Sfinții Trei Ierarhi – stâlpi ai ortodoxiei și ocrotitorii școlilor de teologie

Finele lui ianuarie ne-a oferit binecuvântatul prilej de a ne reîntâlni duhovnicește cu trei mari

sfinți ai Bisericii lui Hristos: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. O

sărbătoare dedicată celor mai de seamă trăitori și apărători ai Ortodoxiei din secolul al IV-lea,

numit și Secolul de aur al creștinismului. Sfinții Trei Ierarhi sunt praznuiți pe 30 ianuarie,

această dată fiind stabilită de Sfântul Ioan Mauropous în urma unei minuni.

O vedenie minunată a arătat data celebrării Sfinților Trei Ierarhi

Spre sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare dispută legată de cei trei

ierarhi, pe care îi prăznuim pe 30 ianuarie, oamenii întrebându-se care este mai mare: Sfântul

Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gura de Aur. După câțiva ani de

la declanșarea neînțelegerilor, cei trei sfinți au început să i se arate aievea, unul câte unul,

episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o

vedenie, fericitului i-au apărut cei trei sfinți împreună. În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a

ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel și

disputele din capitală, lumea unindu-se în sărbătorirea împreună a Sfântului Ierarh Vasile cel

Mare, a Sfântului Grigorie Teologul și a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Au fost supranumiți Candelele Ortodoxiei și mari apărători ai dreptei credințe

Sfinții Trei Ierarhi sunt reprezentanții străluciți ai unei perioade bogate, atât in dispute dar și

în elaborări teologice de mare valoare, din epoca patristică. Biserica i-a numit „stâlpi ai

Ortodoxiei” și „mari dascali” ai creștinătătii, și pe bună dreptate: ei s-au remarcat atât ca

păstori și misionari, cât și ca moraliști și dogmatiști, aducând contribuție valoroasă la

limpezirea problemelor teologice, pe atunci discutate - trinitare, hristologice și

pnevmatologice. Ei au apărat dreapta credinţă şi unitatea Bisericii. În al doilea rând, au fost

dascăli ai pocăinţei şi ai sfinţeniei vieţii creştine. În al treilea rând, toţi trei erau mari apărători

ai demnităţii umane umilite din cauza păcatelor şi astfel ei s-au făcut ambasadori şi apărători

ai săracilor, ai bolnavilor, ai oamenilor suferinzi. Toţi trei au apărat dreapta credinţă, sfinţenia

vieţii creştine şi au propovăduit milostenia, opera social-filantropică a Bisericii cum i-am

spune astăzi.

Sfântul Ioan Gură de Aur

În ceea ce priveşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta a folosit amvonul mai ales pentru

învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi, de la cei mai smeriţi, până la cei mai semeţi, la

pocăinţă şi la milostenie, îmbărbătându-i şi dojenindu-i, dând ca pildă viaţa sa de nevoinţă,

dar şi de dârză bărbăţie.

A fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor

lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale

Sfântului Apostol Pavel. Tâlcuirile lui sunt o adevărată Evanghelie practică.

În sfârşit, Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească. Toţi trei

au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea

vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu

fapta.

Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al

călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi

tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri,

ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii,

alături de rugăciune, în viaţa călugărilor.

Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi

desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii

care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.

Sfântul Grigorie Teologul

Şi Sfântul Grigorie de Nazianz a folosit puterea cuvântului în chip minunat. Orator înnăscut,

poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”,

adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi.
Modele și repere pentru teologi, preoți și episcopi, dar și învățători ai adevărului,

smereniei și milosteniei

Pentru a recunoaște valoarea teologică a Sfinților Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la

primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit

patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume.

Ca absolvent de teologie vă mărturisesc că data de 30 ianuarie este o piatră de hotar în viața

fiecărui tânăr teolog. Ei nu sunt doar exemple, ci sunt repere pentru viitorii preoți. Am citit

tratatul Despre Preoție al celor trei Sfinți Părinți de trei ori și de fiecare dată am găsit noi

înțelesuri și de fiecare dată mi s-a arătat cât de sublimă este misiunea preoțească. Când m-am

apucat să citesc Omiliile la Evanghelia după Matei a Sfântului Ioan Gură de Aur(publicată în

colecția Părinți și Scriitori Bisericești – PSB nr. 23), nu mă puteam opri din citit. De altfel toți

trei sunt actuali în orice epocă i-ai citi. De asemenea viața lor este o inspirație continuă spre

smerenie și fapte bune. Sfântul Vasile cel Mare fiind inițiatorul vasiliadelor care erau ca o

lume de vis unde trona bunătatea, empatia, ajutorul reciproc și nu în ultimul rând preaslăvirea

lui Dumnezeu.

Sfinții Trei Ierarhi  au fost episcopi influenți ai bisericii timpurii, care au jucat roluri

esențiale în conturarea teologiei creștine. În creștinismul răsăritean sunt cunoscuți și sub

numele de cei trei mari Ierarhi și învățători ecumenici, în timp ce în catolicismul roman, cei

trei sunt onorați ca Doctori ai Bisericii. Cei trei sunt venerați ca sfinți în ortodoxia estică,

catolicism, anglicanism și alte biserici creștine.

Multe biserici din întreaga lume, de la orașe sau de la sate, au hramul Sf. Trei Ierarhi. În

România, printre cele mai vestite lăcașuri cu acest hram se numără Biserica „Trei Ierarhi”
(Iași) - cea mai frumoasă ctitorie a voievodului Vasile Lupu, o adevărată o bijuterie

arhitectonică - și Catedrala Mitropolitană din Timișoara.

De asemenea ei au și zile distincte de pomenire. Pomenirea aparte a Sfântului Vasile

se face la 1 ianuarie, a Sfântului Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sfântului Ioan Gură de

Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie.

Prăznuirea împreună a celor trei sfinți ierarhi a început în cultul ortodox în anul 1084,

când din cauza unor neînțelegeri în rândul credincioșilor din Constantinopol care făceau o

ierarhie între cei trei. Astfel aceștia i s-au arătat Sfântului Ioan Mauropous, episcopului

Evhaitelor și i-au spus următoarele: „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o

vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul sau, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris

învățături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, așa am învățat. Nu

este între noi unul întâi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalți doi. Drept aceea,

sculându-te, poruncește, celor ce se învrăjbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Că nevoința

noastră, cât am fost în viața și după moarte, a fost să împăcăm pe oameni și să aducem în

lume pace și unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi și

înștiințează cu aceasta pe creștini, că noi în fața lui Dumnezeu, una suntem.”

În urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a

celor Trei Ierarhi, lumea unindu-se în sărbătorirea împreună a Sfântului Ierarh Vasile cel

Mare, a Sfântului Grigorie Teologul și a Sfântului Ioan Gură de Aur.

De asemenea o carte de căpătâi pentru teologia ortodoxă Tratatul Despre Preoție, îi conține

cuvântările celor trei sfiți ierarhi.

Casetă: Troparul Sfinților Trei Ierarhi

Pe acești trei luminători mai mari ai dumnezeirii cea întreit strălucitoare, pe cei ce luminează

lumea cu razele dumnezeieștilor învățături, pe râurile înțelepciunii cele cu miere curgătoare

care adapă toata făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu, pe Marele Vasile și de Dumnezeu

cuvântătorul Grigorie, împreună cu slăvitul Ioan, cel cu limba și cu cuvintele de aur, toți cei

iubitori de cuvintele lor, adunându-ne cu cântări să-i cinstim; că aceștia Treimii pururea se

roagă pentru noi.

George Cosmin Butură