Educația elevilor pentru carieră

‘’Nu merge unde te duce drumul,

mergi pe unde nu există un drum
și lasă o urmă.’’
Ralph Waldo Emerson
 Orientarea carierei
Cariera este ansamblul rolurilor profesionale performate de-a
lungul vieţii active a căror succesiune poate urma traiectorii
diferite în timp.
Traiectoria în carieră depinde nu numai de resursele acţionale ale
persoanei la începutul carierei şi pe parcursul ei, ci şi de
oportunităţi şi mai ales, de modul în care individul are obiective de
carieră clare şi este capabil să se folosească de aceste oprtunităţi
pentru a le atinge.
• Profesia reprezintă specialitatea (calificarea) pe care o persoană o
dobândeşte prin studii.
• Ocupaţia este activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană,
într-o unitate economico-socială şi care reprezintă pentru aceasta
sursa de existenţă.
• Alegerea profesiei este un moment important în viaţa fiecăruia,
constituind una din premisele majore ale inserţiei sociale, dar ea
are loc într-un context mai larg în care sunt implicaţi factori de
natură personală, educaţională, economică, contextuală.
• Din acest motiv, planificarea carierei implică demersuri ca:
– orientarea şcolară,
– orientarea profesională,
– consilierea pentru carieră.
 Factori care influenţează alegerea carierei
1.Psiho-sociali (familia, școala, grupul de prieteni, cererea pieții forței de muncă,
”moda profesiilor”, prejudecățile legate de unele profesii).

2. Individuali (nivelul intelectual, aptitudinile , motivația, trăsăturile dominate de

personalitate). .
 Ce este orientarea şcolară şi profesională ?
Potrivit lui Norbert Sillamy, orientarea şcolară şi profesională
reprezintă „dirijarea unui adolescent sau adult spre meseria sau profesia
care i se potriveşte cel mai bine din punct de vedere al aptitudinilor,
capacităţilor sau gusturilor sale, ţinându-se totodată seama de posibilităţile
de angajare şi de situaţia familială”.
Activitatea de consiliere şi orientare şcolară și profesională trebuie
să ajute elevul să dobândească un set de atitudini realiste şi cu un conţinut
pozitiv. Și mai are ca suport operaţional principiile fundamentale ale
educaţiei: relaţia profesor - elev, echilibrul dintre caracterul formativ şi
informativ, principiul accesibilităţii.

.
Această consiliere mai are ca activitate specifică orientarea şcolară şi profesională
a elevilor cuprinşi în învăţământul gimnazial, liceal cât și profesional.
Ea are trei aspecte:
1. consiliere pentru orientare profesională şi vocaţională (descoperirea înclinaţiilor,
înzestrărilor native şi talentelor);
2. consiliere de păstrare în sistemul educaţional de învăţământ a tuturor elevilor la
vârsta adolescenţei (trezirea motivaţiilor şi a stimei de sine);
3. consiliere pentru orientare şcolară şi profesională în vederea intrării în
învăţământul superior (luarea unor decizii corecte).
 Specialiștii în domeniu susțin că, orice om primeşte două feluri de
educaţie: una dată de alţii şi alt tip de educație (autoeducația) , mult mai
importantă, pe care şi-o face singur. Această afirmaţie susține ideea rolului
formativ al consilierii şcolare şi profesionale şi pledează pentru aceea că fiecare
fiinţă umană poartă cu sine o enigmatică zestre individuală. Taina acesteia vor
încerca să o descopere deopotrivă fiinţa însăşi, pe tot parcursul vieţii, în procesul
continuu de cunoaştere şi autocunoaştere, cât şi cadrele didactice.
Prin urmare, în procesul educativ educatul este, în egală măsură, subiect
supus modelării și transformării, în sensul de bun social ce trebuie valorificat şi
valorizat în funcţie de aptitudinile şi competenţele sale.
Astfel, creşterea ponderii formativului în procesul de învăţare a impus
apropierea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare de viaţa şi de nevoile
şi aşteptările elevilor.
 Consilierea se iniţiază în scopul observării, analizării şi
prevenirii diferitelor situaţii problematice pe care le traversează
elevul, în special la vârsta adolescenţei, sau în scopul rezolvării
acestor probleme. De asemenea, orientarea şcolară se iniţiază cu
scopul de a-l dirija, canaliza pe adolescent spre o evoluţie în
domeniul în care demonstrează aptitudini.
După ce iniţial profesorul i-a depistat tipurile de inteligenţă
(creativă, logică, matematică) și aptitudinile speciale (pentru muzică,
desen, tehnice etc.), elevul poate să-şi canalizeze energiile spre ceva
care îl poate propulsa în variatele tipuri de relaţii şi contexte pe care
le presupune educaţia: olimpiade, concursuri, cercuri de creaţie etc.
 În general, obiectivele specifice ale orientării școlare desfăşurată la nivelul liceului sunt
următoarele:
• Dezvoltarea capacităţii elevilor de a efectua alegerea studiilor academice şi implicit a
carierei în raport cu propriile lor competenţe şi aspiraţii;
• Stimularea elevilor capabili de performanţe superioare să îmbrăţişeze domenii
profesionale adecvate aptitudinilor speciale de care dispun;
• Sprijinirea elevilor în delimitarea şi concretizarea propriilor interese pentru a putea
efectua alegeri profesionale realiste şi satisfăcătoare;
• Informarea detaliată şi completă a elevilor asupra profesiunilor individuale şi a ariilor
profesionale spre care se pot îndrepta, precum şi asupra realităţilor sociale, economice şi
culturale;
• Sprijinirea elevilor ca să-şi descopere şi să-şi construiască propria identitate printr-o
cunoaştere proiectivă a rolului pe care ei îl au de îndeplinit în societate;
• Asigurarea unei informaţii ample asupra lumii profesiunilor şi sprijinirea elevilor în
planificarea studiului individual în raport cu viitorul lor proiect profesional.
 Azi, numerosi tineri îşi aleg facultatea fără să ia în calcul
viitorul post-absolvire, sau fără a avea elementare cunoştinţe despre
profesia spre care se îndreaptă şi despre piaţa locurilor de muncă din
acel domeniu, ghidându-se după principiul ”sună bine”.
Aflaţi în pragul absolvirii nu cunosc lucruri esenţiale despre
profesia aleasă, începând cu abilităţile şi calificările necesare şi
sfârşind cu noţiunile legate de piaţa locurilor de muncă din domeniul
respectiv, cum ar fi: posturile care pot fi ocupate posedând calificarea
respectivă, disponibilitatea pieţei de a absorbi noi candidaţi.
Astfel apare ca necesară asigurarea unei consilieri
profesionale şi realiste în alegerea unei profesii, pe baza căreia sa se
cunoasca oportunităţile oferite de piaţa educaţională, implicând toţi
paşii necesari pentru luarea unei decizii în cunoştinţă de cauză.
Piaţa muncii nu mai înseamnă pentru tinerii noștri doar Moldova sau România şi
mai ales, nu mai înseamnă doar anumite meserii şi profesii practicate până de
curând.
Se pune astfel problema educaţiei tinerilor într-un mod adecvat, care să le ofere
egalitate de şanse cu toţi tinerii europeni. Cercetările demonstrează că cel mai
important mijloc de educare îl are organizarea unor activităţi practice. Aceste
activităţi permit descoperirea a numeroase înclinaţii şi contribuie la dezvoltarea lor.
Printre cele mai accesibile activităţi se pot menţiona: participarea alături de părinţi la
reparaţii tehnice; participarea la activităţi casnice; participarea la îngrijirea unor
culturi agricole.
Un alt mijloc îl reprezintă activităţile practice desfăşurate în ateliere improvizate
acasă. Acceste activităţi contribuie la educarea intereselor, la formarea deprinderilor,
etc. Cele mai des întâlnite sunt laboratoarele de elctrotehnică, foto, radiofonie,
modelaj, pictură, artă aplicată, etc. Părinţii trebuie să-şi îndrume copiii să participe
la diverse cercuri şcolare şi extraşcolare.
 Consecințele alegerii greșite a carierei

 Alegea greșită a carierei, din diverse motive (insuficienta

autocunoaștere, imposibilitatea urmării cursurilor,
necunoașterea opțiunilor profesionale) poate conduce la
diverse manifestări neplăcute pe parcursul vieții:
 stress,
 frustrare,
 boli profesionale, etc.
 În concluzie
... putem afirma că orientarea şcolară şi profesională realizată corect, reprezintă
premisa unei reuşite integrări socio-profesionale şi a unei afirmări sigure în
domeniul pentru care individul a optat.
Se evidenţiază rolul profesorului în ridicarea calităţii orientarii şcolare şi
profesionale şi chiar în deciderea viitorului unui şcolar pentru că el clarifică o
situaţie, formulează un mod de gândire, intervine şi îndrumă elevul şi familia în
luarea deciziilor.
Părinţii în colaborare cu şcoala oferă copiilor deschiderea spre studiu şi accesul
la sursele de cunoaştere care contribuie la efectul educaţional al şcolii asupra
elevului pentru că şcoala este a comunităţii, iar părinţii sunt parte din comunitate.