Cuprins

CUPRINS :
INTRODUCERE...................................................................................................................pag.3
Capitolul I: Consideraţii generale referitoare la Taxa pe Valoarea Adăugată

§ 1. Apariţia şi evoluţia istorică a T.V.A.........................................................pag.8
§ 2. Conceptul Taxei pe Valoarea Adăugată..................................................pag.15
§ 3. Elementele şi principiile de bază ale T.V.A............................................pag.17
§ 4. Rolul, locul şi importanţa Taxei pe Valoarea Adăugată.........................pag.21
Capitolul II: Subiectul, obiectul şi sfera de aplicare a T.V.A

§ 1. Subiecţii impunerii..................................................................................pag.23
§ 2. Obiectul impunerii..................................................................................pag.26
§ 3. Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A.................................pag.28
Capitolul III: Deducerile, scutirile, modul de calculare şi achitare a T.V.A

§ 1. Valoarea impozabilă şi cotele T.V.A......................................................pag.35
§ 2. Modul de calculare şi achitare a T.V.A...................................................pag.42
§ 3. Regimul deducerilor şi scutirile..............................................................pag.47
Capitolul IV: Administrarea T.V.A şi termenele obligaţiei fiscale

§ 1. Termenele obligaţiei fiscale....................................................................pag.55
§ 2. Înregistrarea şi anularea subiecţilor........................................................pag.58
§ 3. Facturile fiscale şi evidenţa operaţiunilor...............................................pag.62
§ 4. Declaraţia cu privire la T.V.A. Achitarea şi trecerea în cont a T.V.A....pag.72
ÎNCHEIERE........................................................................................................................pag.78
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................pag.81
ADNOTARE........................................................................................................................pag.89
ANEXE.................................................................................................................................pag.90
LISTA PUBLICAŢIILOR.................................................................................................pag.94
Introducere
„În lumea aceasta nimic nu este aşa de sigur,
ca moartea şi impozitele”1
Benjamin Franclin (1706 - 1790).
Politician, diplomat, jurnalist, savant, fondatorul SUA.
Actualitatea cercetării şi gradul de investigaţie a problemei: Impozitul
este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariţie este legată de
existenţa statului şi a banilor. El au fost conceput în dependenţă de dezvoltarea
socio-economică şi se determina în funcţie de necesitate întreţinerii şi funcţionării
aparatului de conducere statală2.
Taxa pe valoare adăugată constituie un impozit relativ tînăr. Majoritatea din
impozitele actuale au fost introduse în practică în secolul XIX. Unele impozite, aşa
ca accizele, impozit funciar, sînt cunoscute înca din antichitate, însă T.V.A. a fost
aplicat doar în secolul XX3.
Actualitatea temei se manifestă prin faptul că, analiza T.V.A. din toate
aspectele, permite înţelegerea mecanismului de influenţare a acestuia asupra
subiecţilor economici, aprecierea metodelor aplicate de stat, prin care el tinde să
stimuleze sau să stabilizeze activităţile unor agenţi economici, sau crează condiţii
favorabile pentru anumite activităţi antreprenoriale.
În Uniunea Europeană acest impozit este comun tuturor statelor membre, dar
nu numai unor din ele, fiind una din condiţiile obligatorii de aderare la acestă
comunitate. Existenţa T.V.A. – ului în statele membre ale Uniunii Europene
permite o colaborare mult mai uşoară pe plan economic, deoarece datorită pieţei
comune se armonizează sistemele de impozitare ale acestor ţări.
Dacă ne referim la gradul de studiere a temei, atunci putem menţiona că pe
plan naţional ea a fost studiată în literatura de specialitate. S-au remarcat în
cercetarea problemei date Armeanic Alexandru, Volcinschi Victor, Balaban
1
Traducerea personală din limba engleză a afirmaţiei lui Benjamin Franklin din scrisoarea lui către Jean Baptiste Le
Roy în anul 1789 : “In this world nothing can be said to be certain, except death and taxes”.
2
Albuţ Constantin, Diaconu Corneliu, „Drept financiar”, Editura Chemarea, Iaşi, 1998, p.73.
3
Кочетков С., Российскому Н.Д.С. – пять лет. // Коммерсант-daily, №16, 1997г.
Ecaterina, Uşurelu Lucia cît şi cercetătorii străini: Dan Drosu Şaguna, Sever
Gabriel Bomboş, Mihaela Galanton, Biriucova Natalia, Zaharov Alexandru etc.
Scopurile şi sarcinile cercetării: Scopul principal al lucrării este cercetarea
aspectelor ce ţin de sistemul impunerii cu T.V.A. în Republica Moldova.
În concordanţă cu scopul tezei vom stabili următoarel sarcini:
 a analiza evoluţia istorică a T.V.A. din momentul apariţiei şi pînă-n prezent;
 a analiza locul şi rolul T.V.A. – ului în cadrul sistemului fiscal;
 a evidenţia subiecţii, obiectul impunerii şi a cotelor de impozitare;
 a analiza înlesnirile şi dreptul de deducere oferite de stat;
 a cunoaşte modul de administrare a impozitului dat;
 a cercetarea problemele cu care se confruntă agenţii economici în procesul
aplicării T.V.A.-ului.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării: Metodologia
cercetării s-a bazat pe utilizarea atît a metodelor tradiţionale, cît şi a celor moderne
şi anume:
 Metoda istorică – s-a stuadiat apariţia şi evoluţia T.V.A. – ului;
 Metoda sistemică – pe baza cărei se analizează procesul de armonizare a
sistemului de impunere cu politica fiscală a statului şi a reacţiilor pe care le
manifestă contribuabilii, în dependenţă de deciziile luate de autorităţile publice;
 Metoda analizei comparative – în cazul cercetării mecanismului de impunere în
Republica Moldova şi în alte ţări, cum ar fi România, Uniunea Europeană şi
Federaţia Rusă;
 Metoda normativă – în cazul analizei şi cercetării cadrului legislativ din
Republica Moldova şi a unor state apropiate (Rusia şi România);
 Metoda logică şi dialectică – la examinarea şi dezvoltarea principiilor de
impunere.
De asemenea în procesul investigaţiilor s-au utilizat şi metode de cercetare,
cum ar fi: logică, statistică, sociologică, analiza şi sinteza, analogia, corelarea etc.
Reperul ştiinţific al cercetării îl constituie lucrările savanţilor specialişti în
domeniul dreptului fiscal. În acest context menţionăm lucrările de bază ale
următorilor autori renumiţi din domeniul dat: Armeanic A., Volcinschi V., Balaban
E., Ibanji I., Rotaru A., Uşurelu L.,Bomboş S.G., Glanton M., Şaguna D.D.,
Condor I., Văcărel I., Albuţ C., Grigore-Lăcriţă N., Bistriceanu Gh., Dincă A.,
Cocetov C., Biriucova N., Zaharov A. etc.
Suportul informaţional al tezei de magistru este constituit din acte legislative
şi normative ale Republicii Moldova, României, Rusiei şi a Uniunii Europene;
lucrările de specialitate, monografii, manuale, cărţi editate în Moldova şi în alte
ţări; publicaţii din presă periodică; materiale factologice şi date statistice;
informaţia de pe internet de pe saiturile specializate.
Inovaţia şi originalitatea ştiinţifică a lucrării: În comparaţie cu alte state în
Republica Moldova sînt insuficiente cercetări în domeniul impunerii cu T.V.A. care
ar putea crea o bază semnificativă pentru perfecţionarea sistemului de impozitare.
În lucrarea dată sînt efectuate investigaţii ştiinţifice complexe în ceea ce
priveşte mecanismul de aplicare a T.V.A. atît pe plan naţional, cît şi internaţional.
Sînt efectuate cercetări cu scopul de a depista problemele ce apar în procesul
aplicării T.V.A. – ului şi găsirea modalităţilor optime de soluţionare a lor. De aceea
au fost studiate particularităţile regimului fiscal al impozitului dat în statele mai
dezvoltate, pentru a depista neajunsurile în legislaţia autohtonă.
În baza cercetărilor efectuate:
 s-a analizat apariţia şi evoluţia T.V.A.-ului atît în Republica Moldova
cît şi în România şi Rusia;
 s-au cercetat principalele acte legislative care reglementează T.V.A.-ul;
 s-au analizat principalele organe cu fincţii de administrare a T.V.A.;
 s-au efectuat studii asupra impactului taxei pe valoare adăugată asupra
contribuabililor;
 s-au propus soluţii de realizare a problemelor apărute.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta lucrare
este o investigaţie monografică cu un caracter teoretico-aplicativ în care s-a
efectuat o cercetare complexă a mecanismului de impunere a taxei pe valoare
adăugată în Republica Moldova, concomitent analizînd şi aspectele regimului
fiscal al T.V.A. – ului în aşa state ca România şi Rusia. Prin analiza prezentarea
viziunilor ştiinţifice a savanţilor de specialitate este formulată o viziune proprie
asupra problemelor apărute şi a soluţiilor de realizare a lor.
Rezultatele cercetării, de asemenea, pot fi utilizate în calitate de suport
didactic pentru studierea aprofundată a disciplinelor ”Reglementarea juridică a
impozitelor şi taxelor”, ”Drept fiscal” şi la facultăţile de drept ale universităţilor şi
colegiilor naţionale.
Aprobarea rezultatelor. Prezenta teză de magistru a fost examinată şi
aprobată în cadrul şedinţei Comisiei de Susţinere preventivă a tezelor de magistru a
Catedrei Drept al Antreprenoriatului, a Facultăţii de Drept, a Universităţii de Stat
din Moldova. Tezele fundamentale ale lucrării, au fost expuse la conferinţa
ştiinţifică internaţională ”Contribuţii la dezvoltarea doctrinară a dreptului”, 14-
15martie 2009, sub denumirea Aspecte legate de apariţia şi evoluţia taxei pe
valoare adăugată în volumul ”Dimensiunea ştiinţifică şi praxiologică a dreptului”,
Editura Bons Office, Chişinău 2009.
Volumul şi structura temei: Conform scopului şi sarcinilor preconizate, teza
de magistru este structurizată în felul următor: cuprins, introducere, 4 capitole,
incheiere, bilbliografie, anexe şi lista publicaţiilor la temă.
 Capitolul I – este destinat generalităţilor cu privirea la
T.V.A. şi este întitulat : Consideraţii generale cu privire la taxa pe valoare
adăugată. Sînt cercetate actele legislative pe baza cărora a fost introdus şi
a suferit modificări acest impozit. Caracteristicile, elementele, principiile,
avantajele lui la fel sînt redate în acest capitol, cerecetîndu-se
specificurile diferitor state. Aici se analizează opiniile mai multor autori,
atît autohtoni, cît şi străini în ceea ce priveşte conceptul, definiţia,
elementele şi principiile esenţiale şi al importanţei T.V.A. - ului pentru
stat şi contribuabili.
 Capitolul II – ne dezvăluie sfera de aplicare a T.V.A., cu
analiza şi definirea subiecţilor şi a obiectului impunerii în Republica
Moldova, România şi Rusia. În capitolul dat al lucrării sînt menţionate şi
situaţiile în care instituţiile publice pot fi considerate ca persoane
impozabile, sînt analizate operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a
T.V.A.-ului şi condiţiile necesare de introducere a lor în sfera de aplicare.
 Capitolul III – intitulat Deducerile, scutirile, modul de
calculare şi achitare a taxei pe valoare adăugată, este dedicat analizei
bazei de impozitare si cotelor T.V.A., în special – din ce este alcătuită
valoarea impozabilă, caracterisiticele cotelor, operaţiunile la care se
aplică cotele, este prezentat un tabel cu cotele T.V.A. în statele Uniunii
Europene şi a altor state din lume. La fel se cercetează metodele de
calculare a T.V.A.-ului, determinarea impozitului la buget analiza
livrărilor sutite de T.V.A. şi a dreptului de deducere.
 Capitolul IV – este destinat cercetării termenelor obligaţiei
fiscale în cazul diferitor operaţiuni impozabile, se descrie procedura de
înregistrare şi categoriile de subiecţi supuşi acestei proceduri, procesul de
anulare a înregistrării cu specificarea cazurilor în care se efectuează
anularea. De asemenea în acest capitol se acordă atenţie facturilor fiscale
şi evidenţei operaţiunilor impozabile, a cazurilor speciale de eliberare a
facturilor fiscale. O importanţă esenţială le posedă şi menţiunile cu
privire la Declaraţia privind T.V.A. şi termenul de prezentare a ei, a
procedurii de achitare şi trecere în cont al acestui impozit.
Capitolul I : Consideraţii generale referitoare la Taxa pe Valoare Adăugată.

§ 1. Apariţia şi evoluţia istorică a T.V.A.
Taxa pe valoare adăugată este un impozit relativ tînăr, aplicat începînd din
sec. XX, spre deosebire de o mare parte a impozitelor actuale ce se aplică din sec.
XIX, sau chiar din perioada antică. Astfel de impozite sunt accizele, impozit
funciar. În scopuri statistice şi analitice valoarea adăugată a început sa se utilizeze
încă de la sfîrşitul secolului XIX, mai întîi în SUA şi apoi în ţările europene.
Deoarece T.V.A se atribuie la categoria impozitelor indirecte, este necesar de
menţionat că pentru această grupă este specifică în general funcţia fiscală. Apariţia
lor e provocată de obicei de necesitate statului în majorarea veniturilor bugetare,
pentru a acoperi cheltuielile4.
Taxa pe valoare adăugată are provenienţă franceză, noţiunea „taxa pe
valoare adaugată” fiind formulată de către economistul francez Maurice Laure,
director Direcţiei fiscale, a încasărilor şi T.V.A. al Ministerului Economiei,
Finanţelor şi Industriei în Franţa, în anul 1954.
Acest eveniment a fost precedat de trecerea Franţei la impunerea indirectă
a cheltuielilor, după primul razboi mondial. La început s-a procedat la organizarea
unui sistem de impunere generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin
introducerea în 1917 a taxei proporţionale asupra plătitorilor prin aplicarea de
timbre pe facturi, înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra
nivelului vînzărilor totale). În perioada 1925-1936 s-au aplicat taxe unice pentru
diferite produse (aşezate fie în faza de producţie, fie în cea a comercializării),
ajungîndu-se la peste 30 de taxe unice5.
Odată cu trecerea timpului, cu evoluţia statului şi a sistemului fiscal s-au
produs unele perfecţionări în mecanizmul impunerii cu impozitul dat . În primul
rînd el a început sa fie perceput o singură dată şi, ca de regulă, la etapa realizării cu
amănuntul, în aşa fel nu era încetinit tare circulaţia capitalului. În al doilea rînd,
încasarea mijloacelor în tezaur public se efectua cu un tempou mai accelerat,
deoarece a crescut circulaţia mijloacelor. Într-acelaş timp, statul suferea unele
pierderi în rezultatul pierderii unei parţi a venitului din cauza imposibilităţii
efectuării unui control total după toate etapele de producţie şi circulaţia mărfurilor.
Factorii enumeraţi au contribuit la apariţia T.V.A.-lui, care dădea posibilitatea
4
Кочетов С. Российскому НДС – пять лет. // Коммерсант-daily, №16, 1997г.
5
Condor I., Impozitele, taxele şi contribuţiile datorate de persoanele juridice, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 1998, p-102-104.
statului de a controla tot procesul de producţie şi circulaţia mărfurilor, inclusiv a
vînzărilor angro şi cu amănuntul6.
Din anul 1937 s-a instituit taxa unică asupra producţiei, urmată de o taxă
asupra prestaţiilor. În 1948 se trece la sistemul plăţilor fracţionate, iar pentru
perfecţionarea taxei de producţie se instituie impozitul inderect fundamental, cu o
cotă unică care a ajuns la nivelul de 15,35 %. Această evoluţie este considerată ăn
doctrina de drept o etapă premărgătoare introduverii T.V.A. în Franţa, care a
pregatit terenul pentru instituirea noului impozit7.
La răspîndirea T.V.A.-ului în Europa a contribuit semnarea la Roma în anul
1957 a tratatului privind formarea Uniunii Europene Economice. Statele, care s-au
semnat în acest tratat, erau obligate pentru formarea pieţei conume să arminizeze
sistemele sale de impozitare8. Astfel, în 1958, regimul juridic al T.V.A. suferă
simplificări şi generalizări prin lărgirea sferei de cuprindere a produselor iar
numărul cotelor se reduce mai intîi la cinci şi apoi la patru : cota normală, cota
majorată, cota intermediară şi cota redusă. Conform Legii financiare din 29
decembrie 1978, T.V.A. îşi lărgeşte sfera de aplicare, devenind în acest fel
principalul impozit indirect şi sursa de bază în formarea bugetului de stat9.
Pe parcursul secolului XX T.V.A. a evaluat de la un impozit pe creşterea
cifrei de afaceri, care avea un caracter „în cascadă” (la vinderea produselor era
impozitată toată valoarea acestui produs) la un impozit, care impoziteaza doar
valoarea adăugată, în timpul acela cînd valoarea de bază trece de la o afacere la
alta fără a suferi modificări10.
Mecanisnul TVA s-a extins rapid, cuprinzînd în prezent toate statele
membre O.C.D.E. şi marea majoritate a statelor lumii a treia. Astfel pînă în 1988,
T.V.A.a fost adoptată în peste 50 de ţări. T.V.A. este o cerinţă esenţială a membrilor
6
7
Condor I., Op. cit., p-102-104.
8
9
Bomboş Sever Gabriel, Galanton Mihaela, TVA. Legislaţie. Doctrină. Jurisprudenţă.,Editura C.H. Beck,
Bucureşti 2006, p.1.
10
Бирюкова Наталия, МГЮА МДФ, http://eulaw.edu.ru/documents/scient_effort/conf_26-04-01/birukova.htm
Uniunii Europene, căci aplicarea ei facilitează legăturile comerciale între ţările
membre11.
Dacă ne referim la eovluţia acestui impozit în Rusia, atunci putem
menţiona că răspîndirea largă a T.V.A. în statele lumii a contribuit la apariţia în
1992 a acestui impozit şi în Rusia, în schimbul impozitului pe cifra de afaceri, care
a existat în ţară aproximativ 70 ani, şi aşa numitul impozitului „prezidenţial” di
vînzări, care a fost introdus în decembrie anului 1990, dar care nu s-a menţinut nici
un an12. Ambele impozite predcesoare T.V.A. – lui au fost efective numai în
condiţiile unui control drastic din partea statului asupra formării preţurilor.
Cota noului impozit a fost 28 %13. Analizînd diferenţa între predcesorii sai
şi T.V.A., observăm că impozitul din vânzări automat mărea preţul de vînzare cu 5
% (cota impozitului), iar T.V.A. era mai „obiectiv”, deoarece se calcula reeşind din
diferenţa între costul materiei prime şi valoarea finală a produsului.
Încă un avantaj al T.V.A. în comparaţie cu impozitul pe cifra de afaceri
este, că el e foarte rezistent la inflaţie. Impozitul pe cifra de afaceri (care pentru
diferite produse era de la 20% pînă la 300%) era eficient numai în condiţiile
preţurilor stabile şi, deci a încetat sa mai corespundă cerinţelor timpului (creşterea
inflaţiei). Mai tîrziu a fost introdusă cota redusă a impozitului – 15%, cu care se
impuneau produsele alimentare şi mărfuri pentru copii14. Peste un an cota T.V.A. a
fost micşorată pînă la 20% şi apoi din 01.01.2004 pîna la 18%, iar cota redusă –
pînă la 10%. La fel era aplicată şi cota „0”15.
Putem menţiona, că necesitatea obiectivă a introducerii T.V.A.-ului în
Rusia a avut ca fundament următorii factori :
 Completarea veniturilor bugetare, care arau intr-o criză acută şi care aveau
nevoie de încasări fiscale stabile;
 Crearea unui medel nou a sistemului fiscal în corespundere cu cerinţele
economiei de piaţă;
11
Condor I., Op. cit., p-102-104.
12
13
Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a II-a, Titlul VIII, Capitolul 21, art. 164 – originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
14
15
Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a II-a, Titlul VIII, Capitolul 21, art. 164.
 Aderarea la organizaţia mondială, care aplica pe larg mecanismul fiscal
dat.
În ceea ce priveşte Uniuniunea Europeană putem spune că utilizarea
T.V.A.-ului de unele state ale Europei Occidentale, concomitent cu creşterea
nivelului vînzărilor, au impus guvernul a 6 state a Uniunii Europene (în continuare
U.E.) şă se gîndească la o creştere economică şi mai mare, la anularea barierelor
fiscale între statele lor. În anul 1960 de către Comisie a fost fondat Comitetul
Financiar şi Fiscal, scopul de bază al căruia era excluderea denaturărilor
concurenţiale, care erau provocate de diferenţele în sistemele impozitării inderecte
naţionale16.
Cercetătorul Zaharov A.S. caracterizează activitatea UE în domeniul
armonizării TVA-ului ca foarte productivă17,evidenţiind un şir de acte în domeniu:
1. Prima directivă a Comisiei 67/227/EEC din 11 aprilie 1967 „Privind
armonizarea legislaţiei Statelor Membre privind taxele pe cifra de afaceri”
(abrogată). Actul dat a avut ca scop înlocuirea sistemului impozitării indirecte
cu caracter cumulativ în Statele Membre ale UE, şi asigurarea atingerii
simplificării calculelor fiscale şi a poziţiei neutre a impozitării indirecte faţă
de concurenţa în UE. Întroducerea T.V.A.-ului, care înlocuia alte impozite, era
obligatorie pentru Statele Membre18.
2. A Doua şi a Treia directivă a Comisiei 68/227/EEC din 11 aprilie
1967 şi 69/463/EEC din 9 decembrie 1969 „Privind armonizarea legislaţiei
Statelor Membre privind taxele pe cifra de afaceri – introducerea T.V.A.-ului
în Statele Membre” (abrogat). Actele date prezentau un şir de aminări privind
întroducerea T.V.A.-ului în unele State Membre.
3. A Şasea directivă a Comisiei 77/388/EEC din 17 mai 1977 „Privind
armonizarea legislaţiei Statelor Membre privind taxele pe cifra de afaceri –
sistemul comun al T.V.A.-ului : bază uniformă de repartizare”(abrogat). Au
16
Бирюкова Наталия, МГЮА МДФ, http://eulaw.edu.ru/documents/scient_effort/conf_26-04-01/birukova.htm
17
Захаров А.С., Налоговая политика ЕС : Правовые основы, журнал «Закон», сентябрь 2007.
18
DIRECTIVA 67/227/EEC PRIMA A CONSILIULUI din 11 Aprilie 1967 privind armonizarea legislaţiei Statelor
Membre privind taxele pe cifra de afaceri - http://eur-lex.europa.eu
fost relevate principiile de bază a funcţionării sistemului T.V.A. şi îndeosebi
armonizarea cotelor T.V.A. în Statele Membre19.
4. A Opta directivă a Comisiei 79/1072/EECdin 6 decembrie 1979
„Privind armonizarea legislaţiei Statelor Membre privind taxele pe cifra de
afaceri – Regulamentul privind restituirea T.V.A. persoanelor impozitate, care
nu sînt fondate pe teritoriul ţării” (permite contribuabilului unui Stat Membru
de a primi restituirea T.V.A. în alt Stat Membru). Din 01.01.2009 acţionează
altă directivă.
5. A Treisprezecea directivă a Comisiei 86/560/EEC din 17 noiembrie
1986 „Privind armonizarea legislaţiei Statelor Membre privind taxele pe
cifra de afaceri - Regulamentul privind restituirea T.V.A. persoanelor
impozitate, care nu sînt fondate pe teritoriul UE” (permite contribuabilului
statului al treilea să primească restituirea T.V.A.-ului în statele UE). Din
01.01.2009 acţionează altă directivă.
6. Directiva Comisiei 2006/112/EC din 28 noiembrie 2006 „Privind
sistemul comun de T.V.A.” – se poate considera triumful integrării europene
fiscale. Actul dat a venit în locul legislaţiei de integrare actuale în sfera
coordonării TVA, fără a include modificări esenţiale20.
T.V.A. în România a fost adoptată prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 21,
iar Normele pentru aplicarea acestei Ordonanţe prin Hotărîrea Guvernului nr.
406/199222.
Pe parcursul aplicării, Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a suferit multiple
modificări şi completări. Astfel, în literatura de specialitate, Sever Gabriel Bomboş
şi Mihaela Galanton specifică toate modificările23, însă noi vom menţiona doar
cele mai importante:
19
DIRECTIVA 77/388/EEC A ŞASEA A CONSILIULUI din 17 Mai 1977 privind armonizarea legislatiei Statelor
Membre privind taxele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza uniforma de
repartizare - http://eur-lex.europa.eu
20
Захаров А.С., Общая система НДС ЕС: Директива Совета 2006/112/ЕС,
http://materialotzakharova.narod.ru/EC_VAT_Zakharov_Part_1.htm
21
M.Of. al României nr. 200 din 17 august 1992.
22
Albuţ Constantin etc., Op.cit., p.127.
23
Bomboş Sever Gabriel etc., Op.cit., p.2-13.
 Prima modificare s-a produs prin Legea nr. 130/1992 24, prin care a fost
modificat art. 41 alin. (1);
 Apoi au urmat un şir de modificări şi completări ( O.U.G. nr. 1/1993 25,
O.G. nr. 6/199426, etc27.), care au condus la republicarea O.G. nr. 3/1992, în temeiul
art. II din O.G. nr. 33/199428;
 La cea de a doua republicare au condus modificările şi completările prin
O.G. nr. 9/199529 şi nr. 22/199530, astfel ultima servind ca temei.
 O imortanţă deosebită a avut abrogarea O.G. nr. 3/1992 31, prin
modificarea dispoziţiilor art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000, intrată în vigoare la 15
martie 2000, prin Legea nr. 76/2000, Legea bugetului de stat pe anul 200032.
 La data de 1 iunie 200233, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 345
privind TVA. După adoptarea sa legea a fost modificată şi completată34.
 La data de 22 decembrie 2003 a fost adoptată Legea nr. 571 privind Codul
Fiscal35, care reglementează T.V.A. în Titlul VI, art. 125-161, cu modificări
ulterioare36.
 La data de 1 ianuarie 2007 România este integrată în Uniunea Europeana,
deci reglementarea T.V.A. va fi efectuată conform Directivei Comisiei
2006/112/EC din 28 noiembrie 2006 „Privind sistemul comun de T.V.A.” – se
poate considera triumful integrării europene fiscale37.
24
M.Of. al României nr. 338 din 30 decembrie 1992.
25
26
M.Of. al României nr. 19 din 25 ianuarie 1994.
27
Bomboş Sever Gabriel etc., Op.cit., p.2.
28
29
30
31
Bomboş Sever Gabriel etc., Op.cit., p.3 – p.8.
32
M.Of. al României nr. 195 din 5 mai 2000.
33
M.Of. al României nr. 371 din 1 iunie 2002.
34
35
M.Of. al României nr. 927 din 23 decembrie 2003.
36
37
Захаров А.С., Общая система НДС ЕС: Директива Совета 2006/112/ЕС,
În Republica Moldova T.V.A. a fost introdusă prin Decretul Preşedintelui
RM „Cu privire la T.V.A.” din 27.12.199138 şi care a intrat în vigoare la
02.01.199239.
Pe parcursul evoluţiei sale T.V.A. a suferit multiple modificări şi
completări care influenţa negativ (direct şi indirect) asupra activităţii agenţilor
economici. Astfel voi evidenţia unele dintre moficările mai esenţiale:
 Abrogarea Decretului Preşedintelui RM nr. 257 din 27.12.1991 prin
Hotărîrea nr.265/199440 şi aprobarea de către Parlament a Legii nr. 264 „Cu privire
la T.V.A.” la data de 8 noiembrie anul 199441.
 Aprobarea Instrucţiunii nr. 10 din 10.03.1995 „Privind modul de
calculare şi plată a TVA”42, apoi a Legii nr. 675 din 5.12.1995 „Pentru modificarea
şi completarea Legii cu privire la T.V.A.”43.
 Abrogarea Legii nr. 264 „Cu privire la T.V.A.” din 8 noiembrie anul
1994 prin Legea nr. 1415 din 17 decembrie 1997 „Titlului III al Codului Fiscal”44.
 Aprobarea Regulamentului nr. 586 din 01.11.1999 „Cu privire la
aplicarea T.V.A.”45 şi mai apoi a Instrucţiunii nr. 10 din 23.07.2001 „Privind
restituirea sumei T.V.A.”46.
 Adoptarea legilor privind modificarea şi completarea unor acte
normative nr. 1440 din 8 noiembrie 200247, nr. 501 din 11.12.200348, nr. 448 din
30.12.200449, nr. 268 din 26.07.200650, nr. 299 din 21.12.200751.
38
M.Of. al R.Moldova nr. 012 din 30 decembrie 1991.
39
Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Gujuman T.,Tetelea E., Palade Iu., Drept Fiscal, Editura Museum,
Chişinău, 2001, p.120.
40
M.Of. al R.Moldova nr. 029 din 01 ianuarie 1995.
41
M.Of. al R.Moldova nr. 10 din 17 februarie 1995.
42
M.Of. al R.Moldova nr. 029 din 01 iunie 1995.
43
44
M.Of. al R.Moldova nr. 040-041 din 07 mai 1998.
45
46
M.Of. al R.Moldova nr. 100 din 18 august 2001.
47
M.Of. al R.Moldova nr. 178 din 27 decembrie 2002.
48
M.Of. al R.Moldova nr. 006 din 01 ianuarie 2004.
49
50
M.Of. al R.Moldova nr. 142-145 din 08 septembrie 2006. art.702.
51
M.Of. al R.Moldova nr. 5-7 din 11 ianuarie 2008. art. 27.
 Ultimele modificări au fost introduse prin Legea nr. 144 din
27.06.2008 „pentru completarea Codului Fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie
1997”52.
Necătînd la faptul că T.V.A. este foarte răspîndit, totuşi unele state
dezvoltate ca de exemplu S.U.A., nu folosesc acest impozit, pentru a preveni
creşterea ponderii impozitelor indirecte în cadrul veniturilor fiscale, iar ţările care
au introdus acest impozit au optat pentru principiul destinaţiei, avînd ca idee
impulsionarea activităţii economice53.
În prezent T.V.A. se aplică în 135 de state, iar dintre cele dezvoltate T.V.A.
lipseşte în S.U.A. şi Australia, unde în locul lui se utilizează impozit pe vînzări cu
cotele de la 2% pînă la 11%.
§ 2. Conceptul Taxei pe Valoare Adăugată

T.V.A. – este un impozit sau o taxă?
Între „taxă” şi „impozit” există deosebiri esenţiale, atît din punct de vedere
semantic, cît şi din punct de vedere al conţinutului lor economic, al interpretării
fiscale54.
După sensul cuvintelor, deosebirea între acestea două noţiuni este clar
redată în „Dicţionarul explicativ al limbii române”55, în care se arată că „impozitul
reprezintă plată obligatorie stabilită prin lege pe care cetăţănii, instituţiile, etc. o
varsă din veniturile lor la bugetul statului; dare”, iar „taxa este o plată efectuată în
favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul cînd
acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. Sumă de bani care se plteşte
unor instituţii în schimbul unor servicii prestate sau a unor drepturi”.
Din punct de vedere fiscal – „taxele sînt plâţi făcute de bunăvoie,
facultative, de persoanele fizice sau juridice, pentru serviciile prestate acestora de
către stat. Nivelul taxei depinde de felul si de costul serviciului prestat. Impozitul,
în general, reprezintî platî bănească generală şi definitivă, efectuată de către
52
M.Of. al R.Moldova nr. 127-130 din 18 iunie 2008.
53
Armeanic A. etc.,Op. cit., p.120.
54
55
Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998.
persoanele fizice sau juridice în favoarea statului, în cuantumul şi la termenele
precis stabilite prin lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un
echivalent, nici direct şi imediat şi nici direct sau ulterior”56.
În literatura de specialitate romînă se arată că T.V.A. „constituie un impozit
economic de producţie al produsului final, asupra valorii adăugate realizată de
către producătorii intermediari şi de producătorul final, inclusiv distribuţia pînă la
înstrăinarea către consumatorul final”57.
Taxa pe valoare adăugată este un impozit inderect, deci un impozit stabilit
asupra vînzării unor bunuri sau prestarea serviciilor, dar nu pe avere, posesiune sau
venit. Este un impozit asupra consumului, întrucît nu este stabilit asupra averii, ci
asupra gradului de consumare a acesteia58.
În literatura naţională, prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi menţionează că
T.V.A. aste definit ca acel impozit indirect care se aplică pe fiecare stadiu al
circutului economic (circuitul de fabricaţie şi distribuţie) al unui produs finit
asupra valorii adăugate realizate în fiecare etapă de către toţi cei care contribuie la
producerea şi desfacerea acelui produs, pînă cînd el ajunge la consumatorul final.
Este o taxă de consumaţie cu caracter general care mai poate fi definită ca
impozitul pe cifra de afaceri netă. Acest impozit se aplică doar asupra diferenţei
asupra diferenţei dintre preţul de vînzare şi preţul de cumpărare, adică numai
asupra valorii adăugate la fiecare etapă de producţie sau circulaţie a mărfurilor,
serviciilor etc., în cazul livrărilor în ţară sau a importului59.
CF al RM defineşte T.V.A. astfel60 - impozit general de stat care reprezintă
o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor
prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a
unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în RM.
56
Grigorie-Lăcriţa Dr. N., Consideraţii privind impozitul „Taxa pe valoare Adăugată”, Tribuna Economică
nr.38/2004, p. 34-35.
57
Condor I., Op. cit., p.165.
58
Şaguna Dan Drosu, Şovu Dan, Drept Fiscal,Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p.174.
59
Armeanic A. etc., Op. cit., p.120.
60
Codul Fiscal al R. Moldova , Titlul III, Capitolul 1, art. 93 // M.Of. al R.Moldova nr.86 din 15.12.2005, art.5.
În legislaţia României , conform O.G. nr. 3/1992 art.161, se precizează că
T.V.A este un impozit indirect, care se stabileşte asupra operaţiunilor privind
transferul bunurilor, precum şi asupra celor privind prestările de servicii, valoarea
adăugată fiind echivalentă cu diferenţa dintre vînzările şi cumpărările aceluiaşi
stadiu al circuitului economic. La rîndul sau, CF al României defineşte taxa pe
valoare adăugată ca fiind un impozit indirect care se datorează bugetului de stat62.
Reeşind din cele spuse mai sus, cercetătorii români S. G. Bomboş şi M.
Galanton consideră că ar fi utilă schimbarea denumirii acestui impozit din „taxa pe
valoare adăugată” – T.V.A. în „impozitul pe valoarea adăugată” – IVA63.
§ 3. Elementele şi principiile de bază ale T.V.A.

În literatura de specialitate sînt subliniate o serie de caracteristici sau
principii ale T.V.A., dintre care, prof. Dan Drosu Şaguna evidenţiază
următoarele64:
 Transparenţa – T.V.A. asigură fiecărui subiect impozabil
posibilitatea de a cunoaşte axact care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de
plată ce-i revine.
 Unicitatea – T.V.A. nu este independentă de întinderea circuitului
economic. Oricîte verigi are de străbătut produsul pînă la consumatorul final,
nivelul cotei şi mărimea taxei este aceiaşi.
 T.V.A. este suportată întotdeauna de către beneficiar.
 Este un impozit neutru – eliminînd inegalităţilefiscale între circuitele
de desfacere a produselor.
O altă opinie cu privire la principiile T.V.A.-ului este expusă de către
Mirela Niţa, în revista “Avantaje”65:
- Universalitatea (sfera de aplicare) - se aplica tuturor operaţiunilor
(efectuate de persoane fizice sau juridice) care implică plăţi, cu excepţiile enunţate
de lege.
61
62
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 1, art. 125.// M. Of. al României nr. 927 din 23.12.2003.
63
64
Şaguna Dan Drosu etc., Op.cit., p.175-176.
65
Niţa Mirela, Ce trebuie să stii despre T.V.A., Revista “Avantaje”, http://www.avantaje.ro/index.php?a=2738&p=2
- Teritorialitatea - ţine de origine (bunuri locale sau nu) si destinaţie
(consumul are loc in tara sau nu ) .
- Deductibilitatea - se referă la faptul ca TVA datorată statului (deductibilă)
este egala cu diferenţa dintre TVA colectată si cea achitată prin cumpărături.
- Transparenţa - TVA datorată statului de o firmă este aferentă valorii
adăugate bunului vîndut.
- Unicitatea - taxa percepută este egală cu cea rezultată prin aplicarea cotei
de impozitare asupra intregii valori finale.
- Fracţionalitatea - TVA se incaseaza in fiecare stadiu parcurs de un
produs; ceea ce face ca statul să aibă resursele necesare desfăşurării activităţii in
mod treptat (fară sa se astepte vînzarea finală).
66
În lucrarea sa, prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi menţionează că la
baza aplicării T.V.A.poate sta fie principiul originii marfurilor, fie principiul
destinaţiei acestora.
Conform principiului originii se impozitează valoarea care este adăugată
tuturor bunurilor autohtone, inclusiv veloarea celor care vor fi ulterior exportate,
fără însă să fie impozitată valoarea adăugată în străinătate şi care se află
încorporată în bunurile supuse impozitării. Iar conform principiului dexstinaţiei
reiese că sînt impozitate importurile, pe cînd exporturile sînt scutite de T.V.A.67
Cercetătorii români Sever Gabriel Bomboş şi Mihaela Galanton
evidenţiază următoarele caracteristici sau principii ale T.V.A.68 :
 Are un caracter universal, aplicîndu – se asupra tuturor operaţiuni
impozabile;
 Este un impozit neutru, pentru că afectează preţzl final al unui bun sau
serviciu în momentul în care acesta ajunge la consumatorul final, indeferent
de numărul de operaţiuni care preced livrarea la consumatorul final;
 Este un impozit transparent, asigurând tuturor contribuabililor posibilitatea
de a şti mărimea impozitului şi obligaţia de plată ce.i revine;
66
Armeanic A. etc. Op.cit., p.120.
67
Ibidem.
68
 Este caracterizată prin unicitate. Adică nu este dependentă de întinderea
activităţii economice;
 Se aplică numai în ţara în care se consumă.
Analizînd opiniile expuse de mai multi specialişti, constatăm că în
principiu, părerile privind caracteristicele T.V.A.-ului sînt similare, diferenţa fiind
doar în faptul că unii au pus accentul doar pe unele din ele, considerîndu-le
esenţiale.
În concepţia doctrinei financiar fiscale impozitele moderne, inclusiv şi
T.V.A sînt individualizate prin următoare elemente 69:
 Forma precuniară a impozitelor – este forma cea mai frecventă însă nu
exclusivă. Excepţie fac cazurile cînd obiect al impozitării este producţia agricolă,
şi o anumită parte din producţie se revine statului cu titlu de impozit.
 Plata fără vreo contraprestaţie anumită – impozitele sînt datorate fără
un echivalent direct şi imediat în folosul contribuabilului. Acesta se explică prin
faptul că impozitele constituie sursa principală a veniturilor statului.
 Stabilirea autoritară unitară a impozitelor – este un element esenţial
şi reprezintă importanţă sub două aspecte : cel al instituirii exclusiv de către
organele de stat cu acest drept şi cel sl reglementării unitare prin norme fixe
stabilite pe întreg teritoriu şi pentru toţi contribuabili.
 Impozitul este o plată obligatorie de utilitate publică – presupune că
veniturile bugetare sînt destinate pentru acoperirea cheltuielilor publice, care se
efectuaează în interes general.
 Caracterul juridic al impozitului – este elementul care completează
celelalte elemente şi îndeosebi stabilirea impozitului în mod autoritar şi unitar, în
scop de utilitate publică.
Cercetătorii din Moldova, prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi, în lucrarea
sa70 , analizează următoarele elemente ale taxei pe valoare adăugată:
69
Gliga I., Drept financiar public, Editura „A.A.L.”, Bucureşti, 1994, p. 114-118; Şaguna D.D., Drept financiar şi
fiscal, (vol.2), Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 102-104; Şaguna D.D., Drept financiar şi fiscal, Ed. Oscar
Print, Bucureşti, 1994, p. 331-332; Minea M.Şt., Dreptul Finanţelor publice, Ed. Accent, Cluj Napoca, 1999,
p.101-102; Minea M.Şt., Regimul juridic al finanţelor publice în România, Ed. Agronaut, Cluj Napoca, 1998,
p.108-109; Condor I., Drept fiscal şi financiar, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996, p.144-145.
70
Armeanic A. etc., Op.cit., p.120-134.
 Subiecţii impozabili;
 Obiectul taxei pe valoare adăugată;
 Locul livrării;
 Baza de calcul a T.V.A.;
 Termenul obligaţiei fiscale;
 Perioada fiscală;
 Metoda de evidenţă;
 Cota T.V.A.;
 Facilităţile fiscale pentru T.V.A.;
 Metoda de calculare a impozitului;
 Modul de achitare a T.V.A.
O altă abordare cu privire la elementele esenţiale ale T.V.A. este expusă de
către prof. Dan Drosu Şaguna 71 şi cuprinde:
1. Faptul generator şi exigibilitatea T.V.A. – principiul legal este că
faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă la data livrării de
bunuri sau la data prestării de servicii. Faptul generator şi exigibilitatea sînt
concomitente. De la acesată regulă există două excepţii importante
reglementate de CF al României72: exigibilitatea anticipă faptul generator şi
exigibilitatea determinată de alte elemente decît faptul generator, exigibilitatea
care poate fi anterioară sau ulterioară acestuia.
2. Cotele T.V.A. – cota standard , cota redusă73, (cota zero (în RM))74.
3. Termenul de plată75.
4. Locul operaţiunilor impozabile76.
5. Dreptul de deducere77.
6. Operaţiunile care nu beneficiază de dreptul de deducere.
71
Şaguna Dan Drosu etc., Drept fiscal ,2006, p.178-183.
72
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 6, art. 134-136.
73
Ibidem., Capitolul 8, art. 140.
74
Codul fiscal al Republicii Moldova, Titlul III, Capitolul 3, art. 96.
75
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 13, art. 157 alin (1); Codul fiscal al Republicii Moldova, Titlul III,
Capitolul 7, art. 108-109.
76
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 5, art. 132-133; Codul fiscal al Republicii Moldova, Titlul III,
77
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 10, art. 145 alin (1); Codul fiscal al Republicii Moldova, Titlul III,
Capitolul 4, art. 10.
Pentru o analiză mai detaliată a acestor elemente, ele vor fi relatate mai
detaliat pe parcursul lucrării.
§ 4. Rolul, locul şi importanţa Taxei pe Valoare Adăugată

Rolul principal în sistemul fiscal îl deţin impozitele indirecte, la care se
referă şi taxa pe valoare adăugată, şi ca orice impozit, are o importanţă majoră în
procesul formării resurselor bugetare şi reprezintă un şir de avantaje pentru stat 78,
cum ar fi :
 Are un randament fiscal ridicat, adică :
- nu necesită cheltuieli mari de percepere;
- este o plată obligatorie pentru toţi contribuabili;
- nu este succeptibil de evaziuni fiscale, doar în nenumeroase situaţii.
 Este stabil în faţa fluctuaţiilor economice;
 Este elastic – se majorează sau se diminuaează cota
impozitului în dependenţă de necesităţile statului în resurse financiare.
Însă avantajele enumerate mai sus sînt doar pentru stat, dar nu pentru
contribuabili. Toate impozitele scad nivelul de trai, dar în cazul impozitelor
indirecte, în special a taxei pe valoare adăugată, care sînt venituri ale statului
impuse asupra gradului de cumpărare a verii, rezultatul acestora este scăderea
puterii de cumpărare a contribuabililor79.
Necătînd la faptul că impozitele indirecte, inclusiv T.V.A., reprezintă
multiple neajunsuri pentru contribuabili, totuşi ele au fost instituite în statele cu
economie dezvoltată, datorită faptului că prezintă o sursă de venituri bugetare
sigură, puţin afectată de evaziunea fiscală.
Cum menţionează cercetătorul român, prof. Dan Drosu Şaguna, T.V.A
ocupă un rol principal fiind considerată drept cea mai modernă formă de impunere
şi fiind adoptată de un numar mare de state, inclusiv de statele Uniunii Europene,
ea reprezentînd o cerinţă esenţială şi o obligaţie în acelaş timp pentru ţările
membre U.E80.
78
Şaguna Dan Drosu etc., Drept fiscal, 2006, p.174.
79
Ibidem, p.174-175.
80
Ibidem, p. 175.
Ca şi în alte ţări ale lumii, în R.M., T.V.A influenţează nu numai asupra
procesului de formare al preţului, dar şi asupra structurii de consum. În modelurile
economice de vest taxa pe valoare adăugată îndeplineşte un rol important în
reglarea cererii pe pieţe. Accentul esenţial pus pe T.V.A este determinat de
necesitatea soluţionării următoarelor sarcini:
o Orientare spre armonizarea sistemelor fiscale al ţărilor europene;
o Asigurarea sursei stabile de venituri bugetare;
o Sistematizarea veniturilor.
Capitolul II: Subiectul, obiectul şi sfera de aplicare a T.V.A.

§ 1. Subiecţii impunerii
Subiectul impozabil – este unul din elementele esenţiale ale taxei pe
valoare adăugată81 şi conform art. 94 al CF RM82 reprezintă :
81
Armeanic A. etc., Op.cit., p.120.
82
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 2, art. 94, modificat prin Legea nr. 154 din 21.07.05,
M.Of. al R.Moldova nr. 126-128 din 23.09.05 art.611.
1. persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau trebuie să fie
înregistrate în conformitate cu prevederile art. 112 sau 112¹ 83;
2. persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia
persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare
nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
3. persoanele fizice şi juridice care importa servicii, indiferent de faptul
dacă sînt sau nu sînt înregistrate în conformitate cu art. 112 sau 112¹ 84.
Prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi, în lucrarea sa,85 menţionează, că
necătînd la faptul că legislatorul stabileşte lista subiecţilor T.V.A. în art. 94 al CF
RM, aceasta nuînseamnă cî persoanele ce nu cad sub incidenţa acestui articol,
urmează să fie scutite de plata impozitului. Persoanele date achită T.V.A. în modul
stabilit de lege, dar nu pot trece în cont suma T.V.A. şi nu sînt obligate să prezinte
darea de seamă cu privire la T.V.A.
În literatura de specialitate naţională, cercetătorii Ecaterina Balaban şi
86
Iulia Iabanji evidenţiază că subiecţii impunerii sînt întreprinzători înregistraţi
sau care trebuie să fie înregistraţi drept plătitori de T.V.A., iar la rîndul său
plătitorii ai T.V.A. sînt:
- pesoanele fizice şi juridice care desfăşoară o activitate de întreprinzător şi
care sînt înregistrate sau care trebuie să fie înregistrate la organele fiscale
şi, respectiv, au efectuat, într-o perioadă de 12 luni consecutive, livrări de
mărfuri/servicii în sumă ce depăşeşte 300000,00 lei cu excepţia livrărilor
scutite de impozitare;
- persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri şi servicii considerate
drept livrări impozabile.
În legislaţia României87, persoana impozabilă reprezintă orice persoană
care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi
83
Legea R.M. privind modificarea şi completarea unor acte normative nr. 299 din 21.12.07, M.Of. al R.Moldova
nr. 5-7 din 11.01.08 art.27.
84
nr.117-126 din 10.08.07 art.534.
85
86
Balaban E., Iabanji I., Uşurelu L.,Cerbuşca V.,”Taxe şi impozite pentru întreprinderile mici şi mijlocii”, Proiectul
„ENTRANSE 2 Your Business”, Chişinău, 2008, p.16.
87
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 1, art. 127.
economice de natura celor prevăzute în art. 127, alin. (2) CF al României, oricare
ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
Termenul de „persoană impozabilă” pentru prima dată a fost definită în
legislaţia privind taxa pe valoare adăugată de Legea nr.345/200288, anterior această
noţiune a fost folosită prin intermediul aşa termeni ca „contribuabil” sau
„plătitor”89.
O asemenea definiţie a acestei noţiuni este dată de către prof. Dan Drosu
Şaguna, unde el menţionează că subiectul impozabil este orice persoană care
desfăşoară , de o manieră independentă şi indiferent de loc, acticităţi economice de
natura celor definite de lege, respectiv activităţile producătorilor, comercianţilor
sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţiile
profesiilor libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau
necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate90.
După părerea cercetătorilor români Constantin Albuţ şi Corneliu
Diaconu91 subiectele taxabile, adică debitorii şi plătitorii T.V.A, sunt persoanele
fizice şi juridice care efectuează operaţiunile taxabile, în mod independent pe
teritoriul ţării.
În ceea ce priveşte acţiunea în manieră îndependentă putem spune că este
esenţial pentru caracterul impozabil a unei operaţiuni economice. Însă angajaţii sau
orice alte persoane legate de angajator prin orice instrumente juridice care creează
un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte obligaţiile angajatorului, nu
acţionează da o manieră independentă92.
În categoria persoanelor impozabile intră şi instituţiile publice, în
următoarele situaţii93:
1. cînd desfăşoară activităţi în calitate de autorităţi publice, iar tratarea
lor ca persoane impozabile ar produce distorsiuni concurenţiale, adică cînd mai
mulţi agenţi economici desfăşoară aceeaşi activitate, dintre care unii beneficiază de
88
M.Of. al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003.
89
90
Şaguna Dan Drosu etc., Drept fiscal, (2006), p.189.
91
Albuţ C. etc., Op.cit., p.128.
92
93
untratament fiscal preferenţial ( nu este grevată contravaloarea bunurilor/serviciilor
de T.V.A.) faţă de ceilalţi operatori economici (contravaloarea bunurilor/serviciilor
este grevată de T.V.A.);
2. cînd desfăşoară activităţi în aceleaşi condiţii legale ca şi cele
aplicabile agenţilor economici, chiar dacă sînt prestate în calitate de autoritate
publică (telecomunicaţii, transport de bunuri şi persoane, servicii de port şi
aeroport, depozitare, agenţii de călătorii etc.).
Instituţiile publice nu sînt persoane impozabile pentru activităţile care sînt
desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor
activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi94.
Oricare entitate, înfiinţarea căreea este reglementată prin legi şi hotărîri ale
Guvernului, este asimilată instituţiei publice, cu activităţi anume prevăzute prin
actul normativ de înfiinţare, cu condiţia de a nu se crea distorsiuni concurenţiale95.
Dacă ne referim la legislaţia Rusiei96 atunci, conform Codului Fiscal al
Rusiei subiecţii impozabili ai taxei pe valoare adăugată reprezintă:
o organizaţii;
o întreprinzători individuali;
o subiecţii, recunoscuţi ca plătitori ai taxei pe valoare adăugată legate de
strămutarea mărfurilor prin vama Federaţiei Ruse, stabiliţi în corespundere
cu Codul Vamal al Federaţiei Ruse97.
Nu sînt recunoscuţi ca plătitori T.V.A. organizaţiile, care sînt organizatori
străini ai Jocurilor Olimpice şi Jocurilor Paraolimpice în conformitate cu
prevederile art. 3 al Legii federale „Cu privire la organizarea şi petrecerea a XXII
Jocuri Olimpice de iarnă şi XI Jocuri Paraolimpice în anul 2014 în oraşul Soci,
dezvoltarea oraşului Soci ca staţiuni alpino-climaterică şi introducerea
modificărilor în unele acte normative ale Federaţiei Ruse”, în raport cu operaţiile,
94
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 1, art. 127, alin. (4).
95
96
97
Legea federală a Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi completări în partea a doua a Codului
fiscal nr. 166 din 29 decembrie 2000 – originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
înfăptuite în limetele organizării şi petrecerii a XXII Jocuri Olimpice de iarnă şi XI
Jocuri Paraolimpice în anul 2014 în oraşul Soci98.
§ 2. Obiectul impunerii.
După părerea prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi, din punct de vedere
teoretic prin obiect impozabil înţelegem faptele juridice ce stabilesc obligaţia
subiectului de a plăti impozit99.
Conform CF al RM100 obiectul impozabil reprezintă :
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd
rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor, în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz
sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte
limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.
c) importul serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia serviciilor
importate aferente produselor compensatoare rezultate din regimul de perfecţionare
pasivă101.
În literatura de specialitate102 obiectul impozabil este definit ca livrarea şi
importul mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impozabili pe teritoriul ţării, cu
excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a
căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare.
Dacă ne referim la legislaţia Rusiei103, atunci ca obiect impozabil sînt
recunoscute următoarele operaţii:
1. Comercializarea mărfurilor (serviciilor, lucrărilor) pe teritoriul Federaţiei
Ruse, inclusiv comercializarea a obiectelor ipotecare şi transmiterea
mărfurilor ( a rezultatelor lucrărilor efectuate, prestarea serviciilor) cu
98
Legea federală a Federaţiei Ruse cu privire la organizarea şi petrecerea a XXII Jocuri Olimpice da iarnă şi XI
Jocuri Paraolimpice în anul 2014 în oraşul Soci, dezvoltarea oraşului Soci ca staţiune alpino – climaterică şi
introducerea modificărilor în unele acte normative ale Federaţiei Ruse nr. 310 din 01 decembrie 2007– originalul
pe portalul oficial www.kodeks.ru.
99
100
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 2, art. 95.
101
nr. 134-137 din 25.07.08 art.543.
102
Balaban E. etc., Op.cit., p.17.
103
acordul de a prezenta răscompărarea sau novaţia, la fel şi transmiterea
drepturilor de proprietate104;
2. Transmiterea pe teritoriul ţării a mărfurilor (lucrărilor efectuate, prestarea
serviciilor) pentru necesităţi personale, la care cheltuielile nu se primesc
către deducere (inclusiv amortizarea alocată) la calculul impozitului pe
venit al întreprinderilor105;
3. Executarea lucrărilor de construcţie şi montare pentru consum propriu.
4. Introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Federaţiei Ruse
Nu sînt recunoscute ca obiect al impozitării cu T.V.A.:
1. Operaţiile , indicate în pct.3 art. 39 Codul Fiscal al Federaţiei Ruse106;
2. Transmiterea cu titlul gratuit caselor de locuit, cluburi, grădiniţe etc.
administraţiei publice locale sau de stat;
3. Transmiterea proprietăţii statului, procurat prin privatizare;
4. Prestarea serviciilor de către organele incluse în sistemul organelor puterii de
stat şi locale, în cadrul executării de către ei ale competenţelor exclusive în
anumite sfere de activitate, în cazul dacă ele sînt stabilite de lege;
5. Transmiterea cu titlu gratuit a mijloacelor fixe cître autorităţile publice locale
şi de stat;
6. Operaţiile legate de comercializarea loturilor de pămînt107;
7. Transmiterea drepturilor de proprietate ale organizaţiei succesorului de
drepturi108;
8. Transmiterea mijloacelor băneşti orgabizaţiilor necomerciale pentru formarea
capitalului109;
104
fiscal şi a unor acte legislative al Federaţiei Ruse nr. 57 din 29 mai 2002– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
105
Legea federală a Federaţiei Ruse nr. 166 din 29 decembrie 2000, Legea federală a Federaţiei Ruse privind
introducerea unor modificări şi completări în partea a doua a Codului fiscal şi a unor acte legislative al
Federaţiei Ruse nr. 110 din 24.07.2002 nr. 110 din 06 august 2001 - – originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
106
Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a I-a, Titlul IV, Capitolul 7, art. 39.
107
fiscal nr. 109 din 20 august 2004– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
108
Legea federală A Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi completări în partea a doua capitolul
21 a Codului fiscal nr. 118 din 22 iulie 2005– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
109
Legea federală a Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi completări în unele acte legislative al
Federaţiei Ruse nr. 276 din 30 decembrie 2006– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
9. Operaţiile realizate de organizaţiile naţionale, cît şi de organizatori străini ai
Jocurilor Olimpice şi Jocurilor Paraolimpice în conformitate cu prevederile
art. 3 al Legii federale „Cu privire la organizarea şi petrecerea a XXII Jocuri
Olimpice de iarnă şi XI Jocuri Paraolimpice în anul 2014 în oraşul Soci,
dezvoltarea oraşului Soci ca staţiuni alpino-climaterică şi introducerea
modificărilor în unele acte normative ale Federaţiei Ruse” 110(punctul dat se
răspîndeşte la raporturi de drept, apărute de la 01.01.2008 şi sînt aplicate pînă
la 01.01.2017).
În legislaţia României nu este dată o definiţie concretă a obiectului T.V.A.
În unele surse111 această noţiune este egalată cu materia impozabilă, adică baza de
impozitare. Deoarece în teza de magistru acestei intrebări este destinat un punct
distinct, pe parcurs vor fi analizate aspectele bazei de impozitare a taxei pe valoare
adăugată în legislaţia românească.
§ 3. Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A.

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind următoarele
operaţiuni112 (operaţiuni impozabile):
 Livrări de bunuri;
 Prestările de servicii.
 Importul de bunuri şi servicii
Acestea operaţiuni pot fi incluse în sfera de aplicare numai în cazul dacă
îndeplinesc cumulativ 4 condiţii113:
a) Să constituie o livrare de bunuri sau prestare de servicii efectuate
prin plată;
b) Locul de livrare a bunului sau serviciului sa fie considerat interiorul
statului;
c) Livrarea de bunuri sau prestarea serviciilor să fie realizată de o
persoană impozabilă;
110
Legea federală a Federaţiei Ruse nr. 310 din 01 decembrie 2007.
111
Şaguna Dan Drosu etc., Drept fiscal, (2006), p.183-185.
112
113
Ibidem.
d) Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sa rezulte din
următoarele activităţi:
o Activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii,
inclusiv activităţile extractive, agricole şi şi activităţiile profesiilor
libere sau asimilate acestora;
o Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de
venituri cu caracter de continuitate.
Doar cu condiţia îndeplinirii a tuturor condiţiilor enumerate mai sus,
operaţiunea efectuată poate fi inclusă în sfera de aplicare.
114
Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova livrarea de bunuri
reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin
comercializarea lor, schimb, transmiterea gratuită, transmitere cu plată parţială,
achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin
comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea
mărfurilor în baza contractului de leasing.
Noţiunea de prestarea serviciilor este definită astfel : activitate de prestare
a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, incusiv darea
proprietăţii în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional, transmiterea
drepturilor prind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parţială sau
gratuit; activitate de executare a lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de
cercetări ţtiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări contra plată, cu
plată parţială sau gratuit115.
În ceea ce priveşte importul de bunuri reprezintă introducerea mărfurilor
pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală, iar importul
de servicii – prestarea de servicii de către persoanele juridice şi fizice nerezidente
al RM persoanelor fizice şi juridice rezidente sau nerezidente ale RM, pentru care
locul prestării se consideră a fi RM116.
114
115
nr. 126-128 din 23.09.05 art.611.
116
117
În legislaţia românească livrarea de bunuri subînţelege orice transfer al
dreptului de proprietate asupra bunului de la proprietar către o altă persoană, direct
sau prin persoane care acţionează în numele acestuia. Pe lîngă transferul dreptului
de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, sînt considerate ca fiind livrări
de bunuri118 :
a) Predare efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract
care prevede că plata se efectuează în rate;
b) Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite
(numai în cazul dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de T.V.A.);
c) Trecerea în domeniul public a unor bunuri119 din patrimoniul persoanelor
impozabile;
d) Transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la
cumpărare sau la vînzare, atunci cînd comisionarul acţionează în nume
propriu, dar în contul clientului;
e) Bunurile constate lipsă din gestiune;
f) Produsele agricole reţinute ca plată în natură;
g) Predare de către persoanele impozabile a bunurilor achiziţionate sau
fabricate de acestea în scopurile stabilite de lege;
Nu constituie livrare de bunuri 120:
1) Bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze
de forţă majoră;
2) Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ;
3) Perisabilităţile, în limetele prevăzute de legislaţie;
4) Bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare,
externe sau interne;
117
118
119
Legea României privind expropierea pentru cauză de utilitate publică nr. 33 din 27.05.1994, M.Of. al
României nr. 139 din 02.06.1994, Legea României privind achiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în
interes public nr. 132 din 15.07.1997, M.Of. al României nr.161 din 18.07.1997.
120
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 4, art. 128, alin (9).
5) Acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor
publicitare pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la
punctele de vînzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vînzărilor;
6) Acordarea de bunuri în mod gratuit în cadrul acţiunilor de sponzorizare,
de mecena, de protocol, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege;
7) Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe121;
8) Preluarea unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul
desfăşurării activităţii economice122.
Noţiunea prestarea de servicii123 presupune orice operaţiune care nu
constituie livrare de bunuri, şi anume 124:
 Închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor, în
cadrul unui contract de leasing, indiferent dacă este leasing operaţional sau
financiar;
 Transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor,
brevetelor, lecenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
 Angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu
concura cu o altă persoană sau de a tolera o acţiune sau o situaţie;
 Prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în
numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;
 Intermedierea efectuată de comisionari care acţionează în numele
şi in contul comitetului, atunci cînd intervin într-o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii.
Schimbul de bunuri sau servicii implică o operaţiune de livrare de bunuri
şi/sau prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestare de
servicii. În acest caz fiecare persoană se consideră că a eefctuat fieo o livrare de
bunuri, fie o prestare de servicii cu plată125.
121
122
Ibidem.
123
124
125
Bomboş Sever Gabriel etc., Op.cit., p.85-86; Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 4, art. 130.
În ceea ce priveşte importul de bunuri126 – sint considerate intrările de
bunuri în stat cu provenienţă din alt stat. Noţiunea de „import” este definită ca
fiind alcătuită din totalitatea operaţiilor cu caracter comercial, avînd ca obiect
cumpărarea mărfurilor produse în străinătate, în vederea consumului productiv şi
individual, readucerea în şară a materiilor prime şi materialelor indigene prelucrate
în străinătate, alimentarea navelor proprii în porturile sau aeroporturile altor ţări,
cumpărarea mărfurilor prezentate e alte ţări la tîrguri şi expoziţii din ţară127.
Nu se consideră ca fiind operaţiuni de import mărfurile intrate în ţară fără
decontări comerciale cu străinătatea, cum ar fi : intrările mostrelor sau exponatelor,
intrările mărfurilor sub formă de ajutor acordat de către alte ţări, mărfurile în
tranzit, mărfurile aduse de călători pentru uzul personal128.
Atunci cînd bunurile sînt plasate, după intrarea lor în ţară, în regimuri
vamale suspensive, acestea nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. Regimurile
vamale suspensive sînt operaţiuni cu titlu temporar care au drept efect suspendarea
plăţii taxelor vamale129. Acestea sînt :
 Tranzitul mărfurilor – transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la
altul, fără ca marfa să fie supusă drepturilor de import;
 Antrepozitul vamal – locul în care mărfurile pot fi depozitate;
 Regimul de perfecţionare activă a mărfurilor – mai multe operaţiuni de
transformare sau prelucrare a mărfurilor;
 Regimul de transformare sub control vamal – permite folosirea pe tertoriul
ţării de mărfuri străine, pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă
felul sau starea iniţială;
 Regimul de admitere temporară – utilizarea pe teritoriul ţării a mărfurilor
străine destinate a fi reexportate în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor
normale;
 Regimul de perfecţionare pasivă – permite exportul temporar al mărfurilor
naţionale în afara teritoriului ţării, în vederea supunerii acestora unor
126
127
128
Bucovală B., ABC Vamal, Ed. Convex S.A., Oradea, 1995, p.139.
129
operaţiuni de transformare sau de prelucrare, şi ulterior, a importului
produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parţială de drepturi de
import.
Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile care :
 Prin exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de drepturi de
import;
 Înaintea exportului au fost importate, în exonerare totală de drepturi de
import, pentru a fi utilizate într-un anumit scop130.
Taxa pe valoare adăugată se datorează în statul în care importatorul
efectuează formalităţile vamale de import la încheierea regimului suspensiv131.
În literatura de specialitate, dacă ne referim la regimul fiscal aplicabil
operaţiunilor impozabile, atunci ele sînt stabilite ca132:
1. operaţiuni taxabile – adică se aplică cotele de impozitare standarde
prevăzute de legislaţie133.
2. operaţiuni scutite cu drept de deducere – nu se datorează taxa pe valoare
adăugată, dar este permisa deducerea impozitului datorat sau plătit pentru bunurile
sau serviciile achiziţionate. În această categorie de operaţiuni intră exportul sau
alte operaţiuni similare şi cele pentru transport internaţional, precum şi operaţiunile
legate de traficul internaţional de bunuri134. Asemenea operaţiuni sînt135 :
- livrări de bunuri expediate sau transportate în afara ţării, de către furnizor sau
de către altă persoană în contul sau;
- prestările de servicii, inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii
transportului, legate de exportul de bunuri sau de bunuri plasate în regimuri
vamale suspensive;
130
Dincă Ana, Taxa pe valoare adăugată, operaţiuni impozabile, Tribuna Economică nr.23/2004, p.32,42.
131
Bomboş Sever Gabriel etc., Op.cit., p. 89.
132
Şaguna Dan Drosu etc., Drept fiscal, (2006), p.185-189.
133
Codul Fiscal al R. Moldova, art. 96; Codul fiscal al României, art. 140.
134
135
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 4, art. 103-104; Codul fiscal al României, Titlul VI,
- transportul internaţional de persoane şi serviciile legate de acest transport,
inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca trataţie pasagerilor la
bordul avionului, vaporului, autocarului sau trenului etc.
3. operaţuni scutite fără drept de deducere – pentru care nu se datorează
T.V.A. şi nu este permisă deducerea impozitului datorat sau plătit pentru bunurile
sau serviciile achiziţionate. În categoria aceasta sînt incluse operaţiunile din
interiorul ţării care sînt în mod expres scutite de T.V.A.136, şi anume137 :
- prestările de îngrijire şi supraveghere medicală;
- activitatea de învăţămînt;
- prestările de servicii şi/sau livrarea de bunuri legatede asistenţa socială;
- prestarea serviciilor financiare şi bancare etc.
4. operaţiuni de import scutite de T.V.A., pentru care nu se datoarează taxa
pe valoare adăugată în vamă, şi anume138:
- importul de bunuri a căror livrare pe teritoriul statului este în orice situaţie
scutită de T.V.A.;
- bunurile importate destinate comercializării duty – free;
- importul de bunuri către misiuni diplomatice;
- importuri de bunuri primite cu titlu gratuit de ajutoare sau donaţii etc.
Capitolul III : Deducerile, scutirile, modul de calculare şi achitare a taxei pe

valoare adăugată.
§ 1. Valoarea impozabilă şi cotele T.V.A.
Baza de impozitare, sau baza de calcul, a taxei pe valoare adăugată (în
continuare T.V.A.), menţionează prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi o reprezintă
preţul de vînzare a mărfii sau valoarea serviciilor prestate şi nu genereaza obligaţia
136
137
138
de a achita impozite139. Ea este determinată integral în momentul livrării bunurilor,
prestării serviciilor sau întocmirii facturii fiscale, indiferent dacă a fost efectuată
plata sau nu.
Conform Codului fiscal al Republicii Moldova valoarea impozabilă a
livrării impozabile reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi
achitată (fără T.V.A.)140.
În cazul importului, baza de impozitare este stabilită în conformitate cu
legislaţia vamală a Republicii Moldova (în continuare RM) şi include cheltuielile
pentru transport şi toate impozitele şi taxele achitate cu excepţia T.V.A. 141, iar în
cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în
cazul diminuării de către importator a valorii, valoarea impozabilă se determină
conform art. 100 al CF al RM142.
În literatura de specialitate a României, baza de impozitare pentru operaţiuni
în interiorul ţării este constituită din143:
a. Tot ceea ce constituie contrapartidă obţinută sau care urmează a fi obţinută
de furnizori ori presatori din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ,
inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni, pentru livrările de
bunuri şi prestările de servicii, altele decît cele prevăzute mai jos la lit b) şi c);
b. Preţurile de achiziţie, sau în lipsa acestora preţul de cost determinat la
momentul livrării pentru operaţiunile prevăzute la art.128 alin (3) lit. e), alin (4) şi
(5) al Codului fiscal al României (în continuare CF al României)144;
c. Suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru prestările de
servicii, pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin (3) al CF al României145.
Baza de impozitare pentru importul de bunuri în România este constituită din
valoarea în vamă a bunurilor, taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte
taxe, cu excepţia T.V.A. pentru importul de bunuri146.
139
140
Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul III, Capitolul 3, art. 97.
141
Armeanic A. etc., Op.cit., , p.125.
142
Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul III, Capitolul 3, art. 100.
143
144
Monitorul Oficial al României nr. 927 din 23 decembrie 2003.
145
Ibidem.
146
Dacă să ne referim la altă ţară, cum ar fi de exemplu Federaţia Rusă (în
continuare Rusia), baza de impozitare la comercializarea mărfurilor (lucrărilor,
serviciilor) se determină de către contribuabil în conformitate cu legislaţia în
vigoare, în dependenţă de specificul comercializărilor efectuate de el sau a
achiziţionărilor de la terţi a mărfurilor (lucrărilor şi serviciilor)147.
Ca şi în alte ţări, în Rusia baza de impozitare de determină în diferite situaţii,
conform specificului activităţii, prin diverse modalităţi. La comercializarea
mărfurilor (serviciilor) – valoarea acestor mărfuri (servicii), la vînzarea
întreprinderii ca patrimoniu unic – separat pe pe fiecare tip de activ, la obţinerea
veniturilor din contractele de delegare, comisie sau de agenţie – suma veniturilor
obţinute în formă de remuneraţii de la îndeplinirea oricărui din contracte, etc.148
Cota T.V.A. este unul din cele mai importante elemente ale acestui impozit.
Numărul şi nivelul cotelor variază de la o ţară la alta. Spre exemplu, în Belgia,
Italia şi Luxemburg se utilizeză 4 cote: zero, redusă normală şi majorată; în Franţa,
Spania, Grecia, Irlanda şi Portugalia – 3 cote : redusă, normală şi majorată; în
Marea Britanie, Germania şi Olanda sînt stabilite 2 cote – redusă şi normală149.
În legislaţia RM sînt stabilite patru cote a T.V.A.150:
1. cota-standard – 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor
importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul RM;
2. cote reduse 8 %151 :
 la pîine şi produsele de panificatie, la lapte şi produsele lactate livrate ăpe
teritoriul RM, cu excepţia produselor alimentare pentru copii care sînt
scutite de T.V.A.152;
147
148
Ibidem, art. 154-162.
149
Văcărel I., Anghelache G., Bistriceanu Gh., Moşteanu T., Bercea F.,Bodnar M., Georgescu F., Finanţe publice,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, p.458.
150
151
Legea R.M. nr.154 din 21.07.05, Legea R.M. privind modificarea şi completarea unor acte normative nr.268 din
28.07.06, M.Of. al R.M. nr.142-145 din 08.09.06, Legea R.M. nr. 177 din 20.07.07, Legea R.M. nr.172 din
10.07.08.
152
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 3, art. 103, alin (1), pct. 2).
 la medicamente importate şi/sau livrate pe teritoriul RM, precum şi
medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu
conţinut de ingrediente autorizate;
 la zahăr din sfecla de zahăr importat şi sau livrat pe teritoriul ţării153;
3. cota redusă - 5% - la gazele naturale şi gazele lichifiate, atît le cele
importate, cît şi la cele livrate pe teritoriul RM;
4. cota zero se aplică la154 :
 mărfurile şi serviciile exportate;
 toate tipurile de transport internaţional de mărfuri şi pasageri;
 energia electrică, energia termică şi apa caldă destinată populaţiei livrată de
către întreprinderile producătoare reţelelor de distribuţie;
 mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale de către misiunile
diplomatice în RM şi a altor misiuni asimilate lor, importate şi/sau livrate pe
teritoriul republicii;
 mărfurile şi serviciile destinate proiectelor de asistenţă tehnică, importate
şi/sau livrate pe teritoriul republicii, realizate pe teritoriul ţării de către
organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare;
 mărfurile şi serviciile livrate în/din zona economică liberă din/în afara
teritoriului vamal al RM;
 serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul RM în
cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare activă;
 mărfurile livrate înmagazinele duty-free.
Faptul că puterea legislativă nu stabileşte o cotă majorată pentru
mărfurile/serviciile de lux, dovedeşte că T.V.A. afectează în cea mai mare măsură
populaţia cu veniturile medeste155.
În sistemul CF al României există o cotă standard şi o cotă redusă a T.V.A.156:
153
Legea R.M. pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului fiscal nr. 1417 din 17 decembrie 1997, art. 14,
Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 040 din 07 mai 1998.
154
155
156
1) cota standard – 19% - se aplică bazei de impozitare pentru orice
operaţiuneimpozabilă, cu excepţia celor scutite de T.V.A. sau celor supuse cotei
reduse157.
2) cota redusă – 9% se aplică la158:
 Dreptul e intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arhiologice, grădini zoologice şi botanice, tîrguri,
expoziţii, cinematografe159;
 Livrare de manuale şcolare, cărţi, ziere şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv publicităţii;
 Livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor
dentare;
 Livrările de produse ortopedice;
 Medicamente de uman şi veterinar;
 Cazarea în cadrul sectorului hotlier sau a sectoarelor cu funcţie similară.
Cota maximală a T.V.A. în Rusia după introducerea acestui impozit a
constituit 28 %, pe urmă a fost micşorată pînă la 20%, dar din 01 ianuarie 2004
constituie 18%.
Conform CF al Rusiei cotele T.V.A. sînt următoarele160:
1. cota redusă - 0% :
a) mărfurile exportate, mărfurile puse sub regimul vamal al zonei vamale
libere, cu condiţia prezentării organelor fiscale a documentelor stipulate de
legislaţia în vigoare161;
b) lucrările (serviciile), nemijlocit legate de producerea şi comercializarea
mărfurilor anticipate în pct. a)162;
157
Legea României privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal nr. 163 din 01.06.2005. M.Of. al României nr.466 in
01.06.2005, Legea României privind Codul fiscal nr 571 din 22.12.2003. M.Of. al României nr. 927 din 23
decembrie 2003.
158
159
Monitorul Oficial al României nr. 466 din 1 iunie 2005.
160
161
Legile Federaţiei Ruse nr.166 din 29.12.2000 şi nr. 57 din 29.05.2002, Legea federală a Federaţiei Ruse privind
introducerea unor modificări şi completări în unele acte legislative al Federaţiei Ruse nr. 117 din 22.07.2005 –
origonalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
162
Legea federală a Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi completări în partea a doua capitolul
21 a Codului fiscal şi abrogării a unor acte legislative al Federaţiei Ruse privitor la impozite şi taxe nr. 119 din
22.07.2005– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
c) lucrările (serviciile) nemijlocit legate de transportarea mărfurilor, plasate
sub regimul vamal al tranzitului internaţional vamal;
d) serviciile de transport internaţional de pasageri şi mărfuri;
e) mărfurile (serviciile) din domeniul activităţii cosmice163;
f) metalele preţioase164;
g) mărfurile (serviciile) destinate misiunilor diplomatice sau celor asimilare165;
h) provizii exportate166;
i) serviciile de transportare a mărfurilor exportate prestate de transportatorii
naţionali prin transport feroviar167;
j) la nevele construite, care vor fi înregistrate în Registrul navelor al Rusiei,
cu condiţia prezentării documentelor necesare conform legislaţiei168.
2. cota redusă - 10% :
a) la produsele alimentare – animale şi păsări, carne şi
produse din carne, lapte şi produse lactate, etc.169;
b) la mărfuri pentru copii – încălţăminte, articole din
tricotaj, jucării etc.170;
c) la ediţii periodice tipografice, excepţie – reclama şi
erotica171;
d) mărfuri medicinale importate şi livrate pe teritoriul ţării;
3. cota standard – 18% - se aplică la mărfuri şi servicii care nu sînt
indicate mai sus172.
163
Legea federală a Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi completări în partea a doua a
Codului fiscal în legătură cu precizareaaplicării cotelor de impunere în mărime de 0% contribuabililor, care se
ocupă de activităţi legate de vînzarea şi deservirea tehnicii cosmice nr. 255 din 04.11.2007– originalul pe
portalul oficial www.kodeks.ru.
164
Legea federală a Federaţiei Ruse nr. 110 din 24.07.2002. – origonalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
165
Codului fiscal şi a unor acte legislative al Federaţiei Ruse nr. 127 din 02.11.2004– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
166
Legea federală a Federaţiei Ruse nr 57 din 29.05.2002.
167
Legea federală a Federaţiei Ruse nr.119 din 22.07.2005.
168
Legea federală a Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi completări în unele acte legislative al
Federaţiei Ruse nr.168 din 20.12.2005– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
169
Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a II-a, Titlul VIII, Capitolul 21, art. 164, alin (2), pct. 1).
170
Legea federală a Federaţiei Ruse nr. 57 din 29.05.2002.
171
Codului fiscal şi a unor acte legislative al Federaţiei Ruse Legea nr. 179 din 28.12.2001– originalul pe portalul
oficial www.kodeks.ru.
172
Pînă în 1988, T.V.A. afost adoptată în peste 50 de ţări şi pentru ca legăturile
comerciale între statele Uniunii Europene (în continuare UE) să fie mai
armonizate, introducerea acestui impozit a devenit o cerinţă esenţială pentru statele
membre173. Mai jos sînt prezentate 2 tabele cu cotele T.V.A. în UE şi alte state ale
lumii, pentru a forma o imagine mai clară în privinţa mărimea cotelor.
Tabelul nr.1
„Cotele T.V.A. în statele Uniunii Europene”
Cotele (%) Cotele (%)
Statul Statul
Standard Redusă Standard Redusă
Austria 20 12 sau 10 Lituania 19 9 sau 5
12; 9; 6 sau
Belgia 21 12 sau 6 Luxemburg 15
3
Bulgaria 20 7 Malta 18 5
15 (de la
Marea Ţările de
01.01.2010- 5 sau 0 19 6
Britanie Jos
17,5)
Ungaria 20 5 Polonia 22 7; 3; sau 0
Danemarca 25 - Portugalia 21 12 sau 5
Germania 19 7 România 19 9
Grecia 19 9 sau 4,5 Slovacia 19 10
13,5; 4,8
Irlanda 21 Slovenia 20 8,5
sau 0
Spania 16 7 sau 4 Finlanda 22 17 sau 8
Italia 20 10; 6 sau 4 Franţa 19,6 5,5 sau 2,1
Cipru 15 5 Suedia 25 12 sau 6
Letonia 21 10 Cehia 19 9
Estonia 18 5
Tabelul nr.2
„Cotele T.V.A. în alte state ale lumii”
Cotele (%) Cotele (%)
Statul Statul
Standard Redusă Standard Redusă
Elveţia 7,6 3,6 sau 2,4 Norvegia 25 14 sau 8
Argentina 21 10,5 sau 0 Peru 19 -
Belorusia 18 10 Rusia 18 10 sau 0
Vietnam 10 5 sau 0 Serbia 18 8 sau 0
173
Condor I., Impozitele, Taxele şi contribuţiile datorate de persoanele juridice, p.102-104.
India 12,5 4; 1 sau 0 Turcia 18 8 sau 1
Izrael 15,5 - Ucraina 20 0
Canada 6 sau 14 4,5 Croaţia 22 0
Republica
China 17 6 sau 3 10 -
Corea
Moldova 20 8; 5 sau 0 Japonia 5 -
Analizînd tabele de mai sus tragem concluzii că în RM cotele T.V.A. sînt

stabilite la un nivel mediu comparativ cu cotele U.E., dar puţin la un nivel mai înalt
de mediu comparativ cu alte ţări ale lumii. Deci, necătînd la situaţia economică
nefavorabilă, după părerea mea, cota T.V.A. ar trebui incă micşorată pentru a
stimula agenţii economici naţionali şi străini să activeze pe teritoriul republicii.
§ 2. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.

Obligaţia de calculare a impozitului poate fi impusă contribuabilului,
organului fiscal, sau unei terţe persoane. În dependenţă de modul de calculare a
valorii adăugate, T.V.A. poate fi calculat prin diferite metode 174:
 La costul producţiei :
1. Metoda aditivă directă – presupune aplicarea cotei la suma componentelor
valorii adăugate;
2. Metoda aditivă indirectă – presupune aplicarea cotei la fiecare di aceste
componente
 La procurări şi livrări de mărfuri şi sevicii:
1.Metoda scăderii directe – aplicarea cotei T.V.A. la diferenţa dintre perţul de
vînzare şi preţul de procurare a mărfii;
2.Metoda scăderii indirecte – aplicarea cotei către preţul de livrare, aplicarea
cotei către preţul de procurare şi stabilirea diferenţei dintre rezultate.
Nu toate acestea metode sînt uşor aplicabile în practică. De aceea o aplicare
mai largă a avut metoda scăderii indirecte care îl scuteşte pe contribuabil de
obligaţia de a stabili valoare adăugată sau componentele acesteia175.
174
175
Ibidem.
Conform CF al RM176 toţi subiecţii impozabili care sînt prevazuţi de legislaţie
sînt obligaţi să declare şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală suma
T.V.A., care se determină ca diferenţa dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează
a fi achitate de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele
T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorului la momentul procurării
valorilor materiale, serviciilor folosite pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător în perioada fiscală respectivă177.
Pentru o înţelegere mai corectă este necesar de definit noţiunea de perioada
fiscală – este termenul stabilit de legislator la expirarea căruia este definitivată
baza de calcul a T.V.A. şi constituie o lună calendaristică, începînd din prima zi a
lunii178. În cazul cînd pentru subiectul impozabil această perioadă prima, începutul
se consideră data înregistrării la organele fiscale.
Pentru determinarea sumei T.V.A. care trebuie plătită la buget ( T.V.A. la
buget) pentru fiecare perioadă fiscală este necesar de calculat179 :
o T.V.A. aferntă tuturor livrărilor impozabile– T.V.A. colectată;
o T.V.A. aferentă tuturor procurărilor de mărfuri şi servicii pe teritoriul ţării şi
pentru valorile materiale şi serviciile importate – T.V.A. deductibilă.
Astfel, obţinem următoare operaţie:
T.V.A. la buget = T.V.A. colectată – T.V.A. deductibilă
Exemple:
1. SRL „Ţărăncuţa” în luna decembrie anul 2008 a realizat pe teitoriul ţarii
produse în valoare de 100000,00 lei, fără T.V.A. De asemena întreprinderea a
primit de la furnizori materie prima si materiale în sumă de 300000,00 lei şi a
importat marfă în sumă de 20000,00 lei, fără T.V.A. Este necesar de calculat T.V.A.
aferentă bugetului/trecerii în cont.
T.V.A. la buget = 100000*20% - (300000+20000)*20% = - 44000,00 lei.
176
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 3, art. 101, alin. (1).
177
Ibidem, art. 102.
178
179
Deci, conform exemplului dat observăm că SRL „Ţărăncuţa” va avea T.V.A.
care se trece în cont pentru luna următoare.
2. SRL „Ţărăncuţa” în luna decembrie anul 2008 a realizat pe teitoriul ţarii
produse în valoare de 200000,00 lei şi a exportat marfă în sumă de 30000,00 lei,
fără T.V.A. De asemena întreprinderea a primit de la furnizori materie prima si
materiale în sumă de 100000,00 lei, fără T.V.A. Este necesar de calculat T.V.A.
aferentă bugetului/trecerii în cont.
T.V.A. la buget = 200000*20% + 30000*0% - (100000)*20% = 20000,00 lei.
În situaţia dată firma va avea de achitat la buget 20000,00 lei.
La rîndul său T.V.A colectată se calculează în baza Registrului de evidenţă a
livrărilor, iar T.V.A. deductibilă – în baza Registrului de evidenţă a procurărilor.
În cazul cînd T.V.A. deductibilă >T.V.A. colectată, atunci diferenţa se
raportează în următoare perioadă fiscală şi devine o parte componentă a sumei
T.V.A. ce urmează a fi dedusă din T.V.A. colectată pentru perioada următoare180.
În cazul existenţei la contribuabili a creanţelor cu bugetul, din motivul
efectuării livrărilor la cota zero sau la cota redusă, atunci T.V.A. se restituie
conform legislaţiei181, într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.
Dacă suma T.V.A. deductibilă la întreprinderile ce produc pîine sau produse
de panificaţie şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produse lactate depăşeşte
suma T.V.A. colectată, atunci diferenţa se restituie din buget în limetele cotei
standard a T.V.A. înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă182.
Dacă depăşirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se
datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se impozitează la
cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depăşită T.V.A. la
valorile materiale, serviciile procurate achitată prin intermediul contului bancar
şi/sau al stingerii sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu
prevederile CF al RM, în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţite cu valoarea
180
nr. 92-94 din 08.07.05 art.431.
181
Instrucţiunea R.M. privind restituirea sumelor taxei pe valoare adăugată nr. 188 din 17.11.2005, M.Of. al
R.Moldova nr. 1-4 din 06.01.2006.
182
livrării, ce se impozitează la cota zero. Restituirea T.V.A. se efectuează în modul
stabilit de lege, într-un termen care nu depăşeşte 45 de zile183.
Subiecţii impozabili care importă servicii pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, cu excepţia serviciilor importate aferente produselor compensatoare
rezultate din regimul de perfecţionare pasivă, achită T.V.A. la momentul achitării
plăţii pentru serviciul importat184.
Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi/sau la serviciile procurate de către
întreprinderile ce desfăşoară activitate de leasing depăşeşte suma T.V.A. la livrările
de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau
operaţional, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A.
înmulţite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii. T.V.A. se restituie în
modul stabilit de lege, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile185.
Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea
activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării
declaraţiei vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul
Republicii Moldova. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum
personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, achită
T.V.A. în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care
valoarea depăşeşte limita stabilită186.
Fiecare agent economic, înregistrat ca plătitor de T.V.A. este obligat să
prezinte Declaraţia cu privire la T.V.A., pentru fiecare perioadă fiscală, nu mai
tîrziu de de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale. În
cazul existenţei sumei T.V.A. necesare de vărsat la buget, ea va fi achitată nu mai
tîrziu de ultima zi de prezentare a Declaraţiei privind T.V.A. (excepţie la import –
are loc conform legislaţiei vamale)187.
183
184
Legea R.M. nr. 172 din 10.07.08.
185
nr. 94-96 din 30.05.08 art.349; Legea R.M. nr. 268 din 28.07.06, Legea R.M. nr. 60 din 28.04.05
186
187
Ibidem, Capitolul 9, art. 115.
În legislaţia României, determinarea taxei de plată sau a sumei negative de
taxă este stipulat de CF al României, şi anume188 :
1) În situaţia în care T.V.A. aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o
persoană impozabilă, care este dedusă întro perioadă fiscală, este mai mare
decîn T.V.A. colectată, aferentă operaţiunilor taxabile, rezultă un excedent
în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a T.V.A.
2) În situaţia în care T.V.A. aferentă operaţiunilor taxabile, exigibilă într-o
perioadă fiscală, denumită T.V.A. colectată, este mai mare decît T.V.A.
aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusă în acea perioadă
fiscală, rezultă o diferenţă denumită T.V.A. de plată pentru perioada de
raportare.
În măsura în care T.V.A. devine exigibilă într-o perioadă fiscală viitoare, ce
excede perioadei fiscale de raportare, taxa pe valoare adăugată se va deduce numai
în momentul în care aceasta devine exigibilă189.
Prof. Dan Drosu Şaguna în lucrarea sa menţionează190 că documentul de bază
pe baza căruia se calculează T.V.A. este decontul de T.V.A. Astfel, pînă la data 25
inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculează T.V.A., contribuabilii
trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent, decontul de T.V.A.
unde sînt evidenţiate T.V.A. colectată şi T.V.A deductibilă.
Deci, în urma operaţiei de scădere din T.V.A colectată a T.V.A. deductibilă
pot fi obţinute următoarele rezultate:
o Pozitiv – va rezulta T.V.A. de plată pentru perioada fiscală de raportare;
o Negativ – va rezulta o sumă negativă a T.V.A. În cazul dat contribuabilii
pot solicita rambursarea soldului sumei negative de taxă.
Rambursarea T.V.A are loc poate avea loc doar după regularizarea prin
decontul de T.V.A. a sumelor T.V.A. colectată şi deductibilă şi stabilirea soldului
T.V.A. de plată sau soldul sumei negative a T.V.A.191.
188
189
190
191
Persoanele impozabile (înregistrate ca plătitori de T.V.A.) pot solicita
rambursarea soldului sumei negative a T.V.A. din perioada de raportare, prin bifare
a casetei corespunzătoare a decontului de T.V.A. în perioada de raportare sau în
perioada următoare192.
Persoanele obligate de a plăti impozitul datorat bugetului, trebuie să achite
T.V.A. la trezoreria în raza căreia îşi are sediul sau domiciliul fiscal, iar T.V.A.
pentru importul de bunuri (excepţie cele scutite) se plăteşte la organul vamal, în
conformitate cu legislaţia vamală. Achitarea are loc nu mai tîrziu de data stabilită
de legislaţia în vigoare193.
Dacă ne referim la legislaţia Federaţiei Ruse, atunci gasim o serie de
asemănări cu legislaţia naţională şi a României în ceea ce priveşte calculul şi
ahitarea T.V.A. şi anume194 :
o Calculul T.V.A. – ului are loc pe categorii de marfuri şi servicii (în dependenţă
de cota de impozitare).
o T.V.A. se calculează doar pentru mărfurile şi serviciile procurate/livrate care
se referă la perioada de raportare195.
o Plătitorii T.V.A. sînt obligaţi de a prezenta Declaraţia cu privire la T.V.A. pînă
la data stabilită de legislaţie.
o Achitarea impozitului are loc pînă la data stabilită de legislaţie, iar în cazul
importului, conform legislaţiei vamale în vigoare, adică în vamă.
o T.V.A. se achită conform datelor de facto privind livrările şi procurările în
perioada fiscală196.
o Achitarea are loc la locul evidenţei fiscale a contribuabilului în organele
fiscale.
o În cazul existenţei a creanţelor faţă de buget, au dreptul de a trece în cont în
perioada următoare a sumei T.V.A.
192
193
194
Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a II-a, Titlul VIII, Capitolul 21, art. 166-176.
195
Legile Federaţiei Ruse nr.166 din 29.12.2000, nr. 119 din 22.07.2005.
196
Legea federală privind introducerea unor modificări şi completări în partea a doua a Codului fiscal şi a unor
acte legislative al Federaţiei Ruse Legea nr. 172 din 13.10.2008– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
Necătînd la faptul că există un şir de asemănări între legislaţia ţărilor
enumerate mi sus în ceea ce priveşte calcului şi achitarea T.V.A., totuşi sînt şi
numeroase deosebiri: categorii de contribuabili, cotele T.V.A., modalitatea de
trecere în cont a T.V.A, specificul în calculul şi achitarea T.V.A., categoriile de
mărfuri şi servicii, etc., care în mare măsură depind de aparatul de conducere a
statului şi care influenţează negativ sau pozitiv activitatea agenţilor economici.
§ 3. Regimul deducerilor şi scutirile.

Esenţa oferirii facilităţilor fiscale pentru T.V.A. de către organele de tat constă
în excluderea de la impozitare a unor elemente ale obiectului impozabil şi prin
eliberarea de la plata T.V.A. – ului a unor categorii de contribuabili197.
T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor şi livrărilor de mărfuri,
servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor
de întreprinzător în Republica Moldova198.
În legislaţia naţională sînt stipulate o serie de scutiri a livrărilor 199 , însă prof.
A. Armeanic şi V. Volcinschi în lucrarea sa200 menţionează că legislatorul nu face
diferenţă între categoriile de abiecte materiale, enumerîndu-le fără a avea vreo
ordine, ce produce incomodităţi în procesul studiului facilităţilor acordate. Pentru a
facilita acest proces, ei au încercat să aranjeze scutirile într – o anumită ordine, prin
separarea mărfurilor de servicii şi lucrări. Astfel, destingem următoarele scutiri de
T.V.A. la mărfuri :
1. locuinţa, pămîntul, arenda acestora, dreptul de livrare şi arendare a
acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente tranzacţiilor aferente201;
2. produsele alimentare şi nealimentare pentru copii202;
3. proprietatea de stat răscumpărată în procesul privatizării;
4. mărfurile produse de către instituţiile de învăţămînt în cadrul procesului de
studiu;
197
198
199
200
Armeanic A. etc., Op.cit., p.127 – 131.
201
Legea R.M. nr. 268 din 28.07.06.
202
Legea R.M. nr. 172 din 10.07.08.
5. instituţiile preşcolare, cluburile, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie
social-culturală şi de locuit, precum şi drumurile, reţelele şi substaţiile
electrice, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi
alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice (sau, în baza
deciziei lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează
obiectele respective conform destinaţiei)203;
6. bunurile confiscate, bunurile recunoscute fără stăpîn, bunurile trecute în
posesiunea statului cu drept de succesiune, proprietatea întreprinderilor
declarate în proces de insolvabilitate; comorile;
7. produsele de fabricaţie proprie ale cantinelor studenţeşti, şcolare şi ale
cantinelor altor instituţii de învăţămînt, ale spitalelor şi instituţiilor
preşcolare, ale cantinelor care aparţin altor instituţii şi organizaţii din sfera
social-culturală finanţate, parţial sau în întregime, de la buget, precum şi
ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi din contul
organizaţiilor de binefacere;
8. remediile medicamentoase indicate în Nomenclatorul de stat al
medicamentelor şi cele permise de Ministerul Sănătăţii, articole de uz
medical_ articole ortopedice şi de protezare_ tehnica medicală, bilete de
tratament şi de odihnă la staţii balneo – climaterice, mijloace tehnice în
scopul profilaxiei invalidităţii şi reabilitarea invalizilor;
9. energia electrică importată şi livrată către reţelele de distribuţie sau
importată de acestea, cu excepţia serviciilor de transport al energiei
electrice importate;
10. metalele şi petrele preţioase sub orice aspect şi în orice stare;
11. producţia de cărţi şi perioadica în domeniul culturii, educaţiei şi ştiinţei;
12. mărfurile transmise în mod gratuit persoanelor de vîrstă înaintată primite
din contul organizaţiilor filantropice, etc204;
Sînt scutite de T.V.A. următoarele servicii şi lucrări :
203
Legea R.M. nr. 177 din 20.07.07.
204
Armeanic A. etc., Op.cit., p.128 – 129; Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul III, Cap. 4, art. 103, alin. (1).
1. serviciile financiare: acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de
credit, operaţiile legate de evidenţa conturilor de depozit, operaţiile legate
de circulaţia valutei, mijloacelor băneşti, bancnotelor, operaţiile legate de
emiterea acţiunilor, obligaţiunilor şi altor valori mobiliare etc.205;
2. serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor;
3. serviciile medicale contra plată efectuate de către persoanele juridice ţi
fizice, cărora le este permisă practicarea medicinii;
4. serviciile legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberare de
brevete (cu excepţia celor de intermediere), referitoare la obiectele
proprietăţii industriale, precum şi obţinerea drepturilor de autor;
5. serviciile prestate de transportul urban în comun, de transportul suburban
şi interurban auto, feroviar şi fluvial de pasageri, precum şi serviciile de
comercializare a biletelor pentru transportul urban în comun, transportul
suburban şi interurban auto, feroviar şi fluvial de pasageri206;
6. serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren;
7. serviciile de pregatire şi perfecţionare a cadrelor, serviciile de instruire a
copiilor şi adolescenţilor, servicii legate de întreţinerea copiilor în
instituţiile preşcolare, serviciile prestate copiilor şi adolescenţilor cu
folosirea instalaţiilor sportive;
8. serviciile legate de jocurile de noroc prestate de către subiecţii care
desfăşoară activitate de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc (inclusiv
cu folosirea jocurilor automate), cu excepţia serviciilor a căror valoare, în
totalitate sau parţial, a fost inclusă în miză sau în plata pentru intrare şi a
altor servicii prestate spectatorilor sau participanţilor; loteriile, etc.207.
205
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 4, art. 103; Legile R.M. nr. 60 din 28.04.05, nr. 268
din 28.07.06, nr. 177 din 20.07.07, nr. 154 din 21.07.05.
206
Legea R.M. nr. 177 din 20.07.07.
207
Armeanic A. etc., Op.cit., p.129 – 131; Codul Fiscal al R.Moldova, Titlul III, Capitolul 4, art. 103, alin. (1).
T.V.A. nu se aplică la mărfurile introduse pe teritoriul vamal şi plasate sub
regimurile vamale de tranzit, transformate sub control vamal 208. La fel T.V.A. nu se
aplică în următoarele situaţii 209:
o obţinerea venitului sub formă de dobîndă în baza contractului de leasing;
o la importarea mărfurilor în scopuri necomerciale (valoarea în vamă < 50 euro);
o mărfuri şi servicii importate de către rezidenţii parcurilor ştiinţifico-
tehnologice şi a incubatorilor de inovare210;
o la producţia atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele
de psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate;
o la materie primă, materialelor, articolele de completare şi accesorii necesare
procesului de producţie, organizaţiilor şi întreprinderile societăţilor orbilor,
societăţilor surzilor şi societăţilor invalizilor;
o livrări de mărfuri şi servicii efectuate în interiorul zonei economice libere;
o la importul mărfurilor, serviciilor importate, destinate acordării de asistenţă în
caz de calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale,
precum şi pentru importul şi/sau livrările de mărfuri, servicii definite ca
ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern211;
o la plasarea şi comercializarea mărfurilor în magazinele duty-free212 etc.
În legislaţia naţională sînt stipulate o multitudine de facilităţi fiscale oferite
contribuabilor de către stat, dar totuşi rămîn multe domenii de aplicării a T.V.A. –
ului care pînă la sfîrşit nu sînt perfectate, astfel împiedicînd precesul de lărgire a
sferii de aplicare a facilităţilor.
208
Balaban E. etc., Op.cit., p.19; Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 4, art. 103, alin. (2) –
(4).
209
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 4, art. 103, alin. (5) – (11).
210
Legea R.M. privind completarea unor acte legislative nr. 144 din 22.06.07. M.Of. al R.Moldova nr. 94-97 din
16.03.07 art.424.
211
Legea R.M. nr. 154 din 21.07.05.
212
Legea R.M. nr. 268 din 28.07.06, Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative nr. 171 din
19.07.07. M.Of. al R.Moldova nr. 112-116 din 03.08.07 art.510.
Dacă ne referim la legislaţia României213, atunci putem menţiona unele
operaţiuni scutite de T.V.A. clasificate de către prof. Dan Drosu Şaguna în
lucrarea sa214, şi anume:
A. Operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează
T.V.A., dar este permisă deducerea T.V.A. – ului datorate, plătite pentru
bunurile sau serviciile achiziţionate. Ele sînt :
 Livrări de bunuri expediate sau transportate în afara ţării, de către furnizor
sau o altă persoană în contul său;
 Transport internaţional de persoane şi serviciile legate de acesta;
 Livrări de bunuri şi servicii în favoarea misiunilor diplomatice;
 Prestările de servicii, inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii
transportului, legat direct de exportul bunurilor sau de bunurile plasate în
regimul vamal;
 Prestări de servicii poştale prestate pe teritoriul Romîniei;
 Livrarea de bunuri destinate plăsării în magazinele duty – free;
 Servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul
sau domiciliul în străinătate, pentru bunurile de import aflate în perioada de
garanţie, etc.
B. Operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se
datorează T.V.A. şi nu este permisă deducerea ei datorate sau plătite
pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. Ele pot fi :
 Spitalizarea, îngrijirea medicală şi operaţiunile strîns legate de acestea,
desfăşuratze de către unităţi autorizate;
 Livrările de organe , de sînge şi de lapte, de provenienţă umană;
 Activitatea de învăţămînt prevăzută de legislaţie215, desfăşurată de unităţile
autorizate;
 Prestări de servicii culturale, precum şi livrările de bunuri legate de acestea;
 Activităţile de cercetare – dezvoltare şi inovare;
213
214
Şaguna Dan Drosu, Drept fiscal, 2006, p.185 – 189.
215
Legea învăţămîntului al României nr. 84 din 24.07.1995., M.Of. al României nr. 167 din 31.07.1995.
 Jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate;
 Operaţiuni de asigurare şi/sau reasigurare;
 Livrări de bunuri şi prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli
individuali şi asociaţiile fără personalitate juridică ale acestora, etc.
C. Operaţiuni de import scutite de T.V.A., pentru care nu se
datorează T.V.A. în vamă. Ele sînt :
 Importul de bunuri a căror livrare pe teritoriul ţării în
orice situaţie este scutită de T.V.A.;
 Bunurile de consum personal, în limetele stabilite
conform legislaţiei;
 Importul de bunuri către forţele armate ale statelor străine
membre NATO;
 Importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de
ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri sociale etc.
Mai sus au fost menţionate operaţiunile scutite de T.V.A. punîndu-se accent pe
dreptul de deducere. Pentru o înţelegere mai corectă a celor expuse este necesar de
dezvăluit această noţiune. Deci, dreptul de deducere ia naştere în momentul în
care T.V.A. devine exigibilă216. El se exercită lunar, prin scăderea taxei deductibile
din suma reprezentînd T.V.A. facturată (T.V.A. colectată) pentru bunurile livrate
şi/sau serviciile prestate217.
Dreptul de deducere se referă la:
- Achiziţii de bunuri şi servicii care se referă la cheltuieli de producţie, de
investiţii sau de circulaţie, pentru care se deduce T.V.A. (piese de schimb,
materii prime etc) 218;
- Operaţiuni rezultate din activitatea economică a producătorilor,
comercianţilor, prestatorilor de servicii, care dau drept de deducere, etc. 219;
Desigur că sînt şi operaţiuni căror nu se aplică dreptul de deducere, cum ar fi :
operaţiunile care nu au legătură cu activitatea economică a întreprinderii; băuturi
216
217
218
Ibidem, p.182.
219
alcoolice şi produsele din tutun destinate acţiunilor de protocol; bunurile lipsă sau
depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile etc220.
Tot mai frecvent sînt cazurile cînd agenţii economici apelează la efectuarea
livrărilor cu titlu gratuit sau cu acordarea unor reduceri de preţ, în scopul
menţinerii clientelei existente sau atragerii noilor clienţi. De menţionat că livrările
gratuite, ca şi orice alta tranzacţie, implică o abordare specifică de aplicare a
T.V.A., de care ar trebui să ţină cont fiecare gent economic, pentru aplanarea
disensiunilor viitoare cu colaboratorii fiscali.
La prima vedere s-ar părea că toate livrările efectuate cu titlu gratuit au la
bază aceeaşi interpretare fiscală. În realitate, însă, oportunitatea aplicării T.V.A.
pentru livrările efectuate cu titlu gratuit urmează a fi examinată în funcţie de
situaţia concretă.
Problematica acestei situaţii a fost analizată şi expusă de Diana Sidorenco,
partener taxe SRL „CONSULT GRUP”, şi anume a evidenţiat două modalităţi
distincte de aplicare a T.V.A. în cazul livrărilor cu titlu gratuit221:
1. Livrările efectuate cu titlu gratuit nu se impozitează cu T.V.A., dat fiind
faptul că nu sînt efectuate în procesul activităţii de întreprinzător
Exemplu: Întreprinderea „Y” a decis să cumpere mobilier modern pentru o
casă de copii orfani.
Din start se stie că destinaţia acestui mobilier nu este destinată desfăşurării
activităţii de întreprinzător, deoarece firma dată nu urmăreşte scopul obţinerii unui
venit din acestă tranzacţie. Prin urmare, livrarea mobilierului nu trebuie să
presupună impozitarea cu T.V.A.
2. Livrările efectuate cu titlu gratuit care se impozitează cu T.V.A.,
deoarece efectuarea lor este legată de activitatea de întreprinzător.
Exemplu: Întreprinderea „Z”, în scopul majorării încasărilor sale a decis să
ofere cîte un cadou simbolic în formă nebănească pentru fiecare cumpărător care
achiziţionează marfă în valoare de peste 1000 lei.
220
221
Sidorenco Diana, Consecinţele T.V.A. în cazul livrărilor cu titlu gratuit, Revista „Contabilitate şi audit” nr
3/2009, p.46-48.
Deci, prin prin acţiunile sale firma a urmărit şi urmăreşte în mod indirect
scopul obţinerii venitului, chiar dacă livrările sînt efectuate cu titlu gratuit.
În final, concluzionăm că, în cazul operaţiunilor legate de efectuarea livrărilor
cu titlu gratuit, agentul economic, în condiţiile aplicării poziţiei adecvate situaţiei
proprii, nu poate fi afectat de achitarea suplimentară a T.V.A. la buget.
Capitolul IV : Administrarea taxei pe valoare adăugată şi termenele obligaţiei

fiscale.
§ 1. Termenele obligaţiei fiscale.
În literatura naţională de specialitate, prof. Ecaterina Balaban şi Iulia
222
Iabanji , se menţionează că data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data
livrării, care la rîndul ei reprezintă data predării mărfurilor sau prestării serviciilor.
Prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi noţiunea de termenele obligaţiei fiscale o
înţeleg ca momentul apariţiei obligaţiei care corespunde cu momentul livrării. Data
livrării de consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor cu excepţia
cazurilor cînd, factura este eliberatăsau plata primită pînă la momentulefectuării
livrărilor şi cazurile cînd servicile sînt livrate regulat pe parcursul unei perioade de
timp stipulate în contract223.
222
223
Totuşi, în ceea ce priveşte reglementarea taxei pe valoare adăugată, în
legislaţia Republicii Moldova locul primar îl ocupă Codul Fiscal. Aici termenele
obligaţiei fiscale sînt redate în două cazuri : în cazuri standarde şi în cazul
importului.
Deci, conform CF al RM224, în primul caz termenele obligaţiei fiscale sînt
prezentate stfel :
 Data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se
consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepţia cazurilor
stipulate mai jos225.
 În cazul livrării de bunuri imobiliare, construirii unui obiect pe terenul
consumatorului, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare, a
obiectului de construcţie în proprietatea consumatorului.
 În cazul livrării de bunuri imobiliare, construirii unui obiect pe terenul
consumatorului, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare, a
obiectului de construcţie în proprietatea consumatorului226.
 Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data
eliberării facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului
impozabil, parţial sau în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
 Dacă factura fiscală este eliberată sau plata este primită pînă la momentul
efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau
data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
 Dacă mărfurile, serviciile sînt livrate regulat pe parcursul unei anumite
perioade de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data
eliberării facturii fiscale sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în
dependenţă de ce are loc mai înainte.
 În cazul livrării de mărfuri şi servicii în cadrul unui contract de leasing
(financiar sau operaţional), data livrării se consideră data specificată în
224
225
Legea R.M. nr. 60 din 28.04.05.
226
Legea R.M. nr. 154 din 21.07.05.
contract pentru plata ratei de leasing. În cazul încasării ratei de leasing în
avans, data livrării se consideră data încasării avansului227.
În cazul importului, termenele obligaţiei fiscale sînt menţionate în felul
următor 228:
 Pentru mărfurile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării
mărfurilor la punctele vamale de frontieră, iar data achitării - data depunerii
de către importator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la
casieria organului vamal sau la conturile respective ale Trezoreriei Centrale
a Ministerului Finanţelor, confirmată printr-un extras din contul bancar. La
serviciile importate, utilizate pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se
consideră data efectuării plăţii pentru serviciul importat.
 Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele
prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri pe teritoriul Republicii
Moldova şi dacă marfa a fost supusă taxei vamale. În cazul în care taxa
vamală pe marfa importată nu trebuie achitată, marfa se consideră
importată, ca şi cum ea ar fi fost supusă taxei vamale, cu respectarea
procedurilor corespunzătoare de import a mărfurilor, prevăzute în legislaţia
vamală.
 Pentru operaţiunile de leasing (financiar sau operaţional) contractate cu un
furnizor stabilit în străinătate, termenul obligaţiei fiscale se consideră data
specificată în contract pentru plata ratei de leasing. În cazul efectuării plăţii
în avans a ratei de leasing, data obligaţiei fiscale se consideră data efectuării
plăţii229.
În privinţa achitării T.V.A.- ului pentru operaţiunil de leasing financiar sînt
multe particularităţi, şi una din ele a fost analizată de specialistul Igor Lazari, şef-
adjunct al Departamentului impozitelor inderecte al IFSP, şi anume : dacă
227
Legea R.M. nr. 60 din 28.04.05.
228
229
Legea R.M. nr. 60 din 28.04.05.
mijlocul fix este luat în leasing financiar şi introdus pe teritoriul ţării cu condiţia
introducerii temporare230. În cazul dat în conformitate cu alin. (3) art. 109
„Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor” al CF al RM rezultă, că
obligaţia cu privire la calcularea şi achitarea a impozitului apare în momentul
achitării plăţii de leasing.
Dacă ne referim la legislaţia Federaţiei Ruse231, atunci putem menţiona că
termenul de achitare a obligaţiei fiscale se realizează după totalurile fiecărei
perioade fiscale, care rezultă din vînzarea marfurilor/prestarea serviciilor de facto
pentru perioada fiscală scandentă, cu plăţi egale nu mai tîrziu de data 20 a fiecărei
din trei luni, ulterioară perioadei fiscale scadente. În cazul importului marfurilor pe
teritoriul vamal al Rusiei, termenul se stabileşte conform legislaţiei vamale232.
În CF al României nu este destinat un articol anumit care ar reglementa doar
termenele obligaţiei fiscale, însă analizînd informaţia233 putem menţiona că
persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată
datorată, stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală sau prin
decontul special, până la data la care au obligaţia depunerii acestora, adică pînă la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a calculat T.V.A. de
plată234. Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu excepţia celor
scutite de taxa pe valoarea adăugată, se plăteşte la organul vamal, în conformitate
cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import235.
§ 2. Înregistrarea şi anularea subiecţilor.

Orice pesoană impozabilă care realizează operaţiuni taxabile şi/sau scutite de
taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea ca
plătitor de T.V.A. la organul fiscal competent236.
230
Igor Lazari, О сроке платы Н.Д.С. по операциям финансового лизинга, Revista “Contabilitate şi audit” nr
2/2009, p. 71.
231
232
Legea federală a Federaţiei Ruse nr. 166 din 29 decembrie 2000; Legea federală a Federaţiei Ruse privind
introducerea unor modificări şi completări în partea a doua a Codului fiscal şi a unor acte legislative al
Federaţiei Ruse Legea nr. 172 din 13.10.2008– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
233
234
Şaguna Dan Drosu etc., Drept fiscal , (2006), p.179.
235
236
În Republica Moldova sînt obligaţi să se înregistreze ca plătitori de T.V.A.
următoarele categorii de subiecţi impozabili :
1. Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia
autorităţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor medico-sanitare
publice şi privateşi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se
înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12
luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte
300000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. Subiectul este obligat să
înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv,
şi să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut loc
depăşirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare
celei în care a avut loc depăşirea237.
2. Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se
înregistreze în calitate de contribuabil al TVA dacă el, într-o oarecare
perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări impozabile de mărfuri,
servicii (cu excepţia celor de import) în sumă ce depăşeşte 100000 lei, cu
condiţia că achitarea pentru aceste livrări se efectuează de cumpărători sub
formă de decontare prin virament la conturile bancare ale subiectului
activităţii de întreprinzător, deschise în instituţiile financiare ce au relaţii
fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova. Subiectul se consideră
înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depăşirea
de plafon, despre care fapt a fost înştiinţat oficial Serviciul Fiscal de Stat,
completînd formularul respectiv238.
3. La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat
să-i elibereze certificatul de înregistrare [Vezi Anexa nr.1], aprobat în modul
stabilit, cu indicarea:
- denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;
- datei înregistrării;
237
Legea R.M. nr. 268 din 28.07.06.
238
Legea pentru modificarea şi completarea Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 nr. 51 din 02.03.07. M.Of.
al R.Moldova nr. 39-42 din 23.03.07. art.173.
- codului fiscal al subiectului impozabil239.
4. Subiectul care beneficiază de servicii de import a căror valoare fiind
adăugată la valoarea livrărilor de mărfuri, servicii, efectuate pe parcursul
oricăror 12 luni consecutive, depăşeşte 300000 de lei este obligat să se
înregistreze ca contribuabil al T.V.A. în modul stabilit de legislaţie240.
În anul 2007 în CF al RM a fost introdus articolul 112¹ 241în care se stipulează
procesul de înregistrare a subiecţilor impozabili care efectuează investiţii
(cheltuieli) captale, cu excepţie investiţiilor cu destinaţie locativă şi a investiţiilor
în mijloace de transport, şi anume:
- Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător este în drept să se
înregistreze în calitate de plătitor de T.V.A. dacă suma T.V.A. achitată de el
pentru valorile materiale, serviciile ce ţin de investiţii (cheltuieli) capitale
efectuate începînd cu 1 ianuarie 2008 în localităţile republicii, în afară de
municipiile Chişinău şi Bălţi, cu excepţia investiţiilor cu destinaţie locativă
şi investiţiilor în mijloace de transport, este:
 pentru oraşe şi municipiul Comrat - de la 100 000 de lei;
 pentru sate (comune) - de la 1 leu.
- Pentru înregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. conform alin.(1),
subiectul activităţii de întreprinzător urmează să înştiinţeze oficial Serviciul
Fiscal de Stat, completînd formularul aprobat de Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii
imediat următoare celei în care a fost prezentat formularul corespunzător242.
În România persoanele impozabilă sînt obligate de a solicita înregistrarea ca
plătitor de T.V.A. , care se realizează prin Biroul unic din cadrul Oficiului
Registrului Comerţului, în următoarele situaţii243:
1. la înfiinţare :
239
240
Legea R.M. nr. 51 din 02.03.07.
241
Legea R.M. nr. 299 din 21.12.07.
242
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 9, art. 112¹.
243
- în mod obligatoriu dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
peste plafonul de scutire (200000 RON). Data înregistrării este data
comunicării certificatului de înregistrare.
- Dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri sub plafonul de
scutire, dar optează pentru regimul normal de impozitare. Data
înregistrării este data comunicării certificatului de înregistrare.
2. ulterior înfiinţării :
o în mod obligatoriu dacă cifra de afaceri depăşeşte plafonul de scutire.
Data înregistrării este data de 1 a lunii următoare celei in care s-a solicitat
luarea la evidenţă.
o Dacă optează pentru aplicarea regimului normal de impozitare, chiar dacă
cifra de afaceri anuală este sub plafon. Data înregistrării este data de 1 a
lunii următoare celei în care s-a făcut opţiunea.
În ceea ce priveşte înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoare adăugată în
Rusia, atunci putem menţiona următoarele momente esenţiale244 :
1. Contribuabilii sînt obligaţi să fie puşi la evidenţă la
organul fiscal în corespundere cu legislaţia în vigoare245.
2. Organizaţiile străine au dreptul de a se pune la evidenţă
în organele fiscale în calitate de contribuabili la locul de reşedinţă
a reprezentanţelor sale permanente aflate în ţară246.
Conform legislaţiei în vigoare247, în cazul suspendării livrărilor supuse taxei
pe valoare adăugată, subiectul impozabi este obligat să informeze despre aceasta
Serviciul Fiscal de Stat, care stabileşte modul de anulare a înregistrării ca
contribuabil al T.V.A.-ului.
Serviciul Fiscal de Stat este în drept să anuleze de sine stătător înregistrarea
contribuabilului T.V.A. în cazul în care248:
244
245
Ibidem, Partea a I-a, Titlul V, Capitolul 14, art. 83-84.
246
Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a II-a, Titlul VIII, Capitolul 21, art. 144; Legea federală a Federaţiei
Ruse nr .119 din 22.07.2005.
247
Legile R.M. nr. 51 din 02.03.07. nr. 268 din 28.07.06.
248
a) valoarea totală a livrărilor impozabile ale subiectului impunerii într-o
oricare perioadă de 12 luni consecutive nu a depăşit plafonul de 100000 lei;
b) subiectul impunerii nu a prezentat declaraţie privind T.V.A. pentru fiecare
perioadă fiscală.
c) informaţia prezentată de către subiectul impunerii este neveridică.
În momentul anulării înregistrării contribuabilului T.V.A., el se consideră ca
subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a
mijloacelor fixe pentru care, la momentul procurării lor, T.V.A. a fost trecută în
cont şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pentru această livrare, cu excepţia
cazurilor prevăzute legislaţie. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră
valoarea ei de piaţă.
Data anulării înregistrării ca contribuabil al TVA se consideră data întocmirii
actului de control în a cărui bază este emisă decizia şefului (şefului adjunct) al
organului fiscal privind anularea înregistrării.
În România, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de T.V.A., care,
ulterior înregistrării, realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere,
trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de T.V.A. 249 Scoaterea de la
evidenţă se face începînd cu data de 1 a lunii următoare celei în care persoana
impozabilă solicită scoaterea de la evidenţă250.
La fel, în cazul încetării activităţii, persoana impozabilă înregistrată ca plătitor
de T.V.A., trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca contribuabil, în termen de 15
zile de la data actului în care se consemnează situaţia respectivă 251. Data scoaterii
de la evidenţă va fi data de 1 a lunii următoare depunerii declaraţiei de menţiuni252.
Pentru scoaterea de la evidenţă persoanele impozabile trebuie să depună
cerere de preschimbare a certificatului de înregistrare. Apoi este necesară obţinerea
avizului pentru înregistrarea menţiunilor referitoare la scoaterea din evidenţă 253.
249
250
251
252
253
Procedura de acordare a acestui aviz a fost aprobată de Ministerul Finanţelor
Publice prin Ordinul nr.545/2004254.
În ceea ce priveşte anularea înregistrărilor în Federaţia Rusă, atunci putem
menţiona următoarele255 :
- Persoanele impozabile au dreptul de anulare în caz dacă volumul vînzărilor
timp de trei luni consecutive nu a depasit plafonul de 2000000 ruble.
Excepţie fac persoanele juridice prevazute de legislaţie256.
- Ca documente justificative pot fi prezentate – extras din raportul financiar,
extras din registrul livrărilor,extras din registrul de evidenşă a veniturilor şi
cheltuielilor, copia jurnalului a facturilor primite şi expediate.
§ 3. Facturile fiscale şi evidenţa operaţiunilor.

Subiecţii impozabili care efectuează livrări impozabile pe teritoriul
Republicii Moldova sînt obligaţi să prezinte cumpărătorilor factura fiscală [Vezi
Anexa nr. 2] pe livrări în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la
momentul apariţiei obligaţiei fiscale, conform legislaţiei în vigoare. Factura fiscală
nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a) al CF al RM257.
Conform Codului fiscal al Republicii Moldova, factura fiscală trebuie să
includă următoarele informaţii258:
1) numărul curent al facturii;
2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;
3) data eliberării facturii;
4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii;
5) denumirea (numele) şi adresa cumpărătorului;
6) tipul livrării;
7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:
a) cantitatea mărfii;
254
M.Of. al României nr.813 din 3 septembrie 2004.
255
256
Legile federale ale Federaţiei Ruse nr. 119 din 22.07.2005, nr. 117 din 07.07.2003, nr.58 din 29.06.2004.
257
Legea pentru modificarea şi completarea Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 nr. 273 din 18.12.08.
M.Of. al R.Moldova nr. 1-2 din 13.01.09. art.6; Legile R.M. nr. 280 din 14.12.07 nr. 154 din 21.07.05.
258
b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;
c) cota T.V.A.;
d) suma T.V.A. pe un articol de marfă;
e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii, care urmează a fi achitată;
f) suma totală a T.V.A.
Nu este obligatorie eliberarea facturii fiscale (cu excepţia cazurilor cînd este
solicitată de cumpărător),în cazul vînzării cu amănuntul şi prestărilor de servicii în
locurile special amenajate, cu plata în numerar, dacă sînt respectate următoarele
condiţii259:
a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la
fiecare punct comercial şi de prestări servicii cu utilizarea maşinilor de casă şi de
control. Înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în
numerar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru se face bilanţul;
b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă este înscrisă
suma totală a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor
materiale procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în
numerar.
La fel nu este obligatorie eliberarea facturii fiscale în cazul produselor digitale
exportate sub formă de servicii livrate pe cale electronică şi achitate prin
intermediul cardurilor sistemelor internaţionale de plăţi260.
La livrarea de mărfuri, servicii către populaţie cu plată în numerar, inclusiv
prin intermediul serviciilor instituţiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat “Poşta
Moldovei”, ale altor persoane autorizate, eliberarea facturilor fiscale de către
furnizorii mărfurilor, serviciilor nu se efectuează261.
La începutul anului 2009, prin Legea Parlementului nr.273 din 18.12.08262 în
legislaţia naţională au fost introduse cazuri speciale de eliberare a facturilor fiscale,
şi anume263 :
259
Legea R.M. nr. 154 din 21.07.05.
260
Legea pentru modificarea şi completarea Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 nr. 20 din 08.04.05. M.Of.
al R.Moldova nr. 65-66 din 29.04.05. art.234.
261
Legea R.M. nr. 273 din 18.12.08.
262
M.Of. al R.Moldova nr 1-2 din 13.01.09 art.6.
263
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 9, art. 117¹.
1) La efectuarea livrărilor de mărfuri, în cazul în care acestea se transportă,
data eliberării facturii fiscale este data la care începe transportul lor.
2) La efectuarea livrărilor regulate de mărfuri, servicii pe parcursul unei
perioade, furnizorii eliberează factură fiscală pentru perioada în care a fost
efectuată livrarea, odată cu prezentarea către cumpărător a contului.
3) Subiecţii impozabili cu T.V.A. care, pe parcursul unei zile, în conformitate
cu graficul stabilit, efectuează în adresa unuia şi aceluiaşi cumpărător cîteva livrări
de mărfuri impozabile cu T.V.A. au dreptul la eliberarea unei singure facturi fiscale
în asortimentul mărfurilor livrate pentru fiecare consumator şi pentru volumul total
de livrări efectuate pe parcursul unei zile, cu reflectarea în factură a numerelor şi a
seriilor facturilor de expediţie, a informaţiei pe livrări.
4) La livrările de producţie agricolă către proprietarii de teren agricol în contul
plăţii pentru arenda pămîntului, factura fiscală se eliberează de arendaş în ultima zi
a lunii în care a avut loc livrarea, la valoarea totală a livrării, cu anexarea
informaţiei despre beneficiari, ce conţine indicatorii specificaţi în factura fiscală şi
semnătura olografă a beneficiarilor.
5) La transmiterea dreptului de utilizare a produsului informaţional, factura
fiscală se eliberează de către autor sau de titularul dreptului de autor la data
stabilită pentru achitarea folosirii produsului informaţional, indiferent de faptul
dacă transmiterea dreptului de autor are loc în baza contractului privind
transmiterea dreptului de autor exclusiv sau neexclusiv.
6) Eliberarea de către comitent a facturii fiscale se efectuează după primirea
facturii fiscale, perfectată de către comisionar la serviciul acordat. La livrarea
mărfii către cumpărător, comisionarul eliberează factura fiscală în nume propriu. În
măsura în care execută însărcinarea comitentului, comisionarul îi eliberează factura
fiscală.
7) La executarea însărcinării comitentului de a procura marfă pentru ca,
ulterior, să o predea acestuia, comisionarul eliberează factura fiscală în nume
propriu la predarea mărfii către comitent. În măsura în care execută însărcinarea
comitentului, comisionarul îi eliberează factura fiscală.
8) Eliberarea facturii fiscale la serviciul acordat de fondatorul administrării se
efectuează după ce acesta primeşte factura fiscală, eliberată de administratorul
fiduciar la serviciul de administrare fiduciară pe care l-a acordat. Factura fiscală
eliberată de fondatorul administrării se prezintă administratorului fiduciar. La
livrarea de mărfuri, servicii către consumatorul final, administratorul fiduciar
eliberează factura fiscală în nume propriu. Pe măsura acordării serviciului de
administrare a patrimoniului, administratorul fiduciar eliberează fondatorului
administrării factura fiscală.
9) La primirea plăţii înainte de efectuarea livrării, nu se eliberează factură
fiscală, cu excepţia:
a) comercializării de către întreprinderile de alimentaţie publică a produselor
alimentare de fabricaţie proprie şi a mărfurilor către consumatorul care este subiect
al activităţii de întreprinzător şi care plăteşte în prealabil deservirea la
întreprinderea de alimentaţie publică pentru o anumită perioadă, factura fiscală
eliberîndu-se în momentul efectuării prealabile a plăţii;
b) abonării la publicaţiile periodice impozabile cu T.V.A., precum şi prestării
serviciilor de publicitate, factura fiscală eliberîndu-se la primirea plăţii în prealabil;
c) livrărilor de produse petroliere (benzină, motorină etc.) prin eliberarea
tichetelor de alimentare sau suplinirea smart-cardurilor de alimentare, în cazul în
care consumatorul plăteşte prin virament sau în numerar procurarea unui lot de
produse petroliere pentru a fi luate ulterior prin utilizarea tichetelor ori a smart-
cardurilor, factura fiscală eliberîndu-se în momentul eliberării tichetelor sau
suplinirii smart-cardului;
d) livrării serviciilor de telefonie mobilă prin achitare în prealabil, furnizorul
eliberînd factura fiscală în momentul, stabilit prin contract, al efectuării plăţii
pentru serviciile acordate.
10) Refacturarea cheltuielilor compensate se efectuează prin înscrierea lor
într-un rînd separat în factura fiscală eliberată pentru livrarea de mărfuri, servicii.
În cazul în care livrarea de mărfuri, servicii lipseşte, refacturarea cheltuielilor
compensate se efectuează prin eliberarea facturii fiscale în care se vor înscrie doar
aceste cheltuieli.
În cazul depistării erorilor în factură fiscală apare întrebarea : în ce perioadă
trebuie să fie prezentat T.V.A. spre trecere în cont pe facturile, în care au fost
depitate şi corectate greşelile, care au fost comise de către furnizor, - la data
primirii facturii fiscale sau la data corectării ei? Răspuns la această întrebare a
dat – o Lazari Igor, şef-adjunct al Departamentului impozitelor indirecte al IFSP,
menţionînd că conform legislaţiei264, subiecţilor impozabili la achitarea T.V.A.- ului
în buget li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate sau a sumei care va fi
achitată furnizorilor – contribuabili ai T.V.A., pentru mărfurile/serviciile procurate,
care sînt supuse impozitării265.
În afară de aceasta contribuabilul are dreptul de trecerea în cont a sumei
T.V.A. achitate sau a sumei care va fi achitată pentru mărfurile/serviciile procurate,
care sînt supuse impozitării, în cazul primirii facturii fiscale pe mărfurile/serviciile
procurate266. Deci subiectul impozabil are dreptul de trecere în cont a sumei T.V.A.
la data primirii facturii fiscale. Dar trebuie de menţionat, că dacă eroarea comisă şi
corectările ulterioare vor modifica suma T.V.A., atunci diferenţa va fi reflectată în
Registrul procurărilor şi se va lua în consideraţie la completarea Declaraţiei cu
privire la T.V.A., prezentată pentru perioada în care a fost primită factura fiscală
corectată267.
În legislaţia românească, reglementarea facturilor fiscale este prezentată
astfel268:
1. Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea
adăugată, are obligaţia să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau
prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar.
Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe
264
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, alin. (1) art. 102, art. 112 şi 112¹.
265
Igor Lazari, О периоде предъявления Н.Д.С. к зачету по исправленным налоговым накладным, Revista
“Contabilitate şi audit” nr 2/2009, p. 71.
266
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, alin. (6) art. 102.
267
Igor Lazari, О периоде предъявления Н.Д.С. к зачету по исправленным налоговым накладным”, Revista
“Contabilitate şi audit” nr 2/2009, p. 71.
268
valoarea adăugată, nu au dreptul să emită facturi fiscale şi nici să înscrie
taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de
servicii efectuate către altă persoană, în documentele emise. Prin norme se
stabilesc situaţiile în care factura fiscală poate fi emisă şi de altă persoană
decât cea care efectuează livrarea de bunuri269.
2. Pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar
pentru prestări de servicii cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare
celei în care prestarea a fost efectuată270.
3. Pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire, factura fiscală trebuie emisă în
termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a depăşi finele
lunii în care a avut loc livrarea.
4. Pentru prestările de servicii efectuate de prestatori stabiliţi în străinătate,
pentru care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, aceştia
din urmă, dacă sunt înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată,
trebuie să autofactureze operaţiunile respective, prin emiterea unei facturi
fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuării plăţii către
prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această
dată271.
5. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează
continuu, cum sunt energia electrică, energia termică, gazele naturale, apa,
serviciile telefonice şi altele asemenea, factura fiscală trebuie emisă la data
la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu excepţiile
prevăzute în alte acte normative.
6. În cazul operaţiunilor de leasing intern, a operaţiunilor de închiriere,
concesionare sau arendare de bunuri, factura fiscală trebuie să fie emisă la
fiecare din datele specificate în contract, pentru plata ratelor, chiriei,
redevenţei sau arendei, după caz. În cazul încasării de avansuri, faţă de data
prevăzută în contract se emite factură fiscală la data încasării avansului.
269
M.Of. al României nr.1092 din 24 noiembrie 2004.
270
M.Of. al României nr.793 din 27 august 2004.
271
7. Dacă plata pentru operaţiuni taxabile este încasată înainte ca bunurile să fie
livrate sau înaintea finalizării prestării serviciilor, factura fiscală trebuie să
fie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este
încasat un avans, fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea.
Conform actelor normative al României272, factura fiscală trebuie să cuprindă
obligatoriu următoarele informaţii:
a) seria şi numărul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de
bunuri sau servicii;
e) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;
g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau menţiunea scutit cu drept de deducere,
scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare,
după caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile taxabile.
Dacă ne referim la legislaţia Federeaţiei Ruse, atunci menţionăm că aici nu se
utilizează traducerea directă din limba română al noţiunii „factură fiscală”, dar
similară după conţinut, şi anume – „cont – factură” 273. În principiu, dacă ne referim
la drepturile care le oferă acest document primar, atunci putem spune că este
analogic facturii fiscale naţionale şi româneşti. Deci putem evidenţia unele
momente274:
 Serveşte ca bază pentru primirea de către cumpărător a
bunurilor/serviciilor procurate de la furnizor, a drepturilor de proprietate
a sumelor T.V.A. care pet fi trecute în cont275.
 Cont-factură nu se eliberează de către contribuabili în cazul operaţiilor
de eralizare a hîrtiilor de valoare, la fel de către bănci, organizaţiilor de
272
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 13, art. 155, alin. (8).
273
Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998.
274
275
asigurare şi a fondurilor nestatale de pensii la operaţiile care nu aînt
supuse impozitării276.
 În cont-factură trebuie să fie indicat277:
- numărul de ordine şi data eliberării;
- denumirea, adresa juridică şi codul fiscal al furnizorului şi al
cumpărătorului;
- numărul documentului de plată;
- denumirea marfurilor/serviciilor livrate şi unitatea de măsură;
- cantitatea mărfurilor/serviciilor;
- preţul unei unităţi, fără impozit;
- costul total al mărfurilor/serviciilor, fără T.V.A.;
- suma accizului;
- cota impozitului;
- suma impozitului;
- valoarea totală a mărfurilo/serviciilor, inclusiv impozitul;
- ţara de origine a mărfurilor/serviciilor;
- nr. Declaraţiei vamale.
 Cont-factura se semnează de conducătorul şi contabilul şef al
întreprinderii (sau alte persoane autorizate).
Evidenţa cont-facturilor primite şi eliberate are loc în registrele de evidenţă a
livrărilor şi procurărilor, care sînt stabilite de Guvernul Federaţiei Ruse278.
În literatura românească, prof. Dan Drosu Şaguna, în lucrarea sa279
menţionează următoarele obligaţii ale persoanelor impozabile, privind evidenţa
operaţiunilor impozabile:
 Să ţină evidenţa contabilă potrivit legii;
 Să asigure condiţii necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea
informaţiilor şi conducerea evidenţelor;
 Să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare;
276
277
Legile federale a Federaţiei Ruse nr. 57 din 29.05.2002, nr. 119 din 22.07.2005.
278
279
 Să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultatele din operaţiunile
asocierilor în participaţiune.
Conform legislaţiei naţionale în vigoare280, fiecare subiect impozabil este
obligat să ţină evidenţa întregului volum de mărfuri, servicii livrate şi a valorilor
materiale, serviciilor procurate. În comerţul cu amănuntul, în sfera prestării
serviciilor, subiecţii impozabili sînt obligaţi să ţină zilnic evidenţa tuturor
mărfurilor livrate, serviciilor prestate achitate în numerar. Dările de seamă privind
mărfurile, serviciile livrate şi valorile materiale, serviciile procurate trebuie
întocmite în termen de o lună de la încheierea perioadei fiscale privind T.V.A.
Documentaţia pentru evidenţa valorilor materiale, serviciilor procurate trebuie
să includă281:
a) seria şi numărul facturii fiscale;
b) data primirii facturii;
c) denumirea (numele) furnizorului;
d) descrierea succintă a livrării;
e) valoarea totală a livrării fără T.V.A.;
f) suma totală a T.V.A..
Facturile fiscale se înregistrează în registrele procurărilor/livrărilor în ordinea
primirii/eliberării lor. După prezentarea Facturile fiscale deteriorate sau anulate se
păstrează la subiectul impozabil.
Înscrierea în registrul de evidenţă a livrării de mărfuri, servicii trebuie să
includă282:
a) seria şi numărul facturii fiscale;
b) data eliberării ei;
c) denumirea (numele) consumatorului;
d) descrierea succintă a livrării;
e) valoarea totală a livrării prezentată pentru a fi achitată fără T.V.A.;
f) suma totală a T.V.A.;
280
281
Ibidem.
282
Legea R.M. nr. 154 din 21.07.05.
g) suma rabatului, dacă acesta se oferă.
Pentru fiecare perioadă fiscală privind T.V.A. se ţine o evidenţă generalizată,
care include283:
a) suma T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate;
b) suma T.V.A. pe mărfurile, serviciile livrate;
c) ajustările care influenţează suma T.V.A.;
d) suma netă a T.V.A. care trebuie achitată la buget sau suma excesivă netă a
T.V.A. care urmează a fi trecută în cont;
e) suma T.V.A. vărsată la buget;
f) suma excesivă a T.V.A. reportată la perioada fiscală următoare;
g) suma T.V.A. supusă rambursării de la buget.
§ 4. Declaraţia cu privire la T.V.A. Achitarea şi trecerea în cont a T.V.A.

Conform actelor normative al Republicii Moldova284, fiecare subiect
impozabil, este obligat să prezinte Declaraţia privind T.V.A. [Vezi Anexa nr. 3 şi 4]
pentru fiecare perioadă fiscală. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial,
care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care
urmează după încheierea perioadei fiscale.
Fiecare subiect trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi
achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai tîrziu de data stabilită pentru
prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget la
serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plăţii pentru
serviciul importat285.
Prof. A. Armeanic şi V. Volcinschi, în lucrarea sa286, menţionează că conform
art. 102 al Cf al RM, sînt stabilite reguli generale, în conformitate cu care, în cazul
achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili li se permite trecerea în cont a
sumei T.V.A. achitate, sau care urmează a fi achitată, pentru mîrfuri/servicii
procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul activităţii.
283
284
Legea R.M. nr. 154 din 21.07.05.
285
286
Dacă ne referim la abordări de către alţi specialişti în domeniu a situaţiei date,
287
atunci prof. Ecaterina Balaban şi Iulia Iabanji , accentuează că, în baza
facturii fiscale cumpărătorul are dreptul de a atribui suma T.V.A. la decontările cu
bugetul, micşorînd datoriile faţă de buget. Operaţiunea dată poartă denumirea de
trecere în cont a T.V.A. aferentă mărfurilor/serviciilor procurate.
Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care
urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune288:
a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost
achitată ori urmează a fi achitată T.V.A., sau
b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea
T.V.A. la mărfurile importate,
c) de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate.
Mărimea trecerii în cont se determină lunar prin aplicarea proratei faţă de
T.V.A. aferentă mărfurilor/serviciilor procurate, care sînt utilizate pentru efectuarea
livrărilor atît impozabile, cît şi scutite de T.V.A.289
Valoarea livrărilor impozabile efectuate (fărp T.V.A.)
Prorata lunară = --------------------------------------------------------------------------
Valoarea livrărilor totale efectuate (fără T.V.A.)
Valoarea livrărilor impozabile efectuate (fărp T.V.A.) pe

durata unui an fiscal
Prorata definitivă = ------------------------------------------------------------------------
Valoarea livrărilor totale efectuate (fără T.V.A.) pe durata
unui an fiscal
Prorata definitivă se determină în modul descris mai sus la completarea
declaraţiei privind TVA pentru ultima perioadă fiscală a anului şi se bazează pe
indicatorii anuali ai livrărilor. Diferenţa dintre suma TVA trecută în cont în
perioadele fiscale precedente şi suma TVA determinată drept urmare a aplicării
proratei definitive se reflectă în declaraţia pentru ultima perioadă fiscală a
anului290.
287
288
289
290
Legea R.M. nr. 154 din 21.07.05.
Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale,
serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, precum şi pe valorile materiale procurate care în procesul activităţii
de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ conform
legislaţiei, nu se trece în cont şi se raportează la cheltuielile perioadei291.
Suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată, pe mărfuri/servicii
procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării activităţilor distractive
ce nu ţin de domeniul activităţii sale de întreprinzător, nu se trece în cont se
raportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător
constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar mărfurile/serviciile
procurate sînt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi, au dreptul la
trecerea în cont a T.V.A. pe mărfurile/serviciile procurate292.
La livrarea mărfurilor, serviciilor pentru export şi a tuturor tipurilor de
transporturi internaţionale de pasageri şi de mărfuri, se permite restituirea T.V.A.
pe valorile materiale, serviciile procurate dacă există293:
a) confirmarea organelor vamale privind livrarea mărfurilor pentru export;
b) copii de pe documentele de transport internaţional ce confirmă
recepţionarea mărfurilor exportate;
c) documentele de transport internaţional ce confirmă prestarea serviciilor -
pentru serviciile de transport internaţional de mărfuri;
d) foaia de parcurs, fişa de evidenţă a biletelor, borderoul de control,
însărcinarea de navigaţie (în funcţie de tipul transportului) - pentru serviciile de
transport internaţional de pasageri;
e) confirmarea organului poştal privind recepţionarea mărfurilor;
f) confirmarea destinatarului străin - pentru alte servicii, iar în cazul serviciilor
acordate prin intermediul mijloacelor electronice - confirmarea prin semnătură
digitală sau scrisă la prestarea serviciilor şi confirmarea primirii plăţii pentru
serviciile respective (dacă aceasta a avut loc) sau informaţia cu privire la
291
292
293
Codul Fiscal al Republicii Moldova , Titlul III, Capitolul 3, art. 102; Legile R.M. nr. 154 din 21.07.05, nr. 177
din 20.07.07, nr. 20 din 08.04.05.
mijloacele băneşti încasate prin intermediul cardurilor sistemelor internaţionale de
plăţi, prezentată de către bancă, în baza căreia va fi posibilă identificarea
destinatarului străin.
În cazul datoriilor compromise, trecerea în cont a T.V.A. este posibilă dacă294:
- după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe
livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei,
drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a
sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă fiscală privind T.V.A. Suma T.V.A.
care urmează a fi trecută în cont este egală cu suma T.V.A. achitată pe livrarea care
corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.
- suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după primirea
dreptului de a o trece în cont conform prevederilor menţionate mai sus, această
sumă se consideră ca plată pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la
momentul primirii sumei datoriei compromise.
În literatura de specialitate românească295, se specifică, că persoanele
înregistrate ca plătitori de T.V.A. trebuie să întocmească şi să depună la organul
fiscal competent un document denumit „Decont de taxă pe valoare adăugată”,
pentru fiecare perioadă fiscală, la următoare termene:
- lunar, pînă la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se depune
decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna
calendaristică.
- trimestrial, pînă la data de 25 a primei luni din trimestrul următor celui
pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care
perioada fiscală este trimestrul calendaristic.
Persoanele obligate la plata T.V.A.-ului datorat, stabilit prin decontul intocmit
pentru fiecare perioadă fiscală la trezoreria în raza căreia îşi are sediul sau
domiciliul fiscal, iar T.V.A. pentru importuri s plăteşte la organul vamal, în
conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import296.
294
295
296
În România mai există şi decontul special de T.V.A. 297, care se întocmeşte de
persoanele neînregistrate ca plătitori de T.V.A., dar care sînt beneficiarii prestărilor
de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate 298 şi
pentru care locul prestării este considerat a fi în România, în cazul în care persoana
stabilită în străinătate nu îşi desemnează un reprezentant fiscal în România 299. El se
depune pînă la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura
prestatorului, sau a fost efectuată plata către prestator în cazul plăţilor fără
factură300.
Prin decontul de taxă pe valoarea adăugată se determinarea taxa de plată sau
suma negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile din perioada fiscală
de raportare, deci persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările
prevăzute de legislaţia în vigoare301, şi anume:
- Se determină taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, în perioada
fiscală de raportare, prin adăugarea la taxa pe valoarea adăugată de plată din
perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la
data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată din soldul taxei pe
valoarea adăugată de plată al perioadei fiscale anterioare302.
- Dacă taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată este mai mare decât suma
negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, rezultă un sold de taxă pe
valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma
negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe
valoarea adăugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a
taxei pe valoarea adăugată, în perioada fiscală de raportare303.
- Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată se
efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite
prin normele procedurale în vigoare304.
297
298
Codul fiscal al României, Titlul VI, Capitolul 11, art. 150 alin (1), lit. b).
299
Ibidem, art. 151 alin (1), lit. b).
300
301
302
Ibidem.
303
304
Dacă ne referim la legislaţia Rusiei, atunci putem menţiona că Declaraţia cu
privire la T.V.A. se depune nu mai tîrziu de data de 20 a lunii următoare perioadei
fiscale de raportare305.
Achitarea impozitului pe operaţiile care sînt recunoscute ca obiect al
impunerii are loc conform totalurilor obţinute, conform declaraţiei cu privire la
T.V.A., nu mai tîrziu de data de 20 a lunii următoare perioadei fiscale de
raportare306.
În cazul cînd la finele perioadei fiscale suma impozitului spre deducere e mai
mare decît suma totală a impozitului, diferenţa primită trebuie să fie rambursată
sau trecută în cont pentru perioada fiscală următoare307.
Deci, pentru a trece T.V.A. în cont, mărfurile/ serviciile trebuie procurate doar
pentru activitatea care este supusă impozitării, mărfurile/ serviciile procurate
trebuiesc înregistrate, cont-factura eliberată de furnizor trebuie sa fie păstrată la
întreprinderea beneficiarului şi T.V.A. trebuie să fie achitat. Însă în practică, pentru
a trece T.V.A în cont nu este de ajuns respectarea condiţiilor enumerate mai sus.
Organele fiscale sistematic introduc cerinţe noi cu privire la trecerea în cont a
impozitului.
305
306
Legile federale a Federaţiei Ruse nr. 166 din 29.12.2000; nr. 172 din 13.10.2008.
307
Încheiere
Sinteza rezultatelor obţinute.
În încheiere putem menţiona că, în condiţiile actuale ale economiei mondiale,
necătînd la faptul că T.V.A. este un impozit relativ tînăr, totuşi el este foarte
răspîndit. Acest impozit este aplicat aproape în toate statele lumii, excepţie făcînd
dor cîteva state, avînd ca idee de bază impulsionarea activităţii economice. Însă
nivelul reglementări juridice al acestui impozit în Republica Moldova evoluează
mult mai lent, decît în statele Uniunii Europene şi a Rusiei.
În comparaţie cu alte state în Republica Moldova sînt insuficiente cercetări în
domeniul impunerii cu T.V.A., care ar putea crea o bază semnificativă pentru
perfecţionarea sistemului de impozitare. Faptul dat se constată analizînd legislaţia
fiscală şi bibliografia naţională şi a altor state apropiate.
Totuşi, necătînd la faptul ca în Republica Moldova impozitul dat nu este încă
bine cercetat, în ultimii ani au fost introduse o serie de modificări în legislaţie care
au oferit contribuabililor un şir de avantaje, şi au contribuit la o cooperare mai
efecientă între stat şi agenţii economici.
Concluzii generale.
1. Astfel, avînd în vedere cele expuse mai sus, concluzionăm că nivelul
scăzut al evoluţiei T.V.A. – ului se datorează faptului că pînă – n anul 2008
principală sursă de venit în bugetul naţional îl constituia impozitul pe venit, deci nu
era acordată atenţie necesară taxei pe valoare adăugată, pentru a perfecta legislaţia.
Însă, din motivul stabilirii cotei de 0% asupra venitului impozabil, în ultimii doi
ani au fost incluse modificări semnificative în legislaţia care reglementează T.V.A.
2. Cercetînd conceptul, elementele, pericipiile, rolul si importanţa taxei
pe valoare adăugată ajungem la concluzia, că însăşi noţiunea de „Taxă pe valoare
adăugată”, nu este chiar reuşită, din motivul că noţiunea de „taxă” se deosebeşte
esenţial de noţiunea de „impozit”, astfel provocînd uneori interpretări greşite.
3. La fel studiind componentele lucrării ajungem la concluzia, că în
România ele sînt studiate mai aprofundat, deci avînd o sferă mai largă de
înţelegere şi cerecetare, ce prezintă un avantaj in procesul reglementării acestui
impozit.
4. Analizînd sfera de aplicare şi operaţiunile cuprinse în ea concluzionăm
că în Republica Moldova această problemă este slab dezvoltată, deoarece în
economia naţională există o multitudine de operaţiuni impozabile, care după
părerea mea ar trebui să fie clasificate şi impozitate după mai multe criterii,
stipulîndu-se în legislaţia fiscală mai amănunţit categoriile de servicii prestate,
bunuri livrate şi importul.
5. Studiind cotele de impunere cu T.V.A. în diferite state ale lumii, în
comparaţie cu Moldova, concluzionăm că în R.M. cotele sînt stabilite la un nivel
mediu, comparativ cu cotele Uniunii Europene, dar puţin la un nivel mai înalt
comparativ cu alte ţări.
6. În ceea ce priveşte calcularea şi achitarea impozitului dat menţionăm
că este destul de reuşită, fiind simplă în aplicare, astfel înlăturînd greutăţile cu
privire la estimarea T.V.A. – ului la buget.
7. Studiul administrării taxei pe valoare adăugată ne-a condus la concluzia
că, ca şi alte capitole ale lucrării prezente, compartimentul dat necesită
perfecţionarea cadrului legislativ şi anume la înregistrarea şi anularea subiecţilor
economici (firmele fantome) şi a facturilor fiscale.
Propunei şi recomandări.
1. Analizînd cadrul legislativ vom recomanda ca în legislaţia fiscală să fie
implementate noţiuni mai concrete care ar permite o abordare exactă a noţiunilor,
atît de contribuabili, căt şi de funcţionarii publici, ce în final va elimina
posibilităţile de evaziune fiscală de neînţelegere a legii.
2. Susţinînd părerea cercetătorilor români Sever Gabriel Bomboş şi
Mihaela Galanton, recomandăm ca să fie schimbată denumirea acestui impozit din
„taxa pe valoare adăugată” – T.V.A. în „impozitul pe valoare adăugată” – I.V.A.
3. Vom recomanda să fie format un grup de specialişti în domeniul
Dreptului fiscal pentru a aduce partea teoretică a aspectelor generale cu privire la
T.V.A. la nivelul corespunzător standardelor europene, pentru ca în viitor să nu
apară obstacole în cazul aderării la Uniunea Europeană.
4. Analizînd legislaţia fiscală cu privire la operaţiunile impozabile
recomandăm ca să fie introdusă o clasificare mai detaliată a prestărilor de servicii
şi a livrărilor de bunuri, pentru a evita interpetarea greşită de către contribuabili a
operaţiunilor efectuate.
5. Necătînd la situaţia economică nefavorabilă, vom recomanda ca cota
standard a T.V.A. să fie micşorată măcar pînă la 18%, pentru a stimula agenţii
economici naţionali şi străini să activeze pe teritoriul republicii.
6. Cum am menţionat mai sus, modul de calculare a T.V.A. – ului este
destul de simplu, însă recomandăm ca achitarea, în cazul obţinerii taxei pe valoare
către plată la buget, să fie după caz eşalonată pentru mai multe perioade fiscale,
dacă aceasta doreşte contribuabilul.
7. La capitolul administrării fiscale recomandăm, ca în organele abilitate
cu funcţii de administrare a taxei pe valoare adăugată să fie perfecţionate cadrele
care lucrează cu înregistrarea şi anularea contribuabililor, pentru contraveni
situaţiilor de apariţie a întreprinderilor fantome şi a dispariţie a lor, fără să fie trase
la răspundere. În ceea ce priveşte facturile fiscale vom recomanda ca să nu fie
elaborate legi care ar provoca dificultăţi sau erori la îndeplinirea lor (spre exemplu
cratimele în facturi fiscale) şi să fie o evidenţă cît mai rapidă şi eficientă a lor la
inspectoratele fiscale, pentru evitarea folosirii duble a unor facturi fiscale.
Suntem conştienţi, că măsurile propuse au un caracter de recomandare, dar, în
acelaşi timp, ele pot servi ca un obiectiv ce urmează a fi realizat.
BIBLIOGRAFIE:
I. Acte normative:
Acte internaţionale:
1. DIRECTIVA 67/227/EEC PRIMA A CONSILIULUI privind armonizarea
legislaţiei Statelor Membre privind taxele pe cifra de afaceri din 11 Aprilie
1967 - http://eur-lex.europa.eu
2. DIRECTIVA 77/388/EEC A ŞASEA A CONSILIULUI privind armonizarea
legislatiei Statelor Membre privind taxele pe cifra de afaceri - sistemul comun
al taxei pe valoarea adaugata: baza uniforma de repartizare din 17 Mai 1977 -
http://eur-lex.europa.eu
Acte normative ale R. Moldova:
3. Codul Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24..04.1997 // M.Of. al
R.Moldova nr.86 din 15.12.2005, art.5.
4. Decretul Preşedintelui R.M. cu privire al impozitil pe valoarea adăugată nr.
257 din 27.12.1991. M.Of. al R. Moldova nr.012 din 30.12.1991
5. Legea cu prire la T.V.A. nr. 264 din 08.11.1994. M.Of. al R.Moldova nr. 10 din
17 februarie 1995.
6. Legea R.Moldova pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la T.V.A.
nr. 675 din 05.12.1995. M.Of. al R.Moldova nr. 007 din 01 februarie 1996.
7. Legea R.Moldova privind modificarea şi completarea unor acte normative nr.
1440 din 08.11.2002. M.Of. al R.Moldova nr. 178 din 27 decembrie 2002.
501 din 11.12.2003, M.Of. al R.Moldova nr. 006 din 01 ianuarie 2004.
448 din 31.12.2004. M.Of. al R.Moldova nr. 020 din 04 februarie 2005.
10. Legea R.Moldova pentru completarea codului fiscal nr. 144 din 27.06.2008.
M.Of. al R.Moldova nr. 127-130 din 18 iunie 2008
11. Legea R.Moldova privind modificarea şi completarea unor acte normative
nr. 299 din 21.12.07. M.Of. al R.Moldova nr. 5-7 din 11.01.08.
nr. 177 din 20.07.07. M.Of. al R.Moldova nr.117-126 din 10.08.07.
15. Legea R.Moldova pentru punere în aplicare a Titlului III al Codului fiscal
nr. 1417 din 17 decembrie 1997, art. 14. M. Of. al R.Moldova nr. 040 din 07
mai 1998.
19. Legea R.Moldova privind completarea unor acte legislative nr. 144 din
22.06.07. M.Of. al R.Moldova nr. 94-97 din 16.03.07.
21. Legea R.Moldova pentru modificarea şi completarea Codului Fiscal nr.
1163-XIII din 24.04.1997 nr. 51 din 02.03.07. M.Of. al R.Moldova nr. 39-42
din 23.03.07.
1163-XIII din 24.04.1997 nr. 273 din 18.12.08. M.Of. al R.Moldova nr. 1-2 din
13.01.09.
1163-XIII din 24.04.1997 nr. 20 din 08.04.05. M.Of. al R.Moldova nr. 65-66
din 29.04.05.
24. Hotărîrea R.Moldova pentru punerea în aplicare a Legii privind T.V.A. nr.
265 din 08.11.1994. M.Of. al R.Moldova nr. 029 din 01.01.1995.
25. Regulamentul R.Moldova cu privire la aplicare T.V.A. nr 586 din 01.11.1999.
26. Instrucţiunea R.Moldova privind restituirea sumei T.V.A. nr 10 din
23.07.2001. M.Of. al R.Moldova nr. 100 din 18 august 2001.
27. Instrucţiunea R.Moldova privind restituirea sumelor taxei pe valoare
adăugată nr. 188 din 17.11.2005. M.Of. al R.Moldova nr. 1-4 din 06.01.2006.
28. Instrucţiunea R.Moldova privind modul de calculare şi plată a T.V.A. nr 10
din 13.03.1995. M.Of. al R.Moldova nr. 029 din 01 iunie 1995.
Acte normative ale statelor străine:

29. Codul Fiscal al Federaţiei Ruse, Partea a II-a, Titlul VIII, Capitolul 21
30. Legea federală a Federaţiei Ruse privind introducerea unor modificări şi
completări în partea a doua a Codului fiscal nr. 166 din 29 decembrie 2000 –
originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
31. Legea federală a Federaţiei Ruse cu privire la organizarea şi petrecerea a
XXII Jocuri Olimpice da iarnă şi XI Jocuri Paraolimpice în anul 2014 în oraşul
Soci, dezvoltarea oraşului Soci ca staţiune alpino – climaterică şi introducerea
modificărilor în unele acte normative ale Federaţiei Ruse nr. 310 din 01
decembrie 2007– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
completări în partea a doua a Codului fiscal şi a unor acte legislative al
Federaţiei Ruse nr. 57 din 29 mai 2002– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
completări în partea a doua a Codului fiscal nr. 109 din 20 august 2004–
completări în partea a doua capitolul 21 a Codului fiscal nr. 118 din 22 iulie
2005– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
completări în unele acte legislative al Federaţiei Ruse nr. 276 din 30 decembrie
2006– originalul pe portalul oficial www.kodeks.ru.
completări în unele acte legislative al Federaţiei Ruse nr. 117 din 22.07.2005–
completări în partea a doua capitolul 21 a Codului fiscal şi abrogării a unor
acte legislative al Federaţiei Ruse privitor la impozite şi taxe nr. 119 din
completări în partea a doua a Codului fiscal în legătură cu precizareaaplicării
cotelor de impunere în mărime de 0% contribuabililor, care se ocupă de
activităţi legate de vînzarea şi deservirea tehnicii cosmice nr. 255 din
Federaţiei Ruse nr. 110 din 24.07.2002– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
Federaţiei Ruse nr. 127 din 02.11.2004– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
completări în unele acte legislative al Federaţiei Ruse nr.168 din 20.12.2005–
Federaţiei Ruse Legea nr. 179 din 28.12.2001– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
Federaţiei Ruse Legea nr. 172 din 13.10.2008– originalul pe portalul oficial
www.kodeks.ru.
***
44. Codul fiscal al României// M.Of. al României nr.927 din
23.12.2003
45. Legea învăţămîntului a României nr. 84 din 24.07.1995. M.Of. al
României nr.167 din 31.07.1995.
46. Legea României pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992
privind T.V.A. nr. 130 din 29.12.1992. M.Of. al României nr. 338 din 30
decembrie 1992.
47. Legea României bugetului de stat pe anul 2000 nr.76 din 04.05.2000.
M.Of. al României nr. 195 din 5 mai 2000.
48. Legea României privind T.V.A. nr. 345 din 01.06.2002. M.Of. al României nr.
371 din 1 iunie 2002.
49. Legea României privind Codul fiscal nr 571 din 22.12.2003. M.Of. al
României nr. 927 din 23 decembrie 2003.
50. Legea României privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nr. 33
din 27.05.1994. M.Of. al României nr. 139 din 02.06.1994.
51. Legea României privind achiziţiile de bunuri şi prestările de serviciiîn
interes public nr. 132 din 05.07.1997. M.Of. al României nr. 161 din
18.07.1997.
52. Legea României privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal nr. 163 din 01.06.2005. M.Of. al României nr.466 in 01.06.2005.
53. Ordonanţa Guvernului României privind T.V.A. nr. 3 din 27.07.1992. M.Of.
al României nr. 200 din 17 august 1992.
54. Ordonanţa Guvernului României referitor la perfecţionarea unor
reglementări privind T.V.A. nr.6 din 14.01.1994. M.Of. al României nr. 19 din
25 ianuarie 1994.
reglementări privind T.V.A. nr. 33 din 05.08.1994. M.Of. al României nr. 3 din
11 ianuarie 1995.
reglementări privind T.V.A. nr. 9 din 27.01.1995. M.Of. al României nr. 20 din
31 ianuarie 1995.
57. Ordonanţa Guvernului României cu privire la modificarea şi completarea
unor reglementări referitor la accize, T.V.A. şi comisionul vamal nr. 22 din
11.08.1994. M.Of. al României nr. 190 din 21 august 1995.
58. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României privind unele măsri pentru
aplicarea T.V.A. nr. 1 din 30.08.1993. M.Of. al României nr. 214 din 31 august
1993.
59. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României pentru mudificarea şi
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal nr.138 din 29.12.2004.
M.Of. al României nr. 1281 din 30.12.2004.
60. Ordinul României privind aprobarea procedurii de acordare a avizului
pentru înregistrarea menţiunilor referitoare la luarea în/scoaterea din evidenţă
ca plătitor de T.V.A. a comercianţilor nr. 545 din 03.08.2004. M.Of. al
României nr.813 din 3 septembrie 2004.
II. Monografii, tratate, manuale:

61. Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Gujuman T.,Tetelea E., Palade Iu.,
Drept Fiscal, Chişinău: Museum, 2001, 199 pag.
62. Balaban E., Iabanji I., Uşurelu L.,Cerbuşca V.,”Taxe şi impozite pentru
întreprinderile mici şi mijlocii”, Proiectul „ENTRANSE 2 Your Business”,
Chişinău, 2008, 71 pag.
***
63. Albuţ Constantin, Diaconu Corneliu, Drept financiar, Iaşi: Chemarea, 1998,
256 pag.
64. Bomboş Sever Gabriel, Galanton Mihaela, TVA. Legislaţie. Doctrină.
Jurisprudenţă., Bucureşti: C.H. Beck, 2006, 470 pag.
65. Bucovală B., ABC Vamal, Oradea: Convex S.A., 1995
66. Condor I., Impozitele, taxele şi contribuţiile datorate de persoanele juridice,
Bucureşti: Tribuna Economică, 1998
67. Condor I., Drept fiscal şi financiar, Bucureşti: Tribuna Economică, 1996
68. „Dicţionarul explicativ al limbii române”, Ediţia a II-a, Bucureşti: Univers
enciclopedic, 1998.
69. Gliga I., Drept financiar public, Bucureşti: A.A.L., 1994
70. Minea M.Şt., Dreptul Finanţelor publice, Cluj Napoca: Accent, 1999
71. Minea M.Şt., Regimul juridic al finanţelor publice în România, Cluj
Napoca: Agronaut,1998
72. Şaguna Dan Drosu, Şovu D., Drept Fiscal, Bucureşti: C.H.Beck, 2006, 395
p.
73. Şaguna D.D., Drept financiar şi fiscal, (vol.2), Bucureşti: Oscar Print, 1997
74. Şaguna D.D., Drept financiar şi fiscal, (vol.1), Bucureşti: Oscar Print,1994
75. Văcărel I., Anghelache G., Bistriceanu Gh., Moşteanu T., Bercea F.,Bodnar
M., Georgescu F., Finanţe publice, Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 2000
III. Studii şi articole ştiinţifice:

76. Lazari Igor, О сроке платы Н.Д.С. по операциям финансового
лизинга, Revista Contabilitate şi audit nr. 2/2009, p. 71
77. Lazari Igor, О периоде предъявления Н.Д.С. к зачету по
исправленным налоговым накладным , Revista Contabilitate şi audit
nr. 2/2009, p. 71
78. Sidorenco Diana, Consecinţele T.V.A. în cazul livrărilor cu titlu gratuit,
Revista Contabilitate şi audit nr. 3/2009, p.46-48
***
79. Бирюкова Наталия, МГЮА МДФ,
http://eulaw.edu.ru/documents/scient_effort/conf_26-04-01/birukova.htm
80. Кочетков С., Российскому Н.Д.С. – пять лет. //Коммерсант-
daily, №16, 1997г.
81. Захаров А.С., Налоговая политика ЕС: Правовые основы,
журнал «Закон», сентябрь 2007
82. Захаров А.С., Общая система НДС ЕС: Директива Совета
2006/112/ЕС,
***
83. Dincă Ana, Taxa pe valoare adăugată, operaţiuni impozabile ,
Tribuna Economică nr.23/2004, p.32-42
84. Grigorie-Lăcriţa Dr. N., Consideraţii privind impozitul „Taxa pe
valoare Adăugată”, Tribuna Economică nr.38/2004, p.34-35
85. Niţa Mirela, Ce trebuie să stii despre T.V.A., Revista Avantaje,
http://www.avantaje.ro/index.php?a=2738&p=2
IV. Portaluri oficiale internet:

86. www.justice.md – portalul oficial al Ministerului Justiţiei al
R.Moldova.
87. www.fisc.md – portalul oficial al Inspectoratului Fiscal Principal de
Stat al R.Moldova.
88. www.legislatie.just.ro – portalul oficial al Ministerul Justiţiei al
României.
89. www.roskodeks.ru – portalul oficial al legislaţia Federaţiei Ruse.
Summary
Value added tax is a relatively young tax. Most of the current taxes have been
introduced into practice in the nineteenth century. Some taxes, such as excise
duties, land tax, are known since antiquity, but VAT has been applied only in the
twentieth century.
Goals and research: The main purpose of the paper is the research issues
related to the imposition of the VAT system in Moldova. In accordance with the
sentence you to study next tasks:
• To know the history and evolution time of the VAT and till now;
• To explore the economic content of the tax;
• A site analysis and the role of VAT in the tax system;
• The highlight subjects, subject to taxation and tax rates;
• A right of deduction and analysis facilities provided by the state;
• Knowing how the tax administration sought;
• The research issues facing businesses in the implementation of VAT.
Informational support of the master thesis consists of legislative and
normative acts of the Republic of Moldova, Romania, Russia and the European
Union, the literature, monographs, textbooks, books published in Moldova and
other countries, publications in periodicals, materials and statistical data,
information from the web on specialized sites.
Time work are performed in complex scientific investigations regarding the
mechanism for implementing VAT both nationally and internationally as well.
Researches are conducted to detect problems that arise in the application of VAT
and finding opportunities for their settlement. Therefore the tax system were
studied features of the tax given in such states as Russia and Romania, to detect
weaknesses in local legislation.

Cuprins

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS :

Capitolul I: Consideraţii generale referitoare la Taxa pe Valoarea Adăugată

Capitolul II: Subiectul, obiectul şi sfera de aplicare a T.V.A

Capitolul III: Deducerile, scutirile, modul de calculare şi achitare a T.V.A

Capitolul IV: Administrarea T.V.A şi termenele obligaţiei fiscale

Capitolul I : Consideraţii generale referitoare la Taxa pe Valoare Adăugată.

§ 2. Conceptul Taxei pe Valoare Adăugată

§ 3. Elementele şi principiile de bază ale T.V.A.

§ 4. Rolul, locul şi importanţa Taxei pe Valoare Adăugată

Capitolul II: Subiectul, obiectul şi sfera de aplicare a T.V.A.

§ 3. Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A.

Capitolul III : Deducerile, scutirile, modul de calculare şi achitare a taxei pe

Analizînd tabele de mai sus tragem concluzii că în RM cotele T.V.A. sînt

§ 2. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.

T.V.A. la buget = T.V.A. colectată – T.V.A. deductibilă

§ 3. Regimul deducerilor şi scutirile.

Capitolul IV : Administrarea taxei pe valoare adăugată şi termenele obligaţiei

§ 2. Înregistrarea şi anularea subiecţilor.

§ 3. Facturile fiscale şi evidenţa operaţiunilor.

§ 4. Declaraţia cu privire la T.V.A. Achitarea şi trecerea în cont a T.V.A.

Valoarea livrărilor impozabile efectuate (fărp T.V.A.) pe

Acte normative ale statelor străine:

II. Monografii, tratate, manuale:

III. Studii şi articole ştiinţifice:

IV. Portaluri oficiale internet:

S-ar putea să vă placă și