Sunteți pe pagina 1din 12

INFRACTIUNEA DE LUARE DE MITA

Analiza comparativa intre


Codul Penal in vigoare
si noul Cod Penal

Std. TUDOR ANCA


ANUL III - ID
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
CUPRINS

Cap. 1 – Notiuni introductive..................................................................................pag.3

Cap. 2 – Reglementarea infractiunii de luare de mita in cele doua Coduri Penale pag.4

Cap. 3 – Notiune si definitie....................................................................................pag.4

Cap. 4 – Elementele constitutive ale infractiunii.....................................................pag.5

Cap. 5 – Consumarea şi tentativa.............................................................................pag.7

Cap. 6 – Sancţionare.................................................................................................pag.8

Cap. 7 – Analizarea infractiunilor de coruptie din noul Cod Penal raportat la alte acte
normative internationale...........................................................................................pag.9

Cap. 8 – Informaţii tehnice.......................................................................................pag.10

Cap. 9 – Concluzii....................................................................................................pag.10

Bibliografie...............................................................................................................pag.12

2
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
1. Notiuni introductive

Elaborarea şi adoptarea unui nou Cod penal reprezintă un moment crucial în evoluţia legislativă
a oricărui stat. Decizia de a se trece la elaborarea unui nou Cod penal nu este o simplă manifestare a
voinţei politice, ci reprezintă, în egală măsură, un corolar al evoluţiei economico-sociale, dar şi a
doctrinei şi jurisprudenţei.
Profundele transformări în plan politic, social şi economic, care au avut loc în societatea
românească în cele aproape patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului penal în vigoare, şi mai
ales în perioada de după 1989, nu lasă loc pentru nicio îndoială în privinţa necesităţii adoptării unui nou
Cod penal.
Pornind de la aceste premise, pentru elaborarea proiectului noului Cod penal a fost constituită în
cadrul Ministerului Justiţiei o comisie formată din cadre didactice universitare, judecători, procurori, cu
participarea reprezentanţilor Consiliului Legislativ.
Decizia elaborării unui nou Cod penal are la bază o serie de neajunsuri existente în actuala
reglementare, neajunsuri evidenţiate atât de practică, cât şi de doctrină.
Astfel, actualul regim sancţionator penal reglementat de Codul penal în vigoare, supus unor
frecvente intervenţii legislative asupra diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare
neunitară, lipsită de coerenţă, a legii penale, cu repercusiuni asupra eficienţei şi finalităţii actului de
justiţie.
Elaborarea unui nou Cod penal este cerută şi de necesitatea reaşezării în limite normale a
tratamentului sancţionator. În acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat că nu mărirea
exagerată a limitelor de pedeapsă este soluţia eficientă pentru combaterea criminalităţii.
Analiza Codului penal în vigoare pune în evidenţă un alt imperativ al noilor reglementări din
partea specială, şi anume simplificarea pe cât posibil a textelor de incriminare, evitarea suprapunerilor
între diferitele incriminări şi evitarea suprapunerilor cu textele părţii generale. Astfel, în cazul în care o
circumstanţă este prevăzută în partea generală ca şi circumstanţă agravantă generală, ea nu mai trebuie
reluată în conţinutul incriminărilor din partea specială, urmând a se aplica textul general.
Pentru asigurarea unităţii în reglementarea infracţiunilor este necesară includerea în conţinutul
proiectului Codului penal a unor infracţiuni prevăzute în prezent în legi penale speciale şi care au o mai
mare frecvenţă în practica judiciară (infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, infracţiuni informatice,
infracţiuni de corupţie etc.).
Astfel, în proiectul Codului penal trebuie introduse toate acele fapte incriminate în legi speciale,
care merită în mod real o sancţiune penală, iar în aceste cazuri textul incriminator trebuie conceput astfel
încât să se integreze organic în structura proiectului1.
Răspunzând cerinţelor procesului de monitorizare al Comisiei Europene, proiectul are ca punct de
plecare necesitatea elaborării unui nou Cod penal, care să preia elementele ce pot fi menţinute din Codul
în vigoare şi din Legea nr. 301/2004 şi să le integreze pe baza unei concepţii unitare alături de elemente
preluate din alte sisteme de referinţă dar şi din reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene
pentru realizarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.
Proiectul noului Cod penal urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
1. crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de
norme în vigoare existente în actualul Cod penal şi în legile speciale;

1
www.just.ro – Expunere de motive
3
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
2. simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi
cu celeritate în activitatea organelor judiciare;
3. asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal
consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la
care România este parte;
4. transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii
Europene;
5. armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii
Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe recunoaştere şi încredere
reciprocă.
*
Prin atingerea obiectivelor menţionate se va realiza racordarea legislaţiei penale naţionale la
exigenţele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.
De asemenea, în plan social, simplificarea reglementărilor de drept substanţial, coroborată cu
modificările preconizate în proiectul Codului de procedură penală, ar trebui să conducă la asigurarea
previzibilităţii legii penale, precum şi la creşterea încrederii generale în actul de justiţie penală.
Guvernul României a aprobat in data de 7 iulie 2010, la propunerea Ministerului Justiţiei,
proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal (Legea nr. 286/2009).

2. Reglementarea infractiunii de luare de mita in cele doua Coduri Penale

In noul Cod Penal, infractiunea este incriminata in TITLUL V - Infracţiuni de corupţie şi de


serviciu, Capitolul I, art. 288.
În Capitolul I, la stabilirea conţinuturilor infracţiunilor de corupţie s-au avut în vedere, pe de o
parte, reglementarea acestor fapte în Codul penal în vigoare, iar pe de altă parte, dispoziţiile din Legea
nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele produse prin Legea nr. 161/2003,
fără a fi aduse modificări semnificative de fond.
Luarea de mită, în proiect, este incriminată într-o variantă tip, care are un conţinut apropiat de cel
din Codul penal în vigoare.
Într-un alineat distinct este incriminată luarea de mită când este săvârşită de către o persoană care
exercită o profesie de interes public, dar numai în ipoteza comiterii acestei fapte în scopul de a nu
îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în scopul de a nu face un
act contrar acestor îndatoriri. Prin această dispoziţie se rezolvă mult controversata problemă dacă notarul
public, executorul judecătoresc sau alte persoane care execută o funcţie de interes public, pentru care
este necesară o abilitate specială a autorităţilor publice, poate fi sau nu autor al luării de mită.
Pentru realizarea în condiţii mai bune a prevenţiei generale, în cazul normei de incriminare a
luării de mită, s-a prevăzut ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
De asemenea, ca urmare a ratificării de către România a Protocolului adiţional la Convenţia
penală a Consiliului Europei privind corupţia (Legea nr. 260/2004) s-a impus completarea cadrului
infracţiunilor de corupţie cu o prevedere referitoare la extinderea normelor penale respective în privinţa
faptelor de dare şi luare de mită comise de persoanele implicate în soluţionarea litigiilor pe cale de
arbitraj intern sau internaţional (art. 2 - 4 din Protocol).

3. Notiune si definitie

4
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
Noţiunea reglementării şi incriminării acestei fapte este de a preveni şi combate corupţia unor
funcţionari (sau alţi salariaţi) care periclitează grav normala evoluţie a relaţiilor de serviciu precum şi
prestigiul organizaţiilor de stat.
Conform Codul Penal in vigoare, luarea de mita este definita ca fiind fapta functionarului care,
direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini, ori a
intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act
contrar acestor indatoriri2.
Noul Cod Penal incrimineaza aceeasi infractiune astfel: fapta funcţionarului care, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori
acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri3. Totodata, fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită de una dintre
persoanele arătate în art. 175 alin. (2) 4 constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri5.
Se poate observa că, potrivit prevederilor art. 288 din proiectul noului Cod penal, luarea de mită
este definită ca fiind „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde
ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri”, spre
deosebire de reglementarea actuală (art. 254 Cod penal), care defineşte fapta de luare de mită prin
raportare la scop („ … în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor
la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”).
Astfel, forma propusă în Proiect este mai largă, acoperind toate situaţiile în care o persoană ia
mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Modificarea s-a realizat pentru a permite renunţarea la distincţia actuală între luarea de mită şi primirea
de foloase necuvenite, distincţie care nu face decât să creeze dificultăţi în plan probator atunci când
înţelegerea a avut loc înainte de efectuarea actului, dar bunurile s-au remis ulterior6. Art. 288 conţine,
deci, reglementarea actuală prevăzută în art. 254 (luarea de mită) şi cea regăsită în prezent în art. 256.

4. Elementele constitutive ale infractiunii

2.1. Obiectul juridic special

Luarea de mita, indiferent de actul normativ de incriminare, are ca obiect juridic special relatiile
sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune indeplinirea cu probitate
de catre functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a indatoririlor de serviciu.

2
Art. 254 alin.1 din C.pen. in vigoare
3
Art.288 alin.1 din noul Cod Penal
4
Conform Art. 175 din noul Cod Penal este considerat funcţionar în sensul legii penale persoana care exercită o
activitate pentru care a fost învestit de o autoritate publică şi care este supusă controlului acesteia.
5
Art. 288 alin.2 din noul Cod Penal
6
www.e-juridic.manager.ro
5
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
2.2. Obiectul material

Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, luarea de mita este lipsita, de
regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in mod direct un bun,
infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv (de ex, faptuitorul primeste un bun).
Exista opinia ca obiectul material al luarii de mita este constituit din prestatia mituitorului7.

2.3. Subiectul

a.Subiect activ

Atat in Codul Penal in vigoare, cat si in noul Cod Penal subiectul activ este determinat ca fiind
funcţionarul în intelesul lui art.147 C.pen. (conform Codului Penal in vigoare, respectiv art. 175 din noul
Cod). Coautoratul este posibil, dar pentru existenta acestuia este necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea
speciala ceruta de lege autorului.

b.Subiect pasiv

In cazul acestei infractiuni, indiferent de actul normativ care o incrimineaza, subiectul pasiv va fi
statul.

2.4. Latura obiectivă


Luarea de mita are continuturi alternative; putandu-se realiza, sub aspectul elementului material,
fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune. Potrivit Codului Penal in vigoare, actiunea poate consta in
pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin faptuitorului, ori in acceptarea
promisiunii unor astfel de foloase, iar inactiunea consta in nerespingerea de catre acesta a unei asemenea
promisiuni. A pretinde ceva inseamna a cere ceva, a formula o pretentie.
Actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii etc. a actului
pentru a carui indeplinire sau neindeplinire faptuitorul pretinde sau primeste bani ori foloase. Primirea
înseamnă intrarea efectivă a făptuitorului în posesia folosului ilicit. Pretinderea semnifică cererea
exprimată fără dubiu de către făptuitor în sensul că doreşte să primească folosul nelegal. Acceptarea
promisiunii reprezintă încuviinţarea neechivocă privind primirea folosului injust. Nerespingerea
promisiunii ilustrează lipsa oricărei riposte de mituire ce i se face. Elementul material al faptei
inctiminata de art. 254 din Codul Penal in vigoare se săvârşeşte totdeauna înaintea efectuării actului de
serviciu, ori a realizării lui necorespunzătoare.
Analizand prevederile art.288 din noul Cod Penal, observam ca si modalitati ale elementului
material doar primirea, pretinderea si acceptarea, nerespingerea unei promisiuni nemaifiind
incriminata, astfel incat infractiunea nu poate fi savarsita printr-o inactiune.
Fapta se comite în legătură cu un folos necuvenit pe care făptuitorul îl primeşte sau urmează a-l
primi de la mituitor. Prin "folos care nu i se cuvine" făptuitorului înţelegem orice folos material
care\se,constituie o îmbogăţire fără just temei, adică o sporire a activului sau o
diminuare a pasivului patrimoniului făptuitorului pe cale ilicită a executării necorespunzătoare
a atribuţiilor de serviciu. Folosul nelegal poate fi dobândit şi pentru altul.

7
www.scribd.ro
6
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
Folosul ilicit este dobândit (sau urmărit numai) de către autor în schimbul îndeplinirii,
neîndeplinirii ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau, în scopul
efectuării unui act contrar acestor îndatoriri.
Folosul nelegal poate fi remis funcţionarului înainte sau după încălcarea de către acesta a
îndatoririlor de serviciu, cu menţiunea că primirea folosului ulterior efectuării sau neefecturăii actului de
serviciu trebuie să fie precedată de o pretindere, acceptare sau nerespingere a unei promisiuni referitoare
la acel folos dobândit de către funcţionar pentru sine sau pentru altul, acesta fiind, potrivit Codului Penal
in vigoare, şi criteriul esenţial de deosebire a luării de mită de infractiunea de primire de foloase
necuvenite.
Cu toate acestea, in noul Cod Penal, nemaifiind incriminata infractiunea de primire de foloase
necuvenite, nu se mai face distinctie intre momentul primirii, pretinderii sau acceptarii de foloase
necuvenite, astfel incat primirea folosului dupa indeplinirea actului de serviciu nu mai trebuie sa fie
precedata de catre pretinderea sau acceptarea unei promisiuni.
Practica a statuat că infractiunea subzistă chiar dacă folosul pretins sau promis făptuitorului nu i
se mai remite efectiv. Ori de câte ori neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune prin ea
însăşi, luarea de mită va intra în concurs cu acea faptă penală.
Folosul injust poate fi primit sau pretins şi printr-un intermediar.
Infractiunea are ca urmare o stare de pericol pentru desfăşurarea corespunzătoare a serviciului în
unitate al cărui angajat este făptuitorul, precum şi pentru prestigiul acesteia, cele două valori sociale
fiind în fapt inseparabile.

2.5.Latura subiectivă

Indiferent ca facem referire la Codul Penal actual sau la noul Cod Penal, fapta se săvârşeşte cu
intenţie directă sau indirectă, aceasta deoarece scopul activităţii infracţionale este prevăzut de lege. Dar
scopul nu exclude existenţa intenţiei indirecte care apare atunci când făptuitorul nu urmăreşte crearea
stării de pericol pentru relaţiile sociale de serviciu, ci numai acceptată posibilitatea producerii ei.
Conform opiniilor exprimate in doctrina8, infractiunea de luare de mita se savarseste numai cu intentie
directa; faptuitorul isi da seama, in momentul savarsirii faptei, ca banii sau foloasele pe care le pretinde
sau primeste ori care constituie obiectul promisiunii pe care o accepta sau nu o respinge, nu i se cuvin si
cu toate acestea, el vrea sa le pretinda sau sa le primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga promisiunea
ce i s-a facut.Când fapta se săvârşeşte prin intermediar, funcţionarul trebuie să ştie că intermediarul
acţionează în numele său şi, cel puţin, să accepte anticipat acesta.

5.Consumarea şi tentativa

Fapta este pe deplin consumată o dată cu realizarea oricăruia din modalităţile normative ale
elementului material. Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanţă, din punct de vedere
al consumării faptei, numai în ceea ce priveşte modalitatea primirii, potrivit Codului Penal in vigoare.
Inţelegerea făptuitorului cu mituitorul în sensul unei ulterioare obţineri a folosului material, efectuată
înainte sau în timpul realizării actului de serviciu, face ca să existe infracţiunea în formă consumată.
Avand in vedere prevederile noului Cod Penal, infractiunea se va consuma in momentul primirii
folosului necuvenit, chiar daca nu a existat o intelegere intre mituitor si faptuitor anterior efectuarii
actului de catre functionar, intrucat, asa cum am precizat anterior, in noul act normativ, legiuitorul nu

8
www.euroavocatura.ro
7
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
mai face distinctie intre luarea de mita si primirea de foloase necuvenite, fiind ambele infractiuni
incriminate conform art. 288 din noul Cod Penal.

Tentativa nu se pedepseşte, nefiind posibilă la această infracţiune.

6.Sancţionare

Actualul Cod Penal prevede pentru infractiunea prev. de art.254, alin.1 pedeapsa cu inchisoarea
de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar pentru cazul prevazut la alin. 29, pedeapsa este
inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, aceasta fiind o forma agravata a infractiunii.
Atunci când fapta a fost comisă de un funcţionar cu atribuţii de control (o
calificare specială a subiectului infracţiunii) limita maximă a pedepsei va fi mai mare - 15 ani.
Raţiunea textului este de a descuraja pe cei care eventual sunt tentaţi să ia mită în îndeplinirea unor
atribuţii de serviciu care vizează acte de control.
In ultimul aliniat se prevede că banii sau alte valori care au făcut obiectul luării de mită
se confiscă, iar dacă nu se găsesc făptuitorul este obligat la plata echivalentului în bani.
Nu pot fi confiscate decât bunurile remise în mod efectiv făptuitorului, acesta nu poate fi obligat la plata
echivalentului unor bunuri pe care doar le-a pretins, i-au fost promise, ori chiar le-a restituit mituitorului.
Analizand noul Cod Penal, observam o diminuare a pedepsei, infractiunea fiind sanctionata cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Mai mult decat atat , noul Cod
Penal nu mai prevede varianta agravata a infractiunii de luare de mita. In ceea ce priveste aplicarea unei
pedepse complementare, noul act normativ precizeaza strict drepturile de care va fi privat faptuitorul
infractiunii de luare de mita, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Mai mult decat atat, art.288 alin.3 din noul Cod Penal prevede o forma atenuata a infractiunii
sancţionand infracţiunea de luare de mită, dacă a fost săvârşită de o altă persoană decât cele arătate în
art. 175 (deci, fapta de luare de mită săvârşită de alte persoane decât funcţionarii), prin reducerea
limitelor speciale ale pedepsei la jumătate. În această categorie sunt incluşi, spre exemplu, profesorii,
medicii etc.

O asemanare intre cele doua Coduri este reprezentata de reglementarea privind confiscarea
banilor, valorilor sau oricaror alte bunuri primite de catre functionar din partea mituitorului. In ceea ce
priveste confiscarea speciala, noul Cod Penal va avea urmatorul cuprins10:
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a
cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane,
aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

9
Art. 254 alin. 2 din C.pen. in vigoare: Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu
atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
10
Art. 112 din noul Cod Penal - Confiscarea specială
8
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau
pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.
(2) În cazul prevăzut în alin.(1) lit.b) şi c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit
disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent
bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la
aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de
legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu
aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca
echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.
(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin.(1) lit.b) - e) nu se găsesc, în locul lor se
confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse
confiscării precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin.(1) lit.b) şi c).

7. Analizarea infractiunilor de coruptie din noul Cod Penal raportat la alte acte normative
internationale

Infracţiunile de corupţie, cuprinse în Capitolul I al Titlului V, au fost elaborate având în vedere


pe de o parte, reglementarea acestor fapte în Codul penal în vigoare, iar pe de altă parte, dispoziţiile din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi
completările ulterioare, inclusiv cele produse prin Legea nr. 161/2003 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
Reglementarea propusă în proiectul noului Cod penal a avut în vedere analizarea legislaţiei
statelor europene. Astfel, au fost analizate prevederile privind infracţiunile de corupţie prezente în
următoarele acte normative:
1. Codul penal german
2. Codul penal finlandez
3. Codul penal suedez
4. Codul penal portughez
5. Codul penal estonian
6. Codul penal provizoriu al provinciei Kosovo, elaborat de către Misiunea de Administraţie Interimară
a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK/REG/2003/25 Official Gazette 6 July 2003).
Din analiza legislaţiei comparate menţionată mai sus, se poate observa că pedepsele propuse de
proiectul noului Cod penal pentru infracţiunile de luare şi dare de mită sunt în concordanţă cu cele
existente în Germania (maxim 5 ani închisoare), Finlanda (maxim 2 ani, în varianta tip şi maxim 4 ani
închisoare pentru varianta agravată), Estonia (maxim 3 ani, în varianta tip şi maxim 5 ani închisoare
pentru varianta agravată, în cazul dării de mită şi maxim 5 ani, în varianta tip şi maxim 10 ani închisoare
pentru varianta agravată, în cazul luării de mită ), Suedia ( închisoare până 2 ani în cazul infracţiunilor
de dare de mită şi luare de mită şi închisoare de până la 6 luni în cazul infracţiunii privind aceptarea de

9
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
foloase necuvenite), Portugalia ( închisoare de la 6 luni la 1,2,5 sau 8 ani), precum şi în Kosovo (maxim
5 în cazul luării de mită şi maxim 3 ani în cazul dării de mită)11.
De asemenea, pentru redactarea textelor, au fost avute în vedere şi următoarele instrumente
internaţionale :
- Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată de România,
prin Legea nr. 27/2002.
- Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia, ratificată de
România, prin Legea nr. 260/2004.
- Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul
privat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 192 din 31 iulie 2003.

8.Informaţii tehnice

La nivelul Ministerului Justiţiei au fost constituite două comisii de redactare pentru elaborarea
legilor de punere în aplicare a noilor coduri substanţiale – Codul civil şi Codul penal – din acestea
făcând parte, pe lângă experţi din cadrul Ministerului Justiţiei, şi teoreticieni şi practicieni cu experienţă
în domeniul dreptului civil şi penal. Activitatea comisiilor s-a desfăşurat pe parcursul a aproximativ
patru luni.
În privinţa noului Cod Penal, activitatea comisiei a urmărit, în principal, aspecte precum:
- abrogarea unor texte de incriminare din legislaţia specială, ca urmare a cuprinderii acestora în Partea
specială a noului Codului penal, ori pentru înlăturarea suprapunerii inutile a unor texte care protejează
aceleaşi valori sociale;
- adaptarea pedepselor pentru infracţiunile care rămân în legislaţia specială potrivit logicii sancţionatorii
a noului Cod penal;
- actualizarea trimiterilor la normele din Partea specială a Codului penal făcute de textele din legislaţia
specială;
- dezincriminarea unor fapte prevăzute în legislaţia specială şi contravenţionalizarea acestora, acolo
unde este cazul.
Proiectul de lege este structurat în 4 titluri, 6 capitole şi 251 de articole. Cele 4 titluri
reglementează aspecte precum: aplicarea în timp a legii penale; modificarea şi completarea unor acte
normative care cuprind dispoziţii penale – rezultatul unei analize a legislaţiei penale în vigoare, realizată
pentru prima dată după mai multe decenii; dispoziţii legate de interpretarea şi completarea unor texte din
Codul penal; dispoziţii finale şi tranzitorii, inclusiv în sensul prevederii unui termen de promovare a
unor proiecte de lege esenţiale pentru reforma sistemului judiciar în materie penală – proiectul de lege
privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune şi proiectul de lege privind executarea
pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

9. Concluzii

Analizand continutul constitutiv al infractiunii de luare de mita prin prisma celor doua Coduri
Penale, am putut observa faptul ca nu s-au adus modificari esentiale in ceea ce priveste incriminarea
acestei fapte, cu mentiunea ca noul Cod Penal nu mai prevede nerespingerea unei promisiuni, ca
modalitate a elementului material al infractiunii.
Totodata noul Cod Penal nu mai incrimineaza separat infractiunea de primire de foloase
necuvenite, astfel incat savarsirea acestei fapte se va incadra la prevederile art. 288 din noul Cod Penal.

11
www.just.ro
10
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
Astfel, forma expusa în noul Cod Penal este mai largă, acoperind toate situaţiile în care o persoană ia
mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Modificarea s-a realizat pentru a permite renunţarea la distincţia actuală între luarea de mită şi primirea
de foloase necuvenite, distincţie care nu face decât să creeze dificultăţi în plan probator atunci când
înţelegerea a avut loc înainte de efectuarea actului, dar bunurile s-au remis ulterior. Art. 288 conţine,
deci, reglementarea actuală prevăzută în art. 254 (luarea de mită) şi cea regăsită în prezent în art. 256
(primirea de foloase necuvenite).
Mai mult decât atât, art. 288 din proiect sancţionează orice fel de acceptare a unei sume de bani
sau de alte foloase, tacită sau expresă, astfel încât, deşi nerespingerea primirii unei sume de bani ori alte
foloase nu este prezentă în art. 288, persoana căreia i se oferă bani va comite infracţiunea de luare de
mită, dacă acceptarea este tacită.
În acelaşi sens sunt şi prevederile Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la
27 ianuarie 1999, ratificată de România, prin Legea nr. 27/200212, care prin art. 3, arată că „fiecare
parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca
infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii
săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru
altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine să
îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale.” Prin urmare, textul propus prin art. 288 din proiect
este în concordanţă cu Convenţia menţionată, aceasta nefăcând referire la fapta funcţionarului de a nu
respinge promisiunea de bani sau alte foloase. O dispoziţie similară se regăseşte şi în art. 2 alin.(1) lit.b)
din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2003/568/JAI din 22 iulie 2003, referitoare la lupta
împotriva corupţiei în sectorul privat. Potrivit acestui text, Statele membre trebuie să sancţioneze fapta
„de a solicita sau de a primi, direct sau prin intermediul unui terţ, un folos necuvenit de orice natură,
pentru sine sau pentru un terţ, ori de a accepta promisiunea unui asemenea avantaj, pentru a îndeplini
ori a se abţine de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea atribuţiilor sale”.
Mai trebuie adăugat faptul că noul Cod Penal prevede în mod explicit că primirea folosului
necuvenit se poate face şi în beneficiul unei alte persoane decât funcţionarul mituit – „primeşte (...)
pentru sine sau pentru altul” – ipoteză care nu era explicit reglementată în legea în vigoare.
Referitor la art. 288 alin.(2) din Proiect, precizăm că este incriminată luarea de mită când este
săvârşită de către o persoană care exercită o profesie de interes public [cu referire la art. 175 alin.(2)],
dar numai în ipoteza comiterii acestei fapte în scopul de a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act
privitor la îndatoririle sale legale sau în scopul de a nu face un act contrar acestor îndatoriri. Prin această
dispoziţie se rezolvă mult controversata problemă dacă notarul public, executorul judecătoresc sau alte
persoane care execută o funcţie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a
autorităţilor publice, poate fi sau nu autor al luării de mită. În cazul acestor persoane nu se pune
problema de a lua mită pentru a face un act conform îndatoririlor lor, dat fiind că pentru aceste acte
persoanele în cauză îşi stabilesc un onorariu.
De asemenea, art. 288 alin.(3) din noul Cod sancţionează infracţiunea de luare de mită, dacă a
fost săvârşită de o altă persoană decât cele arătate în art. 175 (deci, fapta de luare de mită săvârşită de
alte persoane decât funcţionarii), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. În această categorie
sunt incluşi, spre exemplu, profesorii, medicii etc.
Pentru realizarea în condiţii mai bune a prevenţiei generale, în cazul normei de incriminare a
luării de mită, s-a prevăzut ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

12
Publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 30 ianuarie 2002
11
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
In ceea ce priveste sanctionarea infractiunii, observam o diminuare a limitelor pedepsei
prevazuta de art. 254 din actualul Cod Penal, eliminarea variantei agravate, precum si introducerea la
alin.3 al art. 288 din noul Cod Penal a unei variante atenuate. Avand in vedere evenimentele tot mai
recente din tara noastra si amploarea pe care acestea au capatat-o, tendinta este aceea de a pune la
indoiala vointa legiuitorului in ceea ce priveste sanctionarea acestei infractiuni. Prin urmare, modalitatea
de incriminare a acestei infractiuni a ridicat probleme si controverse in doctrina, atat in ceea ce priveste
modalitatile de savarsire a infractiunii de luare de mita, precum si diminuarea pedepselor aplicate prin
actualul Cod Penal.
BIBLIOGRAFIE

1. Codul Penal in vigoare

2. Noul Cod Penal

3. www.e-juridic.manager.ro

4. www.euroavocatura.ro

5. www.scribd.ro

6. www.just.ro – Expunere de motive

7. Legea nr. 27/2002

8. Forma adoptată de Guvernul României şi aflată în dezbatere


parlamentară a proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a
Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte
normative care cuprind dispoziţii penale

12
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA