Părintele Cleopa Ilie - Duhovnicul Moldovei omagiat la 23 de ani de la nașterea sa în

ceruri

de George-Cosmin Butură

De câte ori mă gândesc la un reper spiritual, invariabil îmi vine în minte chipul

Părintelui Cleopa. Duhovnicul bun, blând, smerit, care avea un sfat și o vorbă bună pentru

oricine îi trecea pragul chiliei, a rămas în memoria colectivă a neamului românesc prin viața

sa sfântă. Proverbul românesc „Omul sfințește locul” i se potrivește de minune Starețului

Sihăstriei, Slatinei și reformatorul multor mănăstiri românești. Nu numai că a sfințit locul, el a

sfințit locurile. În vremurile de restriște din perioada comunistă Părintele Cleopa și numeroșii

săi ucenici, au ținut aprinsă candela credinței în Moldova lui Ștefan și chiar în toată țara.

Faptul că Părintele Cleopa a rămas în memoria colectivă se vede din numărul mare de

ucenici și din evlavia pe care credincioșii o au față de persoana și locurile prin care Starețul

Sihăstriei a trecut.

Deși Părintele a poposit în Munții Stânișoarei din județul Suceava între anii 1952-1954,

bordeiul săpat în pământ, în care își ducea viața de pustnic a fost conservat și îngrijit de

credincioșii și preoții din zona până în zilele noastre. Așa se face că această comoară, semn al

sfințeniei pământești a Părintelui, a fost scoasă la lumină de Arhiepiscopia Sucevei și

Rădăuților cu prilejul împlinirii a 23 de ani de la nașterea în cer a Părintelui Cleopa Ilie, din 2

decembrie(†1998).
 Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și

Rădăuților a binecuvântat locul unde pe atunci starețul Mănăstirii Slatina s-a retras ca pustnic

în perioada regimului communist, bordeiul săpat în pământ și locul din preajma acestuia.
Chilia părintelui Cleopa din Munții Stânișoarei a fost restaurată începând cu anul 2015 la

inițiativa unor localnici și cu implicarea mai multor instituții: Arhiepiscopia Sucevei și

Rădăuților, parohia Vadu Negrilesei, Primăria Comunei Stulpicani și a Direcției Silvice. De

asemenea a fost amenajat și spațiul din jurul bordeiului, fiind adăugate troițe și marcaje.

Implicarea atâtor persoane arată cât de iubit este părintele Cleopa de oamenii din locurile prin

care a trecut.

În cele ce urmează vom reda un interviu cu Părintele Filaret Ruscan, Consilier Eparhial la

Sectorul de misiune pastorală și actualitate creștină și unul din cei care s-au ocupat de acest

proiect de suflet:

„În tot acest timp am păstrat în suflet dorința de a vizita acest loc binecuvântat și de a

face ceva spre cinstirea părintelui Cleopa”

- Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest demers?

- Demersul amenajării chiliei părintelui Cleopa din munţii Stânişoarei reprezintă pentru

mine împlinirea unui gând care a încolţit în sufletul meu în urmă cu mai bine de zece

ani. Mai precis, în anii în care eram elev al Seminarului Teologic Liceal Ortodox

„Mitropolitul Dosoftei” din Suceava poposeam deseori la schitul „Sfântul Cuvios

Daniil Sihastrul” din apropierea Mănăstirii Putna. Aici am întâlnit un călugăr bătrân –

ierod. Ciprian, care, atunci când a aflat că sunt din satul Doroteia, aproape de locurile

în care a sihăstrit părintele Cleopa, mi-a povestit despre bordeiul părintelui Cleopa și

despre nevoința pustnicească a marelui duhovnic. În tot acest timp am păstrat în suflet

dorința de a vizita acest loc binecuvântat și de a face ceva spre cinstirea părintelui

Cleopa.

„Drumul spre și dinspre chilia părintelui Cleopa este o cărare terapeutică”.

- Ce ați simțit în momentele când mergeați la chilia Părintelui Cleopa?

- Până în momentul de față am fost de multe ori la chilia părintelui. Fiecare pelerinaj era

o întâlnire mai intensă cu acest mare cuvios. Dacă ar fi să descriu pe înțelesul tuturor

aș putea mărturisi că drumul spre și dinspre chilia părintelui Cleopa este o cărare
 terapeutică. Fie că urci sau cobori, pe culmea acelor păduri primitoare, însoțit mereu

de liniștea codrului și de susurul de apă al unui pârâiaș, te simți mult mai curat, mai

liniștit, mai aproape de cer, de Dumnezeu, care este minunat și se odihnește întru

sfinții Săi.

„Aici te impresionează inevitabil dragostea unui om care a ales să stea de vorbă cu

Dumnezeu și să se apropie de El cu o dăruire și iubire aproape nepământeană.”

- Ce lucruri v-au impresionat cât ați făcut parte din acest proiect frumos?

- Din momentul în care Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și

Rădăuților a dat binecuvântare pentru derularea acestui proiect în parteneriat cu

Direcția Silvică Suceava m-a impresionat dragostea oamenilor din satele din

apropierea chiliei (Vadu Negrilesei, Negrileasa, Stulpicani ș.a.) pentru părintele

Cleopa. Am simțit în evlavia acelor oameni bunătatea și spiritul de sacrificiu arătate

părintelui Cleopa în anii în care era prigonit. Ajungând în acel loc am cugetat cu multă

smerenie la nevoințele pustnicești îndurate de părintele Cleopa într-un loc atât de

retras și de îndepărtat. Aici te impresionează inevitabil dragostea unui om care a ales

să stea de vorbă cu Dumnezeu și să se apropie de El cu o dăruire și iubire aproape

nepământeană. Totodată, m-a impresionat faptul că toate lucrurile propuse spre

realizare, unele chiar foarte dificile, au fost făcute cu bună sporire, ceea ce arată rostul

binecuvântării arhierești și al ocrotirii părintelui Cleopa.

„Așa zicea părintele Cleopa; Eu când mergeam la părintele Cleopa așa îmi spunea...”

- Cum se manifestă evlavia credincioșilor din zonă referitor la acest loc?

- Credincioșii din zonă și nu numai au mare evlavie la părintele Cleopa. Orice

argumentare dintr-o discuție cu specific duhovnicesc o pecetluiesc sătenii cu expresia:

 Așa zicea părintele Cleopa; Eu când mergeam la părintele Cleopa așa îmi spunea...

Dragostea față de părintele Cleopa se manifestă acum mai intens și prin pelerinajul la

chilia din pădure, dar și prin lecturarea cuvintelor de folos ori prin ascultarea

cuvintelor cu putere multă ale părintelui Cleopa imprimate pe casete sau pe CD-uri.

- Ce reprezintă acest loc pentru dumneavoastră, dar și pentru Arhiepiscopia Sucevei și

Rădăuților?

- Pentru mine în calitate de slujitor al Bisericii și de ostenitor al Centrului Eparhial

Suceava chilia părintelui Cleopa reprezintă un sâmbure al unor lucrări mult mai ample

care se vor săvârși în memoria marelui predicator, duhovnic și misionar al Bisericii lui

Hristos.

Astfel de evenimente de comemorare a marelui duhovnic au mai avut loc. Așadar la 15

ani de la mutarea la cele veșnice a Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie Patriarhia Română a

organizat un moment comemorativ, pe care Dumnezeu L-a chemat la Sine, în zorii zilei de 2

decembrie, după ce cu 69 de ani înainte, tot într-o zi de decembrie, pășise pe poarta

mănăstirii. După slujba de pomenire oficiată în Catedrala Patriarhală a fost sfințită o placă

memorială în fosta sa chilie din Reședința patriarhală, unde a stat câteva luni și a mers la

mănăstirile din apropierea Capitalei, unde a revigorat viața duhovnicească în vremurile tulburi

ale comunismului.

Un alt semn al rolului pe care l-a avut Părintele Cleopa în Biserica Ortodoxă Română și în

neamul românesc este cea mai recentă inițiativă a Patriarhiei Române. În ședința din 25

februarie 2021, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 12 preoți și

călugări pentru anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de
autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie, Părintele Cleopa Ilie este unul

dintre cei propuşi pentru canonizare.

Cum putem rezuma mai bine ce reprezintă Părintele Cleopa pentru ortodoxia

roânească decât prin a cita un ucenic și o persoană care a fost alături de el, Mitropolitul

Bartolomeu. Mitropolitul Bartolomeu susţinea că Ilie Cleopa „a făcut din Sihăstria un Athos

al poporului român”: „Nu spun nimic nou afirmând că părintele Cleopa a fost cel mai mare

duhovnic al acestui secol. El a realizat marea performanţă nu de a fi doar un mare confesor, ci

de a fi prieten şi călăuzitor (...) El ne-a fost tuturor celor care am trecut pe la scaunul său, în

chilia lui, izvor de speranţă pentru miile, zecile şi sutele de mii de credincioşi din toată ţara.

(...) A făcut din Sihăstria un Athos al poporului român. Raza lui a strălucit din hotar până-n

hotar şi dincolo de hotare. Prin aceasta, era un dătător de speranţe".

Scurtă biografie a Părintelui Cleopa Ilie

Părintele Cleopa s-a nascut la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei

Alexandru Ilie. A urmat școala primară de șapte ani în satul natal. Timp de peste trei ani de

zile a facut ucenicie duhovniceasca la Schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.

În anul 1929, la începutul lui decembrie, a intrat în obștea Schitului Sihăstria împreună cu

fratele său mai mare, Vasile. După trei zile au fost primiți în obștea acestui schit, în ziua

Sfântului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie. Pâna în anul 1935, Constantin a păscut oile

Schitului Sihastria, împreună cu alti frați. Apoi este luat în armată în orașul Botoșani. Se

reîntoarce la schit în toamna anului 1936 și este tuns în monahism la 2 august 1937, primind

numele de Cleopa. După aceasta face ascultare la oile schitului până în vara anului 1942, fiind
ajutat de monahii Galaction Ilie și Antonie Olaru.În iunie 1942 este adus în schit și numit

loctiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era bolnav. În anul 1944, la 27

decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit

ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. După aceasta

dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În anul 1947, Schitul Sihastria,

numarând peste 60 de viețuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar Protosinghelul Cleopa

Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim. În anul 1948 se retrage pentru

șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihastria. În anul 1949, la 30 august, Arhimandritul

Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina - Suceava și se transferă acolo cu 30 de

călugari din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Justinian. În locul său

este numit stareț Protosinghelul Ioil Gheorghiu. La Mănăstirea Slatina întemeiază o obște care

a ajuns la peste 80 de viețuitori. Între anii 1952-1954, fiind urmărit de securitate, se retrage în

Muntii Stânișoara, împreuna cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După mai bine de doi ani de

viața pustnicească, este readus în mănăstire, la porunca Patriarhului Justinian. În anul 1956,

revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oara în Munții Neamț,

unde se nevoiește mai bine de cinci ani de zile. În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea

Sihastria, ca duhovnic al întregii obști, și povătuiește fără întrerupere atât calugari, cât și

mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când își dă duhul în mâinile lui Hristos.

Lămuriri

Fotografiile sunt luate de pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/sfintirea-chiliei-parintelui-ilie-cleopa-la-23-de-ani-de-la-

mutarea-sa-in-vesnicie/