Cadrul didactic, factor implicat în viitoarea carieră a elevului

Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care

asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor
profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ, strâns legate de viaţă, de
activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească.
Activitatea de orientare a carierei în mediul şcolar poate fi descrisă ca o
activitate care să sprijine elevii să-şi clarifice propriile deprinderi, abilităţi,
competenţe, ca şi resursele şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa
muncii şi viaţă, în general. Activitatea profesorului, în special a dirigintelui, în ceea
ce priveşte orientarea carierei este un proces complex, interactiv între educaţie,
abilităţi practice, aspiraţii, valori şi interesele mediului economic, social, cultural.
Activitatea de orientare şcolară o precede pe cea profesională, ambele fiind
componente ale orientării pentru carieră.Termenul de carieră trebuie înţeles în
sensul său pozitiv de traseu educativ, professional ce vizeză integrarea socială.
Consider că orientarea pentru carieră este o activitate continuă pe care trebuie să o
desfăşoare profesorul, în special profesorul diriginte şi consilierul şcolar şi nu se
adresează exclusive elevilor din anii terminali ci este un întreg ce face parte din
procesul educaţiei.Este important ca toţi profesorii să-şi assume în afara sarcinilor
educative şi altele de natură socială, externe şcolii.
În realizarea activităţii de consiliere pentru alegerea viitoarei cariere este necesar să
se parcurgă mai multe etape: definirea şi clarificarea problemei, autoanalizarea
grupului ţintă de elevi, formularea scopurilor, elaborarea unui plan de acţiune,
evaluarea şi urmărirea rezultatelor acţiunii de consiliere.
Pentru a stabili o strategie de intervenţie, este necesar să se identifice problema
reală cu care se confruntă fiecare elev al grupului. Pentru aceasta se impune
cunoaşterea elevului, a familiei, cât şi a profesorilor care acţionează în cadrul
sistemului de educaţie. Îndeplinirea acestui deziderat se poate efectua, utilizând
mai multe tehnici şi metode de cunoaştere.
Analiza rezultatelor elevilor – reprezintă una din sursele de cunoaştere a
particularităţilor psihice ale elevilor, concretizate în randamentul şcolar.
Randamentul şcolar, ca formă sintetică de exprimare a succesului la învăţătură este
determinat şi influenţat de o gamă variată de factori subiectivi şi obiectivi, cum ar
fi: trăsăturile personale ale elevului (nivelul de dezvoltare intelectual, aptitudinile,
atitudinile, trăsăturile comportamentale, interesele, motivaţia, starea de sănătate),
condiţiile mediului şcolar, valoarea personalităţii profesorilor, condiţiile mediului
familial. În mod concret, randamentul şcolar este oglindit de media anuală
generală, de rang (poziţia elevului în clasă), de mediile anuale pe obiecte. Analiza
randamentului şcolar permite profesorului să surprindă imaginea actuală a elevului
sub aspectul personalităţii sale, a volumului de cunoştinţe, abilităţi, deprinderi, a
înclinaţiilor, intereselor şi a gradului de socializare pe care îl demonstrează şi să
realizeze o predicţie asupra dezvoltării viitoare a elevului.
Autocaracterizarea . Prin folosirea exerciţiului „Cine sunt eu ?” si “Ce pot face
eu?”, se poate realiza o investigare a elevilor în structura lor interioară pentru a
surprinde date relevante în vederea descifrării formulei personale, cum ar fi:
aspiraţii, preferinţe, interese, motivaţii, atitudini intime. Din punct de vedere
metodic, autocaracterizarea este o sursă de informaţii asupra structurii proprii şi de
adâncime a personalităţii, o sursă de informaţii asupra atitudinii subiectului faţă de
propria persoană şi un produs al activităţii individului.
Mapping centrat pe imaginea de sine – prin desenarea spaţiului existenţial, elevul
îşi înţelege mai bine existenţa, are o viziune mai clară asupra propriei vieţi.
Înţelesurile ei sunt organizate în patru sisteme interrelaţionale, relaţii şi intimitate,
munca şi carieră, sănătate şi imaginea corpului, viaţa spirituală, valorile, filozofia
elevului.
Jocul de rol, poate fi utilizat la orele de dirigenţie, elevii fiind puşi în rolul
unei/unor persoane a căror meserie intenţionează să o îmbrăţişeze, oferindu-le
astfel perspectiva celuilalt. Metoda activează elevii cognitiv, afectiv, acţional,
punându-i în situaţia de a interacţiona. Este o metodă eficientă de formare rapidă şi
corectă a convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor.
Orientarea profesională nu trebuie privită ca o activitate ocazională. Stilul
personal,informaţiile şi experienţa particulară a fiecărui cadru didactic în acest plan
îmbogăţescimaginea copiilor asupra profesiilor, le deschid alternative şi orizonturi
mai largi deintegrare socio-profesională ulterioară.
Acest lucru nu exclude preocuparea sistematicăpentru o orientare ştiinţifică,
consecventă   şi profesionistă. Consider că domeniul orientării şcolare este atât de
vast încât fiecare profesor poate aduce ceva nou fără a se repeta.
Profesorul este cel care poate pune în valoare continutul disciplinei predate, astfel
ca aceasta poate contribui în procesul de orientare atât prin limitele sale dar mai
ales prin posibilitatile specifice. Profesorul nu are sarcina si nici obligatia sa
desfasoare actiuni speciale de orientare în cadrul procesului de predare, ci în
stabilirea continuturilor, a strategiilor de lucru el trebuie sa aiba întotdeauna în
vedere cu ce anume poate fi de ajutor si în scopul orientarii elevilor.