Sunteți pe pagina 1din 28

PROBELE sI MIJLOACELE DE PROB N

PROCESUL PENAL
Caracterizare generala
Probele reprezinta acea categorie juridica ce consta n
anumite mprejurari, realitati, ntmplari -denumite generic elemente de
fapt- care servesc la aflarea adevarului si realizarea scopului procesului
penal, respectiv constatarea la timp si n mod complet a faptelor care
constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savrsit o
infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Categorie juridica distincta, mijloacele de proba pot fi definite ca fiind
izvorul probei, adica acele mijloace care pun n evidenta proba prin care
pot fi constatate elementele de fapt care pot servi ca proba n procesul
penal Acestea fiind mijloace legale prin care se administreaza probele,
mijloacele de proba au, deci, menirea sa descopere elementele de fapt
care constituie probe.
Asa cum remarca si literatura de specialitate, cele doua notiuni
trebuie delimitate ntotdeauna cu precizie. n nici un caz, o mprejurare
de fapt care conduce la o concluzie de vinovatie ori de nevinovatie nu
poate fi confundata cu mijlocul prin care o asemenea mprejurare este
cunoscuta sau demonstrata.

A.MIJLOACELE DE PROB ORALE


Cadrul mijloacelor de proba este expres prevazut n legea
procesual penala, iar la prima subcategorie, mijloacele de proba orale,
sunt enumerate:
1.

declaratiile nvinuitului sau inculpatului;

2.
declaratiile partii vatamate, partii civile si partii
responsabile civilmente;
3.

declaratiile martorilor;

4.

confruntarea;

5.

prezentarea pentru recunoastere.

1.

Declaratiile nvinuitului sau inculpatului

Fara ndoiala nvinuitul este figura centrala a procesului penal,


deoarece ntreaga activitate procesuala se desfasoara n vederea
dovedirii activitatii infractionale a acestuia si tragerii acestuia la
raspundere penala, dar acest aspect a fost mai bine detaliat n cadrul
Capitolului
IV, NCEPEREA URMRIRII
PENALE,
acum
nemaioprindu-ne pentru analizarea acestui mijloc de proba oral
prevazut de legea procesual penala.
2. Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii
responsabile civilmente
Solutionarea cauzelor penale nu este posibila fara stabilirea cu
exactitate a situatiei de fapt si a mprejurarilor legate de situatia
faptuitorului. Astfel, pe lnga declaratiile nvinuitului sau inculpatului, la
aflarea adevarului n cauza, o contributie substantiala pot aduce si
declaratiile celorlalte parti n procesul penal, respectiv ale partii
vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente.
n ntelesul legii, partea vatamata este persoana care a suferit prin
infractiune o vatamare fizica, materiala sau morala, daca participa la
procesul penal. Persoana vatamata care exercita actiunea civila n
cadrul procesului penal se numeste parte civila. Dupa cum este
cunoscut, constituirea ca parte civila nu se poate face dect n vederea
repararii pagubelor pricinuite prin infractiune. n conformitate cu
prevederile legale, persoana vatamata se poate constitui ca parte civila
att mpotriva nvinuitului sau inculpatului, ct ti mpotriva partii
responsabile civilmente, care potrivit legii procesual penale este
persoana care este chemata n procesul penal, sa raspunda potrivit legii
civile, pentru pagubele pricinuite prin fapta nvinuitului sau inculpatului.
Ascultarea partii vatamate, partii civile si partii responsabile
civilmente reprezinta o obligatie a organului de cercetare penala.
Ct priveste functia declaratiilor acestor parti din procesul penal,
literatura de specialitate este unanima n a sublinia ca acestea sunt de
natura sa reliefeze diversele elemente de fapt care pot servi la aflarea
adevarului, ca proba, cu referire la fapta savrsita, modul de comitere,
participantii la infractiune, urmarile produse s.a.m.d.
Ascultarea acestor parti poate fi facuta numai daca sunt ndeplinite
anumite conditii, astfel:


organul de cercetare penala sesizat despre
savrsirea infractiunii sa fi dispus nceperea urmaririi
penale n cauza care face obiectul ascultarii;

daca, potrivit legii, nceperea urmaririi penale se


face numai la plngerea prealabila a persoanei vatamate
ori la sesizarea sau autorizarea organului expres prevazut,
organul de cercetare penala este obligat -nainte de a
trece la ascultarea partilor- sa ndeplineasca conditiile
prevazute de lege.
n ceea ce priveste valoarea probatorie, ca si n cazul celorlalte
mijloace de proba, declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii
responsabile civilmente -facute n cadrul procesului penal- pot servi la
aflarea adevarului numai n masura n care sunt coroborate cu faptele si
mprejurarile ce rezulta din ansamblul probelor administrate n cauza.
Regulile generale, statuate de tactica criminalistica, si generalizate
de experienta pozitiva a organelor de cercetare penala constau n:
regulile stabilite pentru ascultarea nvinuitului sau
inculpatului se aplica n mod corespunzatori n cazul
ascultarii uneia din persoanele mentionate mai sus;
partea responsabila civilmente are, n ceea ce
priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le
prevede pentru nvinuit sau inculpat.
Dintre regulile speciale amintim:
persoana care a suferit o vatamare prin
infractiune are posibilitatea de a opta, n sensul ca
poate participa la proces fie n calitate de parte
vatamata, fie n calitate de parte civila, fie, renuntnd la
cele doua posibilitati, n calitate de martor;
o persoana nu poate cumula mai multe calitati
procesuale n una si aceeasi cauza penala;
spre deosebire de partea vatamata sau partea
civila, partea responsabile civilmente nu are
posibilitatea de optiune;

n cazul infractiunilor flagrante, urmarite si


judecate conform procedurii speciale, declaratia de
constituire ca parte civila se face n cuprinsul procesului
verbal de constatare.
Avnd n vedere ca regulile stabilite pentru ascultarea nvinuitului
sau inculpatului se aplica n mod corespunzator si acestor parti din
procesul penal, ascultarea parcurge urmatoarele etape:
1.
verificarea identitatii si ascultarea cu
privire la datele personale;
2.

relatarea libera;

3.
ascultarea dirijata sau adresarea de
ntrebari si ascultarea raspunsurilor.
Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile
civilmente se consemneaza pe coala de hrtie netipizata.
3. Declaratiile martorilor:
a.

Persoanele care pot fi ascultate ca martori;

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo
mprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului n procesul
penal poate fi ascultata de organele judiciare n calitate de martor (art.
78 C. proc. pen.).
n principiu, orice persoana fizica fara deosebire de sex, vrsta,
religie, cetatenie, situatie sociala etc. care are cunostinta despre vreo
fapta sau mprejurare ce poate servi la aflarea adevarului intr-o cauza
penala, poate avea calitatea de martor.
De la aceasta regula exista si exceptii. Astfel, Codul de procedura
penala la art. 79 - 82 prevede anumite categorii de persoane care nu pot
fi ascultate ca martori dect dupa ndeplinirea unor conditii. Aceste
categorii de persoane sunt urmatoarele:
a. Persoana obligata a pastra secretul profesional, nu poate fi
ascultata ca martor cu privire la faptele sau mprejurarile de care a luat
cunostinta n exercitiul profesiei, fara ncuviintarea persoanei sau a
organizatiei fata de care este obligata a pastra secretul (art.79 alin.1
C.proc.pen.);

Calitatea de martor are ntietate fata de cea de aparator cu privire


la faptele si mprejurarile pe care acesta le-a cunoscut nainte de a
deveni aparator sau reprezentant al vreunei dintre parti (art. 79 alin. 2
C.proc. pen.).
b. Sotul sau rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului nu
sunt obligate sa depuna marturie (art. 80 alin.1 C. proc. pen.).
Organul judiciar, dupa ce a stabilit ca persoana ce urmeaza sa fie
ascultata ca martor este sot sau ruda apropiata cu nvinuitul sau
inculpatul, are obligatia sa-i aduca la cunostinta ca se poate abtine sa
dea declaratie (art. 80 alin.2 C. proc. pen.). Daca consimt sa dea
declaratie, li se aminteste ca se supun obligatiilor si drepturilor legale ale
martorilor.
c. Persoana care are calitatea de parte n procesul penal.
Nimeni nu poate fi martor n propria sa cauza si n propriu sau
interes.
Totusi, cnd o parte n procesul penal pierde sau renunta la aceasta
calitate poate fi ascultata ca martor (art. 82 C. proc. pen.).
d. Minorul pna la vrsta de 14 ani.
Minorul poate fi ascultat ca martor. Pna la vrsta de 14 ani va fi
ascultat n prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei
careia i este ncredintat spre crestere si educare (art. 81 C. proc. pen.).
b.
Drepturile
martorilor;

si

obligatiile

procesuale

ale

a. Drepturile procesuale ale martorilor sunt urmatoarele (art. 87 C.


proc. pen.):
- de a lua cunostinta de obiectul cauzei si de a i se arata care sunt
faptele sau mprejurarile pentru dovedirea carora va fi ascultat;
- de a refuza sa raspunda la ntrebarile care nu au legatura cu
cauza;
- de a cere sa i se consemneze declaratia n modul cum o
considera reala;

- de a i se restitui cheltuielile de transport, ntretinere locuinta si


alte cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea sa.
b. Obligatiile procesuale ale martorilor sunt urmatoarele (art. 83 C.
proc. pen.):
- sa se prezinte la locul, ziua si ora indicata n citatie sau n
mandatul de aducere;
- sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.
c.
Reguli ce trebuie respectate pe timpul luarii
declaratiilor martorilor
- n raport cu fazele procesului penal se poate face att n faza urmaririi penale ct si n faza de
judecata;
- organele judiciare care au dreptul sa procedeze la ascultarea martorilor sunt, dupa caz, procurorul,
organele de cercetare penala sau instanta de judecata;
- n conformitate cu prevederile legii sunt obligate sa ia declaratii de martori si comandantii de nave si
aeronave, agenti de politie de frontiera, precum si organele de constatare expres prevazute;
- organele de cercetare penala, ca de altfel si celelalte organe judiciare, au datoria sa stabileasca
persoanele ce urmeaza a fi ascultate n calitate de martori, sa dispuna chemarea lor si sa asigure prezenta
acestora la activitatea procesuala;
- organele de cercetare penala sunt obligate sa citeze persoanele aratate n plngere sau denunt,
precum si cele propuse ca martori de catre parti;
- minorii, chiar daca nu au mplinit vrsta de 14 ani, pot avea calitatea de martori, ascultarea lor
facndu-se n prezenta reprezentantului legal, parinte, tutore, curator etc.;
- cu exceptia martorului care nu a mplinit 14 ani, celelalte categorii de martori depun juramntul
prevazut de lege, astfel :
"Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute
Dumnezeu!" sau
"Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce
stiu!",
martorul care din motive de constiinta sau confesiune nu depune juramntul va rosti formula:
"Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu!"
- martorului i revin o serie de obligatii: de a se prezenta n fata organului judiciar, de a spune tot ce stie
n legatura cu fapta ce face obiectul ascultarii si de a nu face afirmatii mincinoase;
- martorul are dreptul la recuperarea cheltuielilor de transport, cazare si ntretinere facute n cursul
procesului penal si ocazionate de prezenta sa pentru a fi ascultat ca martor; de asemenea martorul beneficiaza
de sumele de bani ce i se cuvin, ca venit realizat din munca, pe timpul ct a lipsit de la serviciu pentru a
raspunde chemarii organelor judiciare;
- cu prilejul ascultarii martorilor este cu desavrsire interzis sa se foloseasca mijloace de constrngere
pentru a se obtine declaratii n sensul dorit;

- ascultarea martorilor se face de regula la sediul organelor de cercetare penala;


- sunt exceptate de la obligatia de a depune ca martor persoanele ca martor persoanele acer sunt
obligate sa pastreze secretul profesional: medicii, avocatii, preotii, notarii s.a.;
- nu sunt obligate sa depuna ca martor sotul si rudele apropiate, ascendentii si descendentii, fratii si
surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin nfiere astfel de rude;
- pentru minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani, legea procesual penala prevede unele dispozitii
speciale, n sensul ca ascultarea se face n prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia i
este ncredintat minorul spre crestere;
- n cazul n care, din diverse motive obiective, persoana nu se poate prezenta n fata organelor
judiciare pentru a fi ascultate n calitate de martori, organul de cercetare penala va proceda la ascultarea
acestuia n locul unde se afla;
- daca martorul nu cunoaste limba romna, ascultarea acestuia trebuie sa se faca n prezenta unui
interpret;
- daca martorul se afla n imposibilitatea de a scrie sau de a semna declaratia data se va face
mentiunea despre aceasta n declaratia scrisa;
- n situatia n care infractiunea a fost constatata n flagrant, iar faptuitorului urmeaza sa i se aplice
procedura speciala de urmarire si judecata, declaratia martorului se consemneaza n cuprinsul procesului de
constatare a infractiunii flagrante;
- ascultarea martorilor se poate efectua si prin comisie rogatorie ori delegare.

d.

Pregatirea n vederea ascultarii:


studierea materialelor existente la dosar;

n timpul studierii materialelor cauzei este necesar sa se


stabileasca:
- ce fapte sau mprejurari de fapte pot fi lamurite cu ajutorul fiecarui
martor, daca sunt mai multi;
- datele, probele si mijloacele de proba care confirma faptele si
mprejurarile cunoscute de martori;
-succesiunea n care vor fi chemati si ascultati pentru a nu
comunica ntre ei etc.
n interesul documentarii sale, organul de cercetare penala
foloseste acte normative, manuale de specialitate corespunzatoare,
consulta specialisti, se deplaseaza n teren la fata locului etc. n raport
de fiecare caz n parte
strngerea de date n legatura cu persoanele
ce urmeaza a fi ascultate ca martori;

Cadrele de politie cu atributiuni de cercetare penala trebuie sa afle


ct mai multe date referitoare la : relatiile martorului cu nvinuitul sau
inculpatul, cu celelalte parti din cauza; conditiile de loc si timp ale
perceperii faptelor si mprejurarilor pe care urmeaza a le relata; starea
psihica a martorului; posibilitatile sale de nregistrare, memorarea si
redarea a celor vazute sau auzite; daca este interesat n vreun fel n
solutionarea cauzei; starea sanatatii, profesia, antecedente penale etc.
Toate aceste date pot fi obtinute prin mijloacele de care dispun cei
ce fac cercetarea: ascultarea altor martori, a nvinuitilor sau inculpatilor
din cauza, a partii civile, prin munca speciala etc.
ntocmirea
chestionarului;

planului

de

ascultare

sau

Spre deosebire de planul sau chestionarul ntocmit pentru


ascultarea nvinuitului sau inculpatului, n cazul martorului, planul sau
chestionarul se va axa pe evenimentele la care persoana respectiva a
asistat sau despre care a luat cunostinta si care sunt necesare cercetarii
ce se efectueaza.
n timpul ascultarii, unele ntrebari cuprinse n plan sau chestionar
vor putea fi modificate, altele completate, iar atunci cnd situatia impune
se vor formula noi ntrebari.
stabilirea modului de citare, a timpului si
locului ascultarii;
Invitarea martorului la organele de cercetare penala se face prin
citatie scrisa, nota telefonica sau telegrafica, ori prin alte asemenea
mijloace.
Oricare ar fi modalitatea de chemare a martorului, acestuia trebuie
sa i se comunice: locul, ora, ziua si anul cnd trebuie sa prezinte, cu
aratarea consecintelor legale n caz de neprezentare.
n mod obisnuit, martorii se asculta la sediul organului de cercetare
penala.
n cazul n care este necesara ascultarea de urgenta a martorului
acesta poate fi ascultat si la locul de munca, dar n conditiile n care sa
se excluda posibilitatea comunicarii lui cu alti martori ascultati n aceeasi
cauza.

Daca martorul este bolnav la domiciliu sau internat n spital, n


prealabil, se obtine avizul medicului care l supravegheaza pentru a
putea discuta cu martorul, n aceasta situatie putnd fi ascultat la
domiciliu sau spital.
Este interzisa ascultarea martorului la domiciliul nvinuitului sau al
altor persoane care sunt interesate ca rezolvarea cauzei sa se faca n
favoarea lor.
alte activitati referitoare la pregatirea n
vederea ascultarii martorilor.
Acestea se refera la:
- invitarea unui interpret, traducator, tutore, nvatator, parinte,
profesor, medic etc. n raport de persoana ce trebuie ascultata;
- pregatirea materialelor necesare pentru ascultare (eventuale
probe care se prezinta martorului, fotografii, schite, formulare, cele
necesare scrisului etc.).
e.

Ascultarea martorilor:
ntrebari si lamuriri prealabile;

Cu ocazia prezentarii martorului la organul de cercetare penala, mai


nti i se pune ntrebarile prealabile, referitoare la nume, prenume, etate,
adresa, ocupatie (art. 84 alin. 1 C. proc. pen.), i se aduce la cunostinta
obiectul cauzei aratndu-i-se care sunt faptele sau mprejurarile pentru
dovedirea carora a fost propus si citat ca martor (art. 86 alin. 1 C. proc.
pen.), dupa care se ntreaba daca este sot sau ruda apropiata a
invinuitului sau inculpatului, n ce raporturi se afla cu celelalte parti si
daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii (art. 84 alin. ultim C.
proc. pen.).
n cazul n care martorul este sot sau ruda apropiata cu nvinuitul
sau inculpatul, i se pune n vedere ca nu este obligat sa depuna ca
martor (art. 80 alin. 2 C.proc. pen.). Daca a acceptat sa faca declaratii,
acest lucru se va consemna n partea introductiva a declaratiei.
Potrivit prevederilor art. 85 C. proc. pen. nainte de a fi ascultat
martorul depune juramntul: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".

n timpul depunerii juramntului, martorul tine mna pe cruce sau


pe Biblie.
Referirea la divinitate din formula juramntului se schimba potrivit
credintei religioase a martorului.
Martorului de alta religie dect cea crestina nu i sunt aplicabile
prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul
juramnt: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu".
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun
juramntul vor rosti n fata instantei urmatoarea formula: " Ma oblig ca
voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Situatiile la care se refera alin. 3, 4, 5 si 6 se retin de organul
judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.
Dupa depunerea juramntului, se va pune n vedere martorului ca,
daca nu va spune adevarul, savrseste infractiunea de marturie
mincinoasa.
Minorul care nu a mplinit 14 ani nu depune juramnt; i se
atrage nsa atentia sa spuna adevarul.
Dupa caz, martorului i se poate nmna Codul penal si Codul de
procedura penala pentru a citi continutul articolelor respective (260 C.
pen. si 82 C.proc. pen.).
Despre toate acestea se face mentiune n declaratia scrisa.
n continuare martorului i se cere sa declare tot ce stie cu privire la
persoanele, faptele si mprejurarile cauzei respective.
ascultarea relatarii libere a martorului;
Dupa ce i s-a adresat ntrebarea referitoare la obiectul cauzei,
martorul este lasat sa relateze liber tot ce cunoaste n legatura cu cauza
pentru care a fost chemat.
Aceasta da posibilitatea martorului sa arate faptele n succesiunea
lor fireasca asa cum stie el ca s-au petrecut, putnd n acelasi timp ca
sa-si reaminteasca toate aspectele faptului perceput. P e de alta parte,
da posibilitatea celui ce face ascultarea sa-l examineze pe martor, sa

observe daca este sau nu sincer, precum si de a afla date noi pe care nu
le cunostea anterior.
Pe timpul relatarii libere este indicat ca martorul sa nu fie ntrerupt.
Aceasta se va putea face totusi numai atunci cnd se constata ca
martorul se ndeparteaza de subiect.
Ascultarea martorului nu va ncepe niciodata cu citirea sau
reamintirea declaratiilor date anterior de acesta. De asemenea, martorul
nu va putea prezenta ori citi o declaratie scrisa mai nainte, nsa se poate
servi de nsemnari asupra amanuntelor greu de retinut. Fiecare martor
se va asculta separat.
n timpul relatarii libere facuta de martor, organul de cercetare
penala poate sa-si noteze unele probleme necesare relatarii declaratiei
si eventual spre a lamuri prin ntrebari unele relatari contradictorii,
confuze, incomplete si neverosimile ale acestuia.
Dupa terminarea relatarii libere, martorului i se pun ntrebari asupra
aspectelor importante pe care acesta le-a omis, ori pe care nu le-a
explicat suficient.
Unele ntrebari ce se pun martorului se pot referi la conditiile n
care acesta a luat cunostinta de cele relatate, daca faptele declarate le-a
cunoscut direct sau din relatarea altor persoane etc.
Uneori este important sa i se puna martorului ntrebari despre
aspecte care pot fi verificate cu ajutorul altor probe.
Organul de cercetare penala nu trebuie sa-si exteriorizeze diferite
atitudini de aprobare sau dezaprobare, sa puna ntrebari sugestive sau
cu intentia de intimidare a martorului.
Atunci cnd martorul se abate neintentionat de la ntrebarea ce i sa adresat, el va fi oprit si discutia va fi reluata. Daca aceasta abatere
este intentionata i se va atrage atentia sa declare numai adevarul
reamintindu-i obligatiile sale legale si sanctiunile la care se expune n
situatia cnd nu spune adevarul.
consemnarea
martorului.

declaratiei

Declaratiile martorului se consemneaza n scris pe formular tipizat


la persoana I singular de catre organul de cercetare penala. Pe
formularul tipizat al declaratiei se vor consemna numai relatarile care au
legatura cu infractiunea savrsita si care rezulta elementele constitutive
ale acesteia.
Organul de cercetare penala, dupa ce a consemnat n scris cele
relatate de martor, i citeste declaratia sau la cererea acestuia i va
permite sa o citeasca. Formula de ncheiere a declaratiei, n sensul ca
cele scrise corespund celor declarate de martor se va scrie de catre
acesta la sfrsitul declaratiei dupa ce i s-a citit sau a citit-o.
Declaratia va fi semnata pe fiecare pagina si la sfrsit, att de
martor ct si de organul de cercetare penala. Daca martorul solicita sa-si
scrie personal declaratia i se permite dar i se pretinde sa completeze
preambulul imprimatului.
Declaratia martorului va fi consemnata conform dispozitiilor art. 84
- 86 C.proc. pen. n plus urmeaza a se face si aplicarea art. 71 - 74 C.
proc. pen. Care se aplica corespunzator si la ascultarea martorului.
4. Confruntarea:
Confruntarea poate fi definita ca o activitate de tactica criminalistica
si de urmarire penala ce consta n ascultarea simultana a doua
persoane, care au fost ascultate anterior si ntre declaratiile carora exista
contraziceri esentiale cu privire la aceeasi problema. De fapt,
confruntarea este tot o ascultare. Ea se constituie ntr-un procedeu
probatoriu complementar n care, prin derogare de la dispozitiile legii
procesual penale, persoanele sunt ascultate una n prezenta celeilalte, n
legatura cu faptele, mprejurarile sau problemele n care au aparut
contraziceri esentiale.
Are ca scopuri:

eliminarea contrazicerilor esentiale existente


ntre declaratiile persoanelor ascultate n cauza, cu privire la
una si aceeasi problema a cauzei;

obtinerea de noi probe n cauza ce face obiectul


dosarului de urmarire penala;

ntarirea declaratiilor anterioare, n special n


cazul persoanelor care o conduita oscilanta pe parcursul

cercetarilor ori atunci cnd exista date ca persoanele n


cauza, invocnd diverse pretexte, vor ncerca sa retracteze
declaratiile date n fata organelor de urmarire penala.
Regulile generale aplicabile confruntarii se pot sintetiza astfel:

confruntarea se
persoane care se cunosc;

efectueaza

numai

ntre

confruntarea se efectueaza ntre doi martori,


ntre un martor si un nvinuit sau inculpat ori ntre doi nvinuiti
sau inculpati; desi tactica criminalistica nu recomanda
efectuarea confruntarii ntre partea vatamata (ori partea
civila) si nvinuit sau inculpat, aceasta recomandare nu
trebuie privita ca o interdictie cu caracter absolut;

contrazicerile care determina organizarea si


efectuarea confruntarii sa fie esentiale pentru cauza;

confruntarea se poate efectua numai dupa ce


persoanele n cauza au fost ascultate anterior cu privire la
faptele, mprejurarile etc. n legatura cu care au aparut
contraziceri esentiale;

confruntarea se poate efectua numai dupa ce, n


prealabil, s-a discutat cu persoana considerata sincera si
aceasta a fost de acord cu aceasta activitate.
Referitor la regulile speciale ce trebuie avute n vedere cu ocazia
efectuarii confruntarii este de subliniat faptul ca ele deriva, prin analogie,
din dispozitiile legii procesual penale referitoare la nvinuit, inculpat,
martor, parte vatamata, parte civila s.a.m.d.:

cnd una dintre persoanele ce urmeaza a fi


confruntate nu se poate prezenta n fata organului de
cercetare penala, confruntarea se va efectua la locul unde se
afla persoana respectiva;

dispozitiile privitoare la prezenta aparatorului (n


conditiile expres prevazute de lege), a interpretului ori a
reprezentantului legal, parinte, tutore etc. se aplica n mod
corespunzator;


cu ncuviintarea organului de cercetare penala,
persoanele confruntate si pot adresa una alteia ntrebari;

daca vreuna din persoanele confruntate este n


imposibilitatea de a semna procesul verbal ori, din diverse
motive, refuza sa faca acest lucru, situatia aparuta se va
consemna att n procesul verbal de confruntare, ct si ntrun proces verbal de constatare a refuzului sau imposibilitatii.
Confruntarea se face obligatoriu n prezenta a doi lucratori de
cercetare penala, urmarindu-se anumite aspecte: sa reiasa din
ntrebarile adresate persoanelor confruntate daca acestea se cunosc si
sa se elimine contrazicerile esentiale care au determinat aceasta
activitate. Att ntrebarile ct si raspunsurile vor fi consemnate n
procesul verbal ncheiat cu ocazia desfasurarii acestei activitati.
5. Prezentarea pentru recunoastere:
Potrivit literaturii de specialitate, prezentarea pentru recunoastere
este o activitate consacrata de tactica criminalistica, ea fiind efectuata n
vederea identificarii persoanelor, cadavrelor, lucrurilor sau animalelor de
catre persoanele care le-au perceput anterior si au retinut
semnalmentele, trasaturile exterioare ori caracteristicile acestora.
Prezentarea pentru recunoastere are un scop si o finalitate bine
conturate, caracterizate n:

identificarea unor persoane;

identificarea unor cadavre;

identificarea unor parti din cadavru;

identificarea unor bunuri;

identificarea unor animale.

Prin analogie cu ascultarea martorilor, nvinuitilor, inculpatilor, partii


vatamate si partii civile, pentru a se recurge la prezentarea pentru
recunoastere trebuie ndeplinite urmatoarele conditii:


sa existe un proces penal aflat n curs de
desfasurare n fata organelor de cercetare penala ori a altor
organe judiciare;

sa existe o persoana care, prin declaratiile sale,


face dovada ca a perceput semnalmentele participantilor la
savrsirea infractiunii ori caracteristicile lucrurilor ce fac
obiectul cauzei;

persoana ce urmeaza a fi prezentata pentru


recunoastere sa fi fost ascultata anterior de catre organele
de cercetare penala.
Dintre regulile generale amintim:

de regula, prezentarea pentru recunoastere, fie


a persoanelor si cadavrelor, fie a lucrurilor sau animalelor, se
efectueaza n faza initiala a cercetarii;

prezentarea pentru recunoastere a persoanelor


trebuie sa se faca dintr-un grup de cel putin trei persoane
avnd semnalmente asemanatoare cu cele ale persoanei ce
urmeaza a fi prezentata pentru recunoastere, inclusiv sub
aspectul tinutei vestimentare, ncaltamintei etc.;

daca e vorba despre o recunoastere dupa


fotografie, trebuie respectate aceleasi reguli;

recunoasterea din grup trebuie sa se faca


ntotdeauna la sediul organului de cercetare penala;

prezentarea pentru recunoastere a unui cadavru


nu se face din grup;

att lucrurile, ct si animalele se pot prezenta


pentru recunoastere si n alte locuri dect sediul organului de
cercetare penala;

n
cazul
lucrurilor,
prezentarea
pentru
recunoastere se face dintr-un grup de obiecte avnd
caracteristici generale si individuale asemanatoare;


pentru asigurarea obiectivitatii prezentarii pentru
recunoastere este cu desavrsire interzis ca persoanele
participante sa paraseasca ncaperea pe timpul ct se
desfasoara activitatea; de asemenea, din aceleasi ratiuni se
interzice intrarea altor persoane n ncaperea respectiva.
Regulile speciale, aplicabile prezentarii pentru recunoastere, se
concretizeaza n:

atunci cnd situatia impune, prezentarea pentru


recunoastere se poate face si dupa mers, voce sau vorbire;

n cazul n care nu pot fi procurate lucruri cu


caracteristici
asemanatoare,
prezentarea
pentru
recunoastere a obiectului n litigiu se va face individual;

n situatia n care cadavrul a fost descoperit ntro stare avansata de putrefactie este indicat sa se faca
identificarea acestuia prin prezentarea pentru recunoastere a
obiectelor de mbracaminte ori a lucrurilor gasite asupra
acestuia;

si cu ocazia prezentarii pentru recunoastere


trebuie respectate ntocmai dispozitiile privitoare la asistenta
juridica;

n cazul minorilor, a persoanelor cu handicap, n


special a surdo-mutilor sau orbilor, precum si n cazul celor
care nu cunosc limba romna, organul de cercetare penala
are obligatia sa asigure prezenta la efectuarea prezentarii
pentru recunoastere a reprezentantului legal -parinte, tutore,
curator etc.- si a interpretului.
Rezultatele prezentarii pentru recunoastere se consemneaza n
scris printr-un proces verbal.
A.

Mijloacele de proba scrise

Potrivit legii procesual penale , prin nscris se ntelege orice obiect


ce contine o exprimare scriptica de natura a contribui la realizarea
scopului procesului penal.

Ca si mijlocele de proba orale sau materiale, nscrisurile


necaracterizate sunt entitati extraprocesuale care, prin legatura directa
pe care o au cu obiectul probatiunii, si mai ales prin folosirea lor n
procesul penal, devin categorii juridice procesuale.
Prin urmare, n raport cu specificul lor, nscrisurile sunt destinate sa
procure organelor judiciare elementele necesare cunoasterii adevarului
n cauza. Altfel spus, nscrisurile necaracterizate ndeplinesc functia d
mijloc de proba n raport cu obiectul cauzei.
1. Scopul si conditiile pe care
ndeplineasca mijloacele de proba scrise

trebuie

sa

le

Fara a intra n prea multe detalii, amintim, dintre scopurile folosirii


acestui mijloc de proba, urmatoarele:

evidentierea unor stari de fapt, situatii ori


raporturi preexistente care constituie situatia premisa a
infractiunii, componenta a continutului juridic al acesteia;

punerea n evidenta a elementelor de fapt


privitoare la obiectul cauzei penale ori la persoana
faptuitorului;

individualizarea nscrisurilor ce servesc ca proba


prin materialitatea lor, n aceasta categorie nscriindu-se
de exemplu, nscrisurile ce poarta urme papilare, cele
provenite din distrugerea unor nscrisuri s.a.;

evidentierea nscrisurilor ce constituie obiectul


material al unor infractiuni.
Trebuie retinut ca nscrisurile care poarta o urma a faptei savrsite
ori cele care au fost folosite pentru comiterea acesteia sau constituie
produsul infractiunii nu fac parte din categoria mijloacelor de proba
scrise, ci din categoria mijloacelor de proba materiale.
Ct priveste conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca mijloacele
de proba scrise, prin analogie cu alte mijloace de proba si derivnd din
functia si scopul lor, se concretizeaza n urmatoarele:

sa ateste raporturi juridice anterioare savrsirii


infractiunii, precum si stari de fapt, situatii ori mprejurari ce
privesc fapta si calificarea ei juridica;


sa conduca la constatarea existentei sau
inexistentei infractiunii, la identificarea faptuitorului, precum si
la cunoasterea mprejurarilor care au precedat, nsotit sau
succedat fapta investigata;

nscrisurile sa fie aduse n fata organului de


cercetare penala de catre persoana care le detine si are
interes sa se serveasca de ele n procesul penal.
Atunci cnd n fata organului de cercetare penala se prezinta un
nscris, acestea sunt obligate sa procedeze la:

verificarea autenticitatii nscrisului, fie de la


persoana de la care emana ori se pretinde ca emana
nscrisul respectiv, fie prin alte mijloace, cum ar fi: piese de
comparatie, constatari tehnico-stiintifice, expertize etc.;

cercetarea continutului nscrisului si stabilirea


valorii lui probatorii

daca nscrisurile se afla n posesia sau detentia


altor persoane, organul de cercetare penala are obligatia de
a dispune prezentarea si predarea acestora;

cnd nscrisurile sunt redactate n alta limba,


organul de cercetare penala trebuie sa dispuna traducerea
lui de catre un interpret autorizat;

organul de cercetare penala poate recurge si la


ridicarea silita atunci cnd persoana care l detine refuza sa-l
predea sau tagaduieste existenta lui;

daca cineva contesta veracitatea nscrisului,


organul de cercetare penala decide daca acesta ramne sau
nu n materialul probatoriu administrat, numai dupa primirea
rezultatului constatarii tehnico-stiintifice sau a expertizei;

nu pierd calitatea de mijloace de proba scrise


acele nscrisuri care au servit la savrsirea unei infractiuni, n
situatia n care se are n vedere continutul lor scriptic si nu
materialitatea lor.
2.

Procesele verbale ca mijloc de proba

Procesele verbale, denumite si nscrisuri caracterizate sunt nscrisuri


n care sunt consemnate date si elemente de fapt constatate direct de
organul de cercetare penala n cursul desfasurarii procesului penal. Sunt
considerate mijloace materiale de proba toate procesele verbale
ncheiate de organele de cercetare penala n cursul desfasurarii
procesului penal.
ntr-o forma sintetizata, printre scopurile proceselor verbale putem
evidentia urmatoarele:

dovedirea existentei unor mprejurari, situatii,


stari de fapt care contribuie direct la conturarea obiectului
infractiunii si a celorlalte elemente constitutive ale acesteia;

asigurarea unei temeinice solutionari a cauzelor


penale si realizarea scopului procesului penal;

garantarea respectarii principiului legalitatii,


concretizat n respectarea stricta att a normelor cuprinse n
dispozitiile legii procesual penale, ct si a regulilor
consacrate de tactica criminalistica si metodologia
investigarii diferitelor genuri de infractiuni;
Legea procesual penala nu face nici o distinctie ntre procesele
verbale de constatare a unor infractiuni si procesele verbale de
constatare a unor acte procedurale, considernd ambele categorii
mijloace de proba.
Rezulta de aici ca singura conditie ca procesele verbale sa poata
constitui mijloace de proba este ca acestea sa fie ncheiate de organele
competente.
Procesele verbale pe care trebuie sa le ntocmeasca organul de
cercetare penala din cadrul Politiei de Frontiera Romne acopera o arie
vasta, depinznd de specificul fiecarei infractiuni n parte. O enumerare
completa a acestor procese verbale nu se poate face deoarece nivelul la
care se exemplifica este doar generic, n particular, la fiecare speta,
politistul de frontiera putnd ncheia multe alte procese verbale care nu
beneficiaza de un model.
Astfel, trebuie amintite urmatoarele procese verbale:

1. Procesul verbal de identificare: este ncheiat n


cadrul efectuarii actelor premergatoare nceperii urmaririi
penale si a fost detaliat n cadrul Capitolului III;
2. Procesul verbal de verificare la S.E.I.P.
Pasapoarte, privind starea pasaportului persoanei n
cauza, daca a fost declarat pierdut, furat sau orice late
date care sunt considerate esentiale pentru cauza de
catre organul de cercetare penala;
3. Procesul
verbal
de
verificare
urmariti
local/general, prin care se verifica persoana n cauza sub
aspectul mai sus amintit;
4. Procesul verbal de constatare, prin care organul
de politie de frontiera constata savrsirea faptei de catre o
anumita persoana, persoana care urmeaza a fi cercetata
sub aspectul comiterii acelei fapte;
5. Procesul verbal de depistare, care se ncheie n
momentul n care persoana n cauza este depistata
comitnd o anumita fapta;
6. Procesul verbal prin care se constata ca
persoana nu si-a scris singura declaratia, motivul fiind unul
obiectiv si nu unul ce depinde de vointa persoanei n
cauza;
7. Procesul verbal de ncepere a urmaririi penale (a
fost detaliat n cadrul Capitolului IV);
8. Procesul verbal de aducere la cunostinta a
nvinuirii si a dreptului la aparare (detaliat n Capitolul IV);
9. Procesul verbal de sesizare din oficiu, ce se
ncheie n momentul n care organul de cercetare penala
se autosesizeaza cu privire la faptul ca o anumita fapta
constituie infractiune,
10. Procesul verbal de predare-primire, ce se ncheie
n momentul n care organul de cercetare penala, fie
primeste o persoana, un bun etc., fie preda cele
enumerate mai sus,

11. Procesul verbal de consemnare a plngerii orale,


al carui titlu tine loc si de explicatii, vezi Modelul nr. ..........;
12. Procesul verbal de predare-primire a actelor
premergatoare si a faptuitorului, prin care organul de
politie constatator, dupa efectuarea actelor premergatoare,
le preda mpreuna cu persoana n cauza organelor
abilitate sa continue cercetarile, vezi Modelul nr. ......;
C. Mijloacele materiale de proba
Potrivit dispozitiilor legii procesual penale, mijloacele materiale de
proba sunt att obiectele care contin sau poarta o urma a faptei
savrsite, ct si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului. De
asemenea, sunt mijloace de proba obiectele care au fost folosite ori au
fost destinate sa serveasca la savrsirea unei infractiuni, precum si
obiectele care sunt produsul infractiunii.
Mijloacele
materiale
de
proba
sunt
entitati
materiale
extraprocesuale, avnd legatura directa cu obiectul probatiunii judiciare.
Aceste entitati extraprocesuale, folosite n cadrul procesului penal, devin
categorii juridice procesuale.
Legea procesual penala nu prevede n mod expres ndeplinirea
vreunei conditii privind folosirea mijloacelor materiale de proba n
procesul penal. Dar, prin analogie cu celelalte mijloace de proba,
consideram ca si mijloacele materiale de proba trebuie sa fie utilizate n
procesul probatiunii judiciare n urmatoarele conditii:

sa se constate de catre organul de cercetare


penala necesitatea utilizarii lor, att pentru clarificarea unor
mprejurari legate de locul savrsirii infractiunii, descoperirea,
relevarea, fixarea si ridicarea unor urme pe care acestea le
contin sau le poarta, ct si pentru stabilirea starii si pozitiei
acestora ori pentru elucidarea altor mprejurari legate de
fapta comisa;

folosirea mijloacelor materiale de proba sa se


faca numai n cadrul procesului penal, adica dupa ce s-a
dispus nceperea urmaririi penale.
Referitor la valoarea probatorie, aceste mijloace de proba, implicit
probele materiale, prezinta importanta deosebita tocmai datorita largilor
posibilitati de aflare si strngere a lor. n acelasi timp, ele aduc un aport

esential la aflarea adevarului n cauza, putnd fi valorificate din punct de


vedere stiintific. De aici decurge de fapt valoarea lor probatorie, evident,
n masura n care se coroboreaza cu celelalte probe si mijloace de proba
administrate n cauza.
D. Mijloacele de proba tehnice
Literatura
de
specialitate
defineste
att
constatarea
tehnico/stiintifica, ct si constatarea medico-legala ca fiind activitatile
dispuse de organele de cercetare penala, ori de celelalte organe
judiciare, pentru a clarifica, pe criterii de ordin stiintific, semnificatia
urmelor sau obiectelor descoperite la locul savrsirii infractiunii.
Se observa din definitia data ca organul de cercetare penala poate
trage concluzii privitoare la urmele si obiectele descoperite numai prin
apelarea la cunostintele unor persoane specializate ntr-un domeniu sau
altul. Rezulta de aici ca organul de cercetare penala nu se poate
substitui specialistilor anume desemnati de lege sa efectueze aceste
activitati.
Pentru a dispune o constatare tehnico-stiintifica organul de
cercetare penala trebuie sa constatate existenta uneia din urmatoarele
situatii:

este necesara lamurirea urgenta a unor fapte


sau mprejurari ale cauzei;

exista pericolul disparitiei unor mijloace de proba


sau a disparitiei unor situatii de fapt.
Constatarea medico-legala se dispune n urmatoarele situatii:

n caz de moarte violenta, moarte suspecta sau


de moarte a carei cauza este necunoscuta;

cnd, pentru a constata existenta urmelor


infractiunii este necesara examinarea corporala a
faptuitorului sau a persoanei vatamate.
Trebuie ndeplinite si anumite conditii de ordin formal:

sa se fi dispus nceperea urmaririi penale;


organul de cercetare penala sa fi procedat la
ridicarea si asigurarea mijloacelor materiale de proba si sa
poata pune la dispozitia specialistilor persoana respectiva;

n cazurile expres prevazute de lege sa existe


plngerea prealabila, sesizarea sau autorizarea organelor
competente.
Dispunerea efectuarii unei constatari se face prin ntocmirea unei
Rezolutii Motivate, Fara a intra n prea multe detalii, subliniem faptul ca
att literatura de specialitate, ct si practica judiciara sunt de acord ca
expertiza judiciara este o activitate de urmarire penala si de tactica
criminalistica, nrudita cu constatarea tehnico-stiintifica si medico-legala,
dar procesual deosebita de acestea.
Ca mijloc de proba, expertiza este folosita de organele de cercetare
penala ori de catre celelalte organe judiciare n cazurile n care, pentru
precizarea unor fapte si a stabilirii legaturii cauzale ntre ele este nevoie
de cunostinte speciale n domeniul stiintei, tehnicii, artei etc.
E. Mijloacele auxiliare de proba si procedee de probatiune
n cadrul acestui capitol analizam alte mijloace de proba care nu
ndeplinesc conditiile pentru a face parte din una din categoriile mai sus
mentionate.
Astfel vom analiza cercetarea la fata locului, perchezitia,
reconstituirea, ridicarea de obiecte si nscrisuri, luarea masurilor
asiguratorii s.a.
1.

Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului reprezinta activitatea procedurala si de


tactica criminalistica al carei obiect l constituie perceperea nemijlocita a
loculu unde s-a savrsit o fapta de natura penala, cautarea,
descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea si examinarea mijloacelor de
proba, inclusiv precizarea pozitiei acestora.
Pentru a proceda la efectuarea cercetarii la fata locului, organele de
cercetare penala trebuie sa tina cont de conditiile de ordin substantial si
formal prevazute de legea procesual penala, si anume:
cercetarea la fata locului sa fie necesara si oportuna;

efectuarea activitatii sa fie impusa de necesitatea


verificarii ori precizarii unor date sau mprejurari ale cauzei;
cercetarea la fata locului sa fie efectuata numai dupa
ce s-a dispus nceperea urmaririi penale, fie imediat, fie pe
parcursul desfasurarii investigarii criminalistice.
Consemnarea rezultatelor cercetarii la fata locului se face prin
ntocmirea unu proces verbal, care trebuie sa contina anumite date
n mod obligatoriu.
2.

Perchezitia

Perchezitia este activitatea desfasurata de organele de cercetare


penala cu o pondere deosebita n investigarea oricarei infractiuni.
Perchezitia a fost definita ca fiind actul procedural destinat cautarii si
ridicarii unor obiecte care contin sau poarta urme ale unei infractiuni, a
corpurilor delicte, a nscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului
judiciar si care pot servi la aflarea adevarului. Perchezitia face parte din
procedeele de investigatie, din activitatea de strngere a mijloacelor de
proba cunoscute si de descoperire a altor mijloace de proba.
Potrivit legii procesual penale, pentru a fi posibila efectuarea
perchezitiei trebuie ndeplinite urmatoarele conditii:
sa existe sau sa se presupuna, n mod ntemeiat, ca ar
exista un nscris sau obiect sau valoare ce poate servi ca
mijloc de proba si ca s-ar afla n detentia unei persoane fizice
sau juridice;
sa se impuna recurgerea la acest procedeu;
sa fie efectuata n baza autorizatiei date de catre
procurorul care supravegheaza cauza.
Consemnarea rezultatelor
asemenea ntr-un proces verbal.

3.

perchezitiei

se

consemneaza

de

Ridicarea de obiecte si nscrisuri

a. prevederile legale care reglementeaza aceasta institutie


Ridicarea de obiecte si nscrisuri este activitatea prin intermediul
careia organul de urmarire penala sau instanta de judecata asigura

obiectele si nscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba n procesul


penal.
n conformitate cu prevederile art.65 alin.2 C. proc. pen., la
cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice
persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba
este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le nfatiseze.
De asemenea, din dispozitiile art. 97 alin. 1 C. proc. pen., rezulta
ca orice unitate a unei organizatii din cele prevazute n art. 145 din Codul
penal**, sau orice persoana n posesia careia se afla un obiect ori un
nscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte si sal predea sub luare de dovada organului de urmarire penala sau instantei
de judecata, la cererea acestora.
Potrivit art. 96 C.proc. pen.: "Organul de urmarire penala sau
instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si nscrisurile ce pot
servi ca mijloc de proba n procesul penal".
n vederea ridicarii de obiecte si nscrisuri, organul de cercetare
penala se deplaseaza la domiciliul persoanei fizice sau la sediul unitatii
social-economice private ori de stat care le detine si procedeaza astfel:
- se prezinta si se legitimeaza* n fata persoanei sau a
reprezentantului unitatii de la care urmeaza a se ridica obiectele si
nscrisurile;
- legitimeaza persoanele n cauza, pentru a se convinge daca sunt
cele cunoscute ca detin obiecte si nscrisuri ce pot servi ca mijloace de
proba n procesul penal;
- arata scopul venirii;
- aduce la cunostinta detinatorului de obiecte si nscrisuri obligatiile
ce le are conform legii;
- prezinta autorizatia (ordinul) magistratului sau adresa cu
ncuviintarea acestuia, cnd este cazul;
- solicita predarea obiectelor si nscrisurilor si procedeaza la
ridicarea lor;
- ntocmeste actul de ridicare (dovada de predare-primire sau
procesul-verbal).

Organele de cercetare penala ale politiei, cu ocazia ridicarii de


obiecte si nscrisuri, pot ntlni urmatoarele situatii:
b. predarea de buna voie a obiectelor si nscrisurilor cerute
n aceasta situatie, organul de cercetare penala procedeaza la
ridicarea obiectelor si nscrisurilor pe baza de dovada de predare primire ce se ntocmeste n doua exemplare, din care unul se lasa
persoanei de la care s-au ridicat.
n dovada de predare-primire fiecare obiect sau nscris trebuie sa
fie descris detaliat, evidentiindu-se caracteristicile de individualizare cum
sunt: denumirea, seria, numarul, anul de fabricatie, data eliberarii,
numarul de exemplare, numarul de file, daca reprezinta originalul sau
copia etc.
Daca organul de cercetare penala apreciaza ca si o copie de pe un
nscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia (art. 97 alin. 2
C. proc. pen.).
Cnd obiectul sau nscrisul are caracter secret, prezentarea sau
predarea se face n conditii care sa asigure pastrarea secretului (art. 97
alin. 3 C. proc. pen.)
c. ridicarea de obiecte si nscrisuri de la unitatile postale sau
de transport
Se poate efectua de catre organele de cercetare penala ale politiei
n scopul descoperirii infractiunilor si infractorilor, dar numai cu
respectarea stricta a regulilor procedurale stabilite prin lege*.
Potrivit art. 98 alin. 1 C. proc. pen. Organul de cercetare penala are
dreptul sa dispuna ca orice unitate postala sau de transport sa retina si
sa predea corespondenta sau obiectele expediate de nvinuit sau
inculpat ori adresate acestuia.
Aceasta situatie se refera la scrisori, telegrame sau obiecte trimise
de nvinuit sau inculpat ori adresate acestuia, direct sau indirect, si care
au legatura cu infractiunea ce se cerceteaza.
Pentru ridicarea unor astfel de obiecte sau nscrisuri organul de
cercetare penala trebuie sa solicite prin adresa unitatii postale sau de
transport retinerea si predarea lor. Pe adresa este obligatoriu ca n

prealabil, procurorul sa mentioneze ncuviintarea masurii de ridicare a


corespondentei sau obiectelor.
Ridicarea se face pe baza de proces-verbal ncheiat n doua
exemplare, din care unul ramne la unitatea de posta sau de transport.
Acest act de procedura, aducnd atingerea secretului
corespondentei trebuie efectuat numai n cazurile strict necesare. De
aceea, C. proc. pen. prevede n art. 98 alin. 2 ca se restituie
detinatorului, corespondenta si obiectele ridicate, daca se constata ca nu
au legatura cu cauza.
d. refuzul de a preda de buna voie obiectele si nscrisurile
cerute
n aceasta situatie, potrivit legii (art. 99 alin. 1 C. proc. pen.) se
procedeaza la ridicarea silita.
- Organul de cercetare penala cunoaste exact locul unde se afla
obiectul sau nscrisul ce urmeaza a fi ridicat, nsa detinatorul refuza sa-l
predea. n acest caz obiectele sau nscrisurile aflndu-se la vedere
se ridica silit, adica fara consimtamntul celui n cauza, procedndu-se si
la deschiderea ncaperilor ori descuierea ncuietorilor, daca aceasta se
impune.
- Organul de cercetare penala stie ca obiectele sau nscrisurile ce
urmeaza a fi ridicate se afla n locuinta detinatorului ori n dependintele
acesteia, nsa nu cunoaste exact locul unde sunt ascunse, iar cel n
cauza neaga existenta lor. n acest caz se va proceda la efectuarea unei
perchezitii corporale, domiciliare sau la sediul persoanei juridice pentru
gasirea nscrisurilor sau obiectelor. Perchezitia se va efectua cu
respectarea tuturor dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta
activitate.
Indiferent de aspectul ivit, ridicarea de obiecte si nscrisuri se va
face n prezenta martorilor asistenti si pe baza unui proces-verbal, n
care trebuie sa se consemneze si motivele ce au determinat ridicarea
silita sau perchezitia.
Obiectele sau nscrisurile ridicate de catre organul de cercetare
penala vor fi atasate la dosar, daca este posibil, sau pastrare la camera
de corpuri delicte. n cazul n care nu pot fi atasate la dosar, vor fi
fotografiate, iar plansa cu fotografii se anexeaza la dosar.

Obiectele sau nscrisurile cu caracter secret ridicate n vederea


efectuarii urmaririi penale nu se vor atasa la dosar, dar n referatul cu
propunerea de solutionare a cauzei, ntocmit de organul de cercetare
penala se va indica locul unde se afla obiectul sau nscrisul secret.

4.

Reconstituirea

Reconstituirea poate fi definita ca o activitate procedurala si de


tactica criminalistica ce consta n reproducerea artificiala a mprejurarilor
n care a fost comisa o infractiune, precum si a oricarui fapt ce prezinta
importanta pentru cauza, pentru a se stabili daca fapta s-a comis ori
putea fi comisa n mprejurarile date.
5.

Masurile asiguratorii

Potrivit legii, masurile asiguratorii constau n indisponibilizarea prin


instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile n
vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru
garantarea pedepsei amenzii.
Aceste masuri asiguratorii se realizeaza prin aplicarea pe bunurile
indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate avea diferite forme
de realizare:
sechestrul penal propriu-zis;
luarea inscriptiei ipotecare
instituirea popririi;
restabilirea situatiei anterioare;
restituirea bunurilor.