Universitatea Nicolae Titulescu

Administraţie Publică
Grupa 1 ID

Cum se formulează o politică publică

Student
Silviu Dascălu

După ce structurile guvernamentale au luat cunoştinţă de existenţa unei probleme publice,

precum şi nevoia de a se face ceva pentru soluţionarea acesteia, factorii de decizie trebuie să
se hotărască asupra unui curs de acţiune. Ei explorează opţiunile disponibile, lansând astfel
procesul de formulare de politici publice, aceasta putând fi considerată prima etapă din
activităţile de dezvoltare a unei politici publice. Formularea reprezintă dezvoltarea unui plan,
a unei metode, prescrieri, în acest caz pentru uşurarea unei nevoi, pentru acţionarea asupra
unei probleme. Implică astfel dezvoltarea de alternative de politici publice pentru a trata
problemele de pe agenda publică. Caracteristica distinctivă a acestui proces este că
propunerile de soluţionare a problemei identificate pot proveni fie din procesul de stabilire a
agendei, fie se pot elabora propuneri după ce s-a luat decizia să se ia măsuri referitoare la
acea problemă. În cazul formulării, există o metodă stabilită de a acţiona. Sunt propuse
mijloace pentru a soluţiona ceea ce cineva percepe ca fiind nevoile existente în societate. Se
stabileşte cât de bine este făcut, cine participă şi cine câştigă avantaje (acest aspect variind de
la o problemă la alta). Sub-activităţile asociate formulării alternativelor sunt:
- stabilirea criteriilor de luare a deciziei
- identificarea alternativelor posibile
- analiza alternativelor din perspectiva criteriilor de luare a deciziei
- determinarea a ceea ce este fezabil - adesea prin proiectarea sprijinului şi prin testarea
fezabilităţii se rafinează propunerile
- selectarea – se face selecţia acelor alternative fezabile şi se continuă identificarea de
noi alternative.
Formularea alternativelor încorporează atât planificarea raţională, cât şi reacţii subiective –
marja de opţiuni se reduce la ceea ce factorii de decizie pot sau nu să accepte. Astfel, în
esenţă procesul constă în stabilirea acţiunilor care sunt posibile şi care nu. Pentru a stabili
acest lucru, se iau în calcul actorii importanţi, precum şi valorile importante la nivelul
societăţii.
În cadrul procesului de formulare a alternativelor pot avea loc următoarele situaţii:
- Formularea alternativelor poate avea loc fără o definire clară a problemei sau fără ca
cei responsabili de formulare să aibă prea mult contact cu grupurile afectate.
- De asemenea, în cadrul formulării alternativelor pot exista mai multe seturi de actori
care propun soluţii complementare sau care se află în competiţie.
- Formularea şi reformularea pot avea loc pe parcursul unei perioade lungi de timp, fără
a exista vreodată suficient sprijin pentru o propunere anume. Există adesea mai multe
puncte de apel pentru cei care pierd în procesul de formulare la oricare nivel.
- Procesul în sine nu are niciodată efecte neutre: cineva pierde şi cineva câştigă, chiar şi
în exerciţiile ştiinţifice.
- Formularea alternativelor este în mare măsură o activitate politică, deşi nu neapărat
partizană.

Criteriile de analiză a alternativelor pot fi de următoarele tipuri: costuri, beneficii, eficacitate,

eficienţă, risc, fezabilitate politică, legalitate, incertitudine, echitate, stabilirea momentului
potrivit în timp. Spre exemplu, dacă alegem costul ca şi criteriu pentru identificarea
alternativelor posibile, ne vom pune următoarele întrebări care ne vor ghida să identificăm
posibile alternative: Există, în prezent, condiţiile necesare pentru a atrage investiţii în
IMM-uri la nivelul comunităţii? Dispune comunitatea de infrastructura necesară (acces rutier,
cale ferată, avion?) Cât de dezvoltată este reţeaua de comunicaţii (telefon, cablu, acoperirea
reţelelor de telefonie mobilă)? Trebuie făcute investiţii suplimentare pentru modernizarea
infrastructurii? Dacă da, de unde se pot atrage fonduri în acest sens?

Măsurile sunt definiţii operaţionale ale criteriilor; fiecărui criteriu îi sunt asociate mai multe
măsuri, care pot fi utilizate în mod comparativ pentru evaluări ex-ante şi ex-post sau pentru
compararea situaţiilor similare care se desfăşoară în locaţii geografice diferite. De exemplu,
pentru comunitatea din exemplul folosit până în prezent, reţeaua rutieră este într-o stare
proastă, însă este la mai puţin de 10 km de un nod important de cale ferată, iar accesul pe cale
ferată este foarte bun.