4

CONSILIEREA SI ORIENTAREA SCOLARA SI PROFESIONALA, MODALITATE DE ARMONIZARE A CERERII SI OFERTEI EDUCATIONALE

4.1 Abordarea psiho pedagogica a problematicii orientarii si consilierii scolare si profesionale n principiu, orientarea si consilierea scolara si profesionala reprezinta un instrument destinat atenuarii posibilelor dezechilibre de pe piata muncii si/sau educatiei deoarece contribuie efectiv la gestionarea si dezvoltarea resurselor umane asigurnd flexibilitatea adaptativ dinamica a resurselor de munca. O.C.S.P. are drept scop major prevenirea esecului profesional si, pe cale de consecinta, sustinerea indivizilor n identificarea celor mai adecvate rute educative si profesionale care sa le asigure insertia pe piata muncii si, respectiv, integrarea profesionala si ocupationala. n extenso, consilierea si orientarea reprezinta actiuni complexe destinate prefigurarii modului de a proceda sau de a te comporta ntr-o situatie data. Sunt actiuni guvernate de principii, norme, teorii psihologice, metode si procedee de interventie, avnd un set recognoscibil de deprinderi si abilitati de comunicare specifice subiectului (clientului), problemelor si aspiratiilor acestuia. ndeosebi consilierea se bazeaza pe persuasiune si empatie, ca si pe respectarea libertatii de optiune a celui consiliat. Orientarea si consilierea scolara si profesionala au largi reverberatii att asupra nivelului psihologic si pedagogic, ct si asupra economicului si socialului deoarece vizeaza activarea potentialului individual, directionarea acestuia n ideea integrarii

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

n societate corespunzator aspiratiilor si intereselor, dar si resurselor existente; asadar, vizeaza inclusiv nivelul decizional al comportamentului. Cu relativa usurinta putem concluziona ca tema abordata este pasib ila de interpretari si dezvoltari teoretice multiple, evaluabile din mai multe perspective: psihopedagogica, economica, sociala, metodologica, culturala etc. Pentru consilierea si orientarea carierei subiectilor are mare importanta educarea intereselor cognitive si profesionale, precum si a aptitudinilor acestora, dirijarea aspiratiilor lor n directia ofertei sociale privind necesarul fortei de munca si cultivarea unei motivatii superioare (social morala) care sa stea la baza optiunilor profesionale. Din aceasta perspectiva, educatia economica are importanta notabila deoarece pregatirea inclusiv psihologica a subiectilor nu presupune grabirea adoptarii unei decizii si nici constrngerea sau mpingerea acestora spre anumite tipuri de studii sau ramuri de activitate profesionala. Ea constituie, n esenta, o actiune educationala permanenta de dirijare a procesului de formare a personalitatii fiecarui subiect n parte, n directia realizarii unei consonante ntre ceea ce vrea (sistemul de preferinte, aspiratii, interese), ceea ce poate (cunostintele, abilitatile si capacitatile de care dispune) si ceea ce trebuie sa faca subiectul (oferta de munca si cerintele vietii sociale). Astazi, n majoritatea tarilor, orientarea si consilierea profesionala sunt concepute ca fiind un proces continuu care face parte din educatia omului contemporan (inclusiv educatia economica). Ea tinde sa devina, din ce n ce mai mult, un counselling permanent util, pentru o mai buna adaptare si integrare a individului n viata sociala si profesionala1 . Ideea transformarii orientarii profesionale ntr-o activitate cu caracter
1

Tomsa, Gheorghe Orientarea scolara si profesionala a elevilor n Structuri, strategii si performante n nvatamnt, partea aV-a Ed. Academiei, 1989, p.12

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

permanent, att n cadrul sistemului de nvatamnt, ct si n afara acestuia, nu este de data recenta. Ea a aparut odata cu diversificarea posibilitatilor de calificare si recalificare a fortei de munca si se dezvolta n contextul economiei de piata. n literatura de specialitate consacrata acestui domeniu coexista diferite moduri/maniere de definire a orientarii scolare si profesionale. Majoritatea autorilor se refera la alegerea profesiei, restrngnd sfera de cuprindere a conceptului la structurile motivational finaliste, la tendintele de angajare afectiv voluntara a individului, la raportarile sale emotionale fata de un anumit domeniu de activitate. Ei identifica alegerea facuta cu preferintele si aspiratiile individului. Evident, problema este mult mai complexa. ntr-un studiu realizat de G. Tomsa, orientarea scolara si profesionala este tratata n extenso, recurgndu-se inclusiv la o definire operationala a conceptului respectiv, definitie adoptata si completata si de Ion Dragan (coord.): Orientarea scolara si profesionala reprezinta un sistem de masuri si actiuni educationale ntreprinse de factori responsabili n vederea sprijinirii elevului (orientatului) n alegerea unei scoli/profesiuni care se potriveste n cea mai mare masura cu structura personalitatii sale si care este solicitata de societate (cerintele vietii)2 . Din definitie rezulta ca orientarea scolara este o premisa a orientarii profesionale, aceasta, la rndul ei, constituindu-se ntr-o modalitate concreta de finalizare si validare a orientarii scolare. n ultima instanta, prin O.S.P. se ncearca armonizarea dorintelor si aspiratiilor copilului/tnarului cu cerintele societatii, ale lumii muncii si a profesiunilor, n concordanta cu aptitudinile si posibilitatile reale ale subiectilor orientati.

Dragan, Ion; Ozunu, Dumitru; Tomsa, Gheorghe Dictionar de orientare scolara si profesionala, Ed. Afelin, Bucuresti, 1996, p.81-82

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Practic, n cadrul sistemului de orientare si consiliere scolara si profesionala distingem doua subsisteme:3 1. subsistemul orientarii scolare ce vizeaza serviciile legate de alegerea filierelor educationale, n acord (partial/total) cu aptitudinile si aspiratiile individuale, dar si cu oferta educationala existenta la momentul respectiv, cu ceea ce se sconteza ca va solicita, n perspectiva, piata muncii; 2. subsistemul orientarii si chiar al reorientarii profesionale (n conditiile tranzitiei spre economia de piata) care vizeaza complexul de actiuni destinate alegerii unei meserii sau profesii, a domeniului de activitate si a locului de munca n care urmeaza sa se integreze individul sau, dupa caz, sa se reintegreze prin schimbarea traseului sau profesional. Constatam ca orientarea si consilierea scolara si profesionala reprezinta, din perspectiva educatorului, o problema psihopedagogica deoarece implica dezvoltarea acelor laturi/componente ale personalitatii scolarului necesare alegerii celei mai potrivite rute profesionale. Pentru consilierea si orientarea acestuia sunt necesare investigatii de factura psihologica, precum si asistenta educativa calificata, ambele desfasurate pe trei planuri: cognitiv: procese psihice de cunoastere, aptitudini generale, nivel de cunoastere diferentiata, stil de munca etc; afectiv: preferinte si interese, dorinte si aspiratii, ideal profesional, atitudini, trasaturi caracteriale (vointa, perseverenta, tenacitate/superficialitate, delasare, indolenta), sentimente si motivatii; psihomotor: aptitudini perceptive, miscari/gesturi reflexe, miscari fundamentale de natura locomotorie si de manipulare, calitati fizice (rezistenta, forta, suplete,
3

Suciu, Marta Christina Investitia n educatie, Ed. Economica, Bucuresti, 2000, p.273 - 274

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

agilitate), dexteritati actionale, miscari emblematice (expresive), estetice etc. ntre cele trei planuri exista interdependente specifice fiecarui individ. n procesul de orientare si consiliere scolara si profesionala apar n mod frecvent att concordante, ct mai ales discordante ntre aspiratiile individului si posibilitatile efective pe care le are, ntre dorinta si realizare (putinta). Este rolul educatorului si/sau consilierului de specialitate de a- l determina pe subiect sa se capaciteze corect, concordant cu resursele personale de care dispune, astfel nct preferintele/optiunile sale n materie de ruta scolara si, respectiv, traseu profesional sa fie posibil de parcurs. n abordarea problematicii specifice O.S.P., mergnd pe ideea interdisciplinaritatii, sunt vizate si analizate inclusiv aspectele de ordin medical, ergonomic, sociologic, economic, cultural astfel nct educatia si formarea profesionala sa fie de calitate, sa valorizeze la maximum personalitatea (intelectul, aptitudinile, atitudinile, afectivitatea etc.). nvatarea n sfera orientarii scolare si profesionale trebuie sa aiba sensul de a nvata pentru a sti sa faci, iar nu a nvata doar pentru a sti. Descresterea constanta a ofertei de locuri de munca necalificata sau monocalificata, dezvoltarea rapida n plan tehnologic, diseminarea si punerea rapida n practica a noilor idei economice, manageriale, antreprenoriale etc., solicita un mod de gndire economic adecvat, deprinderi economice specifice economiei concurentiale, pe care individul le dobndeste (la nivel teoretic, dar si actional) numai prin programe flexibile de educatie economica concepute pe grupe de vrsta; scoala trebuie sa se adapteze la aceste cerinte astfel nct viitoarea forta de munca sa se dovedeasca rapid angajabila si productiva. n consecinta, consilierea si orientarea scolara si profesionala trebuie sa fie influenta si activa n planul adecvarii cu realitatea pietei muncii si schimbarilor sociale, devenind un continuum de interventii de natura psihologica, pedagogica, sociala, educativa, din domeniul

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

legislativ, medical, financiar etc., neomitnd faptul ca ntotdeauna conturarea aspiratiilor profesionale face parte din categoria obiectivelor pe termen lung, iar pentru finalizarea lor trebuie alocate resurse nsemnate de efort, vointa si mobilizare personala constanta (ceea ce, iata, solicita un nou mod economic de gndire).

4.2 Continutul si metodele activitatii de consiliere si orientare scolara si profesionala; tendinte n structurarea programelor de orientare scolara si profesionala Avnd scopuri educative complexe, activitatea de consiliere si orientare presupune patru componente structurale sau directii principale de actiune: A. cunoasterea personalitatii cursantilor; B. educarea n vederea alegerii studiilor si profesiunii; C. informarea scolara si profesionala; D. ndrumarea spre diferite tipuri de studii si grupuri de profesiuni. n functie de aceste componente structurale metodele si tehnicile utilizate n practica consilierii si orientarii se grupeaza n categorii tipologice relativ distincte. Cunoasterea personalitatii cursantului (elev, student, adult) Cunoasterea cursantilor vizeaza, practic, obtinerea de date cu privire la: nivelul de cunostinte si capacitati intelectuale, interesele si aptitudinile pentru un domeniu sau altul, posibilitatile de dezvoltare n domeniul respectiv, atitudinea fata de munca scolara (nvatare) si fata de profesiunea dorita, preferintele si aspiratiile cursantului, trasaturile de caracter si volitionale, nivelul stimei de sine, capacitatile comunicationale s.a.m.d. Practic, se A.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

urmareste depistarea aptitudinilor (ce poate?), a aspiratiilor (ce vrea?), a atitudinilor si comportamentelor (ce face si cum face?). n plus, nu de putine ori, consilierul de profesie sau cadrul didactic diriginte urmareste sa sesizeze si gradul de constientizare de catre fiecare individ a aptitudinilor si posibilitatilor sale reale pentru un anumit domeniu, precum si descoperirea (sau activarea) altor posibile aptitudini de valorificat n situatia n care piata muncii l va obliga pe cursant sa se reorienteze si recalifice (sa procedeze la readaptare profesionala). Si, n sfrsit, deloc de ignorat sunt motivatiile cursantului pentru a se instrui si forma ntr- un anumit domeniu, precum si natura acestora (motivatie intrinseca/extrinseca; motivatie pozitiva/negativa). Investigarea personalitatii cursantului, a dotarilor sale aptitudinale si a trebuintelor de diferite naturi permite avansarea de predictii cu privire la educatia ulterioara a acestuia si chiar a satisfactiilor / insatisfactiilor scolare si profesionale ale acestuia. Metodele si tehnicile de investigare a individualitatii cursantului sunt diverse, cu grade diferite de accesibilitate, relevanta si eficienta pentru consilierea si orientarea scolara si profesionala: observatia spontana si/sau sistematica, convorbirea, chestionarul, analiza rezultatelor scolare, autocaracterizarea, experimentul, inventarele de personalitate si, nu n ultimul rnd, testele psihologice (ndeosebi cele proiective). Sa luam exemplu metoda testelor. Acest instrument (testul) s-a nascut din nevoia de a se introduce mijloace precise si rapide pentru aprecierea capacitatilor individuale. Este vorba, dupa cum spune A. Anastasi, despre o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportamente. Fara a le considera o tehnica exclusiva de investigare a personalitatii, testele prezinta o serie de avantaje pentru procesul educatiei si activitatea de consiliere. n primul rnd, testele usureaza selectia, nlocuind sau comp letnd criteriile traditionale. Aceasta selectie bazata att pe achizitiile dobndite ct si pe posibilitatile intelectuale, att pe

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

valoarea globala, ct si pe capacitatile speciale ale indivizilor va permite alegerea metodelor educative sau a ocupatiilor profesionale care convin fiecaruia. Aplicarea testelor psihologice si pedagogice n vederea orientarii elevilor se va realiza periodic pe parcursul procesului de orientare. nainte de aplicarea testelor, consilierul trebuie sa explice subiectilor scopul utilizarii acestor instrumente, semnificatia si modul n care ele se coreleaza cu studiile si profesiunea pentru care ei manifesta interes. Este vorba ndeosebi de urmatoarele tipuri de teste: a) teste de capacitate mentala, destinate inteligentei si competentei n domenii specifice; b) teste de realizare, care masoara abilitatile si nivelul cunostintelor dobndite pna n momentul respectiv; c) teste de aptitudini (tehnice, matematice, verbale, artistice etc.); d) teste de personalitate, care se axeaza pe caracter, moralitate si conduita. Dupa aplicarea testelor, o atentie sporita trebuie acordata si interpretarii acestora. Interpretarea rezultatelor reprezinta o etapa importanta n procesul consilierii si orientarii, n care lipsa de experienta poate duce la concluzii gresite si la efecte nedorite asupra orientarii elevului. ncheiem problematica utilizarii testelor n procesul consilierii si orientarii, cu precizarea ca nu trebuie sa ne limitam la un singur test pentru a obtine informatii satisfacatoare. Cu ct vom utiliza mai multe teste, cu att va spori gradul de certitudine al concluziilor desprinse. De asemenea, trebuie sa ne reamintim ca, de cele mai multe ori, testul nu este dect un stimulent al activitatii functiilor psihice, dar capacitatile pe care le descopera nu se vor manifesta neaparat n mprejurarile obisnuite. Dupa cum a precizat W. Sterm (1931), exista o forma de inteligenta reactiva care apare n mnuirea testelor, precum si o forma de activitate spontana, declansata de impulsul subiectului nsusi. De aceea, nu

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

este suficienta cunoasterea rezultatului brut al testului. Pentru interpretarea corecta si mai completa a sarcinilor, consilierul mai trebuie sa cunoasca activitatea subiectului n timpul probei si motivatiile sale. Educarea n vederea alegerii studiilor si profesiunii Aceasta componenta structurala este, n esenta, un aspect principal al educatiei generale pe care o asigura scoala; se realizeaza n scopul efectuarii unor optiuni scolare si profesionale corecte si realiste. Presupune urmatoarele: asimilarea unui ansamblu de cunostinte privind diversele domenii ale realitatii; formarea de abilitati si deprinderi; dezvoltarea unor interese de cunoastere multilaterale si a unor interese profesionale dominante; formarea si sustinerea unor aptitudini generale si speciale; formarea unei atitudini deschise, pozitive fata de munca, precum si a disponibilitatii de adaptare continua la exigentele pietei muncii si la mutatiile structurale din societate (comportament permisv la nou si la schimbare); educarea preferintelor si aspiratiilor personale, necesare satisfacerii cerintelor vietii sociale; dezvoltarea motivatiei nvatarii si actiunii; formarea acelor trasaturi volitiv caracteriale necesare exercitarii profesiunii pentru care se opteaza; etc. Pregatirea psihologica si pedagogica a cursantilor, cu accent pe educarea acestor variabile de personalitate sta la baza optiunilor scolare si profesionale, dar n nici un caz nu nseamna grabirea luarii unei decizii si nici constrngerea sau fortarea cursantului de a se orienta spre anumite tipuri de studii si grupuri B.

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

de profesiuni. Ea constituie, n esenta, o actiune permanenta de dirijare a procesului de formare a personalitatii fiecarui individ n parte n directia realizarii unei concordante relative ntre sistemul de preferinte, aspiratii si dorinte cunostintele, abilitatile si capacitatile de care dispune si cerintele vietii sociale. Principalele modalitati si mijloace prin care educatorul orientator si consilier poate realiza pregatirea subiectilor n vederea alegerii studiilor si a profesiunii sunt: lectia ca principala forma de organizare a activitatii didactice, continutul obiectelor de studiu, cuplarea nvatarii teoretice cu nvatarea aplicata, activitati de instruire diferentiata si individualizata si, nu n ultimul rnd, modelul propriu de personalitate, stilul didactic si competenta profesionala a educatorului. C. Informarea scolara si profesionala Pentru a se ajunge la efectuarea unor optiuni corecte si realiste este absolut necesara informarea subiectilor cu privire la tipurile si profilurile de studii pe care le pot urma, la posibilitatile si formele de calificare profesionala, la lumea profesiunilor si dinamica ei specifica, la perspectivele dezvoltarii social economice si oferta sociala de munca n diferite sectoare de activitate. n practica propriu- zisa a orientarii, informarea subiectilor asupra tipurilor si profilurilor de studii, precum si asupra profesiunilor si cerintelor vietii sociale se caracterizeaza printr-o succesiune gradata de actiuni, care pornesc de la o informare cu caracter general spre una aprofundata si specializata. Din punct de vedere didactico- metodic, principalele etape care se contureaza n cadrul acestei succesiuni sunt, n linii mari, urmatoarele: a) o informare gene rala asupra formelor de pregatire scolara si de activitate profesionala, prin care se urmareste familiarizarea subiectilor cu diversitatea formelor de pregatire si de activitate socio- umana;

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

b) o informare relativ diferentiata, cu privire la activitatile profesionale spre care se poate ndrepta subiectul n etapa respectiva; c) o informare n detaliu asupra domeniilor de activitate spre care subiectul are acces, n conditiile respectarii principiului concordantei relative dintre ceea ce vrea, ceea ce poate si ceea ce trebuie sa faca; d) o informare specializata, asupra formelor de solicitare si asupra nivelului concordantei dintre solicitarile profesiunii respective si posibilitatile elevului 4 . Modalitatile si mijloacele de informare a elevilor sunt multiple si diversificate, fapt pentru care exista numeroase ncercari de clasificare a lor. Una din cele mai complexe si totodata mai operationale clasificari este cea realizata n functie de caracterul pe care-l au diversele metode si mijloace de informare utilizate n practica orientarii: a) academice sau orale (cicluri de conferinte, cursuri, consultatii, ntlniri cu specialistii din diferite domenii de activitate etc.); b) concrete (stagii de practica, activitati practice n laboratoare, ntreprinderi, firme particulare etc.); c) audiovizuale (expozitii, muzee tehnice, seturi de casete video, emisiuni speciale de radio si televiziune etc.); d) scrise (monografii profesionale, ghiduri scolare si profesionale, buletine de informare, reviste de specialitate, articole de presa).

Holban, Ion (coord.) Laboratorul scolar de orientare, EDP, Bucuresti, 1983, p.16

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

n urma diverselor contacte cu surse de informare si n urma discutiilor purtate cu consilierul, subiectul se va decide asupra unui domeniu de activitate sau chiar asupra profesiunii date. Alegerea trebuie sa- i apartina n totalitate, consilierul doar asistndu-l n evaluarea propriilor decizii. Rolul consilierului este de a-l nvata pe subiect cum sa obtina informatii utile, cum sa le utilizeze eficient, sa le coreleze si sa le raporteze corect la posibilitatile sale. Subiectul trebuie sa stie ca alegerea sa nu este definitiva, n sensul ca se poate reveni asupra ei pe parcursul procesului de orientare; consilierul trebuie sa-l sprijine si sa-l ncurajeze pe subiect n diversele directii posibile, cum ar fi: sa actioneze n vederea luarii unei decizii, sa adopte un program specific de pregatire, sa-si reevalueze periodic alegerile facute etc. Redam sintetic acest proces de luare a deciziei profesionale, prin schema grafica elaborata de G. Collins (1988), ntr- una din lucrarile sale 5 (vezi fig.1).

Collins, G. Christian Counseling, Word Publishing, Dallas, U.S.A., 1998, p.49

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale Alcatuirea unei liste cu: Interese Abilitati Domenii de experienta Scopuri n viata Obiective profesionale Profesiunea visata Culegerea de informatii despre un numar de profesiuni si posibilitatile lor

Alcatuirea unei liste evaluative a unui numar de profesiuni si posibilitatile lor Posibilitati, Alternative Aspecte pozitive si negative 1. 2. 3.

R E E V A L U A R E

Decizia de a urma o alternativa

Miscarea n directia aleasa

Evaluarea deciziei

Continuare

Decizia de schimbare

Fig.1 Procesul de luare a deciziei profesionale

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

ndrumarea spre diferite tipuri de studii si grupuri de profesiuni Aceasta actiune ncheie procesul de orientare, n diferitele sale stadii sau etape (la absolvirea gimnaziului si la absolvirea liceului). Ea presupune acordarea unui sfat de orientare, a unei recomandari finale cu caracter facultativ si constnd n informatii si sugestii cu privire la profilul de studii si ramura de activitate profesionala n care cursantul are sanse maxime de dezvoltare si afirmare. Prin acest sfat se exprima judecati de valoare cu privire la corectitudinea alegerii, nivelul de pregatire si dotare a individului, recomandari privitoare la ce trebuie sa faca n viitor pentru a transpune n viata optiunea sa scolara si profesionala. Practic, prin aceasta recomandare finala, cursantului i se pune un diagnostic de adaptabilitate sociala si profesionala. Divizarea continutului procesului de orientare scolara si profesionala este pur conventionala, fiind facuta din ratiuni de ordin metodic. n practica orientarii, cele patru componente structurale se ntrepatrund si interconditioneaza, conturndu-se ca subsisteme polifunctionale. Sintetiznd, continutul activitatii de consiliere si orientare consta n: informarea si documentarea personala (prin consultarea de profile ocupationale, monografii profesionale, ghiduri si lucrari de specialitate, participarea la activitati practice; informarea si educatia pentru orientarea carierei, desfasurate sistematic n cadrul scolii sau n afara acesteia; valorificarea n grup a experientelor pozitive ale cursantilor; exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesionala initiala si continua, sau simularea situatiilor favorabile bunei orientari;

D.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

desfasurarea de activitati orientate catre punerea n practica a tehnicilor de cautare a unui loc de munca (redactarea unui C.V., a unui proiect personal de dezvoltarea carierei, a unei scrisori de prezentare, a portofoliului personal); activitati specifice si speciale initiate de consilieri n institutii de profil (convorbire, consiliere, evaluare). Constatam ca activitatea de consiliere si orientare tinde sa rezolve, simultan, doua aspecte extrem de importante n prezent: 1. asigurarea echitatii sociale prin democratizarea permanenta a accesului la educatie si formarea profesionala; 2. ameliorarea continua a bunei utilizari a resurselor umane de care societatea dispune. Astazi, orientarea profesionala nu mai apare ca o simpla actiune de ndrumare a unui individ n momentul hotartor al alegerii profesiunii. Aceasta orientare nu este doar o actiune simpla, cu specific periodic, ci rezultatul unei serii de influente educative permanente, determinate de cerintele mediului social si de cunoasterea propriilor aptitudini. Orientarea profesionala nseamna pregatirea pentru selectia profesionala, care reflecta, n general, cerintele speciale ale procesului de munca fata de individ. Orientarea pregateste individul pentru selectie si trebuie sa-l convinga n ceea ce priveste capacitatile sale de munca, stimulndu- i vointa, pentru ca acesta sa poata face fata eforturilor cerute de profesionalizare. A orienta profesional nseamna a ajuta adolescentul sau tnarul sa se cunoasca pe sine, capacitatile sale fizice si psihice si, n acelasi timp, sa cunoasca cerintele mediului social n care traieste, cerintele legate de productie si cultura, sa fie capabil sa-si exprime n cunostinta si din convingere optiunea pentru o profesiune sau alta.

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Realizarile obtinute pna n prezent n domeniul orientarii scolare si profesionale constituie doar un punct de plecare pentru planificarea si pilotarea carierei. O data integrat profesional, monitorizarea prin consiliere a individului nu nceteaza. Urmeaza, de regula, planificarea carierei astfel nct angajatul sa se elucideze asupra posibilitatilor de ascensiune profesionala dar, mai ales, ce i ofera viitorul n materie de cariera. n general, ntelesul popular al termenului cariera este asociat cu ideea de miscare ascendenta sau de avansare a unei persoane ntr- un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a dobndi mai mult prestigiu si mai multa putere. O cariera se refera la situatii diferite pentru oameni diferiti. Este posibil ca un individ sa gndeasca cariera ca fiind o serie de posturi diferite, n timp ce un alt individ vede cariera ca similara cu o ocupatie. Traditional, termenul de cariera este asociat doar cu aceia care detin roluri manageriale sau ocupa posturi bine platite. n timp, conceptul de cariera a dobndit o acceptiune larga si o aplicabilitate tot mai globala. Astfel devenind deosebit de complex, conceptul de cariera are n vedere att ntregul personal al firmei, ct si dezvoltarea personala n cadrul postului detinut sau chiar n cadrul altor ocupatii (gospodari, mame, tati, muncitori voluntari, lideri ai vietii civile etc.), deoarece capacitatea unei persoane de a face fata unor servicii sau unor responsabilitati mai mari creste pe masura ce timpul trece si se acumuleaza experienta. De exemplu, un angajat poate ramne n cadrul aceluiasi post, acumulnd si dezvoltnd deprinderi necesare, fara a avea o miscare ascendenta n ierarhia profesionala sau organizationala. De asemenea, este posibila miscarea unui individ pe diferite posturi din organizatii sau domenii diferite. n sfrsit, desi conceptul de cariera este clar legat de munca, acesta trebuie sa fie suficient de larg pentru a include nu numai experienta muncii, ci si modul de viata sau conditiile de trai

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

deoarece viata extraprofesionala a unei persoane joaca un rol deosebit n cadrul carierei. Cu alte cuvinte, cariera, acest concept cu reale conotatii educationale, reprezinta o parte importanta din viata unui individ, care, la rndul ei, reprezinta o perma nenta lupta pentru atingerea scopurilor sau obiectivelor personale. Astfel, indivizii sunt, de obicei, dornici sa dezvolte cariere profesionale care tin cont att de nevoile personale si familiale, inclusiv educatia copiilor, ct si de carierele partenerilor si de calitatea vietii. Prin urmare, dezvoltarea carierei profesionale nu este o problema de-sinestatatoare, ci trebuie privita n contextul vietii si dezvoltarii de ansamblu a unei persoane si nu numai n calitate de angajat. Astfel, potrivit literaturii de specialitate, conceptul de cariera are mai multe ntelesuri: Cariera = avansare. Aceasta viziune a carierei presupune mobilitate, de obicei, ascensiunea ntr-o organizatie sau ierarhie profesionala. Cariera = profesie. Potrivit acestui punct de vedere, anumite ocupatii constituie o cariera (manageri, profesionisti, muncitori), n timp ce alte ocupatii sunt gndite ca posturi (ospatari, muncitori necalificati sau vnzatori). Cariera = succesiune de posturi de-a lungul vietii . n aceasta viziune, cariera reprezinta istoria unor posturi individuale. De asemenea, alti autori nteleg prin cariera succesiunea de functii, n ordine crescatoare a prestigiului, prin care trece angajatul n mod ordonat, dupa o regula previzibila. Cariera = succesiune de experiente profesionale. Aceasta este o abordare subiectiva care se concentreaza asupra istoriei unei experiente de munca ce poate cuprinde propriile conceptii, aspiratii, succese, insuccese etc. n aceeasi acceptiune, alti specialisti n domeniu definesc cariera ca pe o succesiune de roluri n munca ale unui individ sau ca pe o succesiune de experiente separate, corelate ntre ele, prin care orice persoana trece de-a lungul vietii.

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

O definitie asemanatoare este data de David J. Cherrington care ntelege cariera ca pe o succesiune de experiente individuale, legate de munca si cstigate de-a lungul vietii. Aceasta nseamna ca o cariera este un concept individual deoarece fiecare persoana are o succesiune unica de experiente legate de munca. Cariera = percepere individuala a succesiunii de atitudini si comportamente, asociata cu experientele si activitatile de munca de-a lungul vietii personale. Dupa cum se poate constata, aceasta definitie propusa de Douglas T. Hall are n vedere att aspectele subiective (experiente, roluri), ct si pe cele obiective (atitudini si comportamente pe posturi) care pot sa apara de-a lungul vietii active a unei persoane, fara a face vreo referire la ceea ce nseamna avansarea persoanei respective. Cariera = cadrul dinamic n care omul si percepe viata n ntregul ei si interpreteaza semnificatia diferitelor calitati personale, actiuni si lucruri care i s-au ntmplat. Deci tot o interpretare subiectiva a carierei. Remarcam faptul ca specialistii n domeniu ncearca o distinctie ntre cariera obiectiva, care vizeaza perceperea de sine si rolul muncii n viata proprie a fiecarui individ. Din aceste considerente, ea trebuie atent planificata. Potrivit literaturii de specialitate si practicii manageriale n domeniul resurselor umane, planificarea carierei reprezinta: Procesul de identificare a nevoilor, aspiratiilor si oportunitatilor privind cariera n cadrul unei organizatii, precum si acela de realizare a unor programe de dezvoltare a resurselor umane n scopul sustinerii carierei respective; Procesul de alegere a ocupatiilor, organizatiilor si cailor de urmat n cadrul unei cariere; Procesul continuu de descoperire, dupa cum afirma Edgar Schein, n care o persoana dezvolta lent un concept propriu ocupational, ca rezultat al capacitatilor sau abilitatilor, nevoilor,

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

motivatiilor si aspiratiilor acesteia, precum si al propriului sistem de valori; Procesul prin care angajatii individuali identifica si traduc n viata pasii pentru atingerea scopurilor carierei. Planificarea carierei constituie un proces deosebit de complex si sistematic de stabilire a obiectivelor carierei, de elaborare si implementare a strategiilor, de autoevaluare si analiza a oportunitatilor, precum si de evaluare a rezultatelor. De asemenea, procesul planificarii carierei angajeaza att responsabilitatea individului, ct si a organizatiei din care face parte, cum rezulta din schema urmatoare:
Feedback
Nevoile si aspiratiile individuale Evaluarea si consilierea personalulu i Eforturile individuale de dezvoltare

Armonizare

Armonizare Situarea pe drumul carierei

Nevoile si oportunitatile organizationale

Planificarea personalului si informarea carierei

Programele de pregatire si dezvoltare

Feedback

Sursa: Ivancevich J.M., Glueck W.F. Foundations of Personnel Human Resources Management, Business Publications, Inc., Texas, 1986, p.521

Reprezentarea grafica evidentiaza faptul ca, individul trebuie sa-si identifice aspiratiile si abilitatile sau capacitatile, iar prin evaluare si consiliere sa nteleaga care sunt eforturile necesare sau cerintele de pregatire si de dezvoltare pentru o anumita ruta profesionala. Perspectiva individuala a planificarii

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

carierei este deosebit de importanta deoarece constituie o problema care preocupa, n general, pe toti oamenii si care, n cele din urma, trebuie sa raspunda la numeroase ntrebari, cum ar fi:

Posibil set de ntrebari

Ce am nvatat acum? Ce stiu sa fac? Ce mi-a placut cel mai mult din ce am nvatat sau am facut pna acum? Ce as dori sa fac? Ce cred ca pot face? Care -mi sunt limitele? Care sunt exigentele actuale ale pietei muncii si tendintele ei pe segmentul spre care m-am orientat (prin pregatire) sau pe care l-am practicat? Care ar fi informatiile de care as avea nevoie si de unde le-as putea obtine? Este nevoie sa continui studiile sau, eventual, sa ma recalific? Ce alte posibilitati am? Cum sa-mi organizez un calendar de activitati si cum sa-mi structurez planul de actiune?

Organizatia, la rndul sau, trebuie sa-si identifice nevoile si oportunitatile, sa-si planifice personalul si sa asigure angajatilor sai informatiile necesare si pregatirea corespunzatoare dezvoltarii carierei, ceea ce nseamna ca nevoile organizationale nu pot fi satisfacute daca nevoile individuale sunt neglijate. Desi toti managerii ar trebui implicati n aceasta activitate, putini poseda pregatirea si experienta necesara pentru a sprijini, prin consiliere, planificarea si dezvoltarea carierei. Mai mult dect att, desi este o activitate deosebit de importanta, relatia de ndrumare sau de parteneriat, prin care individul este ajutat sa faca fata problemelor n mod pozitiv si constructiv, poate deveni n unele situatii destul de daunatoare, daca individul devine prea dependent, daca

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

mentorul nu manifesta suficienta flexibilitate, daca refuza generozitatea individului, daca este usor banuitor sau daca interese de natura afectiva sau chiar unele manifestari de invidie intervin n relatia respectiva de parteneriat. Deoarece consilierea carierei este o activitate care necesita o pregatire speciala, seful direct nu este ntotdeauna persoana cea mai potrivita pentru aceasta activitate. n majoritatea organizatiilor, ndeosebi n cele suficient de mari, managementul carierei este o functie a departamentului de resurse umane n cadrul caruia exista sau trebuie sa existe personal specializat care sa sprijine prin consiliere planificarea si dezvoltarea carierei sau care sa ajute angajatii sa evite nelinistea, nemultumirea sau crizele de la mijlocul vietii ce pot sa apara atunci cnd angajatii respectivi constata ca stadiul dezvoltarii carierei lor nu corespunde propriilor aspiratii. De aceea, planificarea carierei trebuie sa aiba n vedere numeroase aspecte, inclusiv urmatoarele: Membrii organizatiei trebuie sa fie recunoscuti si tratati ca individualitati distincte, cu nevoi, dorinte si abilitati unice; Indivizii sunt mult mai motivati ntr-o organizatie care raspunde aspiratiilor lor; Indivizii pot dezvolta, schimba si descoperi noi directii de actiune daca le sunt aratate ct mai exact oportunitatile sau daca sunt ncurajati si ndrumati. Traditional, majoritatea organizatiilor au n vedere carierele angajatilor cu performante nalte si cu posibilitati mari de promovare. Acesti angajati sunt asa-zisele vedete sau stele n ascensiune carora li se acorda o asistenta sau o consiliere speciala pentru o dezvoltare rapida a carierei sau pentru asa-zisul drum rapid. Pe de alta parte, majoritatea angajatilor asa-zisi oameni de baza, care au sanse mai reduse de promovare, spera, la rndul lor, ca, n urma rezultatelor obtinute, sa fie recompensati cu o promovare.

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

n aceste conditii, rareori exista, totusi, un mecanism formal prin care individul sa devina parte competenta a unui proces de planificare a carierei. Desi aceasta situatie se mentine nca, tot mai multe organizatii si sporesc preocuparile n domeniul managementului carierei, elabornd planuri si programe de evolutie a carierei profesionale, dezvoltarea carierei fiind un aspect semnificativ al perfectionarii resurselor umane. Dupa cum rezulta din figura de mai sus, planificarea carierei implica, de asemenea, armonizarea nevoilor si aspiratiilor individuale cu nevoile si oportunitatile organizationale. Aceasta nseamna ca, pentru a fi ct mai eficienta, planificarea carierei trebuie sa realizeze o concordanta ntre scopurile carierei individuale si nevoile de personal ale organizatiei, ntre eforturile individua le de dezvoltare si programele de pregatire si dezvoltare ale firmei sau instiutiei respective. Nevoile si oportunitatile individuale pot fi armonizate ntro varietate de moduri. Potrivit unui studiu recent al Asociatiei Americane de Management (AMA), abordarile cel mai frecvent folosite sunt: Consilierea informala cu ajutorul personalului de conducere; Consilierea carierei cu ajutorul supraveghetorilor. Aceste abordari sunt, adesea, destul de informale. Cu toate acestea, consilierea carierei este privita de catre organizatie ca un serviciu pentru angajatii sai, iar departamentul de resurse umane are n componenta, n unele cazuri, servicii de consiliere. Aceasta cu att mai mult, cu ct asistenta furnizata de organizatie sau consultanta oferita de catre ma nageri sau departamentul resurse umane ajuta angajatii sa-si planifice cariera si sa o remodeleze n cazul aparitiei unor schimbari. De asemenea, consilierea carierei cu ajutorul supraveghetorilor este cuprinsa, de obicei, n evaluarea performantei, proces care permite angajatului sa cunoasca nu

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

numai posibilitatile sale, ci si ceea ce i ofera viitorul. De aceea, supraveghetorii sau managerii de la diferite niveluri ierarhice trebuie sa fie capabili sa realizeze consilierea carierei nu numai n cadrul unui anumit compartiment, ci n ntreaga organizatie. Cu toate acestea, ntruct sefii directi detin, de obicei, informatii limitate privind ntreaga organizatie, adesea, este necesar ca aceasta sa adopte practici de consiliere a carierei mai formale si mai sistematice, cu att mai mult, cu ct consilierea carierei fiind o activitate ce necesita o pregatire speciala, seful direct nu este ntotdeauna persoana cea mai potrivita pentru a realiza activitatea respectiva. De aceea, multe organizatii apeleaza la personal specializat a carui sarcina este de a asigura consultanta n domeniul respectiv sau de a sprijini prin consiliere planificarea si dezvoltarea carierei. Potrivit teoriei si practicii manageriale n domeniul resurselor umane, principalii factori care pot influenta alegerea carierei sunt: Auto- identitatea; Interesele; Personalitatea; Mediul social. Practic, individul se angajeaza, de fapt, ntr-o autoevaluare deosebit de importanta ale carei avantaje pot fi: Identificarea punctelor forte si a punctelor slabe care permit individului sa stabileasca ct mai realist scopurile carierei; Elaborarea unei liste a posturilor compatibile si incompatibile; Crearea bazei informationale pentru asigurarea pregatirii necesare n vederea unei eventuale promovari.

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

De aseme nea, planificarea carierei individuale presupune parcurgerea urmatoarelor etape: 1. Culegerea informatiilor privind calificarile, interesele si valorile indivizilor; 2. Identificarea domeniilor ocupationale preferate; n acest sens, este posibil ca initial sa existe mai multe optiuni care se restrng treptat, pe masura ce ne informam asupra domeniilor respective. De asemenea, pe masura ce se obtin mai multe informatii privind cerintele educationale sau de pregatire, posibilitatile de cstig, unele aspecte specifice etc. se constata ca, de fapt, numai unele ocupatii sau posturi corespund calificarilor, intereselor sau valorilor indivizilor. Dupa alegerea ocupatiei sau a postului, este necesar sa se stabileasca scopul carierei pe baza alegerii initiale. 3. Testarea alegerii carierei pe baza realitatii, care poate dovedi daca s-a facut o evaluare corecta si o alegere corespunzatoare a postului. Are loc, de fapt, implementarea procesului de planificare a carierei, existnd totodata numeroase motive (sarcini monotone, conditii grele de munca, pregatire dificila etc.) care pot determina revizuirea scopurilor carierei. n general, dupa cum s-a mentionat, individul dispune de numeroase alternative sau oportunitati privind cariera. Cu toate acestea, avnd n vedere teoria si practica manageriala n domeniul resurselor umane, n general, si comportamentul organizational, n special, John R. Schermerhorn si colaboratorii subliniaza necesitatea cunoasterii si ntelegerii ct mai corecte a urmatoarelor comandamente ale carierei: Rezistenta vizibila; Dorinta pentru schimbare; Descopera un mentor; Conducerea propriei cariere; Educatia continua.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

Am putea ncheia cu definitia data consilierii de R.W. Strovig, definitie ncrustata astazi pe o placa de tip comemorativ la Universitatea din Wisconsin (U.S.A.) Departamentul de Consiliere si Orientare: Consilierea nseamna multe lucruri. Ea este o tehnica de informare si evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este experienta de comunicare. Dar mai mult dect att, ea este o cautare n comun a sensului n viata omului cu dezvoltarea dragostei ca element esential concomitent cu cautarea si consecintele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanta, daca nu exista actiunea de cautare a sensului vietii. ntr-adevar, aceasta cautare este nsasi viata, iar consilierea este numai o intensificare speciala a acestei cautari. Experienta acumulata n tarile dezvoltate n domeniul OSP evidentiaza o serie de tendinte de organizare si dezvoltare, dintre care trei se afirma cu dominanta: 1. tendinta permanentizarii orientarii scolare si profesionale, deriva din caracterul sau procesual si, n egala masura, din mutatiile structurale constante care se produc la nivelul pietei muncii, respectiv a nomenclatoarelor de functii si meserii. Uzura morala rapida la care sunt expuse profesiile, la ora actuala, solicita nceperea OSP din primii ani de scoala si prelungirea pna n ultimii ani ai vietii active. Accentul pus pe caracterul permanent al orientarii conduce la extinderea si, dupa caz, ameliorarea serviciilor de orientare, facilitarea informarii asupra profesiilor si posibilitatilor de formare. n tari europene, precum Franta, Marea Britanie, acest lucru este legiferat, deoarece se recunoaste necesitatea unei perspective de progres profesional pe termen lung. 2. tendinta asigurarii unui ajutor sustinut consilierilor si consultantilor n OSP. La ora actuala, se contureaza un model profesional deschis, permisiv pentru specialistul n OSP, acel specialist care are posibilitatea sa identifice si/ sau activeze o varietate de metode, procedee si tehnici de consiliere,

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

interactionnd sau coopernd si cu nespecialisti care au tangenta cu domeniul; 3. tendinta activarii si/sau cointeresarii subiectului (beneficiarului) programelor de orientare profesionala. Practic, acesta nu se mai poate cantona n zona expectatiei, manifestnduse ca receptor pasiv; individul trebuie sa se informeze si singur (cu discernamnt si obiectivitate) utiliznd resursele disponibile n centrele de informare asupra profesiilor, apelnd la calculator (internet) sau asociindu-se cu alti indivizi pentru a exploata n propriul beneficiu cerintele de informare. Activizarea individului vizeaza si implicarea nemijlocita n programe extracurriculare de educatie economica dobndind un comportament dinamic, continuu adaptabil si proactiv. Aceste noi structuri si directii de orientare, mai putin formalizate, functioneaza deja n anumite tari occidentale, ca raspuns la dinamica economica, cresterea somajului, perisabilitatea sporita a profesiunilor. Se sugereaza tot mai mult ideea unui model de ierarhizare a specialistilor care deruleaza programe de OSP. Acest model are trei niveluri: Nivel 1 profesori, manageri scolari, cadre cu functii de conducere, responsabili de personal; Nivel 2 consilieri de orientare; Nivel 3 psihologi, metodisti, alti specialisti cu o formatie teoretica si tehnica aprofundata. Modelul propus, cu cele trei nivele aferente, este sugerat de teoria si practica internationala. Este un adevar de necontestat ca individului i se cere sa progreseze profesional pe toata durata vietii active, sa se preocupe de propria-i cariera, sa fie competent n domeniul sau, sa posede cel putin bispecializare, sa fie dinamic si flexibil. n conditiile n care frontierele dintre profesii tind sa se estompeze, devenind tot mai putin rigide, trecerea de la o profesie la alta se face prin implementarea sistemelor de management, pilotare si dezvoltare a carierei. Orientarea scolara si profesionala dobndeste un rol activ si semnificativ n asistarea individului n

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

formarea sa continua. Rezulta ca educatia inclusiv economica si gaseste locul n toate momentele existentei individului si n totalitatea situatiilor si circumstantelor n care se va afla. Afirmatiile de mai sus ramn valabile si n cazul consilierii, care a devenit n prezent o componenta intrinseca a educatiei, ca subsistem al acesteia. Prin urmare, consilierea profesionala reprezinta un subsistem al educatiei permanente contemporane n cadrul caruia se asigura dezvoltarea personalitatii omului sub toate aspectele, pregatirea continua a acesteia n vederea alegerii corecte si realiste a studiilor si profesiunii, dezvoltarea profesionala sau profesionalizarea sa treptata.

4.3 Consilierea si orientarea scolara si profesionala n Romnia; conexiuni cu educatia economica si antreprenoriala n Romnia, consilierea si orientarea scolara si profesionala sunt (tind sa devina) un parteneriat, o noua interactiune ntre scoli si universitati, pe de o parte si mediul nconjurator (economic, administrativ si cultural) pe de alta parte, subliniind necesitatea unui nvatamnt recuplat cu nevoile de calificare resimtite n societate si reconsidernd pertinent profesiile cerute de piata muncii. Deoarece scoala, ca institutie prestatoare de servicii educationale, reprezinta cadrul propice pentru dezvoltarea de activitati specifice consilierii si orientarii desfasurate n mod organizat si sistematic si asistate de un personal specializat, Noul Curriculum Scolar destinat nvatamntului preuniversitar include o noua arie curriculara intitulata Consiliere si Orientare. Pentru scolile profesionale si postsecundare au fost introduse modulele: Orientare si Consiliere Vocationala (anii II si III scoli profesionale) si Informare si Orientare Vocationala (anii I si II scoli postliceale). Modulele sunt menite sa ofere elevilor

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

informatiile de baza necesare pentru cresterea sanselor de integrare scolara si socio profesionala. n documentele curriculare primare (planuri cadru si programe de nvatamnt) sunt prevazute activitati didactice de consiliere si orientare diferentiate pe cicluri curriculare si concordante cu principiile de elaborare a planului cadru. Astfel, potrivit Principiului racordarii la social, coroborat cu cel al flexibilitatii si al egalitatii sanselor, s-a stabilit un raport adecvat ntre trunchiul comun (care ofera tuturor oportunitati echivalente) si curriculum- ul la decizia scolii (care permite parcursuri scolare diferentiate). Pachetele optionale permit o pregatire pentru specializarea universitara, ct si o pregatire medie viznd absorbtia pe piata muncii. Principiul functionalitatii, ce vizeaza racordarea diverselor discipline, precum si a ariilor curriculare la vrste scolare, a condus la structurarea procesului de nvatare n cicluri curriculare. Unul dintre acestea, ciclul de observare si orientare, ce cuprinde clasele VII-IX, are ca obiectiv major orientarea, n vederea optimizarii optiunii scolare si profesionale ulterioare. De asemenea, ciclul de specializare (clasele XII-XIII) urmareste prespecializarea n vederea integrarii efective n nvatamntul universitar de profil pe piata muncii. Principiul racordarii la social, are drept consecinta asigurarea unei legaturi optime ntre scoala si comunitate, ntre scoala si cerintele sociale. Ca urmare, a fost creata aria curricualra Consiliere si orientare, cu ajutorul careia elevii vor putea, ntre altele, sa se orienteze n cunostinta de cauza spre diferitele tipuri de iesiri din sistem: liceu teoretic, tehnologic sau vocational, scoala profesionala sau piata muncii dupa nvatamntul liceal; sau nvatamntul postliceal, nvatamnt superior sau piata muncii dupa nvatamntul liceal. Aria curriculara Consiliere si Orientare reprezinta un domeniu nou n planul de nvatamnt. n cadrul acestei arii vor continua sa existe, ntlnirile profesorului-diriginte cu clasa.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

Tematica acestora este stabilita de catre diriginte, n acord cu programa orientativa a M.E.C. si cu situatiile concrete din practica scolara. Aceste ntlniri pot avea loc cu ntregul efectiv de elevi ai clasei sau doar cu o parte dintre acestia. Pe de alta parte, aria curriculara Consiliere si Orientare reprezinta cadrul organizat de ntlnire ntre elevi si profesori consilieri, desemnati de Consiliul administrativ al scolii. Continutul ariei curriculare poate fi urmatorul: a) consiliere n probleme legate de tehnici de nvatare eficienta; b) consiliere si orientare scolara; c) consiliere n situatii de ramnere n urma la nvatatura a unor elevi; d) consiliere si orientare scolara pentru elevii performanti; e) consiliere n chestiuni legate de viata personala; f) consiliere de specialitate, relativ la predarea/nvatarea disciplinelor scolare. Decizia privind continutul orelor de Consiliere si Orientare apartine Consiliului de administratie al scolii. n nvatamntul primar, orele optionale de Consiliere si Orientare sunt sustinute de nvatatori, care pot lucra n echipa cu psihologi, pedagogi sau alti profesori consilieri ai scoli. n nvatamntul gimnazial, n scolile n care functio neaza psiho-pedagogi scolari, orele de Consiliere si Orientare vor fi sustinute de catre acestia, fie individual, fie n echipa cu alti profesori desemnati de catre Consiliul de administratie al scolii. Aceasta arie curriculara pune accent pe urmatoarele aspecte: facilitarea participarii la viata sociala a clasei, scolii, comunitatii locale; dezvoltarea unor strategii personale de evitare a esecului scolar;

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

familiarizarea cu fisele de post ale unor familii ocupationale; formarea atitudinilor de acceptare a schimbarilor din mediul social, economic, cultural si politic n care absolventul si va desfasura activitatea; participarea motivata la initierea si la derularea propriului traseu de nvatare.

Sursa: Curriculum National pentru nvatamnt obligatoriu. Cadrul de referinta. MEN, CNC. Bucuresti, Editura Corint, 1998

Activitatea de OSP se desfasoara si printr-o retea de Cabinete scolare si interscolare de asistenta psihopedagogica, ca si prin Centre judetene de asistenta psihopedagogica, a caror activitate este reglementata prin Ordinul Ministrului nr.3064/18.01.2001 privind orientarea scolara si profesionala n nvatamntul din Romnia si stipulata n regulamente de organizare si functionare. n planurile de activitate ale acestor institutii exista capitole distincte referitoare la orientarea scolara si profesionala care cuprind: v modalitatile de informare a unitatilor scolare, elevilor si familiilor acestora n legatura cu problematica orientarii si consilierii; v graficul actiunilor de formare continua; v graficul ntlnirilor speciale cu elevii claselor a VIII-a si a XII-a, precum si cu cei ai anilor terminali din scolile profesionale; v programul consultatiilor individuale sau de grup. Se poate constata ca reactia scolii ca institutie de educatie, formare si orientare la mobilitatea sociala si economica este de adaptare rapida a continutului, structurilor si functiilor sale nct sa fie create premise favorabile pentru elevi de integrare sociala rapida, diminundu-se sensibil imprevizibilul si hazardul n alegerea profesiei. n fapt, cunoasterea de catre fiecare

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

elev/student a propriilor interese, valori, abilitati si competente, precum si a preferintelor pentru un anumit tip de activitati si medii de munca sunt o dovada a maturizarii sale. Procesul de educatie economica si formare profesionala constituie puntea necesara trecerii spre lumea muncii si a vietii sociale adulte. n acest demers, Consilierea si Orientarea se constituie ntr-o arie de aplicatii, dezbateri practice, experiente si atitudini care trebuie nvatate a fi exersate n viata, din aceasta perspectiva nvatarea avnd sensul de a nvata pentru a sti sa faci. Programele de Consiliere si Orientare sunt structurate corespunzator ciclurilor curriculare, dupa cum urmeaza: n primele doua cicluri, respectiv ciclul achizitiilor fundamentale si ciclul de dezvoltare (corespunzator claselor I VI), sunt abordate probleme legate de nvatarea scolara, consiliere n situatii de esec scolar, continutul ariilor curriculare, informatii utile referitoare la oferta educationala pentru gimnaziu. La acest nivel, nvatatorii, mpreuna cu personalul didactic specializat n educatia economica, dezvolta si actiuni de cunoastere si ntelegere a vietii economice. Activnd metode didactice moderne cum ar fi jocul de rol, metoda cubului, Phillips 6-6, Brainstorming- ul, Conversatia euristica s.a., educatorii pot determina pe elevi sa se perceapa n calitatea lor de consumatori si producatori; elevii pot fi acomodati cu ideea ca nimic nu este gratis, ca orice actiune are un pret, un cost materializat n efort, timp, renuntari, bani, implicare afectiva etc. toate acestea pentru ca omul are mai multe nevoi dect resurse. Practic, nca de la aceste vrste mici, copilul trebuie educat pentru a dobndi un comportament economic adecvat timpului n care va trai, comportament materializat n nevoia de a nvata, de a se instrui, de a se autoeduca; n ciclul de observare si orientare, aferent claselor VII IX, n cadrul organizat al orei de Consiliere si Orientare, se procedeaza la descoperirea de catre elevi a propriilor afinitati, aspiratii si valori, dezvoltndu-li-se capacitatea de analiza a

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

competentelor dobndite prin nvatare, scopul fiind orientarea spre acele parcursuri scolare si, respectiv, profesionale favorabile si adecvate personalitatii fiecaruia. La acest nivel scolar gimnaziu pe lnga informarea scolarilor cu privire la filierele si profilurile educationale, posibilitatile oferite de fiecare traseu scolar pentru dezvoltarea profesionala si sociala ulterioara, se pot dezvolta n continuare programe de educatie economica si antreprenoriala. Este vrsta la care copilul, aflat n prag de adolescenta, trebuie sa nteleaga ca urmeaza sa ia decizii importante cu privire la viitorul sau, sa opteze pentru ceva sau altceva (alternative). Aceasta pentru ca omul nu poate avea tot ce-si doreste, ci trebuie sa aleaga unele lucruri si sa renunte la altele. Identificnd si comparnd n mod sistematic alternativele, elevul de gimnaziu ajutat de specialistul n consiliere si orientare si de formatorul n educatia economica va fi capabil sa ia decizii n cunostinta de cauza si, chiar, sa anticipeze (ntr-o oarecare masura) consecintele optiunilor lui; toate acestea si datorita faptului ca prin activitati scolare sau periscolare a nceput sa i se formeze un mod economic de gndire. Una din finalitatile importante ale educatiei economice este sa formeze cetateni care pot analiza probleme, pot medita la ceea ce citesc si aud si pot adopta decizii bazate pe propria lor judecata. La aceasta vrsta sporesc considerabil nevoile de informare ale scolarilor cu privire mai ales la avantajele diferitelor filiere scolare de urmat, precum si cu privire la posibilitatile de continuare a studiilor si de insertia profesionala oferite de fiecare optiune. Este momentul ca elevul sa afle cum trebuie sa actioneze pentru a lua o decizie justa, altfel spus sa cunoasca matricea pentru luarea unei decizii: 1. care este problema? (ce decizie crezi ca vei lua) 2. care sunt alternativele? (ce te gndesti sa faci) 3. care sunt criteriile de selectie? (cu ce costuri, cu ce avantaje, care- i realitatea) 4. care este ierarhia criteriilor? (n ordinea importantei) 5. evaluarea alternativelor (functie de criterii)

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

6. luarea deciziei (solutia optima). Aceasta matrice este, de fapt, un model rational de a adopta o decizie, cntarind costurile si beneficiile si, n final, stabilind costul real al deciziei luate. 3. n ciclul de aprofundare clasele X -XI profesorii consilieri contribuie la cunoasterea de catre elevi a propriilor interese de nvatare deoarece este momentul la care acestia trebuie sa aleaga disciplinele optionale, acele discipline care vin n completarea/sustinerea traseului pe care s-au nscris la terminarea gimnaziului. Principalele activitati de educatie economica destinate acestei grupe de vrsta vizeaza specificitatile economiei de piata, rolul concurentei pe piata, modul n care orice individ poate fi afectat de schimbarile economice care se produc n societate, care sunt principalele institutii economice specifice economiei de piata si cum garanteaza acestea dezvoltarea personala si sociala, care este rolul banilor cum se poate demara o afacere de mici proportii etc. ntelegnd toate acestea, elevii vor putea, ulterior, lua decizii mai bune n ceea ce priveste viitoarea profesie si chiar vor putea aprecia n cunostinta de cauza eforturile financiare si cheltuielile personale necesare continuarii studiilor. Utiliznd asemenea informatii, elevii si vor explica cu relativa usurinta de ce pot cstiga att ei nsisi, ct si familiile lor si societatea daca fiecare si dezvolta propriile aptitudini si capacitati specializndu-se ntrun anumit domeniu. 4. n ciclul de specializare clasele a XII-a /a XIII-a si anii terminali ai scolii profesionale activitatile de consiliere si orientare sunt destinate informarii elevilor despre: - reglementarile n vigoare privind continuarea studiilor sau integrarea profesionala; - reteaua scolilor postliceale si modalitatile de acces; - reteaua institutiilor de nvatamnt superior; - posibilitatile reale de integrare directa pe piata muncii dupa terminarea liceului / scolii profesionale;

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

informatii legate de posibilitatile de dezvoltarea profesionala ulterioara.

n functie de nivelul de dezvoltare atins de adolescent, specialistii n educatia economica se vor asocia cu profesorii diriginti si cu orientatorii de profesie, ajutndu- l pe elev sa decida n cunostinta de cauza; investignd acele caracteristici personale relevante pentru cariera, respectiv interesele, valorile personale, trasaturile de personalitate, aptitudinile si deprinderile. Se poate opta, dupa cum am dezvoltat n capitolul precedent, pentru un inventar de interese bazat pe teoria lui Molland (potrivit caruia oamenii manifesta interese diferite pentru lucrul cu oamenii sau obiecte si preferinte pentru lucrul cu idei sau fapte n functie de tipul lor de personalitate). n ceea ce priveste valorile personale, respectiv convingerile bazale ale indivizilor, abordate ca surse motivationale si standarde individuale de performanta ntr-un anumit domeniu, acestea vor fi tratate n extenso ntr-un capitol urmator. Bazndu-se pe cunostintele sale economice, elevul individual sau sustinut de profesor va culege informatii despre profesia vizata, ntr-o maniera sistematic economica. n acest sens, poate utiliza o lista de ntrebari relevante pentru cunoasterea mediilor ocupationale, care sa vizeze informatii despre: responsabilitatile locului de munca; conditiile de munca; posibilitatile de angajare; cstigul si alte beneficii; oportunitatile de avansare; stilul de viata; etc. Prin chestionarea asupra gradului n care mediul satisface necesitatile fiecarui individ se investigheaza, de fapt, congruenta dintre persoana si mediul educational sau profesional vizat.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

Decizia de cariera, pe care viitorul absolvent urmeaza sa o adopte, este deosebit de importanta deoarece vizeaza multiplele interactiuni dintre cariera si celelalte aspecte ale vietii (prestigiu, exercitarea rolurilor, stilul de viata, stima de sine, confort profesional si socio social, stabilitate intrapsihica etc.). n functie de ceea ce decide, actualul elev si va continua studiile sau se va insera direct pe piata muncii. Evident ca intervin o serie de variabile care restrng paleta optiunilor de cariera, cum ar fi: sexul persoanei, statutul socio economic, insuficienta informare, dependenta de alte persoane (incapacitatea de a lua singur o decizie) insuficienta motivare etc. Deoarece educatia economica este, n fapt, o pregatire indirecta pentru munca si, n acelasi timp, o continua adaptare la munca, educatorul trebuie ca pe lnga actiunile de informare si orientare, sa l nvete pe viitorul absolvent si, cum sa-si promoveze imaginea: cum sa elaboreze un curriculum vitae atractiv, cum sa redacteze o scrisoare de intentie pentru angajare, cum sa se pregateasca si sa sustina un interviu astfel nct sa fie convingator si interesant pentru un potential angajator. Toate aceste abilitati (care au, n ultima instanta, substrat economic) se nvata, se formeaza si se exerseaza n scoala, devenind n timp, prin aplicare n practica, deprinderi de viata, transformnd potentialitatea n realitate. Concluzionnd, activitatea de consiliere si orientare scolara si profesionala coroborata cu actiunile de educatie economica specifice nvatamntului preuniversitar urmaresc dezvoltarea personala si nzestrarea tnarului cu acele cunostinte si abilitati necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere. n scopul asigurarii unei relatii directe ntre oferta de formare profesionala a institutiilor de nvatamnt superior si cerintele mediului lor exterior (agenti economici, institutii publice si private, organizatii neguvernamentale etc.), prin Ordinul nr.3277 din 16.02.1998, ministrul educatiei si cercetarii a decis

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

constituirea n fiecare institutie de nvatamnt superior a unui Departament de consultanta si plasament pe piata muncii, cu urmatoarele misiuni/prerogative: a) furnizarea de informatii si consultanta de specialitate studentilor, n scopul alegerii / schimbarii rutei profesionale individuale, n contextul curriculum- ului universitar si al sistemului de credite transferabile; b) dezvoltarea si/sau accesibilizarea metodologiilor de autocunoastere, inclusiv servicii de asistenta psihopedagogica si economica pentru studenti, n scopul ntaririi stimei de sine si a potentarii competentelor bazale; c) relationarea cu comunitatile economice, culturale si administrative locale si regionale, n scopul identificarii de locuri de munca si integrarii sociale n comunitate; d) prospectarea sistematica a nevoilor pietii de munca si promovarea n campusul universitar a unor actiuni specifice cunoasterii diversilor angajatori, a nevoilor acestora de personal superior calificat (exemplu: Zilele carierei, Ziua firmei, Trgul de joburi, ntlniri cu angajatori din diverse domenii, Ziua portilor deschise etc.); e) acordarea de consultanta si asistenta metodologica si pedagogica n formarea studentilor pentru contactul cu mediul economic de afaceri; f) oferirea de informatii elevilor si persoanelor interesate privind filierele si programele de studii existente n cadrul fiecarei institutii de nvatamnt superior. Toate aceste prerogative se impun cu necesitate n conditiile unei piete de munca flexibile si n mare parte imprevizibile, aflata ntr-o continua schimbare att a configuratiei sale externe (viznd ponderea diverselor profesii pe piata muncii si schimbarea relatiei dintre ele), ct si interne (modificari n cerintele impuse de diverse profesii). Deoarece cerintele pietei muncii fluctueaza de la o perioada la alta, iar solicitarile locurilor de munca evolueaza n

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

permanenta (n ceea ce priveste, de exemplu, complexitatea sarcinilor profesionale, accentuarea rolului abilitatilor de comunicare eficienta, multiplicarea cunostintelor, deprinderilor si competentelor specifice fiecarui loc de munca, existenta unei puternice motivatii si flexibilitate n exercitarea sarcinilor de munca etc.), activitatile de orientare profesionala si educatie economica trebuie sa vizeze educarea tinerilor pentru dinamism, independenta si flexibilitate n cinci domenii de competenta: cunostinte despre sine; informatii ocupationale; luarea deciziei; planificarea carierei; rezolvarea de probleme. Activitatile ce pot fi cuprinse ntr- un program de educatie economica pentru dezvoltarea carierei se materializeaza n prelegeri despre diverse pozitii ocupationale; discutii de grup; interviuri realizate cu diversi specialisti/manageri de succes; Work-shop-uri pe teme de cariera (viznd formarea, integrarea, adaptarea, perfectionarea si reconversia profesionala); jocuri de rol; realizarea de portofolii de documente informative despre diverse locuri de munca si profesii, CV- uri si scrisori de intentie; consultarea specialistilor n domeniul pietei fortei de munca etc. Se asigura, astfel, suportul necesar exploatarii propriei persoane si a diverselor trasee educationale si profesionale. Dar, practica orientarii pentru cariera si pilotarea acesteia, n tara noastra sufera de doua neajunsuri: Primul provine dintr-o deficienta metodologica activitatea de orientare si consiliere s-a realizat, pna de curnd, static si punctiform. Anii terminali ai unui ciclu scolar erau momentele de concentrare maxima a actiunilor de orientare scolara si profesionala, genernd stres, debusolare, decizii pripite, insuficienta informare. De regula, activitatile de consiliere si orientare total separate, n fapt, de programele de educatie economica pentru munca si adaptare constau doar n prezentarea

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

profesiilor existente pe piata muncii (abordarea fiind strict cantitativa si formala), fara a furniza o grila de interpretare a lor (studii de diagnoza si, respectiv, prognoza a viabilitatii profesiilor) si de integrare a acestor cunostinte cu cele despre sine. Insuficienta cunoastere a structurii cererii de munca a creat dificultati majore activitatii de consiliere si orientare, accentund n timp dezechilibrele pietei muncii si pietei educatiei; Al doilea neajuns a fost determinat de o problema conceptuala: orientarea a fost initial conceputa ca o activitate speciala realizabila n paralel cu procesul de nvatamnt. n nvatamntul preuniversitar problema s-a rezolvat prin introducerea n Noul Curriculum Scolar a ariei curriculare Consiliere si Orientare. n nvatamntul universitar s-ar impune includerea n planurile de nvatamnt ale primilor doi ani (de pregatire generala) a disciplinei Consiliere profesionala /vocationala, care sa dezvolte teme de analiza a oportunitatilor de cariera, integrarea planificarii carierei n cadrul mai larg al planificarii vietii, promovarea imaginii proprii n scopul realizarii profesionale s.a. O astfel de disciplina de studiu poate fi cuprinsa n pachetele de optionale sau facultative, fiind de un real ajutor studentului care la finele anului II de studiu trebuie sa opteze pentru un anumit traseu de specializare. n fapt, dezvoltarea identitatii vocationale si pregatirea tinerilor pentru cariera este unul din obiectivele principale ale ntregului proces de nvatamnt. Consideram ca este necesara conturarea unei strategii mult mai coerente de dezvoltare si gestionare a resurselor umane, consilierea si orientarea scolara si profesionala constituindu-se ntr-un instrument semnificativ. Efectul ar fi favorabil pentru ntregul sistem de formare si adaptare profesionala, cond ucnd, implicit, si la sporirea calitatii potentialului educational romnesc, care are pondere semnificativa n evaluarea indicelui de dezvoltare umana pentru tara noastra.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, modalitate de armonizare a cererii si ofertei educationale

Activitatile de consiliere si orientare, cuplate cu structurile de continut ale programelor de educatie economica, reprezinta una din modalitatile esentiale prin care scoala si urmeaza scopul primordial, cel de proces formativ centrat pe scolar, capabila sa valorizeze tipuri diverse de abilitati si individualitati. Relevanta problematic ii abordate de programele de consiliere si orientare scolara si profesionala explica inclusiv numarul mare de elevi, studenti, profesori si parinti care opteaza pentru astfel de programe. Nu credem ca suntem lipsiti de realism daca afirmam ca pe termen mediu si lung beneficiarii demersului implicat de activitatile de consiliere si orientare, cuplate cu educatia economica, sunt comunitatea si societatea n ansamblu, care au nevoie de persoane echilibrate si fericite, creative si responsabile, competente si continuu adaptabile, optimiste si eficiente.