Sunteți pe pagina 1din 11

Impozitele

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si / sau


averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii
cheltuielilor publice

. Aceasta prelevare se face obligatoriu , cu titlu definitiv

( nerambursabil ) si fara contraprestatie directa din partea statului .


Termenul de impozit provine din limba latina , de la impozitum avand sensul de
obligatie publica .
Impozitul constituie o sursa a finantarii cheltuielilor de interes general al
statului si al administratiei locale , fiind un instrument al politicii economice , prin
care se redistribuie o parte a veniturilor , putand fi stipulate investitiile si inviorarea
conjucturii economice . Impozitul reprezinta izvorul principal al formarii veniturilor
bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice . El este o functie crescatoare a
veniturilor : la o rata de impunere fiscala data , el sporeste cand venitul creste .
Analizat din punct de vedere economic observam ca impozitul imbraca diferite
forme : direct , indirect , pe consum si pe venit , pe capital , pe dobanda . Nu este
posibil si nici echitabil sa se practice un impozit unic . Aceasta deoarece elementele
impozabile venitul , averea , produsele ce fac obiectul schimbului , serviciile , etc .
pot fi mai bine diferentiate si impuse prin aplicarea mai multor forme de impozite .
Cunoscutul economist si filozof scotian Adam Smith , considerat parintele
economiei politice moderne in tratatului sau O cercetare asupra veniturilor si
cauzelor avutiei natiunilor ( publicat in 1776 ) , tradus in limba romana sub titlul
Avutia Natiunilor a formulat patru maxime cu privire la notiunea de impozit :
1. Trebuie ca supusii fiecarui stat sa contribuie , pe cat posibil , la sustinerea
statului , in raport cu posibilitatile lor , adica in raport cu veniturile
fiecaruia;
2. Impozitul pe care fiecare persoana este obligatoriu sa il plateasca trebuie sa
fie bine precizat si nu arbitrar . Epoca ( adica termenul )de plata ,

modalitatile si suma de plata trebuie sa fie clare si evidente , atat pentru


contribuabili cat si pentru orice alta persoana ;
3. Orice impozit trebuie sa fie perceput la timpul si modul care reies a fi cele
mai convenabile pentru contribuabil ca sa-l plateasca ;
4. Orice impozit trebuie sa fie astfel conceput incat sa scoata si sa instraineze
din buzunarele populatiei cat mai putin posibil , peste atat cat poate aduce
in tezaurul public al statului .
Luand in considerare principiile formulate de Adam Smith toate tarile au
incercat sa stabileasca impozite cat mai just repartizate , atat ca termen cat si ca
modalitate de plata , tinand cont de veniturile populatiei , deoarece impozitul poate
frana activitatea economica a contribuabililor .
Impozitul pe profit
1. Notiuni generale
Profit , denumire generica data diferentei pozitive dintre venitul obtinut prin
vanzarea bunurilor realizate de un agent economic si costul lor , considerata ca
expresie a eficientei economice . De fapt , profitul se prezinta ca un excedent de venit
obtinut prin vanzarea bunurilor realizate de un agent economic peste costul acestora .
Profitul este perceput in mod general ca rezultat al unei actiuni sau activitati
economice .
Profitul este considerat expresia sintetica a eficientei activitatii oricarei unitati
economice ; marimea sa este determinata in acest sens . De aceea obiectivul major al
unitatilor economiec il formeaza maximizarea profitului .
Perceput ca rezultat concret al unei activitati lucrative , profitul este definit ca
diferenta intre veniturile incasate de o entitate economica , intr-o anumita perioada si
cheltuieli care au contribuit la realizarea veniturilor .
Impozitul pe profit se incadreaza in categoria impozitelor directe , care sunt
impozite progresive , adica se stabilesc in functie de puterea economica a
contribuabililor .

Numeroasele formulari care au intervenit in baza legala a acestui impozit explica


interesul deosebit pe care o are orice referire la profit in societatile in care actioneaza
legile economiei de piata .
De la legea contributiilor directe aparuta in deceniul trei al acestui secol sub
forma impozitului pe veniturile intreprinderilor comerciale sau industriale , pana la
actuala lege a impozitului pe profit , guvernele care s-au succedat la putere au cantat
diverse forme de distribuire a sacrificiului fiscal urmarind efectul de a nu se ingradi
dezvoltarea productiei din lipsa de resurse si de a nu se restrange prin preturi mari ,
nevoia de consum .
Impozitul pe profit ramane insa modalitatea principala de impozitarea a
veniturilor societatii si un impozit direct important , cu rol esential in constituirea
resurselor financiare publice .
In tara noastra , sistemul de impozitare a profitului ( ca de altfel , intregul sistem
fiscal ) se afla intr-un proces continuu de perfectionare , fapt care determina
evidentierea unui traseu ( adesea sinuos si inconstant ) pe care l-a urmat
reglementarile legale din domeniu .
Astfel , prima reglementare care raspundea necesitatii mentionate a fost Legea nr
. 12 / 1991 ( publicata in M.Of. nr. 25 din 31 ianuarie 1991 ) privind impozitul pe
profit , prin care s-a realizat o simplificare legislativa , in sensul ca , inlaturandu-se
toate prevederile legale anterioare s-a instituit un sistem unic de participare a agentilor
economici la formarea veniturilor publice , in raport cu marimea profitului obtinut ,
fara diferentieri determinate de forma

proprietatii , de forma de organizare a

contribuabilului , etc .
Desi a stat la baza reformei fiscale din Romania , aplicarea in timp a dispozitiilor
Legii nr. 12 / 1991 a scos la iveala o serie de neajunsuri pe care le prezenta respectivul
act normativ , intre care alarmanta a fost imposibilitatea realizarii la buget a
veniturilor corespunzatoare ( necesare ) acoperirii cheltuielilor publice . Pentru
asemenea motive , de la 1 ianuarie 1995 in tara noastra a fost pusa in aplicare o noua
reglementare : Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 70 / 1994 privind impozitul pe

profit care modificata , completata si republicata ( O.G. nr 70 / 1994 , publicata in


M.Of. nr. 246 din 31 august 1994 a fost modificata , completata si aprobata prin
Legea nr. 73/1996 apoi republicata in M.Of. nr. 40 din 12 martie 1997 , modificata si
completata ulterior in mai multe randuri ) a fost in vigoare pana in anul 2002 .
In cadrul reformei fiscale din Romania , prin legislatia privind impozitul pe
profit s-a urmarit armonizarea acesteia cu cea comunitara . In acest sens , modul de
asezare , urmarire si percepere a impozitului pe profit

a suferit modificari ,

indeosebi , sub aspectul sferei de cuprindere al cheltuielilor

deductibile si

nedeductibile , al cotelor de impunere ( care s-au modificat ca numar , dar si ca nivel )


, al reducerilor si scutirilor , precum si al sanctiunilor aplicate in caz de incalcare a
prevederilor legale de catre contribuabili .
Transformarile prevederilor legale sunt evidentiate in domeniul impozitului pe
profit , indeosebi de la 1 ianuarie 2000 , procesul de armonizare continuand , astfel
incat de la 1 iulie 2002 intra in vigoare Legea nr . 414 din 26 iunie 2002 .
In anul calendaristic 2002 se remarca o situatie aparte sub aspectul impunerii
profitului realizat de contribuabili romani sau straini , acesta fiind considerat compus
din doua exercitii fiscale . Primul exercitiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie 30
iunie 2002 , in care sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr .70 din 1994
privind impozitul pe profit republicata , cu modificarile si completarile ulterioare , iar
al doilea exercitiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie 31 decembrie 2002 in care sunt
aplicabile prevederile Legii nr . 414 din 2002 privind impozitul pe profit .
Incepand cu anul fiscal 2004 , modul de asezare , urmarire si percepere a
impozitului pe profit este reglementat de Legea nr . 571 / 2003 privind Codul fiscal ,
cu modificarile si completarile aduse prin Ordonanta Guvernului nr . 83 / 2004 in
vigoare de la 1 ianuarie 2005 .
Incepand cu 01.01.2007 , data la care Romania a devenit membra a Uniunii
Europene baza legislativa privind impozitul pe profit este reglementata de Legea
nr.571/2003 privind Codul fiscal ( forma actualizata ) .

Evolutia impozitului pe profit


Impozitul pe profit , in suma de 7.938,9 milioane lei , a inregistrat la randul sau
o evolutie pozitiva ,incasarile din anul 2006 fiind superioare cu 21,5 % in termeni
nominali , omparativ cu anul 2005 si cu 0,1 puncte procentuale ca pondere in PIB .
Cresterea aferenta agentilor economici este de 1.338 ,38 milioane lei ( 21,81 %) si
cresterea aferenta bancilor comerciale de 71,77 milioane lei ( 20,04% )

1. Contribuabilii si sfera de cuprindere a impozitului


In conformitate cu reglementarea actuala , in Romania , subiectele de drept
debitoare ale impozitului pe profit , generic denumite contribuabili sunt grupate in
cinci categorii si anume :
a) persoanele juridice romane , pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa ,
atat din Romania , cat si din strainatate ;
b) in cazul persoanelor juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul
unui permanent in Romania , asupra profitului impozabil atribuit sediului
permanent ;
c) in cazul persoanelor juridice straine si al persoanelor fizice nerezidente care
desfasoara activitate in Romania intr-o asociere fara personalitate juridica ,
asupra partii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecarei persoane ;
d) in cazul persoanelor juridice straine care realizeaza venituri din / sau in legatura
cu proprietati imobiliare situate in Romania sau din vanzarea / cesionarea
titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana , asupra profitului
impozabil aferent acestor venituri ;
e) in cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane care
realizeaza venituri atat in Romania , cat si in strainatate , din asocieri fara
personalitate juridica , asupra partii din profitul impozabil al asocierii
atribuibile persoanei fizice rezidente .

2. Scutiri de la plata impozitului pe profit .


Sunt scutiti de la plata impozitului pe profit potrivit codului fiscal urmatorii
contribuabili : trezoreria statului ; persoanele juridice romane care platesc impozitul
pe venitul microintreprinderilor ; fundatiile romane constituite ca urmare a unui
legat ;cultele religioase ; institutiile de invatatmant particular acreditate , precum si
cele autorizate ;asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile
de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari ; fondul de garantare a depozitelor
in sistemul bancar ; fondul de compensare a investitorilor ; Banca Nationala a
Romaniei si fondul de garantare a pensiilor private .
3.Baza de impunere
Baza de impunere reprezinta suma asupra careia urmeza a se aplica cota legala in
vederea stabilirii impozitului datorat de contribuabil o reprezinta profitul annual
impozabil .
Conform articolului 19 din Codul fiscal

profitul impozabil se calculeaza ca

diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul
realizarii de venituri , dintr-un an fiscal , din care se scad veniturile neimpozabile si la
care se adauga cheltuielile nedeductibile . La stabilirea profitului impozabil se iau in
calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de
aplicare.
5.Cotele de impunere
Daca pana la inceputul anului 2005 cota de impunere era de 25% , la inceputul
anului 2005 aceasta a scazut pana la 19 % , urmand ca incepand cu data de 1 iulie a
aceluiasi an tariful de impunere sa scada pana la 16 procente.
Incepand cu acea data si pana in prezent , cand Romania a devenit membra a
Uniunii Europene s-a mentinut cota de 16 procente cu exceptia contribuabililor care
desfasoara activitati specifice barurilor si cluburilor de noapte , discotecilor ,

cazinourilor sau pariurilor sportive care sunt obligati la plata unui impozit pe profit in
cota procentuala de 5% aplicata asupra veniturilor obtinute .
La doi ani de la introducerea cotei unice de impozitare de 16 % se inregistreaza o
crestere economica de peste 7% si o crestere a consumul care , desi reprezinta o
ingrijorare vizavi de deficitul de cont curent , el este un factor stimulativ pentru
dezvoltarea economica . Veniturile bugetului au crescut in acelasi timp cu 22 % fata
de 2005 , iar faptul ca statul a lasat in buzunarele intreprinzatorilor si ale cetatenilor
mai multi bani prin introducerea cotei unice de 16 % a dus la o crestere economica
reala .
5. Calculul , retinerea si varsarea impozitului pe profit
Impozitul pe profit se varsa in principiu , in contul bugetului de stat , de la aceasta
regula a fost instituita in mod expres prin lege o singura exceptie , potrivit careia
impozitul pe profit , dobanzile ( majorarile de intarziere si amenzile datorate de regiile
autonome din subordinea consiuliilor locale si consiliilor judetene , precum si cele
datorate de societatile comerciale in care consiliile locale si/ sau judetene sunt
actionari majoritari ) se fac venit la bugetele locale respective .
In ceea ce priveste plata impozitului pe profit , aceasta trebuie efectuata potrivit
legii in principiu , trimestrial , pana la data de 25 inclusiv a primei luni din
trimestrul urmator aceluia pentru care se face plata . De la aceasta regula fac
exceptie : Banca Nationala a Romaniei , societatile comerciale bancare ( persoane
juridice romane ) si sucursalele din Romania ale bancilor comerciale ( persoane
juridice straine ) care trebuie sa verse in contul bugetului de stat lunar sumele
reprezentand impozit pe profit legal datorat , plata putand fi facuta pana la data de 25
inclusiv a lunii urmatoare aceleia pentru care s-a calculat impozitul .Organizatiile
nonprofit , precum si contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura
cerealelor si plantelor tehnice , pomicultura si viticultura au obligatia de a plati
impozit pe profit annual , pana la data de 15 februarie a anului urmator celui pentru
care se calculeaza impozitul .

Contribuabilii sunt datori sa depuna la organul fiscal teritorial competent , o


declaratie anuala de impozit pe profit , precum si atunci cand este cazul , o declaratie
privind platile si angajamentele de plata catre persoanele nerezidenta .
Impozitul pe profit in Europa
Liniile directoare in materia impozitului pe profit in Uniunea Europeana
Sarcinile fiscale pe care o societate trebuie sa le suporte in spatiul european pot
fi clasificate in principal in doua mari categorii : sarcini fiscale care privesc
beneficiile realizate si sarcini fiscale independente de rezultatele economice ale
societatii .
Impozitul pe profit se incadreaza in categoria : sarcinilor fiscale care privesc
beneficiile realizate .
In toate statele europene exista un impozit pe profit realizat de societati . De
regula , impunerea unei societati pentru beneficiile realizate presupune trecerea prin
trei etape succesive : determinarea societatilor ale caror profit este impozabil conform
legii si localizarea beneficiilor impozabile ; evaluarea bazei de impunere ( sau a
profitului impozabil) ; determinarea impozitului pe profit datorat si stingerea
obligatiilor care revin societatilor in cauza .
Sarcinile fiscale independente de rezultatele economice ale societatii
In cadrul acestei categorii , in literatura de drept fiscal se face o distinctie intre
sarcinile fiscale comune tuturor tarilor din Uniunea Europeana si sarcinile fiscale
specifice din anumite tari .
i. sarcinile fiscale comune tuturor tarilor din Uniunea Europeana sunt in principal
urmatoarele :
taxa pe valoare adaugata , in fapt singurul impozit european veritabil ;
grepturile de inregistrare , adica drepturile percepute de stat asupra aporturilor
aduse la capitalul unei societati ;
retinerile la sursa asupra platilor efectuate in contul unor beneficiari nerezidenti ;
sarcinile aferente salariilor platite ;
accizele .

ii. Din categoria sarcinilor fiscale specifice pot fi amintite cel putin urmatoarele , cu
precizarea ca o identificare a tuturor acestor obligatii ale societatilor este
imposibila in realitate :
Impozitele sau taxele pe activitate ( taxa profesionala in Fgranta , impozitul
comercial din Germania si Luxemburg ) ;
Impozitul asupra patrimoniului global , actualmente existent doar in Luxemburg ,
un veritabil impozit pe avere datorat de societati ;
Impozite pe salarii ;
Alte impozite .
In ceea ce priveste sfera societatilor care datoreaza impozit pe profit , asa cum sa precizat in literatura europeana de specialitate , in majoritatea statelor se face
distinctie intre societatile care sunt supuse impozitului pe profit ( in special
societatile de capital ) si societatile care nu datoreaza acest impozit ( societati de
persoane , partnerships ) .
Sunt de regula excluse de la aplicarea dispozitiilor referitoare la impozitul pe
profit persoanele juridice de drept public ( statul , colectivitatile locale ,
organismele care gestioneaza sistemele de securitate sociala etc . ) cu exceptia
situatiei in care ele desfasoara anumite activitati care au caracter industrial sau
comercial .
Astfel sfera societatilor la care am facut referire mai sus cuprinde :
- societatile comerciale ( fie ca ele sunt societati de capital sau societati de
persoane ) ,
- societatile civile , societatile cooperatiste , fondurile de asigurari mutuale ;
- alte persoane juridice de drept public sau de drept privat care desfasoara o
activitate economica , indiferent daca au sau nu
scop lucrativ .
Beneficiul impozabil din cadrul impozitului pe profit in Uniunea Europeana este
determinat pornind de la bilantul contabil , ajustat in functie de regulile fiscale
specifice fiecarui teritoriu .

Cotele de impunere difera sensibil de la un stat la altul . Daca pana la 31


decembrie 2000 Germania detinea cota cea mai ridicata , in prezent luand in calcul
si contributiile aditionale , Franta ( 35,42 % ) pare a fi preluat aceasta pozitie . La
polul opus se situeaza Irlanda , cu o cota de impunere care se cifreaza la doar 12 , 5
%.
De mentionat este faptul ca imperativele concurentei au obligat majoritatea
statelor din uniune sa-si reduca progresiv cotele de impunere incepand cu mijlocul
anilor 80 , masura dublata de o tendinta de convergenta a acestor cifre . Astfel ,
daca inainte cota de impozit pe profit varia intre 45-55 % , in prezent ea se cifreaza
in interiorul palierului 25-35% .
Sesizand efectele negative pe care le-ar putea avea concurenta fiscala excesiva
intre statele membre , Comitetul Ruding a apreciat ca ar trebui sa se ajunga la un
grad minim de armonizare atat in privinta bazei de impunere , cat si in privinta
cotelor de impunere . In acest sens , a fost inaintata propunerea de a se institui un
nivel minim de impozitare obligatoriu , de 30 % , nivelul maxim admis urmand sa
fie de 40 % pentru troate statele membre . Atat Comisia cat si Consiliul s-au aratat
sceptice fata de aceste propuneri , apreciind ca ele ar fi contrare principiului
subsidiaritatii si ar face statele membre mai vulnerabile in facea concurentei fiscale
din partea statelor terte .
In privinta exigibilitatii impozitului , majoritatea statelor percep plati esalonate
de-a lungul anului fiscal . In Danemarca , Irlanda si Regatul Unit impozitul este
achitat in totalitate la sfarsitul exercitiului fiscal . Austria , Franta si Portugalia
solicita plata unui impozit minimal chiar in caz de deficit .
Referitor la alte facilitati , la ora actuala doar Spania , Luxemburg si Portugalia
favorizeaza investitiile prin scutirea lor de impozitare . Alte tari , precum Austria ,
Franta sau Portugalia , folosesc aceasta tehnica pentru a favoriza cercetarea .
Toate statele membre au adoptat masuri destinate sa evite dubla impozitare
economica a dividendelor platite de o filiala societatii mama .

Cote ale impozitului pe profit in Uniunea Europeana


Austria
Belgia
Cehia
Cipru

25%
33%
26%
10% pentru societati si 25% pentru servicii publice

Danemarca
Estonia
Finlanda
Franta
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Olanda
Polonia
Portugalia
Regatul unit al Marii Britanii si Irlandei de

autonome
28%
20%
26%
33.33%
25%
32%
12.5%
33%
15%
15%
20%
35%
34.5%
19%
25%
< 10.000 cota 0%

nord

10.001-50.000 cota 23.75%


50.001-300.000 cota 19%
300.001-1.500.000 cota 32.75%

Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Ungaria

oo

>1.500.000 cota 30%


19%
25%
35%
28%
16%