Al 13-lea Congres Anual al

ASOCIAȚIEI MEDICALE ROMÂNE

18 APRILIE-20 APRILIE 2019

ASISTENȚA SOCIALĂ: SPAȚIU DE

COLABORARE SOCIO-MEDICALĂ
Prof. univ. dr. Elena Zamfir,
cercetător principal
ICCV - Academia Română

ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE “COSTIN C. KIRIŢESCU”

INSTITUTUL DE CERCETARE A CALITĂŢII VIEŢII

ASISTENŢA SOCIALĂ ȘI PROFILUL EI MULTI ȘI INTERDISCIPLINAR

O DEFINIȚIE SINTETICĂ
 Reprezintă un ansamblu de instituţii, legi,
programe, măsuri, activităţi profesionalizate de
protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi
vulnerabile, aflate TEMPORAR în dificultate datorită
unor motive de ordin economic-social, politic,
biologic, psihologic-individual etc.

Ea este un răspuns specializat la complexitatea

nevoilor umane de tip bio-psiho-socio-culturale de
viață.

De aici și perspectiva unei politici sociale integrate

în asistență socială care să acopere întregul profil al
nevoilor umane
Intervenția în asistență socială

Intervenția în asistență socială se realizează prin forme

specializate de suport:
 beneficii financiare
 servicii de asistență personalizate
 ajutoare ocazionale și de urgență.

Este parte componentă a protecției sociale

 Este un drept universal al omului (garantat de

dreptul la viață)
PRINCIPIILE ASISTENȚEI SOCIALE

PRINCIPIILE ASISTENȚEI SOCIALE

 Oferă suport persoanelor,grupurilor pentru
perioadele de criză, de dificultate

 Dezvoltă mecanisme de refacere a capacităţilor

proprii de reintegrare, recuperare a celor în
dificultate

 Oferă suport pentru evitarea

marginalizării/excluziunii sociale

 Oferă suport pentru indivizii şi grupurile aflate

într-un ciclu de dezvoltare
CONTEXT GENERAL: ISTORIC

 Anglia,începutul sec.XVII (1601): se instituie legea ELISABETHAN POOR

LAW – impunea o taxă pentru săracie;(filozofie de tip Robin Hood) poate fi
considerată ca debut instituţional al asistenţei sociale;

 Sec.XIX,în Anglia, Franţa, Germania(Modelul Bismarck), SUA apar

primele sisteme de protecţie socială în sfera asigurărilor sociale (centrate
pe sănătate, bătrâneţe, orfani, accidente de muncă); (în timpul
cancelarului Bismarck) apare sub forma unei formule mai largi de
asigurări sociale obligatorii pentru ajutoare de boală şi de maternitate, dar și
pentru orfani, văduve, accidentaţi de muncă și pensii pentru bătrâni.

 Modelul Bismarck s-a extins apoi şi în alte state europene.

 Apar noi formule alternative de protecţie în politicile sociale: modelul

„Welfare State” dar şi cel de tip „Workfare State”, cu abordări şi opţiuni
diferite în asigurarea bunăstării sociale prin sistemul de securitate și
asistenţă socială
Începuturile asistenței sociale în România

- Primele începuturi ale asistenţei sociale în România

sunt foarte vechi, semnalate sub forma unor acţiuni
caritabile, filantropice cu un pronunţat caracter
religios;

- Procesul foarte lent de urbanizare, a adus, de abia după 1300,

preocupări sistematice de înregistrare a celor neajutorați,
lipsiți de mijloace de existență elementare.

- În 1565 se înființează la Mățăul de Jos (Câmpulung), un

ospiciu pentru protejarea persoanelor cu handicap ( șchiopi,
orbi, gârbovi, ologi și altor infirmi). Forma cea mai veche de
asistenţa socială sub supravegherea statului, prin distribuirea
fondurilor publice către cei nevoiași, o reprezintă–Caliciile.
Începuturile asistenței sociale în România

- ”Caliciile” sub forma unor “organizații profesioniste ale celor

neajutorați, de tip bresle,- au în fruntea lor un staroste al
calicilor, ales de dânșii” (Enciclopedia României, vol.1 p.520).

- ”Caliciile” puteau beneficia de ajutor din bani publici.

- Un document din 1686 arată că cei nevoiași înregistrați,

primeau o para pe zi din visteria statului la care se adăuga și
îmbrăcămintea- încălțămintea necesară.
 Începuturile asistenței sociale în România

- Spitalele fondate după 1695 aveau și funcții de asistență socială

fiind folosite și ca așezăminte pntru cei neajutorați, săraci.
Exemplu: Azilul de femei Domnița Bălașa, înființat în 1751 pentru
suportul fetelor sărace și ”boerii scăpătați” este considerat ca primă
instituție cu caracter de asistență socială de tip modern în
România.

- În secolul XVIII, asistența socială de stat, atât în Moldova (prin

Casei Milei ) cât și în Muntenia (prin Cutia Milei) înregistrează
preocupări pentru copiii orfani, copii săraci sau cei abandonați.

- Ajutoarele pentru categoriile cu risc sunt date din fonduri de stat (

vezi Enciclopedia României, cap. Asistența socială p 519-545 ).
 ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ISTORIC

- Sentimentul carității/milei, solidarității față de cei în dificultate

era înțeles totodată și ca suport pentru echilibrul și securitatea
socială a comunității („ajută-i ca să se ajute singuri” ajută-i ca să
te ajuți pe tine”,)
- treptat problematica asistenței s-a structurat sub forma
unor măsuri reglementate prin acte juridico-normative;

- actul de naştere al asistenţei sociale moderne poate fi

considerat anul 1775 – apariţia primei legi de protecţie
pentru copil şi a înfiinţării unor instituţii specializate
pentru persoane în dificultate: fete-mamă, săraci,
bolnavi, persoane cu handicap, vârstnici.
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ISTORIC

- 1831 se poate vorbi de un sistem structurat de asistenţă

socială odată cu apariţia Regulamentului Organic;

- După Unirea Principatelor Române din 1859 apar acte

normative care fixează atribuţii pentru serviciile de asistenţă
socială la nivelul comunelor şi judeţelor;

- În 1912 apare prima Lege a Pensiilor;

- Se creează primele instituţii publice şi private cu caracter de

ocrotire specializate;

- În 14 iulie 1930: apare Legea sanitară şi de ocrotire socială-

moment de referinţă pentru asistenţa socială modernă.
 ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ISTORIC

-1920: a fost creat Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale;

-Acesta avea sarcina de coordonare naţională, metodologică şi

profesională a întregii activităţi de asistenţă socială;

-România a fost printre puţinele ţări din lume care în perioada

interbelică iniţiază un sistem profesionist de formare a asistenţilor
sociali la nivel universitar şi apoi postliceal în cadrul Şcolii Sociologice
condusă de profesorul Dimitrie Gusti şi Henri Stahl; în echipă: Veturia
Manuila, Xenia Costa-Foru, dr. Iului Moldovan;

-Se dezvoltă o reţea bine structurată de asistenţă socială comunitară

în mediul urban, urmând ca aceasta să fie generalizată şi în cel rural,
reţea care cerea profesionişti în domeniu.
 TRADIȚIA ASISTENȚEI SOCIALE, Contribuția lui Gusti

 În 1929 se înfiinţează Şcoala Superioară de Asistenţă

Socială „Principesa Ileana” din Bucureşti, sub coordonarea
directă a Institutului Social Român, cu aprobarea
Ministerului Sănătăţii şi al Ocrotirilor Sociale.

 Programul de studii pentru asistenţii sociali (de 4 ani

până în 1959 şi de 3 ani din 1959 până în 1969), precum şi
modulul practicii de specialitate au fost gândite, îndrumate şi
organizate în cadrul Institutului Social Român.
 Contribuția lui D.Gusti în apariția statutului modern al asistenței sociale
PERSPECTIVE DE ANALIZĂ

Dimitrie Gusti (1880-1955)

• Personalitate de excepție în epocă

• Cu o deschidere profesional-științifică și politică

remarcabilă
(studii de filozofie, sociologie, etică, științe sociale și
politice, statistică socială, antropologie etc)

• Promotor al unui amplu Program de reforme sociale

al României în perioada interbelică, de pe pozițiile
cunoașterii științifice a societății.
Contribuția lui D.Gusti în apariția statutului
modern al asistenței sociale

• Rolul activ transformator al științelor socio-umane,

privite ca ”adevărate inginerii sociale și umane”:
• Sociologia ca ”sociologie militans”, în slujba națiunii
și a comunității
• Asistența socială bazată pe ”action research”-
cercetări de tip acțiune, cu o funcție
transformatoare cu o funcție transformatoare ,
cu rol esential în :
• Diagnoza problemelor sociale,
• Analiza problemelor sociale
• Soluționarea și
• Prevenția riscurilor fenomenelor sociale, grave.
Contribuția lui D.Gusti în apariția statutului modern al asistenței sociale
PERSPECTIVE DE ANALIZĂ

Asistența socială ca:

• sistem instituțional-administrativ
• profesie specializată, la nivel liceal și
universitar
• practică de profil.

Perspective de analiză
1.Din perspectiva sistemului instituțional-
administrativ
2. Din perspectiva nevoii de asistenţă socială
(complexitatea profilului nevoii)
3. Din perspectiva beneficiarilor
4. Din perspectiva profesiei de asistent social
TRADIȚIA ASISTENȚEI SOCIALE în ROMÂNIA . Scoala sociologică de la București

Sociologia urbană prin preocupările Şcolii Sociologice de

la Bucureşti a reprezentat debutul asistenţei sociale ca
profesie în România;

S-a îmbinat cercetarea sociologică concretă cu cercetări

de tip acţiune şi terapie socială;

S-au dezvoltat tehnici de investigaţii sociale de tip

specializat (pe o cazuistică bogată) în vederea unei
diagnoze cât mai exacte a problemelor legate de
urbanizare.

Odată cu diagnoza socială au fost iniţiate tehnici,

servicii de prevenire a factorilor de risc.
La începutul secolului XX: dezvoltarea profesiei de
asistent social se remarcă prin sporirea serviciilor
publice şi sociale
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA. Scoala sociologică Gusti

Probleme ridicate de şcoala Monografică de la Bucureşti:

- Efectele disruptive ale urbanizării asupra indivizilor

şi comunităţilor:
Vagabondaj,
Prostituţie,
Alcoolism,
Delincvenţă,
Sărăcie,
Marginalizare,
Inadaptare socială,
Familii dezorganizate,
Concubinaj,
Divorţuri,
Copii abandonaţi, neglijaţi sau abuzaţi.
TRADIȚIA ASISTENȚEI SOCIALE :contribuția lui D.Gusti

În concepţia sociologului Gusti, după cum afirma

Xenia Costa-Foru, asistenţa socială ştiinţifică avea
două misiuni:
A) – cunoaşterea tuturor situaţiilor de risc social,
prin folosirea metodelor şi tehnicilor investigaţiilor
sociologice – cercetări de monografie
interdisciplinară (pe cadre şi manisfestări);

B) – elaborarea unor tehnici de intervenţie directă,

prin mijloace de asistenţă socială închisă (unităţi şi
instituţii specializate), dar mai ales prin asistenţă
socială deschisă (individualizată).
Contribuția lui Gusti la statutul modern al asistenței sociale

Profesorul D. Gusti, iniţiatorul asistenţei sociale în România,

împreună cu Ministrul Sănătăţii şi al Ocrotirilor Sociale, dr. Iuliu
Moldovan, cu directorul Institutului de Statistică, Sabin Manuilă, şi
directoarea -au elaborat planul de învăţământ şi programele
analitice, Şcolii de asistenţă socială, Veturia Manuilă:
-au definit obiectivele practicii şi au deschis centre model de
practică,
-au evaluat metodele de intervenţie, consiliere, terapie şi
acţiune socială;
-au definit particularităţile statisticii sociale.
 OBIECTIVELE PROGRAMEI ANALITICE

• Cunoaşterea marilor probleme ale vieţii sociale

urbane, atât teoretic, prin înfăţişarea critică a
literaturii de specialitat,cât şi prin analiza situaţiilor
specifice ţării noastre.

• Programa includea cursuri MULTI ȘI

INTERDISCIPLINARE de biosociologia familiei
(normale, dezorganizate, concubine, divorţate),de
sociologia colectivităţilor şi a grupurilor sociale
dependente social, a delincvenţei, de inadaptare
socială, probleme ale femeilor şi copiilor.
PRACTICA DE SPECIALITATE

Practica de specialitate în centrele

experimentale era structurată pe centre
specializate:

 Asistenţa familiei- Centrul de demonstraţie din

cartierul Tei, în care s-a încercat alcătuirea unei
monografii de cartier, începută în 1930, pentru a
organiza aici recensământul de stat.
 STRUCTURA FORMELOR DE PRACTICĂ

 Centrele de practică au fost multiplicate adăugându-

se și alte instituţii de stat:
 Tribunalul de Minori din Bucureşti, închisoarea
Văcăreşti, spitalul Colentina – secţia de boli nervoase,
boli venerice pentru asistenţa prostituatelor;

Spitalul Filantropia pentru boli de cord şi maternitate

precum şi alte secţii la spitalele Pantelimon,
Brâncovenesc, dr. Cantacuzino.

Pentru asistenţa copiilor - centre la Societatea leagănul

Sf. Ecaterina, societatea Principele Mircea şi la spitalul
pentru copii.
STRUCTURA FORMELOR DE PRACTICĂ

Activităţile au fost extinse în ţară, creându-se secţii de

asistenţă socială la oficiile de ocrotire de pe lângă
municipiile Braşov, Cluj, Sibiu, Craiova, Ploieşti,
Timişoara.

 Pentru serviciile sociale de spital – Centrul de

demonstraţie de pe lângă spitalul Colţea.

 Pentru practica în asistenţa industrială – organizaţia

A.C.F.R.
LEGEA SERVICIULUI SOCIAL

1930, în cadrul Institutului Social Român, a fost elaborată

LEGEA SERVICIULUI SOCIAL care prevedea dezvoltarea unor
servicii specializate la nivel comunitar şi a unor programe
de dezvoltare comunitară;

se poate afirma că implicaţiile acestei legi în practica

asistenţei sociale sunt şi azi de mare actualitate şi răspund
unor cerinţe moderne ale descentralizării serviciilor
sociale.
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ÎN TIMPUL REGIMULUI SOCIALIST

• Asistenţa socială a avut unul dintre cele mai

dramatice destine din istoria disciplinelor sociale

• După al II-lea Război Mondial se organizează un

complex sistem de asistenţă socială teritorială –
rezultat al activităţii membrilor echipei
sociologice a lui Gusti care au supravieţuit
războiului şi primului val de represiune al
regimului comunist;

• Întreaga atitudine a regimului socialist a

demonstrat o neînţelegere structurală a rolului
acesteia;
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ÎN TIMPUL REGIMULUI SOCIALIST

• 1952: a încetat formarea la nivel universitar a

asitenţilor sociali, fiind acceptată formarea
asistenţilor sociali la nivel de şcoală post-
liceală

• Cadrul legislativ din perioada 1950-’70 –

excludea din principiu sistemul de asistenţă
socială;

• 1962 – manual în două volume elaborat de Ioan

I. Matei şi H.H. Stahl: “Prevederi sociale.
Metode şi tehnici de asistenţă socială”.
 ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ÎN TIMPUL REGIMULUI SOCIALIST

După 1969:
▪ Învăţământul de asistenţă socială a fost complet
desfiinţat;

▪ Reţeaua de asistenţă socială comunitară a fost

abandonată;

▪ Profesia de asistent social a fost radiată din

nomenclatorul profesiilor;

Concluzie
Activitatea de asistenţă socială a fost înlocuită printr-o
activitate pur birocratică, de tip administrativ – distribuirea de
ajutoare materiale;
SISTEMUL DE ORGANIZARE, FUNCŢIONARE ŞI ADMINISTRARE A
PROTECŢIEI SOCIALE în regimul socialist

Sistemul de organizare, funcţionare şi administrare a

protecţiei sociale – puternic centralizat, birocratizat,
foarte puţin spaţiu de mişcare autorităţilor locale şi
iniţiativei civice;
Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale (Ministerul
Muncii din 1969) – gestiona cu mijloace strict
administrative fondurile alocate pentru ajutoare în situaţii
de urgenţă;
Efecte:
1. Reducerea la minimum a serviciilor de asistenţă
socială;
2. Deprofesionalizarea serviciilor (specialiştii
înlocuiţi de funcţionari).
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – DUPĂ 1989

- Aşteptări înalte privind reluarea tradiţiei bogate de asistenţă

socială pe care o avea ţara noastră;

- Moştenirea regimului comunist:

 sistem de asistenţă socială - dramatic subdezvoltat;

 serviciile comunitare de asistenţă socială - complet

eliminate;

 asistenţii sociali profesionişti - lipsiţi de recunoaşterea

formală a profesiei lor şi ţinuţi în posturi administrative
marginale;
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – DUPĂ 1989

Asistenţii sociali formaţi până în 1969 s-au alăturat în acest efort

comunităţii sociologilor;

-1994: prima promoţie de asistenţi sociali cu diplomă

universitară;

-contribuţii : organizaţii internaţionale şi specialişti din

universităţi din Europa şi SUA;

-Un rol important – reprezentanţa UNICEF din România;

-Planurile de învăţământ au fost gândite în contextul modern al

necesităţii noii profesii, învăţământul în asistenţă socială a avut
un rol important în construirea unor servicii de asistenţă socială
înalt profesionalizate.
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – DUPĂ 1989

Comunitatea sociologilor –

Rol activ în relansarea asistenţei sociale după

Revoluţie
Consens asupra necesităţii reconstrucţiei
profesiei de asistent social şi a refacerii
sistemului de servicii în asistenţă socială
Sprijin în dezvoltarea de politici pentru
decidenții politici
PRINCIPII PENTRU CONSTRUCŢIA SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Servicii înalt profesionalizate

 Servicii deschise la revederea procedurilor şi la încorporarea
noilor proceduri şi cunoştinţe
 Internaţional/naţional/local în dinamica serviciilor sociale
 Necesitatea unor paradigme profesionale naţionale în jurul
structurilor legal-instituţionale proprii
Combinarea între priorităţi stabilite la nivel naţional cu
priorităţi la nivel local, pe fondul unei regionalizări tot mai
accentuate a sistemului de valori, a problemelor de soluţionat.
Principiul teritorialităţii -comunitatea locală
Diferenţierea funcţională pe axa local/naţional
TENDINŢE ÎN DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

 Procesul de descentralizare

 Descentralizarea bugetării

 Descentralizarea proceselor de conducere/ control.

 Necesitatea imperioasă a creării unui organism

guvernamental orientat global spre abordarea
complexului problematic al familiei si copilului, ca
unitate de bază.
CONCLUZII
 INEXISTENŢA UNEI DIAGNOZE CLARE A NEVOII
DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ CENTRATE PE TIPURI DE
BENEFICIARI ARE DREPT CONSECINŢĂ
INCAPACITATEA STABILIRII EXPLICITE A
PRIORITĂŢILOR, EXTREM DE IMPORTANTĂ ÎN
CONDIŢIILE DE LIMITARE SEVERĂ A RESURSELOR
DISPONIBILE.

FORMULAREA CORECTĂ A SISTEMULUI DE

PRIORITĂŢI ÎN POLITICILE SOCIALE DE ASISTENȚĂ
RĂMÂNE PENTRU DECIDENȚII POLITICI O
NECESITATE A PREZENTULUI.
MULTUMESC PENTRU ATENȚIE!!!