ASPECTE MOTIVAŢIONALE

ÎN ORIENTAREA PROFESIONALĂ A ADOLESCENŢILOR

Prof. Dirig. Florean Nicoleta – 12I

Rezumat: Orientarea profesională este o acţiune permanentă care începe din prima zi de
şcoală şi durează toată perioada şcolarizării. Investigarea sferei motivaţionale a alegerii
profesiei la elevii din clasele absolvente va fi mai reuşită prin prezentarea de lecţii, expuneri,
dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale şcolilor întreprinderilor, filme,
casete, activitaţi în laboratoare, etc. Alegerea profesiei reprezintă o expresie a personalitaţii
şi depinde de congruenţa dintre propria personalitate şi mediul în care lucrează sau va lucra.
Din date statistice care sunt efectuate în şcoala noastră putem face concluzia: "Cu cît nivelul
social al familiei este mai scăzut, cu atît copiii acelei famlii au reprezentări mai incerte cu
privire la realitatea socială".

Cuvinte cheie: autoînţelegere, piaţa forţei de muncă, informare, consiliere.

Orientarea profesională este o acţiune complexă atît prin numărul factorilor implicaţi
(profesori, părinţi, sponsori, specialişti, etc), cît şi prin faptul că face parte integrantă din
procesul instructiv-educativ. Este o acţiune permanentă care începe în prima zi de şcoală şi
durează toată perioada şcolarizării.
Tinerii vor fi îndrumaţi spre alegerea unei anumite şcoli şi profesii prin prezentarea de lecţii,
expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale şcolilor, întreprinderilor,
filme, casete, activităţi în laboratoare, etc.
Orientarea are trei direcţii de abordare:
- Orientarea privind opţiunile scolare şi are suportul elevilor;
- Orientarea profesională privind opţiunile şi plasarea în rolurile ocupaţionale şi locurile de
muncă;
- Orientarea /consilierea individuală.
Orientarea profesională prezintă acea activitate în cadrul căreia o persoană este
ajutată să se dezvolte şi să accepte o imagine completă despre sine, despre rolul său în
societate, presupune testarea concepţiilor şi transformarea lor în conformitate cu realitatea
înconjuratoare, astfel încît acea persoană să obţină satisfacţii şi să desfăşoare o activitate
benefică societăţii. Orientarea carierei constă în activităţi şi programe prin care indivizii sunt
ajutaţi în asimilarea şi integrarea cunoştinţelor, a experienţei în corelaţie cu:
Autoînţelegerea, care include cunoaşterea propriei personalităţi şi raportarea acesteia
la personalitatea altora;
Înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi a acelor factori care contribuie la
schimbarea permanentă a acestora, incluzînd aici şi atitudinea faţă de muncă;
Conştientizarea rolului pe care îl poate juca timpul liber in viaţa personală;
Înţelegerea necesităţii existenţei unei mulţimi de factori cu rol activ în planificarea carierei;
Înţelegerea necesităţii informaţiilor şi abilităţilor în obţinerea succesului şi a satisfacţiei în
activităţile de muncă, dar şi în activităţile desfăşurate în timpul liber;
Invăţarea procesului de luare a deciziilor în alegerea şi dezvoltarea carierei.
Consilierea pentru orientarea şcolară
Acest tip de consiliere constă în îndrumarea clientului în vederea alegerii unei forme de
învăţămînt potrivit nivelului de pregătire atins anterior şi, mai ales, potrivit aptitudinilor,
intereselor profesionale şi personalităţii lui. Nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi
cunoscut prin examene şi probe profesionale. La acestea se adaugă diagnosticul psihologic
stabilit de specialist prin aplicarea unor teste psihologice: teste de aptitudini, teste de interese
profesionale, teste şi chestionare de personalitate.
 În urma evaluării, elevului i se fac recomandări privind continuarea educaţiei, i se
oferă informaţii despre unităţile şcolare care corespund cerinţelor sale educaţionale, despre
condiţiile de acces la aceste unităţi şi despre formalităţile ce trebuie îndeplinite în acest scop.
Apoi se alcătuieşte un plan de acţiune. Orientarea şcolară este o etapă premergătoare orientării
profesionale şi este important că încă din această etapă să se ţină seama de criteriul integrării
ulterioare a actualului elev în viaţa activă.
Consilierea pentru orientarea profesională
Aceasta este strîns legată de alegerea, schimbarea sau evoluţia profesiei. Ea se îmbină
cu orientarea şcolară atunci cînd se acordă elevilor care se îndreaptă spre o şcoală
profesională, o şcoală de specialitate (liceu tehnologic, liceu de muzică, liceu sportiv, etc.) sau
care doresc să urmeze o facultate. Aceasta se centrează pe alegerea optimă a profesiunii, pe
valorificarea maximală a capacităţii persoanei prin calificare şi profesionalizare, se realizează
în liceu facultate, locul de muncă.
Reformele învăţămîntului care la întîlnirea între pregătirea teoretică şi pregătirea
practic-productivă au răspuns necesităţilor economico-sociale şi pentru a avea eficienţă în
consilierea profesională trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- profesiunea trebuie înţeleasă şi tratată ca un mod de viaţă şi un rol social, nu numai o
ocupaţie economică;
- modelul carierei trebuie privit din punct de vedere al psihologiei dezvoltării şi nu al
psihologiei diferenţiale. Aceasta înseamnă că în evoluţia subiectului educaţional formarea şi
dezvoltarea sa este obiectivul principal şi nu selecţia acestuia pentru o anumită profesiune;
- asumarea conceptului de carieră ca fiind nu ascensiunea pe plan social ci îmbinarea mai
multor ocupaţii apropiate şi integrarea lor unei cariere unice;
- principiul creativităţii trebuie să fie principiul coordonator superior al învăţămîntului;
- piatra unghiulară a adaptării şi integrării socio-profesionale trebuie să fie relaţia complexă şi
dinamică între învăţămînt – practică şi profesiune.
Într-o piaţă a forţei de muncă aflată în continuă mişcare există o presiune asupra
valorilor salariaţilor şi nu numai. În mediul competitiv al economiei de piaţă, managerii îi
determină pe angajaţi să adere la valorile circumscrise carierei şi în special la cele ale
întreprinzătorilor. În economia de piaţă tot mai multe reguli, roluri şi valori ale salariaţilor
sunt puse sub semnul intrebării de celelalte seturi de valori (ale întreprinzătorului şi celui ce
doreşte să facă o carieră).
Se poate menţiona, că o informare asupra principiilor care guvernează piaţa muncii,
despre situaţia privind perspectivele reale de angajare, despre posibilităţile profesionale
oferite de un anumit nivel de educaţie reprezintă un demers util încă din perioada şcolarizării
ciclului gimnazial. Prin consilierea şcolară şi profesională acordată elevilor se urmăreşte
creşterea încrederii acestora în forţele proprii şi în capacitatea lor de a alege. Consilierea
pentru orientarea şcolară este un serviciu care se oferă atît persoanelor individuali, cît şi unor
grupuri de clienţi (de exemplu, elevii unei clase). Orientarea şcolară presupune şi o serie de
activităţi dedicate părinţilor şi profesorilor. Influenţa acestora asupra deciziei copilului poate
fi mai mare sau mai mică, în funcţie de mentalitate, de poziţia socială, de nivelul lor cultural.
Colaborarea cu părinţii se poate face prin întrevederi, reuniuni, seminarii, conferinţe.
Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de orientare şi li se pot furniza
materiale informative. Scopul este acelaşi: transformarea părinţilor şi profesorilor în procesul
de orientare conştientă şi realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă
aptitudinilor, dar şi posibilităţilor concrete oferite pe piaţa muncii.
Alegerea profesiei reprezintă o expresie a personalităţii; inventarele de interes sunt
inventare de personalitate; membrii aceluiaşi domeniu de activitate au personalităţi similare,
precum şi istorii similare ale dezvoltării personalităţii; indivizii unui grup vocaţional, avînd
personalităţi similare, vor răspunde, în multe situaţii şi la multe probleme, în mod similar,
punîndu-şi amprenta asupra mediului de muncă, dîndu-i acestuia anumite caracteristici;
satisfacţia profesională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de congruenţa dintre
propria personalitate şi mediul in care lucrează sau va lucra.
Analizînd date statistice care s-au atestat în şcoala noastra ipoteza ar avea urmatoarea
formă: «Dacă statutul social al familiei este scăzut, atunci copiii acelei familii dau raspunsuri
vagi». Caracterul vag al raspunsului presupune asocierea modului de reprerezentare a realităţii
sociale cu o mare doză de incertitudine.
De aici concluzia: «Cu cît nivelul social al familiei este mai scăzut, cu atît copiii acelei
famlii au reprezentări mai incerte cu privire la realitatea socială».

Bibliografie:
Ghica V., Ghid de consiliere şi orientare şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
Moisa, Plosca M., „Consiliere privind cariera”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Tomşa Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presa Viaţa
Românească, Bucureşti, 2009.