FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ŞCOALA POSTLICEALĂ FEG RM. VÂLCEA

PROIECT DE DIPLOMĂ

TITLU: Tratamentul recuperator în hernia de disc operată,

zona lombară

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

ÎNDRUMĂTOR: PROF. ELENA DUMITRESCU ABSOLVENT:GHINOIU ANDREEA

ELENA
Argumentul lucrării

 Recuperarea medicală este domeniul de activitate complexă medicală, socială şi

profesională prin care se urmăreşte restabilirea cât mai deplină a capacităţii funcţionale
pierdute de către un individ.Discul vertebral lombar este cauza cea mai frecventă a
nevralgiilor crurale, 80% din cazurile de lombosciatică fiind hernii de disc lombare. La
pacienţii tineri, sub 45 de ani durerea lombară este cea mai frecventă cauză de
inactivitate.Cele mai afectate discuri sunt ultimele 2 discuri lombare – L4 şi L5, datorită
faptului că susţin şi cea mai mare parte din greutatea corpului, comparativ cu discurile de
mai sus.
INTRODUCERE

 Lombalgia şi sciatica reprezintă unele din cele mai des întâlnite şi înregistrate patologii
în istoricul medicinii.
 Maladiile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o problemă medico-socială cu
impact economico-financiar sugestiv.
 Peste 80% din populaţie suportă de-a lungul vieţii cel puţin un episod de durere lombară
dizabilitantă.
 Tratamentul conservator al herniei discale include administrare antiinflamatoarelor
nesteroidiene, terapie manuală, măsuri fizioterapeutice şi administrarea epidurală a
corticosteroizilor.
CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

 Coloana vertebrală ocupă o poziţie centrală în cadrul aparatului locomotor.

 Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de piese osoase numite vertebre repartizate în
cinci grupe
 Corpii vertebrali sunt legaţi prin discurile intervertebrale care sunt articulaţii nesinoviale,
în timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulaţii sinoviale. Între vertebre se mai
găsesc şi ligamente care împreună cu discul intervertebral şi cu capsulele articulare
formează segmentul de mobilitate.
Coloana vertebrală îndeplineşte în organismul
omului următoarele funcţii:

 funcţia de susţinere (susţine trunchiul imprimând individului o postură caracteristică)

 funcţia de protecţie (apără măduva spinării împotriva agresiunilor mecanice)
 funcţia de mobilitate (prin complexitatea construcţiei sale conferă corpului posibilitatea
de a se mişca şi de a se deplasa în spaţiu)
 funcția morfogenetică (particularităţile mecanicii coloanei vertebrale se răsfrâng asupra
formei şi a aşezării viscerelor toraco-abdominale)
CAPITOLUL II
NOTIUNI TEORETICE DESPRE HERNIA DE DISC

 Hernia de disc, cunoscută şi sub numele de ruptură a discului intervertebral, este o

afecţiune prin care o parte din discul intervertebral apasă pe elementele anatomice din
canalul spinal (rădăcinile nervoase şi măduva spinării). Acest lucru se intamplă atunci
când inelul fibros care menţine discul pe loc se rupe, permiţând nucleului central să
alunece în afară. Rezultatul este hernierea nucleului pulpos în canalul spinal.
 Protruzia discală este o alunecare unilaterală a discului spre canalul spinal şi rădăcina
nervoasă, cauzând durere, amorţeala şi slăbiciune musculară pe acea rădăcină nervoasă pe
care o afectează.
 Vârsta de predilecţie este între 40-50 ani. La copii se produc mai rar deoarece discul nu
este degenerat. Excepţional se observă hernii de disc la copii sub 10 ani şi la bătrâni.
 Este mai frecventă la bărbaţi (raport 2:1). Aproximativ 70% din herniile de disc apar la cei
care depun eforturi fizice mari. Frecvent unică, hernia de disc este localizată mai ales
lombar, apoi cervical şi rareori dorsal.
ETIOLOGIA HERNIEI DE DISC

 Hernia unui disc este cauzată în general de degenererarea inelului fibros. Pe măsură ce trec
anii aceste discuri încep să se deshidrateze şi astfel îşi pierd flexibilitatea.
 Hernia de disc poate fi rezultatul unor răniri la nivelul coloanei vertebrale, dezvoltându-se
astfel fisuri la nivelul stratului exterior al discului. Materialul gelatinos din interiorul
discului (nucleul), poate fi împins în afară prin fisurile din capsulă sau se poate rupe în
bucăţi.

 Traumatizarea discului se poate datora următoarelor cauze:

 o tensionare puternică sau o presiune crescută la nivel lombar. Uneori o întoarcere bruscă
sau chiar strănutul poate determina protruzia nucleului.
 activităile zilnice care supun spatele unui stres, incluzând ridicări vicioase, expuneri
prelungite la vibraţii sau accidentări la sport.
FACTORI DE RISC

Factorii de risc care nu pot fi evitaţi:

 - înaintare în vârstă. Procesul de îmbătrânire a discurilor în regiunea lombară inferioară, la
fel ca şi accidentările frecvente a discurilor sau muşchilor spinali cresc predispoziţia
pentru apariţia durerilor de spate, proces ce începe în timpul perioadei de adult,
 - sexul masculin,
 - istoric de accidentări la nivel lombar, hernii de disc sau operaţii la nivel lombar.
Factorii de risc ce pot fi evitati

 serviciul sau alte activităţi ce cresc riscul de dezvoltare a herniei de disc,

 cum ar fi poziţia şezândă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte grele,
răsuciri sau aplecări frecvente, exerciţii fizice grele, mişcări repetitive sau vibraţii
constante (cum ar fi condusul maşinii).
 exerciţii executate neregulat sau efectuarea de exerciţii cu încordare crescută pentru o
perioadă lungă de timp, sau efectuarea de exerciţii pretenţioase după o perioadă lungă de
inactivitate.
 fumatul - nicotina şi alte toxine pot deteriora capacitatea discurilor intervertebrale de a
absorbi substanţele nutritive necesare din sânge, crescând astfel posibilitatea de distrugere
a discurilor.
 obezitatea - creşterea greutăţii corporale cauzează o sarcină crescută asupra discurilor de
la nivel lombar
 tusea frecventă care solicită musculatura abdominală, pelvină şi implicit creşte presiunea
la nivelul coloanei vertebrale.
Probleme ce pot apare cu trecerea timpului:

 durere intermitentă (vine şi pleacă). Perioadele în care durerea dispare (remisie) sunt ceva mai
rare
 durerea cronică (de durată) şi recurentă se poate dezvolta datorită iritării tisulare continue,
cauzată de presiunea unui disc asupra unei rădăcini nervoase
 sindromul de durere cronică se datorează unei dureri continue şi poate cauza depresie, anxietate
şi dificultăţi la viaţa zilnică.
 simptomele cauzate de compresia de durată a unor rădăcini nervoase constau în pierderea
agilităţii, a puterii sau a sensibilităţii în unul sau amândouă picioarele.
 compresia mai multor rădăcini nervoase în regiunea lombară inferioară poate duce la pierderea
controlului vezical, fecal şi dereglarea funcţiilor sexuale. Această condiţie apare mai rar şi
se numeşte sindromul de coadă de cal, necesitând intervenţie medicală imediată.
TABLOUL CLINIC

 Simptomele variază foarte mult în funcţie de localizarea exactă a herniei, precum şi în

funcţie de ţesutul moale implicat şi afectat.
 Uneori pacienţii au hernie de disc însă sunt asimpotmatici. Această situaţie este posibilă în
cazul în care nucleul pulpos nu apasă pe ţesut moale sau nervi.
 Durerea resimţită de pacient poate varia de la moderată la foarte intensă, lancinantă, şi
poate să iradieze de-a lungul tracturilor nervoase - ea se extinde din spate spre coapsă pe
porţiunea posterioară, până la nivelul gambei şi piciorului, uneori numai unilateral.
Adesea, herniile nu sunt diagnosticate imediat deoarece pacienţii amână prezentarea la
medic sau simptomele sunt nespecifice.
Simptomele descrise de pacient includ:

 1. Spasm muscular;
 2. Hipotrofie sau atrofie musculara în teritoriul afectat;
 3. Durere iradiată de-a lungul nervilor;
 4. Agravarea durerii la tuse, strănut, râs (prin creşterea presiunii în canalul vertebral);
 5. Parestezii şi alte tulburări senzitive la nivelul membrului inferior.
 6. Slăbiciune în ambele picioare şi pierderea controlului vezicii urinare şi/sau a
colonului, ceea ce se numeşte sindromul de coadă de cal, o formă severă de compresiune
a rădăcinilor nervoase.
CAPITOLUL III – TRATAMENTUL RECUPERATOR ÎN HERNIA DE DISC
OPERATĂ, ZONA LOMBARĂ

 Etapă de recuperare propriu-zisă(între a zecea şi a treizecea zi).Către a cincea zi învăţăm

bolnavul cum să se ridice cu picioarele atârnând la marginea patului.Din a 7-8-a zi,poate
face câţiva paşi cu ajutorul fizioterapeutului,apoi singur,verificând cu atenţie menţinerea
rectilinii a coloanei(în lordoză)şi evitând flexia trunchiului.Se învaţă apoi bolnavul cum să
menţină corecţia posturală lombară aşezată,în ortostatism şi în timpul mersului i se indică
un program uşor de tonificare(statică)a musculaturii abdominale şi fesiere pe care o
continuă acasă după părăsirea spitalului.
Tratamente

 Tratamentul prin hidrotermoterapie

 Baia caldă simplă
 Baia cu plante medicinale
 Baia kineto
 Baia cu bule de diferite gaze
 Duşul subacval
 Termoterapia
 Împachetarea cu parafină
 Împachetarea cu nămol
 Fototerapia
 Biodozimetria
 Solluxul albastru
 Ultravioletele în doză eritem
 Băile de lumină parţiale
 Tratamentul prin elecroterapie
 Curentul galvanic
 Ionizarea
 Curentul diadinamic
 Tratamentul prin masaj
 Masajul este o metodă terapeutică care face parte din ramura medicinei
balneofizioterapiei şi constă dintr-o serie de manevre(manipulări) executate pe suprafața
organismului într-o anumită ordine în funcţie de regiunea pe care o avem de masat, de
afecţiunea pe care o are bolnavul şi de starea generală a acestuia.
Studiu de caz

 Domnul Stan Cătălin în vârstă de 45 de ani din judeţul Vâlcea este internat pe secţia
Neurochirurgie pe dată de 22 .06.2011 cu diagnosticul de “Hernie de disc lombară”.
Pacientul Stan Cătălin să internat pentru acuze algice în urmă unui efort fizic intens acuze
ce interesa regiunea coloanei lombare, coapsă şi gamba stânga, parestezii cu acelaşi
teritoriu de distribuţie, pacientul prezenta febră, anxietate, stare generală alterată
 Pacientul a fost supus intervenţiei chirurgicale, externanduse cu următoarele
recomandări:
 Repetarea analizelor medicale ( TS TC VSH acid uric , hemoleucogramă completă ,
glicemie , colesterol ) în termen de o lună
 - Să revină la control medical la sfârşitul luni
 - Să evite efortul fizic
 - bai cu plante medicinale
 Tehnica de aplicare.
 Într-o cadă obişnuită se pune apă la temperatura de 36-37 grade, adaugăm un ceai
rezultat din infuzia unui kilogram de flori de muşeţel şi mentă uscate. Se invită bolnavul
să între în cadă în aşa fel încât apă să-i acopere tot corpul, ramanandu-i afară doar capul,
pe care se apilca o compresă rece.
 Durata acestei băi este de 20-30 minute.