Reglementarea juridica a răspunderii materiale a salariatului în dreptul muncii

A elaborat: BOCLINCĂ Cornelia

Studenta anului II, zi, grupa 202
Universitatea de Studii Europene
cornelia.boclinca@mail.ru
Conducător științific: GURIN Eduard
Lector universitar, magistru în drept

Rezumat
Încadrarea în muncă a salariaților se realizează prin încheierea contractului individual de muncă, în care sunt
prevăzute drepturile şi obligațiile reciproce ale părților raportului juridic de muncă. Atitudinea conştiincioasă față
de bunurile materiale ale angajatorului reprezintă obligația de bază a salariatului, pe care ultimul o asumă odată
cu încheierea contractului individual de muncă. Această obligație este prevăzută în art.9, alin.2, lit. „f”, care
dispune că „salariatul trebuie să manifeste o atitudine gospodărească față de bunurile angajatorului şi ale altor
salariați”. Însă, uneori, salariatul nu respectă această obligație, intenționat sau nu, în acest caz unității sau
angajatorului persoana fizică fiind cauzat un prejudiciu material de către salariatul său. Salariatul, care a cauzat
prejudiciul material angajatorului său, este tras la răspundere materială privind repararea prejudiciului cauzat.
Aşadar, complexitatea raporturilor juridice de muncă, a obiectului acestuia, fac că în nenumărate cazuri cele
două părți ale contractului de muncă să nu-şi îndeplinească obligațiile asumate, motiv pentru care legiuitorul a
instituit în Codul Muncii al Republicii Moldova un capitol separat, ce reglementează răspunderea materială.

Cuvinte–cheie: răspunderea materială, salariat, drept, angajator, prejudiciu

Summary
The employment of employees is achieved by concluding the individual employment contract, which are the mutual
rights and obligations of the parties to the legal employment relationship. Conscientious attitude towards the
material goods of the employer employs the basic obligation of the employee, which the latter assumes once the
individual contract is concluded. This obligation is provided in art. 9, paragraph 2, letter "f", which states that "the
employee must show a household attitude towards the assets of the employer and other employees". However,
sometimes the employee does not comply with this obligation, intentionally or unintentionally, in which case the
individual or the employer of the individual is caused material damage by his employee. The employee, who caused
material damage to his employer, is held materially liable for compensation for the damage caused.

Therefore, the complexity of the legal labor relations, of its object, means that in countless cases the two regulated
parts of the employment contract do not fulfill their assumed obligations, reason for which the legislator established
in the Labor Code of the Republic of Moldova a separate chapter. . material liability.

Keywords: material liability, employee, law, employer, prejudice

1
Introducere

În timpul existenţei economiei de piaţă, care s-a fundamentat în Republica Moldova,

este foarte important de a asigura anumite condiţii, precum şi o anumită garantare a subiecţilor
raporturilor juridice de muncă în ceea ce priveşte securitatea şi stabilirea bunurilor. Astfel,
instituirea unei forme de răspundere patrimonială specificată dreptului muncii are drept scop:
- Apărarea patrimoniului angajatorului prin recuperarea prejudiciului produs de proprii
salariaţi;
- Prevenirea unor alte pagube pe care le-ar putea săvîrşi ceilalţi salariaţi;
- Ocrotirea intereselor individuale ale salariaţilor prin instituirea unui regim favorabil
al răspunderii lor, comparativ cu răspunderea civilă.
Importanţa prezentei lucrări poate fi redată în aceea că studierea reglementării răspunderii
materiale a salariaţilor pentru dauna cauzată angajatorului este nu doar cea teoretică, ci şi, în
mare măsură şi practică, deoarece studierea cauzelor cînd salariatul poate fi tras la despăgubirea
angajatorului sau şi cazurilor cînd pentru fapta comisă nu va surveni obligaţiile de despăgubire a
angajatorului este de o necesitate foarte mare.
Structura lucrării date este compusă din trei capitole. Capitolul întîi poartă denumirea de „
Noţiuni generale despre răspunderea materială a salariatului pentru dauna cauzată angajatorului”.
În acest capitol sunt expuse şi supuse analizei juridice diferite opinii existente în doctrina
dreptului muncii în ceea ce priveşte noţiunea şi natura juridică răspunderii materiale a
salariatului pentru dauna cauzată angajatorului. Angajarea răspunderii materiale a salariatului
pentru dauna cauzată angajatorului poate avea loc doar la cumularea anumitor condiţii şi în baza
anumitor temeiuri bine determinate. Astfel, paragraful doi al acestei lucrări este dedicat
temeiurilor şi condiţiilor generale ale angajării răspunderii materiale a salariatului pentru dauna
cauzată angajatorului. Un studiu mare a fost făcut în ceea ce priveşte prejudiciul care urmează a
fi recuperat de către salariat, deoarece instanţa de judecată, în cazul apariţiei unui litigiu de
muncă, va fi obligată să stabilească de fiecare dată care anume prejudiciu a fost cauzat
angajatorului, şi, deci, la efectuarea căror anume despăgubiri este obligat salariatul vinovat.
Capitolul doi a prezentei lucrări este întitulat „Tipurile şi specificul reglementării
răspunderii materiale a salariatului pentru dauna cauzată angajatorului”. În acest capitol a fost
supuse analizei tipurile răspunderii materiale a salariatului. Astfel, această parte a lucrării este
dedicată studierii reglementării răspunderii materiale a salariatului pentru dauna cauzată
angajatorului, răspîndirii materiale depline a salariatului pentru dauna cauzată angajatorului,
angajarea salariatului la serviciu cu răspunderea materială deplină, precum şi răspunderii
colective a brigăzii pentru dauna cauzată angajatorului.
Ultimul capitol poartă denumirea „Repararea prejudiciului cauzat angajatorului de către
salariat”. Studierea căilor de determinare a mărimii prejudiciului cauzat angajatorului de către
salariat reprezintă o mare importanţă teoretică şi nu, în ultimul rînd, şi o mare problemă practică.
Astfel, va fi făcute încercări de a da soluţii unor astfel de probleme. La fel va fi studiată ordinea
reparării prejudiciului cauzat angajatorului de către salariat, ceea ce este nu mai puţin important,
mai ales în cazul răspunderii materiale limitate a salariatului pentru prejudiciul cauzat
angajatorului său.

2
Noţiunea generală despre răspunderea materială a salariatului pentru dauna cauzată
angajatorului.
Încadrarea în muncă a salariaţilor se realizează prin încheierea contractului individual de
muncă în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile reciproce a părţilor raportului juridic de
muncă. Atitudinea conştiincioasă faţă de bunurile materiale ale angajatorului, reprezintă
obligaţia de bază a salariatului, pe care ultimul o asumă odată cu încheierea contractului
individual de muncă. Această obligaţie, după cum am mai menţionat, este prevăzută în art.9,
alin.2, lit. „f” care dispune că „salariatul trebuie să manifeste o atitudine gospodărească faţă de
bunurile angajatorului şi ale altor salariaţi”. Însă, uneori salariatul nu respectă această obligaţie,
intenţionat sau nu, în acest caz unităţii sau angajatorului persoana fizică fiind cauzat un
prejudiciu material de către salariatul său. Salariatul, care a cauzat prejudiciul material
angajatorului său, este atras la răspundere materială de repararea prejudiciului cauzat
angajatorului.1
Pornind de la prevederile Codului Muncii al Republicii Moldova 2, partea contractului
individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea
obligaţiunilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi repară acest
prejudiciu conform prevederilor Codului Muncii al Republicii Moldova şi altor acte normative.
În literatura de specialitate răspunderea materială a salariatului pentru dauna cauzată
angajatorului a fost definită ca fiind măsura de constrîngere de stat, care constă în obligaţia
salariatului, care a cauzat prejudiciul material angajatorului, de a repara prejudiciul în modul
prevăzut de lege şi în mărimea stabilită, prejudiciul, care a fost cauzat din vina sa a unităţii cu
care salariatul se află în raportul juridic de muncă.
În timpul existenţei economiei de piaţă, care s-a fundamentat în Republica Moldova,
este foarte important de a asigura anumite condiţii, precum şi o anumită garantare a subiecţilor
raporturilor juridice de muncă a securităţii şi stabilităţii cel puţin în ceea ce priveşte bunurile
angajatorului.3 Astfel, instituirea unei forme de răspundere patrimonială specifică dreptului
muncii are drept scop:
- Apărarea patrimoniului angajatorului prin recuperarea prejudiciului produs de proprii
salariaţi;
- Prevenirea unor alte pagube pe care le-ar pute săvîrşi ceilalţi salariaţi;
- Ocrotirea intereselor individuale ale salariaţilor prin instituirea unui regim favorabil al
răspunderii lor, comparativ cu răspunderea civilă.

Trăsăturile specifice ale instituţiei de răspundere materială a salariatului pentru

dauna cauzată angajatorului, care ar fi următoarele:
- Răspunderea materială a salariatului pentru dauna cauzată angajatorului este
condiţionată de existenţa raportului juridic de muncă ;
- Răspunderea materială a salariatului este, de regulă, o răspundere materială
„limitată”;4
- Salariatul răspunde numai pentru daune cauzate, nu şi prejudiciului ratat;

1
N. Sadovei. Modalităţile legale de apărare a drepturilor salariaţilor prin intermediul sesizării organelor de justiţie a
muncii. Chişinău, „Dreptul muncii”, № 3, 2007, p. 24
2
Art.327, alin.1 Codul Muncii al RM din 29 iunie 2003
3
Capşa T. Drepturile salariaţilor în cadrul instituţiilor medicale. Chişinău, revista „Legea şi viaţa”, iunie 2007, p. 20

4
Полетаев Ю. Материально – ответственные лица: трудовые права, обязанности, ответственность. Москва,
1998, стр. 91

3
 Sub aspectul executării obligaţiei de a repara prejudiciul cauzat angajatorului,
-
repararea prejudiciului se face, de regulă, în formă bănească;
- La baza răspunderii materiale a salariaţilor pentru dauna cauzată angajatorului stau
norme juridice imperative ale Codului Muncii al Republicii Moldova, care pot fi „modificate”
doar în folosul salariatului;
- Legea stabileşte pentru răspunderea materială o procedură specială, mai operativă,
deoarece de la dreptul comun, cu termene de prescripţie şi de decădere mai scurte, comparativ cu
cele din legislaţia civilă.

Temeiuri şi condiţii generale de atragere la răspunderea materială a salariatului pentru

dauna cauzată angajatorului.
Pentru a se stabili apariţia răspunderea materială a salariatului pentru dauna cauzată
angajatorului, Codul Muncii impune necesitatea împlinirii cumulative a condiţiilor generale
următoare:
- Calitatea de salariat la unitatea păgubită a celui ce a cauzat paguba prin acţiune sau
inacţiunile sale contrare prevederilor legislaţiei muncii, contractului colectiv şi/sau individual de
muncă;
- Existenţa unei fapte personale şi ilicite (contrare prevederilor legislaţiei muncii,
contractului colectiv şi / sau individual de muncă) a salariatului săvîrşit în legătură cu munca sa;
- Existenţa unui prejudiciu efectiv produs angajatorului;
- Raportului de cauzalitate între fapta personală şi ilicită (contrare prevederilor
legislaţiei muncii şi/sau contractului colectiv şi individual de muncă5) a salariatului şi
prejudiciului efectiv produs angajatorului;
- Existenţa culpei salariatului.
Codul Muncii al Republicii Moldova în art.46 stabileşte că părţile contractului
individual de muncă sunt salariatul şi angajatorul. După cum a fost deja menţionat, răspunderea
materială, atît limitată, cît şi deplină, poate fi trasă
doar persoana care a încheiat contractul individual de muncă cu persoana căreia prejudiciul
material a fost cauzat. Astfel, prin colaborarea prevederilor acestei norme juridice cu opiniile
existente în doctrina dreptului muncii putem face concluzia că contractului individual de muncă,
perfect valabil încheiat, este o condiţie obligatorie pentru angajarea răspunderii materiale a
salariatului pentru dauna cauzată angajatorului.
Faptul că unii autori nu includ această condiţie obligatorie în lista celor condiţii care
urmează a fi împlinite pentru angajarea răspunderii materiale, este determinat de ceea că
salariatul nu este doar parte a contractului individual de muncă, ci şi subiectul dreptului muncii.6
Astfel, nu poate fi tras la răspunderea materială pentru dauna cauzată angajatorului
persoana care nu este subiect al dreptului muncii, ba mai mult ca atît, persoana care nu a încheiat
contractul individual de muncă.
Prejudiciul trebuie să fie direct. Spre a interveni răspunderea materială, prejudiciul
trebuie să fie direct unităţii.7
Manifestările prejudiciului cauzat angajatorului pot avea diferite forme, cum ar fi:8

5
Г. Севастьянов. Дисциплина труда и материальная ответственность рабочих и служащих за ущерб,
причиненный предприятию. Москва. 1991, р. 65
6
Полетаев Ю. Ор. cit., p. 9
7
G. Filip, L. Filip „Dreptul muncii şi securităţii sociale”, Focşani 1994, p. 389
4
 - pierderea totală sau parţială sau diminuarea calităţilor utile a bunurilor care aparţin
angajatorului;
- pierderea totală sau parţială sau deteriorarea a bunurilor care aparţin angajatorului;
- existenţa necesităţii de a efectua de către angajator a unor cheltuieli legate de
restabilire a calităţilor utile a bunurilor sau procurarea unor noi bunuri necesare ca urmare a
comiterii faptei ilicite a salariatului;
- existenţa necesităţii de a efectua de către angajator a unor plăţi suplimentare.

Tipurile reglementării răspunderii materiale a salariatului pentru dauna cauzată

angajatorului
Răspunderea materială limitată a salariatului survine de fiecare dată cînd este cauzat
prejudiciul angajatorului prin acţiune culpabilă a salariatului, cu condiţia că salariatul nu este
ţinut de a repara prejudiciul integral – nu poartă răspundere materială deplină pentru dauna
cauzată.9
Din această prevedere legală facem concluzia că răspunderea materială limitată a
salariatului pentru dauna cauzată angajatorului reprezintă regula în dreptul muncii, iar
răspunderea materială deplină a salariatului pentru dauna cauzată este o excepţie de la această
regulă.
Astfel, instituirea acestei forme de răspundere patrimonială specifică doar dreptul
(institutul răspunderii materiale limitate a salariatului pentru dauna cauzată angajatorului) muncii
are drept scop:

 Apărarea patrimoniului angajatorului prin recuperarea prejudiciului produs de

proprii salariaţi;
 Prevenirea unor alte pagube pe care le-ar putea săvîrşi ceilalţi salariaţi;
 Ocrotirea intereselor individuale ale salariaţilor prin instituirea unui regim favorabil
al răspunderii lor, comparativ cu răspunderea civilă contractuală sau delictuală.

Repararea prejudiciului cauzat angajatorului de către salariat

Angajatorul, persoana căreia i-a fost cauzat prejudiciul material prin acţiuni ilegale şi
culpabile a salariatului, urmează a asigura repararea acestuia în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova în vigoare.10 În această situaţie este foarte important de a determina atît
mărimea faptică a prejudiciului cauzat, cît şi mărimea prejudiciului ce urmează a fi reparat de
către salariat, vinovat în cauzarea acestui prejudiciu. Aceasta este deoarece, cum arată practica
juridică,11 mărimea prejudiciului ce urmează a fi reparat, în multe cazuri diferă din motivul că
legiuitorul Republicii Moldova instituie nişte reguli speciale de determinate a mărimii
prejudiciului ce urmează a fi reparat.12

8
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a R.M. cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a
legislaţiei ce reglementează răspunderea materială a salariaţilor pentru paguba pricinuită întreprinderii, instituţiei,
organizaţiei. 23.02.1998
9
Е.С. Белтнский, Op. cit., p. 236
10
Полетаев Ю. Op.cit., p. 106
11
Е.С. Белинский, Op.cit., p. 259
12
N. Sadovei. Modalităţile legale de apărare a drepturilor salariaţilor prin intermediul sesizării organelor de justiţie a
muncii. Chişinău, „Dreptul muncii”, № 3, 2007, p. 24
5
 În conformitate cu art.341, alin.1 a Codului muncii al Republicii Moldova mărimea
prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în
baza datelor de evidenţă contabilă. Astfel, după cum observăm, mărimea prejudiciului cauzat
angajatorului prin fapta salariatului urmează a fi confirmată prin documentele contabile de
evidenţă a bunurilor materiale a angajatorului.
Este necesar de menţionat că Codul Muncii al Republica Moldova stabileşte reguli
speciale în cazul cînd prejudiciul material a fost cauzat de către salariat prin sustragerea,
pierderea, distrugerea sau deteriorarea bunurilor angajatorului atribuite la mijloacele fixe. Astfel,
art.341, alin.2 al Codului Muncii al Republicii Moldova prevede că în cazul sustragerii, pierderii,
destrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului atribuite la mijolacele fixe, mărimea
prejudiciului material se calculează pornindu-se de la costul de inventar (preţul de cost) al
valorilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite.13 La fel reguli speciale de calculare
şi determinare a prejudiciului material cauzat angajatorului sunt stabilite în caz de:

 Sustragere intenţionată a valorilor materiale;

 Lipsă a valorilor materiale;
 Distrugere intenţionată a valorilor materiale;
 Deteriorare intenţionată a valorilor materiale;
Art.344 al Codului Muncii al Republicii Moldova determină modul de reparare a
prejudiciului material cauzat de către salariat prin acţiune sau inacţiune ilegală şi culpabilă.
Astfel, în literatura de specialitate se menţionează mai multe metode de reparare a prejudiciului
material cauzat, care sunt următoarele:

 reţinerea din salariu de la salariatul vinovat a echivalentului bănesc prejudiciului

material cauzat angajatorului;
 repararea benevolă de către salariat a prejudiciului prin achitarea sumei băneşti
angajatorului în contul prejudiciului material cauzat de către salarialul respectiv;
 repararea bunului deteriorat de către salariatul vinovat în deteriorarea acestuia;
 înlocuirea bunului deteriorat sau bunului care lipseşte.14
Deci, prima metodă de reţinere din salariul salariatului vinovat a sumei care reprezintă
echivalentul bănesc prejudiciului cauzat de salariatul respectiv a angajatorului. În acest caz
trebuie să deosebim două situaţii:

 Suma bănească care urmează a fi reţinută din salariul salariatului vinovat în contul
prejudiciului ce urmează a fi reparat nu depăşeşte salariul material lunar a acestuia;
 Suma bănească care urmează a fi reţinută din salariul salariatului vinovat în contul
prejudiciului ce urmează a fi reparat depăşeşte salariul mediu lunar al acestuia.

13
Capşa T. Drepturile salariaţilor în cadrul instituţiilor medicale. Chişinău, revista „Legea şi viaţa”, iunie 2007, p.
20
14
S.Ghimpu, A.Ţiclea, Op.cit., p.442

6
Concluzie
În această lucrare a fost făcut un studiu a reglementării răspunderii materiale a
salariaţilor pentru dauna cauzată angajatorilor săi prin acţiunile sau inacţiunile sale ilegale şi
culpabile. După cum a fost stabilit, complexitatea raporturilor juridice de muncă, a obiectului
acestuia, fac ca în nenumeroase cazuri cele două părţi ale contractului individual de muncă să
nu-şi îndeplinească obligaţiile asumate, motiv pentru care legiuitorul a instituit institutul
răspunderii materiale a salariaţilor pentru dauna cauzată angajatorului. Mai mult ca atît,
atitudinea conştiincioasă faţă de bunurile materiale ale angajatorului persoana juridică sau a
angajatorului persoana fizică reprezintă obligaţia de bază a salariatului, pe care ultimul o asumă
odată cu încheierea contractului individual de muncă.
Importanţa prezentei lucrări poate fi redată în ceea că studierea reglementării
răspunderii materiale a salariaţilor pentru dauna cauzată angajatorului este nu doar cea teoretică,
ci şi, în mare măsură şi practică, deoarece studierea cazurilor cînd salariatul poate fi tras la
despăgubirea a angajatului sau şi cazurilor cînd pentru fapta comisă nu va surveni obligaţie de
despăgubire a angajatorului este de necesitate foarte mare.
Răspunderea materială a salariatului pentru dauna cauzată angajatorului nu are drept
menire asigurarea respectării disciplinei de muncă, ci are scopul său de bază – repararea
(compensarea) prejudiciului cauzat angajatorului prin fapta sa contrară prevederilor legislației
muncii şi/sau a contractului individual de muncă şi/sau contractului colectiv de muncă.

Referințe bibliografice:
1. Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti,
2005.
2. Andrei Popescu, Dreptul Internaţional, Dreptul internaţional al muncii, Editura CH
Beck, Bucureşti, 2006
3. Art.327, alin.1 Codul Muncii al RM din 29 iunie 2003
4. Art.341, alin.2 Codul Muncii al RM din 29 iunie 2003
5. Capşa T. Drepturile salariaţilor în cadrul instituţiilor medicale. Chişinău, revista „Legea
şi viaţa”, iunie 2007, p. 20
6. Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28.03.2003 Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.
7. Constituţia Republicii Moldova Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din
18.08.94.
8. Eufimia Vieru, Dumitru Vieru, Dreptul Muncii, Bucureşti, 2010.
9. N. Sadovei. Modalităţile legale de apărare a drepturilor salariaţilor prin intermediul
sesizării organelor de justiţie a muncii. Chişinău, „Dreptul muncii”, № 3, 2007, p. 24
10. Romandaş Nicolae, Boiştean Eduard, Dreptul colectiv şi individual al Muncii, Chişinău,
2003.
11. Romandaş Nicolae , Eduard Boiştean, Dreptul Muncii, Chşinău, 2007.
7