Capitolul 

6 din 49
Conceptul de psihoză timpurie
Porneşte de la constatarea că debutul franc al psihozei este un eveniment dramatic atât pentru subiectul care trăieşte o experienţă
îngrozitoare cât şi pentru familie, anturaj.
Apoi se crede că cel mai adesea au existat simptome, e drept, nespecifice, factori de mediu (evenimente de viaţă, consum de substanţe
psihoactive, migraţia), care au anunţat vulnerabilitatea pentru transformarea simptomelor sporadice în maladie (Fig. 4).

Fig. 4 Traiectoria dezvoltării primului episod psihotic

Se apreciază că primul episod psihotic este precedat în majoritatea cazurilor (75-100%) de semne prodromale, care se vor transforma în
psihoză în decurs de 5-6 ani, trecând încă un an până la un tratament instituit.

Prodromul este acea perioadă în care sunt prezente modificări sesizabile psihopatologice şi de funcţionalitate ale persoanei de dinaintea
debutului psihozei.

Factori de risc independenţi (genetici, de mediu-epigenetici) se pot intercondiţiona, caracterizând starea asimptomatică, creează condiţiile
iruperii psihozei.

Simptomele de risc se asociază cu distres subiectiv, declin psihosocial, având valoare predictivă, anunţând debutul psihozei.

Stările premorbide preced cu mulţi ani înainte psihoza, manifestându-se ca teren susceptibil (tulburări de neurodezvoltare, ADHD, tulburări
de personalitate schizoidă, schizotipală, consum de substanţe psihoactive).

Fig. 5 Modalități evolutive ale podromului

Stările prodromale, cam vag înţelese, sunt înlocuite de un concept mai larg - stări de risc înalt pentru psihoze - HRS (psychosis high risk
states) (Fig.5).

Stări de risc psihotic precoce

Aceste stări prezintă ca preambul simptomele de bază, elaborate de către grupul german Bonn-Köln Huber, Gross, Klosterkötter, constând în
declin subiectiv neuropsihologic, cu afectarea cogniţiei, atenţiei, percepţiei, motricităţii, care preced cu peste 3 ani debutul psihozei. 

De multe ori aceste semne discrete sunt etichetate ca distimie, tulburări de somatizare, anxietate, ceea ce era cunoscut ca debut
pseudonevrotic.

Stări de risc psihotic tardiv

 Simptome pozitive atenuate (Attenuated positive symptoms) - APS
 Tulburare psihotică scurtă limitată intermitentă (Brief Limited intermitent psychotic disorder) - BLIPS (Tabel I)

Tabelul 1 Criteriile prodromului timpuriu şi tardiv.

Dacă simptomele de bază sunt nespecifice, puţin evidente, relevante pentru destinul persoanei, APS, BLIPS anunţă, în schimb, cu destul de
fidelă probabilitate glisarea spre psihoză în timp scurt. Cu o valoare predictivă importantă în acest sens sunt diversele tulburări cognitive
(Fig. 6).

Fig. 6 Modelul tranziției spre psihoză (adaptat după Montgomey D., 2013)
Simptome podromale uzuale:
 Atenție concentrativă redusă
 Motivație și voliție redusă
 Depresie
 Tulburări de somn
 Anxietate
 Suspiciozitate
 Deteriorare a funcționării rolurilor
 Iritabilitate

Criteriile Melbourne a stărilor de risc ultra înalt (UHRS-

Ultra High risk states)
1. Grup vulnerabil
 rude de gradul I sau tulburare schizotipală la pacient
 diminuarea cu 30% a GAF în decurs de o lună
 modificări ale funcţionalităţii în ultimul an
2. Grup al simptomelor atenuate
 severitate la min 1 simptom
 frecvenţă
 simptome prezente în ultimul an
3. Grupul simptomelor scurte psihotice limitate
 severitate
 frecvenţă
 fiecare episod de simptome este prezent < 1 săpt, remiţând spontan
 simptome prezente în ultimul an, nu mai vechi de 5 ani

Elemente santinelă de tranziţie a stărilor de risc spre

psihoză

Capitolul 7 - 
Durata bolii netratate, durata psihozei netratate - diferite şi cu importanţă pentru schizofrenie