Astăzi este hramul paraclisului chiriarhal

Misiune și slujire la Mănăstirea Caraiman

Temperaturile caniculare din această vară au îndreptat pașii multor pelerini spre
mănăstirile de munte, acolo unde liniștea codrilor răcoroși face rugăciunea așezată iar
înălțimea munților te apropie parcă și mai mult de Dumnezeu. Așa am purces și noi la
final de iulie spre Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” - Caraiman din Bușteni, pentru
a o revedea cu aceeași bucurie sfântul așezământ, care serbează astăzi hramul
paraclisului chiriarhal amenajat în clopotnița mănăstirii.
Silviu Dascălu
Ziua în care am ajuns a fost mai mult decât răcoroasă, norii ce învăluiau crestele Bucegilor
aducând cu ei și câteva dușuri rapide și reci, atmosfera contrastând și mai mult parcă cu
canicula din București. Dar chiar și așa, pe ploaie, forfota de umbrele nu contenea pe aleile
mănăstirii. Pelerini din toate colțurile țării dar și foarte mulți turiști cazați în stațiunile de pe
Valea Prahovei veneau pentru a vedea binecuvântarea Maicii Domnului din această poiană de
sub Jepi, închinându-se în cele două biserici ale mănăstirii sau în Agheasmatarul de sub
bradul ce își înalță brațele spre cer aidoma unui policandru verde.
Curtea mănăstirii străjuită de crucea eroilor de pe Caraiman a fost mereu plină de pelerini, iar
în ultimele ani, pe parcursul întregii veri sunt cazați aici copiii și tinerii din tabere. Chiar în
ziua în care am ajuns, o serie de copii își lua rămas bun de la cei ce i-au găzduit, dar și unii de
la alții și plecau spre casele lor, povestind amintirile plăcute pe care le-au trăit în acest colț de
rai. Însă camerele nu au stat mult timp libere, deoarece duminica, venea deja o altă serie de
copii din tabăra „Licăr de Lumină” organizată de Patriarhia Română împreună cu Mitropolia
Moldovei și Bucovinei.
Până acum au fost aproximativ 350 de copii dintr-un total de 850, câți sunt programați pentru
această vară. În total sunt 11 serii de copii, fiecare serie fiind însoțită de 7 până la 10
instructori.
Trei altare de închinăciune în mănăstire
Odoare de mare preț ale sfântului așezământ monahal sunt cele trei biserici la care se slujește
Sfânta Liturghie. Este vorba de biserica mare a mănăstirii ce a fost târnosită anul trecut de
către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia prăznuirii hramului mare al mănăstirii,
„Înălțarea Sfintei cruci”, apoi biserica de lemn a mănăstirii care are ca și sfânt ocrotitor pe
Maica Domnului, având hramul Acoperământul Maicii Domnului, iar în clopotnița mănăstirii
a fost amenajat paraclisul chiriarhal cu două hramuri, respectiv Sfântul Ilie Tesviteanul și
Schimbarea la Față.
De aceea și ritmul duhovnicesc este unul intens, în fiecare zi fiind slujită Sfânta Liturghie și
celelalte Laude în biserica de lemn, iar duminica și în zilele de sărbători se slujește în biserica
mare. Credincioșii care vor să ceară un sfat duhovnicesc pot face acest lucru oricând, în
bisericile mănăstirii fiind preoți rânduiți pentru acest lucru. Obștea, deși nu este numeroasă, ci
la fel de numeroasă precum Apostolii Mântuitorului, au în general ascultări legate de biserică
sau de buna rânduială a complexului.
O nouă sală de sport
Bucuria tinerilor, dar și a celor care vin și se cazează aici este și mai mare de ceva timp. Pe
lângă frumusețea locurilor desprinsă parcă din basme, peste care răsună zilnic cântările
religioase de la strană, în spatele mănăstirii a fost amenajată și o sală polivalentă în care își
pot exersa diferitele talente sportive.
Prin purtarea de grijă a arhimandritului David Petrovici, starețul mănăstirii, a fost amenajată o
nouă sală în care se poate juca fotbal, baschet, tenis, tenis de masă ori alte activități sportive.
Mănăstirea a mai avut o sală construită în 2013 însă a era realizată din foaie de cort, însă nu a
rezistat presiunii zăpezii și s-a prăbușit.
„Timp de un an, mănăstirea nu a avut sală. Acestă lipsă a fost resimțită atât de copiii care au
fost cazați în Centrul social pastoral cât și de pelerinii care s-au cazat. Au încercat să
suplinească cu drumeții montane însă doar acestea s-au dovedit insuficiente pentru nevoile de
mișcare ale pelerinilor. Noua sală este mult mai rezistentă, fiind consturită după alte standarde
și din alte materiale.
A fost turnată o placă de beton peste care a fost așezat un covor cauciucat special iar pereții au
fost construiți din panouri de tip sandviș. Au fost montate porți pentru fotbal, coșuri pentru
baschet și un fileu pentru tenis”, ne-a explicat arhimandritul David Petrovici.
Pe lângă sala de sport, mai există două foișoare în care în toată această perioadă tinerii din
tabere desfășoară activități specifice, iar pelerinii admiră din ele frumusețea muntelui sau se
pot relaxa seara la răcoare.
Și planurile pentru viitor sunt ambițioase, părintele stareț intenționând să extindă și mai mult
complexul monahal. În continuarea complexului va mai fi construit un corp de clădire în care
va fi o sală pentru lansări de carte, expoziții ce se va numi sala Gherontie Puiu iar într-un
spațiu special va fi amenajat un loc special cu obiecte care au aparținut părintelui Gherontie.
După ce va fi construită și această clădire capacitatea de cazare a Centrului Social pastoral
„Sfânta Cruce” va fi de peste 350 de locuri, în momentul de față fiind 150 de locuri.
Mănăstirea poate găzdui conferințe, colocvii sau seminarii, team-buildinguri sau alte
evenimente similare, Centrul Social Pastoral „Sfânta Cruce” având o sală mare cu sistem de
conferințe dar și săli speciale pentru seminarii, dar și o sală special amenajată pentru servirea
mesei și un loc de joacă pentru copii.
De asemenea, copiii care vin aici au prilejul să viziteze și mica grădină zoologică ce cuprinde
ponei, fazani, păuni, iepuri și alte animale exotice, unele din ele plimbându-se liber prin
incinta mănăstirii.