Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

”Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau

averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii
cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu
nerambursabil și fără contraprestație directa din partea statului”. (Mosteanu, T.,
1999: 35)
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înteles în sensul că plata acestora
către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care
realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere, pentru
care conform legii, datorează impozit.
O definiție clasică a impozitului spune că acesta este o contribuție obligatorie,
necondiționată și fără contraprestație directă la suportarea sarcinii publice. (Duma,
F., Păun, D.,2010:54)
Deci, impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și
nerambursabil. În schimbul acestora, plătitorii impozitelor nu pot solicita statului un
contraserviciu de valoare egală sau apropiată.
Persoana fizică nerezidentă care îndeplineşte condiţiile de rezidenţă în
România este obligată la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât
din România, cât şi din afara României începând cu data de la care aceasta devine
rezidentă în România. (Cod Fiscal /2018).
Obiectul impozabil îl formează veniturile obținute din: industrie, comerț,
agricultură, bănci, asigurări, profesii liberale, etc. de către capitaliștii întreprinzători,
proprietari, mici meșteșugari, muncitori, funcționari, liber-profesioniști .Venitul
impozabil este cel care rămâne din venitul brut , după ce se fac anumite scăzăminte,
cum sunt cheltuielile de producție, etc.
Conform prevederilor Titlului IV din Codul fiscal cu normele valabile începând
cu 1 ianuarie 2018, la art. 58 sunt enumerate categoriile de venituri supuse
impozitului pe venit. (Codul fiscal/2018).
Aici sunt incluse:
a) veniturile din activităţi independente care, conform art.67, din Titlul IVI, al
Codului Fiscal cu normele valabile începând cu 1 ianuarie 2018, cuprind veniturile
realizate în mod individual sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi
adiacente, veniturile comerciale (cele din fapte de comerţ ale contribuabililor, din
prestări de servicii sau a unei meserii), veniturile din profesii liberale, precum cele
obţinute din exercitarea profesiilor de notar, avocat, medic, expert contabil, arhitect
etc., şi veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate
intelectuală care provin din mărci de fabrică şi comerţ, brevete de invenţie, mostre,
know-how, drepturi de autor şi altele asemenea.
b) venituri din salarii, care in conformitate cu art. 76, din Titlul IV, al Codului
Fiscal valabil pe 2018, cuprind toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o
persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă
sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de
denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă.
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, (formulate în art. 83,
al Titlului IV) în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor
mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal,
altele decât veniturile din activităţi independente şi care provin din cedarea folosinței
bunurilor și cele obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în
locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă
între una și 5 camere inclusiv, din închirierea în scop turistic a unui număr mai mare
de 5 camere de închiriat, situate în locuințe proprietate personală și până la sfârșitul
anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem real potrivit regulilor
de stabilire prevăzute în categoria venituri din activități independente și se supun
impunerii potrivit prevederilor cap. II din Titlul IV al Codului Fiscal.
d) venituri din investiţii, (conform prevederilor art. 91 din Titlul IV) cuprind
dividendele, veniturile impozabile din dobânzi, câştigurile din transferul titlurilor de
valoare, veniturile din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază
de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare şi veniturile din lichidarea unei
persoane juridice.
e) venituri din pensii, definite conform art.99, din Titlul IV, reprezintă sume
primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute
către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi
cele finanţate de la bugetul de stat.
f) La art. 103 sunt definite veniturile din activităţi agricole, care cuprind:
- veniturile obţinute, individual sau într-o formă de asociere, din:
a) cultivarea produselor agricole vegetale;
b) exploatarea pepinierelor viticole, pomicole şi altele asemenea;
c) creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de
origine animală, în stare naturală.
- veniturile din silvicultură şi piscicultură reprezintă veniturile obţinute din
recoltarea şi valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv
a produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea
amenajărilor piscicole.
Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor
din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
 g) venituri din premii cuprind veniturile din concursuri şi veniturile din jocuri
de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc şi
jack-pot.
h) contribuabilii datorează impozit pentru veniturile din transferul
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, la transferul dreptului de
proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra
construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra
terenurilor de orice fel fără construcţii;
i) Art. 114 si 117 din Titlul IV al Codului Fiscal ne prezintă impozitarea
veniturilor din alte surse. Ele includ, dar nu sunt limitate, primele de asigurări
suportate de o persoană independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei
activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie
generatoare de venituri din salarii, câştigurile primite de la societăţile de asigurări,
ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de
amortizare, veniturile sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii
şi alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, potrivit
clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale şi veniturile primite
de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
Veniturile din România, indiferent de categoria din care fac parte şi de locul
de realizare, obţinute de contribuabilii menţionaţi mai sus, se impozitează separat pe
fiecare categorie de venit.
Pentru veniturile din activităţi independente, veniturile din salarii şi veniturile
din cedarea folosinţei bunurilor, impozitul se determină prin aplicarea cotelor de
impozitare asupra venitului net aferent fiecărui loc de realizare a fiecărei categorii
de venituri, astfel:
- pentru veniturile din salarii impozitul se va calcula lunar, sumele
reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului anual pe venit;
 - pentru calculul impozitului pe venituri obţinute din cedarea folosinţei
bunurilor, din activităţi comerciale, din profesii libere (cu regim de reţinere la sursă)
şi sumele reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului anual pe venit se
stabilesc de către organul fiscal în condiţiile legii . (Codul fiscal/2018)
După încheierea anului fiscal organul fiscal va recalcula impozitul anual pe
baza baremului anual stabilit potrivit legii, va emite o decizie de impunere pentru
fiecare sursă şi categorie de venit şi va elibera documentul care să ateste venitul
realizat şi impozitul plătit.
În funcţie de metoda de impozitare veniturile impozabile se pot clasifica
astfel:
I.Veniturile la care impozitarea se face prin globalizare sunt veniturile din
salarii si asimilate salariilor; venituri din activităţi independente si cele din cedarea
folosintei bunurilor;
II. Veniturile care nu se globalizează, impozitarea facându-se la sursă sunt
reprezentate de către veniturile din dividende; veniturile din dobânzi; veniturile din
jocuri de noroc; veniturile din tranzacţii mobiliare şi veniturile din pensii, împreună
cu alte venituri.

Codul fiscal, Legea 227/2015, actualizat în august 2018, a adus nenumarate

modificari și în ce privește impozitul pe venitul persoanelor fizice. Principalele
modificări propuse ale legislației fiscale românești cu efect de la 1 ianuarie 2018,
sunt:

Venitul impozabil:

Venitul impozabil va include, de asemenea:

(i) venitul obținut din transferul a mai mult de 2 autoturisme din patrimoniul
personal într-un an fiscal;
 (ii) câștigurile din tranzacționarea, în nume personal, a instrumentelor
financiare, inclusiv cele derivate.

Cotele de impozitare:

Noua cotă a impozitului pe venitul va fi de 10% (în loc de 16%), cu excepția

cazurilor în care Codul Fiscal prevede alte cote (de exemplu, impozitul pe
dividende rămâne la nivelul de 5%).

Veniturile din activități independente:

Plățile în avans pentru impozitul din drepturi de autor vor fi reținute

utilizând o cotă de impozitare de 7% (anterior 10%). Cota standard de 10% se va
aplica pentru calculul impozitului pe venit final.
Impozitul asupra veniturilor din activități independente ar trebui să fie
recalculat de către autoritățile fiscale, după plata CAS/CASS.

Veniturile salariale:

Cota impozitului pe veniturile din salarii este de 10%.

Indemnizația personală standard pentru angajații care au un salariu brut lunar
sub 1.950 RON va fi majorată de la 300 RON la 510 RON. Valoarea deducerii
personale este degresiva și va scădea de la 510 RON (pentru un salariu de 1.950
RON) la zero (pentru un salariu de 3.600 RON și mai mult). În cazul familiilor cu
copii, indemnizația personală crește în mod corespunzător.
 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În toate tarile Uniunii Europene, statul percepe un impozit pe venitul persoanelor fizice,
iar structura fundamentala a sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice este practic
asemanatoare în toate tarile Uniunii Europene, diferentele aparând în cazul cotelor de impunere
care reprezinta procentajele aplicate la sumele impozabile; sumele obtinute de contribuabili se
încadreaza în transele de venit stabilite prin lege si în functie de transa în care se încadreaza,
veniturile respective se impoziteaza cu o anumita cota de impunere.
Într-o economie globală în care forța de muncă și mișcarea capitalului depășesc granițele
naționale, politicile fiscale adoptate de fiecare stat au devenit din ce în ce mai importante în
incercările de atragere a resurselor financiare internaționale. În ultimii ani, țările emergente au
încercat să atragă investiții străine prin reducerea nivelului de taxare, în timp ce statele dezvoltate
impun un nivel ridicat al fiscalității, cu scopul protejării economiei naționale.
În fapt, situația economiei românești trebuie văzută în corelație atât cu fenomenul
evaziunii fiscale interne, cât și din perspectiva concurenței între țările Europei de Est în privința
atragerii capitalului străin. În acest context, inițiativa guvernului de introducere a cotei unice
reprezintă o decizie pozitivă, întrucât taxele și impozitele au scăzut în regiune sub nivelul din
România și trebuiau luate măsuri pentru menținerea competitivității și atragerea investitorilor pe
piața românească.
România nu are cote excesive de impunere, dar cei care le plătesc le percep în acest fel
datorită veniturilor mici în comparație cu ale altor țări, sarcina fiscală îngreunându-se și din cauza
celor care nu plătesc impozitele și alte obligații către stat.
Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci
când s-a inregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.
Acest moment este marcat de creșterea numărului muncitorilor și funcționarilor, care realizau
venituri sub forma salariilor,a industriașilor, comercianților și bancherilor, care realizau venituri
sub forma profitului și a proprietarilor funciari, care obțineau venituri sub forma rentei. În calitate
de subiecte ale impozitului pe venit, apar, așadar, persoanele fizice și cele juridice (societățile de
capital) care realizează venituri din diferite surse. În majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se
așează pe fiecare persoană care a realizat venituri, fiind deci o impunere individuală. Atunci când
veniturile obținute în comun de mai multe persoane nu se pot individuliza, impunerea se face pe
ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adică pe o familie sau pe o
gospodărie.
În categoria veniturilor care se supun impozitării se includ atât veniturile în bani, cât și
echivalentul în lei al veniturilor în natură obținute de persoanele fizice, precum și orice avantaje
în bani și/sau în natură primite de o persoană fizică, cu titlu gratuit sau cu plata parțială, precum și
folosirea în scop personal a bunurilor și drepturilor aferente desfășurării activității. Veniturile în
natură reprezintă contravaloarea prestației, plata muncii efectuate (muncile agricole plătite în
produse, pățtile salariilor în produsele fabricate de societatea respectivă). Avantajele în bani și în
natură reprezintă orice fel de foloase primite de contribuabil, ca urmare a unei relații contractuale
între părți sau de la terți și care nu reprezintă contravaloarea muncii prestate. Avantajele în bani și
echivalentul în lei a avantajelor în natură sunt impozabile numai dacă au fost considerate cheltuieli
deductibile aferente activității desfășurate de persoana sau entitatea care le-a acordat.
Reținerea la sursă trebuie considerată un factor pozitiv pentru dezvoltarea mediului de
afaceri din orice țară, deoarece îngrădirea evaziunii fiscale va avea efecte pozitive pentru
contribuabilii care conștientizează normalitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale.
Romania, prin aplicarea cotei de 16%, se poziționează pe locul 4 între țările UE cu cea mai
scăzută rată de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, după Bulgaria (10%), Cehia și Lituania
(ambele cu 15%).
În ceea ce privește povara fiscală pe venit încă mai este loc de progrese, iar în ceea ce
privește povara administrativă fiscală spațiul pentru simplificare, debirocratizare, unificarea
bazelor de date publice și informatizarea procedurilor de onorare a obligațiilor față de stat este și
mai mare.
 BIBLIOGRAFIE

A. Cărţi și lucrări de specialitate

1. Buzeanu Petru, ”Finanțele publice și fiscalitatea între teorie și practică”, Ed. România de
mâine, 2000
2. Duma Florin, Dragoș Păun,”Finanțe publice – abordări teoretice și practice”, Ed. Fundației
pentru studii europene, Cluj- Napoca, 2010
3. Moşteanu Narcisa Roxana, ”Fiscalitate, Impozite şi taxe, Studii de caz”, Ed. Universitară,
2008
4. Moșteanu Tatiana, Sorin Dinu, ”Reforma sistemului fical în România”, Ed. Universitară,
1999

B. Legislatie

1. Legea nr.227/2015, privind Codul fiscal, actualizat conform OUG nr. 2 din 31 ianuarie 2018
2. Legea nr. 209/2017, pentru modificarea și completarea legii nr.227/2015 privind Codul fiscal
3. Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul oficial al
României, partea I, nr. 927 din 22 dec. 2003, cu modificările şi completările ulterioare - Titlul
IV
4. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 83 /2004

C. Webografie
1. www.mfinante.ro
2. www.insse.ro
3. www.bnro.ro