6
iulie 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul
Rãzboiul
icoanelor
În prezent România este
supusã unui proces de descreº-
tinare tot mai accelerat. Se fac
simþite tendinþe de îndepãrtare
a simbolurilor creºtine din spa-
þiile publice, de modificare a
denumirilor sãrbãtorilor creºti-
ne etc. Un exemplu îl reprezin-
tã ºi iniþiativa CNCD de elim-
inare a simbolurilor religioase
din ºcoli. (pag.6)
pag. 8
Editorial de Pr. Cãtãlin Teulea Unul dintre cele mai frumoase momen- copiii noºtri?
te petrecute cu copiii este acela al rugãciu- Pretindem copiilor noºtri note bune,
Surâs de copil nii. Într-o searã, îngenuncheat fiind, alãturi rezultate deosebite la examene, momente
O copilã se întoarse din de copii mei, la un moment dat fiul cel în care pânã ºi cel mai ocupat pãrinte îºi
casa unei vecine cãreia îi mu- mare mã întreabã: "Tatã, de ce Dumnezeu face timp pentru a fi alãturi de copilul sãu.
rise fetiþa de opt ani. "De ce nu vorbeºte cu mine, dacã are gurã?" (El Dacã ar putea copilul împlini tot ceea ce
te-ai dus?" o întrebã tatãl. studiase foarte atent icoana Mân.tuitoru- nouã nu ne-a reuºit, am fi pe deplin satis-
"Pentru a o consola pe lui.) "Eu îi spun în fiecare searã rugãciuni, fãcuþi. A devenit un lux în a oferi timp ºi
mama ei." "ªi ce ai putut sã El de ce nu-mi spune ceva?" Dumnezeu atenþie copiilor noºtri. Copiii sunt ca niºte
faci, aºa de micã cum eºti?" "M-am aºezat m-a luminat ºi îndatã i-am rãspuns: îngeri cu o singurã aripã. Noi, pãrinþii,
pe braþele ei ºi am plâns împreunã cu ea." "Dumnezeu ne ascultã tot timpul. Îþi vor- suntem cealaltã aripã, noi suntem respon-
Chiar dacã am depãºit vârsta beºte prin tata, prin mama, prin pãrintele sabili de zborul ºi de visele lor. Sã ne per-
copilãriei, chiar dacã suntem pãrinþi sau de la bisericã, atunci când te împãrtãºeºti. mitem ,,luxul" de a zbura cât mai adesea
bunici, mai suntem noi copii, fii ai lui Pe mãsurã ce creºti în inima ta va locui tot alãturi de idealurile copiilor noºtri, pentru
Dumnezeu? Avem de cele mai multe ori mai mult Dumnezeu, aºa încât când vei fi ca acestea sã devinã realitate. Sã împãrþim
senzaþia cã experienþa vieþii gãseºte mare ºi El κi va gãsi locul cel mai impor- cu ei bucuria ,,împãrtãºirii" din aceeaºi
rãspunsuri diverselor probleme zilnice, tant în inima ta, îl vei auzi. Atunci va fi pâine. Felul în care i le oferim vor face din
mai grele sau mai uºoare. Uitãm cã fru- vremea sã-L asculþi tu pe El." pâine cozonac ºi din paharul cu apã cea
museþea gestului de copil ºi iubirea sa Veþi spune: bine, aceasta se întâmplã mai reconfortantã limonadã.
necondiþionatã pot oferi rãspunsuri în familia unui preot. Lucrurile nu stau Cu siguranþã, Cineva ne surâde în
mature, în ciuda limbajului folosit: gângu- chiar aºa. Toþi suntem pãrinþi. Dar câþi fiecare zi. Intrând în bisericã, porþile sufle-
ritul, zâmbetul, plânsul, îmbrãþiºarea de dintre noi ne amintim sã-l ascultãm pe tului de copil se vor deschide, liniºtit ºi ne
dor, iertarea imediatã. Dumnezeu atunci când ne vorbeºte prin vom împãrtãºi tot mai des de surâsul Lui.
2 Trecut ºi prezent
Medalion de mulþumire
Sã vorbeºti sau sã scrii despre tru minte ºi inimã.
Pãrintele Protopop Romul Zaharie Mi-aduc aminte cu nostal-
este o sarcinã care te onoreazã ºi gie de anii pe care i-am petrecut
provoacã în acelaºi timp. Onoarea în biserica închinatã Sfintei
vine de la un om venerabil ºi onest
care n-a dãruit ani vieþii ci viaþã
Treimi, pe care Prea Cucernicia sa a
pãstorit-o ºi slujit-o atâta amar de
„Mulþumesc, Pãrinte!“
anilor, trãind la intensitate majorã vreme cu dãruire ºi sacrificiu ºi, mai Sunt momente în viaþã, în care cuvintele nu mai au nici o
comuniunea pastoralã ºi sufleteascã ales, de cuvintele de învãþãturã care, forþã pentru a exprima însemnãtatea unui om, sau fericirea pe
cu credincioºii sãi. Iar provocarea se realmente, purtau vocaþia educaþiei care a semãnat-o acel om de-a lungul timpului asupra a zeci
leagã de ce ai putea sã spui despre duhovniceºti în sfera cãreia eram de mii de oameni… Sunt momente în viaþã în care nici un
un asemenea om ºi preot pe care îl cuprinºi toþi. Nu era predicã în care cuvânt nu mai poate înlocui golul lãsat de un om pe Pãmânt.
cunoaºte toatã lumea din Þara sã nu mã simt vizat într-un fel sau Am vrea sã-i spunem azi pãrintelui „Bunã ziua, Pãrinte",
Fãgãraºului ºi nu numai. altul. ªi cred cã nimeni nu putea aºa cum toþi cei de aici o fãceam zi de zi când îl întâlneam pe
L-au cunoscut ºi iubit mulþi rãmâne în afara sferei de influenþã a strãzile oraºului, pe care le cutreiera singur, agale, zi de zi,
oameni pentru cã a trãit ca un om cuvântului dumnealui. Vorbea pen- spre bisericã, ºi dinspre bisericã. Am avut senzaþia deseori cã
între oameni ºi a ºtiut întotdeauna sã tru toþi ºi pentru fiecare în parte. Era, Pãrintele a venit pe lumea asta cu o misiune, cã drumul aces-
dezbrace haina oficialã datoratã dacã pot sã mã exprim astfel, ca o ta între casã ºi Bisericã este un fel de Golgota al sãu ºi cã nu
funcþiei ºi sã coboare pãrinteºte ºi livadã cu diferiþi pomi din care vrea a face altceva, zi de zi, decât sã-i slujeascã lui Dumnezeu
familiar la nevoia celui pe care îl fiecare putea sã-ºi potoleascã ºi sã-i povãþuiascã pe oameni sã-i urmeze calea.
sfãtuia. Echilibrat ºi plin de tact, foamea spiritualã. ªi toate acestea Am vrea sã-i spunem azi Pãrintelui „Mulþumesc,
vorbindu-þi, simþeai cã-þi vorbeºte veneau din dragostea ºi buna Pãrinte", pentru învãþãtura pe care ne-ai dat-o în viaþa aceas-
un pãrinte binevoitor dar pe care intenþie pe care le dãruia cu atâta ta… din faþa Altarului Sfânt, sau printr-o simplã vorbã înþe-
nu-l puteai despãrþi de statura generozitate prin cuvintele sale ºi nu leaptã, spusã pe stradã. Am vrea sã spunem astãzi, cum
funcþiei protopopeºti. De aici numai. obiºnuiesc fãgãrãºenii, „Sãnãtate, Pãrinte", ori „Doamne
respectul admirativ ºi încrederea de Dragostea de om ºi înþelegerea ajutã". Cuvintele însã pãlesc în faþa realitãþii crude. Pãrintele
fiu faþã de Prea Cucernicia sa. pe care a avut-o faþã de neputinþa nu mai este printre noi cu trupul. Am fi putut sã i-o spunem
A cunoscut ºi iubit mulþi omeneascã, onestitatea ºi sinceri- de sute de ori, de mii de ori în aceastã viaþã. ªi ne-ar fi
oameni ºi lucrul acesta se vedea din tatea cuvântului ºi vieþii sale, hãrni- rãspuns mereu cu vorba-i blândã ºi încãrcatã de modestie
fiecare întâlnire cu ei, pe care o cia ºi pãtrunderea cu care se apleca „Ziua bunã, dragã. Sã te ajute Dumnezeu!".
transforma într-o ocazie agreabilã ºi asupra problemelor, sunt lucruri Am întâlnit o femeie din Boholþ care mi-a spus cã , odatã
folositoare de discuþie indiferent de inevitabile într-o schiþã de portret a cu Pãrintele Zaharie, a murit cu adevãrat ºi copilãria sa.
loc ºi timp. Pe stradã, în bisericã, pãrintelui Romul Zaharia. ªi, aº Copilãria din amintirile fiecãruia dintre noi. Copilãria celor
înainte sau dupã slujbã, la o masã cu îndrãzni sã cred, în "decalogul vieþii din Boholþ, copilãria celor din Fãgãraº, copilãria sutelor de
colegii sau credincioºii, cuvântul sale" au fost ºi "porunci" ca acestea: fiinþe ale acestui tãrâm al Fãgãraºului, cufundate în cristelniþa
dumnealui era aºteptat… Era aºtep- Sã iubeºti mai mult decât sã pedep- de botez de mâinile Pãrintelui Zaharie. Copilãria tinerilor pe
tat pentru cã ºtia sã se potriveascã în seºti, sã taci vorbind ºi sã vorbeºti capul cãrora pãrintele a aºezat coroana cununiei, pentru a le
orice situaþie ºi, mai ales, pentru cã tãcând, sã strãluceºti smerit cãutând uni destinele, pentru a întemeia familii.
era un cuvânt mai mult vertical ºi-n la faþa lui Dumnezeu mai mult decât Astãzi ne vedem obligaþi sã îl conducem pe Pãrintele
adâncime, scurt ºi la obiect, core- la faþa omului, sã pui deasupra lite- Zaharie pe ultimul drum din Fãgãraº. Pe acolo pe unde
spunzãtor credincioºilor de azi, atât rei duhul, deasupra judecãþii dra- cutreiera dânsul, zi de zi, singur. Astãzi nu va mai fi singur,
de solicitaþi... gostea, deasupra replicii rãbdarea… ci cu noi toþi. Într-un anume fel, parcã, tot Pãrintele e cel
Spirit critic ºi fin, a ºtiut întot- N-am înmormântat un om, ci care ne spune pe unde sã îl conducem. Pentru cã se îndreap-
deauna sã îmbine fericit ironia cu am îngropat o comoarã de viaþã, o tã… TOT SPRE BISERICÃ, pentru somnul sãu de veci. Aco-
pedagogia. Echilibrul de care a dat experienþã de viaþã cu toate simþã- lo, la Biserica „Sfânta Treime“, de pe strada Codru Drãguºa-
dovadã toatã viaþa nu-l pãrãsea nicio- mintele ºi trãirile ei, un preot ºi un nu, cu numele cãreia s-a contopit ºi numele Pãrintelui
datã ºi, de aceea, nimeni nu rãmânea om, un român ardelean integru sin- Protopop Zaharie. Dacã nu cerem prea mult, i-am spune
nemulþumit ºi nefolosit de pe urma tetizând sufletul þãrii pe care a iubit- Pãrintelui ca, pe drumurile Cerului pe care le va cutreiera de
cuvintelor sale. Avea un fler o ºi pãstorit-o cu atâta rafinament ºi acum înainte, sã se roage ºi pentru iubiþii credincioºi ai
deosebit pentru cuvânt. Întotdeauna spirit de sacrificiu, Þara Fãgãra- Fãgãraºului, aºa cum îi numea chiar dânsul în vorbele rostite
penetra, ºtia sã spunã lucrurilor pe ºului. duminica. Constantin Sorin Mãnduc,
nume ºi vorbea în egalã mãsurã pen- Pr. Ciprian Bîlbã viceprimarul municipiului Fãgãraº
Noi apostoli 5
„Din fiecare eºec trebuie sã rãmâi cu o lecþie
În multe cazuri religiozi-
tatea este sãditã în inima
omului din fragedã pruncie.
de viaþã“
mã refer la unii dintre colegii
mei care ,din punctul meu de
vedere, nu ar fi trebuit sã fie
mim pe oameni, sã ne rugãm
pentru credincioºii noºtri, sã le
fim de folos. În final aceasta
De aceea, pãrinte Ion, pentru elevi ai Seminarului Teologic. este menirea preotului în paro-
început aº vrea sã ne spuneþi La un moment dat am fost hie, sã serveascã mântuirii cre-
câteva lucruri despre dezamãgit ºi am vrut sã renunþ dincioºilor lui.
copilãria sfinþiei voastre. la a mã mai face preot, dar am Cât de mult vã foloseºte
Am avut o copilãrie fru- avut un bun îndrumãtor, pe experienþa acumulatã acolo?
moasã în sensul cã vacanþele le pãrintele meu duhovnic, care Consider cã în parohia
petreceam la bunicii mei în m-a sfãtuit bine ºi m-a þinut Borlova am învãþat sã lucrez cu
Moldova, în judeþul Galaþi, ºi aproape de Bisericã ºi poate omul. Am învãþat sã ascult pe
acolo împreunã cu bunicii mei datoritã lui astãzi sunt preot. fiecare ºi am învãþat sã vorbesc
obiºnuiam în fiecare Duminicã Cred cã ar merita sã ne fiecãruia pe limbajul lui. Am
ºi de sãrbãtori sã mergem la bi- spuneþi ºi numele acestui fost mai idealist la început ºi pe
sericã. Am început sã îndrãgesc pãrinte duhovnic. parcurs m-am lovit de anumite
ºi slujbele ºi biserica. Îmi era Este vorba de pãrintele probleme ºi din fiecare încer-
drag ºi de pãrintele de acolo. Petru Pantiº, care a venit la care am învãþat câte ceva. Din
Era un pãrinte în vârstã, cu Caransebeº în 1993. L-am ales fiecare eºec trebuie sã rãmâi
barbã albã, cãrunt, ºi vroiam sã ca povãþuitor, ca îndrumãtor, ºi cu o lecþie de viaþã ºi cred cã
merg la bisericã ºi pentru pãrin- am simþit cã pãrintele mi se am învãþat multe în fosta
tele. Apoi am început cu timpul potriveºte sufleteºte ºi am þinut parohie ºi aici vin doar sã Numele: Pr. Ion Tãrcuþã
,între jocurile copilãriei, sã am legãtura cu el tot timpul, în tim- continui lucrarea preoþiei. Data ºi locul naºterii: 10 mai
un joc tare interesant. Mã jucam pul Seminarului ºi apoi în tim- Cu atât mai mult cu cât vin 1979, Oneºti, Bacãu.
de-a pãrintele acasã la bunica, pul Facultãþii ºi iatã ºi acum, într-o parohie deja formatã, Studii: Seminarul Teologic Ioan
în staul, unde ea îºi þinea vitele. cãsãtorit fiind ºi preot, þinem cu o anumitã rânduialã de Popasu, Caransebeº (1993-1998);
Am improvizat acolo o toacã, legãtura ºi simt puterea harului viaþã duhovniceascã stator- Facultatea de Teologie Andrei
niºte clopote ºi mã jucam de-a lui Dumnezeu ,pe care trebuie nicitã de pãrintele profesor ªaguna, Sibiu (1998-2002), Studii
pãrintele cu diferite veºminte sã o simtã fiecare om faþã de Glãjar ºi de aceea lucrurile aprofundate: Teologie Moralã
de-ale bunicii. ªi la noi în casã a duhovnicul lui. au o continuitate.
fost întotdeauna o atmosferã de La sfârºitul Facultãþii În încheiere aº vrea (2002-2003).
bisericã în sensul cã pãrinþii mei s-au succedat în viaþa sfinþiei sã adresaþi un cuvânt Familia: cãsãtorit cu Simona, au
ºtiau de post, ºtiau de rugãciune voastre destul de repede mai credincioºilor pe care îi douã fete, Teodora (4 ani) ºi
ºi nu mi-a fost greu când am multe evenimente ºi anume aveþi acum. Iuliana (1an ºi jumãtate).
fost pus în situaþia de a alege dupã licenþã v-aþi cãsãtorit ºi O laturã a pastoraþiei Parohia în care slujeºte: Ucea de Jos.
spre ce liceu sã mã îndrept, aþi ºi primit parohie lângã pe care am accentuat-o în guriþã. Prin împãrtãºanie eºti
mi-a fost foarte uºor sã aleg Caransebeº. Cu ce gânduri parohia Borlova ºi pe care mai responsabil faþã de cel de
teologia. Aºa am ajuns la Semi- aþi mers în parohie? intenþionez sã o pun în evidenþã lângã tine, simþi cã Hristos
narul Teologic din Caransebeº, Am fost foarte doritor de ºi în aceastã nouã parohie þine trãieºte prin tine ºi simþi cã poþi
cel mai apropiat de Lupeni. taina preoþiei ºi în anul IV am de deasa spovedanie ºi împãr- sã fi de folos þie ,familiei tale ºi
Cum aþi petrecut la hotãrât împreunã cu soþia sã ne tãºanie, însã o împãrtãºanie celui de lângã tine. Acestea sunt
Seminarul din Caransebeº? cãsãtorim. Ne cunoºteam conºtientizatã ºi pregãtitã. Pe sfaturile pe care le dau credin-
Cu ce gânduri aþi început? dinainte. Am fost colegi de an. credincioºii mei îi îndemn sã se cioºilor mei din noua parohie:
Eu am fost un pic mai sen- Eu fiind îngrijitorul capelei spovedeascã mai des ºi sã-ºi sã se spovedeascã ºi în afara
sibil la înjurãturi, la vorbe urâte Facultãþii, ocupându-mã împre- doreascã sã se împãrtãºeascã posturilor în aºa fel încât sã nu
pentru cã am fost crescut în unã cu alþi colegi de curãþenia în mai des, conºtienþi fiind cã se rãmânã nici mãcar o Sfântã
bisericã ºi îmi era foarte greu sã sfântul altar, soþia mea, Simona, împãrtãºesc cu Trupul ºi Liturghie fãrã sã împãrtãºesc
accept ideea cã aº putea vorbi fãcea parte din grupul studen- Sângele Domnului Hristos ºi în pe cineva.
urât sau cã aº putea sã stau telor care se îngrijeau de curãþe- acelaºi timp sã fie cu gândul cã Pãrinte Ion, vã mulþumim
lângã cineva care sã vorbeascã nia în bisericã. O simpatizam aceste Sfinte Taine sunt darurile cã ne-aþi primit cu bucurie ºi
urât. Din cauza acestei sensibi- duhovniceºte pe viitoarea mea pe care Dumnezeu ni le oferã aþi dat curs invitaþiei noastre
litãþi ºi la Seminar am triat din soþie ºi la sfârºitul anului III a pentru a ne mântui. Aºa cum ne de a vã face cunoscut prin
mulþimea de colegi ºi am avut început între noi o relaþie de pri- învaþã ºi Înalt Prea Sfinþitul paginile acestei publicaþii. Vã
un grup de colegi ,care ne etenie în vederea cãsãtoriei. La Laurenþiu în diverse cuvântãri, dorim ca bunul Dumnezeu sã
potriveam în gândire, în sensul sfârºitul lunii iulie ne-am cãsã- Împãrtãºania este ºansa mân- vã dãruiascã ani mulþi în
cã am avut preocupãri de a torit ºi în septembrie am fost tuirii noastre. Prin Sfânta aceastã parohie ºi activitate
învãþa, de rugãciune. chemat pentru hirotonie pe Împãrtãºanie avem acces la rodnicã din punct de vedere
Am intrat le Seminar cu seama parohiei Borlova. mântuire, se realizeazã comuni- duhovnicesc.
gândul de a mã face preot dar la În parohie ne-am dus ide- unea, ne simþim fraþi cu cei cu Sã dea Dumnezeu!
un moment dat, din cauza unor aliºti, cu gânduri mãreþe, sã slu- care ne-am împãrtãºit din Interviu realizat de
împrejurãri, mai puþin plãcute, jim lui Dumnezeu, sã-i mulþu- acelaºi potir, cu aceeaºi lin- Pr. Ovidiu Bostan
6 Viaþa în Hristos
Rãzboiul icoanelor Icoana nu agreseazã,
În prezent România, strãduindu-se sã se alinieze la
standardele europene, este supusã unui proces de
ci lumineazã
Tema este nãucitoare cu atât mai mult cu cât
descreºtinare tot mai accelerat. Se fac simþite tendinþe pare o prelungire a frãmântãrilor legate de icoane
de îndepãrtare a simbolurilor creºtine din spaþiile pub- din primele secole de creºtinism. Atunci lucrurile
lice, de modificare a denumirilor sãrbãtorilor creºtine s-au tranºat dupã ºiruri întregi de martiri, dupã
ºi a formulelor de felicitare pentru acestea, de scoatere agresiuni fizice asupra icoanelor, dupã decapitãri
a numelui lui Dumnezeu din jurãmintele militare etc. de apãrãtori ai icoanelor ºi incendieri de biserici ºi
Un exemplu îl reprezintã ºi decizia Colegiului Director mãnãstiri. Astãzi, diavolul a învãþat cã mult mai
al Consiliului Naþional pentru Combaterea Discrimi- Sf. Stelian, câºtigat va ieºi dacã va lupta pe planul mânuirii
nãrii (CNCD), de emitere a unei recomandãri obliga- ocrotitorul copiilor subtile a ideilor, a argumentelor inteligente ºi care
torii cãtre Ministerul Educaþiei prin care cere imple- nu sunt rapid pãtrunse în intenþia lor de cãtre
mentarea unei norme interne care sã reglementeze marea masã a românilor de astãzi, din pãcate cam
prezenþa simbolurilor religioase în instituþiile de învãþãmânt public, astfel ca ne-ancoraþi suficient de temeinic în credinþa lor.
acestea ,,sã afiºeze simbolurile religioase doar în cursul orelor de religie sau Dacã în comunism religia a fost interzisã în
în spaþiile destinate exclusiv învãþãmântului religios". Decizia din noiembrie spaþiul public, astãzi intenþiile atee sunt similare, dar
2006 a CNCD este rezultatul petiþiilor profesorului de filozofie Emil Moise se fac pe o cale subtilã. ªi astãzi, ca ºi atunci, se
din Buzãu, membru al Asociaþiei ,,Solidaritatea pentru Libertatea de Conºtiin- speculeazã dorinþa de a-l îndepãrta pe om de
þã". Acesta afirmã cã icoanele ,,pericliteazã dezvoltarea mentalã, spiritualã, Dumnezeu, pentru a face din el o marionetã mai uºor
moralã ºi socialã atât a fetiþei mele, cât ºi a colegelor/colegilor de clasã", de manevrat. Doar cã astãzi lucrurile se fac în
vorbind despre ,,atmosfera ostilã, ofensatoare ºi degradantã pentru copiii numele drepturilor omului ºi libertãþii conºtiinþei,
aparþinând altei confesiuni decât celei cãreia îi aparþin simbolurile religioase". creându-se sofisme care încurcã mintea omului sim-
plu, neobiºnuit cu speculaþiile ºi argumentãrile
ICOANA, parte din identitatea noastrã filosofice. Astãzi, în numele libertãþii valorilor
etc. se încearcã nu pãstrarea ºi întãrirea identitãþii
Au trecut peste 2000 de ani de la apariþia icoanei ºi nu numai cã ea nu a îngrãdit naþionale, ci din contrã, anularea ei ºi alinierea la
libertatea cuiva, ba mai mult, a lãrgit graniþele acestei libertãþi. Câte cãrþi nu s-au standarde lipsite de sãnãtatea prezenþei lui Dum-
scris pe marginea ei? Câte opere de artã n-au fost inspirate din ea? Câte suflete nu nezeu în viaþa oamenilor. Însã nu abandonarea a
ºi-au aflat liniºtea la umbra ei? Câte speranþe n-au fost aprinse de ea? Prezenþa ceea ce ne-a definit pe noi ca popor de timp de
icoanei a îmblânzit întotdeauna caracterele cele mai aprinse, a dat putere ostaºului douã mii de ani ne transformã (acum, când iatã
sã lupte pe front ºi nãdejde cã se va întoarce acasã. Spre ea privesc cu speranþã bol- am aderat la aceastã mult râvnitã UE) în naþiune
navii din spitale, pentru cã ºtiu cã de la Dumnezeu vine vindecarea. Ea stã ºi astãzi evoluatã, cu principii avansate ºi înalt grad de
liniºtitã în portofelul românului plecat în þãrile Europei sau peste ocean ca sã-ºi civilizaþie, ci din contrã, redescoperirea valorilor
câºtige existenþa. Icoana a stat pe pieptul bunicilor noºtri când ei au plecat în creºtine ºi punerea lor în practicã va da nobleþea
lumea de dincolo. noastrã ca popor. Pentru cã de la revoluþie încoa-
De ce sã o scoatem din ºcoalã? A fost aºezatã de mamele noastre deasupra pa- ce, de când chipurile ne-am emancipat, am fost
tului când noi ne-am nãscut. Adeseori, icoana a fost singura care ne-a ascultat gân- în fruntea Europei la multe capitole negative:
guritul. În faþa ei am împreunat pentru prima datã mâinile ºi niciodatã nu am înju- alcoolism, rata avorturilor, consumul de TV etc.
rat în prezenþa ei, pentru cã ºtiam cã cineva ne vede. Când am ajuns la ºcoalã pro- Dacã efectele acestei aºa zise emancipãri au fost
fesorii ne-au spus sã nu copiem pentru cã cineva ne priveºte de pe peretele dinspre acestea, este logicã concluzia cã prin abando-
rãsãrit. ªi atunci, cum sã o scuipãm când mama ne-a învãþat sã o sãrutãm? Cum narea valorilor creºtine am devenit mai buni?
sã o scoatem din ºcoalã, când armonia pe care o degajã creeazã tocmai mediul Iatã, se pare cã nu. Mai nou creºte violenþa în
propice pentru studiu? Nu s-a dat lege ca icoana sã fie introdusã cu forþa în ºcoalã, ºcoli, consumul de droguri, tot mai mulþi tineri
aºa cã nu poate fi scoasã prin lege. A stat afarã pânã în 1989. ªi-a cucerit singurã au probleme de comportament ºi caractere deviante.
locul pe care îl ocupã astãzi cu farmecul ºi cu armonia ei. Nu s-a reuºit ca icoana Deci sã zicem în continuare ,înainte români,
sã fie înlocuitã. Ea a dãinuit mereu în suflet, de unde a putut fi proiectatã pe pereþii la distrus tot ce mai avem bun ºi frumos în viaþa
instituþiilor româneºti. noastrã? Ce ar fi dacã ne-am solidariza ºi am
Poporul român trebuie sã îmbogãþeascã Europa la care tocmai a aderat cu va- zice NU pornografiei, publicitãþii perverse cu
lorile sale culturale ºi spirituale printre care se înscrie ºi icoana. Amintirile pe care
tentã sexualã, programelor devastatoare de
le duc cu ei europenii dupã ce viziteazã þara noastrã sunt tocmai icoanele sau ima-
suflete ºi furnizoare de subculturã ºi subcompor-
ginile vestitelor mãnãstiri româneºti. Dacã ei sunt impresionaþi de frumuseþea
icoanelor româneºti, noi de ce sã renunþãm la ele? Fac parte din noi, sunt cartea tamente, ºi am zice DA, vrem icoane în faþa
noastrã de vizitã, exprimã identitatea noastrã. Ele ne sunt dragi la fel ca ºi pozele ochilor noºtri, pentru cã nu vrem ca ai noºtri
pãrinþilor noºtri, dacã nu mai dragi. De ce sã le înlãturãm din viaþa copiilor noºtri? copii ,sã se ucidã între ei, sã-ºi împuºte profesorii
Sã încetãm a ne mai lupta cu noi înºine, cu valorile noastre. Icoanele fac parte din ºi colegii cum se întâmplã deja la alþii, sã se sin-
identitatea noastrã. ªi chiar dacã vom scoate icoanele din ºcoli, ele vor continua sã ucidã, sã consume droguri, sã fie þinta profito-
existe pe stema tricolorului prin crucea din ciocul vulturului. Vom renunþa la tri- rilor sub orice formã? Vrem copii frumoºi ca ºi
color, la stemã? Atunci nu vom mai fi noi înºine... Va fi sfârºitul nostru. icoanele noastre, care sã fie buni ºi sã ºtie în
primul rând sã iubeascã. Pr. Marius Corlean
Pr. Laurenþiu Urian, Parohia Pãrãu
Actual 7
cã numãrul oamenilor care îºi doresc
„A fi sau a nu fi“
La gala premiilor UNITER dintr-un an cã „într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât
moartea, chiar bãtrâni, bolnavi ºi
neputincioºi fiind, este foarte mic. De
asemenea, foarte puþini, în raport cu total-
itatea oamenilor de pe pãmânt, sunt cei
recent, un om de teatru bucureºtean, pre- pe Fiul Sãu Cel Unul Nãscut L-a dat pen- care îºi curmã voluntar viaþa. Nici Emil
miat, a folosit în alocuþiunea sa, în sens tru ca tot cel ce crede într-Însul sã nu piarã, Cioran n-a fãcut acest lucru, deºi a fost
afirmativ, expresia: „absurditatea de a ne ci sã aibã viaþã veºnicã“ (Ioan 3,16). bântuit de acest gând. Aceasta înseamnã
fi nãscut“. Dacã naºterea este o absurdi- Desigur cã la aceste convingeri ale þãranu- nu atât cã n-a avut un asemenea curaj, cât
tate, înseamnã cã ºi viaþa în sine este o lui român s-a gândit, în primul rând, ºi cã nu era îndeajuns de convins de adevãrul
absurditate, este ceva absurd. Dicþionarul filosoful Petre Þuþea, când a formulat gândirii ºi afirmaþiilor sale despre realitate,
limbii române explicã termenul „absurd“ aforismul: „Þãranul este omul absolut“ ºi, naºtere, viaþã ºi moarte.
ca fiind ceva „care contrazice gândirea de ce nu, Lucian Blaga, când a lansat sin- Oricum, realitatea e minunatã, univer-
logicã; care nesocoteºte legile naturii ºi ale tagma: „Veºnicia s-a nãscut la sat“. sul e frumos, iar viaþa îºi are satisfacþiile,
societãþii; contrar bunului simþ, „prostie“. bucuriile ºi farmecul ei, pentru care omul
E adevãrat cã în viaþa omului ºi a soci-
O asemenea concepþie despre naºtere ºi etãþii se ivesc ºi persistã ºi multe gânduri, o preþuieºte ºi þine cu tot dinadinsul sã
viaþã nu e creaþia omului de teatru la care elemente, fapte, situaþii ºi evenimente trãiascã ºi încã deplin ºi cât mai mult timp.
ne-am referit, ci se întâlneºte în cursul absurde, dar creºtinul ºtie cã „Dumnezeu În lumina credinþei creºtine în Dumnezeu
istoriei la unii filosofi mai vechi sau mai este iubire“ (I Ioan 4,15), trãieºte cu ºi în nemurire, întreaga existenþã, viaþa în
noi. Aici ne mãrginim sã amintim, dintre aceastã convingere ºi este încredinþat cã îi general ºi viaþa omului în special îºi au o
aceºtia, doar pe românul nostru Emil ascultã rugãciunea ºi îl ajutã sã valoare, un sens ºi o finalitate: sunt creaþii
Cioran. Iatã ce spune acesta în cartea sa depãºeascã, sã biruiascã absurditãþile ivite ale lui Dumnezeu menite ca omul sã se
intitulatã: „Despre neajunsul de a te fi nãs- în viaþa sa, mai ales cã aproape toate aces- bucure de Harul Sãu, de cunoaºterea Lui,
cut“ (Editura Humanitas, 2003): tea vin din partea oamenilor sau a de iubirea Sa, de viaþa în comuniune spi -
„Realitatea þine de absurd“ (p.5). „ªtiu cã duhurilor malefice. ªi viaþa dovedeºte cã ritualã cu El, toate aceste pogorãminte ºi
naºterea mea e o întâmplare, un accident acest optimism al creºtinismului nu e daruri divine fiind eterne pentru omul lui
ridicol“ (p.8). „Nu-mi iert faptul cã m-am absurd, nu e o rãtãcire de la adevãr, nu e o Dumnezeu. Pr. Prof. Ioan Glãjar,
nãscut“ (p.19). „Sã nu te fi nãscut, numai naivitate. Aºa se explicã între altele faptul Parohia Ucea de Jos
sã te gândeºti la asta, ce fericire,
Domnitorul ªtefan cel Mare ºi Sfânt
ce libertate, ce spaþiu!“ (p.28). „Sã
nu te naºti este, fãrã doar ºi poate,
cea mai bunã formulã care existã.
Ea nu e, din nefericire la îndemâ-
2 iulie 2007, 550 de ani de la
na nimãnui“ (p.222). „Sã fi comis urcarea pe tronul Moldovei
toate crimele, în afara celei de a fi
tatã“ (p.9). Oricum a tãlmãcit sau ªtefan cel Mare a fost uns ca domnitor în Ureche consemneazã
ar mai fi tãlmãcit Emil Cioran 1457, pe locul numit "Direptate", de cãtre mi- un numãr de 44 de
aceste afirmaþii, ele rãmân incri- tropolitul Teoctist. Deºi contextul politic mãnãstiri ºi biserici),
minãri ale realitãþii, ale naºterii ºi sud-est european nu era chiar favorabil adevãrate capodopere
vieþii ºi, raportate la credinþa noas- Moldovei, slãbitã economic, istoria a arãtat cã de arhitecturã în stilul
trã creºtinã, denigrãri ºi acuze domnia lui ªtefan cel Mare (1457-1502) a tradiþional moldove-
aduse lui Dumnezeu, Creatorul marcat nu numai sfârºitul crizei politice ci ºi nesc, dau mãrturie mai
lumii ºi al vieþii. apogeul Moldovei medievale. presus de orice cã
ªtefan cel Mare ºi Sfânt a fost mare nu nu- domnitorul avea o mare evlavie faþã de
Dar tot filozoful Emil Cioran
mai prin victoriile sale pe câmpul de luptã sau Dumnezeu, iar idealul sãu de a nu vedea
afirma altãdatã: „Þãranul român e
prin politica sa externã, ci a rãmas în conºtiinþa creºtinãtatea europeanã stãpânitã ºi umilitã de
mai mare filosof decât filosofii“. românilor mai ales prin ctitoriile sale. Nici unul puterea semilunei mahomedane a cãutat sã-l
Dacã e aºa, înseamnã cã el ar fi din domnitorii þãrilor româneºti n-a ridicat atingã nu numai prin luptã, ci ºi prin mãrtur-
trebuit sã ia aminte ºi sã-ºi însu- atâtea locaºuri de închinare. Tradiþia a consem- isirea credinþei în Dumnezeu, prin ajutorul
ºeascã concepþia despre realitate, nat cã dupã fiecare luptã el ridica o bisericã sau cãruia a repurtat atâtea biruinþe.
naºtere ºi viaþã a acestui filosof mãnãstire, ºi sunt consemnate peste 40 de vic- Vestit de la Rãsãrit (la Sfântul Munte
mai mare decât el, adicã a þãranu- torii... Cea mai importantã ctitorie ºtefanianã, Athos a contribuit cu nenumãrate danii) pânã
lui român. Or, þãranul român cre- unde se aflã ºi mormântul marelui domnitor, la Apus (papa l-a numit "altletul lui Hristos"),
dea în Dumnezeu ºi pentru el viaþa este mãnãstirea Putna, construitã între anii personalitatea sa a devenit legendarã încã din
e un dar de la Dumnezeu. El prea- 1466-1469. Numãrul bisericilor de mir ctitorite timpul vieþii, poporul numindu-l încã de atunci
mãreºte pe Dumnezeu ºi Îi de ªtefan cel Mare este mult mai mare decât al "Sfetî ªtefan Vodã". Canonizarea domitorului
mulþumeºte zilnic pentru acest mãnãstirilor, ele fiind rãspândite pe tot cuprin- s-a bazat ºi pe temeiul unei lungi tradiþii de
dar. El se roagã lui Dumnezeu ºi Îi sul Moldovei. În general au fost ridicate dupã evlavie popularã. Fiu duhovnicesc al
implorã Harul dãtãtor de viaþã. marile bãtãlii cu turcii, multe amintind de vic- Cuviosului Daniil Sihastrul, cei doi au intrat
Þãranul român, din trecut ºi de toriile lui în cei 47 de ani de domnie. împreunã în calendar, fiind canonizaþi în 1992.
astãzi, este creºtin ºi mãrturiseºte Mulþimea ctitoriilor ºtefaniene (Grigorie Pr. Rãzvan Timofte
8 Ne vorbeºte pãrintele Arsenie Papacioc
„Recomand fiilor mei duhovniceºti
o nesfârºitã veselie sufleteascã..."
smerenie", în orice chip sã ne-o dea pentru Noi avem putinþa de a ne ridica pânã la
ca sã putem primi harul, cãci fãrã harul lui Dumnezeu. Un înger nu se poate ridica nicio-
Dumnezeu nu putem face nimic... datã la nivel de arhanghel, pe când omul
Aici e fie greºeala, fie nepãsarea poate ajunge ca Dumnezeu. De aceea tre-
lumii... Deoarece considerã cã fãcând o buie sã ne cunoaºtem valoarea noastrã.
faptã bunã a fãcut-o el ºi asta e o enorm de Care este cel mai mare pãcat?
mare greºealã. Existã cuvântul Scripturii A venit cineva la pãrintele Antonie ºi
"Fãrã de Mine nu puteþi face nimic"... l-a întrebat acest lucru, iar pãrintele i-a rãs-
Deci trebuie sã cerem de la Dumnezeu tot puns cã nu e nici mândria, nici mânia, nici
ceea ce facem. Oamenii în cerbicia lor lenea... ci pãcatul cel mai aproape de om
considerã cã ei fac totul prin puterea lor. este ºi cel mai mare. Cel mai periculos este
Starea de veselie e o stare de pãcatul de lângã noi, de el trebuie sã te fereºti.
Ce ne puteþi zice despre smerenie?
Pãrintele Arsenie Papacioc, numit
mers înainte, de îndrãznealã! Harul lui Dumnezeu se sãlãºluieºte
ºi „pustnicul de la malul mãrii", s-a ªi numai în felul ãsta poþi sã mai ales în cei simpli ºi nebãgaþi în seamã.
nãscut la 15 august 1914. A fost fii un erou al lui Hristos. Nu se poate face nimic fãrã harul lui
cãlugãrit în 1949 ºi a petrecut mulþi Dumnezeu, cãci se spune în Scripturã
Nu cãderea în pãcat este o mare operã, "Fãrã de Mine nu puteþi face nimic". Noi
ani în închisorile comuniste. Din 1976
o faptã reuºitã a satanei, ci lipsa poziþiei suntem doar mlãdiþe altoite pe viþã ºi dacã
este duhovnicul Mãnãstirii "Sf. noastre de a ne ridica din pãcat. Faptul cã ne rupem de aceasta nu mai aducem roade.
Maria" din Techirghiol. te ridici este pierderea lui ºi salvarea noas-
Datoritã înþelepciunii ºi blândeþii trã. Dar asta nu se poate face fãrã harul lui Dacã spui despre tine cã ai
sale, este cãutat de credincioºi, Dumnezeu ºi harul nu vine dacã nu e smerenie,
cãlugãri, preoþi ºi chiar ierarhi, care
vin din toatã þara pentru a primi
smerenie. Chiar m-a întrebat pãrintele înseamnã cã nu eºti smerit.
Teofil Pãrãianu (cu care mã cunosc de 60
povãþuire. de ani ºi suntem prieteni) dacã eu mã mân- De câte feluri sunt ispitele?
Asta este fotografia cea mai reuºitã... tuiesc. Eu i-am rãspuns de-a dreptul: nu Ispitele sunt de ºase feluri: din sus, de
Pânã ºi fotografii zic: "Zâmbiþi, vã rog!" pãrinte! Nu mã pot mântui uºor. Condiþia jos, din faþã, din spate, din stânga ºi din
Aº vrea sã nu vã vadã sfântul Ioan Gurã de mântuirii mele este sã vinã harul lui dreapta. De sus fiindcã vrei sã ºtii mai mult
Aur cã sunteþi întristaþi, pentru cã veselia Dumnezeu ºi el nu vine decât dacã eºti decât trebuie sã ºtii ºi decât s-a descoperit.
este cliºeul nostru natural. Puteþi sã vã smerit. Sunt eu smerit? Pot eu sã zic sunt De jos: nu ºtii nici cât trebuie sã ºtii, nu
închipuiþi un înger întristat, posac, care sã un om smerit? Dacã spui despre tine cã ai faci nimic. Ispitele din spate sunt amintirea
refuze poruncile lui Dumnezeu? smerenie, înseamnã cã nu eºti smerit. E celor trecute, retrospectiva celor trecute pe
Starea de veselie e cea potrivitã pentru posibil sã te mântuieºti dacã eºti în aceas- care le reînvii. Ispitele din spate nu sunt la
ca sã creãm... Altfel nu se poate ºi noi sun- ta binecuvântatã simþire continuã a fel de periculoase ca cele din faþã, pe care
tem creaþi sã creãm... Ce sã creãm? Sã ne nevredniciei tale. Canonul 124 al sinodu- le vezi, sunt vii ºi poþi sã îþi confunzi iden-
creãm pe noi, sã ne desãvârºim, ºi asta e lui de la Cartagina spune: "Dacã zici cã tu titatea cu ele. Ispitele din stânga sunt erezi-
tot de la Dumnezeu. Nu putem noi crea, ai fãcut, anatema sã fii". Vedeþi, asta este ile, lucruri împotriva rânduielii bisericeºti.
dar rãscolim în noi creaþia lui Dumnezeu, ceea ce trebuie sã facem noi: sã fim într-o Am lãsat la urmã ispitirea din dreapta care
asta înseamnã deja descoperirea lui stare continuã cu Dumnezeu. este cea mai primejdioasã pentru cã s-ar
Dumnezeu în noi. Starea de veselie e o Care este rostul nostru, pãrinte? putea sã crezi cã duci o viaþã duhovni-
stare de mers înainte, de îndrãznealã! ªi Ne iubeºte prea mult Dumnezeu, ne-a ceascã ºi de fapt sã nu fie aºa. Adicã faci
numai în felul ãsta poþi sã fii un erou al lui creat numai pentru El ºi toatã atenþia Lui e cele duhovniceºti refuzând îndeplinirea
Hristos ºi numai al lui Hristos. ca noi sã ne mântuim. Marea durere a lui obligaþiilor fireºti faþã de mediul în care
Dumnezeu este iadul. Nu suntem creaþi trãieºti, ai o viaþã egoistã, exclusivistã.
Oamenii în cerbicia lor numai pentru noi înºine, ci suntem fãcuþi Reþeta vieþii duhovniceºti este starea
considerã cã ei fac totul pentru întreaga creaþie, faþã de care avem de continuã simþire a lui Dumnezeu, starea
prin puterea lor. responsabilitãþi. Nu ne mântuim singuri, ci de veselie continuã ºi starea de ridicare
împreunã cu creaþia. continuã. Acesta este de fapt mersul tãu
Ce ar trebui sã cerem de la Dumnezeu? Cum de ne putem mântui, pãrinte? spre viaþa veºnicã. Nu sã luptãm sã ne
Desigur, ar trebui sã cerem toate ºi mai Pentru cã avem o mare simþire în noi. mântuim, ci sã luptãm sã Îl cucerim pe
întâi sã ne dea o viaþã controlatã, smeritã. Nu suntem orice. Am fost creaþi dupã chi- Dumnezeu ºi El ne va da darul Sãu.
E prea puþin spus "smeritã", sã ne dea prã- pul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Vedeþi A consemnat
pastie de smerenie. Eu i-am spus "smeritã ce diferenþã este între noi ºi restul creaþiei? Pr. Laurenþiu Broscãþeanu
Actual 9
Românii plecaþi la muncã
lasã în urmã copii rãstigniþi
Pãrintele Constantin Necula, lector la Facultatea de Teologie din Sibiu, a susþinut în
luna iunie o conferinþã la invitaþia a doi foºti elevi ai Seminarului Teologic din Fãgãraº,
Alexandru Dãdârlat ºi Mircea Laza. Vã prezentãm în continuare rãspunsurile pãrin-
telui, care a cãlãtorit mult mai ales în Italia, la câteva întrebãri legate de situaþia tiner-
ilor plecaþi la muncã în strãinãtate ºi mai ales a copiilor rãmaºi acasã.
Eroismul copiilor noºtri nevoie de el.
Societatea modernã a creat dãdaca elec-
Ce poate face un profesor pentru tronicã, extrem de periculoasã, care este
copiii ai cãror pãrinþi sunt plecaþi în televizorul. Îl iei pe copil, îl pui în faþa tele-
strãinãtate? Am observat cã aceºtia vizorului: „Gicã, centrat pe desene! Nu
sunt mult mai agitaþi decât ceilalþi copii, miºti, cã am treabã!“ ªi Gicã sãracu nu de largã, încât îi poate cuprinde liniºtitã pe
mai neînþelegãtori… miºcã, pentru cã lui îi place. Am auzit la toþi, indiferent de colþul în care se duc. Ce
Cred cã mai degrabã neînþeleºi. În ºcoalã la fiul meu doi copii povestindu-ºi poate face Biserica? Sã le arate cimitirul.
România cel mai nenorocit sistem e desene animate: „L-ai vãzut pe dracu’ ãla Sã le arate cã au un loc de aterizare… Cã
divorþul prin muncã. Aþi remarcat cum pot roºu cum i-a bãgat cornu’ lu dracu’ ãla ºi „tâmpiþeala“ asta cu plecatul peste
ºi locuind împreunã sã divorþeze pãrinþii, negru ºi cum…“ Deci copiii au luat-o razna! hotare þine 5-6-7 ani. Cam atâta merge,
pentru cã se mai vãd seara la 10, pentru cã ªi revin, nu numai copiii celor plecaþi, ci ºi dupã aceea þi se cam „agurideºte gura“…
în rest sunt preocupaþi de ale lor… Nu mai ai celor rãmaºi care sunt plecaþi tot timpul. E fain, domnule, ai bani, ai maºini… Dar
apucã sã comunice nimic despre creºterea Una dintre soluþiile reechilibrãrii câþi bani credeþi cã puteþi câºtiga? Vine o
propriilor copii... Eu cred cã în primul rând României este întoarcerea pãrinþilor la vreme când toate astea se astupã ºi efectiv
profesorii ar trebui sã creeze o plasã de copiii lor. De exemplu femeia sã fie plãtitã îþi astupã izvoarele din suflet. ªi începi sã
rezistenþã, de siguranþã. Ca la un circar pentru 8 ore, dar sã nu munceascã decât 4, te sufoci. Cam asta se întâmplã când pleci
care se dã peste cap la înãlþime. Copii iar celelalte 4 sã fie obligatoriu cu copiii. dincolo cu vise mãreþe. Jumãtate din cei
aceºtia practicã de fapt unul dintre cele Copiii nu au nevoie de proiecte sociale, ei care ajung acolo constatã cã occidentul
mai periculoase salturi la trapez. Multiplu au nevoie de mame, de taþi, de bunic, de este o pãdure plinã de þepe. Þepele sunt
salt mortal (nu mai e vorba de triplu salt), bunicã… N-au nevoie de ºcoalã, unde de foarte bine parfumate: „A, bunã ziua, bine
pentru cã ei fac asta în fiecare zi... Gândi- multe ori se oligofreneazã… Noi ne aþi venit, ne bucurãm cã avem un prost
þi-vã cã într-o casã unde amândoi pãrinþii retardãm copiii în sisteme educaþionale. care sã lucreze pentru noi… Ce aþi fost în
sunt prezenþi când un copil face febrã, per- Noi sistematic ne batem joc de darul nat- þarã? Medic? A, interesant, avem nevoie
cuteazã amândoi sau mãcar pe rând fac cu ural dat de Dumnezeu neamului acestuia: de o femeie de servici!“ ªi în momentul
schimbul la priveghere. Dar într-o casã creierul românului, care a ajuns varzã de acela toatã demnitatea se duce… Sigur, ca
unde cea mai mare persoanã are 12 ani ºi Bruxelles, în cel mai bun sens al cuvântu- femeie de servici în Italia poþi câºtiga mai
creºte copilul de 7 ºi pe frati-su de 5 ani lui. În batjocorirea aceasta de sensuri mult decât câºtigi ca medic în România.
cine sã privegheze? Deci copiii sunt efec- copilul nu poate sã-ºi recapete demnitatea Dar în acelaºi timp acolo consumi mult
tiv daþi morþii, inclusiv fizice. decât prin ieºirea din starea de varzã. Ori mai mult ca sã supravieþuieºti. Aveam un
Ce este dramatic este cã pãrinþii la asta nu poate lucra numai Biserica, sau prieten intelectual, care câºtiga foarte
conºtientizeazã lucrurile acestea, dar aduc profesorii. La asta poate lucra numai mult, 10 mii de euro pe lunã, unul dintre
urmãtorul argument: „Da, pãrinte, dar noi treimea familie, Bisericã ºi ºcoalã. Cã de cele mai fericite cazuri. „Bun, zic, ºi cât
mergem sã muncim, sã ne întoarcem ºi sã societate ºi stradã… vedem unde ne duce dai pe chiria aia în buricul Parisului?“
ne facem casã!“ Dar dacã facem o casã în marea educaþie de bãuturã… „7 000 de euro.“ ªi eu zic: „Bãi Gicã, hai
care nu mai are cine locui? Pentru cã în Ce recomand profesorilor este sã caute mã acasã, cã de banii ãia ne facem casã!“
acea casã nu vor mai sta copiii noºtri, ci sã identifice cine sunt copiii, în ce direcþie Familiile nu se rup în esenþã. Sã nu vã
rãposaþii noºtri copii, avortaþii societãþii, se îndreaptã ºi sã vadã cât pot oferi acesto- închipuiþi cã copilul unor pãrinþi plecaþi nu
ra pentru a echilibra disconfortul din casele lor. mai este copilul pãrinþilor lui. Dimpotrivã,
rãstigniþii noºtri copii. ªi atunci nu mai e o
aºteptarea sporind, parcã spo-reºte ºi cali-
casã, ci un templu al propriilor noastre ªi ajutaþi-i sã scoatã televizorul din prizã… tatea de tatã ºi de mamã. Din nefericire
orgolii, absolut devalorizate.
Occidentul, avem suficienþi pe care îi adu-cem în
pachet acasã ºi asta mã întristeazã cel mai
Nevoia unui zâmbet… pãdure plinã de þepe tare. Acum un an, în apropierea Paºtilor, a
Ce are de fãcut un profesor este sã aibã Foarte mulþi dintre tinerii din murit copilul unor vecini de-ai mei la care
o listã foarte fermã cu copiii pe care îi are Fãgãraº au pãrãsit þara ºi foarte mulþi þin foarte mult. Pe mine m-a im-presionat
în dirigenþie sau în consilierat. ªi sã dintre elevi vor sã plece în Italia, Spania foarte mult cã în aºteptarea lui nu mai
încerce sã stea în fiecare zi o secundã faþã sau Statele Unite. Cum ar putea inter- conta nici un fel de sãrbãtoare. Când þi se
în faþã cu ei ºi sã le zâmbeascã. Copii se veni Biserica pentru readucerea lor? întoarce copilul la pachet acasã chiar nu
pot hrãni cu zâmbetul acesta, au mare Biserica nu readuce pe nimeni. E atât mai conteazã nici un fel de sãrbãtoare…
10 Fii tânãr cu Hristos
Str. Ion Codru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan
Drãguºanu nr. 6. (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca
Tel. 211790 Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian
Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean
Responsabil de ediþie: Pr. Cãtãlin Teulea Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la
Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com