Curs nr.

6-10-2011

Notiuni introductive,clarificari conceptuale

Termenii de etica si morala se suprapun intr-o anumita masura si sunt deseori utilizati
ca sinonime cand se face referire la ceeea ce e bine sau rau sau la studiul
comportamentului si valorilor umane. Totusi exista niste deosebiri sau nuante;
-Mowrer(1967); considera ca termenul de moralitate poate implica forta sau coercitie,
iar teremenul de etica, ratiune sau obiectivitate.
-Levy(1972); etica reprezinta un set de standarde de comportament si actiune in relatia
cu ceilalti. Aceste standarde rezulta dintr-o anumita definitie a responsabilitatii
individuale sau colective, fata de altii si se bazeaza pe natura relatiilor cu ei, fie ele
personale, familiale, sociale sau ocupationale.
ETICA
-Se preocupa cu intrebarile care nu au un raspuns final si totusi sunt importante pentru
planificarea vietii, justificand actiunile unei persoane si deciziile referitoare la ceea ce
trebuie sa faca.
- Rolul eticii nu e acela sa-i determine pe oameni sa faca ceea ce e drept, ci

sa-i faca sa se gandeasca la ceea ce e drept.

-Etica este definita ca reprezentand o disciplina filosofica care se ocupa cu
comportamentul uman si de luare a deciziilor morale.
Deciziile morale implica judecati care se exprima prin actiuni si deasemenea implica
folosirea unor cuvinte ca; ar trebui, bine si opusul lor.
Etica se bazeaza pe un postulat fundamental si necesar si anume ca, oamenii sunt
capabili de autodeterminare, ca cel putin unele decizii sunt luate liber si ca noi ca, oameni
si ca profesionisti, centrati pe oferirea de sprijin suntem capabili sa luam decizii bune si
corecte.
Etica se imparte in;
-etica normativa
-metaetica
-etica aplicata
Etica normativa se refera la stabilirea de norme, criterii si reguli de conduita. Insa aici
exista o problema si anume;
Daca actiunile sunt apreciate pe baza consecintelor lor sau pe baza
conformitatii cu regulile morale.
Teoriile care judeca faptele dupa consecinte se numesc, etici consecventionaliste.
Iar cele care evalueaza dupa raportare la calitatile lor morale intrinseci poarta numele de,
etica deontologica.
Metaetica se refera la natura judecatilor si a teoriilor etice ca o reflectie asupra modului in
care sunt construite regulile etice (se ocupa de acele procese prin care se junge la etica).
Etica aplicata se refera la aplicarea teoriilor din etica normativa.

Etica deontologica

Cuprinde teorii etice, potrivit carora corectitudinea sau incorectitudinea morala

ale unei actiuni depind de calitatile intrinseci ale acesteia si nu de natura
consecintelor.
Conform acestei etici un comportament este corect atunci cand se respecta
norma.
Se intelege ca abaterile de la norma nu sunt considerate corecte chiar daca au consecinte
favorabile. (ex, nerespectarea confidentialitatii in scopuri nobile..)
Valorile bazale ale profesiei de psiholog sunt; partajarea intimitatii, promovarea
autonomiei si evitarea oricarei forme de inselaciune, manipulare si exploatare, si toate
acestea au semnificatie morala.

Curs nr. 2

20-10-2011

Modele posibile ale luarii deciziilor etice

1-Clientul detine controlul si isi asuma respunsabilitatea si autoritatea deciziilor si se
poate baza pe psiholog ca pe un consultant neutru. Se pune problema cu cei care sufera
totusi de tulburari grave sau cei care prezinta tulburari de personalitate antisociala.
2-Puterea si autoritatea sunt impartite in mod egal pe baza unui angajament contractual,
fiecare avand roluri egale si responsabilitati mutuale. Modelul acesta este de fapt unul
nerealist, psihologul avand de fapt mai multa experienta, un anumit statut si mai ales se
afla pe teritoriul propriu.
3-Relatia profesionala este in esenta una de de prietenie, in care ambii parteneri se
angajeaza personal si in mod egal, Nici acest model nu este total aplicabil pentru ca
interventiile de optimizare sau consiliere, clientul este beneficiarul si primeste ajutor.
4-Atitudinea de paternalism binevoitor, prin care profesionistul protejeaza interesele
clientului si detine totusi controlul asupra deciziilor. Acest model este totusi nepotrivit ca
nu se bazeaza pe consimtamantul informat.
5-Cunostintele extensive si abilitatile profesionistului sunt recunoscute, dar clientul are
responsabilitatea finala pentru decizia luata. Acest model asigura egalitatea
parteneriatului in ceea ce priveste autoritatea, pozitia de putere a profesionistului fiind in
balans cu dreptul clientului la consimtamantul informat. Deoarece omul solicita serviciile
piihologului clinician adesea cand se afla in suferinta, cand este mai vulnerabil si din
punct de vedere emotional, relational sau cognitiv, aflandu-se in deficit de cunostinte de
specialitate. Integritatea, a fi demn de incredere si responsabilitatea etica sunt considerate
cruciale.
Proceduri de atestare, acreditare si certificare...(de citit)
-psiholog practicant in psihologie clinica
-psiholog specialist
-psiholog principal
Confidentialitatea
In contextul legal confidentialitatea este termenul aplicat unui schimb de informatii intre
doi oameni intr-o situatie profesionala de tip profesionist-client, a caror relatie
confidentiala a fost recunoscuta prin statut sau printr-un caz precedent
Comunicarea este privilegiata atunci cand indeplineste urmatoarele conditii;
-Comunicarea trebuie sa aibe originea in intelegerea faptului ca nu va fi dezvaluita
-Confidentialitatea trebuie sa fie esentiala in mentinerea relatiei
-Comunitatea trebuie sa accepte nevoia de confidentialitate in relatie.
-Daunele(ranirea) produse asupra relatiei ca rezultat al dezvaluirii sau comunicarii,
trebuie sa fie mai mari decat beneficiile castigate din expunerea adecvata a
interactiunii.Codurile etice contin interdictii impotriva dezvaluirii din informatie in
anumite instante, totusi ele nu sunt exprimate si prin lege.

-Conform Principles of Medical Ethics(1973) apartinand asociatiei psihiatrilor americani,

informatiile confidentiale ar trebui dezvaluite atunci cand exista un pericol pentru
un individ sau comunitate. Se considera ca responsabilitatea fata de pacient sau client,
nu trebuie sa interfereze cu responsabilitatea mai larga fata de comunitate.
Consimtamantul informat
-Cand psihologii realizeaza o cercetare sau furnizeaza servicii de evaluare, terapie,
consiliere sau de consultanta in persoana sau prin mijloace electronice, sau alte forme de
comunicare, ei obtin consimtamantul informat al individului sau indivizilor, utilizand un
limbaj pe intelesul lor cu exceptia situatiilor in care desfasurarea unor astfel de activitati
fara consimtamant este mandatata prin lege sau alta reglementare guvernamentala.
-Pentru persoanele care sunt incapabile sa isi dea cosimtamantul
informat(handicapati..etc) psihologii furnizeaza totusi o explicatie adecvata, cauta
asentimentul clientului, iau in considerare preferintele si cele mai bune interese ale
persoanei si obtin permisiunea corespunzatoare la persoana autorizata legal, daca un
astfel de substitut de consimtamant este permis sau cerut de lege.
-Cand consimtamantul unei persoane autorizate legal nu este permis sau cerut de lege,
psihologii fac ceea ce este rezonabil pentru a se proteja drepturile si bunastarea
individului.

Curs nr.3

27-10-2011

Consimtamantul pentru participarea la cercetare

Cand se obtine consimtamantul informat in vederea participarii la o cercetare, psihologii
informeaza participantii despre:
-Obiectivele cercetarii, durata anticipata si procedura
-Dreptul lor de a participa sau de a se retrage din cercetare odata ce participarea a inceput
-Consecintele care pot fi anticipate ale refuzului de a participa sau ale retragerii.
-Factorii anticipanti rezonabili care este de asteptat sa influenteze participarea ca;
potentiali factori de risc, disconfort sau efecte adverse.
-Orice efecte de cercetare anticipate.
-Limitele confidentialitatii.
-Cerintele de participare.
-Pe cine pot contacta pentru intrebari si raspunsuri.
Psihologii care conduc cercetarea cu privire la interventii ce implica utilizarea unor
tratamente experimentale, clarifica pentru participanti la inceputul participarii:
-Natura experimetala a tratamentului.
-Serviciile care vor fi sau nu vor fi disponibile pentru grupul/grupurile de control, daca
este adecvat.
-Mijloacele prin care se face repartizarea in grupuri.
-Alternativele de tratament disponibile daca un individ nu doreste sa participe la cercetare
sau doreste sa participe la cercetare sau doreste sa se retraga odata ce studiul a inceput.
-Compensatia sau costurile monetare ale participarii, daca este potrivit si daca se
urmareste rambursarea de la participanti sau de la o a treia parte.
Pentru inregistrarea vocii sau imaginilor, trebuie solicitat consimtamantul chiar daca
cercetarea nu consta doar in observatia naturala in conditii publice si nu se anticipeaza ca
inregistrarea va fi folosita in maniera in care sa permita identificarea personala a sau
vatamarea daca designul de cercetare nu implica inselarea sau consimtamantul pentru
utilizarea inregistrarii nu este obtinut in informare (debriefing).
Cand psihologii realizeaza pacienti sau clienti, studenti sau subordonati ca participanti, ei
fac pasii necesari pentru a proteja participantii prospectivi de efectele adverse ale
renuntarii sau retragerii din participare.
Cand participarea la cercetare este o cerinta a cursului sau o oportunitate pentru a obtine
credite in plus, participantului prospectiv i se ofera o alternativa echitabila.
Dispensarea de consimtamantul informat pentru cercetare
Psihologii se pot dispensa de consimtamantul informat numai daca;
1- Cercetarea nu se presupune in mod rezonabil ca implica crearea unui distres si
implica;
(a) studiul practicilor educationale, al curiculei sau al metodelor de management a
clasei condus in mediul educational

(b) numai chestionare anonime, observatii naturale sau cercetare de arhiva pentru
care dezvaluirea raspunsurilor nu va plasa participantii in postura de
vulnerabilitate sau vatamare d.p.d.v. financiar, al angajarii sau reputatiei si
confidentialitatea este protejata
(c) studiul factorilor legati de eficienta la slujba sau a organizatiei, realizat la nivel
organizational in care nu exista risc privind angajabilitatea participantilor si
confidentialitatea este protejata.
2- Nu este altfel permisa prin reglemantari legale.
Psihologii vor face eforturi sa existe oferirea de stimulente finaciare sau de orice altfel
excesive sau nepotrivite, atunci cand pot forta participarea. Ei vor clarifica natura,
obligatiile si limitarile implicate.
Inselarea
-Nu se realizeaza studii care implica inselarea decat daca se determina ca utilizarea unor
astfel de tehnici este justificata de valoarea prospectiva stiintifica, educationala sau
aplicativa si ca alte proceduri alternative fara inselare, nu sunt fezabile.
-Nu se insala participantii prospectivi in legatura cu cercetarea care sa anticipeze in mod
rezonabil ca va produce durerea fizica sau distres emotional sever.
-Explica orice inselare care este parte integrala a designului si demersului experimental si
participantilor cat mai devreme posibil, preferabil la incheierea participarii lor, dar nu mai
tarziu decat la incheierea colectarii datelor, astfel incat sa permita participantilor sa-si
retraga datele.
Informarea
Psihologii furnizeaza oportunitati prompte participantilor pentru a obtine informatii
adecvate despre natura, rezultatele si concluziile cercetarii, si fac pasi rezonabili pentru a
corecta orice neintelegere pe care o au participantii sau de care sunt constienti psihologii.
Daca valorile umane sau stiintifice justifica intarzierea acestor informatii, psihologii iau
masurile necesare pentru a reduce riscurile de daune. Cand psihologii constientizeaza ca
procedurile de cercetare au ranit in vreun fel participantul, fac pasi rezonabili pentru a
reduce raul.
Nu se fabrica rezultate si se fac cunoscute erorile!
Psihologii pastreaza inregistrari care contin informatii suficiente pentru monitorizarea si
evaluarea serviciilor furnizate.
-Psihologii explica intimitatea clientilor colectand si inregistrand numai informatia
necesara pentru a furniza serviciile adecvate nevoilor clientilor. Cand inregistrarile sunt
folosite pentru alte scopuri decat furnizarea de servicii, furnizorii stabilesc politici de
protejarea intimitatii si a drepturilor clientilor si pentru a-i asigura ca informatiile nu sunt
folosite in maniera in care le violeaza drepturile sau intimitatea.
-Psihologii respecta drepturile clientilor de a avea acces la propriile inregistrari si
dezvolta proceduri care sa permita accesul utilizatorului si corectarea erorilor.
La toate nivelurile furnizorii se straduiesc sa stabileasca si sa mentina metode de
incredere de pastrare in siguranta si control a inregistrarilor.
Psihologul controleaza accesul la inregistrile serviciilor psihologice indiferent de
metode de stocare (in format fizic, electronic...etc ). Cand inregistrarile unei
unitati de servicii psihologice fac parte dintr-un sistem de pastrare a inregistrarilor

la nivel de organizatie, psihologii dezvolta proceduri de siguranta proprii pentru a

asigura controlul asupra partii de inregistrari colectate de furnizorul de servicii
psihologice.
Informatiile pastrate in format electronic sunt duplicate astfel incat restaurarea lor
dupa pierderea sau deteriorarea accidentala este posibila.
La toate nivelurile furnizorii stabilesc proceduri univoce pentru eliberearea
inregistrarilor cu consimtamant informat deplin al utilizatorului.

Curs nr. 4

3-11-2011

Ca urmare, psihologii totdeauna informeaza utilizatorii in legatura cu orice limita in ceea

ce priveste confidentialitatea, cum ar fi;
Accesul la inregistrari sau informatii despre serviciile utilizate de utilizatori ce
constituie a 3-a parte sau la tribunal.
Psihologii ocrotesc confidentialitatea si informatiile eliberate in a 3-a parte,
furnizand sfaturi adecvate primitorilor dupa natura confidentiala a informatiilor.
Psihologii evita eliberarea informatiilor care necesita training profesional pentru
interpretare sau analiza persoanelor carora le lipseste aceasta pregatire. Cand o
astfel de informatie este necesara, ar fi bine sa fie eliberata, furnizorii sfatuiesc
primitorii cu privire la utilitatea sau semnificatia informatiilor.
Psihologii sunt cunoscatori ai limitelor stabilite legal ale confidentialitatii care se aplica
in jurisdictia in care furnizeaza serviciile. La aceste limite se face referire atunci cand este
adecvat in timpul procedurii de consimtamant informat, care este parte integrala a
serviciului psihologic.
Autodezvaluirea informatiilor personale de catre studenti
Psihologii nu solicita studentilor sau celor aflati in supervizare sa dezvaluie informatii
personale in activitatile de curs sau cele relationate cu ele, oral sau in scris despre; istoria
sexuala, istoricul de abuz sau neglijenta , tratamentul psihologic si relatiile cu parintii,
egalii si sotul sau alte persoane semnificative, cu exceptia situatiilor in care:
(a) Programul sau trainingul a identificat clar aceasta cerinta la admitere si in
materialele programului.
(b) Informatia este necesara pentru a obtine evaluare sau asistenta pentru
studenti ale caror probleme personale se pot aprecia in mod rezonabil, ca-i
impiedica sa isi realizeze activitatile de training sau profesionale intr-o
maniera competenta, sau ar constitui o amenintare pentru studenti sau alte
persoane.
Serviciile solicitate de o a treia parte
Cand psihologii sunt de acord sa furnizeze serviciul unei persoane sau entitati la cererea
unei a treia parti, psihologii incearca sa clarifice la debutul serviciilor, natura relatiei cu
toti indivizii sau organizatiile implicate. Aceasta clarificare include rolul psihologului
care poate fi; terapeut, consilier, diagnostician sau martor-expert , dar si altele.
Mai include identificarea clientului, utilizarea probabila a serviciilor sau a informatiilor
obtinute si faptul ca s-ar putea sa existe limite ale confidentialitatii.
Psihologul trebuie sa evalueze masura in care se stabilesc relatii multiple cu
clientul, cu posibile consecinte negative pentru acesta.
Psihologul discuta cu clientul sau organizatiile limitele confidentialitatii cu
referire evident la limitele relevante. Se face referire la posibilitatile prevazute de
utilizarea informatiilor generate de activitatea lor psihologica.

Daca nu este fezabila sau contraindicata, discutarea confidentialitatii se intampla

in momentul stabilirii relatiei si mai departe daca apar noi circumstante.
Psihologii care ofera servicii, produse sau informatii prin mijloace electronice,
informeaza clientii despre riscurile la adresa intimitatii si limitele
confidentialitatii.
Nivelurile judecatii etice

Se considera ca orientarea etica a psihologului, adica ratiunea care sta in spatele deciziilor
sale etice, poate fi vazuta prin prisma unui modul cu 5 stadii. Ele presupun diferente
calitative la nivelul orientarii crescatoare din punctul de vedere al ratiunii etice, (Dewey,
Kohlberg, Piaget). Ele au fost conceptualizate de Van Hoose si Paradise (1979, Etica in
Consiliere si Psihoterapii).
Stadiul 1: Orientarea spre pedeapsa
Deciziile sugestiile si cursul actiunii sunt bazate pe o aderare la regulile si standardele
dominante, de exemplu; cineva trebuie sa fie pedepsit pentru comportamentele negative
si recompensat pentru comportamentele pozitive. Preocuparea primara este atentia stricta
acordata consecintelor fizice ale deciziei. Ca mod de rationare, orientarea etica este total
dependenta de ratiuni externe. Binele si raul sunt definite complet prin pedepse si
recompense si sunt privite ca fiind prezente in mediu.
Psihologii care se orienteaza in acest fel sunt condusi de sanctiunile si consecintele fizice
implicate de comportament. Cand se confrunta cu dileme etice, deciziile devin
fundamentale si absolute.
Stadiul 2: Orientarea institutionala
Deciziile, sugestiile si cursul actiunii sunt bazate pe o aderare stricta la regulile si
politicile institutiei sau agentiei. Adoptarea pozitiei corecte se bazeaza pe asteptarile unei
autoritati mai inalte. In acest stadiu, rationamentul individual se bazeaza mai putin pe
ratiunile exterioare. La acest nivel, psihologul trebuie doar sa urmareasca procedurile si
politicile organizatiei pentru a determina care este comportamentul etic adecvat atunci
cand se confrunta cu o dilema. Rationalizarea la aceste nivel, nu prea lasa loc de
confruntari cu autoritati mai inalte.
Stadiul 3: Orientarea societala
Aceasta orientare este caracterizata de mentinerea standardelor, aprobarii celorlalti, a
legilor societatii si ale publicului larg. Psihologul manifesta preocupare pentru datorie si
bunastarea societatii. Accentul se pune mai putin pe criteriile din exterior in comparatie
cu stadiul anterior si totusi, sursa in functie de care se stabileste binele si rau,l ramane in
afara.
Stadiul 4: Orientarea individuala
In centrul preocuparilor psihologului se afla nevoile individului in timp ce evita violarea
legilor si a drepturilor celorlalti. Este recunoscuta preocuparea pentru lege si bunastarea
societatii, dar este secundarea in raport cu nevoile individului.

Judecatile etice sunt controlate mai multe din interior, binele societatii este recunoscut,
dar totusi sunt in plan secundar.
Cand se afla in fata unei dileme morale, psihologul se preocupa i primul rand de individ,
iar deciziile sale reflecta acest centru al preocuparilor sale.
Stadiul 5: Orientarea in functie de principii sau constiinta
Preocuparea se manifesta in raport cu consecintele legale, profesionale sau societale.
Ce este drept, adica in acord cu principiile stabilite in functie de propria constiinta si
formularile etice interne, determina comportamentul psihologului. Modalitatea de
rationare este in totalitate interna.
Ce este drept este stabilit in cunostinta de cauza in conformitate cu sistemul etic intern.
Psihologul cu o astfel de orientare, atunci cand se confrunta cu o dilema etica, reflecta
propriile principii de conduita fara sa fie preocupat de consecintele externe. Consecintele
sunt vazute doar din perspectiva interna.
Stadiul al 5-lea este considerat mai potrivit pentru ca se considera ca oamenii se bazeaza
pe principii mai degraba universale la care adera toti indivizii moral.
Cand deciziile se bazeaza pe reguli sau conventii exterioare, societale sau institutionale,
atunci exista riscul sa intervina diferentele culturale si sociale, pe care principiile interne
de conduita le transced.
Se presupune ca psihologul nu functioneaza la un anumit nivel dat, ci variaza de la un
nivel la altul in functie si de alte variabile precum; factorii situationali, pregatire, etc.

Curs nr. 5

10-11-2011

Referate si indrumarea catre un alt specialist

Exista multe emotii si ganduri in legatura cu indrumarea clientului catre serviciile unui alt
psiholog, indiferent de momentul in care se intampla aceasta; la inceputul interventiei, la
mijlocul ei sau la final. Este bine ca ele sa fie gestionate cu grija si profesionalism, cu atat
mai mult cu cat este nevoie ca serviciile psihologice sa continue, dar cu altcineva.
-In primul rand este o decizie etica sa indrume clientul catre un alt psiholog atunci cand
serviciile de care clientul are nevoie, depasesc aria sa de pregatire.
-In al doilea rand, inainte de a lua o astfel de decizie este important ca;
Psihologul sa cunoasca posibilitatile oferite de vecinatatea locala in ceea ce
priveste expertiza celorlalti psihoterapeuti, a comunitatii dedicate sanatatii mintale
sau grupurile de autoajutorare de exemplu.
Este adevarat ca, nevoia de a indruma clientul catre o alta persoana mai
experimentata poate constitui un imbold pentru pregatirea si dezvoltarea
personala.
Cand nu exista cineva disponibil in vecinatate, psihologul se poate aventura sa
acorde el insusi serviciile, cu conditia sa obtina supervizare si sa se pregateasca
personal, pe parcurs, in acest scop. In ceea ce priveste vecinatatea este necesar ca
psihologul sa se informeze permanent cu privire la posibilitati.
Trimiterea la un alt specialist poate fi avuta in vedere inca de la telefon cand, clietul isi
specifica problema, atunci cand se stie ca exista alte situatii in care ar putea fi abordata
mai bine sau ne putem gandi la aceasta posibilitate inca de la prima intalnire.
Situatiile in care clientul este trimis la un alt specialist inca din prima faza pot fi;
1. La un medic atunci cand sunt necesare investigatii sau tratamente somatice.
2. Cand ar fi utila o anumita abordare psihologica.
3. Cand ar fi mai util sa fie vazut de o persoana de un anumit gen, religie, rasa sau
orientare sexuala.
4. Cand are nevoie de servicii de durata mai lunga decat cele pe care psihologul este
pregatit (psihoterapie).
5. Cand unul dintre ei se muta sau isi schimba locuinta.
6. Cand unele elemente fac imposibila continuarea interactiunii dintre cei doi, cu
efecte benefice pentru client.
In mod normal incheierea intervine natural prin consens, cand se constata ca s-a atins un
plafon in ce priveste beneficiile obtinute de client. Cand cel putin unul dintre ei are
reticente in ce priveste incheierea pot aparea unele trairi sau amalgam de trairi, cum ar fi:
preocuparea, anxietatea, regretul, tristetea, furia, frustrarea, vinovatia, surprinderea,
confuzie, insatisfactie, dezamagirea, inadecvarea, teama de respingere si uneori
sentimente de eliberare si placere.
Uneori terminarea poate fi negociata clar, insa negocierea poate dura mai mult sau mai
putin, in functie de orientarea teoretica a psihologului (terapie cognitiv-comportamentala
vs. Psihanaliza).

In aceasta decizie psihologul trebuie sa tina seama ca are si el nevoi, financiare, dar si
alte nevoi emotionale, de acestea din urma trebuie sa se ocupa in afara cabinetului.
Trimiterea la un alt specialist este ceruta de anumiti factori in functie de faza interveniei:
In faza de inceput, evaluarea poate indica nevoia unui tip specific de ajutor.
Exemplu: interventtie medicala,psihiatrica sau de alt tip mai specializata.
In faza de mijloc pot aparea urmatoarele motive:
- factorrii geografici
- trecerea de la o interventie de scurta durata la o interventie pe termen lung
- diferente ireconciliabile intre psiholog si client
In stadiul de incheiere clientul este trimis la un alt psiholog atunci cand exista
posibilitatea sa profite de continuuarea servicilor de alt tip cu un alt psiholog.
Atunci cand un psiholog face trimitere la un alt psiholog este bine sa se consulte cu
aceesta pentruca s-ar putea sa nu fie disponibil sau sa se afle el insusi in in situatia de
inconpatibilitate cu oferirea serviciilor psihologice.
Interventia de orice fel debuteaza cu o evaluare psihologica a persoanei care poate indica
nevoia unor servicii care depasesc aria de competenta a psihologului.
Ca urmare intai se realizeaza daca totusi clientul ar putea beneficia de pe urma serviciilor
respective, astfel consilierea sau psihoterapia de grup ar putea fi indicata la prima
evaluare a clientului sau la putin timp dupa inceputul interventiei individuale.
Unii clienti raspund mai bine la un anumit tip tip de psihoterapie :
- cei centrati pe tipul gandire raspund mai bine la terapia cognitiv-comportamentala
- cei centrati pe tipul simtire raspund mai bine la terapiile de tip umanist.
- cei centrati pe actiune beneficiaza de pe urma unei abordari centrate pe rezolvarea de
probleme .
Un client s-ar putea sa aiba nevoie de un psiholog de un anumit gen sau de un psihplog de
o anumita etnie sau de o anumita religie. Grupurile de autoajutor ce ofera un suport in
plus sunt: alcoolici anonimi sau grupul femeior abuzate etc.
Unii clienti au nevoie de psihoterapii de durata medie sau lunga in cadrul careia sa capete
mai intai incredere in relatia psihoterapeutica si abia apoi sa-si exploreze dificultatile
situate in profunzime. Persoana recunoaste ca are nevoie de ajutor, dar are retineri in a
face referire la ce s-a intamplat.
Consilierea cu limita de timp aduce beneficii in special pentru rezolvarea de probleme de
catre clientii cu o motivatie puternica.
Factorii care indica posibile rezultate favorabile in urma psihoterapiei de lunga durata
sunt:
- un nivel rezonabil de integrare la nivelul personalitatii si al functionarii generale
- existenta motivatiei pentru schimbare
- prezenta unei asteptarii realiste de la procesul psihoterapeutic
- cel putin o inteligenta medie
- prezenta unor conduite nonpsihotice
- circumstante de viata ce nu cuprind crize ce nu pot fi rezolvate
- rezultatele favorabile anunta si prezenta unui afect puternic cum ar fi depresia sau
anxietatea la momentul evaluarii

Incheierea si trimiterea catre un alt specialist in faza de mijloc:

Una dintre problemele care pot aparea in faza de mijloc a unei interventii esste transferul
atunci cand nu este remarcat de psiholog deoarece se poate ca interventia sa fie blocata de
trairi prea puternice fie ele pozitive ca de exemplu iubirea, fie ele negative ca de
exemplu furia sau ura.
De cele mai multe ori daca psihologii isi dau seama ca trairile sunt rolul transferului
aceesta le poate utiliza pe parcursul interventiei.
Mai ales in cazul trairilor negative, ele il pot impinge pe client la acte violente in afara
controlului psihologului astfel existand riscul contratransferului. Psihologul poate lua
personal reactiile clientului, criticiile,amenintarile,se poate invinovati sau poate raspunde
la fel ,inconstient afectiunii clientului sau.
Cand se anticipeaza un astfel de risc clientul este trimis la un alt specialist.
Watkins a descris 5 modalitati prin care se poate realiza contratransferul:
- trimiterea la un alt specialist
- consilierea personala
- supervizarea
- autenticitatea si autodezvaluirea
Oricum psihologul trebuie sa aiba disponibilitatea sa lucreze cu trairi ca:
- durerea
- iubirea
- frica
- furia
Diferentele de personalitate sau diferentele intre asteptari si posibilitati.
Daca se descopera ca diferentele de personalitate intre client si psiholog aduc daune
serviciilor de care clientul beneficiaza, trimiterea la un alt specialis este ceea mai indicata
solutie.
Atent monitorizate trebuie sa fie si asteptariile clientului de la serviciile oferite astfel
incat expectantele aceestuia sa nu fie prea departe de realitate.
Daca discrepanta dintre serviciile oferite de psiholog si expectantele clientului este prea
mare aceesta din urma trebuie indrumat catre un alt specialist capabil sa ii satisfaca
nevoiile in mod corespunzator.
Incheierea poate surveni si atunci cand psihologul lucreaza intr-o organizatie in care nu
isi mai poate continuua activitatea (se ocupa strict de partea de evaluare).
In aceeste conditii se discuta despre lucrul realizat de terapeut impreuna cu clientul,
progresul aceestuia si alte optiuni pe care aceesta le are.
Uneori s-ar putea ca noul psiholog sa fie cunoscut inainte personal de catre client.
De asemenea se solicita acordul clientului ca vechiul psiholog sa-i comunice anumite
informatii noului psiholog, astfel incat noul psiholog sa poata continuua demersul.
Vechiul psiholog poate solicita noului psiholog date despre progresul realizat de client.
Uneori se poate intampla ca insusi clientul sa solicite continuuarea servicilor,mai ales
cand initial a avut o imagine gresita despre ceea ce urma sa se intample sau cand a
intampinat dificultati carora nu le-a putut face fata singur.

Se poate intampla ca psihologul sa fie solicitat de un client manipulativ, iar atunci este
mai bine ca aceesta sa fie trimis la alt psiholog pentru a continuua serviciile in practica
privata.
Alteori problematica prezentata de client poate aduce la suprafata propriile dificultati ce
dateaza inca din copilarie iar aceestea nu pot fi solutionate de psiholog in timp util pentru
client, deoarece experienta acumulata in stadiul de supervizare si intervizare (intre colegi)
sa nu fie suficiente.
Un caz care neceesita o atentie sporita este moartea psihologului sau iminenta ei. Clientul
are nevoie de suport solid inainte sa reia serviciie psihologice. Moartea psihologului
poate aduce in atentia clientului o arie insuficient explorata de catre aceesta.
Faza de incheiere:
Incheierea interventiei poate dura o sediinta sau mai multe, in cazul in care clientul nu a
abandonat prematur si abrupt serviciile. Adica nu s-a mai prezentat, fara sa anunte si nu a
dat curs ofertei telefonice sau scrise de a mai participa la o sedinta.
Incheierea este adusa in discutie de catre psiholog tinand cont de faptul ca ar putea aduce
la suprafata tema respingerii sau a abandonului sau a separarii care s-ar putea sa nu fi fost
rezolvata favorabil anterior de catre client asa ca trezeste un disconfort afectiv marcant.
Incheierea prematura poate aparea atunci cand clientii nu au suficient de dezvoltate
abilitatiile sociale necesare pentru a contacta telefonic psihologul, ulterior, astfel incat sa
repare faptul ca au lipsit fara sa anunte sau pur si simplu sa anunte ca vor lipsi.
Deasemenea sunt si clienti care nu sunt destul de asertivi pentru a anunta ca doresc
incheierea.
Insa in oricare dintre cazuri,psihologul transmite mai mult inconstient ca nu este
multumit de progresul pe care l-a facut clientul.
O incheiere structurata ajuta mai ales in cazul celor cu depresie sau cu tulbrare de
personalitate de tip dependent.
Cu aceestia se stabileste un program anume in care sedintele devin din ce in ce mai rare si
se abordeaza toate problemele incheierii.
Cand serviciile sunt clar limitate ca timp se specifica aceest lucru de la inceput pentru a
se stabili atat modalitatea de lucru cat si ceea de incheiere astfel incat clientul sa se poata
focaliza pe strategia de lucru si sa nu se teama de incheierea deja anuntata.
La clientii cu tulburare de personalitate dependenta exista un progres atata timp cat nu se
pune problema incheierii fiind necesara o abordare speciala.
Problema dependentei care afecteaza incheierea trebuie abordata, insa maniera variaza de
la caz la caz si de la client la client. Oricum trebuie apreciat progresul facut de client.
Incheierea corespunzatoare presupune recunoasterea beneficiilor sau a progresului
clientului si aprecierea pentru aceestea.
Multumirile sau orice gen de sarbatorire sunt bine venite. Desi pentru multi oameni este
dificil sa primeasca de la altii complimente psihologul trebuie sa invete sa o faca cu
gratie cu stima etc. si mai ales sa sustina inca o data clientul sa aprecieze propria
activitate astfel incat sa aiba incredere in sine si in interactiunea realizata impreuna.
Incheierea artistica:
Pot fi folosite modalitati artistice pentru a ilustra progresul realizat de client prin
desen,pictura sau cuvinte. Aceestea fac din incheiere o experienta pozitiva astfel incat
clientul sa se simta bine.

Curs 6

15-12-2011

Raspunsul la reclamatii
A spune despre primirea unei reclamatii ca este o experienta neplacuta e destul de putin.
Doverspike scria ca este vorba mai degraba despre un amestec de cuvinte si trairi ca
furia si frica, panica si paranoia sau frustrare si jena
Psihologul respectiv a descris-o ca fiind o combinatie de tulburare de stres post-traumatic
si atac de panica. Se spune ca nu exista plangeri frivole si ca urmare fiecare plangere
trebuie abordata cu toata atentia necesara.
De cele mai multe ori, plangerea semnaleaza o dificultate intampinata de catre client si
este bine sa fie descoperita dificultatea si sa se vina in intampinarea ei.
Deasemenea, atunci cand colegii care fac parte din Comisia de Etica solicita informatii cu
privire la nemultumirile semnalate sub forma unei reclamatii, nu inseamna ca ei se
transforma in adversari ci raman colegi, care incearca sa clarifice o anumita situatie.
Atunci cand noi facem parte din Comisia de Etica este bine sa ne comportam ca niste
colegi in realizarea investigatiilor. Detaliile in astfel de cazuri pot avea o importanta
foarte mare, asa ca se recomanda ca ele sa fie prezentate poate din perspectiva
comportamentala, adica in termeni de consecinte ale actiunilor intreprinse si de cauze
care le-a determinat.
A furniza astfel de explicatii inseamna ca suntem pregatiti cu detalii referitoare la
actiunile intreprinse si deciziile luate. Confruntat cu necesitatea raspunsului la o
reclamatie, psihologul este bine sa se consulte cu un coleg care este impartial, obiectiv si
recunoscut in domeniu, astfel incat sa se documenteze care sunt standardele
corespunzatoare in domeniu, mai ales atunci cand actiunile vizate au ca rezultat urmarea
unor astfel de consultari care sunt bine sa se mentioneze.
Pastrarea inregistrarilor
In cazul clientului ajuta in documentarea justificarii atata timp cat nu se depaseste limita
confidentialitatii.
Se vorbeste in luarea deciziilor despre existenta unor standarde etice minime si de
gandirea aspirationala, prin care psihologul aspira la implinirea standardelor ideale.
Cand psihologul se confrunta cu o reclamatie este bine sa se gandeasca in ce masura
actiunile si deciziile sale reflecta propriul nivel aspirational.in comportament.
-Deasemenea e bine sa isi aminteasca de termenele procedurale. Un psiholog constiincios
raspunde solicitarilor in timpul alocat sau solicita o extensie a termenului inainte ca
aceasta sa fie depasit, astfel lasa impresia ca nu este suficient de preocupat de raspuns.
-Psihologul se familiarizeaza cu terminologia folosita de comisia de etica astfel incat sa
poata intelege corect mesajele oficiale.
Chiar daca a fost solutionata pozitiv reclamatia, fara necesitatea de a se mai realiza
investigatia, este important ca psihologul sa transforme o astfel de experienta initialnegativa intr-una pozitiva.

Psihologul transforma negativul in pozitiv atunci cand gaseste sensul acestei experiente
in viata sa profesionala si de ce nu si personala.
Etica luarii deciziilor
Se presupune ca psihologii atunci cand au suficienta pregatire se situeaza la un nivel al
deciziilor etice ce implica aplicarea unor principii. Este de asteptat ca deciziile si actiunile
psihologului sa reflecte principiile sale.
In acest moment este necesar sa se ia in considerare ca aceste principii, astfel ca pe langa
standardele minimale, psihologul poate medita la propriile principii care ghideaza
comportamentul profesioanl incat acesta sa exprime si idealul sau profesional.
In conditii ideale, psihologul va putea sa specifice de fiecare data principiul care a stat la
baza unei actiuni. Pe acest parcurs al clarificarii propriilor principii, un punct de cotitura
il constituie cunoasterea standardelor etice aplicabile. Aceasta implica si cunoasterea
diferentei intre cerintele etice obligatorii si cele aspirationale. Primele stabilesc limita de
jos, iar ultimele limita de sus. A fi la curent cu standardele legale este foarte important.
Repere pentru dezvoltarea unui set dinamic de standarde etice
1. Sa se cunoasca Codul de Etica
2. Sa se cunoasca reglemenatrile legale in vigoare.
3. Sa se cunoasca regulile si regulamentele institutiei in care se lucreaza.
4. Sa se angajeze in educatia continua in etica.
5. Psihologul sa identifice unde este o potentiala problema etica.
6. Sa invete abilitatile necesare pentru a analiza obligatiile etice in situatii adesea
complexe.
7. sa se consulte cu profesionistii seniori recunoscuti pentru principiile lor etice si
pentru aplicarea lor.
Exista mai multe modele formale de luare a deciziilor, trasaturile comune ale acestor
modele includ procesele secventiale de luare a deciziei.
Identificarea partilor afectate, nu numai clientul si psihologul ci si
persoanele semnificative din viata clientului si de ce nu, alte parti care pot
fi implicate financiar. Clinicianul trebuie sa evalueze drepturile,
responsabilitatile dar si bunastarea tuturor.
Identificarea principiilor etice implicate in decizie.
Considerearea alternativelor.
Alegerea actiunilor potrivite.
Evaluarea consecintelor.