Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La poalele munților Bucegi, pe tăpșanul dintre Valea Peleșului și Valea Rea, la o foarte mică
distanță de castelul Peleș se află Mănăstirea Sinaia, un dintre așezămintele monahale
emblematice din Patriarhia Română. Păzită de umbra deasă a codrilor seculari, mănăstirea
este o oază de liniște pentru toți cei ce îi calcă pragul și doresc să înalțe rugăciuni Preasfintei
Treimi, sau Maicii Domnului, ocrotitoare a așezământului monahal.
Ansamblul monahal cuprinde trei locașuri de închinăciune, respectiv biserica veche cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, paraclisul închinat sărbătorii Schimbarea la Față și biserica
mare pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi.
Dacă în general mănăstirile sunt cunoscute și după numele localității în care au fost zidite, în
cazul mănăstirii Sinaia este invers. Localitatea a primit numele mănăstirii, așezământul fiind
prima construcție de pe acest teritoriu.
Începuturile mănăstirii sunt legate de un pelerinaj pe care Spătarul Mihail Cantacuzino l-a
făcut împreună cu mama sa Elena și cu sora sa Stanca la Muntele Sinai, care s-au rugat în
mănăstirea Sfânta Ecaterina, ne povestește starețul mănăstirii Sinaia, arhimandritul Macarie
Bogus. Impresionat de frumusețea și de importanța locului vizitat pentru istoria mântuirii
neamului omenesc, pe muntele Sinai fiind primite cele Zece Porunci de către Moise, Mihail
Cantacuzino decide să construiască la întoarcere o mănăstire în amintirea „Sinaiei celei mari”,
sfântul locaș fiind pus sub oblăduirea Sfintei Fecioare Maria.
Construcția Sfântului locaș a început în 1690 și durează până în 1695.
Având în vedere că a fost ctitorită pe una din importantele rute comerciale ce lega Bucureștiul
de Brașov, mănăstirea a avut de foarte multe ori de suferit din cauza turcilor ori a austriecilor.
Biserica veche a mănăstirii, recent retârnosită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, este una
deosebită, ea fiind pictată de celebrul zugrav Pârvu Mutu.
Interesante sunt câteva scene din sfântul locaș, respectiv cele din portalul intrării în pronaos.
Aici avem sculptat în piatră pe Moise și pe Arhiereul Aaron, fratele său. Aici, Moise ține în
mâini tablele legii cu cele zece porunci iar Aaron ține toiagul înfrunzit, scene ce fac legătură
directă cu muntele Sinai, cu Moise și fratele său, Aaron.
În incinta mănăstirii se află și un frumos paraclis, construit în anul 1695. Deși pictura acestuia
seamănă foarte mult cu cea din biserica mare, totuși, specialiștii nu susțin ideea că ar fi pictat
tot de Pârvu Mutu. Cel mai probabil a fost un ucenic de-al acestuia sub supravegherea
maestrului sau vreun pictor local a cărui identitate s-a pierdut de-a lungul timpului.
În ceea ce privește biserica mare a mănăstirii, aceasta a fost construită inițial înt-o formă
modestă în perioada 1842-1846.
Pe vremea stareţului Nifon Popescu (1888-1909), pe latura sudică a incintei , a fost adaugată
clopotniţa (1892), unde avea să fie instalat clopotul de 1.700 kg., adus de la Turnul Colţea, din
Bucureşti. În 1895, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la întemeierea mănăstirii, s-a deschis
pentru public muzeul, prima expoziție de obiecte de cult din țara noastră