Sunteți pe pagina 1din 13

INFRACTIUNEA DE DARE DE MITA

Analiza comparativa intre


Codul Penal in vigoare
si noul Cod Penal

Std. TUDOR ANCA


ANUL III - ID
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”

CUPRINS

Cap. 1 – Notiuni introductive.........................................................................................pag.3

Cap. 2 – Reglementarea infractiunii de luare de mita in cele doua Coduri Penale pag.4

Cap. 3 – Notiune si definitie...........................................................................................pag.4

Cap. 4 – Elementele constitutive ale infractiunii..........................................................pag.5

Cap. 5 – Consumarea şi tentativa..................................................................................pag.9

Cap. 6 – Sancţionare.......................................................................................................pag.9

Cap. 7 – Analizarea infractiunilor de coruptie din noul Cod Penal raportat la alte acte
normative internationale..............................................................................................pag.10

Cap. 8 – Informaţii tehnice...........................................................................................pag.11

Cap. 9 – Concluzii.........................................................................................................pag.12

Bibliografie....................................................................................................................pag.13

2
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
1. Notiuni introductive

Elaborarea şi adoptarea unui nou Cod penal reprezintă un moment crucial în evoluţia
legislativă a oricărui stat. Decizia de a se trece la elaborarea unui nou Cod penal nu este o simplă
manifestare a voinţei politice, ci reprezintă, în egală măsură, un corolar al evoluţiei economico-
sociale, dar şi a doctrinei şi jurisprudenţei.
Profundele transformări în plan politic, social şi economic, care au avut loc în societatea
românească în cele aproape patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului penal în vigoare, şi
mai ales în perioada de după 1989, nu lasă loc pentru nicio îndoială în privinţa necesităţii adoptării
unui nou Cod penal.
Pornind de la aceste premise, pentru elaborarea proiectului noului Cod penal a fost
constituită în cadrul Ministerului Justiţiei o comisie formată din cadre didactice universitare,
judecători, procurori, cu participarea reprezentanţilor Consiliului Legislativ.
Decizia elaborării unui nou Cod penal are la bază o serie de neajunsuri existente în actuala
reglementare, neajunsuri evidenţiate atât de practică, cât şi de doctrină.
Astfel, actualul regim sancţionator penal reglementat de Codul penal în vigoare, supus unor
frecvente intervenţii legislative asupra diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare
neunitară, lipsită de coerenţă, a legii penale, cu repercusiuni asupra eficienţei şi finalităţii actului de
justiţie.
Elaborarea unui nou Cod penal este cerută şi de necesitatea reaşezării în limite normale a
tratamentului sancţionator. În acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat că nu mărirea
exagerată a limitelor de pedeapsă este soluţia eficientă pentru combaterea criminalităţii.
Analiza Codului penal în vigoare pune în evidenţă un alt imperativ al noilor reglementări din
partea specială, şi anume simplificarea pe cât posibil a textelor de incriminare, evitarea
suprapunerilor între diferitele incriminări şi evitarea suprapunerilor cu textele părţii generale.
Astfel, în cazul în care o circumstanţă este prevăzută în partea generală ca şi circumstanţă
agravantă generală, ea nu mai trebuie reluată în conţinutul incriminărilor din partea specială,
urmând a se aplica textul general.
Pentru asigurarea unităţii în reglementarea infracţiunilor este necesară includerea în
conţinutul proiectului Codului penal a unor infracţiuni prevăzute în prezent în legi penale speciale
şi care au o mai mare frecvenţă în practica judiciară (infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere,
infracţiuni informatice, infracţiuni de corupţie etc.).
Astfel, în proiectul Codului penal trebuie introduse toate acele fapte incriminate în legi
speciale, care merită în mod real o sancţiune penală, iar în aceste cazuri textul incriminator trebuie
conceput astfel încât să se integreze organic în structura proiectului1.
Răspunzând cerinţelor procesului de monitorizare al Comisiei Europene, proiectul are ca punct de
plecare necesitatea elaborării unui nou Cod penal, care să preia elementele ce pot fi menţinute din
Codul în vigoare şi din Legea nr. 301/2004 şi să le integreze pe baza unei concepţii unitare alături
de elemente preluate din alte sisteme de referinţă dar şi din reglementările adoptate la nivelul
Uniunii Europene pentru realizarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.
Proiectul noului Cod penal urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
1
www.just.ro – Expunere de motive
3
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
1. crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile
de norme în vigoare existente în actualul Cod penal şi în legile speciale;
2. simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară
şi cu celeritate în activitatea organelor judiciare;
3. asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului
penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte;
4. transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul
Uniunii Europene;
5. armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale
Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe recunoaştere şi
încredere reciprocă.
*
Prin atingerea obiectivelor menţionate se va realiza racordarea legislaţiei penale naţionale la
exigenţele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.
De asemenea, în plan social, simplificarea reglementărilor de drept substanţial, coroborată
cu modificările preconizate în proiectul Codului de procedură penală, ar trebui să conducă la
asigurarea previzibilităţii legii penale, precum şi la creşterea încrederii generale în actul de justiţie
penală.
Guvernul României a aprobat in data de 7 iulie 2010, la propunerea Ministerului Justiţiei,
proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal (Legea nr. 286/2009).

2. Reglementarea infractiunii de dare de mita in cele doua Coduri Penale

In noul Cod Penal, infractiunea este incriminata in TITLUL V - Infracţiuni de corupţie şi


de serviciu, Capitolul I, art. 289.
În Capitolul I, la stabilirea conţinuturilor infracţiunilor de corupţie s-au avut în vedere, pe de
o parte, reglementarea acestor fapte în Codul penal în vigoare, iar pe de altă parte, dispoziţiile din
Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele produse prin Legea nr.
161/2003, fără a fi aduse modificări semnificative de fond.
Darea de mită, în noul Cod Penal, este incriminată într-o variantă tip, care are un conţinut
apropiat de cel din Codul penal în vigoare. Cu toate acestea, se introduce un nou articol care face
referire la calitatea persoanei care primeste mita, respectiv o alta persoana decat cele prevazute la
art.175 (functionar), aceasta situatie reprezentantd o cauza de atenuare a pedepsei.
De asemenea, ca urmare a ratificării de către România a Protocolului adiţional la Convenţia
penală a Consiliului Europei privind corupţia (Legea nr. 260/2004) s-a impus completarea cadrului
infracţiunilor de corupţie cu o prevedere referitoare la extinderea normelor penale respective în
privinţa faptelor de dare şi luare de mită comise de persoanele implicate în soluţionarea litigiilor pe
cale de arbitraj intern sau internaţional (art. 2 - 4 din Protocol).

3. Notiune si definitie

Noţiunea reglementării şi incriminării acestei fapte este de a preveni şi combate corupţia


unor funcţionari (sau alţi salariaţi) care periclitează grav normala evoluţie a relaţiilor de serviciu
precum şi prestigiul organizaţiilor de stat.
4
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
Conform Codul Penal in vigoare, darea de mita este definita ca fiind promisiunea, oferirea
sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile aratate în art. 2542.
Noul Cod Penal incrimineaza aceeasi infractiune astfel: promisiunea, oferirea sau darea de
bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 2883.
Se poate observa astfel ca noul Cod Penal nu a adus nicio modificare in ceea ce priveste
incriminarea acestei fapte, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase fiind savarsite tot
in conditiile prevazute la infractiunea de luare de mita. Cu toate acestea, analizand prevederile art.
288 din noul Cod Penal observam ca scopul urmarit de catre mituitor este si acela ca functionarul
mituit sa urgenteze îndepliniriea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, acest scop nefiind
prevazut in actualul Cod Penal.
Astfel, forma propusă în Proiect este mai largă, acoperind toate situaţiile în care o persoană
ofera mita în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act
privitor la îndatoririle de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri
ale unui functionar.

4. Elementele constitutive ale infractiunii

2.1. Obiectul juridic special

Darea de mita, indiferent de actul normativ de incriminare, are ca obiect juridic special
relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu.

2.2. Obiectul material

Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, darea de mita este lipsita,
de regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in mod direct un bun,
infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv (de ex, faptuitorul da un bun).
Exista opinia ca obiectul material al darii de mita este constituit din prestatia mituitorului4.

2.3. Subiectul

a.Subiect activ

Atat in Codul Penal in vigoare, cat si in noul Cod Penal subiectul activ nu este determinat,
putand fi orice persoana.

b.Subiect pasiv

Subiectul pasiv general este statul ale carei interese sunt lezate prin savarşirea faptelor, iar
subiect pasiv special este, intotdeauna, organizatia de stat sau obşteasca in a carui serviciu se afla
functionarul care primeste mita.

2
Art. 255 alin.1 din C.pen. in vigoare
3
Art.289 alin.1 din noul Cod Penal
4
www.scribd.ro
5
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
2.4. Latura obiectivă

Elementul material al infractiunii prevazute de art. 255 din actualul Cod Penal, dar si de art.
289 din noul Cod Penal se poate realiza in trei variante normative: promisiunea, oferirea sau
darea de bani ori alte foloase, functionarului in modurile aratate si cu scopurile prevazute de lege.
Promisiunea reprezinta aranjamentul, fagaduiala, obligatia pe care si-o asuma o persoana
fata de un functionar, de a-i remite in viitor – intr-un termen determinat sau nedeterminat – o suma
de bani sau alte foloase5. Promisiunea poate fi facuta verbal sau in scris, poate sa fie expresa sau
implicita ori aluziva. Dar, chiar daca foloasele promise nu sunt determinate sub aspectul cantitatii si
calitatii, promisiunea trebuie sa fie serioasa si nu vaga ori imposibil de realizat 6. Pentru realizarea
elementului obiectiv al infractiunii, promisiunea, indiferent de modul in care ar fi facuta, trebuie sa
ajunga la cunostinta destinatarului, insa nu se cere ca functionarul caruia ii este adresata sa
înteleaga exact despre ce estevorba. Altfel, ar însemna ca vinovatia celui ce promite trebuie
înlaturata numai pentru ca un functionar nu pricepe ce i se cere cu toate ca i se face o promisiune
clara. De altfel, promisiunea nu implica neaparat actul corelativ al acceptarii sau nerespingerii, ea
fiind, in principiu, act unilateral al celui care urmareste sa corupa pe functionar7.
Oferirea consta in actiunea mituitorului de a propune functionarului sa-i dea bani ori alte
foloase, însotita de prezentarea acestora sau de punerea lor la dispozitia acestuia, daca va actiona in
scopurile prevazute. Oferta trebuie sa fie precisa, neechivoca si sa ajunga la cunostinta
functionarului indiferent de modurile in care este realizata8. Pentru existenta elementului material al
laturii obiective a infractiunii in acesta modalitate, ca si in aceea a promisiunii, nu este necesar ca
oferta mituitorului sa fie acceptata de catre functionar. Refuzul functionarului de a accepta oferta
este lipsit de relevanta pentru existenta infractiunii de dare de mita, neconstituind o componenta a
acesteia13. Astfel, s-a decis ca întruneste elementele infractiunii de dare de mita fapta unei
persoane care a pus pe biroul unui expert un plic continând o suma de bani, afirmând ca reprezinta
multumirea pentru expertiza ce urma a fi efectuata a doua zi, iar la refuzul acestuia, a plecat fara sa-
si ridice plicul9.
S-a mai sustinut, pe buna dreptate, ca oferta trebuie sa porneasca din initiativa mituitorului,
sa fie voluntara si spontana10. Desigur, oferta poate fi precedata de promisiune, dar, in acest caz,
infractiunea se consuma odata cu formularea promisiunii. Deosebirea „oferirii” de „promisiune” a
fost considerata imprecisa. Oferirea difera totusi de promitere prin aceea ca se realizeaza intr-un
viitor mai apropiat.
In plus, ceea ce caracterizeaza oferta este prezentarea banilor sau foloaselor ce constituie
obiectul mitei. Prin urmare, oferta nu este afectata de vreun termen. Spre deosebire de oferta,
promisiunea priveste sume de bani sau foloase viitoare, in sensul ca nu sunt prezentate sau puse la
dispozitia functionarului in momentul formularii sale; ea este afectata de un termen oarecare.
Darea de bani sau alte foloase consta in actiunea mituitorului de a înmâna, a preda celui
mituit aceste valori; ea implica, in mod necesar, actiunea corelativa a celui mituit de a le primi. Este
5
C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache – Institutii de drept penal.Curs selectiv pentru licenta 2006-
2007 Ed. Trei Bucuresti 2006 pg. 449
6
V. Dobrinoiu – Coruptia in dreptul penal roman Ed. Atlas Lex Bucuresti 1995, pag. 215
7
Trib. Suprem dec.pen. nr. 1357/1965 in CD pg. 356
8
H.Diaconescu - Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu aceasta Ed. All
Beck Bucuresti 2004 pg. 80
9
Trib. Judetean Cluj, dec. pen. nr. 23/1976 citata de V. Dobrinoiu op.cit. pg. 218
10
V. Dobrinoiu op. cit. pg. 216
6
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
indiferent daca banii sau folosul au fost dati din proprie initiativa sau cedând solicitarilor
functionarului. Codul penal român nu prevede ca modalitate de savâraire a infractiunii de dare de
mita si simpla acceptare a pretentiei functionarului. Evident, o asemenea acceptare a cererii
functionarului, neconcretizata intr-o actiune consecutiva de dare, ar fi echivoca si nu ar prezenta
pericol social.
Pentru întregirea laturii obiective a infractiunii de dare de mita este necesara îndeplinirea
unor conditii.
Prima conditie consta in aceea ca promisiunea, oferirea sau darea sa aiba ca obiect bani sau
alte foloase.
A doua conditie este ca banii sau foloasele promise, oferite sau date sa fie necuvenite, sa nu
fie datorate potrivit legii, deci sa aiba caracter de retributie, sa constituie plata sau rasplata in
vederea efectuarii unui act determinat, aratat in mod explicit. Foloasele sunt necuvenite si atunci
când se promite, se ofera, se da peste ceea ce este datorat.
In cazul primei modalitati de realizare a elementului material (promisiunea), darea efectiva a
mitei poate avea loc si dupa îndeplinirea actului de serviciu solicitat, deoarece infractiunea s-a
consumat odata cu formularea promisiunii.
Alta conditie este aceea ca actul pentru a carui îndeplinire, neîndeplinire etc., subiectul activ
promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale
functionarului ori un act contrar acestor îndatoriri. Cu siguranta, nu va exista dare de mita atunci
când functionarul caruia i s-a promis, oferit sau dat foloasele nu are competenta de a efectua actul
in vederea caruia particularul a comis fapta. In acest sens s-a decis ca nu constituie infractiune de
dare de mita fapta unei persoane de a oferi o suma de bani secretarului tehnic al unei comisii pentru
solutionarea litigiilor de munca, in vederea obtinerii unei solutii favorabile, întrucât secretarul
tehnic al acestei comisii nu face parte din compunerea comisiei. Spre deosebire de darea de mita
pentru a carei existenta promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase trebuie savarsite
pentru a-l determina pe functionar sa îndeplineasca, sa nu îndeplineasca ori sa întârzie îndeplinirea
unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor îndatoriri, in cazul
infractiuni prevazute si pedepsite de art. 82 din legea 78/2000 aceleasi actiuni definind elementul
material al laturii obiective au in vedere numai îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle de serviciu. Intârzierea îndeplinirii de catre functionar a unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri nu mai sunt prevazute in categoria
obiectivelor pentru a caror realizare se promite, ofera sau se dau bani ori alte foloase si care
determina existenta laturii obiective a infractiuni examinate.
Excluderea acestor doua obiective din categoria celor vizate prin promisiunea, oferirea,
darea de mita, ca elemente ale laturii obiective a infractiuni poate fi rezultatul unei omisiuni a
legiuitorului dar poate exprima si vointa acestuia11.
O ultima conditie semnalata in literatura juridica este ca promisiunea de bani sau alte foloase
sa fie serioasa. Seriozitatea promisiunii, oferirii sau darii de bani ori alte foloase sta nu numai in
modul in care sunt facute ci si in aptitudinea lor de a corupe. Ele sunt serioase numai daca au
aptitudinea, capacitatea de a corupe.
Legea nu cere existenta unei anumite proportii, unei anumite echivalente intre sumele de
bani ori alte foloase, pe de o parte si actul, serviciile functionarului pe de alta parte, dar impune ca
acestea sa aiba aptitudinea de a corupe, sa fie serioase. Stabilirea , determinarea seriozitatii,

11
H. Diaconescu op.cit. pg. 154
7
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
aptitudinii de a corupe, a actiunii faptuitorului reprezinta prerogativa procurorului in faza de
urmarire penala si a judecatorului in faza judecatii.
Urmarea imediata a infractiuni consta in starea de pericol creata pentru normala si buna
desfasurare a activitatii institutiilor, organelor de stat, serviciilor publice sau a altor agenti
economici, pentru corectitudinea functionarului in exercitarea atributiilor de serviciu. Starea de
pericol, urmarea socialmente periculoasa, apare in momentul in care mituitorul promite, ofera sau
da functionarului bani sau alte foloase in schimbul serviciilor acestuia, a actiunii prestate de el,
neconditionat de faptul daca aceasta s-a realizat sau nu.
Între fapta savarsita si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, in sensul ca tocmai
activitatea de promitere, oferire sau dare de mita a creat starea de pericol pentru activitatea
institutiilor amintite. Daca o asemenea stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite este urmarea
altor cauze (incompetenta, superficialitatea functionarului), atunci nu se mai poate vorbi de un
raport de cauzalitate specific infractiuni analizate, ci eventual unul specific altor infractiuni (de
exemplu, neglijenta in serviciu)12.

2.5 Latura subiectiva

Sub aspect subiectiv, infractiunea de dare de mita se comite numai cu intentie directa13. Din
punctul nostru de vedere, nu poate fi imaginata ipoteza in care mituitorul nu urmarese crearea starii
de pericol pentru relatiile sociale de serviciu ci accepta doar acest deznodamânt atâta timp cât stie
ca banii, sau foloasele pe care le promite, le ofera sau le da unui functionar nu i se cuvin acestuia ci
reprezinta o retributie. El are reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizatiilor de stat,
etc. precum si a inevitabilitatii producerii acestui rezultat.
Împartim opinia potrivit careia intentia in cazul darii de mita este calificata de scop, chiar
daca textul de lege foloseste acest termen intr-un mod care poate crea ambiguitati. Asa cum s-a
aratat in doctrina14, prin scop ca element al continutului subiectiv al infractiuni se întelege
„finalitatea urmarita prin savarsirea faptei, obiectivul propus si reprezentat de faptuitor ca rezultat
al actiunii sau inactiunii sale”. Daca mobilul faptei face sa apare in constiinta faptuitorului
necesitatea unei anumite activitati de natura sa satisfaca impulsul intern, scopul presupune
reprezentarea clara a rezultatului acelei activitati însotita de dorinta atingerii sale.
Cu toate ca potrivit art. 255 al. 1 C.p. promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase
trebuie realizata in modurile si scopurile aratate in art. 254 C.p., este evident ca scopurile celor doi
participanti la infractiunea bilaterala (mituitul si mituitorul) nu sunt comune, dupa cum intr-un
contract de drept privat acordul cocontractantilor nu semnifica identitatea ori suprapunerea
scopurilor lor. Scopul fiecaruia este ca, in urma propriei prestatii, sa obtina o contraprestatie.
Asadar, pentru mituit scopul este sa obtina un avantaj material sau alt folos, în vreme ce pentru
mituitor scopul este îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii ori efectuarea unui act
contrar îndatoririlor de serviciu de catre functionar.
Între latura obiectiva si latura subiectiva a infractiuni trebuie sa existe o deplina
concordanta, in sensul ca fapta, in materialitatea ei trebuie sa prezinte toate trasaturile infractiuni si,
totodata, faptuitorul sa fi avut reprezentarea acelor trasaturi, adica sa-si fi dat seama ca savârseste
acea infractiune. Altfel, ne aflam fie in fata unei erori de fapt asupra unei împrejurari esenaiale
12
V. Dobrinoiu op. cit. pg. 221
13
T. Toader Drept penal roman. Pertea speciala Casa de editura si presa „Sansa” Bucuresti 1994 pg. 350
14
C.Bulai, A. Filipas, C. Mitrache op.cit. pg. 45
8
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
pentru existenta infractiuni, fie in fata unei fapte putative – situatii ce exclud caracterul penal al
faptei.

5.Consumarea şi tentativa

Fapta este pe deplin consumată odată cu realizarea oricăruia din modalităţile normative ale
elementului material. Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanţă, din punct de
vedere al consumării faptei, numai în ceea ce priveşte modalitatea darii, potrivit Codului Penal in
vigoare. Inţelegerea făptuitorului cu mituitul în sensul unei ulterioare obţineri a folosului material,
efectuată înainte sau în timpul realizării actului de serviciu, face ca să existe infracţiunea în formă
consumată.

Tentativa nu se pedepseşte, nefiind posibilă la această infracţiune.

6.Sancţionare

Actualul Cod Penal prevede pentru infractiunea prev. de art.255, alin.1 pedeapsa cu
inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Analizand noul Cod Penal, observam o diminuare a pedepsei, infractiunea fiind sanctionata
cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Mai mult decat atat, art.289 alin.(2) din noul Cod Penal prevede o
forma atenuata a infractiunii sancţionand infracţiunea de luare de mită, dacă a fost săvârşită în
legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art. 175. În această categorie sunt incluşi, spre
exemplu, profesorii, medicii etc.
Conform alin. (4), coroborat cu art.254, alin. (3), banii sau alte valori care au făcut obiectul
darii de mită se confiscă, iar dacă nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului în
bani.
Nu pot fi confiscate decât bunurile remise în mod efectiv făptuitorului, acesta nu poate fi obligat la
plata echivalentului unor bunuri pe care doar le-a promis, sau au fost promise.
Observam o asemanare intre cele doua Coduri este reprezentata de reglementarea privind
confiscarea banilor, valorilor sau oricaror alte bunuri date de catre mituitor. In ceea ce priveste
confiscarea speciala, noul Cod Penal va avea urmatorul cuprins15:
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a
cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.
15
Art. 112 din noul Cod Penal - Confiscarea specială
9
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
(2) În cazul prevăzut în alin.(1) lit.b) şi c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este
vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin
echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia
bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei
prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu
aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca
echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.
(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin.(1) lit.b) - e) nu se găsesc, în locul lor se
confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse
confiscării precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin.(1) lit.b)
şi c).
O alta asemanare intre cele doua acte normative este cauza care inlatura caracterul penal al
faptei, prevazuta la art.255 alin. (2) din actualul Cod penal, respectiv art. 289 alin. (3) din noul Cod
Penal, ambele prevazand ca fapta nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns
prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
Totodata, actualul Cod Penal prevede la art. 255 alin. (3) o cauza de nepedepsire, in cazul in
care mituitorul denunţa autoritaţii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru
acea infracţiune, prevedere regasita si in noul Cod Penal, la art. 289, alin. (4)

7. Analizarea infractiunilor de coruptie din noul Cod Penal raportat la alte acte
normative internationale

Infracţiunile de corupţie, cuprinse în Capitolul I al Titlului V, au fost elaborate având în


vedere pe de o parte, reglementarea acestor fapte în Codul penal în vigoare, iar pe de altă parte,
dispoziţiile din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele produse prin Legea nr. 161/2003
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Reglementarea propusă în proiectul noului Cod penal a avut în vedere analizarea legislaţiei
statelor europene. Astfel, au fost analizate prevederile privind infracţiunile de corupţie prezente în
următoarele acte normative:
1. Codul penal german
2. Codul penal finlandez
3. Codul penal suedez
4. Codul penal portughez
5. Codul penal estonian
6. Codul penal provizoriu al provinciei Kosovo, elaborat de către Misiunea de Administraţie
Interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK/REG/2003/25 Official Gazette 6
July 2003).
Din analiza legislaţiei comparate menţionată mai sus, se poate observa că pedepsele propuse
de proiectul noului Cod penal pentru infracţiunile de luare şi dare de mită sunt în concordanţă cu
cele existente în Germania (maxim 5 ani închisoare), Finlanda (maxim 2 ani, în varianta tip şi
10
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
maxim 4 ani închisoare pentru varianta agravată), Estonia (maxim 3 ani, în varianta tip şi maxim 5
ani închisoare pentru varianta agravată, în cazul dării de mită şi maxim 5 ani, în varianta tip şi
maxim 10 ani închisoare pentru varianta agravată, în cazul luării de mită ), Suedia ( închisoare până
2 ani în cazul infracţiunilor de dare de mită şi luare de mită şi închisoare de până la 6 luni în cazul
infracţiunii privind aceptarea de foloase necuvenite), Portugalia ( închisoare de la 6 luni la 1,2,5 sau
8 ani), precum şi în Kosovo (maxim 5 în cazul luării de mită şi maxim 3 ani în cazul dării de
mită)16.
De asemenea, pentru redactarea textelor, au fost avute în vedere şi următoarele instrumente
internaţionale :
- Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată de
România, prin Legea nr. 27/2002.
- Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia, ratificată de
România, prin Legea nr. 260/2004.
- Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în
sectorul privat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 192 din 31 iulie 2003.

8.Informaţii tehnice

La nivelul Ministerului Justiţiei au fost constituite două comisii de redactare pentru


elaborarea legilor de punere în aplicare a noilor coduri substanţiale – Codul civil şi Codul penal –
din acestea făcând parte, pe lângă experţi din cadrul Ministerului Justiţiei, şi teoreticieni şi
practicieni cu experienţă în domeniul dreptului civil şi penal. Activitatea comisiilor s-a desfăşurat
pe parcursul a aproximativ patru luni.
În privinţa noului Cod Penal, activitatea comisiei a urmărit, în principal, aspecte precum:
- abrogarea unor texte de incriminare din legislaţia specială, ca urmare a cuprinderii acestora în
Partea specială a noului Codului penal, ori pentru înlăturarea suprapunerii inutile a unor texte care
protejează aceleaşi valori sociale;
- adaptarea pedepselor pentru infracţiunile care rămân în legislaţia specială potrivit logicii
sancţionatorii a noului Cod penal;
- actualizarea trimiterilor la normele din Partea specială a Codului penal făcute de textele din
legislaţia specială;
- dezincriminarea unor fapte prevăzute în legislaţia specială şi contravenţionalizarea acestora, acolo
unde este cazul.
Proiectul de lege este structurat în 4 titluri, 6 capitole şi 251 de articole. Cele 4 titluri
reglementează aspecte precum: aplicarea în timp a legii penale; modificarea şi completarea unor
acte normative care cuprind dispoziţii penale – rezultatul unei analize a legislaţiei penale în
vigoare, realizată pentru prima dată după mai multe decenii; dispoziţii legate de interpretarea şi
completarea unor texte din Codul penal; dispoziţii finale şi tranzitorii, inclusiv în sensul prevederii
unui termen de promovare a unor proiecte de lege esenţiale pentru reforma sistemului judiciar în
materie penală – proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune şi
proiectul de lege privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal.

9. Concluzii
16
www.just.ro
11
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
Analizand continutul constitutiv al infractiunii de dare de mita prin prisma celor doua
Coduri Penale, am putut observa faptul ca nu s-au adus modificari esentiale in ceea ce priveste
incriminarea acestei fapte, cu mentiunea ca noul Cod Penal nu mai prevede aplicarea prevederilor
privind confiscarea banilor sau a bunurilor care au facut obiectul darii de mita, chiar daca oferta nu
a fost urmata de acceptare.
Mai mult decat atat, se introduce prin noul Cod Penal o cauza de atenuare a pedepsei, in
cazul in care fapta a fost săvârşită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art. 175
(functionari)
In ceea ce priveste sanctionarea infractiunii, observam o diminuare a limitelor pedepsei
prevazuta de art. 255 din actualul Cod Penal. Avand in vedere evenimentele tot mai recente din
tara noastra si amploarea pe care acestea au capatat-o, tendinta este aceea de a pune la indoiala
vointa legiuitorului in ceea ce priveste sanctionarea acestei infractiuni. Prin urmare, modalitatea de
incriminare a infractiunii de dare de mita a ridicat probleme si controverse in doctrina, atat in ceea
ce priveste modalitatile de savarsire a infractiunii de luare de mita, precum si diminuarea
pedepselor aplicate prin actualul Cod Penal.

BIBLIOGRAFIE

1. Codul Penal in vigoare

12
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
2. Noul Cod Penal

3. C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache – Institutii de drept penal.Curs selectiv pentru


licenta 2006-2007 Ed. Trei Bucuresti 2006

4. V. Dobrinoiu – Coruptia in dreptul penal roman Ed. Atlas Lex Bucuresti 1995

5. Trib. Suprem dec.pen. nr. 1357/1965 in CD

6. H.Diaconescu - Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu


aceasta Ed. AllBeck Bucuresti 2004

7. Trib. Judetean Cluj, dec. pen. nr. 23/1976 citata de V. Dobrinoiu

8. T. Toader Drept penal roman. Pertea speciala Casa de editura si presa „Sansa”
Bucuresti 1994

9. www.e-juridic.manager.ro

10.www.euroavocatura.ro

11.www.scribd.ro

12. www.just.ro – Expunere de motive

13.Legea nr. 27/2002

14.Forma adoptată de Guvernul României şi aflată în dezbatere parlamentară a


proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru
modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale

13
FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”
ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA