conditionalului Indicativ

In acest eseu am sa prezint demersul argumentativ al lui Dorothy Edgington 1
impotriva conceptiei verifunctionale a conditionalului. In final am sa expun pe scurt partea
constructiva a articolului sau, conceptia conditionalului in termeni de probabilitate
conditionala2.
1. Argumentul Impotriva Conceptiei Verifunctionale:
Asumptiade baza a verifunctionalismului este aceea ca propozitiile in genere 3au drept
functie principala pe aceea de a reda imagini ale starilor de lucruri in limbaj4, adica sunt in
mod esential descriptive. Propozitiile complexe5 au acelasi rol, valoarea lor de adevar
depinzand de valorile de adevar ale propozitiilor simple care le compun si de semantica
operatorilor logici care leaga aceste propozitii simple in cea complexa. Astfel,
constantele/operatorii logici sunt verifunctionali, in sensul ca o propozitie complexa este o
anumita functie (conjunctie, disjunctie, implicatie materiala, negatie etc.) de valoarea de
adevar a propozitiilor simple care o compun, functie ale carei valori returnate sunt valorile de
adevar ale propozitiei compuse; unul dintre operatorii logici diadici este implicatia materiala.
Pornind apoi de la premisele 1) a) conditionalul Dc. P si Q, at. P este intotdeauna adevarata
(e o tautologie), b) Conditionalul nu este intotdeauna adevarat (si nici intotdeauna fals) si 2)
Exista 16 functii de adevar diadice, putem identifica conditionalul cu functia de adevar
1011, adica implicatia materiala.
Implicatia materiala poate fi definita si ca A->B=(df.) A & ~B este inconsistent6,
adica, definind logic necesar=(df.)contradictoria unei inconsistente, A->B=(df.) ~(A &
~B) este logic necesar. Si mai departe, folosind DeM si definitia implicatiei materiale, A>B e echivalent cu ~A v B.Doua dintre argumentele puternice in favoarea conditionalului
conceput verifunctional ca implicatie materiala pot fi prezenate aici. Primul: considerand
1

Dorothy Edgington: Do Conditionlals Have Truth-Conditions, in A Philosophical Companion to First-Order

Logic, R. I. G. Hughes (ed.), Hackett Publishing Company Inc., 1993;
2
Asa cum precizeaza autoarea in nota 1, pag. 28, aceasta conceptie a conditionalului in termeni de
probabilitate condiionala a fost propusa prima data de Robert Stalnaker in 1970, fiind apoi parasita de acesta si
dezvoltata ulterior de Ernest Adams in lucrarea saThe Logic of Conditionals din 1975.
3
Traduc proposition din limba engleza prin propozitie, dar as vrea ca prin propozitie sa se inteleaga ceea ce
in literatura de specialitate e numit prin statement si conceput ca un sentence intr-o anumita instanta a
folosirii, relativ la context si emitator si drept ceea ce e adevarat sau fals (cnf. Strawson, Logical Appraisal, in
A Philosophical Companion to First-Order Logic, R. I. G. Hughes (ed.), Hackett Publishing Company Inc., 1993);
4
V. aici paralelismul stari de lucruri limbaj la Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, Humanitas, 2012,
prop. 2.0201, 3.11, 3.12, 3.1431;
5
Cele in care apare cel putin un operator logic;
6
Cnf. Strawson, Logical Appraisal, in A Philosophical Companion to First-Order Logic, R. I. G. Hughes (ed.),
Hackett Publishing Company Inc., 1993;

oricare doua propozitii C si B si stiind cadintre ele cel putin una e adevarata(CvB), putem
trage concluzia ca daca C e falsa, atunci B e adevarata(~C->B); iar apoi daca substituim ~C
prin A ajungem la una dintre echivalente, adica (A->B) <-> (~AvB). Al doilea: considerand
oricare doua propozitii A si C si stiind ca nu sunt amandoua adevarate(~(A&C)), putem
concluziona ca daca A e adevarata, atunci C e falsa(A->~C); inlocuind pe C prin ~B,
obtinem a doua echivalenta, anume (A->B) <-> ~(A&~B).
Vom face in continuare trei asumptii metodologice necesare argumentului acestui
eseu:
A) Asumptia probabilista: exista in limbaj propozitii pe care nu le consideram in
proportie de 100% adevarate sau false, ci pe care le credem mai mult sau mai putin probabil
adevarate sau false: astfel de propozitii pot fi temei pentru conditionali sau implicatii
materiale;
B) Asumam ca implicatia materiala reda in chip adecvat conditionalul indicativ, adica
conditiile care trebuie satisfacute pentru ca un conditional sa fie considerat adevarat/crezut
sunt aceleasi atat in cazul implicatiei materiale cat si in cazul conditionalului: daca cineva
crede ca Dc. A, B probabil, atunci crede si ca A->B e probabi si reciproc;
C) Asumptia rationalitatii indivizilor: date fiind anumite pareri ca temei, consideram
ca individul X va avea alta pareriintemeiatein mod corect pe acestea.
Considerand echivalenta (A->B) <-> (~AvB)7, probabilitatea pe care un individ o
atribuie implicatiei materiale este egala cu probabilitatea pe care el o atribuie disjunctiei.
Pentru a crede ca ~AvB cineva poate avea, conform conceptiei verifunctionale, trei temeiuri
posibile si fiecare in parte suficiente. Aceste temeuri sunt: 1. Credinta ca A e improbabil; 2.
Credinta ca B este probabil; 3. Credinta ca ~AvB e probabil (sau ca ~(A&~B) e probabil).
Conform lui 1., individul X considera ca e probabil ca ~A, deci disjunctia va fi crezuta ca
probabila oricare ar fi B, deci, prin echivalenta, A->B va fi crezut probabil oricare ar fi B, iar,
conform principiului ca Daca A implica (entails) B, atunci e irational sa acorzi mai multa
probabilitate lu A decat lui B8, implicatia materiala va fi crezuta cel putin la fel de probabila
ca temeiul sau. De asemenea, conform lui 2., X va considera ca e probabil ca B, deci
disjunctia va fi considerata probabila oricare ar fi A, deci, prin echivalenta, implicatia
materiala va fi considerata probabila oricare ar fi A, iar, conform principiului enuntat,

Expresiile ~(A&~B) si ~AvB sunt semantic echivalente, deci nu am sa dezvolt argumentul decat pe latura
echivalentei dintre implicatia materiala si disjunctie; cealalta latura poate fi argumentata in chip analog;
8
Acest principiu poate fi demonstrat astfel in teoria probabilitatilor: daca B<->((A&B)v(~A&B)), deci
P(B)=P(A&B)+P(~A&B) si daca A implica B, deci A<->A&B, atunci P(B)=P(A)+P(~A&B)>/=P(A);

probabilitatea pe care X o va acorda implicatiei materiale va fi cel putin egala cu aceea

acordata temeiului sau, credinta ca B. Aceste doua rationamente pe baza 1. si 2. sunt numite
Paradoxul Implicatiei Materiale9.Desigur, acesta este un paradox doar pentru ca se face
asumptia ca implicatia materiala reda conditionalul asa cum il folosim noi in argumentare si
deductie in limbajul natural. Nimeni nu poate contesta ca nu e nimic intern contradictoriu,
paradoxal, date fiind aceste concluzii in interiorul logicilor propozitiilor si predicatelor de
ordinul I. Insa aceasta consecinta a conceptiei verifunctionale a conditionalului ca implicatie
materiala legitimeaza deductii pe care le-am considera inadmisibile in mod normal. De
exemplu, conform lui 1., pe temeiul credintei sale ca Universul nu e infinit in spatiu si timp
(~A), X ar trebui sa fie cel putin tot la fel de sigur ca Daca universul e infinit in spatiu si
timp (A), atunci Stephen Hawking este un atlet medaliat olimpic (B) si, de fapt, de orice
conditional care are drept antecedent contradictoria propozitiei careia el ii acorda un inalt
grad de probabilitate, oricare ar fi consecventul acestor conditionali. La fel, conform lui 2.,
daca biologul X crede ca selectia naturala este legea si critriul evolutiei, atunci el va fi
legitimat sa creada ca aceasta este o consecinta logica a oricarei propozitii, inclusiv a celor ca
Primul Ministru a servit nalbe la micul dejun. Dar este clar ca aceste consecinte ale
conceptiei verifunctionale a conditionalului ca implicatie materiala nu sunt in acord cu ceea
ce consideram in mod nomal a fi folosirea conditionalului in limbaj: implicatia materiala are
consecinte absurde daca e considerata a fi o redare in forma logica a conditionalului, deci ea
nu poate fi o redare adecvata a acestuia: conditiile sub cineva crede ca Dc. A, B difera de
acelea care trebuie satisfacute pentru ca acelasi individ sa creada ca A->B (in cazurile 1. si
2. X va crede implicatia materiala, dar nu va crede conditionalul cu aceleasi antecedent si
consecvent):deci, implicatia materiala nu reda conditionalul. Iar cum conditionalul nu ar
putea fi decat o functie de adevar diadica si cum nici o alta functie diadica (dintre cele 16
existente) nu se potriveste premiselor noastre, atunci conditionalul nu poate avea conditii
verifunctionale.
Dar aceasta concluzie reiese mai nuantat din cazul in care insusi credinta nederivata
ca AvB e temei pentru ~A->B. In acest caz, trecerea de la AvB la ~A->B este corecta, dar de
ce este astfel se vede mai bine dinconsiderarea drept temei a expresiei echivalente,~(A&~B).
Conditia ca A&~B sa fie considerat improbabil data fiind intreaga gama de posibilitati este
una necesara, dar nu suficienta: conditia ca A->B sa fie crezuta este, finalmente, aceea ca sub
asumptia ca A (antecedentul conditionalului) probabilitatea ca A&B sa fie considerata mai
9

Am sa abreviez aceasta sintagma prin PMI. Formal, paradoxul poate fi scris pe fiecare dintre ramurile sale
astfel:1. ~A->(A->B) si 2. B->(A->B), ambele expresii fiind tautologice.

mare decat probabilitatea ca A&~B, adica conditia ca P(A&B) sa fie aproape egal cu P(A),
iar aceasta este o conditie mai constrangatoare decat conditia ca implicatia materiala sa fie
crezuta: prin conditiile ei, implicatia materiala permite prea multe inferente valide, mai
multe decat am fi dispusi sa acceptam in limbajul natural, generand consecinte
contraintuitive.
Grice10 argumentaza in favoarea conceptiei verifunctionale facand distinctia intre
propozitii pecare cineva are temei sa le creada adevarate si propozitii rezonabil a fi
asertate11. Conform acestei distinctii, daca individul X crede ca A, atunci el are temei sa
creada atat AvB cat si ~A->B, iar asertand una dintre aceste propozitii intemeiate pe A el ar
face o asertiune adevarata, dar inselatoare. Insa aceasta distinctie desi acceptabila, nu rezolva
nimic, pentru ca problema e tocmai cea a conditiilor in care cineva poate crede ca Dc. A,
B,si se poate arata ca cineva nu va crede Dc. A, B in aceleasi conditii in care va crede A>B: A e temei pentru a crede ca ~A->B, dar nu pentru a crede ca Dc. A, B.
O alta incercare de conciliere a implicatiei materiale cu conditionalul este cea a lui
Frank Jackson12. Acesta ofera doua conditii pentru conditionali: a) X va crede un conditional
doar daca crede ca conditiile implicatiei materiale cu aceleasi antecedent si consecvent sunt
satisfacute si b) conditia de asertabilitate: X va aserta un conditional doar daca va fi dispus sa
pastreze conditionalul in cazul in care va descoperi ca antecedentul e adevarat. Conditia b)
asigura posibilitatea de a folosi modus ponens si imposibilitatea de a deriva A->B din ~A
(caci, in acest caz, cineva care va descoperi anteceentul adevarat va fi dispus mai curand sa
renunte la conditional decat sa derive din el B prin modus ponens). Dar nici acestea nu
rezolva problema conditiilor in care cineva crede un conditional: credinta lui X in conditional
nu este credinta ca conditiile implicatiei materiale sunt satisfacute.
2.: Conceptia Conditionalului in termeni de Probabilitate Conditionala:
Conform articolului lui Edgington, eroarea filosofiloreste de a considera conditionalul
ca avand functia de a se face afirmatii despre lume prin folosirea lui.Conditionalul nu este o
propozitie in sensul ca nu are continut descriptiv, el nu reda o imagine: ci prin el afirmam o
propozitie (B), sub supozitia ca o alta propozitie (A) este adevarata . Dc. A, B inseamna ca
B, dat fiind A, afirmarea consecventului, dat fiind antecedentul.Atunci cand X crede ca
Dc. A, B, ceea ce el face este sa asume A, iar apoi sa afirme ca B e probabil sub aceasta
asumptie, probabilittea ca A nefiind luata in considerare in precizarea probabilitatii atasate
10

Grice, Logic and Conversation, in Syntax and Semantics,1975;

Propositions one has grounds to believe true si propositions one may resonably, in normal contexts, assert;
12
Jackson,On Assertion and Indicative Conditionals, in Philosophical Review, LXXXVIII, 4, 1979, pp. 565-589;
11

conditionalului de catre X. Conditia ca X sa creada ca Dc. A, B este aceea ca el sa creada ca

probabilitatea ca A&B e aproape la fel de mare ca probabilitatea ca A, iar gradul in care
cineva crede ca Dc. A, B este egal cu probabilitatea conditionala a lui B dat fiind A, unde
probabilitatea conditionala este raportul P(A&B)/P(A). Conform acestei teorii, credinta cuiva
ca AvB sau credinta sa ca P(~A&B)>P(~A&~B) sunt temeiuri suficiente pentru a crede ca
~A->B, ceea ce inseamna ca se conserva in aceasta teorie ceea ce era deja corct in conceptia
verifunctionala a conditionalului ca implicatie materiala, eliminandu-se numai acele tipare de
inferenta admise in exces si care permiteau consecinte contraintuitive.