CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................... 1

CAPITOLUL I IMPOZITELE DIRECTE ............................................................................... 2

1.1. Noțiune și caracteristici ........................................................................................................... 2

1.2. Fiscalitatea directă în România ............................................................................................... 2
1.3. Avantajele impozitelor directe ................................................................................................ 3
1.4. Dezavantajele impozitelor directe ........................................................................................... 4

CAPITOLUL II IMPOZITUL PE VENIT ............................................................................... 5

2.1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice ................................................................................... 5

2.2. Caracteristici ........................................................................................................................... 6
2.3. Impozitul pe venitul persoanelor juridice ............................................................................... 6

CONCLUZII ................................................................................................................................ 7

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................... 8
 INTRODUCERE
Este binecunoscut faptul că România nu a avut un sistem fiscal coerent, corespunzător
cerinţelor etapei de tranziţie la economia de piaţă, realizând o reformă graduală, care, din păcate,
nu a generat întotdeauna efecte benefice asupra mediului economic, în principal datorită
manifestării unor condiţii nefavorabile pentru reformele economice dar şi a neconcordanţei
dintre prevederile legislative şi realităţile practice.
Înlocuirea vărsămintelor din beneficii cu impozitul pe beneficiul unităţilor economice,
stabilit în cote diferenţiate în raport de rata rentabilităţii a fost o măsură adoptată în 1990 ce a
vizat întreprinderile de stat.
Reforma a cuprins şi celelalte unităţi economice, realizându-se o diferenţiere a regimului
fiscal în raport de forma de proprietate. În acelaşi timp, au fost stabilite facilităţi fiscale pentru
stimularea investiţiilor.
Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de
existența statului și a banilor.
De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate diferit, în funcție de
dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat.
Noțiunea, de impozit, provine din limba latină „imputus” și din limba franceză de la
cuvântul ,,impot”. Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și
juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit tip de avere,
pentru care, conform legii, datorează impozit. Sursa din care se platește impozitul este diferită în
funcție de forma pe care o îmbraca venitul realizat de persoanele fizice și juridice și este
prevazută de lege. Astfel, pentru agenții economici, sursa este profitul, pentru proprietarii
funciari este renta, iar pentru salariați este salariul. Pentru liberii profesioniști și micii meseriași
sursa impozitului este venitul realizat din activitatea pe care aceștia o desfașoară.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea
persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă
din partea statului.

1
 CAPITOLUL I IMPOZITELE DIRECTE

1.1. NOȚIUNE ȘI CARACTERISTICI

- Sunt impozitele suportate direct de către cei care le plătesc și care nu se transferă asupra
prețurilor;
- Se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile
sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute în lege;
- Se încasează nemijlocit de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite;
- Se percep cu ocazia consumului, a prestării de serviciu, a circulației bunurilor și se
“includ” în prețul produselor sau serviciilor, fiind suportate de către consumatori.

În primul rând, impozitul reprezintă o contribuție obligatorie, fără contraprestație imediată și

directă nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților
de interes public.
O caracteristică importantă a impozitelor directe este aceea că, de regulă, acestea au un
cuantum și termen de plată ce pot fi precizate în prealabil și, ca atare, pot fi cunoscute din timp
de către contribuabil.
Impozitele directe se manifestă sub două forme: impozite reale și impozite personale.
Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea că aici obiectul impunerii se definește în
mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe clădiri, pe pământ, pe
activități industriale, comerciale, pe capitalul imobiliar sau bănesc, impozitul funciar etc. Astfel
de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori și de aceea, de multe ori, sarcina suportată
de plătitor nu este echitabilă, neținându-se seama de capacitatea plătitorului de a realiza venit și
de a plăti impozite. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.
Impozitele personale se definesc prin aceea că, la așezarea lor se ține seama și de situația
personală a plătitorului (contează nu doar veniturile și averea dar și obligațiile personale etc). Cel
mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global.

1.2. FISCALITATEA DIRECTĂ ÎN ROMÂNIA

Este binecunoscut faptul că România nu a avut un sistem fiscal coerent, corespunzător
cerinţelor etapei de tranziţie la economia de piaţă, realizând o reformă graduală, care, din păcate,
nu a generat întotdeauna efecte benefice asupra mediului economic, în principal datorită
manifestării unor condiţii nefavorabile pentru reformele economice dar şi a neconcordanţei
dintre prevederile legislative şi realităţile practice.
Înlocuirea vărsămintelor din beneficii cu impozitul pe beneficiul unităţilor economice,
stabilit în cote diferenţiate în raport de rata rentabilităţii a fost o măsură adoptată în 1990 ce a
vizat întreprinderile de stat.
Reforma a cuprins şi celelalte unităţi economice, realizându-se o diferenţiere a regimului
fiscal în raport de forma de proprietate. În acelaşi timp, au fost stabilite facilităţi fiscale pentru
stimularea investiţiilor.

2
 Modificările ulterioare au survenit însă foarte repede fiind instituit impozitul pe profit,
calculat prin aplicarea unui număr de 67 de cote aplicate la tot atâtea tranşe.
Dificultăţile înregistrate au dus la înlocuirea acestora cu două tranşe şi două cote (30% şi
45%), justificarea fiind de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Nici în acest caz efectele
nu au fost cele scontate, întrucât de la un impozit anterior de 5% s-a ajuns la 30%, ajutorul fiind
dat de fapt marilor întreprinderi (s-a ajuns la un impozit de 45% de la 77%). Au urmat cotele de
38%, 25% şi, din 2005 s-a trecut la cota unică de 16%, de multe ori fiind adoptate măsuri cu
caracter conjunctural ce au avut efecte negative pe termen lung.
Şi sistemul de impozitare al veniturilor a cunoscut modificări repetate, fiind înlocuit
impozitul pe fondul total de retribuire cu un impozit în cote progresive, cuprinse între 6% şi
45%, modificate ulterior. Astfel, în 2004 se aplica un sistem progresiv, cu cote diferenţiate
pentru veniturile persoanelor fizice, respectiv de la 18% până la 40%, iar din 2005 s-a trecut la
impunerea proporţională de 16%. În 1991 a fost instituit şi impozitul pe dividende, dar cu o arie
de aplicabilitate restrânsă, fiind aplicat numai asupra profitului distribuit acţionarilor străini ai
unei firme cu capital parţial sau integral străin.
Ulterior s-au produs modificări legislative, fiind reglementată noţiunea de dividend,
limita maximă de constituire din profitul net a fondului de participare a salariaţilor la profit, a
fondului pentru cota de participare a managerului la profitul net şi a fondului pentru constituirea
resurselor proprii de finanţare.
De asemenea, s-au înregistrat modificări la nivelul cotelor de impozitare, de la 5% pentru
persoanele fizice şi 10% pentru persoanele juridice până la 16% în prezent. Trecerea la cota
unică de impozitare nu a generat efectele aşteptate.
Astfel, performanţele anului 2005, dimensionate la nivelul PIB, al producţiei industriale,
productivităţii muncii în industrie, deficitului de cont curent etc., s-au poziţionat sub cele
aferente anului 2004 (manifestarea unor probleme dificile pentru ţara noastră, cum ar fi
inundaţiile, gripa aviară, nu pot explica în totalitate aceste rezultate).
Indiferent însă de modificările repetate la nivelul sistemului fiscal, principalele efecte s-
au reflectat la nivelul veniturilor încasate.
De altfel, principalul rol al impozitelor se manifestă în plan financiar, veniturile obţinute
deţinând cea mai mare pondere în ansamblul veniturilor bugetare.

1.3. AVANTAJELE IMPOZITELOR DIRECTE

a. Asigurarea unei mai mari echități fiscale. Pot fi calculate pentru fiecare individ, ținând
cont de situațiile personale ale fiecărui contribuabil, impozitul aplicându-se asupra
venitului individual impozabil (diferența dintre venitul brut și venitul net, adică ceea ce
rămâne după scăderea deducerilor și a scutirilor);
b. Oferă posibilitatea impozitării diferențiate a grupurilor cu venituri mai mari. Impozitele
directe reflectă atât conceptul de echitate orizontală, cât și pe cel de echitate verticală;

3
 c. Sunt nominative, cunoscute din timp și au un cuantum și termene de plată precis
determinate;
d. Imposibilitatea sustragerii de la plata acestor impozite. Oamenii trebuie să muncească
pentru a-și câștiga existența, de aceea obligația de plată a impozitului nu poate fi evitată
atunci când impozitul se percepe pe venit.

1.4. DEZAVANTAJELE IMPOZITELOR DIRECTE

a. Poate avea un efect nestimulativ în ceea ce privește munca, descurajând practic munca și
inițiativa particulară, precum și acumularea de capital;
b. Evaziune fiscală; impozitele directe ridicate încurajează “economia subterană” sau
“economia la negru”. Cu cât rata de impozitare este mai mare, cu atât este mai ridicată
evaziunea fiscală.

4
 CAPITOLUL II IMPOZITUL PE VENIT

Impozitele pe venit sunt acele impozite la care plătitorul (una și acceeși persoană cu
suportatorul) sunt persoană fizică sau juridică care realizează venit.
Modul de așezare și perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice diferă de cel pe
venitul persoanelor juridice și de aceea le vom analiza separat.
Astfel, impozitul pe venit îmbraca două forme principale:
• impozitul pe venitul persoanelor fizice;
• impozitul pe venitul persoanelor juridice.
Impozitele pe venit sunt forma de bază a impozitelor personale și au putut fi introduse atunci
când s-a înregistrat o suficienta diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.
Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice și cele juridice (societatile de capital) care
realizează venituri din diferite surse.

2.1. IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR FIZICE

În practica finanțelor publice se cunosc două modalități principale de așezare a
impozitelor directe în raport de tratamentul veniturilor:
a) impunerea separată a fiecărui tip de venit realizat din surse și locuri diferite;
b) impunerea globală ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de sursa
acestora.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice (IVPF)
- este considerat cea mai importantă sursă de venit în majoritatea ţărilor, din punctul de
vedere al echităţii impozitării şi al eficienţei economice
- fiind un impozit personal, permite diferenţierea contribuabililor din punctul de vedere al
situaţiei lor economice şi sociale

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt următoarele:

 venituri din salarii;
 venituri din activități independente (mici comercianți, meseriași, avocați, dentiști,
arhitecți, artiști, etc.);
 venituri din cedarea folosinței bunurilor (din chirii);
 venituri din investiții (din dobândă primită de la bancă, din dividendele primite de
acționari, etc.);
 venituri din pensii (numai pentru suma ce depășește 1000 lei);
 venituri din anumite activități agricole (sere, pepiniere);
 venituri din premii și din jocuri de noroc;
 venituri din alte surse (sunt descrise în Codul Fiscal).

Cum se plătește impozitul pe venit?

Răspunsul depinde de sursa venitului: dacă nu câștigi decât din salariu, de impozit se
ocupă angajatorul tău.
Dacă ai și alte venituri, atunci trebuie să le treci într-o "declarație de venit" pe care o
depui la unitatea fiscală din cartierul tău; după o vreme, aceasta îți va trimite o înștiințare
privind plata impozitului.
 5
Cât de mare este impozitul?
România a introdus în 2005 cota unică de impozitare, adică orice venit și profit obținut,
nu contează din ce sursă, se impozitează cu 16%. Alternativa la cota unică o reprezintă
impozitarea pe "tranșe": câștigi până la x lei, impozitul este să spunem de 15%; câștigi între
x și x+y lei, atunci impozitul este mai mare, să spunem de 20%.

2.2. CARACTERISTICI
- corespunde principiului posibilităţilor de plată;
- flexibilitatea (veniturile fiscale cresc relativ repede odată cu trecerea contribuabililor într-
o altă categorie de venit);
- nu produce distorsiuni ale preţurilor;
- bun stabilizator macroeconomic;
- obiectul impozabil este uşor de identificat şi clar definit.

2.3. IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR JURIDICE(IMPOZITUL PE

PROFIT)
Platitorii de impozite persoane juridice sunt societatile comerciale de orice tip,
companiile naționale și regiile autonome, adică toate organizațiile cu scop lucrativ. Impozitul pe
venitul persoanelor juridice îmbracă urmatoarele forme:
• impozitul pe profit;
• impozitul pe dividende;
• impozitul pe venituri din vanzarea activelor.
Dintre acestea, impozitul pe profit este cel mai important având în vedere că profitul este
principala formă de venit a societăților comerciale.
În sens, larg profitul reprezintă diferența dintre veniturile unui agent economic realizate
din activitățile pe care le desfașoară și cheltuielile aferente obținerii lor.
Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de diferența dintre
veniturile obținute de agentul economic într-un an fiscal și cheltuielile deductibile aferente
efectuate.
Dacă există și cheltuielile nedeductibile acestea nu pot fi scăzute din venituri, ci se
însumează acestora în vederea determinării profitului anual impozabil. Impozitul pe profit se
obține prin aplicarea cotei de impunere asupra bazei de impozitare astfel determinate.
Cota de impunere în Romania este de 25% însa există și câteva excepții:
-pentru profitul obținut din activități de export cota de impunere este de 5%;
-pentru baruri și cluburi de noapte se plăteste o cota adiționala de 25%;
-pentru profitul Bancii Nationale cota este de 80%.
 6
CONCLUZII

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de
existența statului și a banilor.
De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate diferit, în funcție de
dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat.
Noțiunea, de impozit, provine din limba latină „imputus” și din limba franceză de la
cuvântul ,,impot”. Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și
juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit tip de avere,
pentru care, conform legii, datorează impozit. Sursa din care se platește impozitul este diferită în
funcție de forma pe care o imbracă venitul realizat de persoanele fizice si juridice și este
prevazută de lege. Astfel, pentru agenții economici, sursa este profitul, pentru proprietarii
funciari este renta, iar pentru salariați este salariul. Pentru liberii profesioniști și micii meseriași
sursa impozitului este venitul realizat din activitatea pe care aceștia o desfașoară.
Impozitele pe venit sunt acele impozite la care plătitorul (una și acceeși persoană cu
suportatorul) sunt persoană fizică sau juridică care realizează venit.
Modul de așezare și perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice diferă de cel pe
venitul persoanelor juridice și de aceea le vom analiza separat.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea
persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
În primul rând, impozitul reprezintă o contribuție obligatorie, fără contraprestație imediată și
directă nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților
de interes public.
O caracteristică importantă a impozitelor directe este aceea că, de regulă, acestea au un
cuantum și termen de plată ce pot fi precizate în prealabil și, ca atare, pot fi cunoscute din timp
de către contribuabil.
 7
BIBLIOGRAFIE

1. https://www.slideshare.net/rogue_too/impozitele-directe;
2. https://ro.scribd.com/doc/48731415/Impozitele-directe-Impozitele-indirecte;
3. file:///C:/Users/Izabela/Downloads/48731415-Impozitele-directe-Impozitele-indirecte.pdf;
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n#Tipuri_de_impozite;
5. https://www.bugetulfamiliei.ro/impozitul-pe-venit/;
6. https://core.ac.uk/download/pdf/6240476.pdf;
7. https://www.ase.ro/upcpr/profesori/758/CURS%204.pdf;
8