Consilere vocationala, ANUL 3, sem.

II

TEMA PENTRU EXAMEN

1. Realizaţi un program de orientare vocațională pentru elevi (4 - 5 pagini) , pentru o
anumită clasă (a VII-a…..a XII-a) și o anumită perioadă de timp.
- Programul trebuie să cuprindă: perioada realizării, justificarea programului în acord cu nevoile
grupului țintă (de ce este necesar, ce avantaje prezintă, ce oportunități există etc.), obiective care
să vizeze una sau mai multe competențe necesare managementului carierei, tipuri de activități
care pot fi realizate (un număr rezonabil în acord cu perioada de timp stabilită), metode utilizate,
evaluare.
PROGRAM DE CONSILIERE SI ORIENTARE ÎN CARIERĂ LA ELEVII DE
CLASA A VIII-A
Scoala gimnaziala Nr. 3, Piatra Neamt
ARGUMENT
În condiţiile transformărilor economice si sociale ce caracterizează societatea românească în
prezent, s-a impus ca necesară o amplă reformă educaţională ce aduce ca noutate, alături de
multe alte aspecte, activitatea de consiliere si orientare scolară privind cariera, începând chiar din
ciclul primar. În acest mod, elevul nu mai este doar un simplu receptor de informaţie, ci este
format pentru o societate dinamică, o societate aflată în schimbare, conform idealului educaţional
care doreste să dezvolte personalităţi libere, creatoare, întreprinzătoare. În acest sens, consilierea
si orientarea în carieră devine un instrument principal în dezvoltarea si afirmarea personalităţii
fiecărui tânăr si alegerea corectă a profesiei conform aspiraţiilor, dorinţelor si cunostinţelor sale.
În etapa preadolescenţei si adolescenţei, elevii, aflaţi în perioada căutării identităţii lor si a
locului lor în această lume, au nevoie nu de cineva care sa gândească pentru ei, ci de cineva cu
multă experienţă care să-i ajute să se cunoască pe sine si să releve multiplele căi ce pot fi urmate
în viaţă. Acest cineva, teoretic, ar putea fi oricare adult, dar practic acest lucru nu-l poate realiza
decât un specialist care să cunoască particularităţile de vârstă si, nu în ultimul rând, tehnicile si
metodele de consiliere.
Conform teoriei si practicii consilierii, consilierul scolar este interesat de acele aspecte ale
dezvoltării elevilor care conduc către definirea identităţii sale si îl abilitează pentru a face opţiuni
si a lua decizii care vor conduce către integrarea armonioasă în lumea din care face parte.
2. INVESTIGAREA CARACTERISTICILOR PERSONALE RELEVANTE PENTRU
CARIERĂ SI EDUCAREA LOR
Cunoasterea elevului presupune o activitate complexă, care constă în culegerea datelor despre
elev din diverse medii (familie, scoală, grupuri de prieteni, etc.) în realizarea unor interviuri si
utilizarea unor metode specifice de investigare a personalităţii. Această activitate constituie o
condiţie fundamentală a organizării si a desfăsurării eficiente a procesului de educaţie, dar si o
componentă esenţială a procesului de consiliere si orientare scolară.
Există o serie de instrumente care pot fi utilizate doar de către psiholog în cunoasterea
personalităţii elevului, cel mai frecvent utilizate fiind testele în aplicarea cărora trebuie să se ţină
seama de anumite condiţii precum si anunţarea rezultatelor.
Pe de altă parte, autocunoasterea este o condiţie esenţială a orientării scolare si profesionale.
Este un proces complex ce necesită un anumit nivel de dezvoltare a constiinţei, un anumit nivel
si volum de cunostinţe atât despre nivelul social înconjurător, cât si despre propria persoană. Ea
presupune un profund proces de autoanaliză, însoţit de înţelegerea si aprecierea celor din jur, o
autoapreciere a propriului comportament, a rezultatelor obţinute în muncă în comparaţie cu cei
din jur.
Unii autori (Dancsuly, I. Laszloffy, pag. 29) sunt de părere că până în clasa a VIII-a nu pot fi
utilizate decât exerciţii preliminarii pregătitoare ce au în vedere formarea capacităţii de a raporta
criteriile aplicate pentru evaluarea condiţiei altora la propria conduită. Autocunoasterea îl ajută
să discearnă interesele sale trainice, durabile de cele trecătoare, instabile, ce apar mai curând ca
năzuinţe, aspiraţii, dorinţe mai mult sau mai puţin constientizate. Pe de altă parte,
autocunoasterea presupune posibilitatea de autostăpânire, autodeterminare în vederea
perfecţionării personalităţii.
Aceasta înseamnă că elevul îsi cunoaste nu numai calităţile si posibilităţile sale, dar si defectele,
insuficienţele voinţei si ale caracterului, ale intelectului.
Cunoscându-le, el poate proceda la alegerea profesiei mai matur, orientându-se nu atât după
criterii exterioare si formale sau după influenţele momentului, ci pe baza unei confruntări a
calităţii persoanei cu exigenţele liceului si respectiv profesiunii preferate.
Pentru consilierea si orientarea carierei elevilor, o importanţă deosebită o prezintă educarea
intereselor cognitive si profesionale, precum si a aptitudinilor acestora, dirijarea aspiraţiilor în
direcţia ofertei sociale privind necesarul forţei de muncă si cultivarea unei motivaţii superioare,
care stau la baza opţiunilor scolare si profesionale. Modalităţile cele mai eficiente de educare a
acestor variabile de personalitate, care în procesul formării si dezvoltării lor se
intercondiţionează, sunt reprezentate de acele preocupări scolare si extrascolare care au o
puternică rezonanţă în personalitatea elevului, preocupări “în care elevul este angajat si în care
pe baza disponibilităţilor sale psihice si fizice, copilul poate obţine satisfacţii” (pag. 78, Tomsa).
Această pregătire psihologică a elevilor nu înseamnă grăbirea luării unei decizii si nici
constrângerea si împingerea lor spre anumite tipuri de studii sau ramuri de activitate
profesională. Ea constituie, în esenţă, o acţiune permanentă de dirijare a procesului de formare a
personalităţii fiecărui elev în parte în direcţia realizării unei concordanţe între ceea ce vrea
(sistemul de preferinţe, aspiraţii si dorinţe), ceea ce poate (cunostinţe, abilităţile si capacităţile de
care dispun) si ceea ce trebuie să facă elevul (oferta de muncă, cerinţele vieţii sociale).
Unul din elementele importante pentru managementul carierei este, asa am arătat deja,
cunoasterea de sine. În continuare voi detalia acele aspecte care au o relevanţă mai mare pentru
deciziile de carieră, chiar dacă autocunoasterea nu se opreste doar la acestea.
a) Interesele –reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de
cunostinţe sau de activitate. El constituie unul din elementele importante de decizie în carieră.
Preferinţele pentru anumite domenii de cunoastere si activităţi, favorizează alegerea ocupaţiilor
în care aceste interese pot fi valorificate.

Modalităţi de investigare a intereselor:

1) reflectarea sistematică asupra alegerilor anterioare;
2) inventarele de interese, instrumentele cele mai utilizate în intervenţiile de orientare.
Inventarele de interese au adesea si variante care se pot auto-administra si pot fi utilizate în
autocunoastere, spre exemplu Chestionarul de interese bazat pe teoria lui Holland.
b) Valorile –reprezintă convingerile bazale ale indivizilor. Ele sunt surse motivaţionale si ale
standardelor individuale de performanţă într-un anumit domeniu.
Modalităţi de investigare a valorilor personale:
1) Ierarhizarea unor valori date;
2) Analiza alegerilor anterioare;
3) Utilizarea discreţionară a timpului;
4) Analiza fanteziilor personale legate de carieră;
5) Identificarea modelelor.
c) Caracteristicile de personalitate–reprezintă pattern-uri tipice de gândire, comportament,
afectivitate si relaţionare pe care le manifestă o persoană. Simţul comun spune că personalitatea
este variabila centrală, determinantă în alegerea si adaptarea la carieră. Persoane cu caracteristici
de personalitate similare pot să aibă performanţe bune si să fie mulţumiţi în ocupaţii diferite, asa
cum persoane cu caracteristici diferite pot prefera aceeasi ocupaţie sau ocupaţii similare. Aceasta
deoarece comportamentul nostru este determinat nu doar de caracteristicile noastre personale, ci
si de caracteristicile mediului în care se desfăsoară.
O modalitate uzitată de a corela caracteristicile de personalitate cu mediile ocupaţionale este
evaluarea acestora pe patru dimensiuni bipolare (tipologia lui Jung). Este important ca
adolescenţii să înţeleagă relaţia mediată care există între aceste caracteristici de personalitate si
mediile de muncă.
d) Aptitudini si deprinderi
Aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa si a obţine performanţă într-un
anumit domeniu. Dezvoltată prin învăţare si exersare, aptitudinea devine abilitate, iar prin
aplicare în practică si automatizare, abilitatea devine deprindere.
Modalităţi de identificare a aptitudinilor:
1) Inventarierea activităţilor pe care o persoană stie/poate să le facă, cel puţin la un nivel
mediu si fără un efort deosebit;
2) Completarea unor chestionare special destinate identificării acestora. În majoritatea
cazurilor chestionarele de aptitudini fac trimitere la domeniile ocupaţionale care se valorifică.

3. PROBLEME ALE ORIENTĂRII SCOLARE LA SFÂRSITUL CICLULUI

GIMNAZIAL
Pentru asigurarea succesului în profesiune, în viaţă, trebuie să se stabilească un acord între
fondul aptitudinal si aspiraţii pe care le poate realiza. Mulţi tineri îsi făuresc planuri de viitor fără
să se gândească dacă posedă si calităţile necesare îndeplinirii acestora. La fel fac si foarte mulţi
părinţi care doresc pentru copiii lor un viitor mai fericit, mai plin de realizări mari, decât al lor.
Dar părinţii înţeleg că numai năzuinţele singure, fără capacităţile interne si externe de realizare,
rămân sterile, după cum nici fondul aptitudinal nu se poate fructifica de la sine fără condiţii
interne si externe.
Pentru absolvenţii clasei a VIII-a se pune spre rezolvare o problemă importantă de orientare:
alegerea scolii si ocupaţiei de viitor, a pregătirii lor în continuare în direcţia profesiunii alese. În
acest sens însă, nu toţi elevii sunt pregătiţi din timp, unii se gândesc la acest lucru abia în ultimul
moment si de aceea apelează pentru soluţionarea problemei, de obicei, în mod întâmplător la
familie, prieteni, anunţurile din ziare, uneori si la cadrele didactice. Procedând în grabă,
nesistematic, nu au întotdeauna opţiunea cea mai bună.
Întrucât numărul profesiilor si specialităţilor liceale este foarte mare, elevii singuri sau ajutaţi
numai de către părinţi nu-si pot alege în cunostinţă de cauză tipul de liceu sau profilul în care să
se realizeze din punct de vedere profesional. De asemenea, ei singuri nu-si pot cunoaste
aptitudinile si capacităţile proprii, nu-si pot orienta interesele si aspiraţiile în direcţia formării si
dezvoltării lor depline. De aceea elevii trebuie ajutaţi de scoală să se autocunoască si să-si
însusească informaţiile necesare cu privire la profilul scolar si profesional spre care optează, în
conformitate cu fondul lor aptitudinal si cu necesităţile viitoare de cadre în profilul respectiv.
DEMERSUL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE:
Programul de consiliere s-a desfăsurat pe parcursul a două etape, respectiv 10 sedinţe:
În prima etapă m-am axat pe autocunoastere pentru ca elevii să se descopere pe ei însisi, să fie
constienţi de calităţile, de asteptările lor, cât si de imaginea grupului despre ei.
În a doua parte m-am oprit asupra analizei fiecărei opţiuni în parte, asupra informaţiilor
despre liceele pentru care au optat precum si a pasilor pe care trebuie să-i facă pentru atingerea
scopului propus.
În partea finală a programului au făcut o scurtă evaluare asupra întregului proces de consiliere.
Sedinţele s-au desfăsurat săptămânal.
Pentru buna desfăsurare a activităţii noastre mi-am propus să stabilim niste reguli.
Câteva minute au lucrat individual si au pus pe hârtie 5 reguli pe care le-ar dori fiecare să fie
respectate.
Centralizându-le, am întocmit lista care a fost afisată la loc vizibil si cuprinde:

- seriozitate, confidenţialitate, răbdare, respect faţă de celălalt, sinceritate,dreptul la propria

opinie, voinţa de a ne cunoaste, lista rămânând deschisă pentru completarea altor reguli pe
parcursul activităţii.
Pentru a se cunoaste mai bine, fiecare consiliat s-a prezentat prin câteva date personale discutând
pe tema: “Ce stiu despre colegul meu”. Au primit câte un ecuson pe care si-au scris numele si
prenumele, o calitate a lor si un desen care să-i reprezinte.
A doua întâlnire (sedinţă) a cuprins alte exerciţii de relaţionare, cunoastere si autocunoastere.
În acest sens consiliaţii au completat “Harta valorilor” si au desenat “Spaţiul existenţial”.Primul
exerciţiu a fost “Harta valorilor”, elevii au primit câte o foaie de hârtie pe care au desenat 3
cercuri si cele 4 valori. Următorul exerciţiu a fost “Spaţiul existenţial”. Consiliaţii au primit câte
o coală de hârtie si au desenat spaţiul în care trăiesc ei, locul unde le place să stea cel mai mult
sau spaţiul existenţial pe care si-l imaginează să-l aibă.
Următoarea activitate (a treia) a vizat tot descoperirea de sine, propunând exerciţiile “Harta
inimii”, “Harta minţii”. Au primit căte o foaie de hârtie pe care era desenată o inimă împărţită în
patru părţi. Ei au completat primele două rubrici de sus ale inimii, după care pentru completarea
celorlalte două au făcut schimb de coli între ei. Regula jocului este că se va pune accent pe
aspectele pozitive (calităţi) ale colegilor, mai puţin cele negative. Fiecare îsi prezintă desenul si
au loc discuţii. Exerciţiul “Harta minţii” se va desfăsura după aceiasi pasi ca si cel anterior, pe
coala de hârtie având desenat doar 3 rubrici.
Sedinţa a patra si-a propus să continue acţiunea de autocunoastere, consiliaţii să rezume ceea
ce au descoperit despre ei până acum si să facă legătura cu meseriile existente în familie. În acest
sens, le-am propus consiliaţilor exerciţiul “Arborele profesional”. Vor desena un arbore, iar în
coroana lui fiecare elev îsi va trece în partea dreaptă meseriile membrilor familiei din partea
mamei (bunici, unchi, mătusi, verisori), iar în partea stângă din partea tatălui. Fiecare îsi prezintă
arborele si au loc discuţii.
Pentru identificarea activităţilor ce le vor putea face, consiliaţii au lucrat apoi “Busola
individuală”, situându-le la poli opusi: “Ce pot să fac?”/ “Ce nu as putea să fac?”
În sedinţa a cincea consiliaţii au avut de completat un chestionar de interese bazat pe teoria lui
Holland , având ca scop să cunoască domeniile de activitate corespunzătoare fiecărui tip de
personalitate.
A doua parte a procesului de consiliere pune accent pe informarea elevilor despre reţeaua
scolară existentă si evaluarea propriei situaţii.
Scopul celei de-a sasea sedinţe este de a afla cât mai multe despre reţeaua scolară existentă la
noi în oras. După prezentarea reţelei scolare, elevii pot să pună întrebări pentru a afla alte detalii.

Fiecare elev va primi o coală de hârtie pe care o va împărţi în două coloane. În prima coloană
va trece liceele pentru care optează în ordinea preferată iar în coloana a doua va trece profilurile
preferate, toate acestea în funcţie de criteriile stabilite de el. Va face acest lucru pentru a
vizualiza mai bine liceele si profilurile pe care le le preferă si pentru a vedea dacă a înţeles
mesajul transmis de mine, adică acela de a-si alege liceul si profilul în funcţie de posibilităţile
lui, de ceea ce vrea să facă mai departe, de ceea ce îi place, etc.
În sedinţa a saptea am propus consiliaţilor o analiză SWOT, care presupune evaluarea propriei
situaţii, constientizarea si determinarea calităţilor precum si recunoasterea slăbiciunilor care
există, cunoasterea oportunităţilor si prevenirea pericolelor care pot apare.
Exerciţiul propus spre rezolvare în sedinţa a opta “Privesc în faţă, direct, viitorul meu” îi va
determina să se gândească si mai bine dacă sunt pregătiţi să intre în viaţă pe usa din faţă. După ce
au completat spaţiile punctate, răspunzând întrebărilor, fiecare va citi ce a scris si vor avea loc
discuţii.
Consiliaţii sunt îndrumaţi în sedinţa a noua să se gândească la pasii ce trebuie urmaţi pentru a
ajunge la profesia dorită. Am sugerat să se gândescă la aceste lucruri reprezentând un PLAN DE
ACŢIUNE. Un alt punct de discuţie a fost: Cum trecem peste obstacolele care apar pe parcurs?
Sedinţa a zecea si ultima, a avut ca scop evaluarea finală a procesului de consiliere.
JOC: Le-am cerut elevilor să se ridice în picioare si ţinându-se de mâini cu ochii închisi să
deruleze în minte pe scurt sedinţele de până acum, ceea ce au câstigat în urma sedinţelor, cum si-
au clarificat problema pentru care au participat la acest proces de consiliere.
În continuare am împărţit ecusoane si ace cu gămălie. Sarcina era ca pe ecuson să-si scrie
prenumele si o calitate câstigată în acest proces de consiliere.
Evaluarea activităţii se face prin completarea unor fise de evaluare finală.
BIBLIOGRAFIE
1. BĂBAN, A. Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie si
consiliere,ed. PSINET, Cluj-Napoca, 2003 (p.215-217)
2. DANCSULYI, A., CIUREA, R., LASZLOFFY, I. “Autocunoasterea, condiţie esenţială a
orientării scolare si profesionale” în SALADE, D. “Contribuţii la orientarea scolară si
profesională”, E.D.P., Bucuresti, 2001 (p.29)
3. JIGĂU, M., Consilierea carierei, ed.SIGMA, Bucuresti, 2001(p.49-52)
4. LEMENI, G., MICLEA M., „ Consiliere si orientare” ghid de educaţie pentru carieră,
ed.ASCR, Cluj-Napoca, 2004( p.28-39)
5. TOMSA, GH., Orientarea si dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură si Presă “Viaţa
Românească”, Bucuresti, 1998 (p.78)

Rezumat
Consilierea si orientarea carierei elevilor presupune, în esenţă, o acţiune permanentă de
dirijare a procesului de formare a personalităţii fiecărui elev în parte în direcţia realizării unei
concordanţe între ceea ce vrea (sistemul de preferinţe, aspiraţii si dorinţe), ceea ce poate
(cunostinţe, abilităţile si capacităţile de care dispun) si ceea ce trebuie să facă elevul (oferta de
muncă, cerinţele vieţii sociale).
În prima etapă m-am axat pe autocunoastere pentru ca elevii să se descopere pe ei însisi, să fie
constienţi de calităţile, de asteptările lor, cât si de imaginea grupului despre ei.
Exerciţii propuse: “Harta valorilor”, “Spaţiul existenţial”, “Harta inimii”, “Harta minţii”,
“Arborele profesional”, “Busola individuală, Chestionar de interese bazat pe teoria lui Holland .
În a doua parte m-am oprit asupra analizei fiecărei opţiuni în parte, asupra informaţiilor
despre liceele pentru care au optat precum si a pasilor pe care trebuie să-i facă pentru atingerea
scopului propus. Exerciţii propuse: analiză SWOT, „Privesc în faţă, direct, viitorul meu” , „Plan
de acţiune”.
În partea finală a programului au făcut o scurtă evaluare asupra întregului proces de
consiliere.

2. Alegeţi o problemă pe care o manifestă un elev (stimă de sine, repetenție, absenteism,

izolare, lipsă de voință, lipsă de motivație școlară, conflicte cu profesorii). Realizaţi un plan de
intervenţie pentru problema respectivă (4- 5 pagini).
Planul trebuie să cuprindă:
- Descrierea cazului și justificarea nevoii de consiliere a acestuia - descrierea cât mai clară a
modului în care se manifestă problema (comportament, mod de a gândi, emoții trăite etc.),
- Prezentarea contextului în care problema devine evidentă (a fost conștientizată de elev, a fost
observată de părinți etc.);
- O scurtă analiză a situației elevului (dezvoltare intelectuală, emoțională, situație școlară,
familială, factori care mențin problema etc.);
- Propunerea planului de intervenţie;
- Identificarea și analiza variabilelor/factorilor care ar putea contribui la succesul intervenției și a
celor care ar putea împiedica schimbarea, identificarea resurselor;
- Descrierea modalităților de evaluare a progreselor, concluzii.
În ceea ce priveşte societatea din ziua de astăzi, se poate observa cu uşurinţă că în
interiorul acesteia anumite fenomene capătă amploare de la un an la altul. Printre acestea se
numără şi inadaptarea şcolară, fenomen ce se manifestă din ce in ce mai mult. Copilul timpurilor
moderne se pare că trăieşte înconjurat de exemple de acest fel, iar puterea sa de reacţie împotriva
acestui fenomen este una destul de limitată în condiţiile în care acesta nu are un fundament
educaţional şi spiritual solid. De aceea mi-am propus să tratez această problemă de o continuă
actualitate.
Conform unor definiţii formulate în literatura de specialitate, a proceda la un studiu de
caz constă în a sesiza şi a înţelege detaliat atât acele elemente din structura psihică a minorului
care rămân neschimbate pe parcursul întregii vieţi, cât şi cele supuse transformărilor funcţie de
numeroşi factori. Studiul cazuistic urmăreşte să arate mai curând cum anumiţi factori şi condiţii
cu valoare etiologică determină apariţia unor acte delicvente, decât în ce proporţie. Importanţa
factorilor şi circumstanţelor este variabilă de la caz la caz. Am ales acest caz deoarece sunt
convinsă că pot preveni inadaptarea şcolară minorului prin încercarea de a-l determina să-şi facă
prieteni şi să socializeze cu colegii de clasă.
 De asemenea, am avut ca scop sprijinirea şi conştientizarea familiei în ceea ce priveşte
rolul ei educativ în creşterea şi educarea propriului copil şi cu referire la relaţiile familie-copil,
relaţii ce trebuie bazate pe încredere şi respect reciproc.

SUBIECTUL: P.V., 7 ani, clasa I

PREZENTAREA CAZULUI : - Inadaptarea şcolară

- elevul înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale
de performanţă;
- lipsa de respect faţă de mama, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie,
tulburări de comportament.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta având
grave probleme cu alcoolul, acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa
şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

- V. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
- are numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
- nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;
- răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în ochi
învăţătoarea când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;
- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne liniştit
şi îşi deranjează colegii;
- V. are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
- are puţini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;
- rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent;
- V. spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit.
Dialog cu elevul:
V. pare la prima vedere un băiat liniştit care evită să vorbească.
El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă mamei lui nu-i place ce face el la un
moment dat, el se supară, iar ea îl lasă în pace.
“Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de mine
dacă voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:
- Mihai este un alt copil acasă;
- mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui Mihai îi este dor de tatăl lui,
că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi şi
de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa,
înainte de a pleca;
- are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la bătaie,
dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos;
- mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul când V. îşi va da
seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar când tata se va întoarce, totul va intra în normal.

ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR

» Inadaptarea lui V. la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să

reuşească, cât şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”
» Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină
problema de motricitate fină şi de motivaţie
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în
timp util, el constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
» Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă
(închis în sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi
permit să stăpânească ambele situaţii.
CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:
Fixarea obiectivelor
Obiective pe termen lung
1. V. va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.
Obiective pe termen scurt
1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii
săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi
resposbilizat.
Metode şi strategii
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
Ajutarea lui V. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor săi,
printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile în
situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în
competiţii, cocursuri.
Se va cere ajutorul condilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor lui V.
APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:
În timpul unei întâlniri la care au participat mama învăţătoarea, directorul şcolii, V. a
acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.
Responsabilităţi
I se cere lui V. să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia
clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul
şcolii.
Participarea în clasă - Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei
întrebări care va fi pusă în ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă,
micşorându-i teama de a răspunde în faţa colegilor.
 Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel
încăt să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea lui V. la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări speciale.
Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o
recompensă “Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, inaintea unei
evaluări sumative.
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, V. va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze
planul de acţiune după o consultare cu învăţătoarea care trebuie să spună ce să spună şi ce să facă
în rolul respectiv.
Şedinte de consiliere
 O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.
 O dată pe lună va participa mama lui V.
EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE
Evaluarea
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe
cu V., mama şi consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile
spontane şi convenabile lui V. cu alte persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe această
temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băitului. Spre
exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să
participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea
merge (întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi
colegi, deranjând ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui V. cu consilierul şcolar şi cu
doamna învăţătoare au arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi
încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.
REZOLVAREA PROBLEMEI
» Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o
atitudine cât mai flexibilă.
» La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
» Randamentul lui V. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul
doamnei învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe
săptamână în afara orelor de clasă.
» Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte
că V. depune mai mult efort pentru a colabora.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă V. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a
epata prin comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se datorează lipsei de comunicare atât
cu mama cât şi cu tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă
persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
 Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de mama este datorat lipsei unei
persoane de sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere. Momentan,
el se simte abandonat de tata.
În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici
experimentale pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru V.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P.,
Bucureşti,2003
2. Jinga, Ioan, Managementul
învăţământului, Ed.,,Aldin”,Bucureşti, 2001
3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii
pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională, Editura
Polirom, Iaşi, 2006