Minoritatea faptuitorului

Minoritatea faptuitorului este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor, care la momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala nu implinise varsta necesara raspunderii penale. Minorul poate fi iresponsabil. Minoritatea se ia in considerare la momentul savarsirii faptei. Minoritatea inlatura raspunderea penala dar raspunderea civila nu este inlaturata. Fata de minor se poate aplica o pedeapsa sau o masura educativa. Potrivit dispozitiilor din legea 272/2004 fata de minorul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal se poate lua una dintre cele 2 masuri speciale de protectie: - supravegherea specializata - plasament

Eroarea de fapt

Eroarea care inlatura caracterul penal al faptei este definita in doctrina ca reprezentarea gresita a realitatii de cel care savarseste o fapta prevazuta de legea penala din cauza ca nu recunoaste anumite informatii sau are o perceptie gresita a realitatii. Eroarea poate fi clasificata: A. Dupa obiectul asupra caruia poarta, se disting:

a) eroarea de fapt care este reprezentarea gresita a anumitor fapte ale realitatii (varsta). b) eroarea de drept care consta in necunoastarea sau cunoasterea gresita a normei juridice. Eroarea de drept penal nu inlatura caracterul penal al faptei. Pe Noul Cod eroarea de drept o sa fie acceptata in anumite conditii. B. Dupa factorii care determina eroarea, aceasta poate fi: a) eroare prin necunoastere b) inducere in eroare C. Dupa consecintele ce le poate avea, eroarea poate fi: a) eroare esentiala cand reprezinta pentru faptuitorul aflat in eroare o justificare a activitatatii lui si exclude vinovatia (priveste un element de baza). b) eroare neesentiala cand apare ca o scuza pentru faptuitorul aflat in eroare (nu inlatura raspunderea penala). D. Dupa obiectul asupra caruia poarta, eroarea poate fi: a) eroare principala (poarta asupra unui element constitutiv al infractiunii). Exemplu: sustragerea unui bun dintr-un autoturism, loc public. b) eroare secundara (nu priveste un element constitutiv ci doar o circumstanta agravanta de savarsire). E. Dupa posibilitatea inlaturarii erorii, aceasta poate fi: a) eroare vincibila care ar fi putut fi inlaturata daca faptuitorul era mai atent, mai diligent.

b) eroare invincibila cand se datoreaza completei necunoasteri a realitatii si care nu ar fi putut fi inlaturata oricata diligenta ar fi depus faptuitorul (inlatura caracterul penal). Eroarea poate privi ori un element constitutiv ori o circumstanta atenuanta. Eroarea nu se confunda cu indoiala care presupune ca faptuitorul este constient ca nu pot sa isi reprezinte realitatea, caz in care nu ar trebui sa treaca la actiune. Cand apare indoiala a disparut eroarea. Eroarea de fapt are consecinte diferite: a) daca poarta asupra unui element constitutiv - daca fapta prevazuta de legea penala este savarsita in eroare de fapt cu privire la o stare sau imprejurare care sunt prevazute de lege ca elemente constitutive ale infractiunii, nu este infractiune si nu atrage raspunderea penala. - daca fapta este incriminata atat atunci cand este savarsita cu intentie cat si atunci cand este savarsita din culpa, eroarea de fapt va inlatura vinovatia. b) daca poarta asupra unui circumstante se inlatura acel element circumstantial Eroarea de drept penal nu inlatura caracterul penal al faptei Eroarea extrapenala este eroarea cu privire la o norma extrapenala care are aceleasi efecte ca si eroarea de fapt, adica inlatura caracterul infractional al faptei.

Lipsa pericolului social ca si cauza care inlatura caracterul penal al faptei

Lipsa pericolului social ca si cauza care inlatura caracterul penal nu inlatura si alte forme de raspundere juridica pentru ca fapta are un anumit grad de pericol. Lipsa pericolului social care conduce la inlaturarea caracterului penal al unei fapte priveste 2 aspecte: a) fie pericolul social lipseste ca trasatura esentiala a infractiunii b) fie pericolul social lipseste in cazul concret a) Lipsa pericolului social ca trasatura esentiala a infractiunii - cand legea prevede acest lucru pentru anumite fapte determinante Exemplu: arestarea preventiva, perchezitia domiciliara - pericolul social mai este inlaturat pentru anumite acte inerente desfasurarii unor activitati permise de lege Exemplu: jocurile sportive, operatii chirurgicale - sunt considerate ca lipsite de pericol social si faptele comise din culpa daca legiuitorul le-a incriminat numai atunci cand sunt savarsite cu intentie b) Lipsa pericolului social concret - fapta in sine sar incadra intr-un text de lege dar in concret fapta savarsita sa fie lipsita de importanta prin pericolul social minim pe care il prezinta iar pentru combaterea ei, nu este necesara aplicarea unei pedepse. Fapta nu prezinta grad de pericol social necesar unei infractiuni. Pericolul social al faptei (art 18 din Codul Penal) Fapta care prezinta pericol social este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale si pentru sanctiunea careia este necesara aplicarea unei pedepse.

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile sociale aparate de lege si prin continutul ei concret nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Consecinta este acea ca faptuitorului i se aplica o sanctiune de caracter administrativ. Criterii de apreciere a gradului concret de pericol social: - modul si mijloacele de folosire - scopul urmarit de faptuitor - imprejurarile in care fapta a fost comisa - urmarea produsa sau care sar fi putut produce - persoana si conduita infractorului Efecte juridice: - inlaturarea raspunderii penale - sanctiuni administrative de catre procuror sau de catre instanta de judecata