P re o t P ro f. Dr. IOAIV G.

COMAN

PATHOLOGIE
VO L. Ill
P A T R O L O GI E
Vo l . III
S F lN T U L A T A N A S I E C EL M A R E
 Preot Prof. Dr. IOAN G. COMAtf

PATKOIOGIE
VOL.III

TIP Ă R IT Ă CU B IN E CU VÎN TA R EA
PREA FE R IC IT U L U I PĂRINTE

TEOCTIST
P A TR IA R H U L BISERICII ORTODOXE. ROMÂNE

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC Ş I DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
BUCUREŞTI - 1 9 8 8
 CUVÎNT ÎNAINTE

în învăţămînlul nostru teologic, studiul Patroîogiei are o însemnă­

tate aparte nu numai pentru pregătirea didactică, ci şi pentru cea spiri-
tual-educativâ a viitorilor slujitori ai Bisericii. Acest studiu are menirea
de a înfăţişa atît operele nemuritoare ale Sfinţilor Părinţi — scrise cu
cuvlntul sau cu fapta —, cît şi viaţa pilduitoare, încărcată de nebănuite
frumuseţi duhovniceşti a acestora.
De-a lungul vremii, Biserica Ortodoxă şi-a împlinit misiunea ei sfîntă
şi a strălucit prin păstrarea dreptei credinţe datorită în bună parte lu­
crării pline de dumnezeiască rîvnă a Sfinţilor Părinţi. Moştenire de
mare preţ, opera şi viaţa pilduitoare a acestora a fost nesccat izvor de
apă vie pentru ogorul vieţii duhovniceşti a credincioşilor.
îndeosebi pentru înaintaşii noştri, de pe pămîntul românesc, păs­
trători neabătuţi ai credinţei dreptmăritoare cuprinsă în tezaurul Sfin­
tei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii, viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi — pe
de o parte — şi vieţile sfinţilor — pe de alta — au fost deopotrivă rea­
zem şi călăuză în toate împrejurările vieţii lor. Iar agonisita aceasta,
transmisă de ei din generaţie în generaţie, a fost păstrată cu scumpătate
pînă în zilele noastre. Putem spune astfel că Patrología şi Vieţile Sfin­
ţilor au fost şi rămîn cele două fire de aur, depănate din caierul vremii
în strînsă şi armonioasă împletire, din care s-a ţesut veşmîntul luminos,
de rară frumuseţe, al sufletului dreptcredincioşilor fii ai Bisericii şi ai
neamului românesc.
In lumina acestui gînd, studiul Patroîogiei are o înaltă menire pen­
tru însuşirea şi aprofundarea cunoştinţelor teologice necesare viitorilor
 CUV INT ÎN A IN TE

slujitori ai Bisericii, aşa cum Vieţile Sfinţilor întreţin şi întăresc necon­

tenit evlavia credincioşilor, credinţa şi năzuinţa lor spre desăvîrşire.
Unul din iluştrii întemeietori şi slujitori cu deplină dăruire ai ca­
tedrei de Patrologie aparţinînd învăţămintului nostru teologic, vredni­
cul de cinstită pomenire preotul profesor Ioan G. Coman, care Nouă
înşine, în vremea studenţiei, ne-a fost îndrumător şi dascăl, şi-a încu­
nunat munca stăruitoare depusă de-a lungul întregii sale vieţi pe alta­
rul teologiei româneşti şi cu un vast tratat de Patrologie, din care cel
de al treilea volum vede acum lumina tiparului.
Binecuvîntînd această rodnică osîrdie, adresăm studenţilor noştri
teologi, cărora li se dăruieşte lucrarea de faţă, îndemnul părintesc de a
se strădui necontenit atît pentru însuşirea cunoştinţelor cuprinse în
această carte, cît şi pentru transpunerea în viaţă a valorilor veşnice cu­
prinse în ea, urmînd astfel tradiţia strămoşilor noştri, cărora vieţile sfin­
ţilor le erau nelipsit suport moral pentru bucuria, mîngîierea şi propă­
şirea lor duhovnicească.

Lu pruznuiroa celor înlrc sfinţi

PilrinIilor noştri
şi muri dascăli ai lumii .şi ierarhi
Vasile cc*l Mare, Grigorie Cuvînlutorul
do Dumnezeu
şi Ioan Gură de Aur,
30 ianuarie 1989 t TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
 INTRODUCERE

Cu volumul III al acestui manual intrăm în largul spaţiu al pro'du-

selor patristice elaborate în perioadele II şi III de piscuri ale Părinţilor
Bisericii ca Sfinţii Atanasie, Chirii al Alexandriei, Macarie Egipteanul,
Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, loan Gură de
A.ur, Roman Melodul, Maxim Mărturisitorul, loan Damaschin, Fericiţii
Ieronim, Augustin, Teodoret al Cyrului, Sfinţii Efrem Şirul, Ambrozie,
Leon cel Mare, Grigorie cel Mare, istorici ca Eusebiu al Cezareei, So-
crate, Sozomen, Rufin, Orosiu, Prosper de Aquitania, Isidor de Sevilla,
istorici literari ca Ieronim, Ghenadie de Marsilia, Isidor de Sevilla, autori
de nivel secund, dar mari misionari ca Sf. Niceta de Remesiana, Sf. Ioan
Cassian, Ulfila, apoi autori din Egipt, Galia, Siria, Capadocia e-tc. Scriind
în toate genurile iliterare, aceşti autori au elaborat opere de înaltă v a­
loare în multe domenii ale spiritului, lăsînd un tezaur nepreţuit întregii
omeniri. Sînt valori dumnezeieşti şi omeneşti, plecînd de la credinţă şi
rugăciune şi mergînd prin exegeză sacră, viziuni istorice, reflecţii filo­
sofice şi contemplative pînă la desăvîrşire şi mîn/tuire prin îndumnezeire.
Patristica perioadelor II şi III dezvoltă o uriaşă simfonie a Revelaţiei cu
istoria, morala şi filosofía, în perspectiva progresului omului în toate
sensurile şi a evoluţiei sale spre îndumnezeire. Dialectica se îmbrăţişează
c.u evlavia, iar istoria, cu ameliorarea etică. Cultul exprimă dogma sote-
riologică, iar dialogul sacru, omiliile, imnele şi aspiraţiile raţiunii ţin
cerul şi pămîntul în continua atracţie reciprocă.
Ideea desăvîrşirii, cultivată în general de toţi Sfinţii Părinţi, e am­
plificată şi adînc-ită mai ales de o bogată literatură monahală ascetică
şi mistică, pe care o cultivă monahii egipteni, sirieni, capadocieni, ita­
lieni şi daco-romani. Vîrful scării desăvîrşirii îl formează ascultarea,
smerenia, dragostea, completate de puritatea sufletului — mireasă care
se uneşte cu mirele Hristos, ca în Cîntarea Cîntărilor.
6 PA TH O LO G IE

Gîndirea patristică a acestor perioade elaborează o estetică deose­

bită, în care frumosul e identic cu binele şi utilul, adică o estetică de
esenţă, nu de artificii. Sfinţii Părinţi preţuiesc, exceptînd complexul
idololatriei, tot ce este artă plastică propriu-zisă, ca : muzica psalmilor,
a imnelor şi a cultului, în general, pictura, arhitectura, frumuseţea na­
turală etc. Dar, pentru ei, mărgăritarul de mare preţ este frumuseţea
lui Dumnezeu şi frumuseţea sufletului. Frumuseţea sufletului e un reflex
al frumuseţii divine. Sufletul nu poate vedea pe Dumnezeu decît dacă
e purificat prin discernămînt, libertate, contemplaţie, curaj, cunoaştere
şi dragoste. Frumuseţea spirituală se obţine printr-o continuă reînnoire
în Sfîntul Duh. Este adică o lucrare continuă de înfrumuseţare, care nu
se isprăveşte niciodată aici, pe pămînt, căci cunoaşterea şi dragostea
n-au limite, in timp ce kalokagatihia greacă era un ideal abstract pentru
oameni şi lucruri, frumuseţea creştină este viaţă şi spor de viaţă la in­
finit, căci frumuseţea lui Dumnezeu creşte la infinit, pe măsură ce su­
fletul doreşte şi poate s-o’ vadă. Dacă katharsis-ul grec urmăreşte să
dea sufletului splendorile naturii pure, discernămîntul şi dragostea su­
fletului creştin îndrăgostit de Logos îmbracă spiritul omenesc în lumina
vieţii veşnice, a unei esenţe şi bucurii nemuritoare.
Viziunea istorică şi socială a patristicii secolelor IV—VIII e aceea
a unei lumi noi, care se ridică din cea veche prin întruparea Logosului
din dragoste pentru oameni. E o istorie care începe din ceruri, dar care
se desfăşoară pe pămînt prin îndreptarea oamenilor robiţi de păcat, prin
speranţa nestinsă în mai bine, prin muncă («roagă-te şi munceşte»), prin
dreptate, înţelegere şi pace. Nimeni n-a apărat înţelegerea şi pacea în
epoca sclavagistă ca Părinţii Bisericii, pace pe care ei o proclamă ca
«mamă a tuturor bunurilor». Părinţii, îndeosebi monahii, se străduiesc
tot timpul să realizeze «pacea lui Dumnezeu care covîrşeşte orice min­
te», de care vorbeşte Sfîntul Pavel (Filip. 4, 7). Ei au veştejit sclava­
gismul şi au combătut nedreptăţile, camăta, viciile şi nedreptăţile so­
ciale. Cine nu cunoaşte mesajul cutremurător al Sfinţilor Capadocieni,
Ioan Gură de Aur şi Ambrozie adresat bogaţilor şi săracilor din vremea
lor ? Rostul şi destinaţia buaurilor materiale sînt discutate la fiecare
pas. Părinţii nu se mărginesc să critice pe bogaţii nedrepţi, ci ei înşişi,
cînd sînt bogaţi, îşi împart averile la săraci şi creează instituţii de asis­
tenţă socială — ca Vasiliada Sf. Vasile cel Mare etc. —, cuprinzînd case
 C U V lN T ÎN A IN TE 7

de oaspeţi, spitale, şcoli şi tot soiul de mijloace pentru ajutorarea celor

lipsiţi, bolnavi, infirmi etc. Păcate sociale ca lăcomia, desfrînarea, slava
deşartă şi mindria sînt combătute nu numai în tratatele cu răsunet ale
lui Evagrie Ponticul, Ioan Cassian, Nil Sinaitul etc., ci în majoritatea
operelor exegetice, morale şi predicatoriale patristice. Educaţia trupului
şi a sufletului din cea mai fragedă vîrstă pînă la sfîrşitul vieţii e reco­
mandată în numeroase tratate, omilii sau scrisori speciale. Nu numai
catehezele sau catehismele lăsate de autori ca Sfinţii Grigorie de Nyssa,
Chirii al Ierusalimului, Niceta de Remesiana, ioan Gură de Aur, Am­
brozie, Fericitul Augustin şi Sf. Grigorie cel Mare, sau tratatele mona­
hilor de călăuzire ascetică, ci şi omiliile duhovniceşti ale Sf. Macarie
Egipteanul şi centuriile lui Evagrie Ponticul, Nil Sinaitul, Maxim M ăr­
turisitorul şi ale altora, inclusiv corespondenţa şi opera poetică a auto­
rilor din Răsărit şi Apus, îndeamnă la lucrări de educaţie migăloasă,
atentă, cînd mai blîndă, cînd mai severa. Literatura patristică e un vast
institut, un didascaleu complex de educaţie.
Omul este «chipul lui Dumnezeu», «o plantă cerească», o forţă şi
o valoare cosmică, pe care nimic n-o poate egala în lumea de aici. Nici
strălucitul umanism elenic n-a preţuit pe om atît cît îl preţuiesc Sfinţii
Părinţi în gîndirea şi lucrarea lor, alimentată de Sfînta Scriptură. Omul
e o creatură, dar Sf. Părinţi îi amintesc mereu că el e făcut de mîna
lui Dumnezeu şi e fiul prin har al Acestuia, care-1 iubeşte pînă într-atît,
încît îşi dă pe propriul Său Fiu, pentru a-1 salva de la păcat şi moarte
şi a-1 ridica pînă la îndumnezeire. întruparea Logosului care a murit şi
a înviat pentru om conferă acestuia o demnitate şi o putere care-1 fac
nemuritor prin dragoste. Hristos-dragoste care a murit din dragoste pen­
tru om face din acesta Omul-dragoste. Hristologia şi soteriologia pa­
tristică ard în ele focul dragostei pentru om. Frumuseţea fizică şi sufle­
tească a'omului descrise cu atîta migală de Sf. Grigorie de Nyssa, Ne-
mesius de Emessa, Sf. Macarie Egipteanul, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf.
Chirii al Alexandriei, Teodorei de Cyr, Fer. Augustin, Sf. Maxim M ărtu­
risitorul etc. sînt un reflex al frumuseţii divine a dragostei. Omul patris­
tic e mai frumos şi mai durabil decît oricare alt om, pentru că e omul
dragostei. Dar acest om aşa de frumos poate cădea victimă păcatului
şi morţii. De aceea el trebuie să se supravegheze şi să se îndrepte pe
sine şi pe fraţii săi, prin discernămînt, pocăinţa şi smerenie. Dacă min­
8 PA TH O LO G IE

tea sau raţiunea ridică pe om pînă la Dumnezeu şi este chiar «tronul

Iui Dumnezeu» (Sf. Macarie), mîmdria, păcatul capital al lui Lucifer şi al
atîtora dintre noi, prăbuşeşte pe om. De aceea, acesta trebuie tămăduit
de alte eventuale căderi printr-un tratament sever intr-un dialog neîn­
cetat între discemămîntul său, -liberul său arbitru şi dragostea sa pen­
tru frumuseţea lui Dumnezeu. Metoda acestui tratament este : «maniera
blindă, dar lucrarea severă».
Critica antipăgînă se manifestă cînd mai blînd, cînd mai aspru, în
tratate de înalt nivel ştiinţific ca acelea ale Sf. Atanasie (Contra pă-
gînilor), ale lui Eusebiu al Cezareei (Pregătirea evanghelică, Demonstra­
ţia evanghelică), Sf. Grigorie Teologul (Cuvintări de înfierare împotriva
necredinciosului Iulian), Sf. Chirii al Alexandriei (Despre Siînta religie
a creştinilor contra cărţilor necredinciosului Iulian), Teodorei de Cyr
(Vindecarea bolilor greceşti), Fer. Augustin (Despre cetatea lui Dum­
nezeu) etc. Dar această critică se estompează progresiv, în dauna ere­
ziilor pe care Părinţii le atacă şi le disecă separat sau în soboare ecu­
menice, cum au fost arianismul şi derivatele lui, nestorianismul, mono-
fizismul, pelagianismul, donatismul, monotelismul şi iconoclasmul. Ma­
terialul patristic antieretic este considerabil. El a absorbit o imensă
forţă de inteligenţă, cultură şi dăruire patristică. Fără cultura şi dăruirea
Sfinţilor Părinţi, Biserica s-ar fi pulverizat. Spiritul critic se exercita se­
ver, chiar şi asupra scrierilor proprii ale autorilor perioadelor II şi III,
asupra apocrifelor şi a tot soiul de opere neautentice. Unii autori îşi
trimit lucrări la prieteni înzestraţi să le corecteze, alţii îşi administrează
autoflagelări, criticînd — în opere speciale — propriile lor produse li­
terare ca, de exemplu, Fer. Augustin în Retractationes. Spiritul critic
s-a exercitat mai ales în restabilirea textelor, în apologetică, istorio­
grafie, formularea canoanelor, învăţătura dogmatică, mai puţin în do­
meniul omiletic şi poetic. Corespondenţa e, uneori, pătrunsă de spirit
critic, mai ales în scrisorile dogmatice şi de controversă.
O largă şi frumoasă atmosferă ecumenică circulă în paginile Sfin­
ţilor Părinţi. Moştenire intelectuală şi oarecum spaţială, parţială, de
la universalismul greco-roman, ecumenismul patristic se dezvoltă pe li­
nia sacră a credinţei, a învăţăturii şi a dragostei pînă la marginile lumii
cunoscute. Unitatea creştină se promovează şi se întăreşte prin gîndirea,
evlavia şi stilul vieţii în Hristos, practicat atît de fiecare autor în parte,
 CUV lN T ÎN A IN TE -9

cît şi de comunităţi şi de întreaga creştinătate, cum şi prin sinoadele

ecumenice. Realizarea ecumenismului patristic n-a fost lucru uşor, întîi
din cauza numeroaselor schisme şi erezii care, ca şi în periodul I, sfî-
şiau pînza unităţii de credinţă şi de dragoste a Bisericii. Dacă, apoi,
unitatea imperiului roman era un factor catalizator -al ecumenismului,
atitudinea antiortodoxă a unor împăraţi arieni cum au fost Constanţiu
şi Valens şi prigoana unui Iulian au sfîşiat cumplit Biserica, cum reiese
din documentele vremii. Dar tocmai frămîntările cu ereticii şi uneori şi
cu păgînii şi neprietenia autorităţilor imperiale menţineau trează con­
ştiinţa unităţii şi regrupau comunităţile sfîşiate sau risipite. Decisivi, în
acest proces de luptă şi osmoză, au fost vestiţii ierarhi ai tim pului:
Sfinţii Atanasie, Gapadocienii, Osiu de Cordoba, Ambrozie şi Ioan Gură
de Aur, în sec. IV, Chirii al Alexandriei, Augustin, Ioan Cassian şi Leon
cel Mare, în sec. V, călugării sciţi, în frunte cu Ioan Maxenţiu şi Dio-
nisie cel Mic, Leonţiu de Bizanţ şi Grigorie cel Mare, în sec. VI, plus
virfuri-le teologiei din sec. VII şi VIII, ca Sfinţii Maxim M ărturisitorul
şi Ioan Damaschin. Intîlnirile, discuţiile şi rugăciunea în comun a si­
nodalilor în soboare locale şi ecumenice contribuiau nu numai la des­
luşirea şi unitatea credinţei, ci şi la închegarea de relaţii de preţuire
şi dragoste între ei, între Bisericile lor şi între credincioşii lor. Puterea
Sf. Duh întărea şi unea pe toţi. Circulaţia soldaţilor, funcţionarilor şi
studenţilor creştini, de la un cap la altul al întinderii Bisericii, diferi­
tele mesaje şi ajutoare între comunităţi, răspîndirea rapidă a traduce­
rilor din originalele greceşti în latină, siriaca, armeană, coptă, arabă
au făcut din creştinism o mare putere morală şi spirituală variată în
formă, unitară în fond.
Centrul acestui ecumenism era şi este Hristos-Mîntuitorul. Bogata
literatură hristologică şi toate celelalte discipline teologice patristice
converg la şi în Hristos, de la care pornesc şi spre care se întorc toate.
Gîndirea ecumenică urmăreşte prin cercetare şi rugăciune («ca toţi să
fie una» în Hristos. E o gîndire care-şi lărgeşte mereu orizontul prin
razele cunoaşterii şi dragostei cu care Logosul a venit în lume şi vrea
să adune pe. toţi cu El, pentru că ¡îi iubeşte. E o gîndire a «minţii-tron al
lui Dumnezeu», care va lămuri treptat pe fiecare asupra adevărurilor
Bisericii-una, aşa cum a lămurit pe Tertulian, Sf. Ciprian, Sinesiu din
Cyrene, Sf. Ambrozie, Fer. Augustin, Prudenţiu etc.
 PATH OLOGIE
10
Coifverti'rea popoarelor migratoare în Europa şi a vechilor băşti­
naşi este opera Sfinţilor Părinţi." Operă misionară de migală, stăruinţă,
rugăciune şi jertfă de mare anvergură, Incepînd cu băştinaşii din Dacia,
cu lucrarea pentru goţi şi huni pînă la slavi, din bazinul Dunării pînă
In Germania, şi pe cei din Galia şi apoi Spania şi Anglia. Unii Sfinţi
Părinţi lucrau din afara Europei, caí de exemplu, Părinţii Capadocieni
şi loan Gură de Aur, ceea ce nu-i împiedica să trimită misionari şi în
«barbaricum» de la Istru, adică în Dacia, sau ca Sf. Grigorie cel Mare
din Italia să trimită misionari în Anglia etc. Dacă în părţile romanizate
ale Europei, misiunea se făcea în latină, sau în neo-latină, ori, chiar,
uneori, în idiomuri locale, la popoare mai depărtate şi migratori Părinţii
au creat alfabete ca Mezrob pentru limba armeană. Ulfila pentru limba
germană veche, Patiomie pentru limba coptă, Metodiu şi Chirii pentru
slava veche. Cu aceasta, Părinţii creau culturi naţionale pentru aceste
popoare şi le integrau progresiv în unitatea creştină şi în civilizaţia
europeană. Băştinaşii din părţile romanizate ale Europei erau misionaţi
în latină sau un început de neo-latină prin oameni ca episcopii de Tomis
(care predicau, uneori, şi în greacă, pentru credincioşii de limbă greacă),
Eutihie şi Sava Gotul din Capadocia, Niceta de Remesiana, Laurenţiu
de Novaé, în Galia erau catehizaţi de Martin şi Grigorie de Tours, în
Spania de Isidor de Sevilla etc. Limba latină şi apariţia numeroaselor
instituţii civile şi bisericeşti în mijlocul acestor popoare au contribuit
mult la omogenizarea Europei. Sfinţii Părinţi au păstrat cultura greco-
latina, atît prin copierea de texte în mari aşezăminte ca Şcoala lui Cas-
siodor de la Vivarium, în Sicilia, şi în alte părţi, cît şi prin acceptarea
în operele lor a numeroase idei din sinteza eleno-latină.
Perioadele II şi III patristice continuă, îmbogăţesc şi, uneori, lă­
muresc multe din problemele periodului I. Ele creează sinoadele ecu­
menice, dintre care primele două elaborează simbolul de credinţă niceo-
constantinopolitan, mărturisirea de credinţă a Bisericii creştine pînă as­
tăzi : ele dezbat pe larg dogmele trinitară, hristologic-ă, mariologică şi
a cultului icoanelor, cărora Părinţii le consacră studii şi tratate monu­
mentale, pe care nu le puteau bănui nici Sf. Iustin, nici Sf. Irineu, nici
Origen, nici Tertulian, deşi aceştia întrezăriseră unele adevăruri, chiar
unele formule pe care le vor cerceta şi le vor proclama- cei din seco­
lele următoare. Literatura canonică aproape- inexistentă în periodul I
 CUV INT ÎN A IN TE 11

se dezvoltă bogat îxl perioadele II şi III, mai ales în cadrul sinoadelor

locale şi ecumenice. Se dezvoltă amplu istoriografia, istoria literară, fi­
lologia sacră, omiletica cu diversele ei sp ec ii: omilia exegetică, omilia
tematică, omilii la praznicele împărăteşti, panegiricul sau necrologul,
biografia; acum se dezvoltă tratatele doctrinare de sinteză, ca acelea
ale Sf. Grigorie de Nazianz (Cuvîntâri teologice), Sf. Grigorie de Nyssa
(Mareie Cuvint Caiehetic), Fer. Augustin (Manual către Laurenţiu),
Sf. Chirii al Ierusalimului (Cateheze), Sf. Ioan Damaschin (Dogmatica).
Genul literar-poetic se dezvoltă bogat, inclusiv acatistul.
în perioadele II şi III continuă Scrisorile pascale inclusiv calculele
pascale ale scriitorilor alexandrini ca Sfinţii Atanasie şi Chirii. Calcul
pascal a scris şi daco-romanul Dionisie cel Mic. Influenţe neo-platonice
se constată şi în aceste perioade, influenţe exercitate asupra Capado-
cienilor, Fer. Augustin etc. Sfîntul Chirii al Alexandriei relevă, cu
texte în mînă, că cel influenţat a fost neo-platonismul de către creşti­
nism. Origen, condamnat de un Sinod din Alexandria, în 232, a continuat
să provoace, post mortem, mari controverse în secolele IV, V şi VI şi
a fost condamnat încă o dată de un sinod alexandrin sub Teofil, în 400, şi
încă o dată de Sinodul V ecumenic (553). Cu prilejul împlinirii, anul
acesta, a 1800 de ani de la naşterea sa, relevăm că osîndirea sa în 553
«n-are valoare istorică şi canonică», pentru că «discutate înaintea des­
chiderii oficiale a sinodului, cele 15 anatematisme din 553 (diferite de
cele din 543 ale lui Justinian şi ale sinodului său local) nu figurează
în actele oficiale ale Sinodului V ecumenic... Aceste anatematisme sînt,
în parte, copii din opera Capitole gnostice ale 'lui Evagrie Ponticul...
Origen a murit quasi-martir şi în pace cu Biserica» (P. Crouzel). Origen
nu s-a separat, în chip eretic, de Biserică. Aşa au înţeles pe omul Origen
Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz, cînd au alcătuit Filocalia
cu .texte alese din opera lui Origen şi aşa l-au apreciat, în continuare,
numeroşi autori patristici din perioadele II şi III care s-au inspirat din
el pe faţă sau pe ascuns.
Destui autori din periodul I sînt menţionaţi de cei din perioadele
următoare : în primul rînd de Eusebiu al Cezareei în Istoria sa biseri­
cească şi de Ieronim în al său De viris iilustribus şi apoi de apologeţi,
dogmatişti polemişti panegirişti etc., ca Sfinţii Atanasie, Capadocienii,
Ieronim, Rufin, Augustin etc. Sînt pomeniţi între alţii Păstorul lui Herma,
12 PATH OLOGIE

Sf. Irineu, Tertulian, Cyprian, Origen («prea iubitorul de osteneli»), Dio-

nisie al Alexandriei, Dionisie al Romei, Pamfil, Petru Alexandrinul etc.,
inclusiv eretici ca Marcion, Maniheu, Pavel şi Lucian de Samosata etc.
Perioadele II şi III cunosc apariţii literare necunoscute în perio­
dul I : opere scrise în limbă siriacă, armeană, coptă şi arabă, opere
care, în cea mai mare parte, sînt traduceri din clasicii patristici de
limbă g reacă,• aceste traduceri sînt, uneori, foarte preţioase, pentru că
originalele s-au pierdut. Tot în aceste perioade apar primele traduceri
ale B ibliei: Vulgata lui Ieronim, Biblia lui Ulfila, Peşito siriacă, Biblia
armeană etc. In jurul anului 500, canoanele primelor patru sinoade ecu­
menice sînt traduse din greacă în latină pentru Episcopia Romei şi în­
treaga Biserică apuseană de daco-romanul Dionisie cel Mic, un strămoş
al nostru, care a predat şi cursuri de dialectică la Universitatea Vi-
varium a lui Cassiodor.
In fine, în perioadele II şi III, apar scriitori daco-romani la Dunărea
de Jos, ca Teotim I, loan de Tomis, Sf. Ioan Cassian, călugării sciţi, în
frunte cu Ioan Maxenţiu, Leonţiu, Petru şi Dionisie cel Mic, Niceta de
Remesiana şi Laurenţiu de Novae, strămoşi ai românilor de azi, stîlpi tai
protoistoriei noastre şi creatori ai primei culturi şi spiritualităţi a nea­
mului românesc pe care l-au integrat în unitatea şi civilizaţia europeană.
Echilibrul, credinţa, omenia, răbdarea şi frumuseţea sufletului românesc
vin şi de Ia ei.
Lectura Sfinţilor Părinţi ai perioadelor II şi III îmbogăţeşte mintea
şi desfată sufletul doritor de înălţimi şi frumuseţi spirituale. Ea ne pune
sub ochi comori de idei, cunoştinţe şi fapte dintr-un spaţiu cronologic
de circa un mileniu şi ne învaţă să culegem discret şi să medităm adînc
asupra atîtor lucruri din propria noastră viaţă şi din propria noastră
istorie. E o lectură care luminează, înalţă, potoleşte şi invită la echi­
libru, muncă şi dragoste pentru toţi fraţii noştri oameni, pentru care
Hristos S-a întrupat, iar Părinţii s-au nevoit şi s-au rugat, ca aceşti fraţi
să ajungă făclii ale dragostei.
AUTORUL
Bucuresi/,
25 septem brie 1985
 PRESCURTĂRI

AB Analecta Bollandiana, Bruxelles.

AbhB Abhandlungen der Preussischen Akademie der Wissenschaften. Phil, hist
Klasse, Berlin.
AC Antike und Christentum (J. Dölger) 1929— 1950, Münster i.W.
ACL Antiquité Classique, Louvain.
ACW Ancient Christian Writers, edit. J. Quasten and J. C. Plumpe, Westminster
Md.
AG Analecta Gregoriana, Roma.
ANF Ante-Nicene Fathers, Buffalo and New-York.
Ang Angelicum, Roma.
ANL Ante-Nicene Christian Library, Edinburgh.
AST Analecta Sacra Tarraconensia, Barcelona.
At. Tor. Atti dell'Accademia delle Scienze di Torino, Torino.
Aug Auguslinianum, Roma.
BFTh Beiträge zur Förderung der Theologie, Gütersloh.
BJR Bulletin of John Rylands Library, Manchester.
BKP Beiträge zur klassischen Philologie, Meisenheim.
BKV 2 Bibliothek der Kirchenväter, Kempten u. München.
BLE Bulletin de littérature ecclésiastique, Toulouse,
BNJ Byzantinisch-Neugriechische Jahrbücher, Athen.
BOR Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti.
BPB Biblioteca Părinţilor Bisericeşti. Edit. Episc. Rîmnieului Vîlcea şi a Noului
Severin.
BYZ Byzantion, Paris, Liège.
CCL Corpus Christianorum — Series Latina, Louvain.
CGG Das Konzil von Chalkedon. Geschichte und Gegenwart, ed. Dr. A. Gril-
lmeier und H. Bacht I (1951).
CHR The Catholic Historical Review, Washington DC.
ChQ The Church Quarterly Review, London.
CM Classica et Medievalia, Kopenhagen.
CPh Classical Philology, Chicago.
CSCO Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium, Paris.
DAL Dictionnaire d'archéologie chrétienne et de liturgie, Paris,
DBM Deltion Biblikon Meleton, Atena.
DSp Dictionnaire d'archéologie chrétienne et de spiritualité, Paris.
14 PA TH O LO G IE

DThC Dictionnaire de Theologie Catholique, Paris.

EthL Ephemerides Theologicae Lovanienses, Louvain.
FLDG Forschungen zur christlichen, Literatur und Dogmengeschichte, Paderborn.
FP Florilegium Patristicum, Bonn.
GaL Geschichte der altkirchlichen Literatur, O. Bardenhewer.
GaLbE Geschichte der altchristlichen Literatur bis Eusebius, Ad. Harnack, Berlin.
GCS Die Griechischen Christlichen Schriftsteller der ersten Jahrhunderte, Leipzig
GDA Godişnik na Duchovnaia Akademia, Sofia.
Greg Gregorianum, Roma.
GrP Gregorios Palamas, Tesalonic.
HAPhG Heidelberger Abhandlungen zur Philosophie und ehrer Geschichte, Heidelberg.
HThR The Harvard Theological Review, Cambridge (Mass.).
JBL Journal of Biblical Literature, New-Hawen.
JThSt Journal of Theological Studies, London.
LCL Loeb Classical Library, London and New-York.
LQF Liturgiegeschichtliche Quellen und Forschungen, Münster i.W.
MitrMSMitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi.
Muern Mnemosyne, Leyden.
MSR Mélanges de Sciences Religieuses, Lille, 1944 etc.
Mus Muséon. Revue d'Etudes Orientales, Louvain, 188 sqq.
NDid Nuovo Didascaleion, Catania.
NGWG Nachrichten der Geselschaft der Wissenschaften zu Göttingen.
NKZ Neue Kirchliche Zeitschrift, Erlangen und Leipzig.
NRTh Nouvelle Revue Théologique, Tournai.
NTS N ew Testament Studies, Cambridge.
NZSTh Neue Zeitschrift für systematische Theologie, Berlin.
OC Oriens Christianus, Leipzig-Wiesbaden.
ODCCh The Oxford Dictionary of the Christian Church, London sec. edition.
p.. - Patrology, J. Quasten.
PG Migne, Patrología Graeca.
PL Migne, Patrología Latina.
PŞB Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Bucureşti.
PSt Patristic Studies, edit. R. J. Deferrari, Washington D.C.
PTA Papyrologische Texte und Abhandlungen, Bonn.
PTS Patristische Texte und Studien.
PWK Pauly-Wissowa-Koli, ReaJencyklopädie der klassischen Altertumswissenschaft,
Stuttgart.
QILC1 Quadierni dell'Istituto di.Lingue e Letterature Clasiche, Bari.
RACh Reallexikon für Antike und Christentum, ed. Th. Klauser, Leipzig.
RAM Revue d'Ascétique et de Mystique, Toulouse.
RB Revue Bénédictine, Maredsous.
 P R E SC U R T Ă R I 15

REAug Revue des Etudes AugustinLennes,. Paris.

REG Revue des Etudes Grecques, Paris..
ReSR Revue des Sciences Religieuses, Strasbourg, Paris.
RHE Revue d'Histoire Ecclésiastique, Louvain.
RHL Revue d'Histoire et de Littérature Religieuses, Paris.
RHPR Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses, Strasbourg.
RHR Revue d'Histoire des Religions, Paris.
RHSpir Revue d'Histoire de la Spiritualité.
RILSE Rivista di letteratura e di storia ecclesiastica.
ROC Revue de l'Orient Chrétien, Paris.
RR Ricerche Religiöse, Roma.
RSLR Rivista di Storia e Letteratura Religiosa, Firenze.
RSR Recherches de Science Religieuse, Paris.
RQH Revue des Questions Historiques, Paris.
RQu Revue de Qumran, Paris. ^
RSA Rivista storica dell'antichita, Bologna.
RSO Rivista degli Studi Orientali, Roma.
RTAM Recherches de Théologie Ancienne et Medievale, Louvain.
RThR The Reformed Theological Review (Australia).
SAB Sitzungsberichte der Berliner Akademie.
SbB Sitzungsber. der Preussis. Akad. der Wissenschaften Phil. Hist. Klasse, Berlin.
SC La Scuola Cattolica, Milano.
Sch Sources Chrétiennes, Paris, Lyon.
Schol Scholastik, Freiburg-Eupen.
SIF Studi Italiani di Filologia Classica, Firenze.
SP Studia Patristica (TU), Berlin.
SPA Scrierile Părinţilor Apostolici, R. VUcea.
SPCK Society for Promoting Christian Knowledge, London.
SQ Samml. ausgewählter Quellenschriften zur Kirchen und Dogmengeschichte,
Tübingen.
St.Bibl.F Studia Biblica Franciscanus Liber.
StGKA Studien zur Geschichte und Kultur des Altertums, Paderborn.
StLit Studia Liturgica, Rotterdam.
StPat Studia Patavia, Padova.
StT Studii Teologice, Bucureşti.
StTh Studia Theologica, Oslo.
ThLZ Theologische Literaturzeitung, Leipzig, Berlin,
ThPh Theologie und Philosophie, Freiburg im Breisgau.
ThR Theologische Revue, Münster i.W.
ThQ Theologische Quartalschrift, Tübingen.
ThZ Theologische Zeitschrift, Basel.
TJHC Theology, Journal of Historie Christianity, London.
 PA TH O LO G IE

TP Transactions and Proceedings of the American Philol. Association, Boston.

TrThZ Trierer theologische Zeitschrift, Trier.
TS Theological Studies, Baltimore.
TÜ Texte und Untersuchungen, Leipzig.
VC Vigiliae Christianae, Amsterdam.
VetChr Vetera Christianorum, Bari.
VS La vie spirituelle, Paris.
w st Wiener Studien, Wien.
ZKG Zeitschrift für Kirchengeschichte, Stuttgart.
ZKTh Zeitschrift für katholische Theologie, Insbruck.
ZNW Zeitschrift für Neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der älteren
Kirche, Giessen, Berlin.
ZPE Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphie, Bonn.
ZWTh Zeitschrift für wissenschaftliche Theologie.
 P e r io a d a A II-A

ÎN FL O R IR E A
L IT E R A T U R II PA T R IST IC E .
EPOCA DE AU R
 PRELIMINARII

Perioada a Il-a a literaturii patristice se întinde aproximativ de la

313 — data edictului de la Milan — pînă la 461, data morţii lui Leon 1.
Deşi cea mai scurtă — de numai 150 de ani —, această perioadă este cea
mai bogată în opere scrise atît sub raport cantitativ, cît şi calitativ, cu
adaosul că ea a creat şi genuri literare noi, cum vom vedea mai de­
parte. Autorii operelor perioadei a Il-a aparţineau, ca şi cei difi peri­
oada I, Asiei Mici, cu Capadocia, Siria şi Palestina, Africii cu Egiptul,
Cirenaica şi «Africa Proconsulară» şi Europei cu Grecia, Italia, Galia
şi regiunile Dunării de Jos, ca Dacia Mediterránea, Dacia Ripensis,
Gothia, fosta Dacia Traiană şi Scythia-Minor sau Dacia Pontică, inclu­
siv unele insule ale Mediteranei ca Ciprul, Sicilia, Lerinum etc. Deci şi
întinderea teritorială şi pregătirea cu adîncirea spirituală realizată în
perioada întîia au dus la sporirea cantitativă şi calitativă a scrisului
acestei perioade. E semnificativ că tot Africa dă şi acum (prin Sfinţii
Atanasie şi Chirii şi Fer. Augustin), ca şi în prima perioadă (prin
Clement Alexandrinul şi Origen), operele cele mai numeroase şi uneori
de cel mai înalt nivel speculativ, urmate de operele capadocienilor, siri­
enilor, italicilor, galo-romanilor, hispano-romanilor şi daco-romanilor.
Operele perioadei a Il-a sînt nu numai cele mai numeroase faţă de
acelea ale celorlalte perioade, dar ele se impun deopotrivă prin varie­
tatea şi adîncimea fondului şi prin eleganţa compoziţiei şi a limbii ori
prin frumuseţea stilului. Cîmpul lor de circulaţie s-a întins considerabil.
Nu exista problemă de evlavie, de gîndire religioasă, speculativă, ca­
pitol de doctrină morală şi socială, preocupări de educaţie pentru in­
divid sau colectivitate, dorinţă pentru progres în toate sensurile, care să
nu fie tratate sau măcar atinse, într-un fel sau altul, în literatura aces­
tei perioade. Scrierile patristice de acum elaborează în formule fericite
20 PATH OLOGIE

dogmele fundamentale ale Bisericii pe care autorii acestor scrieri sau

alţii le îrămîntă în sinoadele ecumenice, ori le analizează critic după
aceea. Dogma trinitară a fost pregătită de Sfinţii Atanasie cel Mare,
Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Ilarie, Am­
brozie, Fer. Augustin etc. Dogma hristologică şi mariologică a fost
tratată de Sfinţii Ioan Gură de Aur, Chirii al Alexandriei, Ioan Cassian,
Leon cel Mare etc. Aceiaşi autori şi alţii s-au ocupat de învăţătura de­
spre Biserică, Sfintele Taine, eshatologie şi soteriologie. Se scriu acum
versuri, imne şi poeme de rară sensibilitate ca acelea ale Sfinţilor Gri­
gorie de Nazianz şi Efrem Şirul, apoi Paulin de Nola, Prudenţiu etc. Re­
prezentanţii acestei literaturi, numită «literatura epocii de aur» a Pa­
tristicii, au imprimat caracter clasic operelor lor. Nu o dată ei intrau sau
pretindeau că intră în competiţie cu literatura păgînă. Se cunoaşte ma­
nifestul literar al Sf. Grigorie de Nazianz şi visul de ciceroman al lui
ieronim. Se ştie cît de mult Liberiu aprecia scrisul Sf. Vasile cel Mare şi
cum unii istorici literari din Apus evaluau cărţile Sfinţilor Niceta de
Remesiana şi Ioan Cassian. Scrierile patristice care au circulat cel mai
mult în lumea veche creştină şi medievală şi, intr-o bună măsura, şi în
zilele noastre, sînt cele ale autorilor din «epoca de aur». Opere de înalta
spiritualitate, canoane, piese liturgice atribuite lui Serapion de Thmuis
etc., liturghiile Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Ambrozie
aparţin acestei perioade.
Această literatură de vîrf sub raportul fondului şi al formei dato­
rează mult literaturii din prima perioadă, îndeosebi Sf. Justin, Clement
Alexandrinul şi Origen în Răsărit şi lui Tertulian şi Sfinţilor Ciprian şi
Irineu în Apus. Oceanul gîndirii lui Origen s-a revărsat şi a fertilizat
toate perioadele patristice, de multe ori sub alte nume şi forme decît
ale lui. La meritele gîndirii lor de atîtea ori geniale se adăuga sîngele
martiric al multora dintre ei, sînge care aureola şi îmbrăca cu înalt
prestigiu scrierile lor. Un Ignatie, un Justin, un Ciprian, un Origen, un
P.amfil, un Metodiu, citaţi cu atîta respect şi admiraţie în perioada a
II-a, nu puteau fi niciodată egalaţi sau depăşiţi, de cei de după ei, re­
flectau aceştia, în frunte cu Eusebiu al Cezareei Palestinei, care avea
în faţa ochilor panorama istoriei Bisericii primare. Persecuţiile înceta­
 P R E L IM IN A R II

seră, dar sîngele trebuia oferit lui Hristos şi aceasta se făcea, trebuia
să se facă prin efortul maxim al minţii, al logosului şi prin roua Duhului
Sfînt. Sînt unii autori, ca Sf. Grigorie de Nazianz şi alţii, care susţin că
ei scriu sub inspiraţie, iar alţii, ca Sf. Vasile cel Mare, care declară ca
sînt gata să-şi dea viaţa pentru învăţătura ortodoxă despre Sfîntul Duh.
Şi, în adevăr, nivelul intelectual şi spiritual >al tratatului Despre Sfîntuî
Duh al marelui capadocian echivalează o jertfă martirică. E cazul cu
majoritatea operelor de geniu şi sfinţenie ale unor Sf. Părinţi, opere
care, nu o dată, au contribuit cu elemente esenţiale la formularea hotă-
rîrilor celor patru sinoade ecumenice din perioada a doua. Opere ca
acelea ale Sfinţilor Grigorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Chirii al A le­
xandriei şi Ambrozie şi acelea ale Fericiţilor Ieronim şi Augustin nu
sînt ele adevărate Sfinte Liturghii ? Traducerea Sfintei Scripturi sub
numele de Vulgata datorită Fericitului Ieronim, traducere în latină,
făcută pe originalele ebraice şi greceşti şi care a devenit versiunea cla­
sică pentru creştinismul apusean, reprezintă un pisc de erudiţie şi sfin­
ţenie care onorează perioada a Il-a patristică. în aceeaşi perioadă, U1-
fila traduce Sf. Scriptură în limba veche gotă, iar Mezrob, în limba ar­
meană, traduceri urmate de comentarii de nivel în limbile respective.
Aceste traduceri manifestau nu numai prezenţa unei conştiinţe na­
ţionale, ci şi pe aceea a valorii excepţionale a cuvîntului lui Dumne­
zeu şi a lămuririlor necesare ce trebuiau date de Biserică acestui cu-
vînt. Acest cuvînt şi aceste lămuriri împreună cu toată aparatura spiri­
tuală inerente lor au fost însuşite parţial şi de popoarele migratoare,
care au început să pătrundă în lumea creştină, încă din perioada I, în
frunte cu triburile germanice, goţi, gepizi etc., care, după creştinare',
contribuiau, prin cei mai înzestraţi dintre ei, la îmbogăţirea literaturii
patristice.
Căror factori se datoreşte apogeul literaturii patristice ? Semnalăm
cîtcva dintre ele.
a. Libertatea acordată tuturor cultelor din imperiu întîi prin edictul
lui Galeriu din 311 şi apoi prin edictul din Milano al lui Constantin cel
Mare şi Liciniu din 313, a făcut posibilă dezvoltarea nestingherită a
literaturii şi a întregii culturi creştine. Libertatea cultului, care im­
plica libertatea rugăciunilor şi a predicii vorbite, îngăduia nu numai
22 PA TR O LO G IE

circulaţia literaturii rituale propriu-zise, în directă legătură cu cultul,

ci întreaga gamă a manifestărilor literare provocate de dezvoltarea vi­
guroasă a vieţii şi spiritualităţii creştine. Spre deosebire de micile in­
tervale de linişte şi pace între persecuţii — în perioada iutii — cînd
autorii — cu excepţia lui Clement Alexandrinul, Origen şi Tertulian —
nu plănuiau opere întinse sau erau obligaţi să întrerupă pe cele începute,
acum, în perioada a Il-a, autorii, cu o nouă viziune despre lume şi is­
torie, îşi pot organiza elaborarea şi redactarea operelor pe timpul dorit,
în linişte şi echilibru, adunîndu-şi şi dirijîndu-şi gîndirea, cunoştinţele
şi simţămintele după voie. Nici Sfinţii capadocieni şi Chirii al Alexan­
driei, nici Fericitul Augustin n-ar fi scris nici cît şi cum au scris, sub
persecuţie.
Libertatea cultelor în cele două etape : 1) de toleranţă de la Con­
stantin cel Mare pînă la Teodosie (313—392) şi 2) de religie oficială a
statului de la Teodosie înainte n-a împiedicat amestecul statului în tre­
burile interne ale Bisericii, mai ales în timpul împăraţilor Coiistanţiu,
Iulian şi Valens, dar cultura literară patristică n-a fost stingherită sub
Iulian (361—363). Biserica a spus şi a scris nestingherit tot ce a avut
de spus şi scris. Unii autori elogiază puterea statului, cum o face Eu-
sebiu al Cezareei, cei doi sfinţi Grigorie capadocieni, Sf. Ambrozie etc.
Dar aceste elogii ale şefului statului sau ale familiei imperiale — tra­
diţionale în istoria romană — nu scad meritul literar sau moral al au­
torilor. Dacă Constantin cel Mare şi Teodosie cel Mare erau elogiaţi, în
schimb Constanţiu şi Valens erau aspru criticaţi în scris sau verbal pen­
tru că persecutau Ortodoxia. Se cunosc operele scrise în acest sens ale
Sf. Atanasie, ori însemnările în scris despre aceasta ale Sf. Grigorie de
Nazianz şi Sozomen. Cine nu citeşte şi azi cu emoţie cele două Cuvîn-
tări de înfierare a împăratului Iulian, scrise de Sf. Grigorie de Nazianz-
Teologul — la care s-au adăugat tratatele dui Apolinarie şi cele ale Sf.
Chirii <al Alexandriei. Combaterea ereziilor provoca explozia misio­
nară şi literară contra acestora.
b. Contactul cu literatura păgînă şi noul spirit misionar. Literatura
păgînă era în decădere, dar ea era încă cultivată în înaltele şcoli pă-
gîne de la Atena, Alexandria, Antiohia, Constantinopol etc. şi unde unii
 PR E LIM IN A R II 23

dintre Părinţii perioadei a Il-a îşi făcuseră studiile şi învăţaseră să cu­

noască piscurile gîndirii şi artei literare elenice de la Homer şi Eschil ia
Platon şi Aristolel, la Plutarh şi Plotin. Tinerii studenţi creştini sau
viitorii creştini cînd ajungeau la vîrsta şi în rostul bisericesc, care-i în­
demnau sau îi obligau să scrie, nu puteau uita lecţiile de filosofie sau
artă literară audiate şi, în chip firesc, se simţeau împinşi să îmbrace în
haină frumoasă doctrina, simţirea şi istoria creştină. Unii din ei erau
obsedaţi de frumuseţile clasice, pe care au şi ajuns să le planteze şi să
le facă să înflorească în propriile lor opere, ca Sfinţii Vasile cel Mare,
Grigorie de Nazianz-Teologul, Sf. Ioan Gură de Aur, Fericiţii Ieronim
şi Augustin, Sf. Ambrozie, Sf. Cassian etc. Erau în secolele IV şi V pro­
fesori de retorică şi filosofie, dintre care unii activau şi ca scriitori :
Himerios, Themistios, Libanios, Jamblicos, Olympiodoros, Proclos, Hy-
patia etc., al căror talent nu acoperea, ca fond, mare lucru, dar a căror
îndemînare verbală ispitea nu o dată pe predicatorii creştini. Ridicarea
continuă a nivelului literaturii patristice era, deci, sub raport formal,
rezultatul contactului cu producţiile literare ale clasicismului greco-
latin. Literatura patristică era fiica literaturilor greacă şi latină sub ra­
portul limbii. Dar credinţa, viaţa şi doctrina patristică ofereau un con­
ţinut nou sau aproape total nou, pe care mediul sau mediile păgîne nu
le acceptau, sau le suportau greu. Trebuia ca medicamentul amar al
învăţăturii soteriologice creştine să fie administrat păgînilor intr-un pa­
har uns cu miere, zic Sf. Părinţi. Spiritul misionar al perioadei a Il-a tre­
buia să folosească din plin o limbă frumoasă şi o cultură înaltă. Destui
Sf. Părinţi ne-au lăsat piese de corespondenţă în care se practică această
metodă. Desigur, erau şi convertiri în grupuri mai mici sau mai mari,
care erau botezate după îndelungate pregătiri prin catehizări bine orga­
nizate, pentru care avem documente deosebit de interesante, cum sînt
Catehezele Sfinţilor Chirii al Ierusalimului, Ioan Gură de Aur, Niceta
de Remesiana, Ambrozie etc. Aceste cateheze sînt şi ele, în general,
piese de nivel superior şi ca gîndire teologică şi ca formă literară.
c. Unitatea spirituală şi morală creştină în cadrul unităţii imperiu­
lui roman a favorizat considerabil dezvoltarea literaturii patristice. Oa­
menii, ideile, curentele şi cărţile circulau nestingherit de la Columnele
lui Hercule (Gibraltar) la Tigru şi Eufrat şi din Britania la izvoarele
24 PA TR O LO G IE

Nilului aproximativ. Această imensă întindere care nu era peste tot

pustie sau în ţinută barbară, ci păstra încă resturi de vechi civilizaţii,
putea fi acum refecundata printr-o nouă rouă spirituală, aceea a Logo­
sului Hristos. Misionarii erau mai mult sau mai puţin dirijaţi de centrele
episcopale şi uneori de cele imperiale spre a asigura unitatea nu nu­
mai politică, ci şi morală şi spirituală. Această unitate implica atît pen­
tru stat cît şi pentru Biserică o imensă reţea de legături variate, care
trebuiau amplificate şi întărite continuu. Legăturile priveau îndeosebi
valorile spirituale elaborate de Biserică : unitatea de credinţă, egalita­
tea tuturor în faţa lui Dumnezeu, ceea ce ducea la crearea unei noi
societăţi, nesolavagiste, angajarea tuturor creştinilor la practicarea drep­
tăţii în Biserică şi în stat, protestul energic împotriva oricărei nedrep­
tăţi, creştinarea popoarelor migratoare şi pregătirea lor şi a tuturor oa­
menilor pentru o comunitate care să fie aproape împărăţia lui Dum­
nezeu. Constantin cel Mare, dar mai ales Teodosie cel Mare au publicat
unele legi care încercau să schimbe vechea situaţie a societăţii păgîne
(Codex Theodosianus), bazată pe sclavagism şi pe sistemul claselor so­
ciale. Aceste legi şi întregul registru de teme menţionat, inclusiv multe
alte probleme de organizare, doctrină şi cult, au solicitat un considera­
bil volum de muncă pentru elaborarea şi difuzarea de opere scrise su-
gerînd, propunînd sau dînd soluţii ori sugestii acestor importante ca­
pitole de viaţă spirituală, socială şi istorică. Această uriaşă muncă s-a
desfăşurat într-o atmosferă de unitate, înţelegere şi dragoste frăţească
continuii alimentate de duhul Sfinţilor Părinţi. N-a fost, evident, totul
numai dragoste şi unitate, căci, cum se ştie, n-au fost secole mai fră-
mîntate cu mai multe certuri doctrinare şi conflicte de tot soiul ca se­
colele IV şi V, care formau «epoca de aur». Se repeta cu cultura creştină
ceea ce se petrecuse şi cu cultura elenică, la apogeul ei, în sec. IV î.d.Hr.
Frămîntările şi ciocnirile au produs perle, dar soluţiile nu se puteau con­
solida decît într-un proces de unitate generală, generală şi menţinută
de Logosul întrupat. Duhul unităţii reiese clar din numeroasele scrieri
ale acestei perioade, de la corespondenţă pînă la tratatele de subtile
speculaţii. Unitatea a favorizat înmulţirea operelor, iar creşterea nu­
mărului acestora a consolidat unitatea. Aceasta începe să cedeze odată
cu împărţirea imperiului după Teodosie şi căderea părţii de Apus sub
barbari pînă la apariţia primelor state occidentale.
 PR E LIM IN A R II 25

d. Acţiunea corosivă a ereziilor a provocat numeroase luări de po­

ziţie din partea ortodocşilor şi chiar a păgînilor, luări de poziţie m ate­
rializate în scrieri de informare, adîncire dialectică şi nuanţare a gîn-
dirii, după fondul ideologic şi orientarea specială a ereziei respective.
Numărul mare al ereziilor a alertat Biserica şi a obligat-o să răspundă,
să critice şi să condamne pe eretici şi doctrina lor în scris. S-ar putea
spune că majoritatea operelor speculative fundamentale ale patristicii
secolelor IV şi V sînt lucrări antieretice provocate de marile erezii >ale
epocii: arianismul, macedonianismul, apolinarismul, nestorianismul, mo-
nofizismul, donatismul, pelagianismul, priscilianismul şi felurite deri­
vate ale acestora. Corifei ai literaturii patristice ca Sfinţii Atanasie,
Părinţii capadocieni, Ilarie, Ambrozie, Ioan Cassian, Ioan' de Tomis,
Chirii al Alexandriei, Fericiţii Ieronim şi Augustin, Didim, Niceta de
Remesiana, Ioan Maxenţiu etc. au cheltuit poate mai mult de jumătate
din energia lor spirituală scriind opere antieretice de înaltă ţinută spi­
rituală, speculativă şi literară. Dacă ereziile perioadei I-a încurcau min­
ţile oamenilor prin tot soiul de aberaţii mitologice despre eoni, clase
diverse de oameni, viaţa socială, teorii asupra textului biblic şi alte
elucubraţii, ereziile din perioada a Il-a atacau capitole fundamentale ale
credinţei creştine : Sf. Treime, pnevmatologia, hristologia, mariologia,
harul etc., care solicitau, pentru a putea fi apărate, o mai largă viziune
teo-antropologică şi o mai adîncă cercetare a Sfintei Scripturi, la care
revelaţia, istoria şi raţiunea se concentrau într-un efort comun, spre a
combate poziţiile eretice. Aceste cercetări mai strînse sau mai ample —
unele foarte întinse — mai ales cele ale reprezentanţilor şcolii alexan­
drine — dezvoltau adesea o considerabilă erudiţie biblică, filosofică şi
filologică, cimentată de o inepuizabilă forţă speculativă, care capti­
vează şi astăzi. Din încleştarea cu ereziile, Sf. Părinţi au lăsat pagini
clasice, care constituie doctrina de bază a Bisericii. Sînt şi istorici ai
ereziilor în această perioadă : Filastriu de Brescia (t 397), în Diversarum
haeresean liber numără 156 de erezii ,• Sf. Epifaniu (t 408) în Panarion
sau Haereses, numără 80, incluzînd în şcoli filosofice păgîne şi secte
iudaice (9—20), Fer. Augustin, în De haeresibus, vorbeşte de 88 de
erezii, iar Teodoret al Cyrului descrie ereziile pînă la Eutihie.
e. Sinoadele ecumenice (patru la num ăr: la Niceea (325), Constan-
tinopol (381), Efes (431) şi Calcedon (451) au contribuit considerabil la
26 PA TH O LO G IE

dezvoltarea şi îmbogăţirea literaturii patristice în perioada a Il-a. Cum

o atestă protocoalele acestor sinoade, participanţii la ele erau episcopii
imperiului, convocaţi de imperiu, episcopi dintre care unii, de acord cu
autoritatea imperială, organizau aceste mari adunări, iar cei mai înzes­
traţi sau cu mai multă experienţă conduceau lucrările sau aduceau
contribuţiile lor pentru hotărîrile finale. Chemaţi să discute şi să hotă­
rască asupra ereziilor lui Arie, Macedonie, Apolinarie, Nestorie şi Eu-
tihie, inclusiv asupra unor probleme de disciplină şi morală ale cle­
rului şi credincioşilor, nu toţi aceşti episcopi au contribut, nominal, la
rezolvarea teologică a problemelor — dar prin rugăciunea lor comună,
prin convorbirile personale, prin comuniunea lor euharistică, ei toţi, la
un loc, au avut asupra lor şi în ei puterea Sfîntului Duh, care i-a lu­
minat şi i-a întărit în ortodoxia credinţei. Teologii corifei la aceste si­
noade, ca Sfinţii Alexandru şi Atanasie la Niceea (325), Sfinţii Grigorie
de Nazianz, Grigorie de Nyssa şi Chirii al Ierusalimului, Amfilohie de
Iconiu etc., la Constantinopol (381), Sf. Chirii al Alexandriei şi alţii, la
Efes (431) şi Anatolie al Constantinopolului, delegaţii episcopului Ro­
mei şi alţii la Calcedon (451) au desfăşurat o largă activitate teologică,
cu «demonstraţii» prin texte biblice şi bogate dosare de texte patristice
din autori anteriori sau contemporani. Evident, nu toţi părinţii sinodali
sînt consemnaţi în protocoale sau alte documente, ci meritele unora
dintre ei la colaborarea teologică generală li s-au recunoscut prin dis­
poziţii imperiale, care ne comunică, ca ei să fie consideraţi drept auto­
rităţi doctrinare în regiunea arhipăstoriei lor. Este cazul, de exemplu,
la sinodul II ecumenic, cu Sf. Grigorie de Nyssa şi Gherontie sau Te-
rentie de Tomis pe care-i elogiază împăratul Teodosie cel Mare.
Literatura patristică nu se mulţumeşte să pregătească, să discute şi
sa hotărască cele necesare pentru lămurirea şi consolidarea credinţei;
ea continua şi după sinoade să facă cunoscute, să dezvolte, să apere
sau să justifice cele hotărîte în marile soboare. Sf. Atanasie, de exemplu,
nu se opreşte cu contribuţia sa decisivă din cursul sinodului de la Ni­
ceea, ci scrie o întreagă bibliotecă în perioada următoare, atît pentru a
combate pe arieni, care nu acceptau hotărîrea sinodului, cît şi pentru a
lămuri pe credincioşii ortodocşi, pe care ereticii încercau în tot felul
să-i atragă de partea lor. El scrie, în acest sens, printre altele : Epistola
despre hotărîrile Sinodului de la Niceea (350—351), Epistola despre pă­
 PR E LIM IN A R II 27

rerea episcopului Dionisie al Alexandriei, Istoria arienilor către călu­

gări (spre 358); Epistola despre sinoadele ţinute la Arimini in Italia şi
la Seleucia in Isauria (359), dar mai ales cele Trei cuvîntări contra arie­
nilor (335—336) şi Tomos-ul către antiohieni (362), piese publicate la
distanţe cronologice diferite şi cu scopul de a lămuri medii şi grupe de
persoane diferite. Pentru Apus, aceste evenimente sînt redate în rezu­
mat de Sf. Ilarie de Pictavium, în unele din operele sale ca : Despre Sf.
. Treime (Despre credinţa contra arienilor) j Despre sinoade sau despre
credinţa Orientalilor (anexă a operei precedente) şi în care autorul lă­
mureşte diversele formule sinodale (Antiohia 341, Sardica, 1 şi 2) pentru
episcopii din Galia şi Britania ? Răspuns apologetic la criticile cărţii
Despre Sinoade contra lui Lucifer de Calaris. Tratatele trinitare şi hris-
tologice vestite ale marilor capadocieni şi Didim, ale Sf. Chirii al Ale­
xandriei, Sf. Ambrozie, Fer. Augustin, loan de Tomis şi Sf. loan Cas-
sian, adevărate mine de cugetare, evlavie şi cultură patristică sînt pre­
lungiri şi îmbogăţiri ale hotărîrilor sinoadelor ecumenice şi apă vie a
frumuseţilor şi puterii credinţei ortodoxe. Dacă la acestea adăugăm
numeroasele canoane elaborate de sinoadele ecumenice şi locale, ne
dăm seama de cîtă uriaşă bogăţie de gîndire teologică şi de putere spi­
rituală ne-au transmis sinoadele ecumenice atît prin hotărîrile lor cît
şi prin numeroasele opere de adîncire filosofico-teologica, prin utili­
zarea unui considerabil material de istorie şi cugetare umană, filtrat
prin Sf. Scriptură şi printr-o forţă remarcabilă a raţiunii Sfinţilor Pă­
rinţi, înainte, în timpul şi după ţinerea lucrărilor sinodale.
f. încercarea de sistematizare a doctrinei pe care în perioada I o
făcuse Origen în Despre principii şi Lactanţiu în Dumnezeieştile insti­
tuţii, dar care, în perioada a II-a, dispunînd de un material mult mai
bogat, devenea o operaţie mai grea pentru că punctele de reper şi ori­
zonturile literaturii patristice se înmulţeau mereu. Hotărîrile sinoadelor
ecumenice erau numai pînă la un punct o frînă faţă de o productivi­
tate literară excesivă. Creşterea continuă a volumului literaturii pa­
tristice devenea un fenomen natural şi deci necesar, provocat de apa­
riţia a noi probleme sau capitole de doctrină ori de viaţă, care se ce­
reau tratate ori soluţionate. Dogma Sfintei Treimi atrăgea sau implica
problema creaţiunii în frunte cu ideea cosmologică şi toate atenansele
28 PATH OLOGIE

acesteia, dogma hristologica era strîns legată de cea antropologică şi

soteriologică, dogma eclesiologică de aceea a Sfintelor Taine şi a pro­
gresului pe calea desăvirşirii etc. Nivelul intelectual şi critic al sec.
IV şi V impunea o dezvoltare şi o acribie la maximum a acestor pro­
bleme prezentate cu pricepere şi concluzii clare în contextul spiritual
al vremii. De aci, diverse comentarii la Hexaemeion, ca acelea ale Sfin­
ţilor Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur şi Ambro­
zie, toate opere superioare lucrărilor similare din perioada I. De aci apa­
riţia de tratate de antropologie ca acelea ale Sfinţilor Vasile cel Mare,
Grigorie de Nyssa, Fer. Augustin etc. De aici largi consideraţii asu­
pra Bisericii, Sfintelor Taine, în frunte cu pocăinţa, botezul, Sfînta Eu­
haristie şi mai ales cu preoţia despre care s-au scris pagini clasice. Nu­
meroase alte capitole de educaţie, de familie, de muncă, de progres pe
calea desăvirşirii sau de eshatologie s-au adăugat la acestea. Aproape
toate aceste probleme îşi căutau soluţia şi unele erau pe punctul de a
o găsi. Era impulsul firesc al unei religii revelate care voia să schimbe
lumea dintr-o cetate pămîntească într-o cetate cerească (Augustin), ceea
ce impunea unirea şi sistematizarea tuturor tendinţelor apărute în crea­
ţiile literare. «Un Domn, o credinţă, un Botez» impunea o singură doc­
trină în care urmau să se împletească armonios elemente de diferite ca­
tegorii unificate de un singur Duh. Unii Părinţi cu înaltă viziune siste­
matizatoare au înţeles acest lucru şi l-au realizat în opere numite cate­
hisme sau manuale, expuneri ale credinţei, sau altfel, uneori un titlu
comun de proză sau versuri, orientat hristocentric sau soteriologic.
Printre autorii cu opere de sinteză doctrinară sau de încercare de
a sistematiza doctrina, menţionăm pe Sf. Grigorie de Nyssa cu Marele
cuvînt caiehetic, poate cea mai dogmatică dintre scrierile sale, scrisă
spre 385 şi care tratează despre Dumnezeu, mîntuire şi sfinţenie, operă
de mare autoritate şi circulaţie în Răsărit şi de o remarcabilă actuali­
tate şi astăzi pentru Ortodoxie. Sfîntul Chirii al Ierusalimului cu cele
24 Cateheze ale sale, ţinute în 348 sau 350, în biserica Sf. Mormînt la
Ierusalim, explică în mare parte (6—18) articolele simbolului de cre­
dinţă de la Ierusalim, foarte apropiat de Simbolul niceo-constantinopo-
litan. E un manual solid de doctrină creştină, util şi azi atît pentru cre­
dincioşi cît şi pentru cercetători ,* Niceta de Remesiana care prin cate­
hismul său : Şase cărticele de învăţătură (375—380) a răspîndit cuvîntul
 PR E LIM IN A R II 29

lui Dumnezeu, atît la sudul cit şi la nordul Dunării de Jos şi care prin
doctrina sa ortodoxă, îndeminarea sa didactică şi frumuseţea simplă a
stilului rămîne o carte de referinţă pentru credincioşii m ijlocii; Sf. Ioan
Gură de Aur cu cele 12 Cateheze baptismale, editate recent de A. Ven-
ger ? Sf. Ambrozie cu operele sale Despre Taine (botez, mirungere şi Sf.
Euharistie) şi Despre Sfintele Taine (despre aceleaşi şi explicarea ru­
găciunii Tatăl nostru) în şase cărţi şi Explicarea simbolului către cei ce
merg la botez, inclusiv Despre credinţă ; Teodoret de Cyr, cu Expunerea
credinţei ortodoxe ; Sf. Epifanie cu lucrarea Despre credinţă, la sfîr-
şitul operei sale Panarion; Fericitul Augustin cu cîteva opere capitale
în domeniul teologiei sistematice, ca : Despre învăţătura creştină (396—
426), în patru cărţi, din care primele doua se ocupă cu pregătirea ştiin­
ţifică profană şi teologică pentru studiul B ibliei; a treia este o ermi-
neutică, iar a patra o om iletică; e o sinteză de rară valoare la nivelul
Marelui Cuvînt Catehetic al Sf. Grigorie de N y ssa ; Manual către Lau-
renţiu sau despre credinţă, speranţă şi dragoste (423), în forma unei
explicări a Simbolului de credinţă, adresată lui Laurenţiu, un laic din
Rom a; Despre credinţă şi simbol către catehum eni; în fine, Despre ca­
tehizarea celor sim p li; Ghenadie de Marsilia cu Cartea dogmelor bise­
riceşti de coloratură semipelagiană.
Prezentări mai puţin sistematice ale unei părţi de doctrină iar une­
ori aproape a întregii doctrine a Bisericii, se găsesc şi în tratatele po­
lemice masive despre Dumnezeu sau Sfînta Treime, ca acelea ale
Sfinţilor Părinţi capadocieni combătînd pe Eunomiu, Macedonie, Apoli-
narie, ca ace'lea ale Sf. Chirii al Alexandriei, Fer. Augustin etc., în
tratatele de hristologie ca acelea ale Sfinţilor Atanasie, Chirii al Ale­
xandriei, daco-romanul Ioan Cassian, apoi Eusebiu al Cezareei, Didim
cel Orb etc., în omilii festive la Naşterea Domnului, Botezul Domnului,
învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Rusalii, în texte liturgice, în
unele imne sau piese poetice, ca acelea ale Sf. Grigorie de Nazianz
(mai ales în Patimile lui Hristos, care, după ultimele cercetări e consi­
derată ca autentică), Niceta de Remesiana, Sf. Ilarie, Sf. Ambrozie, Pau-
lin de Nola etc.
Cum se vede, registrul încercărilor de sistematizare a doctrinei, în
perioada a Il-a, e destul de mare. încercarea de sistematizare nu e deo­
potrivă de izbutită la toţi cei ce au făcut-o. Sistematizarea datelor re ­
30 PA TR O LO G IE

velaţiei cu elemente nerevelate într-o unitate pe care să o aprobe Si­

noadele ecumenice nu era un lucru uşor nici atunci, cum nu e ¡nici as­
tăzi. S-a citit şi s-a studiat atunci un imens material biblic, istoric, pa­
tristic, sinodal-ecumenic şi de trăire practică a credinţei, cu deosebit
spirit critic pentru tot ce era eretic, schismatic sau nu corespundea «ico-
nomiei», cu rîvnă mare pentru armonia şi frumuseţea cu care dragostea
trebuie să opereze totul, căci în actul mîntuirii care duce pînă la îndum-
nezeire, dragostea dirijează şi ea le conduce pe toate. Fericitul Augustin
face observaţia justă că atunci cînd se pune problema dacă cineva e
om bun, nu e vorba de ceea ce crede sau speră, ci de ceea ce iubeşte :
«acela care iubeşte drept, fără îndoială că el speră şi crede d re p t; acela
însă care nu iubeşte, crede în zadar, chiar dacă sînt adevărate lucrurile
pe care le crede ? speră în zadar, chiar dacă lucrurile în care nădăjdu­
ieşte îi făgăduiesc fericirea» (Enchiridion, sive De fide, spe et caritate,
P.L. 40, 286).
g. Nivelul superior al culturii autorilor perioadei a doua şi mediul
receptiv al societăţii respective au favorizat creşterea nivelului canti­
tativ şi calitativ al literaturii patristice între circa 313 şi 461, sau, in
cifre rotunde, între 300 şi 500. Autorii patristici respectivi studiaseră, în
general, la şcolile mai mici şi mai mari ale timpului. Ştim din biografii,
autobiografii sau alte documente că, de exemplu, Părinţii capadocieni
după iniţierea în familie, studiaseră la Cezareea Capadociei (toţi), la Ce-
zareea Palestinei şi Alexandria (Sf. Grigorie de Naziamz), la Constanti-
nopol (Sf. Vasile cel Mare), la Atena (aceştia doi), că Sf. Grigorie de
Nyssa revendică pe Sf. Vasile şi uneori pe Libaniu ca profesori ai săi.
Sf. Ioan Gură de Aur a învăţat la Antiohia sub Diodor şi Libaniu, Sf.
Chirii Alexandrinul la Alexandria, Didim tot aici sub Hypatia, Ieronim
şi Rufin la Roma sub Donatus, apoi în Palestina, Fericitul Augustin la
Hippo Regius şi Cartagina, apoi la Milano sub omoforul Sf. Ambrozie,
acesta, probabil, tot aci, Paulin de Nola sub Ausoniu la Burdigala (Ga-
lia), Sf. Ilarie a studiat la Pictavium, Prudenţiu la Catahorra, iar au­
torii de la Dunărea de Jos în centrele culturale ale regiunii ca Tomis şi,
probabil, Histria, Callatis, Durostolon etc. Călătoriile lor dese sau trans­
ferările lor de serviciu din perioada laică şi uneori şi din cea biseri­
cească i-au pus în contact cu personalităţi remarcabile prin nivelul lor
 PR E LIM IN A R II 31

cultural, cu cărţi, probleme şi evenimente care le-au stimulat orizontul

gîndirii şi ritmul scrisului. Un alt stimulent le venea prin ucenicia pe
care o făceau pe lîngă cîte o mare personalitate a timpului, de la care
învăţau direct sau indirect atîtea din operele acestuia. Cine poate uita
cuvintele de recunoştinţă ale Sf. Ioan Gură de Aur faţă de fostul său
Avvă Meletie al Antiohiei sau acelea ale Fericitului Augustin faţă de
Sf. Ambrozie, acelea ale Părinţilor capadocieni faţă de Sf. Ata-
nasie, acelea ale Sf. Ioan Cassian faţă de Sf. Ioan Gură de Aur,
acelea ale lui Sinesiu faţă de Hypatia etc. ? Nu trebuie uitate, afară
de şcolile păgîne, marile şcoli patristice iniţiate încă din perioada I la
centrele episcopale de la Alexandria, Cezareea Palestinei, Antiohia,
Edessa, Nisibis, Roma, şcoli de care au beneficiat atîţia autori patris­
tici, care au deprins acolo o anumită tradiţie >a interpretării Sfintei Scrip­
turi, o orientare specifică a gîndirii, a spiritului critic şi a formei lite­
rare. Unele centre eparhiale aveau biblioteci mari, unele vestite, ca
acelea de la Alexandria (chiar după plecarea lui Origen), Antiohia, Ce­
zareea Palestinei (biblioteca lui Origen reorganizată şi completată de
Eusebiu al Cezareei şi Pamfil), Constantinopol, Roma. Uneori se orga­
nizau biblioteci cu mii de manuscrise păgîne şi creştine, cum era cea în­
temeiată de Cassiodor, la Vivarium, unde a lucrat şi daco-romanul Dio-
nisie cel Mic, în sec. VI.
Ereticii îşi aveau şi ei centrele lor teologice şi bibliotecile lor, în
care adunau cu grijă operele ortodoxe spre a le falsifica ori manevra în
interesul tezelor lor. Erau oameni cultivaţi, orientaţi uneori spre aristo-
telism, alteori spre alt sistem filosofic, gîndeau strîns în logica lor, ca,
de exemplu, Eunomiu (Apologia apologiei), uneori aveau talent poetic
ca Arie (Thalia), sau vorbeau frumos ca Nestorie. Nu odată ei puteau
înşela mulţimile de credincioşi simpli. Operele nestorienilor şi ale mo­
nofiziţilor au impus eforturi excepţionale din partea ortodocşilor spre
a fi combătute, dar nu şi anihilate, căci grupări sau BiseriGi monofizite
şi nestoriene există şi astăzi.
Societatea mixtă păgîno-creştină a timpului nu mai era cea din
secolele II—III, ci una care ascultase pe apologeţi, pe Cels şi pe Ori­
gen, pe Tertuliian şi pe Sf. Ciprian, pe Sf. Irineu şi pe Lactanţiu, pe
Porfiriu şi Sf. Metodiu, societate care trecuse prin cuptorul persecu­
ţiilor, iar acum, prin libertatea acordată, se ridicase graţie vieţii celei
32 f\A T R O LO G IE

noi la o înălţime spirituală exigentă. Acest nivel era şi el, poate, una
din cauzele care împingeau pe unii înalţi demnitari imperiali să se con­
vertească la noua religie, cum a fost cazul cu Sf. Ambrozie, Paulin de
Nola, Prudenţiu, Sinesiu de Cyrene etc. într-un poem şi în patru scri­
sori către Nemessius, retor şi prefect de Capadocia, Sf. Grigorie de
Nazianz evocă înalta cultură a acestui personaj, pe care ar dori să-l
convertească (P.G. 37, 1551—1577 A. Scrisorile 198, 199, 200, 201 ; P.G.
37, 324 C—329 A). Sînt numeroase personajele laice şi bisericeşti, cărora
le sînt adresate scrisori de tot fe lu l: magistraţi, înalţi funcţionari, pro­
fesori, retori, oameni de litere, guvernatori, preoţi, episcopi, călugări.
Sînt uneori tratate întregi sub formă epistolară sau altfel adresate unuia
sau mai multor studenţi, monahi, monahii, ca în opera Sfinţilor Vasile
cel Mare şi Grigorie de Nazianz, Fericiţilor Ieronim şi Augustin, Sf.
Ambrozie. Desigur, nu toţi cititorii scrierilor patristice puteau înţelege
toate aceste scrieri, dar, în linii mari, scrierile erau dorite ca un mesaj
venind dintr-o lume curată, sfinţită, prin Logosul întrupat.
Autorii patristici scriu, în general frumos, şi unii tind, cît pot,
spre realizarea formei clasice. Scriseseră frumos, în perioada I, Teofil
al Antiohiei, Scrisoarea către Diognet, Clement Alexandrinul, Metodiu
de Olimp, Tertulian, Sf. Ciprian etc., dar acum în perioada a Il-a scriu
mai frumos Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz sau Fericiţii
Ieronim şi Augustin. Aceştia scriu mai frumos pentru că reprezintă un
stadiu mai înalt al culturii creştine şi pentru că au umblat în şcoli mai
înalte decît cei din perioada precedentă. Scriu frumos şi pentru ca erau
înzestraţi cu mai mult talent. Va fi contribuit, cum am spus mai sus,
şi propria lor formaţie literară din adolescenţă pe paginile marilor cla­
sici ai Greciei şi ai Romei, unde se ţinea atît la principiul kalokagathiei
şi pe care Sf. Grigorie de Nazianz îl redă prin formula sa : «o idee
inexpresivă este ca o mişcare de paralitic». Sfinţii Părinţi, artişti ai cu-
vîntului, înţelegeau prin frumuseţe ceea ce înţelegea Pericle în faimo­
sul său discurs adresat atenienilor în vremea războiului peloponeziac,
definind misiunea acestor atenieni, zicind : «Noi (atenienii) iubim fru­
mosul cu simplicitate şi facem filosofie fără slăbiciune» (Tucidide II, 40).
Această «simplicitate» îşi are şi astăzi statuia ei pe Acropole. E de o
frumuseţe genună, curată, neîntinată de vanităţile umane şi mai ales de
 PR E LIM IN A R II 33

tendenţiozitatea acestora. Sf. Părinţi doreau să intre în contact şi să-şi

însuşească o frumuseţe superioară frumuseţii materiale — chiar pure —
realizată arhitectonic şi statuaric în Parthenon sau literar în opere scrise,
înalte ca acelea* ale lui Homer, Eschil, Sofocle sau Platon. Scrierile pa­
tristice nu erau numai un simplu mijloc de transmitere a unor inter­
pretări, gînduri, sentimente şi probleme de la autori la auditori, ci mult
mai mult. Ele constituiau mesaje de cunoaştere, de mulţumire, de fră-
mîntare în mijlocul aţîtor necunoscute, de rugăciune adresată lui Dum­
nezeu. Scrisul patristic e, în general, o adorare adusă lui Dumnezeu.
Dacă Sfînta Scriptură e o scrisoare trimisă de Dumnezeu oamenilor (Sf.
Ioan Gură de Aur), se poate spune că operele patristice sînt tot atîtea
scrisori trimise de pe pămint lui Dumnezeu. Asemenea scrisori nu pu­
teau fi compuse şi stilizate oricum, ci ca nişte mesaje frumoase adre­
sate de sufletele-mirese către Logosul-Mire. Frumuseţe absolută, după
viziunea Banchetului Sf.. Metodiu de Olimp şi după aceea a Sf. Grigorie
de Nyssa şi a altor nevoitori după desăvîrşire ca Evagrie Ponticul, Nil
de Ancyra, Diadoh al Foticeii etc. Toţi aceştia şi mulţi alţi autori pa­
tristici se osteneau după desăvîrşlrea sufleteasca, adică după unirea cu
Dumnezeu, care e încununată cu îndumnezeirea însăşi. Era o înaintare
călre frumuseţea cea netrecătoare a dumnezeirii înseşi. Eforturile pen­
tru cîştigarea acestei frumuseţi eterne au fost numite cu o expresie cu­
rentă la g re c i: îilocalie, care însemna «eleganţă», uneori şi iubire de
virtute, dar căreia creştinii i-au consolidat sensul de frumuseţe şi înăl­
ţime spirituală, cum reiese din Scrisoarea Sf. Grigorie de Nazianz din
fruntea Fiîocaliei alcătuită de el şi de Sf. Vasile din operele lui Origen
şi din chiar conţinutul acestei Filocalii, inclusiv din lămurirea pe care
ne-o da Fericitul Augustin referitor la sensul termenului de filocalie şi
filosofie din vremea sa (Contra Academicos II, 3, 7, P.L. 32, 922).
• Mai mult decît a t î t : unii Părinţi consideră că operele lor sînt scrise
sub inspiraţia divină. La începutul Cuvîntului II teologic, 1, Sf. Grigorie
de Nazianz apreciază că tratatul său teologic «e dirijat de Tatăl, de Fiul
şi de Sfîntul Duh, subiectul însuşi al lu crării; Tatăl acordă bunăvoinţă,
Fiul colaborarea şi Sfîntul Duh inspiraţia, o singură iluminare venind
dintr-o singură dumnezeire». O operă la care «colabora» însăşi Sfînta
Treime, după convingerea autorului, trebuia scrisă la nivelul corespun­
zător, teandric, dacă se poate spune astfel. E un teandrism spiritual, prin
3 —- Patrclogie
34 PA TR O LO G IE

cunoaştere, evlavie şi dragoste. Nu toţi Sfinţii Părinţi spun acest lucru

despre operele lor, dar cititorul credincios e deseori impresionat de căl­
dura atîtor pagini de proză şi versuri ale Sfinţilor Părinţi capadocieni,
Ioan Gură de Aur, Niceta de Remesiana, Efrem Şirul, Fericiţii Ieronim
şi Augustin etc. Chiar dacă nu e în mod sigur o inspiraţie propriu-zisă,
acest ethos al cunoaşterii în şi prin Hristos dă un farmec aparte mul­
tora din scrierile patristice.
h. Dezvoltarea cultului şi a locaşurilor de cult a atras nu numai
creşterea aparaturii rituale în Biserici şi înmulţirea de construcţii cores­
punzătoare din ce în ce mai numeroase, ci şi înflorirea unei literaturi
adecvate, în care cuvîntul scris, vorbit sau cîntat era purtat cît mai
adînc şi de cît mai mulţi. Libertatea religioasă şi numărul mare al celor
convertiţi duceau în primul rînd la prelucrarea, amplificarea şi adapta­
rea acelor monumente literare şi de cult care erau Liturghiile Sfinţilor
Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Sf. Ambrozie, inclusiv a aceleia
atribuite Sf. Grigorie de Nazianz. Imnografia şi arta predicării evoluau
progresiv spre util şi frumos. Sfinţirile de catedrale, ceremoniile care
însoţeau diferitele solemnităţi de la curtea imperială, aniversările marti­
rilor şi ale sfinţilor, privegherile trebuiau să îmbrace haina de sărbă­
toare. Erau aproape neîntrerupte predicile ţinute de preoţi şi de Patriarh,
în cursul oficii'lor de zi şi de noapte, de Sfintele Paşti, la Ierusalim, în
diverse biserici de aci, cum ştim după Notele de călătorie ale Egeriei,
care a vizitat Ţara Sfîntă în 383. Aici, la Ierusalim, a ţinut Sf. Chirii,
Patriarhul locului, cunoscutele sale Cateheze, aşa cum Sf. Ioan Gură de
Aur, Sf. Niceta de Remesiana, Sf. Ambrozie, Fericitul Augustin etc. şi
le-au ţinut pe ale lor, în bisericile respective. Vorbirea bisericească s-a
amplificat considerabil şi s-a diversificat în numeroase ramuri sau spe­
cii : de la omilia biblică, la vastele comentarii ale Sf. Scripturi, la Cu-
vintările solemne de la marile praznice, Cuvîntări ocazionale, panegi­
rice, necrologuri, gen creat de Părinţii capadocieni. Literatura omiletică
se amplifică şi prin aceea că unii episcopi misionari şi misionarii lor
vorbeau şi scriau în mai multe limbi. Auxenţiu de Durostorum ne spune
că Ulfila a scris cuvîntări şi tratate în gotă, greacă şi latină (Epistola
de iide, vita et obitu Wuliilae, 45, 54, ed. F. Kauffmann, Text p. 74),
adică a scris sau a rostit personal aceste lucrări, în faţa a trei cate­
 PR E LIM IN A R II 35

gorii etnice de credincioşi. Niceta va fi scris şi predicat nu numai în

latină, ci, probabil, şi în geto-dacă, ţinînd seama că bessii erau preten­
ţioşi şi îndrăzneţi. Sf. Vasile va fi predicat armenilor, poate prin in­
terpret, aşa cum, verosimil, Sf. Ioan Gură de Aur predica grupului de
goţi din Constantinopol.
i. Răspîndirea monahismului în lumea creştină a adus cu sine forţe
noi în domeniul literaturii patristice. Desigur, nu toţi monahii erau teo­
logi sau aveau talentul scrisului. Erau însă destui dintre ei recrutaţi din
straturile superioare ale societăţii, ori care făcuseră studii la şcolile
timpului, sau se cultivaseră în alt chip şi intrau în comunităţile mona­
hale sau se retrăgeau în pustiu cu dorul continuu de a studia Sfînta
Scriptură, aspecte ale vieţii proprii sau ale altora.
Sf. Atanasie a stat mulţi ani printre călugării pustiului, unde a în­
ceput să elaboreze unele din operele sale, în frunte cu Viaţa Sf. Antonie,
care a emoţionat atîta pe Fericitul Augustin la citirea ei. Sf. Grigorie
de Nazianz povesteşte cum trăiau Sf. Vasile şi el în mînăstirea nou în­
fiinţată de prietenul său, cum lucrau cu mîinile şi studiau. Fericitul Ie-
ronim ne dă amănunte interesante asupra studiului Sfintei Scripturi, în
care el iniţia la Roma şi apoi la Bethleem pe unele din elevele sale :
Paula, Marcella, Eustohium, Blesilla etc. Despre Sf. Ioan Cassian, Ghe-
nadie ne relatează în Oamenii săi iluştri, 52, cum «scitul» a creat pri­
mele mînăstiri în Galia şi a scris opere de valoare. Sf. Ioan Gură de
Aur şi Fericitul Augustin ne descriu ei înşişi începuturile grele ale mo-
nahismului lor.
Tratatele Despre feciorie din perioada I sînt continuate în perioada
a II-a prin opere mai întinse, mai analitice, mai spiritualizate şi mai
teologhisite. Asemenea tratate au scris, printre alţii, Sfinţii Atanasie,
Părinţii capadocieni, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Niceta de Remesiana,
Fericiţii Ieronim şi Augustin etc. Cei mai mari teologi şi scriitori sînt
şi parthenofili. Dacă la lucrările mistice ale Sf. Grigorie de Nyssa şi ale
Fericitului Augustin adăugăm cele 50 de omilii duhovniceşti atribuite
Sf. Macarie, apoi operele lui Evagrie Ponticul, Nil de Ancyra, Diadoh al
Foticeii, Marcu Eremitul şi Sf. Ioan Cassian (Convorbiri cu Părinţii),
însumăm o cantitate considerabilă de scrieri patristice despre desăvîr-
şire. Tot acestei categorii aparţin numeroasele Reguli monahale, dintre
30 PA TR O LO G IE

care menţionăm pe acelea ale Sf. Vasile cel Mare, Ioan Cassian, Paho-
mie, Ambrozie, Fericitul Augustin, Şenute de At.ripe, Beiiedict de Nursia
etc.
Această literatură monahală despre rînduiala vieţii, desăvîrşirea su­
fletului şi unirea lui cu Dumnezeu era foarte apreciată atunci, cum este
.şi astăzi. Credinţa, gîndirea şi dragostea de Dumnezeu şi de oameni
ale autorilor fulgeră şi acum, arătîndu-ne drumul spre piscul muntelui
lui Dumnezeu.
j. Legătura neîntreruptă cu tradiţia şi cu puterea spirituală a credin­
cioşilor. Qa şi perioada I, perioada a Il-a a literaturii patristice n-a în­
trerupt, o clipă legăturile sale cu Tradiţia Bisericii şi a creştinismului
în general. De altfel, însăşi literatura patristică exprimă Tradiţia vie a
Bisericii. Menţionînd-o, invocînd-o, bazîndu-se pe ea sau elogiind-o, Sf.
Părinţi o amplificau, o întăreau .şi o îmbogăţeau cil noi elemente, fă-
<:înd să sporească puterea şi spiritualitatea vieţii creştine ortodoxe. Ere­
ziile' şi schismele îşi aveau şi ele tradiţiile lor, pe care autorii patristici
le.combat oriunde. Aproape nu este autor în secolele IV şi V, care să
nu se, refere, în problemele mari, la ceea ce au spus sau cum au spus
«Părinţii veacurilor sau generaţiilor anterioare». Nu numai istorici bi­
sericeşti tşi literari ca Eusebiu al Cezareei, ieronim,. Socrate, Sozomen,
Te.odoret etc. relatează aspecte sau descriu fragmente de Tradiţie a vie­
ţii Bisericii, ci şi mulţi alţi autori care simţeau nevoia sau satisfacţia
s-o facă. Ştim cu cîtă veneraţie, de exemplu, Sfinţii Părinţi capadocieni
invocau, în susţinerea Ortodoxiei, pe Sf. Grigorie Taumaturgul, pe -Sf.
Atanasie etc., Sf. Niceta de Remesiana pe Sf. Vasile, Sf. Ioan Cassian
joe Sfinţii Ilarie şi Ambrozie, pe Fericiţii Ieronim şi Augustin din Apus,
iar'din Răsărit, pe Sfinţii Atanasie, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de
A ur/L â fel titeaza pe unii din precedesorii lor Sf. Ambrozie, Fericitul
Augustin; Vincenţiu de Lerinum etc. Tradiţia înlănţuia toate genera­
ţiile pornind de la M întuitorul şi Sfinţii Apostoli şi purtînd cu ea ade­
vărurile revelate care susţineau şi fecundau viaţa Bisericii prin bogăţia
harurilor. Dacă- Tradiţia, formal, poate varia de la un popor la altul, ca
lim ba/şi-unele manifestări etnice sau periferice, Sfinţii Părinţi ţin ca
toţi'creştinii să fie de acord cu adevărurile de credinţă şi de compor­
tare; adevăruri ce ă u fo st ţinute pretutindeni, totdeauna şi de toţi (Vin-
cenţiu de Lerinum, Commonitorium 2] P.L. 50, 639).
 PR E LIM IN A R II

In timp ce Sfînta Scriptură, izvor şi început al Tradiţiei, e continuu

ţinută prezentă în sufletele creştinilor, prin lecturi şi cintări liturgice,
dar mai ales prin sutele şi miile de omilii, predici şi comentarii de la
cele mai simple pînă la cele mai savante, Tradiţia se bucură de o pre­
ţuire egală cu aceea a Sfintei Scripturi graţie intîi unor adevăruri sau
elemente nescrise, lăsate de Sfinţii Apostoli şi despre care parţial- vor­
beşte Sf. Vasile cel Mare în tratatul său Despre Sîîntul Duh 27, 66,:P.G.
32, 188 şi alţi scriitori, în al doilea rînd ea e venerată pentru imensele'
eforturi pe care le implică explicaţiile, aşa da variate şi de multiple, pe
care le cere textul biblic. Pentru Sfinţii Părinţi şi lumea creştină conr-
temporană cu ei, Sfînta Scriptură era cartea vieţii. Acest considerabil
tezaur exegetic şi omiletic la Sfînta Scriptură a cucerit lumea veche .cu
forţa lui misionară. Sinoadele locale şi ecumenice, la rîndul lor, expri-'
mau momente de criză, dar şi soluţii de vîrf în evoluţia şi mobilitatea
Tradiţiei. Sfîntul Duh era socotit prezent şi lucrător de-a lungul întregii
Tradiţii, dar mai ales în marile soboare de episcopi, ale căror hotărîri
dogmatice şi canonice erau introduse prin cuvintele : «Aşa s-a părut nouă
şi Sfîntului Duh».
Scrierile patristice aveau strînse legături cu credincioşii. Marile tra­
tate antieretice ale perioadei a Il-a, care concentrează în ele cea'm ai
profundă gîndire teologică şi cea mai caldă evlavie şi spiritualitate ale
Bisericii, nu sînt altceva decît arme de apărare împotriva ereziilor.jOmi?
liile şi predicile de tot felul erau tot pentru credincioşi. Uneori cater
hezele, îndeosebi acelea ale Sf. Chirii al Ierusalimului şi ale Sf. Niceta
de Remesiana, sînt de o neasemuită delicateţe şi dulceaţă părintească.
Poeziile Sf. Grigorie de Nazianz şi ale lui Paulin de Nola adresate anu­
mitor persoane arată- o înaltă gamă de frumuseţi' sufleteşti ale autori­
lor : interes deosebit pentru nevoile sau dorinţele credincioşilor, ata­
şament, îndrumări, orientări de tot felul, îndeosebi pentru cei ţineri.
Ne referim la marile colecţii de corespondenţă ale unor autori ca Sfinţii
Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Fe­
riciţii Ieronim şi Augustin, Isidor Pelusiotul, din care multe privesc pe
cutare credincios sau credincioasă, pe profesorii căro ra'le sînt reco­
mandaţi anum iţi'studenţi, apoi guvernatori, diverse autorităţi de st&t;
spre a nu mai vorbi de oameni ai Bisericii, monahi, monahii, etc. Există
la Sf. Părinţi capadocieni, Ioan Gură de Aur, Ambrozie etc. omilii de
38 PA TR O LO G IE

nemiloasă critică la adresa bogaţilor, în favoarea săracilor, care dezvoltă

un umanism neîntîlnit (Pr. prof. Ioan G. Coman, Rolul social al milei
creştine la Părinţii Capadocieni, Beiuş, 1945. Idem, Creştinismul şi bu­
nurile materiale după Sfinţii Părinţi, Extras din St. T.t Seria II-a, nr. 3—4,
mai—iunie, 1949). Cine nu citeşte şi azi cu adincă emoţie cele 21 de
omilii despre statui ale Sf. Ioan Gură de Aur (387), care apără pe lo­
cuitorii Antiohiei de mînia lui Teodosie cel Mare, in urma dărîmării
statuilor imperiale de unii dintre antiohieni ? Sînt scrisori între pri­
eteni, între episcopi, scrisori pline de doctrină, de sugestii canonice sau
de înaltă spiritualitate ca acelea adresate de Sf. Ioan Gură de Aur cu­
noscutei Olimpiada, sau ca acelea ale Sf. Vasile cel Mare către Ascho-
lios al Tesalonicului şi Iunius Soranus, în legătură cu martiriul Sf. Sava
Gotul. Deci o literatură care vorbeşte despre toate categoriile de credin­
cioşi, de la cerşetori pînă la împăraţi, de la copii pînă la bătrîni, de la
simpli pînă la cei învăţaţi, de la cei credincioşi pînă la necredincioşi
şi păgîni. Sf. Părinţi combat sclavagismul şi recomandă stăpînilor să
elibereze pe sclavi.
k. Umanismul patristic a fost unul din izvoarele cele mai fecunde
ale literaturii patristice a secolelor IV—V. Moştenitor în parte al uma­
nismului clasic, umanismul Sfinţilor Părinţi pune în centru pe omul-
Hristos. Problemele hristologice au atras după ele pe cele antropologice.
Explicaţiile simple sau savante despre umanitatea Mîntuitorului, care
a ridicat neamul omenesc la rangul de copil al lui Dumnezeu, începu­
seră încă din perioada I să se intereseze de acest mare capitol, care e
omul. Clement Alexandrinul, Origen, Metodie, Tertulian, Lactanţiu etc.
puseseră problema la nivelul epocii lor, mai mu’lt în ansamblul icono-
miei mîntuirii, nu şi fără oarecare elemente gnostice. In perioada a II-a,
omul, fără a fi desprins din capitolul soteriologiei, începe să devină şi
o problemă de sine stătătoare, cu numeroase şi interesante coordonate.
De la trebuinţele sale materiale pînă la frămîntările neistovite ale spiri­
tului său şi pînă la dorul său fierbinte de unire cu Dumnezeu, omul re­
prezintă un vast cîmp de lucru, o scară nesfîrşită, pe care urcă şi co­
boară toate temele posibile între pămînt şi cer.
 PR E LIM IN A R II 59

Ethosul umanist al perioadei a Il-a e un reflex fidel al antropo­

logiei patristice din această perioadă. Nu punem în discuţie aici antro­
pologia perioadei a doua. Din tratatele dedicate ei însă de către Sfinţii
Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Fe­
ricitul Augustin, Prudenţiu, Claudian Mamert etc. reiese că omul este
o plantă cerească (Sf. Vasile cel Mare) : «El a fost creat de la început
ca «chip al lui Dumnezeu» şi, prin viaţa lui, trebuie să ajungă să se
asemene .cu Acesta, să se învrednicească de îndumnezeire» (Sfinţii Ata-
nasie, Părinţii Capadocieni etc.). înzestrat cu «chipul lui Dumnezeu»,
adică cu raţiune, voinţă liberă, suveranitate şi dragoste, omul e capa­
bil să realizeze lucruri excepţionale în toate domeniile şi la toate ni­
velurile vieţii. Prin raţiunea sa în sensul tehnic, dar şi larg, universal
al cuvîntului, omul urcă continuu, graţie epectazei pe scara cunoaş­
terii şi a organizării propriei sale vieţi şi a lumii pînă la un grad în
care lumea poate fi în echilibru prin logosul ei — înţelepciune ajutată
de Logosul suprem — Sophia, care S-a întrupat în om pentru a face pe
oameni asemenea Lui. Prin voinţa liberă sau liberul arbitru, omul tră­
ieşte şi activează absolut liber, fără oprelişti din partea nimănui, pînă
acolo încît el poate eluda sau se poate opune voinţei lui Dumnezeu.
Acest din urmă lucru poate pierde pe om, cînd, pentru diverse raţiuni,
voinţa lui poate greşi, cînd este neprivegheată de raţiunea curată, sau
cînd e dirijată de o judecată eronată sau înşelată. Numai urmînd vo­
inţei lui Dumnezeu, voinţa omului poate face din acesta un suveran real
printre fraţii săi. Suveranitatea aceasta în sens spiritual e un atribut
al tuturor oamenilor. Dragostea e cel mai înalt, cel mai frumos şi cel
mai dumnezeiesc atribut al omului. Dragostea încununează chipul lui
Dumnezeu în om. Dragostea e izvorul vieţii, al familiei, al organizării
sociale, al creaţiilor de tot felul, al artelor, virtuţilor, dar şi sabie îm­
potriva răului, care nu e decît ură şi pierzanie. Spre deosebire de uma­
nismul clasic grec care vedea la început, în kalogakathie apropierea
a două noţiuni diferite : frumosul care nu e identic cu binele şi binele
care nu e identic cu frumosul — Alcibiade cel frumos nu are, nu poate
avea bunătatea lui Socrate, nici Socrate cel bun frumuseţea lui Aici-
40 PATH OLOGIE

biade —, umanismul Sfinţilor Părinţi tinde să identifice •cele două no­

ţiuni în sensul că binele nu poate fi decît frumos, iar frumosul adevărat
nu e realmente frumos, dacă nu e şi bun. în realitate, frumosul nu era
totdeauna şi bun, ci lucrurile continuau să evolueze ca şi mai înainte.
Sfinţii Părinţi au deplasat accentul pe suflet, singurul care nu îmbătrî-
neşte şi-şi poate păstra frumuseţea. în termenul îilocaîie pe care l-au
adoptat, uneori, ei au păstrat numai noţiunea de frumos, nu şi pe cea
de bun sau bine, probabil pentru că în filosofía timpului, noţiunea de
frumos era ceva mai precisă şi mai rezistentă decît noţiunea de bun ori
bine, ceva mai incertă şi mai confuză.
Omul nu are numai perspectiva urcuşului, ci şi pe aceea a căderii
din cauza păcatului. Păcatul este o realitate înfricoşătoare pentru că el
aduce moartea. Lumea patristică era foarte sensibilă faţă de păcat. Nu­
meroşi autori patristici combat păcatul cu toate formele acestuia : ori­
gine, evoluţie şi efect (Sfinţii Părinţi capadocieni, Fericitul Augustin
etc.) ? alţii, ca Evagrie Ponticul, Sf. Ioan Cassian, Nil de Ancyra, Diadoh
al Foticeii etc., tratează cele opt sau şapte păcate capitale cu o ana­
liză perspicace şi le combat cu vigoare. Sfinţii Părinţi prezintă dialec­
tic virtuţile opuse păcatelor respective şi folosesc numeroase îndemnuri
şi mijloace pentru înlăturarea păcatelor. Ei scriu omilii zguduitoare'de­
spre pocăinţă, indicînd rănile mortale ale păcatului, balsamul părerii de
rău şi mijlocul de a reveni pe calea cea bună. Se scriu acum tratate
pentru educaţia copiilor şi a tinérilor (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie
de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur, Fericiţii Ieronim şi Augustin etc.), lu­
crări despre desăvîrşire (numeroase la Sf. Grigorie de Nyssa în cores­
pondenţa celorlalţi doi mari capadocieni, a Sf. Ioan Gură de Aur etc.),
poezii, imne etc. Pedagogii acestui umanism sînt familiile creştine, pre­
oţii şi monahii, îndeosebi episcopii. Tratatele Despre preoţie din această
perioadă (Sf. Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Feri­
citul Ieronim) sînt tezaure de educaţie şi artă. Manuale de iniţiere în
sfinţenie nu numai pentru viitorii preoţi, ci şi pentru credincioşi, tra­
tatele Despre preoţie şi mare parte din literatura patristică îndrumează
viaţa umană pe calea purităţii şi a unităţii în dragoste şi în Dumnezeu.
 PRE LIM IN A R II ■ti

Este o încercare de revalorizare a umanităţii, prin aducerea ei la ase­

mănare cu Omul Hristos. Eroismul acestui umanism, manifestat prin
martirii, sfinţii, asceţii şi toate inimile curate stă în lupta neîncetată îm­
potriva răului, a urii, a războiului şi a păcatului, sub-toate formele, pen­
tru a reda omului frumuseţea sa de la început, «chipul» lui Dumnezeu.

B I B L I O G R A F I E

D. S. Balanos, Patrologie, Atena, 1930, 219 ş.u. O. Bardenhewer, Geschichte cier

altkirchlichen Literatur III, zweite Auflage, 1923, 1—34; IV, erste und zweite Auflage,
1924, 421—434. J. Geffcken, Der Ausgang'zu griechisch — römischen Heidentums, 1929,
90 ş.u. G. Bardy, Littérature latine chrétienne, 'Paris, 1928, 67—68, Idem, £n iisant les
Peres, Paris, 1939, 37 ş.ii. J. Quasten, Patrology, III, 1—2. Pr. prof. loan G. Coman,
Patrologie, 121— 126. Panag. K. Hristu, Patrología grcacă, I, Introducere, Tesalonic,
1976, 118, ş.u. B. Altaner—A. Stuiber, Patrologie, 8-a Auflage, 1978, Hardin, 159.
 72

GENURI LITERARE
ŞI DISCIPLINE TEOLOGICE
1. PROZA

Elaboratele literaturii patristice a perioadei a Il-a sînt scrise în

proză şi versuri, ca şi elaboratele perioadei I-a. Atît sub o formă, cît şi
sub cealaltă, aceste elaborate s-au dezvoltat considerabil şi, aşa cum am
mai relevat, au atins o înălţime artistică remarcabilă. Paralel cu această
dezvoltare sau poate din cauza ei, genurile literare şi disciplinele teo­
logice, care, în perioada I numai înmuguriseră, acum înfloresc deplin
şi dau rod bogat. Diversele genuri literare nu acoperă fiecare o anu­
mită disciplină teologică şi invers, o disciplină sau o ramură teologică
se poate servi de unul sau mai multe genuri literare, lucrul depinzînd
de importanţa sau amploarea disciplinei. Uneori e o strînsă legătură,
chiar o dependenţă între anumite discipline, ca, de exemplu între exe­
geza biblică şi dogmatică, sau între polemică şi dogmatică, ori între is­
toria bisericească şi derivatele e i : istoria ereziilor, istoria literară etc.,
ori între elocinţa şi derivatele ei, inclusiv toate disciplinele teologice,
căci elocinţa le implică şi le exprimă pe toate.
a. Exegeza biblică e o disciplină şi un gen literar de autoritate
transmis de perioada I. Cultivată la maximum de neoalexandrini şi an-
tiohieni, exegeza a atins şi cantitativ şi calitativ niveluri considerabile.
Sfinţii Părinţi interpretează de preferinţă Hexaemeronul şi cărţile didac­
tice şi poetice ale Vechiului Testament şi m ajoritatea cărţilor Noului
Testament. Exegeza era necesară în primul rînd pentru credinţă şi pen­
tru opera misionară a Bisericii, dar şi pentru cultura timpului, îndeosebi
pentru a răspunde reacţiilor eretice şi păgîne, care schilodeau şi de­
cupau textele, ori le interpretau după bunul lor plac. Nu numai Celsus
în perioada I, dar şi Iulian Apostatul în perioada a II-a, combăteau creş­
tinismul pe bază de texte biblice. Elemente cu caracter ştiinţific în struc­
tura acestor exegeze fuseseră folosite încă din perioada I. Perioada a
II-a întrebuinţează în continuare aceste elemente, îndeosebi pentru fa­
cerea lumii şi pentru elementele istorice. Este o exegeză de edificare,
 G E N U R I L IT ER A R E Ş I D IS C IPL IN E TEOLOGICE 43

de spiritualitate şi de înalte speculaţii, mai ales la cărţile poetice ale

Vechiului Testament şi la m ajoritatea celor ale Noului Testament, dato­
rită unor autori ca Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Chirii
al Alexandriei, Sf. Ambrozie şi Fericitul Augustin. Traducerea Sfintei
Scripturi în limba latină sub numele de Vulgata, datorită Fericitului
Ieronim, a dus la o exegeză mai corectă şi mai bogată la Părinţii şi
scriitorii apuseni.
Metoda de interpretare a neo-alexandrinilor era cea alegorică, îm­
prumutată, cum ştim, de la Filon, dar cu tendinţe spre metoda de in­
terpretare istorico-literară, mai ales în disputele dogmatice. Uneori ale­
gorismul e total eliminat în favoarea interpretării gramaticale ca la Sfin­
ţii Atanasie, Capadocieni (mai ales Sf. Vasile cel Mare), Chirii al Ale­
xandriei. Antiohienii folosesc metoda de interpretare literală, dar nu
o dată combinată cu metoda de interpretare alegorică, deşi realismul
domină, ca în cazul operei exegetice a Sf. Ioan Gură de Aur. Apusenii
se inspiră din metoda neo-alexandrină : în operele polemice, ei fac uz
de metoda gramaticală, pe cînd în scrierile exegetice, practică metoda
alegorică.
Oscilarea între metodele exegetice, alexandrină şi antiohiană se
datora influenţei coexistenţei poeziei şi idealismului platonic cu raţio­
nalismul grec asupra întregii culturi elenistico-romane, dar mai ales ab­
senţei unor principii, a unei ştiinţe a interpretării textelor biblice. Dona-
tistul Tyconius a elaborat o teorie proprie pe-care Fericitul Augustin
ne-a transmis-o în lucrarea sa De doctrina christiana. Forma scrierilor
exegetice este variată : omilie, comentar, scolii, note, catene, întrebări
şi răspunsuri. Critica de text n-a fost apreciată decît de antiohieni, în
Răsărit, şi de Fericitul Ieronim în Apus.
b. Apologetica părea a nu mai fi necesară după libertatea acordată
tuturor cultelor din imperiu, prin edictul din 313. Şi totuşi tratatele Con­
tra păginiior, ori cu alte titluri, au să apară din tradiţie şi modă în
aparenţă, în realitate însă din raţiuni diverse şi mai adînci decît se
arătau a fi la prima vedere. Dacă în apologiile din sec. II erau puse
mai mult în evidenţă elemente de ordin juridic, moral şi social, atît pen­
tru creştini, cît şi pentru păgîni, acum se cercetează în paralel cultul,
doctrina şi ţinuta generală a creştinismului, păgînismului şi iudaismu­
44 PA TR O LO G IE

lui, uneori pe un ton de apropiere sau de sprijin reciproc, dar scoţîn-

du-se sistematic în evidenţă superioritatea şi necesitatea creştinismului.
Era o apologetică de orientare filosofică şi spirituală, în care se ela­
borau bazele unei noi viziuni istorice şi soteriologice. O asemenea apo­
logetică ajuta mult straturile culte ale societăţii păgîne. Numeroase
piese scrise pentru înalţi cateheţi sau prieteni păgîni, îndeosebi scri­
sori, o dovedesc cu prisosinţă. Erau în lumea cultă duşmani ireductibili
ai creştinismului ca Libaniu, Iulian Apostatul, Namatianus etc., dar erau
şi simpatizanţi ori prieteni ai creştinismului sau ai unor episcopi de
prestigiu, cum erau diverşii profesori ori magistraţi păgîni cărora li se
adresează Sf. Părinţi capadocieni, Sf. Ioan Gură de Aur,.Fericiţii Ieronim
şi Augustin etc. Uneori apologetica lua un ton violent, ca în De errore
proîanarum reîigionum a lui Firmicus Maternus, ca în Cuvinte de în­
fierare ale Sf. Grigorie de Nazianz, contra lui Iulian, sau ca în Contra
Iui Simah a lui Prudenţiu, dar sînt şi opere ca acelea ale lui Eusebiu :
Pregătirea Evanghelică şi Demonstraţia Evanghelică, sau Vindecarea
bolilor greceşti a lui Teodoret al Cyrului, ori Contra lui Iulian a Sf.
Chirii al Alexandriei şi Contra lui Porfiriu şi Iulian ale lui Apolinarie.
Spiritul apologetic e prezent, pînă la un punct, în aproape toate pro­
ducţiile literare ale secolelor IV şi V, evident nuanţat după nivelul pro­
blemelor şi al spiritualităţii mediului. Cei mai dotaţi apologeţi sînt
Eusebiu al Cezareei, la începutul perioadei, şi Fer. Augustin la sfîrşitul
acesteia.
c. Polemica şi dogmatica moştenite din perioada I se dezvoltă con­
siderabil în perioada următoare. Literatura dogmatică e, de obicei, co­
ronamentul literaturii polemice, dar şi expresia nevoii de a avea defi­
niţii clare şi adevăruri precise în domeniul credinţei. Literatura polemică
a perioadei a Il-a e foarte bogată, o literatură de luptă, care, cu puţine
excepţii, ocupă aproape întregul registru literar al perioadei a Il-a. A-
ceastă literatură se ocupă, în linii mari, cu două probleme fundamen­
tale : trinitară şi hristologică.
Problema trinitară, prezentă şi în perioada I, a fost ridicată acum,
in chip special, de Arie, ucenicul, lui Lucian al Antiohiei, şi a fost .com­
plicată şi amplificată de şcolile ariene ale secolului IV. Problema tri­
nitară a Sfîntului Duh, pusă în treacăt de Arie, a foşt re lu a tă .şi, agitată
 G EN U R I L IT ER A R E Ş I D IS C IPL IN E TEOLOGICE 45

de Macedonie şi de toţi pnevmatomahii. Problema hristologică agitată

de Apolinarie şi reluată de Nestorie şi Eutihie şi de partizanii acestora
a provocat enorme controverse şi schisme, ale căror efecte le simţim
pină astăzi în existenţa Bisericilor monofizite şi nestoriene din zilele
noastre. A fost nevoie de patru sinoade ecumenice şi cîteva locale pen­
tru, a soluţiona controversele trinitare şi hristologice. Aceste «soluţio­
nări» n-au însemnat închiderea problemelor şi formule imuabile, de pia­
tră, ci numai încadrarea lor, pe măsura minţii omeneşti, ajutată de lu­
minile Sfîntului Duh, în cîteva concepte al căror conţinut şi perimetru
sînt infinite în ousia divină şi atrag sufletul omenesc la cercetări teo­
logice infinite. Operele polemice fac dovada unor excepţionale resurse
ştiinţifice-spirituale şi a unei varietăţi degajată în demonstraţii, dar şi
a unei intransigenţe implacabile a tezelor. Talentul literar remarcabil,
atît la ortodocşi, cît şi la eretici de diferite, nuanţe ne pune în faţa uneia
din cele mai sugestive competiţii a inteligenţei, culturii şi evlaviei umane
în istoria spiritului uman. Paginile sclipitoare ale Sf. Atanasie Contra
arienilor, adînc gînditele şi echilibratele cărţi ale Sfinţilor Capadocieni
Contra lui Eunomiu, capitolele aşa de filtrate ale Sfinţilor Chirii al Ale­
xandriei, Ilarie şi Ambrozie şi acelea ale Fericitului Augustin împotriva
aceloraşi arieni, inclusiv operele îndreptate contra lui Nestorie şi Euti­
hie, scînteiază ş i .astăzi,de inteligenţă şi de dorul de a se apropia-de
fiinţa lui Dumnezeu prin libertatea înţelegerii şi puterea inepuizabilă
a harului. In acest gen literar, polemica încearcă nu atît să umilească
pe adversar, cît să facă posibilă apropierea de adevăr şi chiar contem­
plarea' lui. în actul cunoaşterii lui Dumnezeu, operaţia logico-tehnică
nu e valabilă decît pînă la un punct, căci Fiinţa divină depăşeşte ca­
pacitatea puterii noastre de înţelegere, printr-o ontologie supranaturală
şi supratemporală. Iată de ce nu interesanta reţea logică a Apologiei
apologiei lui Eunomiu, ci iconomia logicii istorice împletită cu harul
din teologia capadocienilor a isprăvit prin a se impune şi a fi accep­
tată în Simbolul de credinţă al Bisericii.
Genul literar polemic a dus în mod firesc la genul literar dogmatic,
adică la efortul de a sistematiza şi de a închega o doctrină valabilă
pentru 'credincioşii întregii Biserici. Se pot cita," în această privinţă :
lucrarea Despre credinţă a Sf. Vasile cel M a re ; vestitele Cinci cuvîn'< •
ţâri teologice, ale Sf. Grigorie de Nazianz, care i-au atras şi numele de
46 p a t r o l o g ie

Teologul, apoi Marele cuvlnt catehetic al Sf. Grigorie de Nyssa, inclu­

siv părţi din tratatele catehetice deja menţionate ale Sfinţilor Chirii al
Ierusalimului, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Niceta de Remesiana, Feri­
citul Augustin ; la acestea pot fi adăugate Ancoratul Sfîntului Epifanie,
Tratamentul bolilor păgine şi cartea a V-a din tratatul Despre basmele
ereticilor ale lui Teodoret al Cyrului, Manualul către Laurenţiu despre
credinţă, nădejde şi dragoste al Fericitului Augustin, Liber ecclesiasti-
corum dogmatum a lui Ghenadie de Marsilia, Despre dreapta credinţă,
12 Anatematisme şi că Hristos e unul ale Sf. Chirii al Alexandriei. Deo­
sebită importanţă dogmatico-filosofică au tratatele antropologice, pro­
vocate mai ales de disputele hristologice şi soteriologice, care pu­
neau în evidenţă rolul important al omului, atît în Omul-Dumnezeu,
care era Hristos, cît şi în entitatea omului în sine. Diferitelor mitolo-
gumene şi filosofumene ale umanismului clasic greco-latin, gîndirea pa­
tristică le opune concepţia despre un om cu totul nou, podoabă a firii
şi chip al lui Dumnezeu, care, prin suferinţă şi har, ajunge la hristoforie
şi îndumnezeire. Această perspectivă e prezentă în diverse opere ale
Sfinţilor capadocieni, îndeosebi în Despre crearea omului şi Despre su­
flet şi înviere ale Sfîntului Grigorie de Nyssa, Despre natura omului
a lui Nemesiu de Emesa, Soliloeviile, Despre nemurirea sufletului, De­
spre cantitatea sufletului etc. ale Fericitului Augustin, inclusiv comen­
tariile la Geneză asupra omului compuse de Sf. Vasile cel Mare, Sf.
Ioan Gură de Aur, Sf. Ambrozie şi Fericitul Augustin şi nu în ultimul
rînd lucrarea Despre crearea omului a Sf. Vasile cel Mare, pe care noi
o socotim autentică faţă de alţi cercetători care ezită s-o atribuie ma­
relui capadocian (J. Coman, Eléments d'anthropologie dans l'oeuvre de
Saint Basile le Grand, Extras din Klironomia, tomos 13, vol. I, Tesalonic,
1981, p. 37 ş.u.). Genul literar dogmatic poate îmbrăca şi forma de omi­
lii rostite la marile sărbători : Epifanie, Paşti, Rusalii, etc., cînd pre­
dicatorii respectivi, ca Sf. Părinţi capodocieni, Sf. Ioan Gură de Aur,
Sf. Chirii al Alexandriei, Fericitul Augustin etc., subliniau miezul dog­
matic al fiecărui praznic. Dogmele pot fi exprimate uneori şi mai plastic
prin versuri clasice sau populare ca în Poemele dogmatice ale Sf. Gri­
gorie de Nazianz-Teologul, ca în unele din poeziile în dialect doric
 G E N U R I L IT ER A R E Ş I D ISC IPL IN E TEOLOGICE 47

ale lui Sinesiu din Cyrene, ca în Te-Deum-ul lui Niceta de Remesiana,

ca în unele din piesele poetice ale Sfinţilor Ilarie, Ambrozie şi Paulin
de Nola sau Prudenţiu.
Genul literar dogmatic al Sfinţilor Părinţi a alimentat şi continuă
să alimenteze gîndirea teologiei creştine pînă la sfîrşitul veacurilor. Ea
a dat conţinut şi formă de expresie nu numai hotărîrilor dogmatice ale
sinoadelor ecumenice, ci a imprimat şi o pecete neştearsă tuturor ma­
rilor curente de gîndire medievală şi modernă ale lumii creştine şi ţine
pasul cu cuceririle reale ale ştiinţei şi tehnicii, sau, mai corect spus,
justifică şi sprijină evoluţia şi progresul acestor două forţe ale uma­
nităţii actuale. Ecumenismul de astăzi nu mai poate opera fără o bază
dogmatică, iar aceasta nu poate fi alta decît cea patristică, atunci cind
Biserica era una.
d. Istoria Bisericii sau a vieţii creştine, e unul din genurile literare
cele mai originale şi mai bogate ale perioadei a II-af deşi el se făcuse
cunoscut încă din perioada I, prin oameni ca Hegesipp, Iuliu Africanul
şi mai ales Lactanţiu. Cu excepţia Cronicilor lui Teofil al Antiohiei, Hi-
polit şi Iuliu Africanul ale căror sincronism şi viziune istorică încercau
să meargă pînă la începutul lumii, operele celorlalţi privesc doar frag­
mente de istorie a unor succesiuni episcopale locale sau de persecutare
a creştinilor de către statul roman. Primele trei secole nu creaseră o vi­
ziune istorică creştină, fie pentru că nu se putuse stabili o viaţă cvasi-
normală a creştinilor sau a Bisericii în imperiu, din pricina persecuţiilor
şi a altor dificultăţi, fie din cauza atmosferei eshatologice presante în
care se aştepta parusia Domnului dintr-o clipă în alta, fie pentru că spa­
ţiul cronologic al celor trei secole nu permisese apariţia unei concepţii
istorice proprii. în realitate, creştinismul se răspîndise rapid, graţie mo­
bilităţii sociale a imperiului şi pătrunderii creştinilor în serviciile sta­
tului (T. M. Finn, Social mobility, imperial civil service and the spread
of early Christianity, în Studia Patristica, voi. XVII, Part one, Edited
by Elizabeth A. Livingstone, Oxford, Pergamon Press, 1982, 31—37).
Dimensiunea libertăţii şi evoluţia bogată a vieţii creştine după 313
au făcut însă posibilă o viziune a istoriei Bisericii şi a creştinismului
în general. Eusebiu al Cezareei Palestinei este cel ce dă expresie aces­
tei viziuni. «Părintele istoriei bisericeşti» sau «Herodot-ul creştin», cum
48 PA TR O LO G IE
a fost supranumit Eusebiu, avea avantajul că era' un mare savant, că
era episcop la Cezareea, în Ţara Sfîntă, şi că," pe deasupra, era şi pri­
etenul împăratului Constantin cel Mare. El avea o concepţie ecumenică
asupra lumii, dar mai ales asupra istoriei creştine şi a legăturii acesteia
cu Imperiul Roman. Pînă la un punct, el vedea în Constantin cel Mare,
ceea ce Filon văzuse în Octavian Augustus, adică un unificator al nea­
mului omenesc şi un adorator al păcii (W. H. G. Frend, Church and
state. Perspective and problems in the patristic era, în Stadia Patristica,
XVII, 1, 38—54). în acest context, confirmat şi în opera sa Viaţa lui
Constantin, Eusebiu, cu documentele în mînă, dar şi cu o concepţie de­
spre universalismul culturii greco-romane, al statului roman şi al Bise­
ricii, care, toate după el, se vor unifica în ecumenismul creştin, scrie
Cronica, mai e x a c t: Epoci principale cronologice şi rezumatul istoriei
generale a grecilor şi a barbarilor, publicată spre 303 şi continuată de
îeronim pînă în 378, operă care începe cu naşterea lui Avraam (2016/
15 î.d.Hr.) şi pune în tabele paralele sincronizate evenimentele cele mai
de" seamă din istoria haldeilor, asirienilor, evreilor, egiptenilor, grecilor
şi romanilor, cu intenţia vădită de a demonstra că tradiţia iudeo-creştină
este mai veche ca aceea a celorlalte popoare. Lucrarea conţine mate­
riale istorice (mai ales în versiunea armeană) irecuperabile din alte iz­
voare şi deşi ca şi, Cronica lui Iuliu Africanul, urmăreşte un scop apo­
logetic, ea ne pune într-un context oarecum universal al istoriei bimile­
nare a unei părţi a lumii antice. O operă analoagă şi omonimă a scris
în Apus Sulpiciu Sever, spre 403, operă ce se întinde de la crearea
lumii pînă la 400 d.Hr. Cronica lui Eusebiu-Ieronim e continuată de
două Cronici paralele : una a lui Prosper de Aquitania, care merge de
la 379 pînă la mijlocul secolului V (455) şi alta a lui Hydatiu, episcop
spaniol: continuarea cronicii lui îeronim pentru anii 379—468. Illyricul
Marcellinus Comes scrie, la Constantinopol, o Cronică în limba latină
pentru anii 379—534.
Piscul şi mîndria genului literar istoric pentru perioada a Il-a le
constituie Istoria bisericească, în 10 cărţi, a lui Eusebiu, operă care
merge de la începuturile Bisericii pînă la moartea lui Liciniu, în 324.
Opera e scrisă în spirit apologetic, ca şi celelalte opere ale acestui autor.
S.-a reproşat lui Eusebiu că atribuie creştinismului origine şi justificare
divină, pretinzînd că acest creştinism a biruit puterea duşmănoasă a
 G EN U RI L IT ER A R E Ş I D IS C IPL IN E TEOLOGICE 49

statului roman. S-a mai făcut observaţia că Eusebiu nu înfăţişează un

tablou istoric al evoluţiei genetice a creştinismului, ci doar o adunare
de materiale diverse, extrase din operele cercetate şi acte oficiale în
ordine cronologică (B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, p. 219). Că me­
toda istorică a lui Eusebiu nu coincide, nu putea să coincidă cu a.noastră
e de la sine înţeles. Ca savant credincios însă, Eusebiu, care pune atîtea
întrebări evenimentelor pe care le cercetează cu aşa migală — dar şi
cu unele lacune —, nu putea să nu înţeleagă că teribilele examene date
de creştinism în cuptorul de foc al persecuţiilor şi despovărarea şi în­
florirea lui finală aveau şi cauze ce depăşeau pura socotinţă omenească.
Grija deosebită pentru geneza, circulaţia şi valoarea documentelor pe
care le mînuieşte şi analizează cronologic, ţinînd continuu legătura din­
tre persoane, fapte şi evenimente care au avut o importanţă sau un rol
special într-o problemă sau la un moment dat, denotă o ţinută ştiinţi­
fică puţin comună în antichitate. E aici o genetică istorică pe care n-o
poate sesiza uşor decît cineva care citeşte cu atenţie şi pregătire pagi­
nile lui Eusebiu. Începîndu-şi Istoria bisericească cu «teologia» şi «oi-
conomia» lui Hristos, de la care creştinii au moştenit numele (Istoria
bis., I, 1—2, ed. G. Bardy, I, 1952, S. Ch. Nr. 31, p. 5 ş.u.), Eusebiu inte­
grează întruparea Logosului Hristos în procesul global al istoriei umane,
pe care de altfel Logosul a condus-o de la început în pofida devierilor
acestei istorii. E drept că diferitele «succesiuni» ale episcopilor, învă­
ţătorilor, circulaţia oamenilor Bisericii, venirea persecuţiilor şi altor
elemente nu sînt motivate totdeauna după o genetică strict umană, dar
această genetică este deseori verificabilă prin alte documente contem­
porane sau cu puţin ulterioare. Publicată progresiv între circa 312 (poate
şi mai devreme) şi 324, Istoria bisericească a suferit unele remanieri
şi adăugiri, după moartea lui Liciniu, în 324 şi survenirea unor eveni­
mente noi. Celebră încă de la apariţia ei, această lucrare a fost tradusă
în limba siriacă, încă din sec. IV, după care s-a făcut o versiune ar­
meană în sec. VI. în 403, Rufin a dat o traducere latină liberă şi a con­
tinuat opera pînă la 395. Pentru o perioadă ceva mai mare, Istoria bise­
ricească a lui Eusebiu e continuată de trei istorici ortodocşi: Socrate
(305—439), Sozomen (324—425) şi Teodoret al Cyrului (325—427) şi de
un eretic, Filostorgiu. Continuatorii lui Eusebiu sînt şi ei continuaţi de
4 — Patrologie
50 FA TR O LO G IE

pr- Hesychia de Ierusalim, de Timotei de Alexandria (Aelurul) şi de

Filip Sidetul. Acesta din urmă scrie nu o Istorie bisericească, ci o Is­
torie creştină, în aproape 100 de volume.
Toţi aceşti istorici, în frunte cu Eusebiu, au meritul de a ne fi
transmis un bogat material documentar şi de a fi relevat numeroase
probleme ivite în 'v rem ea lor, relativ atît la viaţa Bisericii cît şi a
unora din afara Bisericii, ca invazia unor migratori, schimbări de nume
ale unor popoare băştinaşe cu nume de popoare migratoare, ca, de exem­
plu, înlocuirea numelui de geţi cu acela de goţi (Filostorgiu, Istoria bi­
sericească 5, 2), indicaţii de războaie, de asedii ? el relevă activitatea
misionară a Sf. Apostol Andrei în Scythia (Eusebiu, Istoria bisericească
3, 1, 1), arhipăstorirea unor episcopi ca Bretanion şi Teotim I la Tomis
(Sozomen, Istoria bisericească, 6, 21 ; 8, 14; Socrate, Istoria bisericească
6, 12), sau reliefează reprezentanţi străluciţi ai ştiinţei, evlaviei şi cul­
turii creştine ca Sfinţii Ignatie, Justin Martirul şi Filosoful şi Irineu,
ori Clement Alexandrinul, Origen şi Dionisie cel Mare (Eusebiu, Istoria
bisericească 3 ; 4 ; 5 ? 6 ; 7).
Graţie unei culturi solide de cercetători, avocaţi, dregători etc., cro­
nicarii şi istoricii perioadei a Il-a scriu o limbă erudită, uneori dificilă,
mai ales la Eusebiu, dar în general accesibilă cititorilor pretenţioşi ai
sec. IV şi V.
O ramură a genului literar istoric este ereziologia, reprezentată
prin cataloage de erezii ca acelea ale Sf. Epifanie, Teodoret al Cy-
rului,. Filastriu de Brescia şi Augustin, deja menţionate.
O altă ramură a istoriei bisericeşti este Istoria literară bisericească
semănată parţial încă de Eusebiu, în Istoria sa bisericească, în care nu
o dată prezintă episcopi, preoţi sau simpli credincioşi, cu lista operelor
lor scrise, uneori şi cu extrase din acestea, ramură pe care o inaugu­
rează, ca pe o specie literară aparte, Fericitul Ieroaiim, sub titlul De­
spre oamenii iluştri (392) = De viris iîîustribus. Opera lui Ieronim e
continuată de aceea a lui Ghenadie de Marsilia (480). Această specie
literară va face carieră, fiind continuată de lucrări cu acelaşi nume în
perioada următoare. Aceste istorii literare au deosebită importanţă
pentru istoria B isericii: ele constituie primele liste sau cataloage ale
operelor scrise în cadrul Bisericii, fără a fi toate de o ortodoxie ire­
proşabilă şi vădesc primele reliefuri ale culturii creştine. Ele erau şi
 G EN U R I L IT ER A R E Ş I D ISC IPL IN E TEOLOGICE 51

o reacţie a creştinilor în faţa multor păgîni care dispreţuiau pe oame­

nii Bisericii şi-i tratau ca pe nişte ignoranţi. Aceste istorii literare nu
sînt totdeauna excesiv de obiective ? ele aduc noutăţi mai ales pentru
scriitorii contemporani cu autorii respectivi ai acestor istorii. Conti­
nuată după epoca patristică, această specie literară ajunge să consti­
tuie disciplina ştiinţifică numită Patroîogie, sau Istorie a literaturii bi­
sericeşti, ori creştine.
Istoriile monahilor sint o altă specie literară a istoriei, formată din
colecţii de însemnări asupra unui număr mai mare de asceţi. Menţionăm
dintre aceste colecţii: Istoria monahilor din Egipt, redactată în greacă
şi tradusă în latină de R ufin; Istoria Lausiacă, numită aşa după numele
adresantului, Lausus, şambelan al împăratului Teodosie II, scrisă în 419
de episcopul Palladiu de Helenopolis, în care acesta relatează toate cele
văzute şi auzite în lumea monahală de-a lungul ţărilor pe care le-a vi­
zitat (Egipt, Palestina, Italia) ; Istoria religioasă a lui Teodoret al Cyrului,
compusă aproximativ la 444 şi tratînd despre monahii îmbunătăţiţi, «pri­
etenii lui Dumnezeu» în dioceza Cyr şi în împrejurimi, este de o rară
frumuseţe spirituală.
Panegiricul, elogiul sau enncomionul, aşa de preţuite în sec. IV, au
fost cultivate de Eusebiu al Cezareei p r in : 1) Viaţa lui Constantin, în
patru cărţi, în care împăratul e numit «prietenul Atotputernicului Dum­
nezeu» şi un «Nou Moise» ? 2) de Sf. Vasile cel Mare, p rin : a) La Sf.
Martiră lulita } b) La SI. Gordius ; c) La cei 40 de martiri din S eva sta ;
d) La Si. Mamant ? 3) de Sf. Grigorie de Nazianz, p rin : a) Lauda Ma-
cabeilor ,• b) Lauda Si. Ciprian; c) Lauda St. Atanasie ; 4) de Sf. Grigorie
de Nyssa, prin : a) La Sfîntul Ştefan, întîiul mucenic, două cuvîntări ?
b) La marele mucenic Teodor; c) La Sfinţii patruzeci de mucenici, două
cuvîntări; d) La patruzeci de m ucenici; e) La Si. Grigorie Taumaturgul ;
5) de Sf. Ioan Gura de Aur, p rin : cele şapte Cuvîntări în cinstea Sf.
Pavel, apoi prin Cuvîntări în cinstea lui Iov, a lui Eleazar, a Macabeiîor,
a Sf. Ignatie Teoforul, a Sf. Tavita, a Sf. Eustaţiu, a lui Meletie, a lui
Diodor de Tars, a lui Roman, a lui Varlaam, a Pelaghiei.
Sf. Părinţi capadocieni au introdus necrologul. Sf. Grigorie de Na­
zianz a scris : 1) Cuvînt la moartea tatălui său Grigorie } 2) La moartea
fratelui său Chesarie ; 3) La moartea Gorgonei; 4) La moartea marelui
52 PA TR O LO G IE

Vasile. Sf. Grigorie de Nyssa a lăsat: 1) Cuvînt la marele Vasile, pro­

priul său frate ; 2) Lauda Sfîntului Părintelui nostru Efrem • 3) Cuvînt
la moartea marelui Meleiie, episcopul A n tio h iei; 4) Cuvînt la moartea
Puîheriei; 5) Cuvînt la moartea împărătesei Flaccilla. Sf. Ambrozie a
pronunţat cuvîntări la moartea (sau la aniversarea morţii) lui Teodosie
cel Mare şi La moartea fratelui său Satyrus.
Specia istorico-literară a autobiografiei s-a impus prin : Sf. Grigorie
de Nazianz, care a scris fie cuvîntări cu asemenea caracter (No. 2 ; 9,
10, 11, 42, 43), fie mai ales în multe din poeziile sale, îndeosebi în
Despre viaţa sa (în 1949 de iambi), spre a nu mai vorbi de corespon­
denţa sa. Fericitul Augustin a lăsat două importante opere autobio­
grafice : Mărturisiri (Confessiones), în 10 cărţi, lucrare de înaltă va­
loare istorico-culturală şi literară şi Retractări sau Revizuiri (Retracta-
tiones), în două cărţi, opera în care, pentru prima dată, cineva în lumea
veche îşi critică fondul şi forma cărţilor sale ; corespondenţa sa con­
ţine interesante elemente autobiografice. Nestorie a transmis date auto­
biografice în opera sa scrisă sub pseudonim : Contra lui Heraclid din
Damasc (ed. P. Bedjan, 1910).
Unele din aceste specii literare ale genului istoric sînt integrate
cîteodată în genul oratoric şi nu fără dreptate, dar ele cuprind adesea
şi destule date istorice preţioase pentru a putea fi rînduite în genul is­
toric. Le-am integrat în producţia literară istorică a Sf. Părinţi, pentru
a nu pierde arătările şi informaţiile care s-au păstrat numai în aseme­
nea lucrări, sau şi în ele. Se ştie că interferenţa genurilor literare era
un lucru frecvent în antichitate, ca, de altfel, şi în zilele noastre, în­
deosebi între istorie şi retorică. A se vedea Herodot, severul Tucidide,
Tit Liviu, Tacit, Plutarh, Joridannes, Iorga etc.
e. Genul literar al teologiei practice, gen compozit, bogat şi în care
se revarsă, oarecum, celelalte genuri. El polarizează diferitele manifes­
tări ale vieţii practice creştine, îndeosebi în domeniul sacerdotal, mo­
nahal şi catehetic.
Marii teologi ai secolelor IV şi V sînt, în general, şi mari preoţi,
adică ierarhi vestiţi, care au lăsat urme neşterse prin rodnicia şi fru­
museţea arhipăstoriei credincioşilor încredinţaţi lor, cum şi prin bo­
găţia lor scriitoricească. Ei au simţit preoţia ca pe o dregătorie sublimă,
 GEN U RI L IT ER A R E Ş I D ISC IPL IN E TEOLOGICE 53

ca pe o chemare de sus, dar şi ca pe o sarcină copleşitoare, pe care

n-o putea duce oricine. Ca să motiveze rezistenţa lor faţă de accep­
tarea misiunii preoţeşti, legate de calităţi dar şi de îndatoriri excepţio­
nale, unii dintre aceşti ierarhi au scris adevărate tratate Despre preoţie,
sub acest titlu sau sub altele. Cele mai vestite şi mai pline de sub­
stanţă sînt acelea ale Sfinţilor Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur
şi Ambrozie (Despre îndatoririle preoţeşti). Despre preoţie au scris mai
ales în corespondenţa şi în cadrul altor lucrări, preoţi, diaconi şi mo­
nahi ca : Fericitul Ieronim, Sf. Efrem Şirul, Isidor Pelusiotul etc. Aceste
tratate Despre preoţie sînt o comoară pentru sufletul cititorului şi o
călăuză minunată pentru preot, în orice situaţie posibilă şi imaginabilă
s-ar găsi acesta. Farmecul lor literar, îndeosebi sub pana Sfinţilor Gri­
gorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur, fac din ele o adevărată delectare
spiritualo-estetica.
Fecioria in sens larg dar şi restrîns era considerată ca starea mo­
nahală plăcută lui Dumnezeu, mai ales dacă era împreunată cu rugă­
ciunea, postul şi faptele bune. Fecioria a fost analizată şi elogiată în
lucrări cu acest titlu, sau titluri înrudite, de către Sfinţii Atanasie, Gri­
gorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, apoi Vasile de Ancyra, de
Fericitul Ieronim, de Sfinţii Ioan Cassian, Niceta de Remesiana şi alţii.
Strîns unită cu fecioria este asceza practicată izolat sau în comun. Au
practicat asceza şi au scris despre ea, sub titlul Monahul sau Despre
viaţa practică, sentinţe în serii de centurii, întîi Evagrie Ponticul, urmat
cu alte titluri de Nil de Ancyra, Diadoh al Foticeii şi, parţiali, de Sf.
Ioan Cassian (în Collaţiuni). Monahismul a fost organizat cu viaţă de
obşte şi i s-au dat Reguli de către Eustaţiu de Sevasta, Sfinţii Vasile
cel Mare, Benedict de Nursia şi Ioan Cassian. Aceste Reguli au avut
şi au încă un mare rol în viaţa lumii creştine. Prin munca şi rugăciunea
lor caldă («ora et labora»), prin viaţa lor de caritate şi disciplină strînsă,
monahii au civilizat în mare măsură popoarele migratoare în Europa
şi alte părţi ale lumii şi au întreţinut caldă vatra culturii. în Europa,
mînăstirile au fost acelea care au transmis evului mediu şi epocii mo­
derne ce s-a mai putut păstra din patrimoniul culturii clasice. Monahii
au creat alfabetele sau primele rudimente de cultură ale popoarelor
creştine.
54 PATH OLOGIE

Elocinţa sau oratoria este unul din capitolele cele mai glorioase
ale teologiei practice din perioada a Il-a. Elocinţa a îmbrăcat aspecte
numeroase, unele cu caracter major, cum s în t: omilia, predica tema­
tică, predica la zilele sfinţilor, predica dogmatică ? alteori aspectele vor­
birii frumoase au caracter minor, cum s în t: cuvîntarea ocazională, cu-
vîntarea de laudă, cuvîntarea de mulţumire şi uneori necrologul de
care a fost vorba mai sus. Elocinţa cu caracter major se caracterizează
printr-o mai adîncă reflecţie şi mai severă unitate de gîndire şi printr-o
favorizare a efectului retoric. Este cazul cu vestitele omilii ale Părinţilor
capadodeni, Sf. Ioan Gură de Aur etc. la Bobotează, Paşti, înălţare etc.
Elocinţa cu caracter minor se distinge prin tehnica retorică clasică. în
sec. V se scriu mai puţine predici ca în sec. IV, predici care nu mai
au suflul şi originalitatea celor din secolul precedent.
O altă ramură a teologiei practice este pedagogia, în sens larg re­
prezentată prin unele opere de seamă, îndeosebi biografice, apoi opere
de educaţie pentru monahi şi pentru laicii creştini în general ca învă­
ţăturile morale, 13 Omilii asupra psalmilor, Către tineri, Contra boga­
ţilor, Contra beţiei etc. ale Sf. Vasile cel M are ; omiliile Despre peni­
tenţă, Despre statui, Scrisorile adresate Olimpiadei, micul tratat Despre
educaţia copiilor şi numeroase scrisori ale Sf. Ioan Gură de Aur j ma­
joritatea Cuvîntârilor Sf. Grigorie de Nazianz, îndeosebi Nr. 2, 43 şi
mai ales necroloagele, numeroase poezii şi ideile de bază ale poemului
său autobiografic Despre viaţa sa >numeroase cuvîntări morale şi as­
cetice ale Sf. Grigorie de Nyssa ca : 1) Lui Harmonius, despre sensul
numelui de creştin; 2) Monahului Olimp despre desăvîrşire şi cum tre­
buie să fie creştinul; 3) Despre iubirea de săraci şi despre binefacere ;
4) La C uvîntul: «Cine face desfrînare păcătuieşte faţă de propriul său
trup» ; 5) Contra destinului; 6) M ajoritatea operelor mistice în frunte
cu Despre viaţa lui Moise, sau Despre desăvîrşirea cea după virtute etc.
Sf. Ambrozie face pedagogie în m ajoritatea tratatelor sale la Vechiul
T estam ent: Despre paradis ; Despre Cain şi Abel, Despre Noe e tc .;
bună parte din comentariul la Hexaemeron, Despre îndatoririle preoţilor,
cele patru tratate Despre feciorie; unele Scrisori / Sf. Ioan Cassian,
Despre prietenie (Collaţiunea XVI) ,• Fer. Augustin, în Mărturisirile
sale, în numeroase tratate morale, ca : Despre lupta creştină; Despre
m inciună; Contra m inciunii} Despre Sfînta feciorie ; Despre munca m o­
 G E N U R I L IT ER A R E Ş I D ISC IPL IN E TEOLOGICE 55

nahului; Despre răbdare / Despre continenţă etc. şi multe din cuvînta-

rile sale. Importanţa pedagogică a acestor opere şi a multor altora din
întregul patrimoniu patristic stă în aceea că Sfinţii Părinţi susţin cu
multă tărie educaţia individului, a familiei şi a societăţii, ca un tot uni­
tar ,• este o unitate axată pe adevărurile credinţei, adevăruri care ocro­
tesc şi promovează această educaţie. Principiile acestei educaţii sînt
de nezdruncinat, ca şi credinţa pe care ele se bazează. Mînăstirile erau
considerate ca înalte aşezăminte de educaţie.
Cateheţii, de care ne-am ocupat şi în alte contexte, au lăsat, une-;
ori, opere scrise de un deosebit interes nu numai pentru educaţia cre­
dinţei, care este scopul propriu-zis al catehezei, ci şi pentru cultura
timpului şi nivelul pedagogic şi literar al autorilor respectivi. Cei mai
calificaţi dintre aceşti autori s în t: Sf. Chirii al Ierusalimului cu cele
24 de Cateheze ale sale, păstrate în întregim e; Sf. Niceta de Remesiana
cu cele 6 cărticele de cateheză sau lnvăţăturir din care s-au păstrat doar
două cărticele; Sf. Ioan Gură de Aur cu 12 Cateheze pentru candidaţii
la Botez ; Sf. Ambrozie cu scrierile sale Despre misterii şi Despre sa­
cramente şi Explicarea simbolului către cei ce vor fi botezaţi ? Ferici­
tul Augustin c u : Despre catehizarea celor simpli. Unele din aceste cărţi
de iniţiere în credinţă sînt adevărate manuale de credinţă, ca acelea ale
Sf. Chirii, care a folosit şi mediul istorico-geografic în prezentarea ope­
rei mînluitoare a Iui Iisus Hristos ; altele sînt adevărate opere de artă
prin iscusinţa şi modul dulce de a strecura adevărurile credinţei şi noua
viziune creştină despre lume în sufletele catehumenilor, ca acelea ale
Sfinţilor Niceta de Remesiana şi Ioan Gură de A u r; Fericitul Augustin
împleteşte o gîndire dialectică adîncă cu evlavia populară; la un mo­
ment dat, el spune catehumenului său că Hristos ne-a iubit înainte
de a-L iubi noi pe E l : «Nu există o invitaţie mai mare la dragoste,
decît aceea de a fi iubit cu anticipaţie ? nu este nici o inimă aşa de
piatră, care nevoind să iubească, să nu recompenseze totuşi iubirea...
Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om, este şi semn al dragostei dum­
nezeieşti faţa de noi, dar şi pildă de smerenie umană între noi, pentru
ca marea noastră îngîmfare să fie vindecată printr-un tratam ent pus
mai mare. E mare nenorocirea cînd omul e îngîmfat, dar e şi mai mare
milostivirea cînd Dumnezeu se smereşte» (De catechizandis rudibus 4,
7, P.L. 40, 314).
56 PATH OLOGIE

în ramura dreptului bisericesc, spre începutul sec. V (an. 400),

se cunosc două lucrări, alcătuite anonim : Constituţiile bisericeşti prin
Clement şi Canoanele apostolice, prezentate deja spre sfîrşitul voi. II al
acestei lucrări. Reiese clar din textul lor că viaţa internă a Bisericii
era aproape complet organizată : recrutarea clerului de toate gradele,
forma sfintelor Taine, modalitatea administrării lor către credincioşi,
ierarhia inferioară, textul Sfintei Liturghii etc. Canoanele fixate la cele
patru sinoade ecumenice : Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431)
şi Calcedon (451) au avut şi au încă cele mai multe dintre ele o însem­
nătate deosebită pentru viaţa şi credinţa Bisericii, întrucît unele din ele
se ocupau cu probleme dogmatice. Canoanele acestor sinoade au fost
traduse din greacă în latină pentru uzul Bisericii Apusene de către
daco-romanul Dionisie cel Mic, în prima jumătate a sec. VI.
f. Literatura epistolară a perioadei a Il-a e foarte bogată şi variată.
Genul epistolar e cel mai*vechi gen literar patristic. De-a lungul peri­
oadelor I şi II, acest gen a servit ca mijloc de transmitere de infor­
maţii, idei, doctrină, elemente şi măsuri misionare, apeluri, mîngîiere,
planuri etc. Marii Părinţi ai Bisericii au elaborat şi tratate sub formă
de scrisori, ca Sf. Atanasie către Serapion de Thmuis, Despre Sfîntul
Duh, ca Sf. Vasile cel Mare către Amfilohie de Iconiu, Despre Sfîntul
Duh, Către tineri, Despre cum pot folosi creştinii literatura profană şi
în numeroase alte scrisori, ca Sf. Grigorie de Nyssa către numeroşi adre­
sanţi despre diverse probleme morale şi spirituale ; ca Sf. Ioan Gură
de Aur, Către Olimpiada, Despre viaţa spirituală, ca Sf. Grigorie de Na-
zianz, Către Cledoniu, Despre Hristos (Scrisorile nr. 101—102), Către Ni-
cobul, despre arta epistolară (Scrisoarea Nr. 51) j ca Fericitul Ieronim
în unele din Scrisorile către uceniţele şi ucenicii lu i; ca Fericitul Au-
gustin, în atîtea din piesele sale de corespondenţă. Există Scrisori ca­
nonice ca acelea ale Sf. Vasile cel Mare (Nr. 188 sqq, 217). Sînt scrisori
cu caracter filologic ale Fericiţilor Ieronim şi Augustin, sau de tehno­
logie în terminologia teologică, problema ipostaselor, mai ales în co­
respondenţa Părinţilor capadocieni; sînt altele de deosebită importanţă
pentru istoria imperiului şi situaţia statului şi Bisericii, mai ales într-un
număr de scrisori ale Sf. Vasile cel Mare adresate Bisericilor din Pi-
sidia, Lycaonia, Isauria, Frigia, Armenia, Macedonia, Ahaia, Illyria, in­
 G EN U RI L IT ER A R E Ş I D ISC IPL IN E TEOLOGICE 57

clusiv Scyţhia-Minor (Scrisorile 155, 164, 165), Galia, Spania, Italia, Si-
cilia, Africa (Scris. 204), în care se descriu situaţii sau se pun probleme
locale şi uneori generale ale Bisericii, îndeosebi înţelegerea Bisericilor
din Răsărit şi Apus, cu privire la unitatea ortodocşilor faţă de schisme
şi mai ales faţa de erezia ariană şi derivatele ei. Acest aspect ecumenic
se întinde şi asupra corespondenţei altor Părinţi ca Sf. Grigorie de Na-
zianz, Sf. Ioan Gură de Aur, Fericiţii Ieronim şi Augustin, Leon cel Mare
etc. Studierea adîncă a problemelor puse în corespondenţa patristică,
metoda irenică a analizelor şi tonul blînd şi evanghelic al stilului scri­
sorilor fac din această corespondenţă un izvor şi un model pentru ecu-
menismul de azi.
Stilul multor Scrisori ale Sfinţilor Părinţi degajă un farmec deose­
bit şi se impune printr-o frumuseţe aparte. E cazul cu numeroase Scri­
sori ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur şi ale Fericiţilor
Ieronim şi Augustin. Libaniu admira scrisul şi scrisorile Sf. Vasile cel
Mare.
2. LITERATURA POETICĂ

Literatura poetică nu s-a întins simultan şi paralel în toate regiu­

nile creştine. După efervescenţa poetică gnostică din perioada I, această
literatură s-a dezvoltat, mai ales în Apus, pentru perioada a Il-a. Vîna
poetică mai bogată în Apus se datora probabil tradiţiei vechi a şcolilor
romane, unde poeţii latini ca Virgil şi Horaţiu făceau parte din programa
analitică, pe care creştinii o continuau, dîndu-i un conţinut nou, adică
înlocuind textele virgiliene şi altele cu versuri relatînd cuprinsul Bi­
bliei şi vieţile sfinţilor, inclusiv alte evenimente din viaţa creştină şi
păgînă a imperiului. Răsăritul a avut în perioada a Il-a ca autori de
poezie pe Sf. Grigorie de Nazianz şi Sinesiu de Cyrene, spre a lăsa deo­
parte pe Arie cu Thalia lui, meşteri în alcătuirea versurilor ? dar fru­
museţea deosebită a atîtor omilii, cuvîntări şi alte piese în proză, ca
acelea ale Sfinţilor Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Chirii al Ale­
xandriei, inclusiv părţi din textele atîtor asceţi ca Evagrie Ponticul, Nil
de Ancyra şi Diadoh al Foticeei, era tot poezie căci toate erau înflă­
cărate de credinţă, de dăruire şi dragoste pentru Hristos şi pentru v ir­
tuţi ; ele pot fi socotite ca 'poeme în proză. Cu ce poate fi socotit mai
prejos sub raport poetic Cuvîntu.1 de învăţătură din noaptea Paştilor al
58 PA TH O LO G IE

Sf. Ioan.Gură de Aur, faţă de cutare poezie a Sf. Grigorie de Nazianz

sau,. în aceeaşi privinţă, Predica marialâ a Sf. Chirii al Alexandriei la
Sinodul III ecumenic de la Efes (431), faţă de cutare imn al lui Sinesiu?
Sub raportul strict al poeziei însă, Apusul este şi cronologic şi canti­
tativ, şi uneori şi calitativ, înaintea Răsăritului.
Poezia patristică îmbrăţişează toate genurile poetice : epic, liric,
dramatic, didactic şi cîteodată două sau mai multe din aceste genuri
combinate.
Ca şi în literatura poetică profană, printre primele genuri care răsar
în literatura patristică a perioadei a doua este cel epic. Apolinarie din
Laodiceea a pus în hexametri material din Vechiul Testament şi unele
cîntece, dar nu s-a păstrat nimic din ele. Juvencus a îmbrăcat în hexa­
metri o Armonie a Evangheliilor, cu baza în Evanghelia după Luca, pe
la 330, iar nobila romană Proba, pe la 360, a pus în 694 versuri, imitate
după Virgiliu, istoria biblică pînă la potop şi istoria mîntuirii. S-au scris
167 hexametri Despre Sodoma şi 105 hexametri Despre Iona. Ausonius
trimite lui Paulin de Nola două scrisori versificate îndemnmdu-1 să re­
nunţe la creştinism (Carmen 1011). Operele lui Prudenţiu, Contra lui
Simah şi Raportul lui Simah în foarte frumoşi hexametri, descriu mai
plastic şi mai sugestiv conflictul dintre păginism şi creştinism decît apo­
logeţii sec. II şi urm. Prosopopeid e o piesă de 'o rară frumuseţe istorică
şi literară. Prin Psihomahia sa, Prudenţiu a creat epopeea alegorică, în
care viciile păgine şi virtuţile creştine luptă pentru cucerirea sufletului.
E una dintre cele mai sugestive piese-literare, prezentînd mai mult un
interes istoric şi estetic, decît unul liturgic. Paulin de Nola consacră
Sfîntului Felix de la Nola 14 Carmina natalicia, de ziua sărbătoririi
acestui sfînt la 14 ianuarie. Descrierea cultului din aceste zile de ani­
versare şi a credincioşilor care participă sînt de interes deosebit pentru
atmosfera misionară din centrul Italiei, în juriil anilor 400—413. Carmen
adversus Marcionitas, atribuită Iui Tertulian, datează din sec. IV. O pre­
lucrare în versuri a cărţilor istorice ale Vechiului Testament — la
Heptateuh — a lăsat Ciprian din Galia, din prima jumătate a sec. V,
operă atribuită mai înainte lui Juvencus. Sedulius cîntă viaţa lui Hris-
tos, în 23 de strofe, într-un Abecedarius. Claudius Marius Victorius
(prima jumătate a sec. V) parafrazează, Intr-o poezie în hexametri nu­
mită Aletheia, evenimentele din Geneză —• de la început pînă la căde­
 G EN U R I L IT ER A R E Ş I D ISC IPL IN E TEOLOGICE 59

rea Sodomei — cu destul material împrumutat de la Sf. Ambrozie. Pau­

lin de Pella, în Macedonia, a lăsat spre jumătatea sec. V, un Logos Eu-
charisticos, în care-şi povesteşte viaţa în 616 hexametri. Nonus de
Panopolis a pus Evanghelia după loan în hexametri, împărăteasa Eu-
dochia a îmbrăcat în versuri mai multe cărţi ale Vechiului Testament,
iar Vasile de Seleucia a făcut la fel cu Viaţa Sf. Tecla. Sf. Grigorie de
Nazianz, cel mai mare şi mai bogat poet al Răsăritului, în această peri­
oadă a scris versuri numeroase, — hexametri, pentametri, iambi etc.;
îmbinînd în unele lucrări mai întinse toate genurile poeziei, ca, de
exemplu, în poemul Despre viata sa, 1949 de iambi, sinteză de relatare
istorică despre el însuşi, în cadrul Bisericii, al imperiului şi al diferite­
lor categorii de oameni de atunci, sinteză în care intră «şirul durerilor
şi bucuriilor» sale, drama propriei sale vieţi în diverse piese poetice şi,
mai ales/ în Patimile îui Hristos (Xptoxk iràaxœv), căreia ultima ediţie îi
confirmă temeinic autenticitatea gregoriană (Ediţia lui A. Tuilier, Gré­
goire de Nazianze, La Passion du Christ, Tragédie, S. Ch. No. 149, 1969.
Introduction, p. 11—72).
Genul poetic epic, cînd independent, cînd amestecat cu alté genuri,
ca la Sf. Grigorie de Nazianz şi exprimînd cînd fragmente de viaţă bi­
blică, cînd viaţa lui Iisus Hristos, cînd biografia de sfinţi şi martiri, cînd
episoade de viaţă personală sau autobiografii întregi ori evenimente din
viaţa imperiului sau a Bisericii, cînd simbolismul unor lupte îndelungate
în jurul sufletului, e un gen în care faptele lui Dumnezeu se amestecă
cu acelea ale sfinţilor, martirilor şi oamenilor de tot felul, o epopee-
divino-umană, aproape ca la Homer, cu alunecări în genul dramatic al
lui Eschil şi Euripide. Deosebirea este că, în timp ce divinul din epo­
peea elenică este doar o simplă potenţare a umanului, divinul epopeii
patristice e o unire reală a lui Dumnezeu, a Celui ce este veşnic, 'cu
umanul, la nivelul întrupării Logosului dintr-o Fecioară Preacurată, că
să sufere, să moară şi să învieze pentru mîntuirea tuturor. Eroii epopeii
patristice duc viaţa sub legea ascultării, a smereniei şi a dragostei faţă
de toţi, luptînd continuu contra păcatului. Eroii lui Homer caută glorie,
laude şi bunăstare pămîntească. Ei nu ştiu de păcat sau de smerenie.
Ei nu caută o frumuseţe teandrică, ci una pur umană. Farmecul Psiho-
m ahief lui Prudenţiu este tocmai lupta în jurul sufletului, această Troie
a spiritului, pe care o asaltează continuu puritatea şi păcatul. Poemul
60 PA TR O LO G IE

autobiografic Despre viaţa sa al Sf. Grigorie Teologul ne pune sub ochi

lupta neistovită a unui suflet curat şi sensibil cu nesfîrşita reţea de
capcane ale invidioşilor şi răilor de tot felul. Eroul cel mare al epopeii
patristice apare, mai ales în Patimile lui Hristos şi în alte opere,, nu
ca un Ahile sau Eneas, ci ca Logosul creator şi iubitor de oameni, care-şi
dă viaţa Sa pe cruce pentru a salva viaţa oamenilor. Mobilul Său e să
cucerească nu bunuri pămînteşti, ci viaţa veşnică pentru oameni în îm­
părăţia Tatălui Său.
Dacă sub raport estetic, epopeea creştină nu are farmecul epopeilor
clasice profane, în schimb ea farmecă prin frumuseţile ei spirituale, care
urmăresc să unească pe om cu Frumosul absolut, care e Dumnezeu.
Genul poetic liric e cultivat în numeroase opere ale perioadei a
doua. El e exprimat în imne, rugăciuni, efuzii de credinţă şi speranţă,
descrieri ale stărilor sufleteşti, ale naturii, izbucniri ale mîniei, ale mi­
lei etc. Se înscriu în genul liric frumoasele Cintâri zilnice — Cathime-
rinon, în 12 lungi imne ale lui Prudenţiu, din care primele şase la di­
ferite ceasuri ale zilei, două pentru post şi cîte unul pentru Crăciun şi
Bobotează. Cartea a doua, Apoteoza, şi a treia, Apariţia păcatului = Ha-
mastigenia, ale aceluiaşi autor, apără Ortodoxia de erezii ? elemente li­
rice preţioase se găsesc şi în lucrarea Despre cununi = Peristephanon,
în care descrierea martiriului şi morţii unor sfinţi impresionează şi azi.
SL Niceta de Remesiana, mare cîntător de imne şi îndrumător al cîntă-
rii bisericeşti în comun, prin opera sa Despre folosul cintării = De
psalmodiae bono, a lăsat un imn de mare ecou : Pre Tine Te lăudăm =
Te Deum laudamus, podoabă de limbă şi de gîndire dogmatică, cîntat
şi azi de Biserică. în Cîntările sale în cinstea sau de hramul Sf. Felix
= Carmina natalicia de Sf. Paulin de Nola ies la iveala duioase mo­
mente de recunoştinţă la adresa acestui sfînt, dar şi unele descrieri ale
frumuseţilor primăverii anului 402, cînd autorul e fericit că are lîngă
el pe marele Niceta de Remesiana.
Imberabit, discessit hircus, vox turturis allae
In nostra tellure sonat, dat vitis odorem,
Florida ei in terris miramur lilia caeli
(C an t. II, 11—13)

suna ca în Cîntarea Cîntărilor. în al treilea c în t: Adae carnis gloriosa

din Liber hYmnorum, Sf. Ilarie de Pictavium preamăreşte pe Hristos,
 G EN U RI L IT E R A R E Ş I D IS C IPL IN E TEOLOGICE 61

Adamul ceresc, care a biruit prima dată pe Satan. Această biruinţă e

cîntată în tetrametru trohaic catalectic, iar adevărurile propagate aici
sint îndreptate contra arienilor. Se pare că primul verset din Slavoslovia
«Mărire întru cei de sus» = «Gloria in excelsis Deo» e tradus din greacă
şi adus în Apus de Sf. Ilarie (U. Moricca, Storia delia letteratura latina
cristiana, voi. secondo, parte I, Torino, 1928, p. 145, nota 154). într-unul
din imnele sale : «Deus creator omnium», Sfîntul Ambrozie mulţumeşte
lui Dumnezeu şi I se roagă astfel, într-un imn de seară : «Or Doamne,
Ziditor al tuturor lucrurilor, Tu care conduci cerul şi îmbraci ziua cu
strălucirea luminii, care dai nopţii binefacerea somnului, care restaurezi
minţile obosite şi slobozeşti sufletele de grijile apăsătoare, îţi mulţu­
mim pentru ziua care de-acum a trecut şi, în timp ce noaptea se lasă,
noj îndreptăm spre Tine un imn, spre a Te ruga să ne ajuţi pe noi pă­
cătoşii. Din adîncul sufletelor noastre se ridică un cîntec spre lauda Ta,
numele Tău răsună în glasuri frumoase. Omul Te iubeşte cu inima cu­
rată, iar cugetul lui neorgolios Te adoră... Stăpîne, nu îngădui ca gîndul
să adoarmă, ci numai păcatul... Rugăm pe Hristos şi pe Tatăl, pe Duhul
lui Hristos şi al T atălu i! O, Dumnezeule, atotputernic, întreit şi unic,
împlineşte rugăciunea noastră şi ocroteşte pe fiii Tăi» (U. Moricca, op.
cit., p. 516—517).
Sedulius publică o cîntare pascală, în cinci cărţi, care laudă fap­
tele măreţe ale lui Dumnezeu.
Sf. Grigorie de Nazianz e un mare liric, care în Manifestul său
literar, din 382, cere autorilor creştini «o graţie ca aceea a leului» şi
se mîngîie cu poezia ca lebăda bătrînă, care-şi cîntă zborul aripilor sale
(Pentru versurile sale v.v. 1—57, P.G. 37, 3, 1229—1333). El a scris nu­
meroase piese lirice cu caracter teologic şi istoric... El ne-a lăsat imne
în cinstea lui Dumnezeu şi a Sfintei Treimi, sau descrieri Despre sine
şi Despre alţii. Dintr-un imn în cinstea lui Dumnezeu : «O, Tu, Cel mai
presus de toate, cu ce alt cuvînt mi-e permis să Te cînt ? în ce fel cu-
vîntul Te va lăuda ? Tu nu poţi fi rostit prin nici un c u v în t! în ce fel
mintea Te va înţelege ? De nici o minte Tu nu poţi fi înţeles... Toate
cîte cuvîntă şi cîte nu cuvîntă, pe Tine Te cîntă. Toate cîte au minte
şi cîte n-au minte, pe Tine Te cinstesc... Toate sint în Tine şi toate
aleargă la Tine... Fii îndurător, o, Tu, Cel mai presus de toate» (Imn
către Dumnezeu, vv. 1—10, P.G. 37, 3, 507—508). Bogata producţie li­
62 P A TR OL O GIB

rică a marelui capadocian, cuprinsă în numeroase bucăţi autobiografice

şi mai ales în lungul poem Despre viaţa sa — care conţine şi părţi de
dramă, e în mare măsură îndurerată, tristă (Ioan G. Coman, Tristeţea
poeziei lirice a Si. Grigorie de Nazianz, Institutul Român de Bizantino­
logie, Nr. 7 — Bucureşti, 1938). Despre om, despre prieteni şi fraţii lui
de slujire, despre natură şi mobilitatea sau nestatornicia generală a lu­
crurilor, Sf. Grigorie pune mereu aceeaşi întrebare, dar mereu altfel
formulată, sau colorată şi are aprecieri amare : «Cine am fost, cine sînt
şi ce am să fiu ? Nu ştiu nici eu şi nici altul mult mai înţelept decît
mine» (Despre natura omenească, vv. 17—24, P.G. 37, 3, col. 757). «Mul­
te dureri am văzut lipsite de orice plăceri, dar n-am văzut încă un bine
ce n-a fost părtaş suferinţei» (op. cit., vv. 55—56, col. 759—760). Sf.
Grigorie a avut de suferit din partea lui Maxim Cinicul, a multora din
fraţii săi conslujitori şi chiar a Sf. Vasile cel Mare, bunul său prieten,
care voia binele lui Grigorie, dar acesta, de o sensibilitate excesivă,
se simţea stingherit şi înfruntat. Acest pol negativ al liricii gregoriene
se explică în bună măsură prin viziunea dialecticii sale divino-umane,
în care mobilitatea şi schimbabilitatea umană sînt continuu confruntate
cu identitatea cu Sine însăşi eternă şi cu frumuseţea absolută ale lui
Dumnezeu.
Sf. Efrem Şirul a împodobit perioada a doua cu numeroase Menire
şi Madraşe dintre care unele sînt de o deosebită frumuseţe, ca, de pildă,
Alegoria despre perlă, tratînd despre, taina Sf. Treimi. Unele din cele
zece imne ale lui Sinesiu din Cyrene, scrise în dialect doric, sînt remar­
cabile prin fondul şi. forma lor.
Lirica perioadei a doua se foloseşte la început de metrul clasic,
dar curînd ea îşi creează un vers propriu, în care nu cantitatea sila­
belor, ci accentul de intensitate, accentul cuvîntului se ia în conside­
raţie. Era accentul imnului la nivelul evoluţiei limbii. Imnul fiind o cîn-
tare bisericească folosită la slujbele liturgice, trebuia să fie simplu şi
uşor. de înţeles. Cînd n-a mai fost, cîntat, ci numai citit, imnul putea
să^ devină un instrument pentru prezentarea gîndurilor personale ale
autorului. Această evoluţie a avut loc şi în Răsărit şi în Apus.
Genul poetic-dramatic e reprezentat de poezia Patimile lui Hristos
T— C h r i s t o s p a s c h o n ,’ în 2602 versuri iambice, cuprinzînd argu­
mentul dramatic şi trei p ă rţi: 1) Patimile şi moartea lui Hristos ; 2)
 G EN U R I L IT E R A R E Ş I D IS C IPL IN E TEOLOGICE 63

Hristos în m orm înt; 3) învierea lui.Hristos. Drama e construită după

maniera lui Euripide, mare poet tragic grec din perioada clasică, din
ale cărui piese (mai ales Bacantele, Medeea, Ipolit, Hecuba; Rhes şi
Troienele) s-a inspirat atît pentru atmosfera generală şi joc de teatru,
cît şi pentru lexic. Eschil i-a fost şi el izvor de inspiraţie. Personajele
p iesei: Maica Domnului (Theotocos), Teologul (Ioan Evanghelistul),
Hristos, îngerul, corul (sau semi-corul) mironosiţelor, Hristos în mor-
mînt, Iosif,.Nicodim, Magdalena, mesagerul, garda mormîntului, marele
preot, Pilat vorbesc şi se mişcă după relatarea Sfintelor Evanghelii (mai
ales după Matei şi Ioan) într-un stil profund dramatic în primele doua
părţi, într-un stil cvasiteandric, în partea a IlI-a, unde se arată învierea
şi prezenţa reală a Mîntuitorului înviat. Personajul principal, care ocupă
scena mai mult de jumătate din timp, este Maica Domnului, care prin
durerea, plînsul şi: frîngerea inimii ei de mamă, cum şi prin amintirile
ei de mamă-fecioară şi prin reflecţiile ei hristologice zguduie pe cei
prezenţi. Strigătele ei de durere şi zbuciumul ei care înfioara corul n-au
nici sensul şi nici stilul vaietelor Hecubei, cruzimii viclene a Medeei
sau proorociilor dezastruoase ale Casandrei. Născătoarea de Dumnezeu
plînge şi-şi frînge fiinţa, dar şi speră că prin moartea şi învierea Fiului
ei, lumea va căpăta mila şi iertarea, care aduc lumina unei lumi neîn­
cătuşate de rău şi durere. «O, Fiul meu iubit, nu mă părăsi», (vv. 616).
Sfîntul Grigorie dăltuieşte cu multă artă neistovita durere maternă a
Maicii Domnului, atunci cînd, răspunzînd îndemnului Fiului, ei de a nu
mai plînge, el pune în gura ei răspunsul că femeia «e slabă şi e făcută
pentru lacrimi» (v. 748). «Durerea mea e mai mare decît certitudinea.
Te rogf în numele acestei patimi răscumpărătoare, care aduce neamului
omenesc alungarea durerii (apatheian), ai milă de nefericirea mea şi nu
mă părăsi» (vv. 771—775), Hristos e prezentat ca în Evanghelii, în amă­
nunt e descris de Maica Domnului, care relevă'frum useţea Lui înainte
de moarte şi celebritatea Lui după înviere. El vorbeşte şi se poartă blînd,
de cînd apare în scenă pînă la sfîrşit. Teologul (Ioan Evanghelistul)
expune o întreagă teologie. (Maria) Magdalena este expresia caldă a
frumuseţii spirituale şi a purajului, punînd la cale mergerea la mormînt.
Pilat e înfăţişat favorabil în oarecare măsură, c ă c i: el dovedeşte ma­
relui-preot că povestea cu furtul trupului lui Hristos din mormînt e o
64 FATROLO GIE

simpla invenţie a conducerii clerului iudaic. Corul sau semi-corul re­

flectează şi vorbeşte pe marginea faptelor, ca in tragedia clasică. Ul­
timele 71 de versuri cuprind un frumos imn-rugăciune adresate Logo­
sului şi Maicii Domnului, cerîndu-le să-i arate îndurare, la judecată,
iar Stăpîna să-l apere în faţa Fiului eir al cărui har vine la oameni prin
mijlocirea ei (vv. 2532—2602).
Tot drame sînt şi Liturghiile Sfinţilor Vasile cel Mare, Ioan Gură
de Aur şi Ambrozie, în formele în care ele au apărut în secolele IV
şi V. Cu rădăcinile în Siria şi Capadocia, aceste Liturghii s-au dez­
voltat aproape omogen în opere de un înalt dramatism, un dramatism
avînd în centru pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care se întrupează,
învaţă, suferă răstignire pe cruce, moare şi înviază pentru mîntuirea
noastră. Drama liturgică e mai vie, mai dinamică şi mai simplu scrisă
decît Patimile lui Hristos datorate Sf. Grigorie. Liturghia este o formă
a cultului de adoraţie (Pr. prof. Ene Branişte, Liturgica specială — pen­
tru Institutele Teologice, Bucureşti, 1980, p. 294 ş.u.).
Genul poetic didactic s-a desfăşurat uneori independent, alteori
combinat cu celelalte genuri literare, după nevoile temei sau ale me­
diului uman unde aceste teme se dezbateau. Genul sentinţelor sau al
aprecierilor de valoare, cu rădăcini în literatura clasică, se adresează
tuturor vîrstelor şi profesiilor, dar îndeosebi tineretului şi monahilor.
Sf. Grigorie de Nazianz pune în circulaţie sentinţe fie mai multe gru­
pate la un loc, fie într-un singur vers : «Suferinţa este durere, dar dacă
ea vine de la prieteni, este cu mult mai amară... Dacă suferinţa vine
de la ai tăi credincioşi, îndur-o ! Dar dacă ea vine de la cei ce slujesc
lui Dumnezeu, încotro să te îndrepţi?» (Despre falşii prieteni, vv. 1—5,
P.G. 37, 3, 789). Din abecedarul iambic cu un singur vers, cităm cîteva
sentinţe, alese de Ioan Honterus şi aflătoare în sec. XVI în unele din
mînăstirile noastre : «Laudă bunătatea lui Dumnezeu, fiind tu însuţi bun».
«Frînează-ţi mînia, ca să nu-ţi ieşi din minţi». «Gîndeşte-te la toate,
dar să* nu faci decît ce este îngăduit». «Bate la poarta înţelepţilor, nu
la aceea a bogaţilor». «Frînează-ţi nesocotinţa şi vei fi un mare înţe­
lept». «Păzeşte-te pe tine însuţi, dar nu rîde de căderea altora» (P.G. 37,
908—910). Sentinţe au mai scris în această perioadă şi Evagrie Pon­
ticul, ucenicul Sf. Grigorie, Nil Sinaitul, Marcu Eremitul şi Diadoh al
Foticeei, sub formă de centurii (grupe de cîte o sută), uneori întrebu-
 g e n u r i l it e r a r e şi d is c ip l in e t e o l o g ic e 65

inţîndu-se şi texte sibiline. Unii ucenici sau urmaşi mai apropiaţi sau
mai depărtaţi ai acestor autori de sentinţe sau capitole au selectat şi
grupat, în scopuri duhovniceşti, unele din aceste sentinţe care au cir­
culat în unele mînăstiri din lumea creştină, ajungînd chiar pînă la unele
aşezăminte monahale româneşti din Muntenia şi Moldova, unde Ioan
Honterus, în prima jumătate a sec. XVI, a descoperit manuscrise cu
texte din aceste capitole, din care el a extras o parte şi le-a tipărit
la Braşov, în 1540 (H. Pitters, Patristische Dichtung in den V eröffentli-
chungen des Johannes Iionterus — Beobachtungen zur Nilus — Ausga­
be aus dem Jahr 1540, în Bewahrung und Erneuerung — Festschriit
für Bischof D. Albert Klein — Beiheft der Kirchlichen Blätter, Nr. 2,
Sibiu-Hermannstadt., 1981, p. 58—71 ,- Idem, Honterus als Herausgeber
der Sinnsprüche des Thalassus — Beobachtungen zur Theologie des
Siebenbürgisch sächsischen Reformators, in Kraftfeld des Evangeliums
— Ferstschrift für Hermann Binder (Hrghb. v. A. Klein u. H. Pitters) —
Beiheft der «Kirchlichen Blätter», Nr. 3, Sibiu, Herrnannstadt, 1981, p. 101
—107).
Din sentinţele-capitole ale lui Evagrie Ponticul, apărute sub numele
lui Nil, întrucît Evagrie fusese condamnat la Sinodul V ecumenic (553)
ca origenist, cităm cîteva mai sugestive : «începutul mîntuirii este cer­
cetarea de sine». «Evlavios nu e acela care regretă multe, ci acela care
nu pricinuieşte nedreptate nimănui». «Să predici virtutea cu cuvîntul,
dar s-o dovedeşti în fapte». «Pizmaşul se păgubeşte singur ; cine însă
porneşte împotriva celorlalţi, va suferi el însuşi răul». «Pe bogat nici
să nu-1 linguşeşti, nici să nu-1 îndîrjeşti». «Înainte de orice, struneşte
sever trupul». «Harnic e acela care n-are timp de prisos». «Filosofia este
mcr.Tx
un lucru excelent pentru oameni, dar fiind una-născută (mono-genes)
ţine să fie împreună numai cu acela care o posedă». «Este frumoasă pli­
nea postului, căci ea n-are aluatul plăcerilor». «Să spui lui Dumnezeu
multe, dar oamenilor puţine». Din sibilă s-au extras unele profeţii esha-
tologice (H. Pitters, op. cit.r Ibidem, p. 65—69 ; Cf. P.G. 79, 1250—1263).
Literatura poetică a perioadei a doua e un remarcabil capitol al
culturii creştine şi universale, care duce mai departe literatura poetică
clasică, fără strălucirea cstetică a marilor inspiraţi greco-latini; dar
5 — Patrologie
66 PA TR O LO G IE

ea respiră un incomparabil parfum de frumuseţi spirituale care duc spre

piscul desăvârşirii. Imnele patristice sînt nu numai perle de pus pe gru­
mazul sfinţilor şi cununa pentru Hristos şi întreaga Sfîntă Treime, ci
şi calde, smerite, sau zbuciumate rugăciuni. Această îmbinare o prac­
ticau uneori şi poeţii păgîni, dar ei nu puteau avea viziunea Frumuseţii
absolute, care nu e perceptibilă numai prin estetică, ci şi mai ales prin
elanul credinţei şi al dragostei. Medeea lui Euripide şi Eriniile-Eume-
nide ale lui Eschil puteau avea zguduitoare efecte, dar ele erau adu­
cătoare de moarte şi de groaza morţii, în timp ce Maica Domnului plînge
moartea Fiului ei, nu o provoacă, aşa cum proceda Medeea cu uciderea
copiilor ei. în timp ce corul bacantelor lui Euripide sfîşie şi ucid pe
Orfeu, corul mironosiţelor Sf. Grigorie Teologul merge la mormîntul lui
Hristos să-I ungă trupul cu aromate. Magdalena reaminteşte pînă la
un punct pe Antigona, din piesa cu acelaşi nume de Sofocle, şi mai ales
pe Electra, din piesa Aducătoarele de libaţii a lui Eschil, dar Magda­
lena se bucură de avantajul de a vedea pe Hristos înviat din morţi.
In opoziţie cu teoria lui Aristotel, după care o tragedie trebuie să se
încheie cu o nenorocire, Sf. Grigorie pune ca final tragediei sale cea
mai mare bucurie care poate fi dată omului : învierea din morţi a celui
îngropat, aici a lui Hristos. Poezia Sf. Grigorie de Nazianz, avînd o
deosebită valoare pentru cultura creştină a timpului n-a fost reţinută
în cultul liturgic, pentru că n-avea tonul şi turnura poeziei populare
(Pr. prof. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografică din cărţile de
cult şi cîntarea bisericească, Bucureşti, 1937, p. 63).

B I B L I O G R A F I E

H. Iordanes, Geschichte der altchristlichen Literalur, 1911, passim ; U. Moricca,

Storia della ¡etiem tura latina cristiana, II, 1, 1928, 11—47? Cataudella, Critica e
Estetica neüa letteratura greca cristiana, Torirao, 1928; A. Puech, Histoire de la
littérature grecque chrétienne, III, 1930, 34—45 j Pierre de Labriolle, La réaction pa­
ïenne — Etude sur la polémique antichrctienne du I-er au V l-e siècle, Paris, 1934,
490—508 î Idem, Histoire de la littérature latine-chrètienne, Il-e édition, Paris, 1924,
309 ş.u. ; Pr. prof. Ioan G. Coman, Patrologie, 126—132; J. Quasten, Patrology, III,
1—2; Panag. K. Hristou, Patrologia greacă, I, 192—203} B. Altaner—A. Stuiber, Pa­
trologie, 259—260.
 ŞCOLILE D £ TEOLOGIE P A T ÎIIS T ÎC A 6?

73

ŞCOLILE DE TEOLOGIE PATRISTICĂ

Destul de multe din producţiile literare ale perioadei a Il-a se în­
cadrează în trei şcoli principale teologice şi în alte curente apărute
încă în cursul perioadei I. Aceste şcoli, al căror profil general spiritual
l-am prezentat în voi. II al acestei lucrări, sînt produse naturale ale vie­
ţii şi nevoilor misionare creştine în regiunile unde au apărut, dar une­
ori şi reacţii faţă de şcolile păgîne, care atrăgeau tineretul şi elita in­
telectuală păgînă a timpului. Catehizarea era absolut necesară, dar în
medii sociale cultivate ca Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Roma şi alte
centre importante înzestrate cu şcoli, o catehizare elementară nu era
suficientă, ci trebuia completată cu trepte superioare de învăţămînt,
lucru deja realizat de Origen şi continuat de succesorii lui. Cu ex­
cepţia organizării în două cicluri a didascaleului din Alexandria, din
epoca lui Origen, organizare pe care o cunoaştem din relatarea Sf. Gri-
gorie Taumaturgul, nu ştim dacă în perioada postorigenistă s-a men­
ţinut sau nu acest mod de organizare. Ştim însă că didascaleul ale­
xandrin a fost pus, de la Heraclas înainte, sub conducerea directă a
episcopului local. Acest lucru se practica, probabil, şi în celelalte cen­
tre cu şcoli catehetice, îndeosebi la Antiohia şi Ierusalim.
Şcolile patristice create, în general, încă din perioada I, s în t: cea
alexandrină, numită acum neo-alexandrină, cea antiohiană, cea tradi­
ţionalistă, cea siriană şi cea nestoriană.
a. Şcoala neo-alexandrină reprezenta stadiul cel mai evoluat al ve­
chii şcoli catehetice din Alexandria, creată, probabil, înainte de Pantus
şi condusă, în perioada I, de Panten, Clement şi Origen, cum ştim din
relatarea lui Eusebiu. In perioada a doua, această şcoală a fost condusă
de episcopii: Heraclas (231—233), Sf. Dionisie (cca 233—248), Teognost
(248—282), Pierin (cca 282—290), Petre (cca 295—300), iar în sec. IV
de Didim cel Orb. M ajoritatea acestor conducători ai şcolii, ucenici
direcţi sau indirecţi ai lui Origen şi savanţi de renume în vremea lor,
au împletit evlavia şi grija Bisericii cu aceea a ştiinţei. Ei nu uitau de
incomparabilul geniu şi de uriaşa lucrare a lui Origen, care a creat
68 PA TR O LO G IE

disciplina teologică în faţa disciplinelor Universităţii profane — Mou-

seion — din Alexandria, şi ţineau să aibă roade cel puţin tot atît de
utile şi preţioase ca profesorii de la didascaleul păgîn. Nu cunoaştem
felul direct în care Sfinţii Atanasie, Teofil şi Chirii au intervenit în
evoluţia şcolii, dar ştim că înalta lor ştiinţă şi puternica lor influenţă
în istoria bisericească a timpului erau roadele spiritului acestei şcoli.
Spiritul şcolii alexandrine a produs în Alexandria şi Egipt personalităţi
ca Sfinţii Atanasie, Teofil şi Chirii, apoi pe Didim cel Orb, iar în do­
meniul ascezei pe Sfinţii Antonie, Pahomie, Macarie Egipteanul, Ma-
carie cel Tînăr, ori pe Evagrie Ponticul, Şenute de Atrippe şi pe atiţia
alţii menţionaţi de Rufin, Palladie şi Sf. Ioan Cassian în Conlaţiunile
sale. Dar influenţa alexandrină s-a întins în Palestina, unde a făcut să
înflorească un Euşebiu al Cezareei, ucenic al lui Pamfil, iar acesta uce­
nic al lui Origen, apoi Hesihiu de ierusalim ; didascaleul a înrîurit şi di­
rect şi indirect Capadocia, de'unde a făcut să se ridice acele perle ale
gîndirii teologice, ale sfinţeniei şi ale Ortodoxiei, care sînt Sfinţii Va-
sile cel Mare, Grigorie Teologul (sau de Nazianz), Grigorie de Nyssa
şi Amfilohie de Iconiu. Reprezentanţi ai şcolii alexandrine au contribuit
substanţial la hotărîrile dogmatice ale primelor trei sinoade ecumenice :
Sf. Atanasie la Niceea (325), Sfinţii Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa
şi Amfilohie de Iconiu la Constantinopol (381) şi Sf. Chirii la Efes (431).
Şcoala neo-alexandrină a depăşit, în cea mai mare măsură, erorile
dogmatice şi de exegeză biblică ale lui Origen şi ale unor urmaşi ime­
diaţi ai acestuia. Ea a dat Bisericii forţe remarcabile şi intransigente
în lupta antiariană, antimacedoniană, antiapolinaristă şi antinestoriană,
ca Sfinţii Atanasie, Capadocienii şi Chirii, la care pot fi adăugaţi Ghe-
rontie şi loan de Tomis, Sf. Ioan Cassian şi Ioan Maxenţiu, deşi «sciţii»
nu aparţineau propriu-zis şcolii alexandrine, ci unei orientări mixte.
Deşi nu mai merg pe acelaşi drum cu Origen, neo-alexandrinii conti­
nuă să fie vrăjiţi de adîncimea gîndirii şi de complexitatea unora din
demonstraţiile sale, care ajung la formule anticipînd unele din hotărî­
rile sinoadelor ecumenice, ca homoousios, theotokos etc. Sfînta Treime şi
întruparea Logosului sînt probleme complexe pe care cugetarea umană
singură nu le poate cuprinde şi analiza fără ajutorul direct al lui Dum­
nezeu. Curentul filosofiei platonice dominant atunci la Universitatea
Mouseionul păgîn stipula şi el concursul divinităţii pentru întărirea ra-
 ŞCOLILE DE TEOLOGIE PA TR IST IC A 69

ţimiii umane în procesul de cunoaştere şi apreciere a lucrărilor «în

sine». S-a spus, poate, pe bună dreptate, că şcoala neo-alexandrina se
caracteriza prin următoarele tendinţe : 1) misticismul, adică contem­
plarea lui Dumnezeu, fie în El-însuşi, fie în cuvîntul Său revelat, adică
în Sfînta Scriptură, fie în lucrările S ale; 2) ajutorul filosof iei platonice,
care oferea neo-alexandrinilor unele suporturi metafizice pentru doc­
trina lo r ; 3) în teologie se sublinia dumnezeirea Logosului, identitatea
Sa de fiinţă cu Tatăl şi unitatea lui Dumnezeu ; 4) în hristologie se pu­
nea accentul pe dumnezeirea Omului-Dumnezeu, în care umanitatea
urma dumnezeirii (Cayr6). Era firesc ca platonismul sau neo-platonis-
mul, prin reprezentanţi ca Jamblie, Porfiriu, Plotin, Proclu etc., să exer­
cite, pînă la un punct, o influenţă în domeniul structurii gîndirii şi al
lexicului creştin, fiindcă filosofia profană se bucura, în general, de mare
prestigiu în mijlocul intelectualităţii timpului, iar misionarii creştini nu
se puteau dispensa total de ea în opera lor de convertire a elitelor ?
dar nu filosofia, ci Sfînta Scriptură a fost decisivă în formarea teologiei
trinitare şi hristologice a Şcolii neo-alexandrine. Platonicii combăteau
cu putere contactul divinităţii cu oamenii prin sincatabaza — condescen­
denţa şi întrupare în corp omenesc. Profeţiile mesianice din Vechiul
Testament şi intervenţia directă a Logosului în lume au chezăşuit mîn-
tuirea. Fiinţa umană e de o excepţională valoare, dar ea nu poate fi
îndumnezeită — zic neo-alexandrinii — fără kenoza Logosului, adică
fără întruparea Lui. Formula hristologică a Sf. Chirii după care în Hris-
tos este «o singură fire întrupată» nu e monofizită decît în aparenţă
pentru cine stă să analizeze cu atenţie gîndirea şi concluzia marelui
Patriarh alexandrin. «O fire întrupată» înseamnă «o fire», care se «în­
trupează» în firea umană ; în chip logic şi practic deci sînt două firi.
Firea divină n-a anulat în nici un fel firea umană, cum pretindeau ad­
versarii vechi şi noi ai Sf. Chirii.
Adevărul credinţei era socotit ca ceva obiectiv. învăţaţii didasca-
leului puteau face speculaţii, dar regula de credinţă era ceea ce forma
temeiul şi norma indiscutabilă a ştiinţei teologice. Adevărul dat de cre­
dinţă era conceput ca gnoză prin mijlocirea harului. Nu există cunoaş­
tere fără credinţă. Nu există înţelegerea adevărului fără curăţia sufle­
tului. Nu există cunoaştere a lucrurilor divine fără trăirea în această
cunoaştere. Prin progresul propriei lor gîndiri dar şi prin reacţia cri­
70 F ATROL.O GIE

ticii antiohîene, neo-alexandrinii nu mai folosesc metoda alegorică, de-

cît în scrierile de edificare, în pareneze sau omilii, dar nici aici tot­
deauna ; în discuţiile dogmatice şi polemice, ei utilizează în general
metoda istorico-gramaticală, mai puţin pe cea alegorică.
b. Şcoala antiohiană apărută pe la 260 d.Hr., sub conducerea lui
Lucian de Antiohia, cu circa 70—80 de ani mai tînără decît şcoala ale­
xandrină, a cunoscut trei perioade : 1) de formaţie (260—360), 2) de
apogeu (36C—430) şi 3) de decadenţă (după 430). Apărută în alt mediu
şi în alte condiţii decît cele ale şcolii alexandrine şi slujită, în general,
de oameni cu altă formaţie, şcoala antiohiană s-a distanţat de sora ei
din Egipt, prin adoptarea unui spirit istoric şi critic sever, datorită, pro­
babil, influenţei aristotelice şi unui realism propriu grecilor din Asia
Mică. Reprezentanţi de seamă din epoca de apogeu s în t: Diodor de Tars,
Teodor de Mopsuestia, Polihroniu de Apameea şi Sf. Ioan Gură de Aur.
Specialitatea principală a şcolii era exegeza bazată pe cercetarea rigu­
roasă a textelor şi pe interpretarea lor istorico-gramaticală. Se elabora
aici o exegeză raţională, datorită căreia, teologia a creat unele lucruri
de valoare indiscutabilă. Exegeza biblică a Sf. Ioan Gură de Aur e una
din perlele genului. Erudiţia lui Diodor în domeniul general al ştiinţe­
lor era impresionantă. Dar exegeza raţionalistă şi spiritul pozitiv la
toate nivelurile ocoleau, adesea, misterul divin, sau i se opuneau, pro-
vocînd erori de doctrină din cele mai grave, ceea ce ducea la condam­
narea lor în sinoade şi apoi la dispariţia operelor lor. Incepînd cu înte­
meietorul şcolii, Lucian, «acest Arie înainte de Arie», trecînd prin Teo­
dor de Mopsuestia, al cărui subiectivism şi criticism «frizau raţiona­
lismul», şi isprăvind cu Nestorie, unul din cei mai notorii eretici, şcoala
antiohiană a înscris destule lipsuri. Dar ea a înscris şi mari succese
misionare şi teologice, prin oameni ca Sfinţii Eustaţiu de Sevasta şi
Ioan Gură de Aur, a căror pietate şi ortodoxie au fost şi sînt modele
pentru toată creştinătatea. Acelaşi Cayre notează următoarele tendinţe
caracteristice ale şcolii antiohiene : 1) un moralism, care, dacă prin Sf.
Ioan Gură de Aur a creat adevărate capodopere, preţuite chiar de ne­
credincioşi, ele au orientat spre pelagianism, printr-un scriitor ca Teo­
dor de M opsuestia; 2) folosirea filosofiei aristotelice, care favorizează
o metodă analitică, precisă şi pozitivă, dar şi un raţionalism limitativ,
 ŞCOLILE DE TEOLOGIE P A TR IST IC A 71

putînd frîna sensul Sf. T radiţii; 3) în teologie şcoala susţine distincţia

între Persoanele trinitare, care sînt numite ipostase ; 4) în hristologie,
ea pune accentul pe umanitatea Mîntuitorului, insistînd uneori asupra
acesteia aşa de mult, încît neglijează legătura dintre umanitate şi di­
vinitate în unitatea Logosului întrupat şi se ajunge, uneori, chiar îna­
inte de Nestorie, la tăgăduirea Omului-Dumnezeu.
Aceste tendinţe arată că şcoala antiohiană completa uneori pe
sora sa, şcoala alexandrină, în domeniul trinitar şi hristologie, luptînd
mai ales contra curentului monofizit, dar şi a celui triteist care ar fi
putut rezulta dintr-o distincţie exagerată a ipostaselor. Graţie, poate,
originii semite a sirienilor, şcoala antiohiană susţine cu tărie unicitatea
lui Dumnezeu, raţiune pentru care ei nu acordă calificativul de Fiu «Lo­
gosului preexistent», ci numai lui Hristos, care a trăit în istorie. De
aici accentul pus pe umanitatea lui Hristos, idee care avantaja comba­
terea dochetismului şi a neacceptării realităţii istorice a lui Iisus Hris­
tos, dar care, simultan, primejduia teandria Fiului lui Dumnezeu întru­
pat. Sfîntul Duh era considerat ca fiind al Fiului şi al Tatălui, dar al
Fiului întrupat, care este' om, dar şi Dumnezeu. Efect al interpretării gra­
maticale, care pune accentul mai ales pe umanitatea Mîntuitorului. In
problema ipostaselor în care noţiunea ipostasă este tradusă cînd cu
substanţă, cînd cu persoană, cînd cu fiinţă sau realitate substanţială
(Taţian, Origen, Sinodul I ecumenic în anexe), ceea ce a derutat uneori
pe teologii occidentali, în frunte cu Ieronim, şcoala alexandrină a aju­
tat şcoala antiohiană, cum reiese din Simbolul de unire dintre Sf. Chirii
şi Ioan de Antiohia, din ziua de Crăciun a anului 433, simbol în care
şcoala antiohiană recunoştea în Mîntuitorul două firi şi o persoană şi
accepta condamnarea lui Nestorie de la Sinodul III ecumenic de la Efes
(431). Se ştie că Sf. Părinţi Capadocieni, în frunte cu Sf. Vasile cel
Mare, au fost aceia care au «'lămurit» şi «standardizat» noţiunea de
«ipostasă». Se ştie că de la sinodul II ecumenic din Constantinopol (381)
formula «Trei ipostase într-o singură fiinţă» a intrat în circulaţie ca
expresie a credinţei trinitare ortodoxe. Cît priveşte influenţa filosofiei
aristotelice asupra şcolii antiohiene, e de ajuns să amintim că sincre­
tismul raţional al lui Eunomiu, combătut de Sfinţii Părinţi Capadocieni,
îndeosebi de Vasile cel Mare şi Grigorie de Nyssa, se exprimă printr-o
logică de deosebit efect, mai ales în cunoscuta Apologie a ereziarhului ?
72 PA TR O LO G IE

cităm ca exemplu, raportul dintre acţiune şi fiinţă : «Pentru ca noi ju ­

decăm acţiunea din lucruri, adică din fapte concrete, nu considerăm
artă nevoia de a o uni cu fiinţa. Fiinţa este fără început, simplă şi fără
sfîrşit, pe cînd acţiunea are sfîrşit. Chiar dacă acţiunea ar fi un lucru
fără început, el nu e fără sfîrşit, pentru că nu e posibil ca atunci cînd
încetează lucrurile, să nu înceteze şi acţiunea...» (Apologia 23, P.G.
30, 857 D). Moralismul abundent al şcolii antiohiene era necesar în pe­
rioada a Il-a pentru toată lumea creştină, dar mai ales pentru regiunile
acoperite de această şcoală. Era un moralism biblic aplicat scăderilor
personale şi sociale ale timpului. Sub acest raport, şcoala antiohiană
a completat şcoala neo-alexandrină.
c. Şcoala tradiţionalistă sau, în general, a Palestinei, grupează scri­
itorii adversari ai lui Origen şi ai ereziilor, îndeosebi ai arianismului,
dar şi istorici de seamă şi mari cateheţi. Tradiţionalismul nu însemna
excluderea anliohianismului sau a neo-alexandrianismului, ci ocolirea
exceselor unuia şi ale celorlalţi, excese care sînt combătute uneori cu
violenţă, mai ales origenismul. Deşi semiarian şi aparţinînd, în general,
şcolii neo-alexandrine pe care Origen o crease şi la Cezareea Palesti­
nei, unde Eusebiu a reorganizat biblioteca şi a lucrat, «Herodotul creş­
tin» poate fi aşezat şi printre tradiţionalişti, mai ales prin primele şapte
cărţi ale Istoriei sale bisericeşti, scrisă în Palestina, propria sa patrie,
care era şi aceea a Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli. Graţie Istoriei
sale bisericeşti ştim cum s-a format, cum s-a îmbogăţit şi ce autoritate
excepţională a căpătat Sfînta Tradiţie alături de Sfînta Scriptură, Sfînta
Tradiţie care era esenţa însăşi a istoriei Bisericii. Pe linia Sfintei Tradi­
ţii pe care o descrie, Eusebiu combate sever numeroasele erezii pe care
le înregistrează, lucru pe care-1 fac şi continuatorii operei sale, ca epis­
copul Ghelasie al Ierusalimului sau istorici din afara Palestinei, ca So-
crate, Sozomen, Teodoret al Cyrului etc. Sfîntul Epifanie, născut la Ele-
utheropolis în Iudeea, mare savant şi poliglot, combate cu înverşunare
în opera sa Panarion sau Cutia cu doctorii, 80 de erezii în care include
şi şcoli de filosofie păgîne şi poate iudaice, dar se manifestă ca un tra­
diţionalist adesea îngust, neacceptînd filosofía şi excluzînd orice raport
între creştinism şi lumea antică. Combate cultul icoanelor şi, manevrat
de viclenia lui Teofil al Alexandriei, urmăreşte pe Sf. loan Gură de
 ŞCOLILE DE TEOLOGIE P A TR IST IC A 73

Aur pînă în pînzele albe, acuzîndu-1 de origenism. Dar doctrina Sfîntului

Epifanie este perfect ortodoxă, prezentată limpede şi complet, mai ales
în lucrările sale Ancoratul şi Panarion contra ereziilor. Printr-o taină
negrăită Logosul S-a întrupat de buna Sa voie şi, din prea marea Sa iu­
bire de oameni, a luat asupra Sa toate cele ale făpturii Sale, ca să osîn-
dească păcatul în trup, să înlăture blestemul pe cruce şi în iad să rupă
boldul morţii (Panarion 69, 5a, P.G. 42, 234). în Sfînta Treime, Per­
soanele sînt egale, Sfmtuil Duh este enipostatic şi constituie unirea Tre­
imii j El este pecetea mărturisirii (op. cit., 64, 2, P.G. 41, 1053). îmbră-
ţişînd hotărîrea Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325), Sf. Epifanie
d eclară: «Antiohienii mărturisesc că Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh sînt
deofiinţâ, Trei ipostase, o singură Fiinţă, o singură dumnezeire, după
cum există o credinţă adevărată, care vine de la strămoşi şi care este
profetică, evanghelică şi apostolică. Această credinţă au mărturisit-o
Părinţii şi episcopii noştri adunaţi în sinodul de la Niceea, sub împă­
ratul Constantin cel Mare şi prea fericit» (op. cit., 73, 34, P.G. 41, 468).
Cuvintele Sfintei Scripturi n-au nevoie de alegorie spre a se impune,
ci de cercetare şi de simţire spre a se înţelege puterea fiecărui argu­
ment. Trebuie să ne folosim şi de Tradiţie, căci nu toate pot fi înţelese
din Sfînta Scriptură. Sfinţii Apostoli ne-au transmis unele în Scriptură,
altele în Tradiţie (op. cit., 61, 6, P.G. 41, 1047).
Unul din reprezentanţii cei mai autentici ai şcolii tradiţionaliste a
fost Sf. Chirii, episcopul Ierusalimului, care, în cele 24 de Cateheze ale
sale, rostite în 350, în marea Biserică a învierii, construită de împăratul
Constantin cel Mare, învaţă o doctrină ortodoxă, mai puţin folosirea
cuvîntului homoousios, de teama arienilor. El explică pe larg simbolul
de credinţă, cu dezvoltări ortodoxe asupra păcatului şi a botezului, a
mirungerii şi a Sf. Euharistii, pentru care nu foloseşte epicleza textual,
dar o redă în rezumat cînd zice : «După ce ne-am sfinţit pe noi înşine
prin aceste cîntări duhovniceşti, rugăm pe iubitorul de oameni Dum­
nezeu să trimită pe Sfîntul Duh asupra celor ce sînt puse înainte, ca
să facă pîinea trupul lui Hristos, iar vinul sîngele lui Hristos. Căci, în
chip sigur, tot ceea ce atinge Sfîntul Duh se sfinţeşte şi se preface»
(Cateheza 23 mistagogică 5, 7, P.G. 33, 1113). Se dau amănunte asupra
74 PA TH O LO G IE

rugăciunilor despre care vorbeşte şi Egeria, în Notele sale de călătorie

asupra slujbelor pascale la Ierusalim. în anul 383 (Cf. Pr. dr. Marin M.
Branişte, Însemnările de călătorie ale Peregrinei Egeria, sec. IV. Tra­
ducerea românească a textului, cap. XXXVII ş.u., în Mitropolia Olte­
niei, XXXIV, Nr. 4—6, 1982, p. 367 ş.u. şi passim.).
Sfîntul Chirii stăruie asupra învierii morţilor, invitînd pe catehu-
menii săi să privească la însuşi Sf. MoTmînt al Domnului, aflător în
biserica unde el vorbea, privilegiu pe care nu-1 puteau avea catehu-
menii din celelalte biserici ale lumii creştine. El semnalează impor­
tanţa Bisericii catolice-universale, în comparaţie cu «peşterile» ereti­
cilor (Cateheza 18, 23, 26, P.G. 33, 1044, 1018). Teologia sa simplă,
clară, dar adîncă şi expusă cu un rar talent pedagogic în catehezele
sale, face din Sf. Chirii un mare om al Bisericii şi pune pe fruntea şcolii
tradiţionaliste o frumoasă cunună.
d. Şcoala siriană de la Edessa, se pare patria traducerilor
veche siriană şi Peşito ale Noului Testament, locul unde se păstrează
moaştele Sf. Apostol Toma de la 349 încoace, poate şi acela unde
a apărut Diatessaronul. Se pare că Bardesane a înfiinţat aici o
şcoală, cultivînd ştiinţele naturii şi sfinţenia. Sfîntul Efrem a creat la
Edessa o şcoală creştină pe care a reprezentat-o în mod strălucit prin
viaţa, operele şi învăţătura sa. Mare ascet, predicator şi poet prin Mem-
rele şi Madraşele şi alte opere ale sale, supranumit «chitara Sfîntului
Duh», smerit şi ortodox în toată învăţătura şi evlavia sa, Sf. Efrem
Şirul a combătut pe Bardesane, Marcion, Manes şi pe «sceptici», adică
pe arieni şi anomei, scriind exclusiv în siriacă. Doctrina sa se inspiră
din aceea a Sf.Părinţi Capadocieni, pe care tradiţia spune că i-a şi
vizitat. El împărtăşeşte cu aceştia credinţa că Fiinţa divină s-a făcut
asemenea nouă, pentru ca noi să ajungem asemenea ei. Hristos ne-a
comunicat nouă slava Sa şi şi-a însuşit slăbiciunea noastră.Sf. Efrem
stăruie mult asupra sfinţeniei Fecioarei Maria şi ridică o para­
lelă între Ea şi Eva. Susţine prezenţa reală în jertfa euharistică. Fru­
museţea poeziei sale străbate chiar prin oglinda mai mult sau mai puţin
fidelă a traducerilor. Sfîntul Efrem preamăreşte preoţia aproape în ace­
iaşi termeni ca Sf. Ioan Gură de Aur. Umanismul său e de o rară fru­
 ŞCOLILE DE TEOLOGIE PA T R IS T IC A 75

museţe. Locuitorii raiului sînt sfinţii. Raiul e alcătuit din muncă, liber­
tate, dreptate şi viaţă. Sfîntul Efrem compară frumuseţea lui Hristos
şi a creştinului mîntuit cu frumuseţea perlei. Şcoala siriacă ortodoxă
s-a impus încă din sec. IV prin operele şi prestigiul Sf. Efrem, care
a fost tradus în greacă, latină, armeană, coptă, arabă, etiopiană şi sla­
vonă. Şcoala era, pînă la un punct, o sinteză a celorlalte şcoli pa­
tristice. Situaţia geografică a Edessei — la marginea imperiului — a
făcut ca după moartea Sf. Efrem (373) şi a succesorilor săi (Cyrillonas,
Balai, Rabulas) acest oraş să devină reşedinţă a şcolii nestoriene pînă
în 489, apoi centru monofizit etc.
în aria creştinismului răsăritean vor mai fi fost şi alte şcoli cate-
hetice în centre mai mari, care instruiau pe candidaţii la botez. Îm­
păratul Teodosie al II-lea a creat Universitatea din Constantinopol în
425, iar şcoli cu nivel teologic mai ridicat vor fi existat şi în unele mari
mînăstiri din Egipt, Palestina şi Grecia.
f. în Apus n-a existat genul de şcoli răsăritene menţionate, deşi în
perioada I, oameni ca Sf. Iustin Martirul, Taţian, Tertulian, Metodiu de
Olimp aveau şcolile în care învăţau pe cei ce doreau să devină creş­
tini. In perioada a Il-a, Fericitul Ieronim deschisese o şcoală de exe­
geză biblică la Roma, pentru un număr de doamne romane, şcoală pe
care a transferat-o, apoi, la Betleem. Se pare că episcopii din marile
centre ca Roma, Milano, Ravena, Lyon etc. aveau asemenea şcoli.
Mînăstirile mari de la Monte Cassino, Vivarium (în sudul Italiei)
şi Lerinum dispuneau de biblioteci cu manuscrise preţioase ; ştim că în
timpul lui Cassiodor (485—580), la Academia din Vivarium, daco-ro-
manul Dionisie Exiguul preda dialectica.
Reprezentantul cel mai strălucit al ştiinţei teologice patristice în
Apus a fost Fericitul Augustin, ale cărui operă şi ştiinţă uriaşă l-au im­
pus pentru totdeauna. El însuşi, fost student şi profesor la Cartagina,
Roma şi Milano, continuu înconjurat de prieteni şi colegi de studiu, cum
reiese din Confesiunile (Mărturisirile) sale, marele episcop va fi orga­
nizat, foarte probabil la Hippo Regius, o şcoală catehetică şi, poate, ceva
mai mult, deşi izvoarele nu ne spun nimic în această privinţă. Marile
sale controverse cu maniheii, donatiştii şi pelagienii sînt duse cu spi­
76 PATH OLOGIE

ritul critic al unei dramatice experienţe personale, dar şi al unei at­

mosfere de şcoală. Critica pe care o face operelor sale în Retractationes
şi imensa lui capacitate de munca, inclusiv corespondenţa sa cu atîţia
oameni de ştiinţă ai timpului in toate problemele umane şi divine, in­
dică pe Augustin drept un mare creator de şcoli în sensul unui puter­
nic curent de gîndire şi spiritualitate, care va domina evul mediu oc­
cidental, uneori cu ecouri şi în Răsăritul creştin.

B I B L I O G R A F I E

J. Quasten, Patrology, III, 2—3 ; B. Allaner—A. Stuiber, Patrologie, 188—190 ;

Catchetical School oí Alexandria, O.D.C.Ch. second edition de F. L. Cross şi E. Li­
vingstone, Londra, 1974, 248—249 ; G. Bardy, Pour l'histoire de l'École d'Alexandrie,
Vivre et Penser, II, 1942, 80— 109; Alexandrian Theology, O.D.C.Ch. 35—36; P. Brezzy,
La Gnosi Cristiana di Alessandria e le antiche scuole cristiane, 1950; Antiochene
Theology, O.D.C.Ch., 65—66 ; Cyrill St., O.D.CCh., 369 ; E.R.H. Hayes, L'École d’Edesse,
Paris, 1930 ; P. Hadot, Le scuole neoplatoniche di Atene ed Alessandria e le con-
troversie cristologiche nel secolo V, in Storia della iilosoiia, 4 : La iilosolia elle-
nistica e la patristica cristiana del II secolo a.C. V secolo d.C. Diretta du Mario dal
Pra. Milano, F. Vallardi, 1975, 371—391 ; G. Madee, La christianisation de Vhellenisme.
Thème de l’histoire de la philosophie patristique, in Humanisme et la loi chrétienne.
Mélanges scientifiques du Centenaire de l'Institut Catholique de Paris. Publiés par
Y. Marchasson et Ch. Kannongiesser, Paris, Beachesne, 1976, 399—40b.
 SC R IITO R I D IN EGIPT

74

ARIE
' (256—336)

Probabil libian de origine, Arie a fost ucenicul lui Lucian de An-

tiohia, de la care a primit esenţialul viitoarei sale doctrine. A fost hi­
rotonit diacon de Sf. Petru, Arhiepiscopul Alexandriei (312), şi preot
de Achillas (312—313), care i-a încredinţat spre păstorire una din prin­
cipalele biserici ale Alexandriei, aceea a Sf. Baucalis. Spre 318 a înce­
put să se vorbească despre predicile sale prin care susţinea o credinţă
pe care o prezenta ca fiind a Bisericii. Nu ne putem da seama precis
despre învăţătura sa pentru că el a scris puţin şi pentru că s-au păstrat
foarte puţine fragmente din ceea ce a scris. Ce este sigur e că epis­
copul Sf. Alexandru al Alexandriei a cerut lui Arie să renunţe la în­
văţătura sa, lucru pe care acesta l-a refuzat. Sfîntul Alexandru convoacă
la 318 (după alţii la 320) un sinod, în care circa 100 de episcopi egip­
teni osîndesc pe Arie, dar acesta se îndîrjeşte, îşi caută sprijinitori prin­
tre foştii colegi la şcoala lui Lucian şi-şi ataşează profund dintre a-
ceştia pe Eusebiu al Nicomidiei. Doctrina raţionalistă a lui Arie atrage
şi alţi adepţi şi astfel se introduce disensiune, confuzie şi tulburare
gravă în Biserica Răsăritului. Pentru a menţine pacea în imperiu, îm­
păratul Constantin cel Mare convoacă la Niceea (325) primul sinod ecu­
menic, unde Arie e din nou condamnat, de data aceasta de peste trei
sute de episcopi, şi se stabileşte adevărata învăţătură ortodoxă a rapor­
tului dintre Tatăl şi Fiul, graţie mai ales intervenţiei Sf. Atanasie, pe
atunci diacon. Arie e exilat în Illyria şi împreună cu el şi Eusebiu al
Nicomidiei. Dar, ca totdeauna, erezia a uneltit din umbră, cu rezultatul
78 PATH OLOGIE

că împăratul a rechemat, în 328, pe Arie, din exil, poate şi sub influ­

enţa Constanţiei, sora lui Constantin, ocrotitoare a arienilor. Două si-
noade, ţinute la Tyr şi Ierusalim, în 335, hotărîseră reprimirea lui Arie
în Biserică şi în cler, iar împăratul stabilise ca reconcilierea ereziar-
hului cu Biserica să se facă solemn de către Arhiepiscopul de Constan-
tinopol, dar în ajunul zilei respective, Arie a decedat (336).

1. OPERA

Arie a scris un număr de scrisori, o operă în versuri şi proză şi,

probabil, omilii la Evanghelii şi predici prin care-şi susţinea erorile sale.
Dintre scrisori s-a păstrat cea adresată lui Eusebiu al Nicomidiei, că­
ruia i se plînge de persecuţiile din partea episcopului Alexandru pentru
ideile sale (la Sf. Epifanie, Contra erez., 69, 7 ; Teodoret, Istoria bise­
ricească 1, 4), una către Sf. Alexandru al Alexandriei, sub forma unei
mărturisiri de credinţă (Sf. Atanasie, Despre sinoade, 16 ? Sf. Epifanie,
Ibidem', Sf. Ilarie, De trinitate 4, 12 ş .u .; 6, 5 ş.u.), altă scrisoare către
împăratul Constantin, sub forma unei mărturisiri de credinţă, care tre­
buia să-i aducă reprimirea în Biserică (Socrate, Istoria bis., 1, 26, ’2 ;
Sozomen, Istoria bis. 2, 27, 6). S-au mai păstrat fragmente din opera sa
Thalia în proză şi versuri, în metru sotadic, adică lax şi efeminat, cum
notează Sf. Atanasie, care ne-a transmis un număr de versuri (Despre
sinoade 15 ; Cuvîntare contra arienilor 1,5). Ereziarhul era un om învă­
ţat şi meşter în propagarea ideilor sale printre marinari, muncitorii de la
ateliere şi călători (Filostorgiu, Istoria bis., 2, 2). La începutul Thaîiei,
Arie pretindea că el era învăţat şi înţelept în toate lucrurile, ca unul
care primise Sfîntul Duh şi se împărtăşise din înţelepciune (Sf. Atanasie,
Cuvînt contra arienilor 1,5).

2. DOCTRINA

Arie n-a lăsat un sistem propriu-zis de gîndire, cel puţin aşa cum
reiese din puţinele fragmente păstrate din opera sa. Gîndirea sa pare a
fi mai degrabă o reacţie la gîndirea Ortodoxiei oficiale a Bisericii. In
Scrisoarea către Eusebiu al Nicomidiei, el precizează că învăţătura sa
se ridică împotriva predicii lui Alexandru al Alexandriei, care susţinea
că Tatăl şi Fiul erau coeterni, nenăscuţi, ori că Fiul era născut din veci,
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 79

fără deci să fi fost propriu-zis născut. Dumnezeu nu precede pe Fiul,

nici prin gînduri şi nici prin interval, întrucît Dumnezeu şi Fiul sînt
eterni şi deci Fiul nu e precedat de Dumnezeu. Ereziarhul se plînge lui
Eusebiu că e persecutat pentru că el susţine contrariul, şi anume că
Fiul are un început, pe cînd Dumnezeu nu are un început, că Fiul pro­
vine din nimic, pentru că El nu e nici parte din Dumnezeu, nici ceva
în subordine (H. G. Opitz, Athanasius, W erke III, 1, 1—3). în Thaîia,
autorul dă ceva mai pe larg raporturile dintre Tatăl şi F iu l: Dumnezeu
n-a fost totdeauna tată, ci a fost o vreme cînd era numai Dumnezeu.
Exista atunci numai monada, nu şi diada, care a venit mai pe urmă
(v. 20). Dumnezeu a ajuns tată ulterior. Fiul n-a existat din totdeauna.
EI a ieşit prin voinţa Tatălui din cele neexistente. Fiul este o creatură
ca toate creaturile. Logosul lui Dumnezeu n-a fost de la început, ci a
venit pe urmă : a fost o vreme cînd. El nu exista. Nu exista înainte de
a fi fost născut. El nu este propriu fiinţei Tatălui. Hristos nu este Dum­
nezeu adevărat.
Crearea lumii a fost cauză a creării Fiului. Dumnezeu, voind să zi­
dească natura creată şi văzînd că această natură nu poate atinge mîna
Tatălui celui pur, creează pe unul singur şi-L numeşte Fiu, Logos, înţe­
lepciune, pentru ca prin intermediul Sau să poată zidi şi pe toate ce­
lelalte, inclusiv pe noi. Logosul nu este copilul propriu ieşit din natura
Tatălui, ci o creatură prin har. Logosul n-ar fi apărut dacă Dumnezeu
n-ar fi vrut să ne creeze pe noi. Există un Logos şi o Înţelepciune pro­
prii lui Dumnezeu din care au ieşit Logosul şi înţelepciunea de care
vorbesc oficialii Bisericii. Deci Logosul şi Fiul sînt Logos şi Fiu prin
har, prin participare la Logosul divin (Sf. Atanasie, Contra arienilor I,
5, 9 ; P.G. 26, 21 B, 29 B). Hristos nu este adevărata putere a lui Dum­
nezeu, ci una din cele numite puteri. La fel stă lucrul cu înţelepciunea :
aceea a lui Dumnezeu este necreată, pe cînd cele create sînt multe.
Logosul este schimbător ca noi oam enii; prin natura liberului său ar­
bitru e bun, cît timp vrea ; el nu e ca piatra sau ca lemnul, imobil faţă
de sine însuşi. Dumnezeu preştiind că El va fi bun i-a dat cu anticipaţie
slava pe care a avut-o ca om şi prin virtute. Din faptele sale Dumnezeu
l-a făcut să fie astfel (P.G. 26, 21 C ; P.G. 25, 564).
Bun prin liberă alegere şi liberă determinare şi schimbător prin
natura sa, Logosul nu este Dumnezeu adevărat, ci numai cu numele,
80 PA TR O LO G IE

prin participare la har, cum am menţionat deja. El este străin şi ne­

asemănător la fiinţă cu Tatăl, ca toate celelalte creaturi (Sf. Atanasie,
Contra arienilor I, 6, P.G. 26, 21 D—24 A). Tatăl este invizibil Fiului,
care nu poate vedea pe Dumnezeu decît potrivit propriilor sale dimen­
siuni, adică aşa cum cunoaştem şi noi, după puterea noastră (Sf. A ta­
nasie, Contra arienilor, I, 6, P.G. 26, 24AB; Thaîia, vv. 12— 15). Logosul
nu-şi cunoaşte nici propria Sa fiinţă.
în domeniul trinitar, ereziarhul susţine că Tatăl, Fiul şi Sfintui Duh
sînt prin natură împărţiţi, înstrăinaţi, izolaţi, deosebiţi şi în necomu-
niune unii cu alţii. Ei sînt infinit de neasemănători unii cu alţii, atît
sub raportul fiinţei, cit şi sub acela al slavei (P.G. 26, 24 B ; Thaiia,
v. 23). Logos şi înţelepciune prin deducţie (Thaîia, vv. 25—26), Fiul a
fost ridicat la un «nume mai presus de tot numele, pentru ca în numele
lui să se plece tot genunchiul, al celor cereşti şi al celor pămînteşti şi
al celor de dedesubt» (Filip. 2, 9—10) (G. Bardy, La Thaiie d'Arius, în
Revue de Philologie, de Littérature et d'Histoire anciennes, Troisième
Série, juiller, 1927, p. 211—233).
Din aceste consideraţiuni, pe care nu le putem închega într-un sis­
tem precis, reiese, totuşi, că, după Arie, Fiul sau Logosul lui Dum­
nezeu nu era Dumnezeu, întrucît n-avea nici nenaşterea, nici eterni­
tatea, nici deofiinţimea, nici slava lui Dumnezeu (Thaiia, vv. 1—5). Deşi
Logosul e «născut» de Dumnezeu ca început al creaturilor, El nu are
nimic propriu lui Dumnezeu ca ipostază individuală, nici egalitate, nici
deofiinţime (Ibidem, vv. 7—9). Creat sau născut din nimic de Tatăl, Lo­
gosul şi celelalte ipostaze trinitare sînt neunite şi au o slavă nease­
mănătoare (Thaiia, vv. 16—17). Dacă Fiul nu există altfel decît prin vo­
inţa Tatălui şi dacă toate celelalte nume care i se dau ca : duh, putere,
înţelepciune, slavă a lui Dumnezeu, adevăr, chip, Logos, strălucire, lu­
mină sînt simple reflecţii sau deducţii ( èrcivotat ) (Ibidem, vv. 25—27), e
clar că Hristos nu e Dumnezeu. E uşor de bănuit ce s-ar fi întîmplat
dacă arianismul ar fi reuşit să dăltuiască creştinismul după chipul său,
adică după un Hristos simplu om, fără nici o legătură fiinţială cu Dum­
nezeu, ci circulînd cu o serie de nume-atribute, deducţii ale minţii
umane : creştinismul ar fi ajuns o simplă sectă iudaică sau gnostică şi
ar fi dispărut după un timp. Dacă nu s-a întîmplat aşa, este pentru ca
simţul viu al adevărului predicat de Sfinţii Apostoli şi preluat de
 SC R IITO R I D IN E G IP T di

generaţiile următoare şi mai ales viziunea şi forţa misionară apostolică

a Sfinţilor Părinţi din secolele IV şi V au dus o luptă neîntreruptă con­
tra arianismului şi a derivatelor sale, impunînd o viziune istorico-so-
teriologică de teandrie, adică de întrupare a lui Dumnezeu în om, îm­
potriva viziunii filoniene şi neoplatonice antropoteiste sau antro-
poteozare, adică de ridicare a unui om la rangul de divinitate.
S-ar putea vorbi de o adevărată luptă de epopee a Ortodoxiei con­
tra arianismului, care infectase aproape întreaga creştinătate, ce, după
cuvîntul lui Ieronim, «suspina şi se mira că devenise ariană» (Dialog
contra Laciierienilor 19, P.L. 23, 172 C). Dacă Constantin cel Mare a
prezidat sinodul I ecumenic de la Niceea (325) şi a exilat pe Arie, deşi
după trei ani l-a rechemat din exil, în schimb împăraţii Constanţiu şi
Valens au sprijinit în tot chipul arianismul, au exilat episcopi ortodocşi
şi au provocat o confuzie de nedescris în viaţa şi activitatea Bisericii.
Numeroase sinoade ţinute la Roma (341), Antiohia (341), Sardica (343),
Sirmium (351), Arles (353), Milano (355), Sirmium (357), Seleucia şi Ari-
minium (359), în care greutatea o avea numai Eusebiu al Nicomidiei,
devenit între timp arhiepiscop al Capitalei (Bizanţul), au frămîntat şi
confruntat în felurite chipuri doctrina ariană cu cea niceeană şi au în­
chegat cîteodată formule de credinţă derizorii — din care cuvîntul «ho-
moousios» era sistematic înlăturat şi înlocuit cu paleative eretice.
Aceste sinoade, adesea din ordinul împăratului Constanţiu, au deportat
numeroşi episcopi, în frunte cu Sf. Atanasie (exilat de cinci -ori), Libe-
rius al Romei, Sf. Ilarie de Pictavium etc. Sub împăratul Valens a fost
exilat pentru puţin timp episcopul Bretanion ai Tomisului. După moartea
lui Constanţiu (361) şi revenirea Sf. Atanasie la Alexandria, a început o
fază de reconcilieri iniţiată prin sinodul de la Alexandria (362) care
cerea episcopilor (despre care nu se mai ştie sigur care erau ortodocşi
şi care erau arieni) să accepte sinodul de la Niceea şi să respingă aria­
nismul. Lucrul era destul de complicat atît pentru episcopii suspectaţi
de arianism, cît şi pentru autoritatea bisericească ortodoxă, întrucît
arianismului se împărţise în trei direcţii sau ş c o li: anomeii, care susţi­
neau că între Tatăl şi Fiul nu era nici o asemănare, învăţătură predicată
de Arie şi mai ales de Eunomius ; homeenii sau homeii, care proclamau
o simplă asemănare generală între persoanele trinitare, poziţie de cen­
tru reprezentată de Acaciu al Cezareei, spre 355, episcopul got Ulfila
6 — Patrologie
82 PA TR O LO G IE

e tc .; homoousienii, care admiteau o asemănare de substanţă între per­

soanele trinitare, poziţia cea mai apropiată de ortodoxie reprezentată
de Eusebiu al Nicomidiei, Asterius Sofistul, Theogon de Niceea etc.
Erau aşa numiţii semi-arieni — pe care unii ortodocşi i-au primit în
rîndurile lo r ; ei înşişi se lăsau prinşi în această confuzie, dîndu-se drept
ortodocşi şi provocînd o confuzie şi o reţea infinită de intrigi şi ma­
nevre ca într-o luptă navală de mari proporţii (Sf. Vasile cel Mare, De­
spre Simţul Duh, 30). Dacă totuşi această situaţie a putut fi depăşită,
este graţie luptei neîncetate duse de Sf. Părinţi ortodocşi, în frunte cu
marele Atanasie, «atletul lui Hristos», iar după moartea lui, în 373, de
marii capadocieni: Sfinţii Vasile al Cezareei, Grigorie de Nazianz şi
Grigorie de Nyssa, care au scris întinse tratate antiariene, adevărate
monumente de gîndire teologică şi de sfîntă evlavie pentru viaţa creş­
tină. Victoria Ortodoxiei asupra arianismului a fost definitivă la sinodul
II ecumenic de la Constantinopol (381), unde concluziile teologiei ca-
padociene s-au impus pentru totdeauna.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : H. G. Opitz, Athanasius’ W erke III, 1, 1—3 (Urkunde 1); 12—13 (Ur­

kunde 6) ; Teodoret, Istoria bis., I, 5, 1—4, G C S 19, 25—27 j ed, Parmentier} Sf.
Epifanie, Con/ra ereziilor 69, 6, G C S 37, 156— 157 ed. Holl. G. Bardy, Recherches
sur Lucien d'Antioche, Paris 1936, p. 216—278} Sf. Atanasie, Despre sinoade 16, P.G.
26, 709. Sf. Epifanie, Contra ereziilor 69, 7--8, G C S 37, 157— 159 ed. Holl. Sf.
Ilarie, De Trinitate, 4, 12—13; 6, 5—6, P.L. 10, 104—107, 160— 161. G. Bardy, La
Thalie d’Arius, în Revue de Philologie, de Littérature et d'Histoire anciennes, 53
(1917), 211—233.
T r a d u c e r i : Ger/nană ; A. Seider, BKV2, 51 (1926). Engleză: E. R. Hardy,
Christology oi the later Fathers (LCC, 3), London şi Philadelphia, 1954, 329—331.
Franceză : Adh. d’Alès, Le dogme de Nicèe, Paris, 1926, 57—58.
. S t u d i i : P. Sneellma, Der Aulgang des arianischen Streites, Helsingfors, 1904,
79 ş,u. R. Arnou, Arius et la doctrine des relations trinitaircs, Gregor, 14 (1933), 269
—272. E. Boularand, L'hèrèsie d'Arius et la «/o/» de Nicèe, Paris, 1972. M. Richard,
Saint Athanase et la psychologie du Christ selon ics ariens, în Mélanges de Science
Religieuse IV (1947), 5—54. Kannengiesser, Où et quand Arius composa-t-il la Tha­
lie ? în Mélanges. J. Quasten, I, 1970, 346—351. H. I. Marrou, L'arianisme comme
phenomène alexandrin, în C.R.I., 1973, 533—542. M. Simonetti, La eresi ariana, nel
IV secoio, Roma, 1975. M. Meslin, Les arţens d'Occident, 335—440, Paris, 1967. J.
Quasten, Patrology, III, 7— 13. B. Altaner—A. Stuiber, Patrologie, 8-e, Auflage, 1978,
270, 602—603. Arianism şi Arius, în O.D.CCh., 83—84, 87, Paris, Hristou, Patrologia
greacă I (Introducere), 195. '
 SC R IIT O R I Î)IN E G IP T 83

75

SFlNTUL ALEXANDRU
(250—328)

Dacă în timpul primului sinod ecumenic de la Niceea (325), Sf.

Alexandru era foarte bătrîn, el se născuse, probabil, în jurul anului
250. Ajuns episcop la 312 sau 313, după Achillas (Socrate, Istoria bis.,
I, 5, P.G. 67, 41 A), Alexandru a condus un «timp Biserica Egiptului în
pace şi linişte. Dar, spre 320, apare criza ariană, provocată de Arie,
unul din preoţii săi, dialectician abil, care, împotriva lui Alexandru,
susţinea neunitatea Sfintei Treimi, căci, dacă Tatăl a născut pe Fiul,
urmează că acesta are un început şi că deci a fost un timp cînd Fiul
nu exista. în consecinţă, Fiul are existenţa din nimic (Ibidem, P.G. 67,
41 B). Concepţia lui Arie s-a întins, a căpătat, progresiv, din ce în ce
mai mulţi aderenţi, mai ales graţie propagandei în scris pe care i-o fă­
cea Eusebiu al Nicomidiei, care avea multă trecere fiind episcop al ora­
şului de reşedinţă imperială. Cum incendiul ereziei s-a întins repede
peste tot Egiptul, Libia, Tebaida superioară şi celelalte provincii şi ora­
şe, Alexandru a convocat un sinod din circa 100 de episcopi egipteni
şi libieni, în care a caterisit pe Arie şi pe partizanii acestuia, după care
a întocmit în numele acestui sinod o enciclică pe care a trimis-o tu­
turor Bisericilor. Din această foarte importantă epistolă a lui Alexandru,
păstrată la istoricul Socrate (Istoria bisericească I, 6, P.G. 67, 44 A—
52 A), aflăm că autorul considera pe Arie şi partizanii lui drept duş­
mani ai lui Hristos, apostaţi şi înainte mergători ai lui Antichrist. Ale­
xandru dă şi numele membrilor acestei prime grupe de a rie n i: Arie,
Achillas, Aithales, Carpones, alt Arie, Sarmates, Euzonis, Lucius, Iu-
lianus, Menas, Helladius, Gaius, Secundus şi Theonas (Ibidem, 45 AB).
Caterisiţi, aceştia au fost primiţi de Eusebiu al Nicomidiei, unde în­
cearcă să «amestece minciuna cu adevărul şi nelegiuirea cu evlavia,
dar nu vor putea, căci adevărul biruie şi nu este nici o comuniune între
lumină şi întuneric şi nici înţelegere între Hristos şi Beliar» [Ibidem,
48 A). Alexandru e îndurerat de pierderea acestor oameni, care învă­
ţaseră cîndva cele ale Bisericii, dar acum le-au părăsit. Asemenea ca­
84 p a t r o l o g ie

meleonilor, arienii s-au schimbat şi sînt mai răi decît oricare alţi ere­
tici, pentru că, trădători şi apostaţi, au atacat pe Hristos însuşi (Ibidem,
49 BC). Această enciclică a fost primită variat, dar a făcut şi mulţi di­
zidenţi prin îndîrjirea şi mai mare a primilor arieni, îndeosebi a lui
Eusebiu al Nicomidiei, devenit puternic la curtea imperială şi scriind
scrisori de propagandă în toate părţile, inclusiv lui Alexandru, îndem-
nîndu-1 să reprimească pe Arie în comuniune, dar scriind şi altora sa
nu accepte favorabil enciclica arhiepiscopului Alexandriei. Astfel tul­
burările creşteau nu numai între întîistătătorii Bisericilor, ci şi între
mulţimile de credincioşi, împărţiţi acum în două. Cu arienii s-au ames­
tecat şi melitienii, al căror episcop Meletios fusese caterisit pentru ca
se lepădase de Hristos şi sacrificase zeilor în timpul persecuţiei lui
Diocleţian. Pe deasupra, Meletie calomniase pe Acjileas şi Alexandru,
episcopii Alexandriei (Ibidem, 52 C—53 AB), şi era de acord cu Arie
să insulte pe episcopul titulat al capitalei Egiptului.
Prevenit de aceste neînţelegeri şi sfîşieri între creştinii egipteni,
Constantin cel Mare trimite pe episcopul Hossiu al Cordobei din Spa­
nia cu o scrisoare către Alexandru şi Arie, în care după ce deplînge
dihonia dintre aceştia şi împărţirea poporului în două, adică ruperea
lui din armonia unui singur trup, «consideră cearta lor drept o poli­
loghie» (Ibidem, 7, 56 C), incapabilă de vreun bine, ci bună numai să
pună «prea sfîntul popor» în stare de sfîşiere şi blestem, oamenii ne-
înţelegînd nimic din problema în discuţie. Disputa între Arie şi Alexan­
dru ar fi ca o controversă pentru lucruri mici între filosofi, care, deşi
sînt de acord în ideea lor principală, uneori se pot separa în declara­
ţiile parţiale. Cu toate că ei se deosebesc în virtutea ştiinţei, ei sînt de
acord în unitatea Corpus-ului (Ibidem, 57 AB). Elementele certei celor
doi sînt de natură populară, neînţelegeri de copii mai degrabă decît
de lucruri de nivelul preoţilor şi al înţelepţilor. «Să ne depărtăm de
bună voie de ispitele diavolului». Şi împăratul îndeamnă stăruitor pe
cei doi să păstreze comuniunea, întrucît ei au aceeaşi credinţă. «în ma­
terie de Providenţă divină, voi să aveţi o singură credinţă, o sin­
gură înţelegere şi un singur tratat cu Dumnezeu». Fără să constrîngă
pe cei doi, Constantin susţine că seriozitatea unirii lor poate fi păstrată
în toată puritatea, deşi pot subzista unele foarte mici deosebiri între
ei «pentru ca noi nu voim toţi acelaşi lucru în toate» (Ibidem, 57 D).
 SC R IITO R I D IN E G IP T 85

Amănuntele certei să fie examinate cu atenţie, dar deosebirile de pă­

reri să fie reţinute în taină de fiecare ; cei doi să se întoarcă la prie­
tenia şi harul lor, purificîndu-şi sufletele, recunoscîndu-se pe ei înşişi
şi redînd întregului popor propria sa afecţiune. împăratul cere celor
d o i: «Redaţi-mi zile liniştite şi nopţi fără grijă, ca să am plăcerea lu­
minii curate şi să mi se păstreze pentru viitor bucuria liniştită a vieţii.
Altfel va fi nevoie să suspin şi să mă acopăr în întregime de lacrimi
şi să nu mai trăiesc mîngîiat restul vieţii» (îbidem, 57, D, 60 AB).
Această scrisoare abilă şi binevoitoare, care îndemna la înţele­
gere, iertare şi prietenie pe Alexandru şi Arie, de dragul liniştii po­
porului, şi al împăratului însuşi, n-a avut efectul dorit de Constantin
cel Mare. Scopul bisericesc, dar mai ales politic, al scrisorii e clar : uni­
tatea conducătorilor Bisericii garantează unitatea imperiului, fără care
împăratul nu mai are zile şi nopţi liniştite, ci lacrimi. Compararea neîn­
ţelegerii dintre Alexandru şi Arie cu disputa dintre filosofi, care, deşi
nu se înţeleg totdeauna asupra unor detalii, dar sînt de acord asupra
esenţialului doctrinei lor, poate proveni din colaborarea unui consilier
şi filosof al curţii imperiale, dar mai ales din partea lui Eusebiu al Ni-
comidiei, care voia să ajute pe Arie sa reintre în comuniune cu Alexan­
dru, care-1 caterisise. Dar cum intervenţia imperială n-a reuşit, Constan­
tin a convocat sinodul de la Niceea (325), format din 318 Sfinţi Părinţi,
pe care Socrate îl descrie printr-un larg pasaj citat din cartea a IlI-a a
«Vieţii Iui Constantin», operă a lui Eusebiu al Cezareei Palestinei. Si­
nodul prezidat de împărat a anatematizat pe Arie şi pe partizanii l u i :
Eusebiu al Nicomidiei, Teognis al Niceei, Maris al Calcedonului, The-
onas al Marmaricei şi Secundus al Ptolemaidei, care n-au voit să sem­
neze hotărîrea homoousios, adică susţinerea deofiinţimii Fiului cu Ta­
tăl. Odată cu osîndirea acestora la exil, au fost înfierate şi operele
scrise ale lui Arie, în frunte cu Thalia, poruncindu-se ca ele să fie arse
şi interzicîndu-se oricui de a le citi sau transmite altora sub ameninţa­
rea cu pedeapsa capitală (Socrate, Istoria bisericească, I, 8, P.G. 67, 68
C—69 A ,• Sozomen, Istoria bisericească, I, 21, P.G. 67, 921 AB, 924 AB).
Această severitate susţinută şi de sinod şi de împărat e reluată şi sub­
liniată de Constantin şi în două scrisori ale sale adresate episcopilor,
poporului şi Bisericii (Socrate, op. cit., I, 9, P.G. 67, 88 BC—93 AB). Este
interesant că atît Socrate cît şi Sozomen vorbesc repetat do seriozitatea
86 FA TR O LO G IE

lucrărilor de la Niceea, unde problemele principale : raporturile Persoa­

nelor trinitare- în controversa dintre Alexandru şi Arie, schisma mele-
tiană şi data serbării Paştilor au fost cercetate cu acribie şi atenţie, în­
deosebi formula «Fiul este deoiiinţă cu Tatăl». Cei doi istorici reacţio­
nau împotriva unui episcop macedonian Sabinus din Heracleea Traciei,
care considera pe membrii sinodului de la Niceea, drept nişte oameni
simpli şi ignoranţi, aluzie la prezenţa lui Pafnutie, Spiridon şi alţii... La
Niceea au fost, desigur, şi oameni simpli, ca cei menţionaţi, dar au fost
acolo şi oameni învăţaţi, dialecticieni consemnaţi, care au discutat mai
ales formula «Homoousios». Uneori cei simpli, foşti martiri, au biruit pe
dialecticieni, care, după aceea s-au calmat (Socrate, op. cit., I, 8, P.G.
67, 64 AB). Dintre ortodocşi făceau parte Hossiu al Cordobei, Eusebiu
al Cezareei, Eustaţiu şi, în fruntea tuturor, Alexandru, care osîndise
odată pe Arie şi pe partizanii lui la Alexandria şi care nu acceptase îm­
păcarea cu Arie, lucru care l-a adus Ia sinodul de la Niceea. Scrisoa­
rea sinodului I ecumenic de la Niceea, adresată Bisericii din Alexan­
dria, după sfirşitul lucrărilor, apreciază pe episcopul Alexandru drept
«preacinstitul domn şi coliturghisitor frate al nostru... care a fost pre­
zent ca autor şi participant la cele ce s-au petrecut... Bucurîndu-vă
pentru fericita reuşită a evenimentelor, adică pentru împăcarea comună
a tuturor şi pentru eradicarea oricărei erezii, să primiţi cu mai mare
cinste şi cu mai deplină dragoste pe colegul (coliturghisitorul) şi epis:
copul vostru Alexandru pentru bucuria pe care ne-a procurat-o pre­
zenţa sa şi pentru atîta efort depus la o vîrstă atît de înaintată, pentru
ca să fie pace şi la voi. Rugaţi-vă şi pentru noi toţi, pentru ca cele ho-
tărîte bine să rămînă ferme prin atotputernicul Dumnezeu şi prin Dom­
nul nostru Iisus Hristos cu Sfîntul Duh, Căruia i se cuvine mărirea în
veci. Amin» (Socrate, op. c it, I, 9, P.G. 67, 81 BC, 84 AB). Ce contri­
buţie precisă va fi adus episcopul Alexandru la Niceea, nu ştim — căci
protocoalele sinodului s-au pierdut, dar e sigur că el şi-a susţinut ho-
tărîrea de la sinodul local din Alexandria (318), adică anatematizarea-
caterisirea lui Arie. Ezitarea de care vorbeşte Sozomen că ar fi avut-o
Alexandru la Sinodul din Alexandria, înainte de osîndirea ereziarhului
(Sozomen, Istoria bisericească, I, 15, PG. 67, 905 BC) nu va mai fi
 SC R IITO R I DIN E G IP T 87

ropetat-o aici. Aceasta cu atît mai mult cu cit avea ca însoţitor pe

diaconul Atanasie, pe care Alexandru îl cinstea şi care combatea cu
fermitate pe dialecticieni (Socrate, op. cit., I, 8, P.G. 67, 64 A).

1. OPERA

Ştim de la Sf. Epifaniu (Contra ereziilor 69, 4), că exista o co­

lecţie epistolară a Sf. Alexandru, cuprinzînd 70 de scrisori, din care
nu s-au păstrat decît două, foarte interesante şi importante pentru cu­
noaşterea genezei ereziei ariene, istoricul Socrate menţionează că atît
Arie cit şi Alexandru îşi constituiseră colecţii de scrisori proprii, cu
care să-şi apere fiecare doctrina sa proprie. Arienii, propriu-zis, euno-
mienii şi macedonienii, se folosesc de epistolele lui Arie (Istoria bi­
sericească, I, 6, P.G. 67, 93BC).
a) Prima din aceste scrisori păstrată de istoricii Socrate (Istoria
bisericească, I, 6) şi Ghelasiu de Cizic (Istoria sinodului de la Niceea,
2, 3) cu formula de adresare : «Iubiţilor şi prea cinstiţilor coliturghisi-
tori ai Bisericii universale de pretutindeni», descrie apariţia arianis_-
mului, primii partizani ai lui Arie, în frunte cu Eusebiu al Nicomidiei,
şi manevrele scrisorilor acestuia, elemente interesante de doctrină ere­
tică de care va fi vorba mai departe, şi pe care le-am expus şi în ca­
pitolul despre Arie, ţinerea unui sinod cu circa 100 de episcopi din
Egipt şi Libia, sinod care a anatematizat pe Arie şi partizanii lui. Această
scrisoare sau enciclică a fost găsită între operele Sf. Atanasie în gre­
ceşte, sub titlu l: Caterisirea lui Arie şi a partizanilor lui, text precedat
de o scrisoare a Sf. Alexandru care cerea clerului din Alexandria şi
Mareotis să semneze enciclica de mai sus. Această enciclică e de ex­
cepţională importanţă istorică şi doctrinară.
b) A doua scrisoare, păstrată de Teodoret de Cyr (Istoria biseri­
cească, If 4), adresată episcopului Alexandru al Bizanţului (sau al Tesa-
lonicului), e un avertisment către episcopii din afara Egiptului cu pri­
vire la cazul lui Arie şi al partizanilor lui pătrunşi în eparhiile lor. Se
critică aspru doctrina ariană despre Hristos pe care-1 tratează ca evreii
şi păgînii, adică tăgăduindu-i dumnezeirea şi socotindu-1 om ca toţi
88 PA TR O LO G IE

oamenii. Arie deţine doctrina sa de la Lucian de Antiohia şi Pavel de

Samosata. Alexandru admite că Arie a fost sprijinit de trei episcopi din
Siria.
c) O omilie păstrată în traducere coptă şi siriacă şi intitulată :
Despre suflet şi trup şi despre pătimirea Domnului, se ocupă cu rela­
ţiile dintre trup şi suflet şi cu caracterul necesar şi roadele pătimirii
Domnului. Deşi influenţată de omilia Despre Paşti a lui Meliton de Sar-
des, lucrarea pare a fi autentică (W. Schneemelcher). Un Panegiric în
versiune coptă, editat de H. Hyvernat este o falsificare tardivă.
2. DOCTRINA

Doctrina Sfîntului Alexandru, atit cît o putem cunoaşte din cele

două Scrisori ale sale şi din prima parte a Simbolului de credinţă de
la Niceea, în forma care ni s-a păstrat la Socrate, priveşte îndeosebi
Persoana lui Hristos în raporturile ei cu Persoana Tatălui. Această doc­
trină este o «dogmă apostolică pentru care murim», zice Alexandru,
formulă pe care o va repeta şi Sf. Vasile cel Mare în legătură cu for­
mula Despre Sfîntul Duh. Doctrina trinitaro-hristologică a lui Alexandru
are o importanţă deosebită, prin aceea că ea a fost prinsă în formula
«homoousios» de la Niceea, pe care Biserica o păstrează şi o respectă
şi astăzi. Pentru mai multă claritate şi înţelegere a contribuţiei Sf. Ale­
xandru la învăţătura ortodoxă, vom prezenta mai întîi doctrina lui
Arie, aşa cum o cunoaşte autorul direct de la Arie şi de la partizanii
acestuia — deşi noi am expus această doctrină şi în capitolul precedent
consacrat lui Arie —, după care urmează combaterea de către însuşi
Sf. Alexandru a informaţiilor iui Arie şi după care transcriem partea
I-a a Simbolului de credinţă de la Niceea, cu condamnarea ereziar-
hului, în final redînd unele reflecţii ale sinodului de la Niceea (325)
asupra termenului «homoousios» == «deofiinţă». E un material util pe
care-1 vor folosi şi adînci Sfinţii Atanasie cel Mare şi marii capado-
cieni.
Doctrina lui Arie. După ce enumera pe cei 13 episcopi şi diaconi
arieni, menţionaţi mai sus, autorul notează că aceşti oameni inven­
tează, în afara Scripturii, lucruri ca acestea : «Dumnezeu n-a fost tot­
deauna tată, ci a fost o vreme cînd El nu era tată. Logosul lui Dum­
nezeu n-a fost totdeauna, ci El a provenit (fost) din nimic. Dumnezeu,
 SC R IITO R I D IN E G IP T 89

Cel care este, a făcut din nimic pe Cel ce nu era. De aceea, a fost o
vreme cînd Acesta nu exista. Căci Fiul este o făptură şi o creatură,
El nu e nici Logosul asemenea Tatălui după fiinţă, nici Logosul ade­
vărat după natura Tatălui, nici adevărata înţelepciune a Acestuia. El
este una din creaturi şi făpturi. El e numit abuziv Logos şi înţelepciune,
întrucît şi El există prin Logosul propriu lui Dumnezeu şi prin în ţe­
lepciunea cea din Dumnezeu, prin care Dumnezeu a făcut toate şi pe
El. De aceea Fiul este schimbător şi alterabil după fire, ca toate cele
raţionale. El, Logosul, este străin şi separat de fiinţa lui Dumnezeu.
Tatăl este (invizibil) şi inexprimabil pentru Fiul. Căci Fiul nu cunoaşte
desăvîrşit şi exact pe Tatăl, nici nu-L poate vedea desăvîrşit. Fiul nu
ştie cum este fiinţa Tatălui. El a fost creat pentru noi, pentru ca Dum­
nezeu să ne zidească prin El ca printr-un instrument. El n-ar fi existat
dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creeze. Cineva a întrebat pe arieni
dacă Logosul lui Dumnezeu poate să se schimbe, ca diavolul, la care
cei întrebaţi nu s-au temut să răspundă: «Da, poate!» El este natură
schimbătoare, întrucît a fost născut şi e, deci, schimbător» (Socrate,
Istoria bisericească, I, 6, P.G. 67, 45 BC—48 A).
Acest text, ceva mai clar şi mai complet decît cel al Thaliei lui
Arie, are meritul de a fi precizat şi sistematizat ideile ereziarhului.
Acesta tăgăduieşte dumnezeirea Logosului sau a Fiului pentru raţiunea
că naşterea Acestuia nu poate fi decît posterioară existenţei Tatălui,
intrînd deci în categoria fiinţelor create şi apoi pentru că nu exista nici
o legătură de fiinţă sau de creatură între cei doi. Sub influenţa neopla­
tonismului, care era predat oficial în Universitatea păgînă de la A le­
xandria — faimosul Mouseion —, Arie încearcă să combine noţiunea
de Logos — (intermediar între Dumnezeu şi lume) — cu noţiunea de
Fiu, dar acest Fiu e numai noţional, sau prin deducţie numit Logos.
«Fiul e numit Logos şi Fiu după har». E o confuzie poate greşită, poate
voită de Arie, ca să facă din Fiul-Logos o simplă creatură. Arie împru­
mută de la Origen monopolul cosmologic al Logosului şi nu ţine seama
de funcţia soteriologică a Fiului, pe care Biserica o primise din Tradiţie
şi Sfînta Scriptură, înlocuind conceptul Logos cu conceptul Fiu, ca prin­
cipiu central al gîndirii creştine (T. E. Pollard, Logos arici Son, in Ori­
gen, Arius and Aihanasius, în S.P. col. II, Part. II, edit. by K. Alland
and F. L. Cross, 1957, 285—287).
90 PATH OLOGIE

Ce răspunde Sf. Alexandru afirmaţiilor lui Arie şi ale partizanilor

lui ? In primul rînd,, spusele arienilor sînt «invenţii din afara Sfintei
Scripturi», lucru confirmat şi de Arie, care citează ca izvoare ale gîiir
dirii sale, «pe înţelepţi», nu Sfînta Scriptură. Şi Sf. Alexandru continuă :
«Cine, ascultînd pe Ioan zicîn d : «La început era Logosul (C uvîntuh)
(1, 1), nu condamnă pe cei care spun că «Era o vreme cînd (Logosul)
nu exista» ? Sau auzind în Evanghelie expresia : «Fiul-Unul-născut»
(Ioan 1, 3) şi expresia : «prin care toate s-au făcut» (Ioan 1, 8), nu
va urî pe c e i. care susţin că «Fiul este una din creaturi» ? Cum poate
fi El egal cu cele ce au luat fiinţă prin El ? Sau cum poate fi El «Unul-
născut», dacă după părerea acelora (a arienilor), El e pus în rînd cu
toate celelalte creaturi ? Cum ar putea fi El din nimic cînd Tatăl spune :
«Cuvînt (Logos) bun a dat inima mea» (Ps. 44, 1) şi: «Din pîntece,
înainte de luceafăr te-am născut» (Ps. 109, 3). Sau cum este ne-
asemeni fiinţei Tatălui, Acela care este chipul desăvîrşit şi strălucirea
Tatălui şi care spune : «Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl*
(Ioan 14, 9) ? Dacă Fiul este Logosul şi înţelepciunea lui Dumnezeu,
cum era o vreme cînd Acesta nu era ? Ca şi cînd ai spune că Dum­
nezeu a fost lipsit de Raţiune şi de înţelepciune. Cum este schimbător
şi divers Acela care Însuşi zice : «£iz sînt în Tatăl şi Tatăl este în Mine»
(Ioan 10, 38) ş i : «Eu şi Tatăl una sîntem» (Ioan 10, 30) ? Iar prin "pro­
fetul : «Vedeţi-Mă că Eu sînt şi nu Mă schimb» (Mal. 3( 6) ? Ci­
neva ar putea raporta cuvîntul acesta la Tatăl, totuşi ar fi mai potrivit
să-l acceptăm ca fiind spus despre Logos, pentru că şi după ce s-a
făcut om nu s-a schimbat, ci, după spusa Apostolului, «Iisus Hristos
ieri şi azi, Acelaşi în veac> (Evr. 13, 8). Ce a îndemnat pe (arieni) să
spună că (Logosul) a fost creat pentru noi, deşi Pavel scrie că «Pentru
El sînt toate şi prin El sînt toate» (Evr. 2, 10) ? Despre blasfemia ace­
lora (a arienilor) că Fiul nu cunoaşte desăvîrşit pe Tatăl, nu trebuie
să ne mirăm. De îndată ce au făcut război lui Hristos ei dispreţuiesc
cuvintele Domnului Iis u s : «Cum Mă cunoaşte Tatăl, aşa şi Eu
cunosc pe Tatăl» (Ioan 10, 15). Evident, dacă Tatăl cunoaşte pe Fiul
numai în parte, e clar că şi Fiul cunoaşte pe Tatăl tot numai în parte.
Daca însă nefiind îngăduit să spunem astfel, Tatăl cunoaşte desăvîrşit
pe Fiul, e clar că după cum Tatăl cunoaşte pe Logosul Său, tot aşa
 SC R IITO R I D IN E G IP T 91

şi Logosul cunoaşte pe Tatăl Său, al cărui Logos este. Spunînd acestea

şi deschizînd Sfintele Scripturi, adesea i-am doborît (pe arieni)» (So-
erate, Istoria bisericeasca, I. 6, P.G. 67, 48 BC—49 AB). ' • '/>
Avem aici primele texte ariene mai mult sau mai puţin sistema­
tizate şi prima lor reacţie oficială a Bisericii faţă de ele. Nu ştim ’în
ce măsură textul reacţiei ortodoxe este sau poate fi opera Sf. Atanasie,
cum s-a sugerat (T. E. Pollard, op. cit., p. 284) întrucît acesta era atunci
secretarul episcopului Alexandriei. Dar lucrul e foarte verosimil. Me­
ritul principal al Sf. Alexandru este că a susţinut pe de o parte iden­
titatea de fiinţă dintre Tatăl şi Fiul-Logosul, exprimată în formula si­
nodală «homoousios» = «deofiinţă», iar pe de altă parte existenţa- ca
ipostază distinctă a Fiului-Logosului, împotriva părerii lui Arie, care
declara că Logosul era doar un atribut al lui Dumnezeu, fără existenţă
ipostatică. Calificativele ariene, nu reale, ci strict noţionale sau raţio­
nale de «Logos» şi «înţelepciune», date Fiului prin har, nu puteau face
din Acesta un Creator al Cosmosului, ci erau doar garnituri de filo-
sofie gnostică, pentru a se acorda oarecare cinste lui Hristos. Arie cu­
noştea părerea lui Origen despre Logosul-Fiu, ca mijlocitor între Dum^
nezeu şi Cosmos, Logos-Fiu co-etern cu Tatăl şi subordonat Acestuia,
dar ereziarhul a negat identitatea dintre Logos şi Fiu : el a deipostaziat
Logosul, a redus conceptul de naştere veşnică la o apariţie precosmică,
a făcut din Fiu o creatură şi a interpretat conceptul de subordonare
în sensul de posterioritate şi inferioritate a fiinţei (T. E. Pollard, op.
cit., 284, 286). Nu este exclus ca Arie să se fi lăsat influenţat de lu­
crarea Contra creştinilor a lui Porfiriu, scrisă în a doua jumătate a
secolului Iii, şi în care Hristos, Apostolii şi creştinismul sînt batjoco­
riţi printr-o critică oarbă. Iisus e prezentat ca o figura legendară in­
ventată de Apostoli, în realitate El nefiind decît un simplu om Tchi-
nuit şi omorît pe cruce (P. de Labriolle, La réaction païenne — Étude
sur la polémique antichrétienne du I-er au Vl-e siècles, Paris, 1934,
capitolul Le néoplatonicien Porphyre, 223—296). împăratul Constantin
cel Mare însuşi consideră pe arieni drept «porfirieni», apreciind pe
Porfiriu ca «duşman al evlaviei» prin scrierile sale contra religiei'creş­
tine şi condamnîndu-le să dispară din circulaţie (Scrisoare către epis-
copi şi popor, la Socrate, op. cit., I, 9, P.G. 67, 88 BC). Un alt .merit
02 PATH OLOGIE

al Sf. Alexandru este de a fi stăruit prin texte revelate că Logosul

este Fiul lui Dumnezeu, nu prin adopţie, ci prin natura Sa divină, cum
o dovedeşte superioritatea Sa excepţională faţă de toate creaturile pe
care le-a adus la existenţă. Cuvintele psalm istului: «Domnul Mi-a
spus : «Tu eşti Fiul Meu» (Ps. 2, 7) arată că nu există alt Fiu afară de
El. Este o filiaţie naturală din Tatăl, nu una obţinută prin compor­
tarea sa atentă, ori prin exercitarea şi sporul de virtute, ci însuşită
ca proprietate naturală. De aceea, Fiul — Unul-Născut — Movo’fev'ij';
al Tatălui posedă o filiaţie indefectibilă, în comparaţie cu adopţia pre­
gătită prin probitatea vieţii celui sau celor în cauză şi prin harul lui
Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om luînd trup din Maria, care,
pentru acest lucru, a fost numită Maica lui Dumnezeu, Theotokos. Prin
întruparea Sa (P.G. 67, 49 A), Logosul nu este numai «natura una-năs­
cută care mijloceşte» între Dumnezeu şi crearea lumii, ci şi Mîntuito-
rul acestei lumi, atribut pe care Arie nu-1 dă nicăieri Logosului. Astfel
Fiul-Logosul este nu numai creator, ci şi Mîntuitor (J. Quasten, Pa-
trology, III, 19). Dărîmînd elucubraţiile gnostice ale lui Arie, prin texte
fundamentale bine alese, din cei mai adînci gînditori ai Sfintei Scrip­
turi (Psalmistul şi Sfinţii loan şi Pavel), Sf. Alexandru rotunjeşte o teo­
logie hristologică şi soteriologică, de care Sinodul I ecumenic (325) va
ţine seama.
Acest sinod formulează prima parte a simbolului de credinţă ast­
fel : «Credem într-un singur Dumnezeu, Tată atotputernic, făcător al
tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-un Domn Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, născut din Tatăl (ca) Unul-Născut, adică din fiinţa Ta­
tălui, Dumnezeu din Dumnezeu şi lumină din lumină, Dumnezeu ade­
vărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de-o fiinţă (homoousios)
cu Tatăl, prin carele toate s-au făcut, cele din cer şi cele de pe pă-
mînt. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire, s-a po-
gorît, s-a întrupat şi s-a făcut om, a pătimit şi a înviat a treia zi, s-a
înălţat la ceruri, va veni să judece viii şi morţii. (Credem) şi în Duhul
Sfînt». «Cît despre cei ce spun că «era o vreme cînd Fiul nu era» şi
că «El nu era înainte de a fi fost născut», şi că «A fost făcut din
nimic», ori afirmă că Fiul lui Dumnezeu e din altă ipostasă sau fiinţă
(ousie), sau creat ori schimbător, pe aceştia Sfînta Biserică Universală
 SCR IITO R I D IN E G IP T 93

(catolică) şi apostolică îi anatematizează» (Socrate, Istoria bis., I, 8 :

Despre sinodul ţinut la Niceea Bitiniei şi despre expunerea de acolo a
credinţei, P.G. 67, 68 AB). Acest text, reprodus încă o dată ca simbol,
spre a fi explicat (Ibidem, P.G. 67, 72 C—73 A), nu coincide cu ver­
siunea simbolului transmis de Eusebiu al Cezareei, în Scrisoarea adre­
sată de acesta credincioşilor din eparhia sa (Ibidem, P.G. 67, 69 CD—
72 AB). Simbolul transmis de Eusebiu nu cuprinde termenul fundamen­
tal «homoousios», al Sinodului, întrucît el, zice istoricul, ar fi fost adău­
gat de însuşi împăratul Constantin, care a cerut membrilor participanţi
să admită simbolul cu acest adaus şi să semneze. Eusebiu ţine să se
scuze, faţă de credincioşii săi că a semnat formula simbolului cuprin-
zînd cuvîntul «homoousios» şi care nu plăcea tuturor. Termenul «ho­
moousios» care exprima «deofiinţimea» Fiului cu Tatăl n-a fost cerut
de împărat, ci de majoritatea sinodalilor, lucru pe care Constantin l-a
aprobat şi apoi l-a impus. Versiunea transmisă de Socrate, care e cea
mai scurtă, care cuprinde termenul «homoousios» = «deofiinţă», care
redă cîteva formule din teoria negativistă a lui Arie şi anatematizează
pe arieni, este, foarte probabil, cea mai apropiată de originalul simbo­
lului de la Niceea.
Ce însemna «deofiinţimea» Fiului cu Tatăl pentru arieni şi mai
ales pentru ortodocşi, în frunte cu Sf. Alexandru, Hossiu de Cordova, Sf.
Atanasie, Eusebiu al Cezareei-Palestinei şi ceilalţi membri ai Sinodu­
lui de la Niceea ? Sinodul ne informează că, înaintea acceptării formu­
lei şi după aceea, s-a desfăşurat o largă cercetare prin întrebări şi răs­
punsuri asupra a două expresii : «din fiinţa Tatălui» şi «deofiinţă cu
Tatăl» (P.G. 67, 73 B). Cinci episcopi simpatizanţi arieni n-au vrut să
semneze simbolul de credinţă care afirma «deofiinţimea» Fiului cu Ta­
tăl : Eusebiu, episcopul Nicomidiei, Teognis al Niceei, Maris al Cal-
cedonului, Theonas al Marmaricei şi Secundus al Ptolemaidei. Aceştia
criticau formula «homoousios» = «Fiul deofiinţă cu Tatăl», fiindcă a-
ceasta ar desemna «ceva din altul, sau ca o parte, ori ca o curgere,
sau ca o excrescenţă; prin «excrescenţă» se înţelegea că Fiul era ca
un lăstar din rădăcină ; ca o «curgere», însemna că El este asemenea
copiilor ieşiţi din părinţi ,• prin «o parte din altul», adică se asemănau
cu bulgărul de aur, din care se pot face două sau trei vase de aur.
94 ÎPÂTROLOGÎE

Fiul nu este nimic din acestea» (Socrate, Istoria bisericească, 8r P.G.

67, 68 C—69 A). Eusebiu al Cezareei relatează că însuşi împăratul
Constantin cel Mare «a filosoîat» asupra formulei «homoousios», lămu­
rind că nu poate fi interpretată după afecţiunile corporale şi că Fiul
nu există nici prin împărţire, nici prin amputare din Tatăl, pentru că
natura nematerială, intelectuală şi necorporală nu poate admite o afec­
ţiune corporală. Asemenea lucruri trebuiesc înţelese prin raţiuni di­
vine şi de negrăit (Socrate, op. cit., I, 8, P.G. 67, 72 BC). Cei doi ter­
meni sau formule «din fiinţa (ousia)» şi «deofiinţa», au fost cercetaţi
cu multă severitate, continuă Eusebiu, şi s-a ajuns la concluzia că for­
mula «din fiinţa» Tatălui, înseamnă că Fiul e din Tatăl, nu e o parte
a Tatălui. Acest sens era de acord cu înţelesul învăţăturii evlavioase
că Fiul este din Tatăl, nu o parte a fiinţei (ousiei) Acestuia. Interpre­
tarea aceasta a dus şi la acceptarea termenului «homoousios» «deofi-
inţă», termen necesar pentru menţinerea păcii, dar şi pentru a nu ieşi
din dreapta înţelegere.
' ' S-a acceptat, de asemenea, formula «născut şi nu făcut», întrucît
«făcut» era un cuvînt comun, folosit pentru toate celelalte creaturi, fă­
cute prin Fiul, cu care Acesta n-avea nimic comun. De aceea, Fiul nu
e o creatură asemenea celor făcute de El, ci este dintr-o fiinţă-sub-
stanţă (ousie) cu mult superioară făpturilor, pe care, după învăţătura
dumnezeiască, a născut-o T a tă l; iar felul acestei naşteri este de negrăit
şi de neînţeles pentru o natură creată. Formula «Fiul este deofiinţă
cu Tatăl» a fost mult examinată şi a fost înţeleasă, nu în mod trupesc,
nici într-un chip apropiat de acela al fiinţelor vii, nici prin împărţirea
fiinţei, nici prin amputare, ori prin schimbarea fiinţei şi puterii Tatălui.
Natura nenăscută a Tatălui este străină de toate acestea. A fi «deofi­
inţă cu Tatăl», repetă sinodul — după relatarea lui Eusebiu-—, arată
că Fiul lui Dumnezeu nu are nici o asemănare cu creaturile, ci se
aseamănă în exclusivitate cu Tatăl din care s-a născut şi nu este din
altăripostasă sau fiinţă, ci din Tatăl. «Am aflat că şi unii episcopi şi
scriitori vechi culţi şi vestiţi s-au folosit de termenul «homoousios»,
cînd discutau despre dumnezeirea Tatălui şi a Fiului» (Socrate, Istoria
bisericească, I, 8, P.G. 67, 73 BC, 76 AB). Aluzie la Origen, Dionisie al
Alexandriei şi alţii.
 S C R IITO R I DIN E G IP T 05

Fără a fi un mare scriitor, Sfîntul Alexandru are meritul de a fi

luat, cel dintîi, poziţie împotriva lui Arie şi a primei generaţii de arieni,
de a ne fi transmis primele texte ale ereziarliului, de a fi provocat''ţi­
nerea primului sinod ecumenic la Niceea (325) unde, împreună cu Sf.
Atanasie şi alţii a precizat şi a apărat ferm credinţa ortodoxă şi care,
prin formula «Fiul este deofiinţă cu Tatăl» («homoousios»), esté, îm­
preună cu alţii, ctitorul teologiei ortodoxe trinitare şi hristologice. Bi­
serica Ortodoxă îl prăznuieşte <la 29 mai, iar cea coptă la 22 aprilie.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 18, 547—572—604. Socrate, Istoria bisericească, I, 5—9,

P.G., 67, 41A —9GA. Sozom en,'Istoria bisericească, I, 15—25, P.G.- 67, 904—929. H.
G. .Opitz, Athanasius’ W erke III, 1, 19—20 (Urkunde 14). Ibidem, 111,1, 6— 11 (Ur­
kunde 4). Angelo Mai, N ova Patrum Bibliotheca, Roma, 1844, 529—539. .
S t u d i i : H. Opitz, Die Zeitiolge des arianischen Streites von den Anfängen
bis zum Jahre 328, ZNW 33 (1934), 131— 159. G. Bardy, Sa/nf Alexandre a-t-il connu
la Thalie d’A riuş? RSR 6 (1926), 527—532. T. E. Pollard, Logos and Son in Origen,
Arius and Athanasius, S.P. II (TV 64), Berlin, 1957, 282—287. W. Schneemelcher, Ser
Sermo «De anima et corpore», ein W erk Alexanders von Alexandrien ? Festschrift
für G. Dehn, Neukirchen, 1957, 119—143. J. Quasten, Patrology, III, 13— 19. B. Alta-
ner-A. Stuiber, Patrologie, 269. tAlexander St., ODCCh, 33. E. Belloni, Aleşsandro
e Ario. Un esempio di conllitto ira iade e ideologie. Documento della prima con­
troversia ariana, Milano, 1974.

76

SFlNTUL ATANASIE CEL MARE

295—373

-Sfîntul Atanasie a fost una din cele mai puternice personalităţi

ale Bisericii şi gîndirii patristice din secolul IV, o «columnă a Bise­
ricii», pe care contemporanii au preţuit-o mult şi căreia Ortodoxia îi
datorează atîta. El a crezut profund în formula credinţei de la Niceea
pe care a discutat-o, a propovăduit-o, a întărit-o şi a apărat-o cu un
curaj excepţional în faţa arienilor, a împăraţilor şi a păgînilor, punînd
în joc, nu o dată, propria-i sa viaţă. Iubit cu căldură de prieteni şi
credincioşii săi, dar urît de moarte de către duşmanii săi, între care
s-au numărat, nu o dată, şi împăraţi, discreditat şi insultat în sinoade,
96 PA TR O LO G IE

urmărit de însăşi poliţia imperială, izgonit din scaunul episcopal în

cinci exiluri însumînd circa 17 din cei 45 de ani ai pontificatului său,
acuzat tot timpul de o ticăloşie sau de o crimă, contra unui cleric, con­
tra împăratului, sau contra oraşului Alexandria, ori învinuit că ar fi
încălcat cutare rînduială sau regulă de administraţie bisericească,
Sfîntul Atanasie a rezistat ca o stîncă în faţa uraganelor, neclintit şi
impermeabil la tranzacţii, intimidări sau ameninţări. ^Dacă Sfîntul Ale­
xandru era un diplomat, Sfîntul Atanasie este mai ales un episcop şi
un teolog, identificat întru totul cu credinţa, învăţătura şi viaţa Bise­
ricii.! S-au reluat, nu o dată, atît de către contemporanii săi, cît şi de
către critica modernă, severitatea, duritatea şi intransigenţa Sfîntului
Atanasie. Aceste aşa-ziso «defecte» erau, în cazul autorului nostru, arme
fireşti de apărare <ale credinţei ortodoxe şi ale autorităţii Bisericii.
Fără Sfîntul Atanasie, creştinismul ar fi avut ca Dumnezeu pe un Ial-
dabaot sau un demon elenistic, iar Biserica s-ar fi pulverizat într-o in­
finitate de conventicule gnostice, ori anexe ale curţii imperiale.
Cine a fost Sfîntul Atanasie ? Figura lui se poate desprinde din
patru serii de documente : 1) Opera sa scrisă, cuprinzînd în bună mă­
sură descrieri ale evenimentelor propriei sale vieţi, în care a inserat
aproape totdeauna documente sau rezumate de documente oficiale.
Opere în mare parte apologetice, scrierile Sf. Atanasie nu sînt totdeauna
de obiectivitate ireproşabilă, iar documentele oficiale cuprinse în ele
nu reflectă nici ele o garanţie de adevăr indiscutabil, ceea ce ne in­
vită la o lectură şi la o interpretare precaute. 2) Documente provenind
de la adversarii Sfîntului Atanasie : scriitori arieni, episcopi sau îm­
păraţi ca Eusebiu al Nicomidiei, Filostorgiu, hotărîrile sinoadelor for­
mate din episcopi arieni, semiarieni şi anomei sau din prieteni ai aces­
tora, scrisori sau decizii imperiale ale lui Constantin cel Mare, Constan-
ţiu, Iulian Apostatul şi Valens, în fine decizii ale autorităţilor civile
luate în numele sau din ordinul îm păraţilor; în aceste documente, Sfîn­
tul Atanasie e prezentat ca un stricător al ordinii şi al păcii în Egipl,
ca un ambiţios şi dezechilibrat. 3) Documente provenind de la prietenii
şi admiratorii Sfîntului Atanasie, ca Sfinţii Epifanie şi Grigorie de Na-
zianz, exprimă, pe lîngă lucruri reale, referitoare mai ales la evlavia
şi spiritualitatea autorului nostru, şi exagerări inutile. 4) Relatări ale
istoricilor din secolul V : Rufin, Socrate şi Sozomen, relatări care, deşi
 SC R IITO R I D IN E G IP T 97

provin din trierea unor scrieri din sec. IV referitoare la Sf. Atanasie,
dispun de ceva mai multă perspectivă istorică, spirit critic şi obiecti­
vitate. Un model de grija pentru obiectivitate ne-o oferă analiza cri­
tică pe care o face istoricul Socrate in prologul cărţii a Il-a a Istoriei
sale bisericeşti relevînd cum în ediţia primă a cărţilor 1 şi 2 ale acestei
Istorii s-a înşelat urmînd de aproape Istoria lui Rufin şi cum, acum,
prezintă o a doua ediţie, după ce a cercetat cu atenţie scrierile proprii
ale Sf. Atanasie, în mare măsură autobiografice, inclusiv unele scrisori
imperiale (Socrate, Istoria bis., II, 1, P.G. 67, 4, 184 D—185 ABC).
Dacă după un elogiu coptic, Sf. Atanasie, în momentul urcării sale
pe tronul episcopal al Alexandriei, în 8 iunie 328, avea 33 de ani, u r­
mează că el se născuse în 295. Ca loc de naştere, Alexandria a avut
rol hotărîtor asupra viitorului teolog şi episcop. Nu ştim nimic despre
părinţii săi, anume dacă erau de origine greacă sau egipteană, creş­
tini sau păgîni, oameni simpli sau de rang nobil. în sec. IV d.Hr., era
greu de făcut o distincţie între greci şi egipteni în populaţia Alexan­
driei/Num ele Athanasios indică o origine sigur greacă, cel puţin dinspre
partea tatălui, dar faptul că Sf. Atanasie predică şi în coptă poate în­
semna că în familie se vorbeau deopotrivă greaca şi copta. Amănuntul
că în copilăria sa, autorul nostru frecventa biserica, de unde reţinuse
ritualul esenţial al tainei botezului, sugerează că părinţii erau, probabil,
creştini care-şi duceau fiul la sfintele slujbe.^]
Nu avem date precise asupra studiilor (numite azi) elementare şi
secundare ale copilului şi tînărului Atanasie. Dar, jca şi în cazul lui
Origen şi al altor autori patristici, Sf. Atanasie a primit, probabil, prima
instruire în cunoştinţele elementare şi în evlavie, chiar în cadrul fa­
miliei, cum se va întîmpla şi cu Părinţii capadocieni. O legendă rela­
tată de Rufin povesteşte cum copilul Atanasie a fost văzut de episcopul
Alexandru, într-o duminică, la o oarecare distanţă de biserică, jucînd
cu alţi copii taina botezului catehumenilor, el conducînd ceremonia
cu rol de episcop. Chemaţi şi cercetaţi cu atenţie de către episcop şi
anturajul lui şi constatîndu-se seriozitatea desăvîrşită cu care copiii
şi-au interpretat rolurile, s-a hotărît să nu se mai repete botezul asupra
celor botezaţi de acest sobor. Atanasie şi cei ce făcuseră pe preoţii şi
diaconii fură daţi Bisericii să fie hrăniţi şi crescuţi, evident cu asen­
timentul părinţilor. La puţin timp după această întîmplare, precizează
7 — Patrologie
98 FA TR O LO G IE

Rufin, Atanasie şi-a isprăvit instrucţia elementară integrală şi pe cea

secundară în chip suficient, după care părinţii îl încredinţează epis­
copului Alexandru, care îl hrăneşte pe Atanasie în templu, ca pe un
alt Samuil, şi-l alege să poarte după el efodul sacerdotal (Rufin, Istoria
bisericească, 14). Dacă istorioara cu jocul copiilor de-a botezul pe ma­
lul mării, deşi cu fond real, are multe înflorituri, trecerea lui Atanasie
prin şcoala secundară (cu grammaticus) unde el a învăţat artele libe­
rale — deşi poate nu complet — este un fapt real, care i-a deschis gus­
tul reflecţiei şi al problemelor înalte. Nu există dovezi că Atanasie ar
fi frecventat Universitatea păgînă (Mouseionul) a Alexandriei, deşi,
în sine, lucrul nu e exclus. Lucru sigur este că Atanasie era, prin lec­
tură şi prin contact direct, la curent cu cultura greco-egipteană, cum
o arată întinsele sale cunoştinţe de mitologie şi filosofie, împotriva su­
gestiei Sf. Grigorie Teologul că autorul nostru ar fi cercetat puţine lu­
cruri din ciclul studiilor profane, ca să nu pară ignorant în lucruri pe
care avea să le dispreţuiască şi să nu fie sub nivelul adversarilor pă-
gîni. In realitate, operele, mai ales cele de tinereţe, ale Sfîntului Ata­
nasie, cuprind aluzii, idei, fapte şi chiar citate din autorii eleni. Cu un
respect aproape evlavios faţă de Platon, autorul nostru se miră că un
filosof ca el — vestit prin concepţia sa despre Dumnezeu — mergînd
cu Socrate spre Pireu, a adorat statuia zeiţei Artemis (Cuvînt contra
grecilor, 9, P.G. 25, 24 AB). Autorul nostru cunoaşte originile civiliza­
ţiei, aşa cum o cercetau şi o înţelegeau grecii. El ştie că fenicienii au
inventat alfabetul, Homer a creat poezia eroică, Zenon eleatul dialec­
tica, Corax siracuzanul retorica, Aristeu stupii de albine, Triptoiem
semănatul griului, Lycurg spartanul şi Solon atenianul legile, Palamede
reunirea literelor în silabe şi cuvinte, numerele, măsurile şi greutăţile,
iar alţii au născocit alte invenţii (op. cit., P.G. 25, 37 C). Se pare ca
Sf. Atanasie a făcut şi studii juridice, cum reiese din diferite pasaje
ale operei sale. Intr-un cuvînt, cultura profană a autorului nostru este
polivalentă : filosofie, poezie, istorie, artă în toate sensurile, abilităţi
retorice şi raţionale, toate îi sînt familiare. Apologia sa către Constan-
ţiu. e construită după planul unui discurs al lui Demostene. Spirit suplu,
dialectician abil şi admirator al înţelepciunii filosofilor atenieni, Sf.
 SCfcÍITÓRÍ DIM E G Í^ T

Atanasie e, In ansamblu, sinteză a culturii greco-egiptene şi a credin­

ţei şi vieţii creştine. E un compus de minte şi limpezime greacă şi de
energie egipteană.
Dar Sf. Atanasie şi-a făcut o largă şi profundă cultură creştină,
frecventînd înalta Şcoală catehetică din Alexandria, unde învaţă să cu­
noască şi să interpreteze Sfintele Scripturi, inclusiv celelalte discipline
din programa analitică prezentată de Sf. Grigorie Taumaturgul în Cu-
vlntuî de mulţumire către Origen. Toate operele Sf. Atanasie sînt
pline de citate biblice. Studiul Sfintei Scripturi l-a dus la schimbarea
vieţii, căci după aprecierea Sf. Grigorie Teologul, contemporanul său
mai tînăr, Sfîntul Atanasie, «cercetînd ca nimeni altul întreg Vechiul
Testament şi întreg Noul Testament, se îmbogăţeşte în învăţătură, dar
şi în strălucirea v ie ţii; el împleteşte amîndouă acestea într-un lanţ cu
adevărat de aur, care nu poate fi împletit de mulţi. El a făcut din viaţă
o călăuză spre învăţătură, iar din învăţătură şi contemplare o pe­
cete a vieţii. începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu, ca un
prim leagăn. Iar înţelepciunea, care depăşeşte teama şi se ridică pînă
la iubire, ne face prieteni şi fii ai lui Dumnezeu în loc de robi» (Sf.
Grigorie de Nazianz (Teologul), Cuvînt în cinstea marelui Atanasie,
episcopul Alexandriei, 6, P.G. 35, 1088 C). Ideea de învăţătură era in­
disolubil legată de virtute, căci învăţătura implică drumul spre desă-
vîrşire, spre deosebire de filosofía timpului care nu obliga pe filosofi
să şi facă ceea ce spuneau. Sfîntul Atanasie însuşi precizează că pe
lîngă cercetarea şi cunoaşterea Sfintelor Scripturi «e nevoie şi de o
viaţă frumoasă, de un suflet pur şi de virtutea cea după Hristos» (De­
spre întruparea Logosului, 57, P.G. 25, 196 C).
Cultura creştină a Sfîntului Atanasie nu s-a alimentat numai din
cursurile audiate la Şcoala catehetică, ci şi din bogata lectură a lu­
crărilor teologiei anterioare lui, mai ales din frecventarea operelor ma­
rilor alexandrini, înaintaşii săi. El citează Păstorul lui Herma, pe care-1
considera inspirat, pe Dionisie, Teognost şi mai ales pe Origen, de gre­
şelile căruia se va feri. Sfîntul Atanasie evocă cu căldură pe foştii săi
d ascăli: «Iar eu am învăţat de la dascăli inspiraţi prin lectura Sfin­
telor Scripturi, dascăli care au fost şi martiri pentru dumnezeirea lui
Hristos» (Despre întruparea Logosului, 56, P.G. 25, 196 A). Nu ştim
dacă dascălii «inspiraţi» şi «martiri» menţionaţi aici sînt cei pe care
100 FA TR O LO G IE

Sfîntul Atanasie i-a audiat personal la Şcoala catehetică, sau e vorba

în general de autori martiri, ale căror cărţi au fost citite în întregime
sau parţial de autorul nostru. în primul caz ar fi vorba de Petru, episcop
de Alexandria şi conducătorul şcolii, şi foarte probabil de Phileas, epis­
cop de Thmuis, vestit prin îni'ăţătura sa, coleg de închisoare şi moarte
cu Petru, sub împăratul Maximin. în cazul al doilea, la cei enumeraţi
se adaugă şi alte minţi luminate, în frunte cu Origen.
în anul 320, Sfîntul Atanasie împlinea 6 ani de lectorat şi fu hi­
rotonit diacon şi făcut secretar al episcopului Alexandru. Avea 25 de
ani. Nu cunoaştem precis rolul Sf. Atanasie în perioada primelor agitaţii
ariene, dar se pare că el a pus la curent pe episcopul Alexandru cu
pericolul arian, iar în Sinodul de la Niceea (325), el a combătut «cu
putere» pe Arie, Eusebiu al Nicomidiei, Teognis al Niceei şi Mares al
Calcedonului, care nu acceptau formula «homoousios» propusă de Sinod.
Pentru valoarea sa personală, Sfîntul Atanasie era «în foarte mare cin­
ste» pe lîngă episcopul său Alexandru, ceea ce a stîrnit invidie împo­
triva lui (Socrate, Istoria bisericească, I, 8, P.G 67, 64 A). Sf. Gri-
gorie de Nazianz socoteşte că Sf. Atanasie a avut la Niceea rolul de
«mare trîmbiţă a adevărului», iar între sinodalii niceeni, deşi nu făcea
încă parte din tagma episcopilor, era, totuşi, aşezat în frunte, căci se
cinstea în el o superioritate cu nimic mai prejos decît treapta arhi­
erească (Cuvlnt de cinstire marelui Atanasie, 13, 14, P.G. 35, col. 1096
BC).
Episcopul Alexandru muri la 17 aprilie 328, iar la 8 iunie acelaşi
an, adică la mai puţin de două luni, Atanasie fu hirotonit episcop
de Alexandria, nu fără oarecare greutăţi urzite de arieni şi meletiani,
care răspîndiseră zvonul că după moartea episcopului anterior, doar
puţini aducîndu-şi aminte de Atanasie, acesta a fost hirotonit pe as­
cuns de vreo 6—7 episcopi, lucru pe care adversarii d-au scris şi îm­
păraţilor. în realitate, precizează Atanasie, tot poporul, ca un singur
suflet şi ca un singur corp, l-au cerut pe el ca episcop şi l-au aclamat
zile şi nopţi întregi, calificîndu-1 ca om cinstit, creştin evlavios, ascet,
adevărat episcop. Ca martori stau toată cetatea şi întreaga eparhie
(Apologie contra arienilor, 6, P.G. 25, 257 D—260 A).
Prima grijă a lui Atanasie a fost să aducă pacea în eparhia lui.
Intre 329 şi 332, el făcu vizite canonice în Tebaida, Pentapole şi în
 SC R IITO R I DIN E G IP T 101

alte parti, vizite cu răsunet şi care-i creară un prestigiu necontestat.

Credincioşii şi episcopii ortodocşi se grupară şi mai mult în jurul lui.
într-una din aceste vizite, el văzu pe vestitul Pahomie în mînăstirea
lui de obşte. îşi făcu prieteni din călugării care-1 vor ajuta.
încep apoi luptele cu schismaticii şi ereticii, adică cu meletienii'
şi cu arienii, lupte ce vor dura aproape toată viaţa, provocîndu-i cinci
exiluri, care-i vor consuma 17 din cei 45 de ani ai pontificatului său
(328—373). Datorită intrigilor şi calomniilor ariene, Atanasie fu con­
vocat de împăratul Constantin cel Mare lîngă Nicomidia, spre a-i cere
să reprimească pe Arie în Biserică, lucru pe care episcopul Alexandriei
l-a refuzat. Sub povara şi a altor acuzaţii — ca uciderea unui oarecare
Arsenie, neparticiparea la un sinod de la Cezareea Palestinei, atitudinea
sa socotită orgolioasă etc. — un sinod arian ţinut la Tyr, în 335, a
condamnat pe Atanasie, cu concursul prefectului Philogrius, la depu­
nerea din treaptă. Ca urmare, din porunca împăratului Constantin el
fu exilat în 7 noiembrie 335, la Treveri în Galia. Timp de doi ani cît
a stat aici, Atanasie a cunoscut multe persoane din lumea bisericească
şi politică a Apusului, în frunte cu împăratul Constantin cel Tînăr, fiul
lui Constantin cel Mare. Acesta din urmă, murind în 337, Atanasie se
putu întoarce la Alexandria, întărit cu o scrisoare din partea lui Con­
stantin cel Tînăr, în care, apărînd memoria părintelui său Constantin
cel Mare, susţinea că acesta (nu a exilat, ci) a trimis pe virtuosul A ta­
nasie în Galia, ca să-l scape de cruzimea adversarilor săi sîngeroşi de
la Alexandria şi că tot marele împărat hotărîse şi întoarcerea episco­
pului în eparhia lui, dar că decesul acestui împărat, survenit între timp,
nu i-a permis să-şi execute hotărîrea, lucru ce l-a îndemnat acum pe
el, pe Constantin cel Tînăr, să-l săvîrşească în locul tatălui său.
Alexandria e plină de admiraţie pentru persoana lui Atanasie (So-
crate, Istoria bisericească, II, 3, P.G. 67, 189 ABC).
în timpul primului exil, partida ariană, numită şi a eusebienilor
la Alexandria s-a întărit şi, la sosirea lui Atanasie, au avut loc tulbu­
rări, ceea ce a determinat pe arieni ca, într-un sinod ţinut la Antiohia
în 339, să depună din nou pe episcopul alexandrin, pe care l-au înlo­
cuit întîi printr-un preot excomunicat, Pislus şi, apoi prin faimosul Gri-
gorie, instalat cu forţa — mânu militari — în scaunul Bisericii alexan­
drine. Nu se pot relata aici toate ticăloşiile săvîrşite acum do noul ic-
102 PA TH O LO G IE

rarh : tulburări, ucideri, confiscări, profanări etc. Atanasie s-a salvat

prin fugă, ajungînd, în al doilea exil, la Roma. Aici, un sinod ţinut în
341, sub papa Iuliu I, a examinat cazul exilatului şi l-a găsit ortodox
şi nevinovat. Un alt sinod ţinut la Sardica (Sofia de astăzi), în 343, în
urma înţelegerii dintre împăraţii Constans şi Constanţiu, sinod la care
au participat aproape 80 de episcopi occidentali, în frunte cu Hossiu
de Cordoba şi aproape tot atîţia orientali, a reexaminat situaţia epis­
copului din Alexandria şi i-a proclamat ortodoxia şi nevinovăţia. Ata­
nasie era şi el prezent. Orientalii nu voiseră să se întîlnească cu oc­
cidentalii, ci plecară din Sardica la Philipopolis. Occidentalii care se
adunaseră într-o mică basilică, probabil Sf. Sofia (L. W. Barnard, The
Site of the Council of Sardica, Studia Patristica, XVII, Part one, 1982,
9—13) au judecat, repetăm, cazul lui Atanasie şi, cu ajutorul unor
documente originale, l-au absolvit de orice vină, reconfirmîndu-1 ca sin­
gurul episcop canonic al Alexandriei. Atanasie a petrecut Paştile anu­
lui 344 la Naissus (Niş) şi pe cel al anului 345 la Aquileea, neputînd
să se întoarcă la Alexandria înainte de moartea intrusului Grigorie
şi înainte ca împăratul Constans să nu ameninţe pe Constanţiu, împă­
ratul de Răsărit, că, dacă nu recheamă pe Atanasie din exil, va veni
el personal cu acesta la Alexandria şi va izgoni pe adversarii săi (So-
crate, Istoria bisericească, II, 22, 23, P.G. 67, 245 B—248 AB). S-au păs­
trat fragmente din cele trei scrisori ale împăratului Constanţiu către
Atanasie, în care acesta e invitat să vină să viziteze pe împărat şi apoi
să-şi reia episcopia sa. Aceste scrisori primite de Atanasie la Aquileea
respiră teama ierarhului alexandrin faţă de Constanţiu, dar mai ales
viclenia acestuia care nu se sfieşte să vorbească de blîndeţea şi pre­
ţuirea lui faţă de Atanasie şi de faptul că el, Constanţiu, ar fi rugat
pe fratele său Constans să îngăduie episcopului alexandrin să se în­
toarcă acasă (Socrate, Istoria bisericcască, II, 23, P.G.. 67, 248 C—249
ABC). Atanasie plecă, vizită pe Constanţiu la Antiohia (27 august,
346), ajunse la Ierusalim unde se lămuri şi se împrieteni cu episcopul
Maxim, cu care intră în comuniune ; hirotoni episcopi şi preoţi în dru­
mul său spre Alexandria, iar aici primirea i-a fost un triumf, căci po­
porul se revărsa în faţa lui, ca un adevărat fluviu, ca Nilul cu valu­
rile de aur, cum ar zice poetul. Mulţimea striga şi dansa înaintea lui,
 SC R IITO R I D IN E G IP T 103

sc întindeau covoare frumos colorate şi se răspîndeau parfumuri. Ale­

xandria era într-un entuziasm de nedescris (Sf. Grigorie de Nazianz, Cu-
vînt în cinstea marelui Atanasie, 29, P.G. 35, col. 1116 BC—1117 A).
Aşa s-a încheiat exilul al doilea al marelui Atanasie. Dar reche­
marea acestuia nu fusese opera unui sinod al orientalilor, care refu­
zau să recunoască sinoadele de ia Roma (341) şi Sardica (343) şi nu
admiteau decît pe cel de la Tyr, care condamnase pe Atanasie.
în anii de după al doilea exil, evlavia vieţii religioase sporea, nu­
meroase persoane de ambele sexe şi de toate vîrstele luau drumul mî-
năstirii şi al deşertului, o pace adincă domnea în Biserică, mila creş­
tină se revărsa fără margini, episcopii îşi scriau unii altora, toţi lui
Atanasie şi Atanasie tuturor ,• afluenţa credincioşilor la biserică era
considerabilă, călugării deşertului deveniseră colaboratorii episcopului.
Dar, prin moartea împăratului Constans, în 350, Constanţiu devine stă-
pîn peste tot imperiul, iar arienii îşi reiau uneltirile şi, prin două si-
noade ţinute unul la Arelate (Arles) în 353 şi altul la Mediolanum în
355, Atanasie e din nou condamnat şi în locul lui e instalat cu forţa
un nou intrus, George de Capadocia. Atanasie ia pentru a treia oară
drumul exilului, de data aceasta retrăgîndu-se printre călugării pustiu­
lui egiptean. în cei şase ani cît a sălăşluit în pustiu, marele episcop a
compus numeroase opere, în frunte cu Apologia către Constantin, A p o ­
logia pentru fuga sa. Scrisoare către monahi, Istoria arienilor către mo­
nahi, poate şi Apologia contra arienilor, toate aceste lucrări încărcate
de documente sinodale oficiale, imperiale şi personale ale lui Atanasie
şi ale altor reprezentanţi de scaune ai spiritualităţii secolului IV, ca
papi, episcopi etc. Nu e exclus ca autorul nostru să fi elaborat şi alte
opere. Atanasie se bucură în pustiu de simpatia episcopilor şi a mo­
nahilor egipteni şi chiar a unor episcopi orientali, ca cei din Palestina,
Isauria, Frigia, Cipru şi Asia. Prin Aedesius şi Frumenţiu, el face mi­
siune şi înfiinţează un episcopat în Abisinia. Departe de Alexandria,
Atanasie rămîne conducător de suflete, administrator, scriitor veşnic
treaz şi nu se lasă surprins de nimic.
Situaţia lui Atanasie se schimbă îndată după moartea lui Constan­
ţiu, în 361, cînd împăratul Iulian, succesorul lui Constanţiu, recheamă
pe toţi episcopii exilaţi. Intrusul episcop George de Capadocia fiind
ucis în decembrie acelaşi an, Atanasie putu să reintre în Alexandria la
104 PATH OLOGIE

22 februarie 362. La sinodul din acelaşi an, Atanasie urmărea să eli­

mine disensiunile dintre semi-arieni şi ortodocşi, ceea ce nu plăcu
lui Iulian, care nu dorea înţelegerea şi pacea între creştini, ci zîzania.
In consecinţă, un decret imperial exila a patra oară pe Atanasie, ca
«tulburător al liniştii şi duşman al zeilor». Plecînd în acest exil, A ta­
nasie îşi păstra speranţa întreagă. Era la 13 octombrie 362. «Un nor
uşor», ar fi zis el către prietenii săi, în momentul despărţirii. Lucrul
s-a adeverit, căci Iulian murind la 26 iunie 363, Iovian, un prefect or­
todox, rechemă pe Atanasie din exil, îi ceru şi mărturisirea de credinţă
şi-l invită să-şi ia postul în primire. Atanasie plecă la Antiohia, să vadă
pe Iovian, care respinse o propunere a arienilor de a numi în locul
lui Atanasie pe un oarecare Lucius. El intră în Alexandria la 14 sau
20 februarie 364, terminînd al patrulea exil care durase 15 luni şi 22
de zile.
Urmă al cincilea exil în curînd, căci în februarie 364, deci la puţin
timp înainte sau după sosirea episcopului, Iovian murind într-un acci­
dent pe drumul spre Constantinopol, urmaşul său Valens, care era arian
sau semi-arian şi căruia-i revenea partea de Răsărit a imperiului, exila
şi el pe Atanasie la 5 octombrie 365. Dar acest exil, petrecut într-o
mahala a Alexandriei, n-a durat decît patru luni, căci la 1 februarie
366, Atanasie fu reinstalat de autorităţi în biserica Sf. Dionisie din Ca­
pitală. Indulgenţa lui Valens s-a datorat, probabil, temerii de a nu pro­
voca o rebeliune, asemenea aceleia din 28 septembrie anul precedent
la Constantinopol, unde fusese proclamat împărat Procopie.
Bătrîneţea adia peste neînfricatul leu al Ortodoxiei. Ultimii şapte
ani ai lui Atanasis sînt tot alît de activi ca şi precedenţii. O activitate
de îndrumător şi sfătuitor al întregii creştinătăţi. A utoritatea lui e
uriaşă, prestigiul lui e fără margini in faţa tuturor. El zideşte biserici,
hirotoneşte episcopi şi preoţi, ori confirmă pe unii aleşi prin aclamaţie
de popor, ca în cazul fostului ofiţer Siderius, ţine sinoade unde com­
bate pe partizanii formulei de la Rimini, sau concepţia hristologică a
lui Apolinarie cel Tînăr, ori precizează prin trimişi ai săi un plan de
lucru cu Sf. Vasile cel Mare, referitor la împăcarea Bisericilor orientale,
sau limpezeşte diverse probleme de credinţă prin scrisori adresate lui
Epictet, Adelph şi mai ales lui Serapion de Thmuis, acestuia din urmă
prezentîndu-i o întreagă doctrină pnevmatologică. El nu condamnă pe
 SC R IITO R I D IN E G IP T 105

Marcel de Ancyra, fost fidel tovarăş de luptă contra arienilor. Con­

tactul permanent al Sf. Atanasie cu întreaga lume creştină a vremii
i-a creat o aureolă ecumenică, ce nu va trece niciodată.
Timpul, lupta, experienţa şi consumarea unei imense energii nu
au micşorat zelul şi forţa lui Atanasie, dar au imprimat un nou stil vieţii
lui sufleteşti. Caracterul său aspru şi agonis tic face, progresiv, loc unei
linişti maiestoase, unei indulgenţe adine înţelegătoare. Scrierile din a-
ceastă ultimă perioadă a vieţii sale poartă urmele profunde ale unei
păci, ale unei linişti de amurg. Lucrările arzătoare ale tinereţii şi ma­
turităţii, fac loc acum scrierilor biografice, tratatelor ascetice, comen­
tariilor biblice, omiliilor. In noaptea de 2 spre 3 mai 373, Domnul chema
la El să se odihnească pe acela care toată viaţa n-a avut o clipă de
odihnă. Cu puţin înainte de moarte, el desemnă ca urmaş la episcopat
pe fratele său Petru (G. Bardy, Saint Athanase (Les Saints), Paris, Le-
coffre—J. Gabalda, troisième édition, 1925? J. Quasten, Patroîogy III,
20— 21 ).
Viaţa Sfîntului Atanasie e importantă nu numai prin ea însăşi, ci
şi prin numeroasele documente oficiale menţionate mai sus, care de­
scriu această viaţă şi oglindesc atîtea conturări de erezii, sinoade, epis-
copi, împăraţi, dregători de stat, manifestări turbulente sau paşnice ale
credincioşilor, exilaţi ortodocşi etc. Sînt documente emanînd de la au­
torităţi oficiale şi persoane de mare prestigiu, piese de importanţă ex­
cepţională pentru cunoaşterea istoriei creştine pe perioada pontificatului
Sf. Atanasie (328—373), adică pe circa o jumătate de veac. Pătruns de
simţul datoriei şi al dreptei credinţe, dar mai ales de răspunderea deo­
sebită pentru Biserica sa egipteană şi pentru întreaga Biserică creş­
tină, pentru că ciuma ariană se întinsese cu timpul în tot imperiul şi
chiar dincolo de graniţele lui, Sf. Atanasie a adunat, a păstrat şi a
publicat cu grijă aceste documente, în cantitate masivă, mai ales în
lucrările sale antiariene cu caracter istoric ca Apologia contra arienilor,
Istoria arienilor către monahi etc. Dar, de circa cincizeci de ani încoace
se încearcă de către cercetători ca K. F. Hagel, T. Orlandi etc. şi, foar­
te recent, R. Klein, să se susţină că m ajoritatea acestor documente,
îndeosebi cuvîntările, nu sînt autentice, ci simple invenţii ale autorului
nostru şi deci fără nici o valoare istorică (R. Klein, Zur Glaubwürdigkeit
historischer Aussagen des Bischofs Athanasius von Alexandria über
106 PATH OLOGIE

die Reîigionspoîitik des Kaisers Constantius îl, în Studia Patristica,

XVII, 3, 1982, p. 996). Documentele prezentate ele Atanasie ar fi con­
trazise de alte documente contemporane. Se citează întîi dialogul din­
tre papa Liberius şi Constanţiu, dialog care ar fi înfăţişat diferit de
Atanasie şi de Teodor al Cirului şi apoi cel dintre Hossiu de Cordoba
şi acelaşi Constanţiu, sau reprezentantul acestuia, tratînd despre liber­
tate şi raporturile dintre stat şi Biserică, de data aceasta fără paralelă
documentară, dar cu concluzia imposibilităţii unui schimb de păreri aşa
de nerealist (op. cit., p. 996—1017). Consideraţiile acestor incongruenţe
dintre documentele atanasiene şi cele socotite neatanasiene, privitoare
la aceleaşi probleme sau persoane, sînt însă contradictorii şi în nici un
caz probatorii pentru ceea ce vor să demonstreze. Nimeni, în epoca
patristică, cu excepţia arienilor, n-a semnalat că Atanasie a inventat,
modificat sau falsificat documente în propriu-i interes. Spiritului critic
al contemporanilor săi nu i-ar fi scăpat asemenea maniere. Documen­
tele în chestiune aveau o largă circulaţie în secolele IV—V, ca parte
integrantă din opera atanasiană, ceea ce le punea la îndemîna tuturor,
inclusiv a împăratului Constanţiu şi a dregătorilor imperiului, care ar
fi putut lesne descoperi falsul. Sfîntul Atanasie nu era un gnostic sau
un ereziarh oarecare, ce şi-ar fi îngăduit asemenea îndeletniciri. Pe de
altă parte, criticii moderni nu ţin seama de psihologia şi ţinuta marilor
Părinţi ai Bisericii, care nu se sfiau să spună şi să susţină adevărul în
faţa oricui, inclusiv a împăraţilor, oricît de mari ar fi fost aceştia.
Hossiu de Cordoba şi papa Liberiu puteau, în aceeaşi problemă, să ţină
acelaşi limbaj ca Sf. Atanasie, dar şi unul mai nuanţat, mai diferit,
după stilul personalităţii lor, însă convingerea şi atitudinea lor de fond
erau aceleaşi cu ale marelui alexandrin.
Ceea ce caracterizează îndeosebi viaţa Sf. Atanasie au fost rapor­
turile sale cu arienii, cu împăratul Constanţiu şi cu poporul drept cre­
dincios, care formau Biserica lui. Toate aceste raporturi erau dominate
dp Biserică şi Ortodoxie.
Arie susţinea că firea M întuitorului era «creată», nu de esenţă dum­
nezeiască. Era o părere care, după Atanasie, călca în picioare tradiţia
Bisericii şi elimina credinţa creştină. O Biserică ce ar fi profesat o ase­
menea credinţă nu putea mîntui omul. Numai actul divin al întrupării
Logosului care ne uneşte cu Dumnezeu garantează mîntuirea. Nu o
 SC R IITO R I D IN E G IP T 107

«hristologie raţionaliştii şi relativistă», ca aceea în bună măsură a lui

Eusebiu al Cezareei, ci o hristologie bisericească înţelegea să apere şi
să cultive episcopul alexandrin. Era o hristologie care salva de la moar­
te şi ducea la comuniunea de viaţă cu Dumnezeu prin Sfintele Taine,
ca la Sf. Irineu (Hans von Campenhausen, Les Peres grccs, trad. par
O. Marnuch, 1965, 100—101).

OPERA

Sf. Atanasie a scris mult, dar nu ni s-a păstrat decît o parte din
operele sale. Fericitul Ieronim, în capitolul consacrat lui Atanasie (De
viris ilîastribus, 87) menţionează doar şapte titluri ale lucrărilor aces­
tuia, cu adaosul: «et multa alia quae enumerare longum est». Fotie
(Bibliotheca, cod. 32, 139, 140) nu redă nici el toate titlurile operelor
atanasiene, dar admiră limba acestor opere care e «limpede, necize­
lată, simplă şi totuşi puternică şi plină de sevă şi... originalitate minu­
nată» (Bibliotheca, cod. 140). Nu există un catalog precis şi definitiv
al tuturor lucrărilor Sf. Atanasie. Tabloul cu 36 titluri de opere
ridicat de X. Le Bachelet şi avînd şi data respectivă în dreptul fiecă­
ruia, nu mai este sigur, astăzi, în urma cercetărilor lui Nordberg, A.
Patterson şi Ch. Kannengiesser, care dezbat cu multă grijă cronologia
operelor atanasiene (Cf. Studia patristica, voi. XVII, Part Three). Aceste
opere s-au bucurat de o autoritate şi de un prestigiu deosebit. Impor­
tanţa lor dogmatică era aşa de mare, că ele au oferit material pentru
mai multe florilegii ca, de exemplu, cele de la sfîrşitul celor trei dia­
loguri ale lui Teodoret ai Cyrului (P.G. 82, col. 89—94, 177—182, 291—
296) şi citate adunate pe la anul 700 şi editate de Diekamp în Doctrina
Patrum de Incarnatione Verbi, Münster, 1907. Sf. Ioan Cassian, cunoaşte
operele Sf. Atanasie direct şi prin Sf. Chirii al Alexandriei, iar Fer.
Augustin prin unele traduceri latine, dar şi direct (B. Altaner, Augus­
tinus und Athanasius, în Kleine Schriften, Berlin, 1967, 261—268). Pres­
tigiul scrisului atanasian era aşa de frumos in ochii posterităţii, încît
stareţul Cosmas sfătuia pe Ioan Moschos : «Dacă găseşti ceva din scri­
erile Sf. Atanasie şi n-ai pe ce să copiezi, scrie pe hainele tale» (Ioan
Moschos, Pajiştea duhovnicească, 40, P.G. 87, 3, col. 2896)..
108 PA TR O LO G IE

Tradiţia manuscrisă a operelor Sf. Atanasie a suferit multe avata­

ruri. Destui eretici, luciferieni, apolinarişti şi nestorieni, pentru a-şi di­
fuza mai uşor şi mai cu succes erorile care falsificau unele texte ale
autorului nostru, i-au atribuit sau scrieri neautentice, schismatice şi ere­
tice, ori apocrife. O oarecare neglijenţă în formă şi lipsă de ordine în
aranjarea materialului, provocînd uneori pralixitate şi repetiţie, sînt
compensate de marea forţă a argumentelor şi demonstraţiilor sale, cum
şi de convingerea de nezdruncinat a credinţei şi vieţii sale spirituale.
Sînt opere de luptă la cel mai înalt nivel, nu de îngăimare meditativă.
Sfîntul Atanasie trăieşte totul, în, din şi prin Sinodul de la Niceea. Şi
Sinodul de la Niceea se reflectă cu tot ce are mai esenţial în lucrările
iui.
Scrierile Sf. Atanasie pot fi împărţite în apologetice, dogmático-
polemice, istorico-polemice, exegetice, ascetice şi corespondenţă.

Apologetice
Contra pâginilor şi Despre întruparea Logosului sint două părţi ale
unei singure lucrări, pe care Fer. Ieronim o prezintă numind-o Adver-
sus gentes duo îibri (De viris illustrihus, 87).
1) Prima lucrare combate păgînismul cu cultul, credinţele şi mi­
tologia sa. O cercetare atentă a naturii arată absurditatea şi imoralita­
tea politeismului. Se respinge cultul naturii şi panteismul. Natura ne-
fiind identică cu Dumnezeu, se conchide că singura religie rezonabilă
e monoteismul. Cunoaşterea lui Dumnezeu se poate realiza prin inter­
mediul sufletului care e înrudit cu Dumnezeu şi prin mijlocirea lumii
create. Tratatul are note comune cu apologiile sec. II, dar şi deose­
biri. Sf. Atanasie consideră scrierea Contra păgînilor ca premergătoare
scrierii Despre întruparea Logosului şi deci ca necesară, pentru că —
precizează el — «declarăm că va trebui să pornim combatînd mai întîi
ignoranţa necredincioşilor, pentru ca după ce minciunile vor fi fost res­
pinse, la urmă adevărul să strălucească prin el însuşi şi să fii şi tu,
omule, sigur că ai crezut adevărului şi cunoscînd pe I-Iristos nu ai fost
înşelat» (Contra paginilor, 1, P.G. 25, col. 5B). Citind cu atenţie cele
47 capitole ale acestei lucrări, constatăm că :
 SC R IITO R I D IN E G IP T 109

— Tratatul acesta e o replică la adresa unui început de renaştere

a spiritualităţii păgîne, după proclamarea creştinismului ca religie per­
misă. Existau păgini care încercau să ridice steagul păgînismului mu­
ribund. Cunoaştem elemente ale acestui fenomen prin Lactanţiu. Nu e
exclus ca Sf. Atanasie să fi cunoscut lucrarea lui Porfiriu, Contra creşti­
nilor. E sigur însă că Sf. Atanasie scrie tratatul său şi pentru raţiuni
locale. Păgînismul egiptean era unul din cele mai vechi şi mai bine or­
ganizat, cu clase sacerdotale şi cu temple milenare, la care se adău­
gase, de la începutul epocii elenistice, o sinteză mistico-filosofică com­
plexă asiato-semito-elenică în continuă agitaţie şi promovată mai ales
de neoplatonism.
— Deşi tratatul e lipsit, în unele părţi, de originalitate, are repeti­
ţii, locuri comune şi incertitudini, provenite din imitaţia unor catehisme
antipăgîne sau din noutatea experienţei, totuşi acest tratat se impune
printr-un plan bine închegat şi prin unele contribuţii originale, din care
unele au fost pregătite de atmosfera ştiinţifică a Şcolii alexandrine. In
general, speculaţiile tratatului sînt sensibil influenţate de filosofía pla­
tonică şi mai ales de teologia origenistă, lucru explicabil la Alexan­
dria. Dar autorul nostru nu se lasă prins nici în reţeaua filosofiei lui
Platón, nici în aceea a erorilor lui Origen.
— Doctrina despre Logosul pre-creştin este corect dezvoltată, dar
cu unele nesiguranţe în termeni. Logosul pare a avea uneori şi înţe­
lesul de creatură, alteori, doctrina frizează panteismul cu un Logos care
adună toate în sine, face toate în sine şi prin sine. Alteori nu se arată
bine rolul Tatălui la creaţie şi după aceea. Logosul e atît de activ şi
decisiv, încît Tatălui nu i-a mai rămas aproape nimic de făcut.
— Citatele din Sf. Scriptură sînt aşa de firesc şi de frumos împle­
tite în pînza cugetării Sf. Atanasie, încît ele au devenit parte integrantă
din însăşi esenţa operei sale.
— Considerînd în ansamblu doctrina acestei lucrări, se poate spune
că teologia tratatului e teologia adîncită a şcolii alexandrine, filtrată
cu grijă prin Sfînta Scriptură şi arhipreocupată de valoarea şi perspec­
tivele Ortodoxiei. E o doctrină teologică urmărind să prezinte două lu­
cruri : 1) evoluţia istoriei religioase a umanităţii, începînd cu căderea
din paradis şi sfîrşind cu stadiul ultim al păgînismului, evoluţie în care
apare răul ca urmare a îndepărtării omului de Dumnezeu şi 2) evoluţia
110 PATH OLOGIE

e provocată de invazia răului ? în stadiul următor apare lucrarea lui Dum­

nezeu în lume pentru susţinerea acesteia prin Cuvîntul sau Logosul Ta­
tălui, care, pentru Sf. Atanasie, e Logosul de la începutul Evangheliei
după Ioan (1, 1). Prima parte a acestei opere (cap. 1—29), care încearcă
să fie şi o sinteză a culturii păgîne, urmăreşte printr-o critică uneori
cu totul obiectivă, să demaşte incongruenţele religioase, morale şi fi­
losofice ale politeismului. Sînt, în această parte, capitole de o deosebită
frumuseţe speculativă şi de un rar interes pentru cunoaşterea nivelului
spiritual al creştinismului, la începutul sec. IV. Partea a doua (cap. 30—
47) prezintă interes deosebit prin concepţia despre Logosul precreştin,
concepţie care vrea să depăşească pe aceea a stoicilor şi pe aceea a
apologeţilor creştini din sec. II, deşi uneori Logosul atanasian are fie
rolul logosului stoic, fie pe acela al logosului apologeţilor. In ciuda in­
certitudinii unor termeni, cum am spus, Sf. Atanasie profesează un Lo­
gos egal Tatălui, desprinzîndu-se definitiv de subordinaţianismul înain­
taşilor săi. E impresionantă imaginea Logosului, ca forţă pancosmică,
ce creează, organizează, umanizează şi menţine totul în existenţă.
— Contra pâgîniîor e scrisă într-o greacă limpede, uşoară şi
cursivă.
2) Despre întruparea Cuvîntului-Log osului este urmarea şi comple­
tarea tratatului anterior (P.G. 25, 1, col. 96 D—97 A—198) şi cuprinde
expunerea clasică a creştinismului primar despre mîntuire. Este cores­
pondentul patristic al operei lui Anselm : Cur Deus homo ? Recenzia
scurtă a acestui tratat, scrisă în sec. IV, pare a aparţine tot Sf. A ta­
nasie sau cuiva dintre apropiaţii lui. Această recenzie are tendinţe an-
tiapolinariste. Despre întruparea Logosului şi opera precedentă au fost
scrise între 328 şi 335 (A. Pettersen, A Reconsideration oî Date oi the
Contra Gentes — De Incarnatione oi Athanasius oi Alexandria, în Stu­
dia Patristica, voi. XVII, Part Three, 1982, p. 1030—1040).
— Problemele dezbătute în tratatul Despre întruparea Logosului
s în t: 1) cauzele întrupării ţ 2) mijloacele întrupării şi 3) efectele întru­
pării. Aceste probleme nu sînt noi, dar nimeni înaintea lui Atanasie,
nici Irineu, nici Metodiu de Olimp, nu le-a îngemănat aşa de armonios
şi nu le-a prezentat aşa de precis. Noutatea concepţiei lui Atanasie stă
mai ales în analiza efectelor întru p ării : 1) prin întruparea Ga, Logosul
 S C R IITO R I D IN E G IP T 111

şi-a întărit omniprezenţa în lume, insuflînd o viaţă puternică şi nouă

cosmosului. Cosmosul se transformă în Biserică a Logosului-Hristos ;
motivul principal al întrupării este dragostea lui Dumnezeu pentru mîn-
tuirea lumii de la prăbuşirea în nefiinţă. Omenirea şi cosmosul astfel
salvate sînt create a doua oară şi constituie deci o operă a dragostei
neasemuite a lui Dumnezeu. Ca operă a dragostei lui Dumnezeu, în care
pulsează viaţa cea nouă, umanitatea şi cosmosul devin o adevărată Bi­
serică ţ 2) al doilea motiv al întrupării este eliminarea morţii şi instau­
rarea împărăţiei vieţii. Sf. Atanasie a scris în această privinţă pagini
de o rară frumuseţe ? 3) al treilea efect al întrupării este universalita­
tea creştinismului, din care autorul face şi un argument pentru dove­
direa dumnezeirii Mîntuitorului.
— Evreii şi paginii contestau întruparea Logosului ca Mesia cel
adevărat. Sf. Atanasie combate strîns şi sistematic această opoziţie prin
argumente istorice, religioase şi raţionale. El supune unei critici sub­
stanţiale cele două c u ltu ri: ebraică şi păgină. Persoana Mîntuitorului
iese triumfătoare din confruntarea cu numeroasele divinităţi sau ipoteze
ale celor două culturi necreştine.
— Tratatul Sf. Atanasie se bazează pe Sfînta Scriptură, pe Sfînta
Tradiţie, pe o remarcabilă putere de reflecţie personală şi pe influenţe
din afară. Sfîntul Atanasie e influenţat într-o măsură de filosofia pla­
tonică şi stoică, care-şi dau mîna pentru a explica fie cauzele inter­
venţiei divine a Logosului în evoluţia cosmosului, fie posibilităţile de
întrupare ale Acestuia. Autorul ştie să insiste mai ales asupra puncte­
lor de contact dintre creştinism şi elenism. Acest contact era tratat
ca un lucru firesc şi intrase de mult în uzanţele metodei de lucru a cu­
getătorilor creştini. Se vorbeşte cu deferenţă despre filosofii profani.
Platon e numit «cel mare la păgîni» şi «cel admirat de păgîni» (cap. 2
şi 43); odată se spune că «filosofii susţin adevărul» (cap. 41). Epicureii
sînt foarte criticaţi. Filosofii erau consultaţi în general prin şi din flo-
rilegii, ori din opere creştine care-i folosiseră. Aceasta n-a împiedicat
pe Sf. Atanasie să critice uneori cu înverşunare filosofia sau înţelep­
ciunea profană, cum îi zice el. Această filosofie are, desigur, merite
incontestabile, ca, de pildă, descoperirea ideii despre nemurirea sufle-
112 PA TR O LO G IE

lului şi ascensiunea pînă la concepţia despre virtute, dar pînă unde au

putut răspîndi filosofii aceste idei şi ciţi dintre ei au trăit aievea vir­
tuţile pe care le predicau ?
— Cu toate izvoarele biblice, profane şi patristice de care s-a ser­
vit, îndeosebi de Sfînta Scriptură şi de «mărturisitorii dumnezeirii lui
Hristos» inspiraţi de Dumnezeu (cap. 56, col. 196 A), tratatul Despre în ­
truparea Logosului denotă o puternică originalitate. Problema mîntuirii,
adică a dogmei fundamentale a creştinismului, n-a fost pusă pînă la
Atanasie cu amploarea, înţelesul şi orizontul dat de el. Mîntuirea este,
după Atanasie, nu numai pivotul vieţii creştine, ci şi resortul întregului
univers. Bunătatea şi iubirea nesfîrşită a lui Dumnezeu sînt izvorul în­
trupării Logosului âău. Acestea dau sensul adevărat actului mîntuirii,
care este o lucrare de prevenire a prăbuşirii existenţei în neexistenţă,
dar, în acelaşi timp, e o creare nouă prin omorîrea morţii. Venind în
trup omenesc, Logosul ne-a ridicat la El, făcindu-ne pe toţi hristofori.
Natura însăşi plina de forţele nevăzute ale Logosului, este hristoforă.
Rezultatul ultim al întrupării este îndumnezeirea oamenilor.
Tratatul Despre întruparea Logosului este una dintre operele cele
mai de seamă ale Sf. Atanasie şi una din lucrările fundamentale ale gîn-
dirii creştine clasice. Cugetarea dogmatică a Sf. Atanasie se ridică din-
tr-o puternică credinţă şi o deosebită forţă şi mobilitate speculativă.
Tratatul se impune şi printr-o viguroasă polemică împotriva evreilor
şi a păgînilor.
Compoziţia tratatului e strînsă, logică şi bine închegată, deşi de­
sele repetiţii jenează, literar vorbind. Erau socotite, probabil, ca nece­
sare. Limba şi stilul sînt simple, elegante, respirînd uneori atmosfera
şi elanul marilor oratori. Stilul abundă în comparaţii de cea mai bună
calitate. Citatele biblice sînt împletite cu artă în pînza lucrării.

Dogmatice
1) Cuvîntări contra arienilor, patru la număr în ediţiile mai vechi,
dar numai primele trei autentice. Cu aceste trei cuvîntări, Atanasie a
trecut un foarte greu examen de doctrină angajată bisericeşte în faţa
arienilor. în prima Scrisoare către monahi, autorul nostru notează greu­
tatea şi frămîntarea deosebită la care l-a supus redactarea acestor pie­
 SC R IITO R I DIN E G IP T 113

se «Cu cît doream, mai mult să scriu şi mă străduiam să înţeleg dum­

nezeirea Logosului, cu atît mai mult cunoştinţele respective se depăr­
tau de la mine şi, pe măsură ce reflectam că încep să înţeleg problema,
îmi dădeam seama că mă înşelam... Eram incapabil să exprim în scris,
cînd mi se părea că înţeleg, dar şi ceea ce scriam era disproporţionat
faţă de imperfecta umbră a adevărului din mintea mea. Atunci m-am
gîndit la cuvîntul Psalm istului: «Minunată este ştiinţa Ta (Doamne),
mai presus de mine, este înaltă şi n-o pot ajunge» (Ps. 138, 6) (Ep. 52, 1).
Este elocventă această mărturie a marelui Atanasie.
Cuvlniarea I e un răspuns aprofundat dat Thaliei lui Arie şi o pre­
zentare a doctrinei de la Niceea asupra raporturilor dintre Tatăl şi Fiul.
Aceştia nu sînt născuţi dintr-un principiu preexistent, pentru a putea
fi socotiţi fraţi. Tatăl e principiul şi născătorul Fiului. Fiul e numit copil
veşnic al Tatălui, căci fiinţa Acestuia n-a fost niciodată imperfectă. El
nu s-a născut din Tatăl, ca un om din alt om, aşa ca Fiul să fie pos­
terior Tatălui. Specificul omului este ca el să se nască în timp din cauza
imperfecţiunii firii sale. Fiul lui Dumnezeu e veşnic din cauza desă-
săvîrşir-ii perpetui a firii Sale (I, 14, P.G. 26, 40). Se vorbeşte de descri­
erea cronologică şi de natură, dintre Creator şi creatură. Dumnezeu
poate crea din totdeauna, dar creaturile nu sînt veşnice, căci ele sînt
făcute din nimic şi nu existau înainte de a fi fost create. Deci ele nu
puteau co-exista cu Dumnezeu, Care e veşnic. Fiul nu e creatură, ci e
propriu ousiei Tatălui. Acesta fiind veşnic, veşnic e şi Fiul Său, Care e
Logosul şi înţelepciunea Sa (I, 29, P. G. 26, 72). Logosul s-a întrupat
nu ca să capete har, ci ca să îndumnezeiască ceea ce a îmbrăcat (firea
umană) şi să umple neamul omenesc de har (bucuria şi dragostea lui
Dumnezeu). Logosul este adorat şi ca Dumnezeu şi ca om. înomenirea
Lui, ca şi moartea pe care a suferit-o trupul Său, n-au fost spre înjo­
sirea, ci spre slava lui Dumnezeu-Tatăl. «Mărirea lui Dumnezeu este
ca să găsească pe omul creat şi pierdut şi ca din moarte să-l cheme la
viaţă şi să-l f&.că templul lui Dumnezeu... Puterile cereşti nu se vor mira,
văzîndu-ne pe noi cei ce avem acelaşi trup ca Logosul, că sîntem in­
troduşi în sălaşurile lor» (I, 42, P.G. 26, 100). Avem aici o frumoasă
viziune umanistă. Faţă de primul Adam, schimbător, Logosul s-a făcut
al doilea Adam dar neschimbător, ca să slăbească puterea şarpelui faţă

8 — Patrologie
114 P A TR O LO G IE

de toţi oamenii. Logosul a iubit dreptatea şi a urît nedreptatea. întru-

pîndu-se, Logosul a osîndit păcatul în trupul Său (Rom. 8, 3), trup pe
care l-a eliberat, ca să plinească dreptatea legii în el (I, 51, P.G. 26,
117).
Cuvintarea a II~a continuă, în general, pe cea precedentă, reluînd
unele probleme şi adîncindu-le pe bază de texte biblice. Fiul nu este
creatură, căci n-ar fi zis : «Mă naşte» (Prov. 8, 25). Creaturile sînt în
afara creatorilor, pe cînd Fiul nu e în afară, ci e din ousia (fiinţa) Ta­
tălui. După crearea oamenilor, Dumnezeu a devenit Tatăl lor prin har,
dupâ cuvîntul Apostolului (Gal. 4, 6), că oamenii au primit Duhul Ta­
tălui in inimile lor. Cei ce au primit Logosul au luat şi puterea de a
se numi copiii lui Dumnezeu. Logosul s-a făcut trup spre a face pe om
capabil de îndumnezeire (II, 56, P.G. 26, 268). înşelat de şarpe, omul a
învăţat să păcătuiască în rai. Dacă Fiul ar fi fost creat, omul ar fi rămas
muritor, întrucît n-ar fi avut legătură cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu tri­
mite pe Fiul Său şi Acesta se face Fiul Omului, luînd trup creat. Fiind
unul dintre toţi oamenii, Logosul îşi pune propriu-i trup pentru toţi şi-l
oferă m orţii; astfel murind pentru toţi, El a împlinit (executat) sentinţa;
toţi au murit în Hristos, în sensul că toţi s-au eliberat de păcat şi bles­
tem prin El şi au căpătat permanenţa veşnică, înviind din moarte şi îm-
brăcînd nemurirea şi nestricăciunea (II 68, P.G. 26, 292).
Cuvîntarea a IlI-a adinceşte raporturile intratrinitare, bazate pe texte
din Evanghelia Sf. Ioan ca : «Eu sînt în Tatăl şi Tatăl este în Mine»
(Ioan 14, 10) sau «Eu şi Tatăl una sîntem» (Ioan 10, 30), stăruind asupra
identităţii dumnezeirii şi unităţii de fiinţă (ousia). Legătura dintre Tatăl
şi Fiul e comparată cu aceea dintre soare şi strălucire, izvor şi riu şi
cuvînt şi minte (sau -logos şi nous). Tatăl şi Fiul sînt unul, nu ca unul
împărţit în doi, sau ca unul numit de două ori, o dată ca Tată şi o dată
ca Fiu, ceea ce corespunde ereziei lui Sabelie. Ei sînt doi, pentru că
Ţatăl e Tată şi nu Fiu, iar Fiul e Fiu şi nu Tată. Dar este o singură
fire, iar Cel născut este asemenea Născătorului, El este chipul Aces­
tuia şi toate ale Tatălui sînt ale Fiului. Fiul nu este un ialt Dumnezeu,
căci El n-a fost născocit din afară. Dacă Fiul este altul ca Născut, El
este identic ca Dumnezeu. Ambii sînt una prin proprietatea firii, şi prin
identitatea unei singure dumnezeiri (III, 3, 4, P.G. 26, 328). Ca propriu
 SCR IITO R I D IN E G IP T 115

al firii Tatălui, Fiul a împăcat lumea cu Dumnezeu. Toate cîte face

Fiul sînt ale Tatălui. Cine vede pe Fiul vede pe Tatăl. în dumnezeirea
Tatălui este şi se vede Fiul (III, 6, P.G. 26, 382). Noi sîntem în Tatăl
prin Fiul, dar Acesta nu primeşte pe Sf. Duh ca noi, ci El îl împarte.
Nu Sfîntul Duh uneşte pe Logos cu Tatăl, ci mai degrabă Logosul dă
această virtute Sfîntului Duh. Cît timp sîntem în afara Sfîntului Duh,
sîntem străini şi departe de Dumnezeu. Prin participarea la Sfîntul Duh
ne unim cu Dumnezeirea. Existenţa noastră în Tatăl nu stă în puterea
noastră, ci în aceea a Sfîntului Duh, Care se află şi rămîne în noi, cît
timp îl păstrăm prin mărturisire. Sîntem fii şi dumnezei prin Logos, dar
tot aşa vom fi în Fiul şi în Tatăl şi vom fi una în Tatăl şi în Fiul prin
Sfîntul Duh, Care se află în Logosul din Tatăl. Dacă cineva cade de la
Sfîntul Duh prin vreun păcat, harul rămîne irevocabil dacă cel căzut
se pocăieşte. Cel căzut nu mai e în Dumnezeu, căci s-a retras din el
Sfîntul Duh cel din Dumnezeu şi Paracletul (III, 24, P.G. 26, 373). Lo­
gosul a luat trup pentru noi, întrucît i-a fost foame, sete, a obosit, a
suferit. Aceste afecte sînt ale Logosului; prin trupul Său El a înviat
morţii, a dat vedere orbilor, a vindecat femeia căreia îi curgea sîngele
etc. Logosul a purtat slăbiciunile trupului ca pe ale Sale proprii. Trupul
era al Lui şi slujea lucrurilor dumnezeirii. Era trupul lui Dumnezeu
(III, 31, P.G. 26, 389). «Hristos a suferit pentru noi cu trupul» (I Petru
4, 1). Aceste afecte nu erau proprii firii Logosului, ci firii trupului. în
firea sau natura Lui, Logosul este nepatimitor ; numai trupul Său e pă-
timitor, trupul propriu al Mîntuitorului (III, 34, P.G. 26, 396). Deşi trupul
e purtat dumnezeieşte în Logos, totuşi harul şi puterea sînt ale Logo­
sului. Acesta săvîrşea prin trup lucrările Tatălui, dar şi afectele trupului
apăreau în El, ca în cazul învierii lui Lazăr sau al cuvîntului sever
adresat mamei sale (Ioan 2, 4), după care a prefăcut apa în vin. Dum­
nezeu adevărat era în trup şi trup adevărat era în Logos (III, 41, P.G.
26, 409). Logosul cunoaşte ceasul sfîrşitului ca Dumnezeu, dar nu-1 cu­
noaşte ca om. Atanasie stăruie asupra rolului voinţei lui Dumnezeu în
actul creaţiunii lumii şi a omului, dar nu şi în actul naşterii propriului
Său Logos, pe care l-a născut din propria Sa natură, fără deliberare, ca
în cazul formulelor creaţioniste : «Să fie lumină», «Să facem om...».
Combătînd pe arieni, care pretindeau că Fiul nu a existat înainte de
116 PA TR O LO G IE

a fi fost născut, şi că El este opera voinţei Tatălui, autorul nostru re­

levă că nimeni nu poate opune o necesitate lui Dumnezeu (III, 61, P.G.
26,-452).
Cuvîntarea a IV-a, deşi prezentă în unele manuscrise, nu este auten­
tica, căci nu face corp comun cu celelalte trei cuvîntări, de care se
deosebeşte prin conţinut şi stil. Arienii sînt menţionaţi uneori (cap.
1—8, 11, 14, 17, 25), iar un număr de capitole (2, 3, 9, 25) combat erezia
lui Sabelie şi a- lui Pavel de Samosata. O parte importantă a textului
e îndreptată contra lui Marcellus şi a partizanilor acestuia (cap. 8—29).
Nu se cunoaşte autorul-. Cuvîntarea a fost adăugată mai tîrziu celorlalte
trei, că ea nu apare în toate manuscrisele.
Primele trei Cuvîntări (P.G. 2G, 11—468) au o deosebită valoare
doctrinară în domeniul Sfintei Treimi, al hristologiei şi soteriologiei.
Atanasie a elaborat preţioase principii care vor servi ca repere şi bază
de discuţie pentru sinoadele ecumenice ulterioare. El ştie să gîndească
adînc şi să folosească magistral textele biblice. Combătînd T halia iui
Arie, în fondul şi consecinţele dogmatice ale acestei lucrări, autorul
nostru, deşi într-un limbaj bogat în termeni tehnici ai teologiei din se­
colele următoare, gîndeşte profund ortodox problemele tratate. De
exemplu, Fiul este Dumnezeu nu parţial, ci complet. Noi vom fi în Tatăl,
aşa cum Fiul este în Tatăl. Hristos fiind Dumnezeu a avut trup propriu
din cauza noastră. Trupul era purtat dumnezeieşte în Logos. «Era Dum­
nezeu adevărat în trup şi trup adevărat în Logos». Se vorbeşte de firea
dumnezeiască, dar nu şi de firea omenească, ci numai «de trup», mai ales
de «faptele trupului», prin care Logosul se recunoaşte pe Sine, ca Fiu
al lui Dumnezeu şi recunoaşte pe Tatăl Său.
Data elaborării şi publicării celor trei Cuvîntări e fixată variat,
după impresia pe care anumite detalii de atitudine sau de doctrină le
inspiră la lectură. Această dată variază între primul şi al treilea e x il:
335, 356, 358—362. Cel mai recent cercetător propune data de 340—343
(Ch. Kannengiesser, Athanasius of Alexandria — Three Orations against
the Arians. A Reappraisal, Studia Patristica, voi. XVII, Part Three, 1982,
981—995).
2) Despre întrupare şi contra arienilor (P.G. 26, 983—1028) cu
autenticitate discutată, deşi Teodoret (Dialog 2, 3) şi Gheîasie o ci-
 SC R IITO R I D IN E G IP T 117

lează ca aparţinînd Sf. Atanasie. Suspiciunea ar proveni de acolo că

în textul lucrării se află formula : «Un singur Dumnezeu în trei ipos­
tase» (P.G. 26, 1000), ceea ce n-ar corespunde stadiului de evoluţie a
gîndirii Sf. Atanasie. Desigur eroare de apreciere cronologică, căci
la sinodul alexandrin din 362, Sf. Atanasie releva că termenul hy-
posiasis putea însemna şi persoană şi că deci se putea vorbi de
«trei ipostase» (Tomosul către antiohieni 5—6, P.L. 26, 801) (= J.
Quasten, Patroîogy III, 29). Dacă lucrarea a fost scrisă spre 365, adică
in perioada de vîrf a activităţii şi teologiei atanasiene, poate deplin
închegată, formula celor «trei ipostase» nu mai putea surprinde. In cele
19 capitole, acest mic tratat vorbeşte despre dumnezeirea lui Hristos
şi a Sfîntului Duh. Uneori cu ţinută de cateheză şi un stil foarte simplu
şi clar, tratatul dezvoltă idei precise şi bine legate între ele. Prin în­
trupare, Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului, pentru ca fiii oa­
menilor să devină fiii lui Dumnezeu. Logosul s-a născut în chip de ne­
grăit şi veşnic, sus, din Tatăl, iar, în timp, jos, din Fecioara Maria
Născătoare de Dumnezeu, pentru cei născuţi mai înainte, jos, să poată
fi născuţi a doua oară de sus, adică din Dumnezeu. El, Logosul, are
pe pămînt numai mamă, iar noi avem, în ceruri, numai Tată. Aşa cum
noi, robii lui Dumnezeu, am devenit fiii lui Dumnezeu, tot aşa El, Stă-
pînul robit, a devenit fiul muritor al propriului -âău rob, adică al lui
Adain. Fiul lui Dumnezeu gustă moartea pentru tatăl său trupesc, pen­
tru ca şi fiii omului să participe la viaţa lui Dumnezeu. Logosul e Fiul
lui Dumnezeu după fire-natură, pe cînd noi sîntem fiii Lui după har
(Cap. 8, P.G. 26, 996).
Cuvintele Serafimilor: «Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Savaot»,* prea­
măresc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh. Botezîndu-ne în'num ele Ta­
tălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh, noi devenim fiii lui Dumnezeu, nu
ai zeilor. «O singură dumnezeire şi un singur Dumnezeu în trei ipos­
tase» (Cap. 10, P.G. 26, 1000). în convorbirea Fiului cu T a tă l: «Părinte,
dacă e cu putinţă, fă să treacă de la Mine paharul acesta, dar nu după
voinţa Mea, ci după a Ta» (Matei 26, 39), ca şi în cuvintele : ‘«Duhul
este rîvnitor, dar trupul e neputincios» (Matei 26, 41 ; Marcu 14, 38)
se află exprimate două voinţe : una divină şi alta umană (Cap. 21, P.G.
26, 1021).
118 PA TH O LO G IE

Lucrări suspecte de neautenticitate

a) Despre întrupare contra lui Apolinarie, în două cărţi, fără prea
strânsă legătură între ele. M ajoritatea criticilor aşază apariţia lucrării,
după moartea Sf. Atanasie, spre 380, dar Prof. P. Ch. Demetro-
poulos (Teologia 44, (1953), p. 442—461) o consideră ca fiind a
Sf. Atanasie. Chiar dacă opera nu e în întregime atanasiana, ea
cupriridfe, în mare, -liniile gîndirii Sf. Atanasie, care, progresiv, a
atins probleme din ce în ce mai dificile în domeniul hristologiei.
Se ştie că Apolinarie şi apolinariştii ridicaseră problema originii
trupului lui Iisus Hristos şi a raporturilor lui cu natura divină a Lo­
gosului. Ei susţineau că acest trup era necreat, căci altfel nu se putea
uni cu necreatul care era natura divină. Autorul nostru răspunde că
unirea trupului cu divinitatea Logosului s-a săvîrşit în sîn-ul mamei.
Logosud şi-a construit acest trup cînd a venit din cer, trup care nu
exista înaintea acestei veniri, adică a zămislirii lui în ¡sînul Măriei,
Născătoarea de Dumnezeu, singura oare cobora din Adam, Avraam şi
David, şi a logodirii ei cu Iosif, cu care forma un singur trup, după cu-
vîntul Scripturii (Fac. 2, 24), unire care nu consta dintr-o alipire a unuia
de altul, ci dintr-o origine comună (I, 4, P.G. 26, |1097). Deci nu sînt
doi F ii: unul pătimitor şi altul nepătimitor. Cel ce suferă moartea şi
patima nu e altul decît Logosul. Trupul a fost făcut, după natură, pro­
priu lui Dumnezeu, fără a fi deofiinţă cu dumnezeirea Logosului şi du-
rînd din eternitate. Trupul a fost făcut după fire propriu (lui Dumnezeu)
şi indivizibil (de Dumnezeu) după unire, din sămînţa lui David, a lui
Avraam şi a lui Adam, din care ne-am născut şi noi. De aici nu re­
zultă că făpturile sînt coeterne cu Creatorul. Aceasta pentru că ceea
ce este consubstanţial, nepătimitor şi inaccesibil morţii nu admite
unirea cu consubstanţialul prin ipostază, ci prin natură. Unirea prin
ipostază exprimă desăvîrşirea. Apolinariştii admiţînd consubstanţialita­
tea trupului hristic cu Sf. Treime, înlocuiesc Sf. Treime cu tetrada (I, 12,
P.G. 26, 1113).
Domnul s-a întrupat potrivit naturii Sale divine, încît El n-a fost
accesibil lucrurilor care se întîmplă cu noi din vechim e; ştim că noi
am lepădat pe omul cel vechi şi am îmbrăcat pe cel nou. El s-a făcut
om, dar fără păcat, întrucît fenomenul s-a petrecut într-o înnoire io*
 SC R IITO R I D IN E G IP T 119

tală. Cîte a stabilit -în natura Lui să ia, a luat după voinţă, adică naş­
terea din femeie, creşterea cu vîrsta, numărul anilor, oboseala, foamea,
setea, somnul, mîhnirea, moartea şi învierea. De aceea, cînd trupul omu­
lui s-a stricat, Iisus îşi proiectează (în locul acestuia) propriul Său trup,
iar cînd sufletul omenesc a fost prins de moarte, Hristos şi-a arătat
propriul Său suflet omenesc, ca să fie prezent ca om, Cel ce nu putea
fi ţinut de moarte şi să dezlege puterea morţii ca Dumnezeu (I, 17,
P.G. 26, 1124).
Natura lui Hristos din trupul omenesc are drept consecinţă faptul
că păgînii sînt, cum zice Apostolul (Efes. 3, 6), «mădulare ale aceluiaşi
trup» şi «împreună părtaşi» cu Hristos, pentru ca omul să fie Dumnezeu
cu adevărat şi Dumnezeu om cu adevărat, sau şi om cu adevărat şi
Dumnezeu cu adevărat şi nu Dumnezeu în om, cum pretind apolina-
riştii. Dumnezeu Unul-Născut şi-a ridicat Sie-şi chipul arhetipului
uman, o nouă creaţie din sînul Fecioarei prin naştere naturală şi unire
indisolubilă, pentru ca să realizeze lucrare mîntuitoare pentru oameni,
săvîrşind mîntuirea acestora prin patima, moartea şi învierea Sa (II, 2,
5, P.G. 26, 1140). Avem aici, în rezumat, întreaga învăţătură a Bise­
ricii Ortodoxe despre mmtuire.
b) Cuvînt mai mare despre credinţă (P.G. 26, 1263—1294), deşi ates­
tat de către Teodoret (Dialog I, 2, 3), ca fiind al Sf. Atanasie, totuşi
unii critici moderni (E. Schwartz, R. P. Oasey etc.) îl consideră neauten­
tic. Florilegiul Cod. Vat. gr. 1431, Facundus de Hermiona şi versiunea
armeană — în care s-a păstrat textul complet —, îl denumesc Epistolă
către aniiohieni şi e atribuit cînd lui Eustaţiu de Antiohia (E. Schwartz),
cînd lui Marcel de Ancyra, spre 358 (F. Scheidweiler). Foarte înrudită
cu Despre întruparea Logosului, lucrarea e orientată net anti-arian, şi,
parţial, anti-apolinarist. Cuvîntul «om» e prezentat, uneori, ca avînd
sensul de natură umană a Domnului.
c) Expunerea credinţei (P.G. 25, 199—208), în patru capitole, deşi
atribuită cînd lui Eustaţiu de Antiohia (E. Schwartz), cînd lui Marcel
de Ancyra (F. Scheidweiler), noi o considerăm, totuşi, autentică pentru
că ideile textului sînt, în marea lor majoritate şi în felul lor de prezen­
tare, ale Sf. Atanasie, excepţie făcînd, poate, unele trăsături de
stil, care par a indica uneori o altă mînă. Poate o remaniere post-ata-
120 PA TR O LO G IE

nasiană. In fond, e vorba de o mărturisire trinitară în care Dumnezeu

este «Tatăl atotţiitorul; făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute şi
care-şi are existenţa de la Sine însuşi» (1, 4). Tatăl e totul; de la El
vin toate şi în primul rînd celelalte două persoane trinitare şi toate ho-
tărîrile în legătură cu iconomia mîntuirii. Cea mai mare parte a tex­
tului se ocupă cu Fiul, Logosul sau Cuvîntul lui Dumnezeu, combătînd
stăruitor poziţia ariană — fără să 1numească pe arieni — şi anume sus­
ţinerea că Fiul era o creatură ; Logosul nu este nici «prophoricos -=*
proferat în afară, nici endiathetos = imanent, nici o emanaţie a celui
desăvîrşit, nici un fragment sau o proiecţie a naturii nepătimitoare, ci
Fiu desăvîrşit, viu şi activ, chip adevărat al Tatălui, egal cu El în cinste
şi în mărire. Voinţa Tatălui este ca aşa cum (oamenii) îl cinstesc pe
Tatăl, tot aşa să cinstească şi pe Fiul, Dumnezeu 'adevărat din Dum­
nezeu adevărat, cum zice Ioan în Epistolele sale soborniceşti» (Expu­
nerea credinţei, 1, P.G. 25, 200 D—201 A). Toate cîte le stăpîneşte .şi
le ţine Tatăl, le stăpîneşte şi le ţine şi Fiul. Acesta e.întregul din întreg,
asemenea Tatălui, cum zice D om nul: «Cine M-a văzut pe Mi-ne» a văzut
pe Tatăl» (Ioan 14, 9). Născut din Tatăl în chip de negrăit şi de ne­
înţeles, în cele din urmă coborînd din sînul Tatălui, a luat din Fecioara
Maria «pe omul nostru, pe Iisus Hristos, pe care, din propria voinţă a
Acestuia, L-a dat ca să sufere pentru noi» (Ibidem, col. 201 AB). «Omul»
nostru, numit şi «omul domnesc» este o altă expresie pentru natura
umana. El s-a făcut «început al căilor noastre» şi fiind încă pe pămînt
ne-a arătat din întuneric lumină, mîntuire din rătăcire, viaţă din moarte,
intrarea in rai prin tilharul de pe cruce (Ibidem, col. 201 BC) Nu se
poate atribui trup Tatălui. Legătura dintre Tatăl şi Fiul este ca aceea
dintre izvor şi rîu. Dumnezeirea Tatălui se găseşte în Fiul fără curgere
şi fără împărţire. Sînul Tatălui n-a fost niciodată golit de dumnezeirea
Fiului. Domnul zice : «De la Tatăl am venit şi la Tatăl mă întorc» (Ioan
16, 23). Fiul nu este creatură, ci ca Cel ce există din Cel ce este şi
ca Unicul din Cel Unic, El a creat toate, ăvînd mărirea şi puterea ase­
menea celor ale Tatălui. în El au fost create toate şi EI este înaintea
tuturor (Ibidem, 2, P.G. 25, 204 BC). Se lămureşte apoi sensul expresi­
ilor «odraslă» = «Fiu» şi «Primul născut». Odraslă = «gennema» este
Cel desăvîrşit din Cel desăvîrşit, «născut înaintea colinelor», adică îna­
intea oricărei fiinţe raţionale şi inteligente. Fiul este- întîiul-născut
 SC R IITO R I DIN E G IP T 121

al întregii creaţiuni, nu în sensul că este creatură, ci că este odrasla

a Tatălui. Fiind născut din Tatăl din veci, Fiul este Dumnezeu. Logosul
primul-născut al întregii creaţiuni, neschimbatul din Cel neschimbabil.
Dar a purtat trup — creatură, despre care vorbeşte Ieremia 111 ediţia
traducerii Septuagintei (Ier. 31, 22), iar Achylas, în ediţia sa ex­
plică termenul de lisus, care înseamnă mîn'tuire şi Mîntuitor. E vorba
de o mîntuire nouă prin Noul care s-a zămislit în femeia Maria şi care
era «Trupul domnesc», sau, cum zic Proverbele (2, 22) : «Domnul M-a
zidit început al cărărilor Sale, spre lucrările Sale» (Ibidem, 3, P.G.. 25,
204 C—205 AB). Tatăl, a arătat pe «Omul domnesc» — Ktpiaxo? a,v0pu)icoc
pentru mîntuirea noastră. Prin El avem acces la Tatăl. El e calea care
ne ridică la Acesta. «Omul domnesc» e o cale care se vede (Ibidem,
4, P.G. 25, 205 BC).
Autorul înfierează pe sabelieni care confundă pe Fiul cu Tatăl, nu-
mindu-L Tată-Fiu şi-L caracterizează ca fiind «de o singură fiinţă», dar
nu şi ca «de o fiinţă cu» sau «consubstanţial» (Ibidem, 2, P.G! 25, 204 A).
Despre Sfîntul Duh se vorbeşte puţin. El e prezentat ca «Cel ce
cercetează toate adîncurile lui Dumnezeu», Care «purcede din Tatăl şi
e totdeauna în mîinile Tatălui care-L trimite şi ale Fiului care-L poartă
spre a împlini toate» (Ibidem, 2 ; 4, P.G. 25, 204 A şi 208 B).
Cele trei ipostase nu trebuie considerate ca fiind împărţite prin ele
însele, ca în cazul trupurilor omeneşti, ca să nu cădem în politeismul
păgîn (Ibidem, 2, P.G. 25, 204 A).
Expunerea credinţei e o lucrare de reală valoare dogmatică şi ex­
primă aproape în întregime gîndirea trinitară, hristologică şi soterio-
logica a Sf. Atanasie. ^ -
d) Simbolul pseudo-atanasian (P.G. 28, 1582—1583 ; P.L. 88, 585 A),
atribuit pînă în secolul XVII Sfîntului Atanasie, e, în fond, o operă
mai tîrzie. Textul original nu e cel grec, ci cel latin şi începe cu cu­
vintele : «Quincumque vuit». Cercetătorii n-au ajuns încă la o conclu­
zie certă cu privire la data şi autorul simbolului. El a fost atribuit, pe
rind, Sf. Ilarie de Poitiers, Sf. Ambrozie, Sf. Niceta de Remesiana, lui
.Vincenţiu de Lerinum, lui Eusebiu de Vercelli, ‘lui Virgilius, lui Fulgenţiu
de Ruspe, lui M artin,de.Bracara, — G. Morin a susţinut în repetate rîn-
122 PATH OLOGIE

duri că Simbolul ar fi opera Sf. Cezar de Arelate. După alţii, el ar fi

rezultatul unor sinoade din sudul Galiei şi urcă pînă în a doua jumătate
a sec. V.
Textul Simbolului, format din 40 de sentinţe ritmice, cuprinde doc­
trina despre Sfînta Treime şi cele două firi ale Persoanei lui Hristos.
Cel mai judicios cercetător, J. N. D. Kelly, crede că Simbolul ataca nu
apolinarismul, ci nestorianismul şi că, deci, data compoziţiei poate fi
pusă după 428. Simbolul începe şi se încheie cu recomandarea «Cine
vrea să fie mîntuit, înainte de orice trebuie să ţină credinţa catolică».
El a început să fie atribuit Sfîntului Atanasie de abia din sec. VII—VIII
şi se bucura de o mare reputaţie în Biserica apuseană meridională, cînd,
în perioada carolingiană, era recitat de credincioşi după predica dumi­
nicală. Ca operă de compilaţie, acest simbol a putut primi, la un mo­
ment dat, adaosul Fiîioque, lucru pentru care teologia catolică l-a tot
citat mereu în favoarea dogmei Fiîioque. Ortodocşii, cum se ştie, au
respins acest adaos, iar protestanţii îl preţuiesc, îndeosebi luteranii, ca
pe o mărturisire de credinţă. Biserica anglicană se străduieşte să co­
recteze sau să retraducă unele părţi ale acestui simbol, aflate în Prayer
Book, dar nu reuşeşte din cauza conservatismului englez. îi displac
deosebirile faţă de simbolul apostolic şi faţă de simbolul de la Niceea,
cum şi faptul că el conţine şi anateme. Intrarea acestui simbol în «Oro­
logiul» grec (fără Fiîioque) spre 1780 şi în cărţile de cult ruseşti n-a
însemnat nimic pentru dogma şi viaţa ortodoxă. în schimb, Breviarul
catolic îi acordă un loc de cinste, fiind recitat mai ales în Duminica
Sfintei Treimi.
în limba română, Quicumque a fost tradus şi aşezat la sfirşituJ
Psaltirii Scheiene, în sec. XVI, probabil prin osîrdia unui cleric român,
ca rezultat al eforturilor de identificare a culturii româneşti, cu oficiul
de piesă liturgică şi manual didactic, aşa cum era întrebuinţată şi Psal­
tirea Scheianâ. Textul a mai fost tradus în limba noastră şi în secolele
următoare XVII—XX şi a fost studiat şi discutat de cercetători, istorici
şi teologi români c a : N. Iorga, Dragomir Demetrescu, Ion Mihălcescu,
I. Bianu, Barbu Teodorescu, I. C. Chiţimia, N. Chiţescu, Isidor Todoran,
I. Petreuţă, Milan Şesan, Ion Gheţie, Traian Seviciu, Ion Bria şi mai ales
I. P. S. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, intr-un studiu amplu
 SC R IITO R I DIN E G IP T 123

şi documentat cu bibliografía la z i : Simbolul Quicumque, zis şi «afa-

nasian», în volumul său : Primele scrieri patristice în literatura noastră,
sec. IV—XVI, Craiova, 1984, p. 433—463.
e) Cinci dialoguri despre Sfînta Treime şi două dialoguri contra
macedonienilor (P.G. 28, 1115— 1286 şi 1291—1338), în care discută po­
lemic un ortodox şi un anomeean, un macedonian şi un apolinarist; dia­
logurile par a aparţine, după A. Günther, lui Didim cel Orb, ca material
preparator pentru propriul său tratat Despre Sfînta Treime, scris intre
381 şi 392 (J. Quasten).
f) Pseudo-Atanasie : De Trinitate, libri XII (P.L. 62, 237—334) sînt
tot o compilaţie, creată şi apărută în Vest, în a doua jumătate a sec. IV
şi în prima jumătate a sec. V. Aceste cărţi sînt documente de luptă
contra arianismului, bazate în mare măsură pe Părinţii răsăriteni şi
exercitînd influenţă asupra Sf. Ambrozie şi a Fer. Augustin (la acesta,
a se vedea Epistola 148, 10). Trei din aceste c ă rţi: Epositio fidei catho-
licae, Professio ariana et confessio catholica şi De Trinitate et De Spi-
ritu Sancto au fost editate recent de M. Simonetti (Bologna, 1956), dar
ele aparţin la trei autori diferiţi. Sf. Ambrozie pare a se fi inspirat din
ultima din aceste cărţi pentru tratatul său De Spiritu Sancto.
Scrieri istorico-polemice
a) Apologie contra arienilor (P.G 25, 247—410). Prin ortodoxia sa
intransigentă şi atitudinea sa corectă, neînduplecată, Sf. Atanasie şi-a
făcut mulţi duşmami în rîndul arienilor, numiţi, după moartea lui Arie,
eusebieni, de la Eusebiu al Nicomidiei, ajuns şi patriarh de Constanti-
nopol sub împăratul Constanţiu şi care era şeful partidei ariene. întors
din al doilea exil, spre 357, Sf. Atanasie a alcătuit un dosar preţios al
cauzei sale strîngînd numeroase documente oficiale : hotărîri ale sinoa­
delor ţinute pentru a judeca situaţia sa, Scrisori imperiale, pascale şi
ale altora cu diverse informaţii la diferite niveluri şi analizînd situaţii
de politică bisericească manevrate de eusebieni sau de curtea imperială.
Circulă în aceste documente multe nume de episcopi, participanţi la
sinoadele de la Alexandria, Roma şi mai ales Sardica (Sofia), în frunte
cu venerabilul Osius de Cordoba, apoi presbiteri, diaconi, simpli laici
şi mult popor, îndeosebi la Alexandria. Nu sînt omise nici numele epis-
copilor eusebieni, cei care întreţineau intrigile şi manevrau tot soiul de
124 PATH OLOGIE

ticăloşii contra Sf. Atanasie. Emană din aceste documente o atmosferă

de severitate şi o grijă de acribie neobişnuite. Severitatea aceasta pre­
supune, zic unii, că aceste documente ar fi invenţia Sf. Atanasie. Dar
Sf. Atanasie nu putea comite un asemenea fals, întrucît el şi toată do­
cumentaţia lui erau tot timpul sub controlul adversarilor şi apoi idei
sau texte din aceste documente sînt reproduse şi in alte arhive ale vre­
mii. Legătura în unele din aceste documente e opera Sf. Atanasie.
Cuprinsul documentelor e bogat şi variat, dar scopul principal e
să prezinte continuu corectitudinea sau nevinovăţia Sf. Atanasie. Ho-
Lărîrea Sinodului de la Alexandria, la sfîrşitul anului 338, alcătuit din
episcopii din Egipt, Tebaida, Libia şi Pentapole (cap. 3—19) relatează
despre alegerea Sf. Atanasie, ca şi numeroasele calomnii răspindite de
eusebieni contra noului ales, dar şi despre mărturiile în favoarea sa.
Prin diverse intrigi pe lingă împăraţi, îndeosebi pe lîngă Constanţiu,
eusebienii au încercat să ucidă pe Atanasie, dar n-au reuşit decît să-l
exileze (4). Fapte de episcopi, nevrednice de numele de creştini şi nici
chiar de păgîni şi totuşi episcopi, cărora le revine datoria sa înveţe
dreptatea pe ceilalţi. «Socotim că voi (episcopii sinodului) ţineţi seama
de conştiinţa in Hristos» (4). Întors din exil, Atanasie e din nou acuzat
de ucideri, omucideri şi alte crime, minciuni duse pînă *la urechile im­
periale. Biserica egipteană e străină de ucideri, lanţuri sau închisori.
Altarele noastre sînt şi în prezent pure, ca totdeauna; ele sînt împo­
dobite numai cu sîngele şi cultul lui Hristos. Atanasie n-a ucis nici un
preot, nici un diacon şi n-a făcut violenţă nimănui. Se atribuie lui A ta­
nasie fapte sau execuţii săvîrşite de prefectul Egiptului în treburi nebi­
sericeşti. Venirea lui Atanasie din exil n-a provocat manifestări de jale
şi lamentări din partea poporului, cum pretind arienii, ci mare bucurie,
veselie şi procesiuni, din dorinţa de a-şi vedea episcopul. «Iar bucuria
noastră, a episcopilor, a fost de nedescris» (7). Sinodul demască pe euse­
bieni ca mincinoşi în acuzaţia că Atanasie ar fi ucis pe un oarecare
Arsenie şi ar fi spart «paharul mistic». Dar Arsenie trăieşte, a surîs lui
Atanasie şi se află în pace cu ortodocşii (8). Altă dată Atanasie e în­
vinuit că a oprit corăbiile cu grîu să vină de la Alexandria la Constan-
tinopol, s-a îmbogăţit, are putere şi e gata de orice. împăratul Constan­
tin nu l-a condamnat la moarte, ci numai la exil. Cazul lui Ischynas,
Ursacius şi Valens (12, 13, 14). Ticăloşii comise de unii militari la Ale­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 125

xandria : călcarea în picioare şi lovirea fecioarelor şi alte flag elu ri:

dezbrăcarea călugăriţelor, lovirea lor, glume nesăbuite, smulgerea uneia
din ele spre a fi dusă să sacrifice din încredinţarea prefectului şi a
episcopilor arieni prezenţi. De toate aceste lucruri îşi băteau joc pă-
gînii. Era în timp de post, iar episcopii eusebieni benchetuiau (15).
Ischynas prelucrat ca acuzator de către eusebieni contra lui Atanasie
şi recompensa ce ar primi pentru aceasta (16—17). Indignarea împăra­
tului Constantin cu privire la acuzaţiile antiatanasiene despre uciderea
lui Arsenie şi spargerea potirului mistic, minciunile unui oarecare Ioan
de a introduce pe' arieni in comuniune cu Biserica şi scandalul făcut în
legătură cu potirul mistic. Exilarea a patru preoţi alexandrini şi ma­
nevrarea de calomnii şi scrisori trimise şi acum, ca în situaţia de lâ
Tir, lui Constantin şi fiilor săi (17). în privinţa griului, Constantin ho-
tărîse ca o parte să fie dată pentru ajutorul văduvelor din Libia şi o
alta pentru ajutorul văduvelor din Egipt. Atanasie nu făcea decit să
depună toate eforturile pentru această distribuire. Cum beneficiarii
griului mărturiseau că primesc anual grîu (annona), Atanasie a fost
acuzat că a vîndut tot griul în folosul său. Constantin a acceptat
această calomnie şi a acuzat pe Atanasie în scris. Inducerea în eroare
a împăratului că Atanasie lipsea clerul Bisericii (văduvele) de alimente,
venea în favoarea arienilor. Dar sinodul trimisese episcopilor sinodali
dovezi din Libia, Pentapole şi Egipt cu privire la această calomnie ariană
(18—19). Arienii ţin Biserica sub ameninţare şi teroare. Ei trebuie să
fie împiedicaţi să facă răul, după cuvîntul A postolului: «Scoateţi afară
pe cel rău» (I Cor. 5, 13).
b) Epistola episcopului Iulius al Romei către episcopii eusebieni de
la Antiohia (21—35), scrisă spre 341, epistolă provocată de un sinod
cerut de aceştia, dar la care ei n-au participat. Episcopul Romei mustră
aspru pe eusebieni pentru că batjocoresc Biserica şi pe Hristos, pentru
ceea ce au făcut la Niceea, ‘unde au călcat hotărîrea a trei sute de
episcopi şi deşi au fost afurisiţi de aceştia, ei, eusebienii, continuau să
se considere episcopi, punînd impietatea înaintea pietăţii (23). Atanasie
şi Marcel (de Ancyra) sînt şi rămîn în Biserică, pentru că au argumente
cu care se pot apăra. Atanasie n-â putut fi învinovăţit cu adevărat nici
la Tir, nici în Mareotida (Ibidem). Se trec în revistă diversele manevre
126 PA TR O LO G IE

ale lui Eusebiu, prin trimişi de ai >lui, ca Macarius, Mar.tyrius şi Hesy-

chius, care să ţeasă intrigi în sinodul proiectat (24, 26). Eusebiu şi cei­
lalţi episcop! arieni de la Antiohia au scris lui Iulius contra lui Ata-
nasie. Episcopii din Egipt şi din alte provincii au scris în favoarea lui
Atanasie. Scrisorile arienilor contra lui Atanasie se contrazic între ele,
pe cînd ale celorlalţi nu se contrazic. Iată pentru ce, zice Iulius, «nu la
întîmplare şi pe nedrept am primit în comuniune pe cei împreună cu
noi episcopi Atanasie şi Marcel» (27). Cazul episcopului intrus Grigorie,
impus episcop la Alexandria, manu-militari (29). Marcel (de Ancyra)
a fost la Roma şi a făcut o mărturisire de credinţă, din care reies cre­
dinţa sa ortodoxă şi situaţia sa corectă în Biserică. El a fost un anti-
arian încă de pe vremea sinodului de la Niceea. Iuliu a primit pe Marcel
ca şi pe Atanasie, potrivit dreptului şi canoanelor. Îndeamnă pe Eusebiu
să îndepărteze sfişierea şi să promoveze pacea Bisericii (32). Nu numai
Atanasie şi Marcel, ci şi alţi episcopi sau preoţi, veniţi la acest sinod
la Roma, ca, de exemplu, cei din Tracia, Celesiria, Fenicia şi Palestina,
se plîng de tratamentul la care mulţi ortodocşi sînt supuşi din partea
arienilor, mai ales cei de sub episcopatul lui Grigorie : bătăi, închisoare,
persecuţii (33). Totul e în Biserică acum confuzie, consternare, sfîşiere
din cauza arienilor (34). Judecata Bisericii e conformă Evangheliei şi un
obicei cerea ca eusebienii să-i scrie înt'îi lui Iuliu şi după aceea să se
hotărască ce era drept (35, P.G. 25, 308 A). Nu e vorba de un primat
papal, ci de o referinţă juridică de înaltă valoare.
Din porunca conjugată a împăraţilor Constanţiu şi Constant s-a ho-
tărît convocarea sinodului de la Sardica ( = Sofia) spre 343—344, la
care au participat peste trei sute de episcopi din toate părţile imperiu­
lui, inclusiv din cele două Dacii Sud-Dunărene, Tracia, Dar dania, Me-
siile, Panonia, Noric etc. (P.G. 25, 312 A). De fapt Sardica se afla în
Dacia (Ripensis). Poate va fi fost de faţă şi Episcopul de Tomis, din
Scythia-Minor, în imediata apropiere a Daciei Ripensis. Atanasie relevă
că orientalii, adică arienii, veniseră însoţiţi de comiţii imperiali Mou-
sonianus şi Hesychius Castrencs, ca aceştia să-i sprijine în minciunile
lor, dar sinodul s-a ţinut fără ei, căci văzînd că nu mai pot face ce
vor, s-au retras ca să uneltească din umbră. Sinodul le atrage atenţia
că ei au vemit ca să fie judecaţi şi trebuie să stea de faţă, nu să se
ascundă. Această ascundere era un argument contra lor. Iată, Atanasie
 SC R IITO R I D IN E G IP T 127

şi însoţitorii lui sînt de faţă ca să asculte acuzaţiile. «Dacă nu puteţi s-o

faceţi, sau simulaţi că nu voiţi, sînteţi sicofunţi (calomniatori). Sf. Sinod
va da această sentinţă» (P.G. 25, 36, 310 AB). Arienii s-au temut să
participe şi au fugit, vădindu-se calomniatori. Luînd în considerare
această fugă ruşinoasă şi suspectă, Sf. Sinod a dispus ca Atanasie să-şi
susţină apărarea, ceea ce el a făcut cu mult succes, stîrnmd admiraţie...
Atanasie a fost primit în comuniunea şi dragostea episcopilor ortodocşi,
iar Sf. Sinod a condamnat pe a rie n i: Teodor, episcop de Heracleea, pe
Narcis de Neroniada, Acachie al Cezareei, Ştefan al Antiohiei, Ursaciu
şi Valens, episcopi în Panonia, Manofant al Efesului şi George al Efe-
sului (36).
c) Hotărârea Sinodului de la Sardica adresată tuturor Bisericilor im ­
periului (37—61), reabilitează, cum am spus, pe Atanasie, dar şi pe M ar­
cel şi pe Asclepas şi se încheie cu o lungă listă a episcopilor partici­
panţi (50, P.G. 25, 337 A—340 B). E o hotărîre în general de acord cu
cele ale sinoadelor din Egipt şi de la Roma, sub papa Iulius, dar cu
aprecieri mai severe şi mai directe şi cu numeroase amănunte, din care
unele sînt repetiţii din documentele anterioare. Prezenţa personală a
Sf. Atanasie, încărcat de probe şi dovezi peremptorii în favoarea sa,
energia puţin comună şi onestitatea lui Osiu de Cordoba, care prezi­
dase cea mai mare parte a lucrărilor Sinodului I ecumenic de la Ni-
ceea (325), ortodoxia jactivă a lui Protogenes al Sardicei şi, probabil,
şi a altor episcopi din cele două Dacii, poate şi a celor enumeraţi ime­
diat după Protogenes, ca : Gaudentius, Macedonius, Severus... Geron-
tius etc. — plus aportul reprezentanţilor papei Iulius — care cunoştea
şi judecase bine cazul — vor fi contribuit la aceasta. Sinodul de la
Sardica înfrînează obsesia şi arta arienilor de a fi falşi şi de a falsifica
tot ceea ce ei ating. Cînd ei întreabă pe păgîni şi pe catehumeni, vor
ca aceştia să spună nu ceea ce ştiu, ci ceea ce îi învaţă ei să relateze.
Aşa au procedat cu Ischyras. Cu suspine şi lacrimi ei deplîngeau moar­
tea episcopului meletian Arsenie, care ar fi fost uois de Atanasie şi
cereau să li se încredinţeze trupul unui om viu. Chiar după ce Arsenie
le-a fost arătat viu, arienii n-au încetat cu calomnierea. Sfîntul Atanasie
nu s-a lăsat intimidat, ci, cu mare încredere, i-a chemat în judecată,
aşa cum i-a îndemnat şi sinodul, ca să dovedească vinovăţia acuzatului.
Dar, «o !, cîtă suficienţă de sine ! cită mîndrie, şi, ca să spun adevărul,
128 P A TR O LO G IE

cîta rea conştiinţă]» (38, P.G. 25, 313 CD, 316 A). Suferinţele provocate
de asemenea oameni fac parte din martiriu şi astfel de mărturisiri şi
chinuri nu vor fi lipsite de răsplată. «De aceea, luptaţi cît puteţi pentru
credinţa sănătoasă şi pentru nevinovăţia episcopului vostru Atanasie,
coliturghisitorul nostru!» (38, P.G. 25, 316A). Egiptenii sint Îndemnaţi
să se despartă' de episcopul intrus Grigorie, iar împăraţii sînt rugaţi ca
preoţii şi ceilalţi oameni ai Bisericii, să nu mai fie judecaţi de tribu­
nalele laice, să înceteze persecuţia, violenţa sau frauda împotriva fra­
ţilor, iar aceştia să trăiască fiecare cum doreşte şi cum voieşte şi să
urmeze în linişte şi pace o credinţă universală şi apostolică (39, P.G.
25, 316 B).
In partea hotăririi sinodale trimisă episcopilor din Egipt şi Libia,
se relevă că arienii vor, prin viclenie, să dezrădăcineze credinţa orto­
doxă tradiţională lăsată de Părinţi. Pe unii i-au doborît prin crima in­
ventată, pe alţii i-au trimis în exil, pe alţii i-au isprăvit prin torturi,
nevinovăţia lui Atanasie au încercat s-o istovească prin violenţă şi ti­
ranie. Arienii n-au vrut să ia parte la sinodul tuturor sfinţilor de la
Sardica. S-a dovedit că Episcopul Iuliu al Romei i-a condamnat cu temei,
iar hotărîrea sinodului celor optzeci de episcopi de la Roma n-a lăsat
nici o îndoială asupra comuniunii lui Atanasie cu Biserica universală
(41). Restul hotăririi repetă partea întîia a docum entului: cazurile lui
Ischyras, Arsenie, Grigorie intrusul, osîndirea conducătorilor ariieni şi
îndemnul de a păstra unitatea Bisericii (41—43).
în partea a treia, adresată întregii Biserici (44—51) hotărîrea si­
nodului repeta că împăraţii au convocat sinodul de Ga Sardica şi au
adunat aici pe toţi episcopii din imperiu, ca să elimine neînţelegerea
(dihonia) şi reaua credinţă şi să se păstreze numai evlavia faţă de Hris-
tos. Episcopii orientali au fost chemaţi să se pronunţe în căzui
lui Atanasie al Alexandriei şi al lui Marcel de Ancyra din Ga-
latia (44). Eusebienii scriseseră deja lui Iuliu contra lui Atanasie, Marcel
şi Asclepas. Dar se primiseră şi scrisori în favoarea acestora, cum s-a
mai spus. Invitaţi de Iuliu la Roma, să se prezinte la judecată, ei n-au
făcut-o. N-au făcut-o nici acum, la Sardica, deşi veniseră şi fuseseră
invitaţi repetat să se prezinte în faţa întregului sinod, în frunte cu ve­
nerabilul şi vrednicul Osius (44). Ei acuzau pe Atanasie totdeauna în
absenţa acestuia, dar cînd l-au văzut personal, n-au ştiut cum să fugă
 SC R IITO R I DIN E G IP T 12Î)

mai bine. Mai grav era faptul că au venit în faţa sinodului cu dovezi
vii, cu semne concludente despre ceea ce suferiseră oamenii Bisericii
din partea arienilor : prieteni ai celor ucişi din porunca eusebienilor,
episcopi cu cicatrici de sabie şi de lanţuri, unii arătau urme de lovituri,
episcopi care ar fi fost ucişi dacă n-ar fi fu g it; unii arătau urme de
sabie, alţii se plîngeau că au suferit foamea. S-au citit scrisori ale lui
Theognius contra lui Atanasie, Marcel şi Asclepas, ca să incite pe îm­
păraţi contra lor. Au fost dezbrăcate fecioare, au fost arse biserici, preo­
ţii au fost aruncaţi in închisoare, toate petrecute graţie ereziei ariene
(45). S-a citit cartea lui Marcel de Ancyra şi, luîndu-se în seamă şi cele
spuse de el mai înainte, s-a constatat că doctrina lui era ortodoxă. El
nu susţinuse, cum se pretindea, că Iisus şi-a luat începutul din Fecioara
Maria şi nici că împărăţia Lui va avea sfîrşit, ci că această împărăţie
nu va avea nici început, nici sfîrşit. Judecat la Antiohia, Asclepas a
fost găsit şi el nevinovat în memoriul prezentat de el şi editat de Euse-
biu al Cezareei (47). Conducătorii arieni deja menţionaţi nu ţineau sea­
mă de hotărîrile de la Niceea, ci repuneau în scaune pe episcopii con­
damnaţi, ridicau pe diaconi la rangul de preoţi şi pe preoţi la cel de
episcopi, iar cînd au venit la Sardica nu permiteau celor veniţi cu ei
să intre în Biserică, sau să asiste la lucrările sinodului. De altfel, ei
înşişi nu s-au prezentat la judecata pentru care sinodul fusese convocat,
ci, procedînd tot timpul prin violenţă şi ameninţări, s-au adunat într-o
singură casă, neîngăduind nimănui să stea singur (48). Aceste lucruri
se ştiu de lâ episcopii Macarie al Palestinei şi Asterie al Arabiei, care
se despărţiseră de arieni. După ce enumeră ticăloşiile săvîrşite de arieni,
de la calomnii, lanţuri, ucideri, lovituri, conspiraţii prin scrisori plăsmui­
te şi pînă la exiluri,, distrugeri de biserici şi incendii şi, după ce a subliniat
nevinovăţia lui Atanasie, Marcel şi Asclepas şi a altor mulţi oameni
curaţi, sinodul trimite scrisori tuturor episcopilor să primească pe fraţii
lor episcopii maltrataţi de arieni, să n-aibă nimic comun cu episcopii
arieni, care au invadat Bisericile, cu Grigorie al Alexandriei, Vasile al
Ancyrei şi Quintian de Gaza, de la care să nu primească şi cărora să
nu le trimită scrisori. Sinodul cateriseşte pe cei opt episcopi arieni :
Teodor, Narcissus, Acachie, Ştefan, Ursaciu, Valens, Menofant şi George.
Aceştia îşi pierd nu numai episcopiile, ci şi comuniunea cu credincioşii,
întrucît separînd pe Fiul-Cuvîntul de Tatăl, s-au despărţit de Biserica
9 — Patrologie
 p à t r o l o Gie

Universală. «Aceştia să vă fie anathema întrucît au 'adultérait cuvântul

adevărului» (49, P.G. 25, 336 B) (Gal. 1, 8). Credincioşii să nu aibă nici
un fel de comuniune cu cei caterisiţi, să nu le scrie şi să nu primească
scrisori de la ei. Semnatarii hotarîrilor sinodale sînt îndemnaţi să păs­
treze înţelegerea între ei şi cu toţi de pretutindeni (49, P.G. 25, 336 BC).
d) Scrisori imperiale, papale şi altele in cauza Sf. Atanasie (51—89).
împăratul Constanţiu era arian, dar din cauza fratelui său Constans, îm­
păratul imperiului roman de Apus, şi oare era ortodox şi cunoştea si­
tuaţia lui Atanasie, scrie lud Atanasie, că a rugat pe fratele său (Constans)
să permită exilatului — căci Atanasie era în exil — să se întoarcă la
Alexandria, trecînd şi pe la el (Constanţiu), să-l vadă. într-o altă scri­
soare îl îndeamnă să vină cu vehicul public, fără teamă, să vadă pe
împărat. Intr-o a treia scrisoare, trimisă de la Edessa, prin diaconul
Achîla, îl îndeamnă să vină 'la curtea lui să-l vadă (pe împărat) şi de
acolo să plece imediat la Alexandria. Atanasie se afla atunci în Aquileea.
De aici a plecat la Roma să-şi ia rămas bun de la episcopul Iuliu (51).
Printr-o scrisoare adresată preoţilor, diaconilor şi poporului din Ale­
xandria, episcopul Iuliu îi felicită cu prilejul întoarcerii lui Atanasie şi-i
îndeamnă să-l primească cu toată bucuria şi măreţia pe care episcopul
lor le merită. Iuliu se bucură că a putut cunoaşte un atîrt de mare om
ca Atanasie (53, P.G. 25, 345 C). Acelaşi Constanţiu, în altă scrisoare
precizează că după ce Atanasie a fost redat patriei şi Bisericii sale, el
(împăratul) a hotărît să nu se mai ţină seama de măsurile luate mai
înainte contra partizanilor acestui episcop, ci, prin voinţa lui Dumnezeu,
să fie graţiaţi (54). într-o scrisoare trimisă, probabil, odată cu aceea
expediată de episcopul Iuliu, Constanţiu califică pe Atanasie ca fiind
cunoscut pentru simţul său de dreptate şi pentru probitatea vieţii sale,
ceea ce l-a determinat şi pe el (pe împărat) să-l readucă la credincioşii
săi din Alexandria, care sînt îndemnaţi să-l primească după cuviinţă,
iar cu ajutorul rugăciunilor să ţină înţelegerea şi pacea firească între
creştini şi rînduielile Bisericii şi ţinuta plăcută împăratului (54, P.G.
25, 348 CD). Speră ca în Egipt să n-aibă loc răscoale şi revolte, ci prin
rugăciuni către Dumnezeu să le elimine, ca prin aceasta să atragă şi
pe păgîni la creştinism. Să-l primească bine şi să respecte pe Atanasie.
Orice încercare de revoltă va fi judecată de legi (55). O scrisoare, tot
 Sc r iit o r i d in e g ip t Í3Í

a lui Constanţiu, adresată lui Nestoriu şi altor prefecţi ai Egiptului le

ordonă să restituie lui Atanasie Biserica lui, iar partizanilor lui să le
asigure imunitatea (56). Un sinod, ţinut la Ierusalim, înmînează Sf. A ta­
nasie o încheiere în care-şi exprimă mulţumirea pentru hotărîrea îm­
păraţilor de a reda pe marele episcop Bisericii Egiptului. Pentru aceasta
înalţă rugăciuni lui Dumnezeu. Semnează aproape aceiaşi episcopi cu
cei de la Sardica (57).
într-o scrisoare adresată episcopului Iulius al Romei, cei doi epis­
copi din Panonia : Ursaciu şi Valens, îşi mărturisesc greşeala de a fi
făcut parte din ceata arienilor care-i convocase deseori să judece pe
Atanasie, îşi cer iertare şi făgăduiesc să nu se depărteze de hotărîrile
şi dispoziţia lui Iuliu. Arie şi sateliţii lui sînt eretici pentru că susţin
că «era un timp cînd Fiul nu era», că «Fiul este din nimic» şi tăgăduiesc
că «Fiul a fost înaintea veacurilor», lucruri pe care cei doi episcopi
le susţinuseră şi într-un memoriu prezentat la Mediolanum, lucruri pe
care ei însă acum şi pentru totdeauna le anatematizează. Scrisoarea
e semnată personal de Ursaciu şi Valens (58).
într-un fragment de scrisoare a împăratului Constantin, acesta cere
lui Atanasie să nu împiedice pe nimeni din cei ce doresc să fie admişi
în Biserică. Dacă le va face greutăţi, împăratul va ordona închiderea
bisericilor respective, iar pe Atanasie îl va caterisi şi scoate din reşe­
dinţă (59, P.G. 25, 257 B). Această poruncă împărătească, provocată de
calomniile lui Eusebiu al Nicomidiei, care, asociindu-şi şi pe meletieni,
reuşise să lovească în episcopii precedenţi, Petru, Achilla şi Alexandru,
a fost retrasă cînd împăratul a aflat adevărul de la prezbiterii care în­
soţeau pe Atanasie în tot locul. Atunci Constantin scrie credincioşilor
Bisericii alexandrine o scrisoare, în care, după ce se plînge că poporul
acesta e sfîşiat de violenţa pizmei şi a urii, că nelinişteşte viaţa impe­
riului şi tulbură legile ţării, împărţit în «tabere, în care unii se auto-
laudă, iar alţii comit fel de fel de nedreptăţi, ceea ce va aduce inter­
venţia autorităţii imperiale, adaugă : «Privind la Dumnezeu, să vă iubiţi
unii pe alţii. Am primit cu plăcere pe episcopul vostru Atanasie. Din
vorbirea cu el mi-am făcut convingerea că este un om al 'lui Dum­
nezeu. Datoria voastră este ca să înţelegeţi aceste lucruri ¡ nu e rostul
meu să judec» (61, 62, P.G. 25, 361 C). Atanasie reia povestea lui Ischy-
ras despre uciderea lui Arsenie, deja menţionată de mai multe ori, dar
132 PATH OLOGIE

acum amplificată şi cu o scrisoare a acestui Ischyras către Atanasie,

în care se arată rolul eusebieni'lor în această afacere (63—64). Acelaşi
Constantin cel Mare sfătuieşte într-o scrisoare pe Atanasie să îngri­
jească de liniştea şi milostivirea faţă de popor. Trei lucruri importante
se află în sufletul îm păratului: practicarea sau cultul adevărului, pă-
zirea continuă a dreptăţii în minte şi mai ales puterea de a se bucura
de aceste lucruri pentru cei ce merg pe calea cea dreaptă a vieţii (68,
P.G. 25, 369 AB). Se reaminteşte lui Atanasie de calomniile puse pe
seama l u i : spargerea paharului mistic, uciderea lui Arsenie, dar şi
faptul că acestea au fost dovedite ca false. Arsenie roagă pe Atanasie
să scrie episcopilor din eparhie că el e în pace cu Biserica-universală,
adică cu episcopii, preoţii şi diaconii (69). După un număr de scrisori
adresate de grupuri de episcopi, preoţi şi diaconi fie arienilor la sinodul
de la Tyr, fie sinodului de la Mareotis, fie diverşilor prefecţi ai Egiptului
(Philagrius, Flavius, Dionysius etc.) (73—87), iată şi o scrisoare a lui
Constantin cel Tînăr, fratele împăraţilor Constanţiu şi Constans, scri­
soare adresată credincioşilor din Alexandria şi care susţine că împăratul
Constantin (cel Mare), tatăl lor, a trimis pe Atanasie în Galia ca să-l
scape de cruzimea duşmanilor săi, iar, între timp, împăratul murind (22
mai 337), nu l-a mai putut rechema el, personal (87, P.G. 25, 405 BC).
Lucrul acesia îl fac acum fiii săi. Minunată atitudine de pietate filială,
faţă de memoria unui părinte de talia lui Constantin. La Treveri, de
unde e trimisă scrisoarea, Atanasie, precizează textul, a avut toate cele
necesare, .‘inclusiv admiraţia şi preţuirea împăratului Constantin cel
Tînăr. Scrisoarea e scrisă la 15 ale calendelor lui Iulie (anul cca 338).
Intr-o scrisoare către episcopii (eusebieni), adunaţi în sinod la Tyr,
Constantin relatează cum cu prilejul unei intrări în Constantinopol i-a
ieşit în cale Atanasie cu un număr de însoţitori, rugîndu-1 să-l asculte
şi necerîndu-i nimic decit ca el să se prezinte la acest sinod, spre a
sie plînge de nedreptăţile care i se fac. împăratul cere sinodalilor ca
aceştia să facă judecată sinceră şi integră, bazată pe fapte ¡ pe el, pe
împărat, care e «un sincer slujitor al lui Dumnezeu», ei nu-1 vor putea
minţi. Şi apoi Constantin îşi exprimă concepţia sa despre raportul dintre
domnia sa şi creştinism : «Neapărat, adorarea pe care eu o aduc lui
Dumnezeu este cauza pentru care pacea stăpîneşte peste tot în lume.
 SC R IITO R I D IN E G IP T 133

Barbarii înşişi, care pînă aici nu cunoşteau adevărul, acum laudă sincer
numele lui Dumnezeu. Este limpede că cine nu cunoaşte adevărul nu
cunoaşte nici pe Dumnezeu. Aşa cum am spus, prin lucrarea mea, care
sînt un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, înşişi barbarii au cunoscut
pe Dumnezeu şi au învăţat -evlavia... Barbarii şi-au dat seama că Dum­
nezeu mi-a ajutat să fiu biruitor peste tot şi că are ,in grijă lucrurile
mele. De aceea au ajuns (aceşti barbari) la cunoaşterea lui Dumnezeu,
pe care ei îl venerează de teama noastră. Noi, care părem a aduce
pentru noi Sfintele Taine în faţa bunăvoinţei Lui, — n-aş zice că le
păzim —, noi, zic, nu ne preocupăm decît de cele care se referă la neîn­
ţelegere şi ură, adică la cele ce tind la distrugerea neamului omenesc.
Voiu încerca, din toată puterea, ca să îndrept lucrurile, în sensul ca
cele stabilite în legea lui Dumnezeu să fie neclintit păstrate)) (86, P.G.
25, 404 BCD). Constantin se prezintă aici, ca la Eusebiu al Cezareei, nu
ca «episcopos dinăuntru» al Bisericii, ci ca îndreptător al dihoniei şi urii
episcopilor, situaţie care punea imperiul în primejdie.
Aceste diverse documente au o mare valoare istorică, atit pentru
viaţa şi epopeea religioasă ale Sf. Atanasie, cît şi pentru perimetrul
istoriei bisericeşti şi profane la care se referă. Documentele se confirmă
şi se completează unele pe altele. Autenticitatea lor nu poate fi pusă
la îndoială, căci ele sînt confirmate, în general, de alte documente ale
vremii. Codificarea documentelor e opera Sf. Atanasie, cum o recunoaşte
el însuşi, repetat, prin notiţe sau mici comentarii, între ele. în cea mai
mare parte a sa, fondul acestor documente este negaitiv, căci el nu face
tot timpul decît să înfiereze şi să condamne nesfîrşitul complex de in­
trigi, calomnii şi tot felul de viclenii şi acte iresponsabile, cu care u r­
maşii lui Arie, eusebienii, încearcă să compromită, să alunge din scaun
şi chiar să ucidă pe Sf. Atanasie. E de neînchipuit pînă unde poate
merge răutatea omenească. împăraţii înşişi se lasă uneori prinşi în re­
ţeaua de minciuni a ereticilor. Important lucru pentru Sf. Atanasie este
că hotărîrile sinoadelor ţinute în centre atît de depărtate ale imperiu­
lui (Alexandria, Roma, Antiohia, Tyr, Ierusalim, Sardica, Milano etc.) se
elaborau sever, pe bază de fapte, martori şi documente indiscutabile.
Piesele de corespondenţă sînt şi ele teste de valoare reală, îndeosebi
scrisorile lui Iuliu şi ale împăratului Constantin cel Mare, inclusiv aceea
134 PA TR O LO G IE

a împăratului Constantin cel Tînăr. împăraţii împletesc evlavia cu di­

plomaţia. Documentele ne impun cîteva linii mari şi concluzii asupra
Sf. Atanasie, a vieţii Bisericii şi a imperiului.
In ciuda campaniei de distrugere împotriva Sf. Atanasie, cu toate
mijloacele imaginabile ale timpului, episcopul Alexandriei apare pînă
la urmă nevinovat şi proclamat astfel de autoritatea supremă biseri­
cească şi imperială. El a plătit cu patru exiluri dîrzenia sa ortodoxă, iar
documentele prezentate mai sus ne dezvăluie un om prevăzător şi care-şi
strînge din timp armele de apărare. Era un mare demascator al min­
ciunilor şi calomniilor adversarilor. Cînd era absent de la sinoadele ca-
re-1 judecau, acestea se temeau de el, iar cînd era de faţă, arienii o
luau la fugă, cum s-a întîmpiat la Sardica. Una din tainele puterii şi
biruinţei Sf. Atanasie era dragostea fierbinte a credincioşilor săi pentru
el. Era un om dintr-o bucată şi avea temperament de luptător pentru
legea sfintă şi dreptate, ceea ce plăcea mullţimilor egiptene. Era «omul
lui Dumnezeu», cum îl caracteriza împăratul Constantin cel Mare însuşi.
Documentele luptă prin sutele de persoane care circulă în paginile
lor, pentru pacea şi unitatea B isericii; a Bisericii universale, cum o nu­
mesc ele. Arianismul şi alte erezii primejduiau grav unitatea comu­
nităţilor de credincioşi şi pe aceea a imperiului. De aici intervenţia auto­
rităţilor imperiale în conflictele de credinţă din sînul imperiului. Scri­
sorile imperiale pun mereu accentul pe solidaritatea dintre unitatea cre­
dinţei şi pacea imperiului.
Raporturile dintre Biserică şi stat, în general, corecte, mai ales sub
împăraţii credincioşi realmente, ca în cazul -lui Constantin cel Mare şi
al fiilor săi Constans, Constantin cel Tînăr, dar nu şi în cazul lui Constan-
ţiu, care era arian. Biserica nu devine captiva imperiului decît dacă
autorităţile statului se lasă manevrate de erezii sau de interese străine.
Statul ajută Biserica în opera ei misionară prin care imperiul se roma­
nizează şi mai mult şi se pun bazele unei noi culturi şi spiritualităţi.
Documentele reflectă o puternică mobilitate şi circulaţie în imperiu,
în care mulţimile sînt agitate de probleme religioase şi morale, în care
binele se luptă cu răul, în care se mişcă zeci şi sute de oameni ai Bi­
sericii şi statului, au loc sinoade şi diverse alte întîlniri, audienţe, ju ­
decăţi, călătorii, prigoane, se înalţă rugăciuni, se scriu şi se primesc seri-
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 135

sori, se scriu cărţi şi se falsifică acte, se protestează contra prefăcă­

toriei, intrigii şi calomniei, se demască cursele împotriva adevărului şi
dreptăţii, se fac acte de penitenţă şi se cere iertare (Ursaciu şi Valens).
Sf. Atanasie trece prin patru exiluri provocate de arieni şi iese biruitor
în faţa întregii Biserici creştine şi a întregului imperiu.
E de reţinut că Sinodul de -la Sardica — în Dacia Ripensis, a nu­
mărat destui episcopi daco-romani, în frunte cu Protogenes, arhiepis­
copul Sardicei. Episcopul Gherontie ar putea fi ierarhul de la Tomis,
care a participat la Sinodul II ecumenic (381) şi a fost frumos apreciat
de împăratul Teodosie. Dacia a primit în inima ei, nu numai pe Sf.
Apostol Andrei, ci şi pe Sf. Atanasie, care a binecuvîntat-o cu harul,
suferinţele şi dreptatea sa.
e) Apologie către împăratul Constantin, în 35 de capitole, îşi pro­
pune să apere pe autor de trei învinuiri principale, pe care i le aducea
împăratul Constanţiu, în anul 357 : 1) Atanasie ar fi vorbit de rău pe
Constanţiu, în faţa fratelui acestuia Constans, împăratul Apusului ? 2)
Atanasie ar fi tîrnosit marea catedrală din Alexandria ¡încă în ¡timp ce
clădirea se construia şi fără ştirea îm păratului; 3) neprezentarea lui
Atanasie la chemarea împăratului şi fuga sa.
La prima învinuire, autorul răspunde că el n-a vorbit niciodată de
rău pe Constanţiu în faţa fratelui său şi nu l-a aţîţat pe acesta împotriva
celuilalt. Ia ca martor pe Hristos... N-a văzut niciodată singur pe
Constans, nu i-a vorbit singur şi nici împăratul nu i-a vorbit numai lui.
Căci Constans era totdeauna însoţit de cineva, Atanasie însuşi avînd
tot timpul lîngă el un episcop. El s-a apropiat de împărat totdeauna în
prezenţa altora. Citează ca m a T î t o r i un număr de episcopi (3). Atanasie
a pllecat de la Alexandria la Roma nu pentru a intra în armata lui
Constans, ci pentru treburi bisericeşti. N-a scris nici o scrisoare lui
Constans, ci i-a trimis numai nişte picturi biblice cerute de el. A fost,
apoi, chemat de Constans la Mediolanum, unde se pregătea ţinerea si­
nodului asupra căruia Constans a scris şi lui Constanţiu (4). Cere lui
Constanţiu ca acuzatorul să fie confruntat cu el (Atanasie), iar împă­
ratul să cerceteze bine susţinerile lui Atanasie, căci acesta are martori
asupra felului în care el s-a comportat faţă de raportul dintre cei doi
fraţi (9, 11). Elogii la adresa ilui Constans. Acuzat că ar fi fost prieten
136 PATH OLOGIE

cu ucigaşul lui Constans, căruia i-ar fi trimis scrisori, Atanasie răs­

punde că el n-ar fi putut avea o inimă aşa de criminala, încît să iu­
bească pe ucigaşul (lui Constans) şi să urască pe Constanţiu, fratele şi
răzbunătorul celui ucis. Cei doi fraţi erau, prin afinitatea naturii, ca două
oglinzi reciproce, adică fiecare se reflecta în celălalt; cum putea Ata­
nasie să scrie celui care fusese contra lui Constans ? Atanasie, pe de
altă parte, s-a rugat pentru mîntuirea ilui Constanţiu, care acum deve­
nise împăratul întregului imperiu (10). într-o scrisoare adresată lui A ta­
nasie, la puţin timp după aceste întîmplări, Constanţiu comunică lui
Atanasie că el (împăratul), care a dorit numai lucruri bune fratelui său
Constans, e foarte afectat de uciderea acestuia ? iar el (Atanasie) să nu
se teamă de nimic, ci să-şi facă datoria de episcop faţă de poporul
său (23).
Învinuit că a tîrnosit (sau inaugurat) marea catedrală din Alexan­
dria, aflătoare în construcţie, Atanasie răspunde că, de fapt, n-a săvîrşit
nici o tîrnosire, ci s-au făcut numai rugăciuni pentru sănătatea împă­
ratului, fără episcopi, fără preoţi şi diaconi. S-inaxa sau adunarea cre­
dincioşilor era foarte mare, deşi neconvocată, pentru că în zilele acelea
se sărbătoreau Sfintele Paşti. Erau (la Alexandria) biserici puţine şi ne­
încăpătoare, iar poporul cerea ca adunarea să aibă loc în catedrala în
construcţie. îndemnul lui Atanasie ca adunarea să fie animată cu puţin
n-a avut efect..., credincioşii erau în stare să iasă din oraş şi să facă
adunarea în pustiu. Şi atunci le-a îngăduit tuturor să facă adunarea în
biserică, unde, din cauza aglomerării, au avut loc numeroase accidente.
Asemenea slujbe în biserici în construcţie au avut loc, chiar -la Alexan­
dria, sub episcopul Alexandru, în biserica socotită atunci cea mai mare
şi numită a lui Theona, apoi Atanasie însuşi a văzut o asemenea practică
la Trev<?ri şi la Aquileea. împăratul Constans însuşi a participat la o
slujbă în asemenea situaţie şi nimeni n-a considerat-o drept crimă. «Aşa
am făcut şi eu, dar n-a fost tîrnosire (encaenia), ci o sinaxă de rugă­
ciune» (15). Se face o mică istorie a necesităţii locului de închinăciune,
mai ales în Vechiul Testament (16, 17). în cazul de faţă, rugăciunile
sinaxei s-au făcut nu în aşteptarea lîrnosirii şi nici tîrnosirea n-a fost
suprimată. După terminarea construcţiei a avut loc tîrnosirea, credin­
cioşii au adus daruri pentru ea şi toţi gu prăznuit sfirşitul lucrărilor (18).
 SC R IITO R I D IN E G IP T 137

în sfîrşit, la cererea unei scrisori, pe care arienii o considerau ca

fiind trimisă de însuşi Constanţiu, Atanasie trebuia să părăsească bise­
rica, dar atunci el a refuzat s-o facă, întrucît păstorul nu trebuie să-şi
părăsească turma. Şi, totuşi, pînă la urmă, a trebuit să fugă de persecu­
ţiile pe care arienii ajutaţi de autorităţile imperiale le săvîrşeau şi în
Apus şi în R ăsărit; şi mai ales în urma citirii a două scrisori imperiale,
al căror text Atanasie îl anexează în Apologia sa (29, P.G. 25, 632 D—
637 A). Textul acestor scrisori e un pamflet sinistru la adresa marelui
Atanasie, calificat ca «pierzător», «ticălos», «capabil de nenumărate
rele» etc. Atanasie îşi motivează fuga prin însuşi îndemnul Mîntuito-
rului de a fugi în timp de persecuţie şi de a nu ne preda duşmanului,
căci aceasta este sinucidere (32). Atanasie s-a ascuns şi pentru ca, între
timp, duşmanii lui să fie demascaţi şi ca el să nu poată fi ucis de ei,
care, după aceea, l-ar fi învinuit pe împărat de omucidere, avînd ca
document scrisoarea imperială (34).
f) Apologia despre fuga sa, în 27 capitole, reia tema precedentă,
a necesităţii ascunderii şi fugii din faţa persecuţiilor ariene. Autorul
citează numeroase cazuri de episcopi din Răsărit şi Apus, alungaţi de
arieni (2 sqq). Este descris elogios venerabilul şi înţeleptul episcop spa­
niol Osius, care n-a voit să subscrie diverselor hotărîri de condamnare
ale Sfîntului Atanasie de către arieni (5). Ticăloşiile săvîrşite la Alexan­
dria de către episcopul intrus George, sprijinit de arieni, în săptămîna
Paştilor şi în cea de după Rusalii (6). Mulţi episcopi au fost izgoniţi în
exil şi au murit acolo (7). Atanasie e acuzat că nu s-a lăsat să fie prins
de mîinile lor sîngeroase ? i se reproşează timiditatea. «Dacă e ruşinos
să fugi, mai rău este să persecuţi. Cel ce fuge o face ca să evite m oar­
tea, pe cînd cel ce persecută o face ca să piardă pe cel urmărit, iar
fuga e permisă, după cum arată Scriptura» (8) (P.G. 25, 653 B). Şi se
citează exemplul lui David în faţa lui Saul, Iacob în faţa lui Esau, Moise
în faţa faraonului, Sf. Pavel în faţa prefectului Damascului, sfinţii în
faţa persecutorilor, după îndemnul Domnului (9—16). Nu era fuga de
moarte, ci o fugă-luptă şi exerciţiu împotriva morţii (17, P.G. 25, 665 B).
Cel ce fuge, aşteptînd mereu înfricoşat năvălirea duşmanului, consideră
moartea mai uşoară ca fuga (Ibidem, 635 C). De aceea, cei ce mor în
138 PATH OLOGIE

timpul fugii îşi cîştigă gloria martiriului, cei ce se ascund, uneori, nu

se tem de martiriu : Sfinţii Ilie, P-etru şi Pavel şi atîtia alţii au do­
vedit-o.
In acelaşi an, 357, în Vinerea Paştilor, ducele Syrianus cu cinci mii
de soldaţi înarmaţi cu săbii, arcuri, lănci şi ciomege, năvăleşte şi în­
conjoară biserica în care se afla Atanasie, ca nimeni să nu poată ieşi.
Panica şi tulburarea pun stăpînire pe credincioşi. Atanasie, care se găsea
pe tronul episcopal, porunceşte diaconului să citească Psalmul 136, 1 :
«Că in veac este mila Lui». Era hotărît să nu părăsească poporul şi
începu să-l îndemne să iasă în ordine din biserică spre a merge acasă.
Cum Syrianus năvălise cu soldaţii şi în biserică, spre a prinde pe Ata­
nasie, care nu voia totuşi să părăsească locaşul, un număr de călugări
şi clerici l-au smuls de pe tron şi, discret, l-au scos prin cordoanele sol­
daţilor la loc sigur, el mulţumind lui Dumnezeu că n-a părăsit poporul
şi el însuşi a scăpat cu viaţă (24, P.G. 25, 673 C—676 AB). Cine-i poate
reproşa lui Atanasie că nu s-a predat lui Syrianus sau nu s-a întors
după aceea către cei ce-1 urau ? E interesant că în timp ce, în Apologia
către Constanţiu, autorul folosea formula de p ro to c o l« P re a evlavio-
sule împărat», şi altele de acelaşi gen, în Apologia pentru fuga sa, îm­
păratul e calificat drept «eretic», care procedează cu sila în treburile
bisericeşti (26, P.G. 25, 677 B).
g) Istoria arienilor către monahi, în 81 de capitole, precedată de
o scrisoare către monahii de pretutindeni, tratează evenimentele de la
335 la 357. O parte de la începutul textului e pierdută. Este o istorie
tristă, relatată parţial şi în operele precedente, dar acum e prins direct
în joc şi împăratul Constanţiu, poreclit şi Costyllios, sau chipul celui
potrivnic (80). La arieni sînt nu episcopi, ci catascopi, adică exploratori,
spioni (3), duşmanii lui Hristos, persecutorii adevărului. Se descriu per­
secuţiile unor episcopi ca Eustaţiu <al Antiohiei, Eutropiu al Adriano-
polei, Marcel de Ancyra, Pavel de Constantinopol, acesta din urmă exi­
lat de patru ori şi strangulat la Cucuz (4—7). După moartea lui Constan­
tin cel Mare, eusebienii au scris împăraţilor Constantin şi Constans,
dar episcopul Iuliu a reuşit să facă nule aceste scrisori. Atunci euse-
bienii s-au adresat împăratului Constanţiu, rugîndu-1 să-i sprijine şi -el
s-a făcut «patron al ereziei», trimiţînd ca prefect în Egipt pe Philagriu
 SC R IITO R I D IN EGEPT 139

şi pe un eunuc, Arsaciu, care să-l impună pe intrusul Grigorie, cu a ju ­

torul arienilor, izgonind pe preoţii ortodocşi şi poporul din biserică (10
—11). Cu toate străduinţele episcopului Iulius, eusebienii n-au venit în
Limp util la Roma, pentru sinodul convocat (în 341), pretextînd că ţara
e în război cu perşii, în fond insă, pentru că la Roma nu-şi puteau realiza
planurile, nefiind sprijiniţi de funcţionarii imperiali şi de armată (11).
Se trec în revistă numeroasele persecuţii, loviri, ucideri, exiluri pro­
vocate de intrusul Grigorie al Alexandriei, om ucigaş, călău, insultător,
înşelător, abominabil, intr-un cuvînt duşmanul lui Hristos. El nu fusese
hirotonit canonic, nici chemat la episcopat potrivit tradiţiei apostolice ;
el a fost laic. De aceea el dorea să fie prietenul magistraţilor mai degrabă
decît al episcopilor şi al monahilor. Cînd primea scrisori de la Sf. A nto­
nie le execra şi provoca pe ducele Balacius să le scuipe şi să le arunce.,
în schimb, se bucura cînd primea corespondenţă de la împărat, de la vreun
comandant de oşti sau de la vreun judecător (13, 14, P.G. 25, 708 BCD—
709 A). Procedeele eusebienilor la sinodul de la Sardica (343) au fost
dejucate de hotărîrea occidentalilor (circa 170 de episcopi), care ţineau
să judece pe arieni, în sinod plenar, fără prezenţa funcţionarilor im­
periali şi a armatei. Dar eusebienii aveau ca patron pe împăratul Con-
stanţiu (15). Chemaţi de Osius în şedinţă, spre a-şi justifica atitudinea
faţă de Sf. Atanasie, sicofanţii au fugit (16). Sinodul a condamnat pe
sicofanţi, socotind pe Grigorie de Alexandria ca neepiscop şi nici măcar
creştin, hirotoniile făcute de el fiind considerate ca nevalide (17). 'După
fuga ruşinoasă de la Sinodul din Sardica, arienii au persecutat exilînd
şi ucigînd diverşi episcopi, ca pe cei de la Adrianopole, Traianopole
etc. (18—19). Se relatează introducerea unei curtezane în ziua de Paşti
în camera episcopului Eufrat Agrippinus, venit în vizită la Antiohia.
Episcopul arian Ştefan al Antiohiei, vinovat de această infamie, a fost
caterisit (20). După zece luni, Grigorie intrusul moare. Sfîntul Atanasie
e reprimit cu mare pompă în scaunul său, iar împăratul Constanţiu îi
scrie trei scrisori prieteneşti. A scris şi fratelui său Constans, ca acesta
să îndemne pe Atanasie să se reîntoarcă; el aşteptase revenirea arhi­
episcopului un an întreg şi-i păstrase lucrurile (21). Constanţiu ordonă
şi multor mari dregători ai lui să scrie lui Atanasie scrisori prieteneşti
(Polemius, Datianus, Bardion, Thalasus etc.)'122). Primirea lui Atanasie
de către credincioşi, clerici şi numeroşi episcopi din imperiu, mai ales
140 PA TR O LO G IE

din Palestina, a fost excepţională : unor episcopi le era jenă de el, alţii
se ascundeau de ruşine pentru ceea ce comiseseră împotriva marelui
Patriarh, alţii îi scriau scuzîndu-se de cele scrise anterior contra lui.
Mulţimi imense umpleau bisericile şi se îndemnau la practicarea vir­
tuţii. Cite fedoare nu s-au dedicat atunci lui Hristos ? Cîţi tineri n-au
îmbrăţişat viaţa monahală ? Cîţi soţi şi cîte soţii s-au îndemnat să se
roage {I Cor. 7, 5) ? Era o astfel de întrecere în virtute, încît credeai
că fiecare familie şi fiecare casă era o biserică din cauza frumuseţii su­
fleteşti (a filocaliei) şi a rugăciunii către Dumnezeu. în Biserică era o
pace adîncă şi admirabilă (25, P.G. 721 CD—724 A). Ursaciu şi Va'lens,
biciuiţi de propria lor conştiinţă, fac penitenţă şi scriu o scrisoare prie­
tenească episcopului, după ce scriseseră, în prealabil, 'episcopului Iuliu
al Romei. Scrisoarea lor către Sf. Atanasie cere iertare acestuia, după
o seamă de fraze pompoase, sentimentale, dar în urma stăruinţei arie­
nilor, cei doi s-au Întors tot la eusebieni (27, 29).
Dar arienii, socotindu-se izolaţi şi dispreţuiţi şi pe punctul de a fi
consideraţi eretici, intervin pe lîngă Constanţiu, ca acesta să reînceapă
persecuţia contra lui Atanasie şi a prietenilor acestuia, cerînd tuturor,
mai ales episcopilor, să subscrie la doctrina ariană. Şi astfel reîncepe jo­
cul teroarei, al distrugerii oamenilor, al morţii (30—31). Constanţiu, care
patrona erezia ariană, făcea totul ca să dea un lustru de demnitate aces­
tei erezii, socotind că poate să elimine adevărul şi pe oameni (32). îm­
păratul Constanţiu impune totul cu forţa. Sosind la Mediolanum, con­
voacă pe episcopii Pavel de Treveri în Galia, Lucifer al Sardiniei, Euse-
biu de Vercelli, în Italia, şi pe Dionisie al Mediolanului şi le cere să
semneze documentul contra lui Atanasie. La replica episcopilor că lu­
crul acesta e împotriva canonului bisericesc, Constanţiu răspunde:
«Voinţa mea să fie considerată canon. Episcopii din Siria iau cuvîntul
meu drept canon. Sau daţi ascultare sau şi voi plecaţi în exil» (33, P.G.
25, 732 C). Trimişi în exil, aceşti episcopi evanghelizau poporul, com-
bătînd pe arieni şi făcîndu-i pe aceştia odioşi tuturor (34). Trimiterea
cu daruri a unui eunuc la episcopul Liberiu al Romei, spre a-1 determina
să condamne pe Atanasie n-a avut nici un succes, căci Liberiu, episcopul
Romei, capitala României (35, P.G. 25, 733 C) respectă tradiţia Sf. Pă­
rinţi de la Niceea şi a ultimelor două sinoade, de la Roma şi de la
Sardica, unde Atanasie a fost găsit nevinovat. împăratul să abroge toate
 SC R IITO R I DIN E G IP T 141

sentinţele date împotriva altora. Să se ţină un sfînt sinod departe de

palatul imperial, siinod în care să nu fie prezent nici împăratul, nici dre­
gători imperiali, nici judecători, ci numai frica de Dumnezeu, care e su­
ficientă în rînduiala apostolică (35, 36). Eunucu'l raportează lui Con-
stanţiu atitudinea negativă a lui Liberiu, faţă de arianism, iar împăratul
pune la cale prinderea lui Liberiu, prin eu n u ci; la Roma el provoacă
mare tulburare şi persecuţie contra ortodocşilor. Liberiu e trimis în
exil (38), dar nu împreună cu alţii, ci singur, izolat. Dar Domnul era
cu el. Liberiu, după doi ani, fiind ameninţat cu moartea, a cedat şi a
subscris contra lui Atanasie (41). Arienii incită apoi pe Constanţiu con­
tra venerabilului Osius, cel cu şaizeci de ani de episcopat, care a osîn-
dit arianismul la Niceea şi prezidează sinoadele la care e prezent şi
batjocoreşte şi acum erezia, ţinînd pe ortodocşi strîns uniţi în jurul lui.
«Erezia noastră nu ştie să venereze parul alb al ^ătrînilor» (42, P.G.
25, 744 A). Fără întîrziere, Constanţiu îi trimite diverse scrisori în care
cînd îl laudă, cînd îl ameninţă, cerindu-i să scrie contra lui Atanasie,
dar bătrînul episcop, care acum se găsea din nou în ţara şi în Biserica
sa, nu s-a înspăimîntat, ci a răspuns împăratului printr-o scrisoare care
s-a păstrat şi din. care spicuim : el, Osius, care era centenar, a fost deja
persecutat sub împăratul Maximian. Constanţiu e îndemnat să nu asculte
de episcopii orientali şi nici de Ursaciu şi Valens, pe a căror încredere
nu se poate bizui, căci aceştia au făcut deja penitenţă la Roma, în faţa
episcopului şi a prezbiterilor. După ce relatează cum s-au comportat
episcopii arieni la Sardica, unde veniseră să acuze pe Atanasie, dar, ne­
reuşind să facă nimic, au fugit şi după ce întreabă pe împărat de con­
tradicţia sa în comportarea faţă de Atanasie, pe care cu cîtva timp în
urmă îl trimisese cu cinste la Alexandria şi-l copleşise cu prietenia lui,
iar acum îl persecută din nou, îi adresează aceste cuvinte : «încetează,
te rog, şi adu-ţi aminte că eşti om muritor. Teme-te de ziua judecăţii
şi păzeşte-te nevinovat pentru acea zi. Nu te amesteca în treburile Bi­
sericii şi nu ne da sfaturi pentru aceste treburi. Maii degrabă învaţă-le
de la noi. Ţie Dumnezeu ţi-a dat împărăţia, iar nouă Dumnezeu ne-a
încredinţat cele ale Bisericii. Aşa cum cel ce încearcă să-ţi fure stăpî-
nirea se opune lui Dumnezeu care ţi-a rînduit-o, tot aşa şi tu teme-te
ca nu cumva trăgînd treburile bisericeşti la tine, să nu te faci vinovat
de un mare păcat: este scris : «Daţi Cezarului cele ce sînt ale Ceza­
142 PA TH O LO G IE

rului şi lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu» (Matei 22, 21).
Nouă (oamenilor Bisericii) nu ne este îngăduit să stăpînim pămîntul, iar
tu n-ai puterea să aduci jertfă pe altar. Iţi scriu acestea din grija pen­
tru mîntuirea ta. Cît priveşte cele ce mi-ai scris, dată părerea mea. Eu
nu mă alătur arienilor, ci anatematizez erezia lor. Nici contra lui A ta­
nasie nu voi scrie. Căci noi şi Biserica Romană şi un întreg sinod l-am
declarat nevinovat. Tu însuţi, luînd în considerare acestea, ai chemat
pe om şi i-ai îngăduit să se întoarcă cu cinste în patria lui. Care este
cauza unei asemenea schimbări ? Duşmanii lui dinainte şi cei de acum
sînt aceiaşi. Cele ce şopteau (în prezenţa lui nu vorbesc) înainte de
chemarea lui Atanasie, aceleaşi spun şi acum calomniind. Aceleaşi lu­
cruri şuşoteau şi cînd au veniit la sinod (Sardica). Cerîndu-le dovezi,
eu însumi, cum am spus, ei n-au putut oferi nici una. Dacă ar fi avut
(asemenea) dovezi, n-ar fi fugit aşa de ruşinos. Cine te-a îndemnat ca
după atîta timp să uiţi de scrisorile şi cuvintele tale ? Opreşte-te şi nu
te lăsa convins de oameni necinstiţi, pentru ca pentru un folos reciproc,
tu să devii vinovat. Dacă dai ascultare acestora, în ziua judecăţii tu
singur vei da seama. (Arienii) vor să facă rău adversarilor lor prin tine
şi ţin ca tu să fii slujitorul răutăţii lor, pentru ca să răspîndească prin
tine oribila lor erezie în Biserică. Nu este prudent ca pentru plăcerea
altora să te expui unui pericol clar. încetează, te rog, şi ascultă-mă pe
mine, Constanţiu» (44, P.G. 25, 745 CD—748 AB). Rezultatul acestei scri­
sori a fost că bătrînul Osius a fost chemat şi deţinut un an întreg la
Sirmium, ca exilat. Din cauza violenţei cu care a, fost tratat, a fost
aproape să intre în comuniune cu Ursaciu şi Vaiens, dar n-a subscris
contra lui Atanasie. Pe patul de moarte a anatematizat erezia ariană.
Aceasta a fost reacţia celui mai vechi niceean faţă de persecuţia lui
Constanţiu, «acel nou Ahab, un alt Baltasar al timpului nostru» (45).
Constamţiu pregătea calea pentru venirea lui Antihrist (45, P.G. 25,
752 A). La Alexandria şi în împrejurimi, totul era sub groază şi teroare,
Atanasie rămînînd singur, dar Domnul era cu el (47).
Arienii şi Constanţiu joacă comedia lui Irod şi a Irodiadei: aşa
numiţii lor episcopi joacă rolul histrionilor, iar Constanţiu e regizorul
(52). Cînd împăratul trimite la Alexandria pe dregătorul Heradlius cu
scrisori care proclamau că Atanasie era repudiat, iar bisericile erau să
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 143

fie date arienilor, poporul se întreba dacă nu cumva Constanţiu s-a

făcut eretic. împăratul nu se sfia să ceară senatorilor, magistraţilor pă-
gîni şi paznicilor de temple idoleşti să subscrie aprobînd aducerea unui
alt episcop iîn locul lui Atanasie. Procedînd astfel, împăratul susţinea
că el lucra conform canoanelor Bisericii (54). într-o sărbătoare, dregă­
torul Heraclius, cu prefectul Egiptului şi alţii au mers în for, unde au
incitat pe tinerii păgîni să năvălească cu tot felul de arme în biserică
spre a distruge totul acolo. Şi-au dus planul la îndeplinire, chinuind
îndeosebi pe monahii şi matroane prin loviri, vorbe ruşinoase şi alte
ticăloşii (55). Păgînii au scos afară tot m obilierul: scaune, tronul epis­
copal şi vălurile, le-au aşezat în faţa bisericii şi le-au dat foc. Păgînii
ziceau că împăratul Constanţiu s-a făcut păgîn şi că arienii recunosc
cele ale paginilor, singura lor grijă fiind ca erezia lor să capete stabi­
litate (58). Cu concursul autorităţilor de stat, îndeosebi cu soldaţii, arie­
nii judecau şi torturau oameni absolut nevinovaţi, bătîndu-i pînă mu­
reau (cazul ipodiaconului Eutihie) sau îi trimeteau la minele de metal
din Palestina, prigoneau şi excludeau milostenia pentru văduve, orfani
etc.f izgonind pe văduve şi dînd în judecată pe cei milostivi (60; 61).
Tactica arienilor e mai îndrăzneaţă decît a celorlalte erezii, căci ei şi-au
luat ca sprijin şi patron autoritatea împăratului. Nici grecii, nici iudeii,
nici maniheii, nici valentinienii nu au procedat astfel. La ei totul stă în
puterea judecătorilor şi funcţionarilor statului (66). In timp ce orice altă
erezie combătută cu argumente serioase cedează, cea ariană nu cedează
avînd ca patron pe duşmanul lui Hristos, pe Constanţiu Antihrist (67).
Constanţiu e faraonul, e mai rău ca Pilat, căci acesta cel puţin s-a spălat
pe mîini, în timp ce împăratul scrîşneşte împotriva episcopilor exilaţi
(68). Şi-a persecutat chiar rudele : unchi, veri, pe socrul său, iar pe lo­
godnica Olimpiada a fratelui său Constans a dat-o pe mîna barbarilor.
Studiul scrisorilor sale arată că acest om n-avea un suflet propriu şi
natural, ci voinţa lui era pusă în mişcare numai de sugestiile altora (69).
în general, n-avea minte proprie. în neputinţa lui spirituală, Constanţiu
a ajuns slugă arienilor, oare fac ce vor cu el (70). Mai înainte păgînii
au persecutat pe creştini, dar ei n-au introdus idolii în biserici. Zenobia,
patroana lui Pavel de Samosata, era evreică, dar ea n-a predat iudeilor
bisericile creştine. Arianismul nu e atît o persecuţie, cît o pregătire şi
o prefaţă a lui Antihrist (71). Autorul transmite multe nume de episcopi
144 PA TR O LO G IE

bătrîni trimişi în exil ca să piară pe drum, apoi laici, monahi şi mo­

nahii, cărora arienii le distrugeau mînăstiTile. Nu se permitea înmormîn-
tarea cadavrelor, ci ascunderea lor (72). Erau recrutaţi mercenari dintre
păgîni ca din piaţă şi erau hirotoniţi episcopi (73). împăratul Antihrist
a detronat trei r e g i: Betranion, Magnenţiu şi Gallus şi a trimis cinci­
zeci de episcopi mercenari în bisericile ortodoxe, inclusiv în catedrala
Caesareum (74). După ce a trimis în exil pe evlaviosul episcop Dionisie
al Mediolanului, a adus în locul acestuia pe un avocat, Auxenţiu din
Capadocia, care nici latineşte nu ştia bine. Pe un alt capadocian, strîn-
gător de impozite şi care, vinovat de delapidare, se refugiase la Con-
stantinopol, l-a impus cu pompă militară ca episcop al Alexandriei. La
Roma din trei castraţi face trei catepiscopi, adică spioni, nu fără să
Ie adauge şi pe un om cinstit, Felix, dar poporul nu i-a acceptat (75).
Încercînd ca, în locul autorităţii bisericeşti, să judece el, Constanţiu,
pe Atanasie, n-a reuşit fiindcă acuzatul era absent şi fiindcă o judecată
romană cere ca acuzatorul şi acuzatul să fie trataţi la egalitate : dacă
acorzi încredere spuselor episcopilor arieni, trebuie să acorzi încredere
şi cuvintelor lui Atanasie. Altfel, arienii se vor bucura de favoarea ta,
pe cînd Atanasie va fi un acuzat (76). Argumentul fiind tare, împăratul
a renunţat la judecată, dar Atanasie şi ceilalţi au fost exilaţi, sau fiind
deja în exil li s-a confirmat această situaţie. Constanţiu este chipul
şi predecesorul lui Antihrist, ca unul care a exilat pe bătrînii episcopi
hirotoniţi de Alexandru, Achilla şi Petru şi a adus în locul lor oameni
precedaţi de soldaţi (77).
Meletienii nu cunosc adevărata credinţă, nu ştiu ce este creştinis­
mul şi ce înseamnă Sfînta Scriptură pentru noi. Unii dintre ei, recrutaţi
dintre păgîni, din senat şi dintre înalţii magistraţi, au trecut 'la orto­
doxie. In general, ei nu cunosc credinţa Bisericii, ci se lasă bătuţi de
orice vînt, nefăcînd deosebire între evlavia adevărată şi opusul ei. De
aceea, ei au putut uşor fi transformaţi din meletieni în arieni. Ei se
lasă duşi de poruncile imperiale. Necunoaşterea evlaviei i-a aruncat in
nesăbuinţa obişnuită, de la început, cînd erau păgîni. Nu vor să se
schimbe din ceea ce erau. Fiind versatili, ei consideră Biserica drept
un senat civil şi gîndesc păgîneşte, dar uzurpînd frumosul nume de
creştin au infestat tot Egiptul (78). Meletienii nu se vor opune niciodată
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 145

lui Constanţiu, câci pe ei nu-i interesează adevărul, ci simpla plăcere :

«Să mîncăm şi să bem, căci mîine vom muri» (I Cor. 15, 32). Adevă­
raţii credincioşi şi episcopi, care cred sincer şi nu trăiesc pentru ei, ci
pentru Domnul, şi ştiu că încriminările contra adevărului sînt false, au
preferat să suporte exilul decît să subscrie contra lui Atanasie şi să
intre în comuniune cu arienii (79). Faptele lui Constanţiu sînt prefaţa
lui Antihrist, erezie in care nimic nu e sănătos şi de care trebuie să
ne ferim ca de o otravă a şarpelui şi ca de Sodoma din care ieşind să
nu ne uităm înapoi, ca femeia lui Lot (80).
La finele cap. 80 se află o notiţă : «Despre faptele săvîrşite de
arieni sub Constanţiu (lucrare) a episcopului Atanasie către monahii
de pretutindeni. Această carte contra lui Constanţiu a fost compusă în
întregime de Papa» (P.G. 25, 792 C). Capitolul 81 cuprinde o scrisoare
a poporului alexandrin despre invazia răilor în biserica Kyriakon din
Alexandria.
Am prezentat într-un rezumat mai larg operele istorice ale Sf. A ta­
nasie, pentru a putea aprecia nu numai personalitatea sa, ci şi alte fapte
importante din Istoria Bisericii şi a imperiului roman la jumătatea sec.
IV (= 340—360), între altele cumplita duşmănie a arienilor faţă de Bi­
serica Ortodoxă, suferinţele neînchipuite ale ortodocşilor îndurate pen­
tru apărarea credinţei, dînd sute de martiri, de la simpli credincioşi pînă
la episcopi, rezistenţa şi lupta neînfricată a Sf. Atanasie, câştigarea pro­
gresivă a autorităţilor de stat de către arieni, calificarea împăratului
Constanţiu drept «prefaţă a lui Antihrist», care a inaugurat nefericitul
cezaro-papism din Bizanţ cu o durată de peste un mileniu. Situaţia
aceasta dramatică, a fost văzută şi criticată de atunci de către marele
episcop Osius, a cărui scrisoare de protest către Constanţiu am repro­
dus-o mai sus, şi care îndeamnă pe împărat să nu se amestece în tre­
burile Bisericii, aşa cum Biserica nu se amestecă în cele ale statului.
Sf. Atanasie nu vorbeşte numai despre el, ci el descrie întreaga pano­
ramă a vieţii religioase a imperiului cu manevrele, calculele, urîţeniile,
dar şi cu frumuseţile şi virtuţile ei. Sînt descrise amănunţit sute de
episcopi, preoţi, diaconi, subdiaconi, conţi, dar şi alţi dregători impe­
riali, în frunte cu împăraţii, îndeosebi cu Constanţiu, avînd roluri di­
verse în această uriaşă dramă, care a fost istoria creştină şi romană
de la jumătatea sec. IV. Contradicţiile lui Constanţiu, atît în scrisorile
10 — Patrologie
146 PA TR O LO G IE

cît şi in faptele sale, sînt prezentate cu multă logică şi convingere.

N-avea voinţă proprie, ci era manevrat de arieni, zice Sf. Atanasie. Pe
de altă parte, împăratul zice că el reprezenta puterea canonică în Bise­
rică. Marile mulţimi de credincioşi sînt prezentate suferind persecuţii
de tot felul, dar rezistlnd cu tărie ticăloşiilor ariene şi apărînd cu jertfă
ortodoxia şi pe Sf. Atanasie. Biserica romană e prezentată cu simpatie
şi uneori cu admiraţie pentru felul ei cinstit de a apăra nevinovăţia şi
personalitatea Sf. Atanasie, mult preţuit de împăraţii Apusului Constans
şi Constantin cel Tînăr. Compoziţia acestor opere este simplă, ascuţită
şi adîncă, după aprecierea lui Fotie. Stilul viu şi fluent, îndeosebi al
celor două Apologii, se impune şi astăzi cititorului de texte patristice.

Opere exegetice
a) Fotie (Bibliotheca, 139) ne relatează că Sf. Atanasie a scris c o ­
mentarii la Eclesiast, Cîntarea Cîntârilor, Psalmi şi la multe altele».
Cea mai mare parte a textului acestor comentarii s-a pierdut, iar pu­
ţinele fragmente rămase s-au păstrat în catene. Ediţia benedictină a co­
mentariilor la Eclesiast şi Cîntarea Cîntărilor cuprinde puţine fragmente
(P.G. 27, 1347—1350).
b) Către Marcellin despre explicaţia Psalmilor (27, 11—46) tratează
despre caracterul mesianic şi evlavios al psalmilor pe care-i elogiază
pentru frumuseţea şi folosul lor, accesibil şi plăcut sufletului omenesc,
pe care-1 analizează mîngiindu-1 sau certîndu-1. Ieşiţi din zbuciumul
şi frămîntările sufletului omenesc, psalmii sînt o alinare, o lumină şi
un sprijin sufletului omenesc în toate necazurile ori bucuriile şi la toate
nevoile. Cîntarea psalmilor în Biserică nu urmăreşte scop muzical, ci
aprofundarea gîndurilor şi intenţiilor.
c) Lucrarea prezentată de Ieronim [De viris illustribus, 87) De psal-
miorum titulis, ca fiind a Sf. Atanasie, aparţine lui Hesychius de Ieru­
salim, după cercetările lui M. Faulhaber şi G. Marcaţi. Resturile Cate-
nelor la Psalmi, datorate .lui Niceta de Heracleea au fost publicate de
benedictini în Expositiones psalmorum, cărora cardinalul Pitra le-a adău­
gat unele fragmente (P. G. 27, 55—590 ; J. B. Pitra, Analecta sacra et
classica, Paris, 1888, Pars I, 3—20). Aceste texte sînt considerate, în ge­
neral, ca autentice. Fragmente în plus la această operă a publicat şi
 SC R IITO R I DIN E G IP T 147

R. Devreesse, iar J. David a publicat şi o versiune coptă-sahidică a unui

comentar atanasian la Psalmi. în explicarea psalmilor, Sf. Atanasie fo­
loseşte interpretarea alegorică şi tipologică, spre deosebire de celelalte
opere în care predomină o tălmăcire mai realistă a Sfintei Scripturi.
d) Comentariu.1 la Geneză prezentat în Codex Barb. 569, cu unele
completări din Caiena lui Nicephorus se referă special la Geneză 1, 1 ;
1, 6 ? 2, 17 f 3, 10 ; 3, 21 ; 3, 23 j 5, 31 } sqq., 48, 18—20.
S-au mai păstrat fragmente de comentariu şi Ia Exod 28, 4, Iov,
Matei, Luca, I Corinteni, comentarii care par a fi aparţinut altor opere
ale Sf. Atanasie. Aşa-numita Sinopsă a Siintei Scripturi (P.G. 28, 283—
438) nu e autentică.
Opere ascetice
a) Viaţa Sf. Antonie în 94 de capitole, operă celebră în istoria litera­
turii creştine şi universale, fiind cel mai vechi document al vieţii asce­
tice în lumea monahală. Scrisă la 357, la un an de la moartea Sf. An­
tonie (t 356), această operă e o scrisoare de răspuns şi un encomion,
provocate de cererea unor monahi apuseni, care doreau să ştie «felul
de viaţă al Sf. Antonie..., şi în ce fel s-a apucat de acest mod de viaţă ;
ce a fost înainte şi care a fost sfîrşitul vieţii sale şi dacă sînt adevărate
cele ce se spun despre dînsul, ca să vă pregătiţi şi voi să-l urmaţi ?
cu mare tragere de inimă am primit însărcinarea voastră. Căci (în ce
mă priveşte) mă aleg cu un mare folos chiar numai din amintirea Sf.
Antonie. Sînt încredinţat că voi, după ce vă veţi minuna de acest om,
o să fiţi cuprinşi de dorinţa de a face ca dînsul, căci viaţa lui Antonie
e potrivită pentru deprinderea în pustnicie» (Prolog, trad. Şt. Bezdechi,
Bucăţi alese din opera Simţului Atanasie cel Mare — Patriarhul A le­
xandriei, Cluj, «Ardealul», 1925, p. 17). Lucrarea are, deci, scop edu­
cativ, pentru îmbrăţişarea cu dragoste şi folos a vieţii monahale trăită
de marele Antonie. Sf. Atanasie precizează că a cunoscut de aproape
pe Sf. Antonie, pe care l-a urmat nu o dată şi că i-a turnat apă să se
spele pe mîini, ţinînd ca în descrierea personajului să spună ad ev ăru l;
nici mai mult, nici mai puţin (Ibidem). Probabil că adresanţii apuseni
ştiau greceşte. Faima Iui Antonie a impus şi pentru Apusul creştin o
versiune latină, pe oare, în 375, o dădu Evagrie al Antiohiei, versiune
care a păstrat probabil titlul original al o p erei: «Athanasius episcopus
•148 PATH OLOGIE

ad peregrinos fratres». Cartea a avut o mare influenţă pentru răspîn-

direa- monahismului în Apus, iar Fericitul Augustin face mare caz de
•versiunea găsită la Milano şi pe care i-a pus-o sub ochi Pontitianus,
care o cunoştea mai de mult (Confessiones, 8, 6, 14, P.L. 32, 755). Ie-
.ronim cunoaşte şi originalul grec şi versiunea latină a lui Evagrie (De
viris illustribus, 87, 88, 125). Ediţia din Migne, reprodusă după bene-
dictini, este bazată pe colecţia de Vieţi a lui Simion Metafrastul din
sec. X. O a doua versiune latină, descoperită de A. Wilmart şi publicată
de G. .Garitte, în 1939, n-are eleganţa versiunii lui Evagrie. Se cunosc
de asemenea o versiune siriacă şi alta coptă, publicate de G. Garitte,
în 1949. O frumoasă traducere răsăriteană, în stil popular, a Vieţii Si.
Antonie, ne-a lăsat regretatul Profesor Şt. Bezdechi, Cluj, 1925. O pre­
ţioasă teză de doctorat asupra ei ne-a dat I. P. S. Mitropolit Nicolae
•Corneanu al Banatului.
*' •' -Sf. Atanasie ne relatează că Sf. Antonie era egiptean, dintr-o fa­
milie-bună şi cu stare şi avea şi o soră. N-a învăţat carte, dar avea me­
morie bună, reţinînd cu fidelitate lecturile biblice de la biserică, de
unde ilu lipsea niciodată duminica şi sărbătorile. Graţie înclinării per­
sonale şi cuvintelor Evangheliei referitoare la raportul dintre avere şi
via'ţa'd’e săvîrşită, Antonie îşi vinde pămîntu! şi casa după moartea pă­
rinţilor, laSa o mică sumă pentru sora lui, iar restul îl împarte la săraci.
Începe "viaţa ascetică întîi acasă, apoi la marginea satului şi, mergînd
progresiv, se instalează în pustiu într-un mormînt. Paralel cu aceste
trepte, urcînd spre desăvîrşire, Antonie se impune prietenilor şi credin­
cioşilor prin rugăciune, milostenie, creşterea în virtute, lupta cu demonii
şi mâi ales prin dragostea sa faţă de Hristos. Luptele cu demonii ocupă
lin spaţiu -larg în această operă şi credem că dacă Mîntuitorul Iisus
Hristos s-a luptat cu demonii şi a avut de a face cu ei deseori, -— cum
o arată Sfînta Evanghelie —-, e necesar să nu ocolim capitolele de de­
monologie din Viaţa Sf. Antonie, cum procedează unii patrologi apuseni,
fiindcă Sf. Atanasie, inclusiv 'ceilalţi Sf. Părinţi fac caz de ea, întrucît
«dem-onul» este o realitate înfricoşătoare, născîndu-se mereu din pă­
catele noastre şi fiindcă Biserica îi atestă prezenţa şi lucrarea distru­
gătoare. Epifaniile demonilor au fost şi rămîn o problemă deschisă, ele
av-înd -o tradiţie milenară în credinţele oamenilor. Faptele de cumplită
.cruzime ale-persecuţiilor şi mai ales ale arienilor atestau un demonism
 SC R IITO R I DIN E G IP T 149

real pe care Revelaţia şi istoria îl confirmau. Lucrarea stăruitoare a mi­

sionarilor, care considerau demoni pe zeii păgîni, cum şi faptul că unii
convertiţi dintre păgîni ca Arnobiu de Sicca şi Lactanţiu ţineau să facă
din zei subalterni ai Dumnezeului creştin contribuiau la menţinerea pre-..
zenţei demonilor.
Specificul concepţiei antidemonice în Viata Si. Antonie este lupta
neîncetată dintre invidia şi ura lui Satan şi dragostea lui Hristos. De­
monii apar la Antonie sub diferite forme şi acţionînd în diverse chipuri,
uneori lovindu-1, sau încercând să-l atragă spre atitudini sau fapte ne­
gative, dar nu reuşesc din cauza sufletului dîrz şi veghetor al eroului,
dar mai ales din cauza neputinţei lor (9). Această neputinţă demonică
e provocată de rugăciunea continuă a lui Antonie şi de dragostea lui fier­
binte de Hristos. Esenţă şi profil faptelor demonice -le dau patimile şi
lipsa de judecată a oamenilor. Dar demonul rămîne o fiinţă în sine, in­
dependentă, ce poate fi combătută şi alungată.
Minunile Sf. Antonie se înscriu firesc în perimetrul sfinţeniei lui.
Nici acestea nu trebuie ocolite, căci ele sînt expresia unei înalte vir­
tuţi şi constituie o moştenire de la Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli şi
unnaşii acestora. Aceste minuni au loc în cadrul unei vieţi călăuzite
de «logos-judecată», păzind «rînduiala potrivită a firii». Prin ele, Dom­
nul a lecuit trupul multora, iar pe alţii i-a mîntuit de demoni. Intr-o zi a
trecut nevătămat braţul Arsenoitic plin de crocodili (14, 15) ; altădată
a vindecat copila bolnavă a unei femei etc.
în lungile sale convorbiri cu ucenicii, Sf. Antonie ajunge uneori
să’ se pronunţe în materie de credinţă, problemă fierbinte la ordinea
zilei. într-o zi vine la Alexandria unde, într-o predică, osîndeşte pe ari­
eni, ca fiind erezia cea mai rea din toate, o înainte-mergătoare a lui
Antihrist, învăţînd că Fiul nu e făcut de Dumnezeu şi n-a fost zidit din
lucruri care n-au fiinţă, ci că e Logosul veşnic şi înţelepciunea Tatălui.
E o nelegiuire să se spună că «Era o vreme cînd El nu era. Logosul a
fost totdeauna, fiinţînd împreună cu Tatăl... De aceea să nu aveţi ni­
mic a împărţi cu a rie n ii: «Căci nu e nici o legătură între întuneric şi
lumină» (II Cor. 6, 14). Arienii nu se deosebesc întru nimic de păgîni,
care slujesc mai degrabă făptura decît lui Dumnezeu (69). Aici, Antonie
se face ecoul luptelor Sf. Aţanasie cu arienii.
150 PA TH O LO G IE

In întîlnirile sale cu filosofii greci şi cu ucenicii, Antonie dădea

dovadă de o înţelepciune rară şi de un cuget pătrunzător şi ager, deşi
nu ştia carte. «Cine are minte sănătoasă n-are nevoie de carte», a răs­
puns el unora care-1 întrebau de ştiinţa de carte (72 ; 73). In timpul
vizitei pe care i-o făceau doi înţelepţi păgîni care, cu intenţia de a-şi
bate joc de el, îl întrebau despre credinţa creştină şi despre cruce, An­
tonie fi întrebă : <;Ce e mai bine ? Să mărturiseşti crucea, sau să pui
în seama zeilor — cum îi numiţi voi — adulterul şi pofta cea nesăbuită ?
Ceea ce spunem noi (creştinii) e o dovadă de tărie şi un semn limpede
al dispreţului pentru moarte, iar vorbele voastre sînt ca o boală a des-
frînării. Şi apoi, ce e mai bine : să spui că Logosul lui Dumnezeu nu
s-a schimbat, ci fiinţînd totdeauna acelaşi, a luat trup omenesc, pentru
binele şi mîntuirea oamenilor, ca pe oamenii părtaşi ai otorşiei ome­
neşti să-i facă părtaşi ai firii dumnezeieşti şi spirituale ; sau să facă
puterea divină la fel cu animalele necuvîntătoare şi să se închine la
dobitoace cu patru picioare, la şerpi şi la oameni ?, căci aceştia sînt zeii
înţelepciunii voastre. Atunci cum cutezaţi de rîdeţi de noi, care spunem
că Hristos ni s-a arătat făcîndu-se om, pe cînd voi, ţinînd jos sufletul
din cer, spuneţi că a păcătuit şi că din bolta cerurilor s-a coborit în
trup ? Şi de s-ar fi coborit măcar în trup omenesc şi nu ar fi trecut în
lighioană cu patru picioare... Credinţa noastră spune că venirea lui Hris­
tos a fost pentru mîntuirea oamenilor... Noi credem în lucruri cu pu­
tinţă» (74, trad. Şt. Bezdechi, op. cit., 65—66). Comparînd puterea ju ­
decăţii şi faptul credinţei în actul cunoaşterii lui Dumnezeu, Antonie
convinge pe cei doi înţelepţi că credinţa ce se dobîndeşte prin fapte
e mai veche şi mai adevărată decît dovedirea logică, întrucit credinţa
se naşte din faptul sufletului, pe cînd dialectica e o tehnică umană. E
mai puternică fapta prin credinţă decît dovezile sofistice. Credinţa creş­
tină se răspîndeşte pretutindeni, pe cînd dovezile şi sofismele eline (nu
întorc pe nimeni la păgînism) (77 ; 78). Antonie vindecă în faţa filo­
sofilor, prin invocarea numelui iui Hristos şi prin semnul crucii, un nu­
măr de îndrăciţi. La uimirea filosofilor, bătrînul observă : i«Nu noi am
făcut acestea, ci Hristos săvîrşeşte acestea prin cei ce cred într-însul.
Credeţi aşadar şi voi şi veţi vedea că ale noastre nu sînt meşteşugiri
de cuvinte, ci credinţa ce săvîrşeşte prin dragostea în Hristos, pe care
 SC R IITO R I D IN E G IP T 151

daca o veţi dobindi nu veţi mai umbla după dovezile prin cuvinte, ci
vă veţi încredinţa că vă e de ajuns credinţa în Hristos» (80, trad. Şt.
Bezdechi, op. cit., p. 69).
S-ar părea că avem aici un elogiu al analfabetismului monahal din
perioada începătoare a apariţiei acestei tagme. în fond e o confruntare
între logosul scris dintr-o ţară păgînă ce solicita «dovezi» cu orice preţ
şi Logosul Hristos care impunea adevărul, minunile şi izgonea dracii
prin credinţa caldă a sufletului natural, pur de orice întinare cu vreo
dialectică. Antonie reflecta adevărul susţinut de Tertulian că «sufletul
e creştin prin firea lui», adevăr manifestat şi de Sfinţii Spiridon şi Ni-
colae la soborul teologic de la Niceea. Descriind «teologumenele» lui
Antonie, Sf. Atanasie pare a oglindi în ele «teologia» celor doi Părinţi
neînvăţaţi de la Niceea, dar care au biruit pe filosofii păgîni cu care
discutau «deofiinţimea» Fiului cu Tatăl. E drept că «teologia» lui An­
tonie cuprinde multe, uneori prea multe elemente atanasiene — mai
ales în doctrina despre Logos şi arianism —, dar această teologie ata-
nasiană n-ar fi avut nici un ecou rostit de gura bătrînului schimnic,
dacă ea .nu era frumoasă şi întărită ca o cetate de puritatea genuină
a sufletului acestuia, care nu cunoştea decît credinţa şi faptele de cre­
dinţă. Antonie realizează teologia sufletului curat, fără demonstraţii
«sofisticate», mai precis o teologie care din lumina unui suflet pur va
putea urca la Dumnezeu, care este lumina şi puritatea însăşi. E o idee
bogată din care s-au inspirat mai ales Părinţii capadocieni şi mulţi alţii
şi care e de mare actualitate şi astăzi.
Primind scrisori de la împăraţii Constantin cel Mare şi urmaşii
acestuia, Constanţiu şi Constans, Antonie le-a răspuns lăudîndu-i că
se închină lui Hristos şi îndemnîndu-i să se îngrijească de cele ale mân­
tuirii, să fie omenoşi, fireşti şi buni cu cei săraci (81).
în concluzie, pîrghiile principale ale ascetismului Sfîntului Antonie :
puritatea naturală a sufletului, credinţa şi faptele credinţei, adică dra­
gostea faţă de Hristos şi faţă de oameni, erau în continuă acţiune as­
cendentă, alimentate cu rugăciune, răbdare, milă, voinţă tare, simţul
comuniunii cu toţi oamenii, combaterea ereziei, lupta pentru orto­
152 PATH OLOGIE

doxie, bucuria pentru martiriu în orice clipă, preţuirea esenţialului, re­

pulsie pentru vorbăria goală, castitatea, dragostea de sărăcie, efortul
neîncetat de a birui pe diavol, duşmanul neamului omenesc.
Apropiindu-i-se sfîrşitul, Siîntul Antonie ieşi in muntele cel din
afară şi adresîndu-se numeroşilor pustnici, care veniseră să-l vadă, ii
îndemna să trăiască ca şi cum ar muri în fiecare zi, să-şi păzească su­
fletul de gînduri desfrînate, să n-aibă nimic comun cu arienii, păzind
doctrina Părinţilor şi mai ales credinţa cea dreaptă în Domnul nostru
Iisus Hristos (89). Apoi se duse în muntele dinăuntru, unde rămăseseră
doi ucenici, cărora le ceru ca după ce-şi va da sufletul, să-l îngroape
şi să-l acopere cu pămînt, într-un loc pe care nimeni să nu-1 ştie afară
de ei. A luat această măsură ca să evite aplicarea tradiţiei egiptene
care cerea ca trupul sfinţilor după deces să fie înfăşurat într-o pinză
albă şi aşezat pe un pat, unde i se aducea venerare şi uneori chiar ado­
rare (89—91). După ce-şi dădu sufletul, trupul său a fost înfăşurat şi
aşezat în mormînt, dar nimeni nu ştie unde e acest mormînt, afară de
cei doi ucenici. Avea vîrsta de 105 ani.
Preţuită pentru fondul său sapienţialo-monahal aşa de bogat şi v a­
riat, Viaţa Simţului Antonie a fost şi este considerată şi sub raport li­
terar ca una din cele mai valoroase producţii ale Sf. Atanasie. Lectura
ei atrage şi astăzi pe iubitorii de carte frumoasă, dacă nu se ţine seama
de repetiţii şi de unele locuri comune. Compoziţia pare uneori deslînată,
deşi autorul vrea să conducă povestirea cronologic. Dar ansamblul e
admirabil. Ipotezele unor critici moderni, că Sf. Atanasie ar fi avut ca
model diversele biografii ca acelea ale lui Agesilaos (Xenofon), Pita-
gora, Appoloniu de Tyans (Filostrat) sau Plotin (Porfiriu), rămîn simple
ipoteze fără nici o urmare, căci deşi Sf. Atanasie cunoştea bine cultura
greacă şi elenistică, el n-avea nevoie de şablon străin pentru a scrie
biografia unui personaj aşa de drag şi de cunoscut ca Sf. Antonie. Erau,
desigur, unele trăsături comune între Sf. Antonie şi personajele păgîne
menţionate ca : sobrietatea, retragerea în locuri neştiute, anumite sfa­
turi înţelepte etc., dar eroul Sf. Atanasie era un om nou, care trăia şi
evolua într-o lume şi o societate de tip nou, al cărui scop nu era în­
ţelepciunea în scris, ci mîntuirea. Pentru construirea unei astfel de per­
sonalităţi, Sf. Atanasie avea modele în Sfînta Scriptură şi în Sfînţa Tra­
 SCR IITO R I DIN E G IP T 153

diţie, în frunte cu Mîntuitorul însuşi. Sfîntul Antonie combate des pe

înţelepţii păgîni, dar recomandă neîncetat pe Iisus Hristos ca model,
atît ucenicilor săi, cît şi păgînilor. Sfînta Tradiţie oferea modele in
Păstorul lui Herma, Ce bogat se va mîntui al lui Clement Alexan­
drinul etc.
b) Despre feciorie. Există mai multe mici tratate şi scrisori, unele
numai sub formă de fragmente, care se ocupă cu fecioria. Unul intitulat
Despre feciorie (P.G. 28, 251—282), considerat de primii editori şi mai re­
cent de Aubineau ca fiind de autenticitate îndoielnică, dar socotit autentic
de E. von der Goltz şi cu text ameliorat de K. Lake şi R. O. Casey, după
manuscrisele din Patmos şi Vatopedi, tratează despre purtarea şi îndato­
ririle religioase ale mireselor lui Hristos. Rugăciunea şi mai ales smerenia
împodobesc cu adevărat pe o fecioară. Smerenia e un mare bine pentru
mîntuire. Satan a căzut din ceruri nu pentru desfrînare, ci mîndria l-a
aruncat în cele mai de jos ale abisului. Căci zisese : «Mă voi înălţa
şi voi pune tronul meu în faţa lui Dumnezeu şi voi fi asemenea Celui
Preaînalt» (Isaia 14, 14) (Despre feciorie, 5, P.G. 28, 257). O scrisoare
către fecioare, în limba coptă, editată de Lefort e folosită de Sf. Am­
brozie in De virginibus, fără indicaţie de sursă, de Şenute de Atripe
cu indicaţia că textul său e din «Scrisorile)) lui Atanasie şi de Efrem
al Antiohiei (sec. VI). Vorbeşte corect despre hristologie. Tratatul De­
spre feciorie păstrat într-un fragment siriac şi editat de Lebon a avut
un original grec aparţinînd sigur Sf. Atanasie. Scrierea se adresează
fecioarelor care trăiau în casă cu părinţii şi rudele. Ca mirese ale lui
Hristos, ele au semnat un contract cu Hristos care durează pînă la moar­
te. Ele sînt îndemnate să nu meargă la băi şi la distracţii lumeşti, să
citească Sfînta Scriptură, să practice tăcerea, să cînte psalmi, să mun­
cească pentru a se întreţine, să îmbrăţişeze sărăcia. Se numără perso­
naje feciorelnice din Vechiul Testament. Acelaşi manuscris siriac (addit.
14.607 de la British Museum) cuprinde şi o Scrisoare către fecioarele
care au mers la Ierusalim să se roage şi s-au întors, de Sf. Atanasie,
arhiepiscop al Alexandriei, în care acesta le mîngîie că ele au trebuit
să părăsească locurile sfinte, dar vor avea totdeauna cu ele pe Hristos
printr-o viaţă sfîntă şi le dă sfaturi de viaţă monahală, îndeosebi vigi­
154 PA TR O LO G IE

lenţa faţă de cel rău, purtarea exemplară la biserică, demnitate şi vorbă

frumoasă, evitarea vieţii în comun a asceţilor de ambe sexe. O scri­
soare în coptă, editată de A. van Lantschoot, intitulată Dragoste şi cum­
pătare şi încorporată într-o exhortaţie coptică cu titlul Cateheză de­
spre resentimentul unui frate monah contra altui frate monah este în
realitate o operă atanasiană, scrisă, după Lefort, în coptă. Tot Lefort a
descoperit în Mînăstirea Albă din Egipt o treime din aşa-numita Prima
Epistolă Pseudo-Cîementină adresată fecioarelor, care, într-o versiune
coptă, este atribuită Sf. Atanasie. Autenticitatea e încă în discuţie, dar
dacă textul copt e din secolul IV sau V şi e citat de Şenute şi Besa,
fiind mai vechi ca versiunea siriacă, balanţa înclină spre originea ata­
nasiană a lucrării. Tot Lefort a publicat, în 1949, un număr de frag­
mente copte din Cod. 130 2 din Biblioteca Naţională din Paris, găsit în
aceeaşi Mînăstire Albă, avînd ca titlu, în interiorul manuscrisului, cu­
vintele : «Aci sînt îndrumările şi învăţăturile despre fecioare date de
Papa Atanasie». Fecioria e caracterizată ca fiind «o virtute divină», «bo­
găţia Bisericii», «ca un dar de jertfă rezervat lui Dumnezeu». Fecioara
trăieşte o viaţă nemuritoare într-un trup muritor. Se cuvine ca fecioara
să aibă mîinile şi picioarele acoperite, iar îmbrăcămintea să fie mo­
destă. Un alt fragment editat de Lefort în 1951, din Cod. Paris. B. N.
131 5 din sec. XI şi tratînd tot despre feciorie, pare că aparţine acele-
eaşi opere ca tratatul precedent fiindcă autorul laudă fecioria la fel ca
în îndrumări şi învăţături despre feciorie. Tot Sf. Atanasie este autor
şi al unui tratat necunoscut pînă acum, aflător în Codex Vaticanus
2200 — sec. 8—9 — şi purtînd titlul Despre boală şi sănătate, tratat
care combate pe cei ce susţin cultul şi rugăciunea continuă şi nu ad­
mit somnul şi care interpretează necorect textele din Proverbe 6, 4
şi I Tes. 5, 17. E aici, poate, vizat grupul mesalienilor. Lefort a pu­
blicat şi fragmente dintr-un lung tratat ascetic pe baza a două ma­
nuscrise, fragment pe care Besa, ucenicul lui Şenute, îl atribuie Sf.
Atanasie şi în care e vorba de căsătorie, naşterea de copii, folosirea
vinului şi alte comodităţi ale trupului. Fraţii sînt îndemnaţi să evite
excesele, dar nu abţinerea totală de la vin. Cîntarea de psalmi e o me­
dicină a sufletului (J. Quasten).
Scrisul bogat al Sf. Atanasie în domeniul acesta arată preţuirea
pe care autorul o acordă fenomenului monahal care se afla atunci la
 SC R IITO R I DIN E G IP T 155

începuturile sale. Monahii şi monahiile (fecioarele) nu sînt încă orga­

nizaţi în comunităţi speciale. Trăind izolaţi în casa lor, la margine de
sat sau de oraş, ori în buza pustiului, aceşti fraţi şi aceste surori erau
expuşi la numeroase ispite şi puteau cădea în curse grele. De aceea,
Sf. Atanasie le scrie cînd în greceşte, cînd în coptă, dîndu-le sfaturi
şi îndrumări, cînd generale, cînd speciale. Fraţii şi surorile sînt ţinuţi
să păstreze şi să apere credinţa ortodoxă, să meargă la biserică, să
aibă ţinută şi purtare demnă, să fie milostivi, să se ferească de legături
prea strînse cu lumea, să se roage, dar să nu practice rugăciunea con­
tinuă, ca viitorii achimiţi. Fecioarele vor avea pe mirele lor Hristos
mereu cu ele, prin viaţa lor sfîntă, nu numai atunci cînd se duc la lo­
curile sfinte ; să evite mînia contra fratelui sau a surorii, să practice vor­
birea nu urîtă, ci pe cea frumoasă, să-şi facă zilnic examenul de conşti­
inţă, să fie smeriţi şi răbdători cum -a fost Domnul. Modele de viaţă
curată şi sfîntă sînt citate mai ales din Vechiul Testament, personaje
ca Enoh, Noe, Avraam, Iacob, Iosif, Moise şi mai ales Mîntuitorul şi
Sfinţii Apostoli. Ideile din tratatele Despre feciorie concordă cu cele
din viaţa Sfîntului Antonie, ceea ce atestă nu numai autenticitatea lor
atanasiană, dar şi grija excepţională pe care marele patriarh o purta
noului şi puternicului fenomen creştin : urcuşul desăvîrşirii spirituale
prin imitarea lui Hristos şi a sfinţilor, fenomen de care arienii şi pă-
gînii s-au lovit ca de un zid. Atîţia monahi şi monahii au suferit m ar­
tiriul, consolidînd ortodoxia nu numai în Egipt, în Spania, în Galia, ci
şi în Dacia.
Predici
Sfîntul Atanasie a rostit şi multe predici, lucru firesc la o perso­
nalitate bisericească aşa de activă şi doritoare să promoveze credinţa
şi cultura nu numai prin tratate teologice sau manuale ascetice, ci
şi prin vorbire directă cu poporul dreptcredincios. Spre deosebire de
benedictini care considerau predicile Sf. Atanasie ca neautentice, cri­
tica mai recentă a reluat cercetările prin oameni ca : A. Ehrhard, Hoss,
Budge, Casey, Tetz, Burmeister, Lantschool etc. şi e pe cale să proclame
drept autentice cel puţin unele din aceste predici. Hoss socoteşte drept
atanasiene predicile Despre Sabaturi şi circumcisiune din cartea Exodu­
lui şi Despre patimile şi crucea Domnului. De adîncime teologică şi
 FA TR O LO G IE
156

frumuseţe literară, această din urmă predică din Vinerea Paştilor re­
flectă fidel gîndirea şi evlavia Sf. Atanasie. Iconomia crucii, mai precis
a lemnului crucii şi a tîlharului, care şi-a făcut din cruce urcuş la cer,
e prezentată cu rară frumuseţe. «Lemnul care era unealta osîndirii a
rodit slobozenia pentru cei osindiţi... Odinioară, moartea slujindu-se
de lemn (de pom), ca de un toiag, a năvălit asupra firii omeneşti, gă­
sind ca drum spre a se strecura, neascultarea... Crucea şi patima şi lan­
cea şi cuiele şi moartea se fac unelte ale vieţii nemuritoare. Al doilea
om fu născut spre viaţă. Prin acelea prin care a căzut stăpinirea oame­
nilor, s-a înălţat stăpinirea oamenilor». «O, tu, prea norocos tîlhar,
care prin o singură rugăciune ai căpătat iar moştenirea străbună pier­
dută ! O, tu, care cel dintîi avuşi parte de împărăţie!» (trad. Şt. Bez-
dechi, op. cit., p. 51, 93). Despre suflet şi trup, păstrată într-un fragment
siriac şi editată de Budge, e atribuită episcopului Alexandru, predece­
sorul Sf. Atanasie la episcopia Alexandriei. Omilia despre diavol pare
a fi compusă de un arian. Despre suferinţa lui Iisus Hristos şi despre
teama de locul judecăţii dintr-un manuscris copt şi Despre Lazăr pe care
Hristos l-a înviat din morţi sînt atribuite Sf. Atanasie. O Cuvjniare adre­
sată monahilor care veniseră să prezinte omagiul lor Sf. Atanasie şi care
tratează despre vocaţia pentru viaţa monahală pare şi ea autentică.
Alte trei predici atribuite Sf. Atanasie par a aparţine unui Timotei al
Ierusalimului, trăitor între sec. VI şi VIII (P.G. 28, 905—914 ; 943—958;
1001—1024). La muzeul egiptean din Torino, L. Th. Lefort a putut iden­
tifica, într-un manuscris copt datînd de la circa 600, un număr de cu-
vîntări ale Papei Atanasie, întors după al doilea e x il: Despre Fecioara
şi Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) Maria care a născut pe Dum­
nezeu, Despre Elisabeta, maica lui Ioan (Botezătorul), care combate pe
arieni şi Despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos (J. Quasten).
Scrisori
Corespondenţa Sf. Atanasie nu cuprinde scrisori personale, ci nu­
mai piese oficiale şi doctrinare, ceea ce-i conferă o valoare deosebită.
Sînt Scrisori festale, Scrisori sinodale şi Enciclice către episcopii din
Egipt sau din toată lumea.
a) Scrisori festale sau pascale (P.G. 26, 1431—1444), în oare auto­
rul, continuînd tradiţia din sec. III, scrie episcopilor sufragani şi credin­
 SC R IITO R I DIN E G IP T 157

cioşilor o pastorală în care indică începutul postului Paştilor, noua dată

a sărbătoririi acestora, în fiecare an, pregătirea pentru primirea Sf. Taine
şi întîmpinarea zilei învierii, probleme ale vieţii creştine etc. în sec. III
asemenea scrisori a lăsat Sf. Dionisie al Alexandriei. Sfîntul Atanasie
a scris pastorale pascale chiar din exil. Din aceste piese au rămas puţine
fragmente în limba greacă, dar s-au păstrat treisprezece în siriacă pen­
tru anii 329—348, iar Lefort a publicat textul copt a şaptesprezece scri­
sori. Compoziţia, stilul şi tonul pascal sînt ale Sf. Atanasie. Prima scri­
soare festală, din 329, vorbeşte de un post pascal de 6 zile, dar în ce­
lelalte scrisori indicaţia e pentru patruzeci de zile. In scrisoarea pen­
tru anul 332, se recomandă ca postul să înceapă cu lunea din săptămîna
a şasea dinaintea Paştilor, în limba egipteană în ziua a cincea a lunii Fa-
menoth (1 martie). In sfînta săptămînă a marelui Paşti (săptămîna pati­
milor) se prelungesc rugăciunile, postul şi privegherea, ca să ungem pra­
gurile de sus cu preţiosul sînge (al lui Hristos) şi să scăpăm de cel ce
vrea să ne distrugă. Sîmbătă seara vom auzi mesajul îngerului: «Pen­
tru ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ? El a în v ia t!». Imediat ne pri­
meşte Marea Duminică, adică ziua a 16-a a lunii Famuthi (11 aprilie),
în care Domnul nostru înviat ne-a dat pace cu cei din jurul nostru
(3, 6). Scrisoarea 39 din anul 367 prezintă pentru prima dată canonul
complet al cărţilor Sf. Scripturi, măsură luată contra ereticilor, oare
încercau să strecoare în canon cărţi apocrife. Biserica a acceptat acest
canon în care intra cele 22 de cărţi ale Vechiului Testament şi cele 27
de cărţi ale Noului Testament. Cărţile deutero-canonice nu intră in ca­
non, ele fiind rînduite de Sfinţii Părinţi să fie cărţi de edificare pentru
noii convertiţi. Este vorba de înţelepciunea lui Solomon, înţelepciunea
lui Sirah, Ester, Iudit, Tobias, Macabei, Didahia celor 12 Apostoli şi
Păstorul (lui Herma). Canonul Sf. Atanasie coincide cu canonul Bibliei
greceşti — Codex Vaiicanus de la începutul sec. IV.
Dacă scrisorile festale au o valoare deosebită prin -indicaţiile pen­
tru pregătirea meticuloasă în vederea sărbătoririi Paştilor şi pentru lista
exactă a cărţilor canonului biblic, canon în jurul căruia s-a discutat atîla
în sec. III şi IV, aceste scrisori exprimă şi starea de spirit a trecerii
de la cultura păgînă la cea creştină.
 158 PA TR O LO G IE

b) Trei scrisori sinodale. în urma sinodului de la Alexandria din

362, Sf, Atanasie trimite Tomosuî către antiohieni (P.G. 26, 795—810),
în care recomandă Bisericii din Antiohia restabilirea înţelegerii şi păcii.
Nu e vorba de o comuniune cu arienii, ci numai păstrarea esenţialului
doctrinar de la Niceea. Doctrina ariană este anatematizată. Se subliniază
integritatea firii umane şi perfecta ei unire cu Logosul. Este discutat
pe larg termenul hyposiasis şi i se recunosc ambele sensuri de sub­
zistenţă şi persoană, dar să nu se stăruie asupra unuiia sau asupra a trei
ipostase. Deşi hristologla ariană e bine combătută, termenul de «hy-
postasis» e încă în curs de evoluţie pentru circa 10—15 and, cînd Sf.
Vasile va proclama că în fiinţa divină sînt «o singură fiinţă în trei ipo­
stase». Scrisoarea către împăratul Iovian despre credinţă, cerută de
acesta şi compusă de autor în urma sinodului din 363 (P.G. 26, 813—
820) de la Alexandria. Scrisoarea către episcopii africani (P.G. 26, 1029—
1048; Teodoret, Istoria bisericească, 1, 8, 7—16; 2, 23, 1—9) îndeamnă
pe episcopii din Africa de Vest să reziste la cererile arienilor de a se
aproba hotărîrea sinodului de la Ariminum în paguba sinodului de la
Niceea. Acest din urmă sinod a adoptat formula homoousios de acord
cu Sf. Scriptură. Susţinerea ariana că Fiul e o creatură nu poate re­
zista criticii, ca şi pretenţia lor că legătura dintre Tatăl şi Fiul este
morală, nu fiin^ială. Simbolul de la Niceea implică dumnezeirea Sfîn-
tului Duh.
c) Două enciclice. Prima din aceste enciclice purtînd titlu l: Către
împreună-slujitorii de pretutindeni, în 7 capitole (P.G. 25, 222—240),
scrisă pe la mijlocul anului 339, denunţa către toţi episcopii Bisericii
universale cumplita persecuţie pe care arienii au început-o contra orto­
docşilor, la Alexandria şi în împrejurimi. După izgonirea falsului
episcop Pistus de către ortodocşi, prefectul Philagrius proclamă public
că Atanasie este demis din postul său de episcop şi înlocuit cu un
intrus, Grigorie. Atanasie a fugit ca să nu fie ucis, căci acsasta urm ă­
reau arienii, după ce-1 trimiseseră în exilul din Galia. Hirotonit de arieni,
contra canoanelor, acest Grigorie a comis crime şi ticăloşii de nedescris:
el şi ai lui au dezbrăcat monahii, au călcat în picioare monahi sau i-au
ucis cu sabia şi cu ciomege, au spurcat sfînta masă, jertfind pe ea pă­
sări şi aducînd idoli, blestemau pe Hristos, ardeau cărţile Sfintei Scrip­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 159

turi, iudei şi păgîni goi se dedau la obscenităţi caie nu pot fi repro­

duse, tîrau pe fecioare şi femei cinstite şi le obligau să abjure pe Dum­
nezeu, iar dacă refuzau erau călcate în picioare (3, P.G. 25, 228 BCD—
229 AB). Bandele de păgîni amestecate cu arienii pradau bisericile, îm-
părţindu-şi depozitele de vin şi de ulei, smulgeau uşi şi estrade, aprin­
deau lumînări în faţa idolilor. Jaful şi moartea puseseră stăpînire pe
biserici. Preoţi, fecioare şi laici erau aruncaţi în închisoare şi bătuţi.
Era în postul Paştilor. Intr-o oră 34 de fecioare şi femei căsătorite sînt
biciuite public şi aruncate în închisoare, printre care şi una învăţată,
care purta în mîini Psaltirea (4). In ziua de Paşti prefectul ocupă bise­
ricile ortodoxe şi le dă arienilor. Poporul şi clericii sînt constrînşi să
intre în comuniune cu arienii, altfel nu puteau intra în biserică. Gri-
gorie fabrică documente cum că poporul s-a exprimat contra lui Ata-
nasie şi trimite, cu ajutorul prefectului, actele către împăratul Constan-
ţiu. Actul a fost scris de un transfug de la creştini şi care acum adora
idolii. Cei pregătiţi pentru botez nu mai puteau fi botezaţi, cei bolnavi
nu mai puteau fi vizitaţi (5). Autorul îndeamnă pe adresanţi să se fe­
rească şi să se indigneze contra faptelor ariene, căci «dacă o Biserică
aşa de mare suferă, suferă şi fiecare din cei ce o compun. Avem un
Mîntuitor comun şi canoane comune» (6). «Vă rog, nu neglijaţi lucruri
aşa de grave şi nu îngăduiţi ca vestita Biserică a Alexandriei să fie
călcată în picioare de eretici. Daca vă scrie cineva, Grigorie sau altcineva
din ai lua, să nu primiţi, fraţilor, scrisoarea lui, ci rupeţi-o şi arătaţi
aducătorilor ei că sînt slujitori ai nelegiuirii şi ai răutăţii. Iar dacă în­
drăzneşte să scrie sub formă paşnică, nici asemenea scrisori să nu pri­
miţi» (7, P.G. 25, 237 B).
Către episcopii Egiptului şi Libiei, in 23 de capitole (P.G. 25, 537—
592), scrisă în 356—357, înainte de aducerea noului episcop arian George
la Alexandria. Diavolul simulează adevărul ca să înşele pe oameni şi
să-i piardă. El a înşelat pe Eva, chiar cu cuvintele lui Dumnezeu, pe
femeia lui Iov şi încearcă şi pe alţii, dar după venirea Domnului pe
pămînt a pierdut m u lt; totuşi îndrăzneşte şi acum să înşele pe oameni
(1—2). A încercat să înşele pe Mîntuitorul, dar ştim că a fost recu­
noscut de Acesta şi c e rta t: «înapoia Mea, satano !» (Matei 4, 10) — (3).
Ereticii arieni folosesc Sfînta Scriptură în chip înşelător ca să piardă
pe cei simpli (4). Diavolul se apropie şi zice : «Eu sînt Hristos şi la
160 FA TR O LO G IE

mine este adevărul» şi astfel mincinosul face ca şi în particular şi în

comun toţi să fie înşelaţi (4, P.G. 25, 545 C). De aceea ereziile toate
se luptă unele cu altele şi nu sînt de acord între ele decît minţind, ele
avînd un singur părinte : pe diavolul. Ucenicul fidel al Evangheliei şi
cel înzestrat cu darul deosebirii duhurilor se poate păzi. Dar credin­
ciosul simplu poate fi înşelat. De aceea e necesar ca el să se roage
să capete harul deosebirii duhurilor. Ar trebui scris mult în această di­
recţie (4). Arienii compun memorii despre credinţa lor, pe care vor s-o
substituie credinţei Sinodului de la Niceea, memorii pe care le trimit
ortodocşilor ca să le semneze, refuzul aducînd după sine exilul. Prin
aceasta ei acuză pe Părinţii de la Niceea, care s-au ridicat contra doc­
trinei ariene. Arienii scriu, nu de dragul adevărului, ci ca să inducă pe
oameni în eroare şi să lase loc cangrenei eretice să se întindă (5).
Schimbîndu-şi mereu credinţa şi definiţiile acesteia în scrierile lor,
arienii ţin să realizeze două lucruri : întîi să nu mai fie denumiţi arieni,
ci să pară că fac teologia necesară şi normală şi al doilea să poată
cîştiga timp de propagandă spre a înşela pe ortodocşi. Cine intenţio­
nează să anuleze credinţa de la Niceea se aseamănă cu locuitorii Ie­
rusalimului, care se osteneau şi transpirau mereu în schimbări (6).
Arienii sînt puţini la număr, dar vor să aibă putere mai mare ca
toţi. Ei ţin să anuleze Sinodul ecumenic pur (de la Niceea), vor să dea
definiţii în ale credinţei, fără să ştie bine ce cred. Recomandă Thalia
ca document de credinţă. Autorul enumeră pe conducătorii arienilor,
dintre care pe unii i-a menţionat şi in alte documente, începînd cu Se-
cundus de Pentapolis şi sfîrşind cu Auxenţiu şi Epictet şi care, deşi la
distanţă de 80 de etape de drum, şi-au luat numele de episcopi, fără
să fie cunoscuţi de popor. George, originar din Capadocda, de credinţă
îndoielnică şi moravuri barbare, e trimis să păstorească la Alexandria
(7). Adresanţii să nu se lase înşelaţi, ei să păstreze credinţa transmisă
de Sf. Părinţi şi pe care cei ce s-au adunat la Niceea au fixat-o în scris.
Chiar dacă spun cuvinte ortodoxe, sau din Scripturi, arienii să nu fie
acceptaţi, căci pe dinafară îmbracă piele de oaie, dar pe dinăuntru gîn-
desc ca Arie, urmînd pe diavolul, conducătorul ereziilor. De-ar scrie
arienii cum scriu marii Părinţi ai Bisericii, începînd cu Osiu mărturi­
sitorul şi sfîrşind cu fericitul Alexandru, înaintaşul lui Atanasie ! (8).
Episcopii din Egipt şi Libia să nu se lase înşelaţi de eleganţa sau vi­
 S C R IIT O R I DIN E G IP T 161

clenia cuvintelor acestor antihrişti, care nu vin decît pentru a semăna

erezia lui Arie. Nimic nu le lipseşte acestor Biserici africane, ca cineva
din afară să vină la ele pentru vreun pretext. Aceşti suspecţi nedoriţi
nu voiau decît să stabilizeze arianismul. «Nu cuvîntul, ci cugetul şi
viaţa evlavioasă definesc pe credincioşi» (9, P.G. 25, 557 C). Arienii
nu pomenesc numele lui Arie, ci-i ascund învăţătura ca să înşele pe
cititori sau pe ascultători. Dacă ei ar vorbi despre Arie pe faţă, toţi ar
fugi de ei ca de privirea şarpelui. Dar nu procedează aşa, ci vorbesc
şi scriu despre alte lucruri (10).
Sf. Atanasie reproduce un text arian care prezintă pe Fiul drept
o creatură a Tatălui, avînd început ca toate celelalte făpturi, schimbă­
tor prin firea lui cu liber arbitru. Dumnezeu preştiind că el va fi bun,
l-a acoperit anticipat cu glorie, pe care pe urmă şi-a cîştigat-o prin
virtute (12, P.G. 25, 564 BC). Hristos, deci, «nu e Dumnezeu adevărat,
ci prin participare». Mai adaugă arienii că nu Fiul însuşi este in na­
tura Tatălui şi nu este Logosul propriu al fiinţei sale şi nu e înţelep­
ciunea proprie prin care a făcut această lume, ci există un alt Logos
al Tatălui şi o altă înţelepciune proprie Tatălui, în care Acesta a zidit
şi pe acest Logos (al ortodocşilor). Domnul a fost Logos din cauza ce­
lor înzestraţi cu raţiune şi înţelepciune (12, P.G. 25, 564 C—565 A). Fiul
a fost creat pentru noi, nu noi pentru El. Autorul combate cu texte bi­
blice această concepţie, care nu se deosebeşte cu nimic de aceea a pa­
ginilor (13, 14). Ordinea şi calculul mişcării lucrurilor create impun
existenţa Logosului creator, care este peste toate şi conduce toate, atri­
but confirmat de Sf. Scriptură (15). Raportul gnoseologic după Scrip­
tură dintre Tatăl şi Fiul (16). Arianismul e piscul răutăţii tuturor ere­
ziilor, căci neagă existenţa lui Dumnezeu însuşi (17). Arienii nu în­
drăznesc să atace pe faţă Sinodul de la Niceea, pentru că s-ar desco­
peri în ochii tuturor (18). Arie a murit într-o sîmbătă seară, într-o ves­
pasiană. Dacă ar fi trăit, urma ca a doua zi el să fie primit în comu­
niune de către Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolei. Eusebienii
ameninţau cu această introducere cu sila a lui Arie în Biserică. Dar
moartea l-a lipsit şi de comuniune şi de viaţă. Toţi s-au mirat, în frunte
cu împăratul Constantin (cel Mare), care a şi poruncit ca Atanasie să
se întoarcă din exil cu pace şi liniştind poporul (19, P.G. 25, 584 B).
Dar, cum am mai spus, moartea lui Arie a împiedicat să se realizeze
11 — Patrologie
162 PA TR O LO G IE

această aducere a lui Atanasie la Alexandria. Autorul roagă pe episco­

pii adresanţi ca, întrucît ei slnt «cei ce poartă vasele Domnului» şi «lup­
tă pentru dogmele Bisericii», daca «cineva vă scrie alte cuvinte decît
cele ale lui Arie, menţionate mai sus, să-l trataţi ca pe un ipocrit» (19,
P.G. 25, 585 AB). «N-am primit duhul robiei pentru teamă, ci Dumne­
zeu m-a chemat spre libertate..., sîntem creştini, nu arieni» (20, P.G.
25, 585 B). Să păzim credinţa de la Niceea ca pe un memento (21). Me-
letienii există de 55 de ani, iar arienii de 36 de ani, adică deodată cu
Sinodul de la Niceea (22, P.G. 25, 589 B). Arienii şi-au ataşat pe rnele-
tieni şi fac uz de viclenie şi chiar de ucidere. Ortodocşii care sînt gata
srpre a-şi da viaţa pentru credinţa lor sînt toleranţi şi Dumnezeu îi va
răsplăti pentru aceasta (23).
Aceste doua enciclice repetă multe lucruri pe care autorul le sem­
nalase deja în operele sale istorice, dar aduc şi elemente noi, îndeosebi
precizări în legătură cu propaganda scrisă şi orală a arienilor printre
ortodocşi, propagandă abilă, care nu menţionează niciodată numele lui
Arie, ci alte lucruri prin care vor să stabilizeze erezia. Episcopii din
Egipt, Libia şi din toată lumea sînt îndemnaţi stăruitor să reziste asal­
turilor ariene pînă chiar la sacrificiul vieţii. Precizarea în cea de a doua
enciclică a numărului de ani scurşi de la data ţinerii Sinodului de la
Niceea : 325 + 36, ne duce la .concluzia că această enciclică a fost re­
dactată în 361, şi nu în 356 sau 357,. afară numai dacă aceasta nu e in­
terpolată.- Dar contextul nu sugerează motive de interpolare. Comen­
tariul la un număr de texte ariene e solid şi complet. Gîndirea strînsă
şi logică e redată intr-o limbă clară şi stil atrăgător. Critica la adresa
arienilor e severă şi neîndurătoare şi nu oferă posibilitate de contact
între cele două părţi. Calificativele date arienilor şi meletienilor sînt
severe : înşelători, stupizi, ucigaşi, amtihrişti etc. Constanţiu e încă de­
numit ca împărat «prea evlavios», amintirea despre împăratul Constan­
tin cel Mare e caldă şi pozitivă. Clerul şi poporul dreptcredincios sînt
priviţi cu grijă şi dragoste părintească. Enciclicele respiră o mare du­
rere şi teamă pentru ceea ce suferea Biserica universală de la arieni,
dar şi o hotărîre neclintită de luptă pentru a o apăra, păstrîndu-i în
toată puritatea credinţa de la Niceea.
 SC R IITO R I D IN E G IP T 163

Scrisori dograalico-polemice
a) Despre hoturîrile Sinodului de la Niceea, în 32 de capitole (P.G.
25, 416—476), scrisă spre 350—351 şi adresată unui prieten care se in­
teresa de problemă şi în special de obiecţia arienilor că sinodul a fo­
losit expresiile «din fiinţă» (= s£ ouoia?) şi «deofiinţă» (= oţxoouatoc),
care nu se află în Scriptură (1). In şedinţele sinodului, arienii au fost
invitaţi să-şi arate observaţiile, dar ei au început să se certe între ei
şi au rămas fără răspuns la întrebările ortodocşilor, ceea ce le-a adus
condamnarea, iar hotărîrea generală au semnat-o şi ei (3). Eusebiendi
au semnat şi ei expresiile pe care acum le critică : «din fiinţa Tatălui»,
«deofiinţă», că Fiul nu e creatură sau făptură, că Logosul e născut din
fiinţa Tatălui, lucru pe care l-a semnat şi Eusebiu, episcopul Cezareei
Palestinei, care mai înainte se opusese acestor formule, într-o scrisoare
către credincioşii din Eparhia sa, el a semnalat că aceste formule con­
stituie credinţa Bisericii şi tradiţia Sf. Părinţi. Combătînd cele două ex­
presii în scrisoarea sa, el a acuzat pe arieni cu privire la non-existenţa
Fiului înainte de naştere. Scrisoarea a fost anexată la sfîrşitul acestei
opere (3). Arienii îşi schimbă părerile, lăudînd ce-au criticat ei înşişi.
Subscriind hotărîrea de la Niceea, e de presupus că, în prealabil, ei
condamnaseră propria lor erezie şi făcuseră aceasta constrînşi de ru­
şine (4—5). După citarea unui text arian despre Fiul şi Tatăl, cu con­
cluzia că Fiul nu e Dumnezeu adevărat (6, P.G. 25, 425 AB), autorul
analizează pe larg dublul sens al numelui de Fiu în Sfintele Scripturi:
Fiu în general şi Fiu trupesc (6, 7). Nu se poate spune că Dumnezeu
Tatăl a făcut o parte din lume, iar Fiul cealaltă parte, cum susţin arie­
nii, ci că Dumnezeu Însuşi le-a făcut pe toate prin Logos, ca prin mîna
Sa (7, P.G. 25, 428 CD). E combătută ideea ariană că întrucît făpturile
nu se puteau atinge de mîna Celui necreat, a fost nevoie de un inter­
mediar : adică de Fiul creat. Dar dacă şi Fiul era creat, nu se aplica şi
Lui legea că o creatură nu poate atinge mîna Celui necreat ? Faptul
că Adam e singurul creat numai de Dumnezeu prin Logos, nu-i con­
feră nici o superioritate faţă de noi toţi ceilalţi care descindem din el,
întrucît e cert că el e făcut din pămînt şi că n-a existat dinainte, ci
după (actul creaţiunii) (8). Dumnezeu naşte altfel decît oamenii şi cre­
ează altfel decît aceştia (10— 11). Natura umană e complexă, pe cînd
164 PA TR O LO G IE

natura divină e simplă. De aceea Dumnezeu e Tatăl unui singur Fiu,

fiind numit Unul născut, Tatăl declarînd pe Fiul ca fiind unicul din El :
«Acesta e Fiul Meu cel iubit întru carele bine am voit» (Matei 3, 17).
Este. Logosul Tatălui, în care nu se poate concepe pătimirea şi divi­
ziunea., Nici logosul oamenilor nu se naşte prin pătimire şi diviziune.
Cu atît mai mult Logosul lui Dumnezeu nu e afectat de acest fenomen.
De aceea, El stă de-a dreapta Tatălui ca Logos. Căci unde e Tatăl, acolo
e şi Fiul (li, P.G. 25, 436 AB). Naşterea Fiului depăşeşte înţelegerea
.omenească. Dumnezeu fiind veşnic, este din veci Tatăl Fiului. Califica­
tive, aplicate Fiului, ca «strălucirea măririi», «izvorul vieţii», «izvorul
înţelepciunii», «izvor de apă vie» sînt exemple uşoare şi confuze, pen­
tru ceea ce vrea să spună autorul (12). Cum putem susţine că Fiul e
.«creat din nimic», cînd El spune despre Sine : «Eu sînt viaţa» (Io.au 14,
6), sau că fiinţa Lui se deosebeşte de a Tatălui, cînd El proclamă :
«Cine Mă vede pe Mine, vede pe Tatăl» (Ioan 14, 9) ? Cu aceste imagini
şi exemple aflătoare în Scriptură, e absurd să căutăm cunoaşterea lui
Dumnezeu în alte elemente nescrise şi care nu au nici o legătură cu
evlavia (12, P.G. 25, 437 A). Textul din Proverbe (8, 22) : «Domnul M-a
creat început al căilor Sale», folosit de arieni, pentru a susţine statu­
tul de creatură a Fiului, se referă, zice Sf. Atanasie, la întruparea Min-
tuitorului din Sfînta Maria. «Logosul s-a făcut trup spre a-1 oferi pen­
tru toţi, iar noi, participînd la Duhul Său, să putem fi îndumnezeiţi ;
altfel n-am fi obţinut acest lucru, dacă El n-ar fi îmbrăcat trupul nostru
creat. Aşa am început să fim numiţi oamenii lui Dumnezeu şi oameni
în Hristos» (14, P.G. 25, 440 CD). Întrupîndu-se, Domnul a rămas Dum­
nezeu, iar trupul a primit nemurirea. Logosul este Fiul, înţelepciunea,
puterea, mîna şi chipul lui Dumnezeu pe care Acesta le foloseşte în
lucrările Sale de creare a cosmosului şi de iconomie a lumii (17). Arie­
nii nu pot arăta din ce locuri ale Scripturii au scos ideile şi expresiile
lor ca «din cele neexistente», «nu, era înainte de a se naşte», «a fost
un timp cînd El nu era», «schimbător». Scriptura oferă idei şi termeni
opuşi (18). în sinod, la Niceea, arienii propuseseră formula «de la sau
din Dumnezeu» sînt toate, pentru ca în această formulă să intre şi apa­
riţia Fiului ca făptură creată, asemenea tuturor celorlalte lucruri. Sfin­
ţii Părinţi niceerii au acceptat- formula completată astfel: «Fiul este
din fiinţa ( e£ ouaiaO Tatălui» (19, P.G. 25, 444 B). Dar nici toate nu
 SCR IITO R I DIN E G IP T 105

s‘nt ca Fiul, nici Logosul nu e din toate, ci El este Stăpinul şi Creatorul

a toate. Sf. Sinod de la Niceea a afirmat clar că Fiul este din Fiinţa
Tatălui, pentru ca să se creadă că Logosul este altceva faţă de natura
creaturilor şi că El singur este cu adevărat din Dumnezeu. Acesta e mo­
tivul pentru care Sinodul a scris: «din fiinţa (Tatălui)» (19). Episcopii
niceeni, sesizînd viclenia ariană în recomandarea stăruitoare a folosirii
termenului «asemenea» aplicat Fiului în raport cu Tatăl, dar şi cu noi
oamenii, au adoptat în scris formula prin care semnalau că «Fiul este
deofiinţă cu Tatăl, nu numai asemenea, ci identic prin asemănarea cu
Tatăl, spre a arata că asemănarea şi neschimbabilitatea Fiului se deo­
sebesc de aşa-zisa imitaţie din noi pe care o obţinem prin virtute, graţie
observării poruncilor» (20, P.G. 25, 452 B). Fiul nu e numai deofiinţă,
ci şi indivizibil de Tatăl. Sinodul a anatematizat pe cei ce susţin că Fiul
este din nimic, creat, schimbător, făcut, sau din altă ousie (Ibidem C).
Atanasie repetă că, deşi cele două expresii propuse de Sinod nu se gă­
sesc în Sf. Scriptură, ideea cuprinsă în ele există, demonstrată cu
destule texte biblice (21). Prin expresia «de la» sau «din Dumne­
zeu», Sf. Părinţi au înţeles «din Fiinţa lui Dumnezeu», aşa cum cuvîn-
tul Dumnezeu nu înseamnă altceva decît «fiinţa Celui ce este» (22). Lo­
gosul nu este de altă specie, decît ca nu cumva ceva străin şi neâse-
mănător să se amestece cu fiinţa (ousia) Tatălui. Nu e numai o asemă­
nare extrinsecă, ca să nu apară, de fiecare parte, sau în general, o altă.
fiinţă-substanţă, ca în cazul bronzului lucitor, al aurului, argintului şi
cositorului. Acestea strălucesc, dar fiecare din ele e altceva şi conţine
alte substanţe. Dacă Fiul e ca unul din acestea, atunci El este o crea­
tură ca şi noi, nu «deofiinţă» sau «consubstanţial» (homoousios). Dar
dacă Fiul este Logos, înţelepciune şi chip şi strălucire a Tatălui, atunci,
în adevăr, El este «deofiinţă» (23, P.G. 25, 457 A). Raportul de «deo-
fiinţime» sau consubstanţialitate între Tatăl şi Fiul este ca raportul din­
tre lumină şi strălucire : cine vede soarele vede şi strălucirea lui (24).
Autorul nostru precizează că această concepţie despre raportul' din­
tre Tatăl şi Fiul a fost susţinută şi de unii înaintaşi alexandrini, ca The-
ognost, din a cărui operă, Ilypotypose, reproduce un pasaj, în care e
vorba de lumină şi strălucire şi de soare şi razele lui (25). Dionisie;
episcopul Alexandriei, a susţinut şi el deofiinţimea-consubstanţiaHta-
tea, în opera sa contra lui Sabelie şi în scrisoarea către Dionisie, epis^
166 PATH OLOGIE

copul Romei, din care Sf. Atanasie reproduce cîteva rînduri (25) f Dio-
nisie al Romei e citat cu un lung pasaj dintr-o scrisoare contra sabe-
lienilor, fri care e vorba de Sf. Treime şi cele trei ipostase, care nu
trebuie împărţite în trei dumnezei, ci unite într-o singură monarhie.
Se insistă asupra atributelor derivînd din textul din Proverbe, 8, 22 :
«Dumnezeu M-a creat început al căilor Sale», cu lămurirea că este deo­
sebire între «a crea» şi «a face» (26). La acestea a adăugat pe Origen
«philopenos» (= cel studios), din care se citează două pasaje, în care
Logosul e prezentat ca «chip aî lui Dumnezeu, chip care coexistă cu
Acesta din veci». E vorba, apoi, de lumină şi strălucirea ei, care sînt
coeterne : «Cînd nu era Logosul, chipul fiinţei (ipostasului) de negrăit,
de neasemuit şi inexprimabil al Tatălui, pecetea Aceluia, Cel ce cu­
noaşte pe Tatăl ? Cine îndrăzneşte să spună că a fost o vreme cînd Fiul
nu era, să înţeleagă că aceasta este ca şi cum ar zice că nu era înţe­
lepciune, nu era Logos, nu era viaţă» (27, P.G. 25, 465 BC). Viclenia
arienilor pri-n folosirea termenului «nefăcut» aplicat lui Dumnezeu (28,
29). Prin această formulă, arienii vor să susţină că Logosul este fă­
cut. Cine numeşte Dumnezeu pe Tatăl, înţelege şi pe Fiul în El, Fiu
care a făcut toate cele create (30). Deosebirea dintre termenii Tată şi
«nefăcut». Sfînta Scriptură foloseşte numai termenul Tată (31).
Sf. Atanasie ne dă, în Despre hotăririle Sinodului de la Niceea o
privire istorică şi un compendiu dogmatic, lucrare de o deosebită va­
loare pentru evoluţia şi credinţa Bisericii creştine în jurul anului 325
şi în următorii 25 de ani. într-o oarecare măsură, textul acestei opere
înlocuieşte Protocolul din vremea primului Sinod ecumenic de la Ni­
ceea, care s-a pierdut. Numeroasele amănunte din şedinţele sinodului
şi din perioada imediat următoare ne sînt garantate de cel mai preţios
martor ocular, Sf. Atanasie însuşi, participant activ la lucrări. Comba­
terea arienilor e slrinsă, bazată pe Sfînta Scriptură şi pe autorităţi pa­
tristice c a : Păstorul Iui Herma, Theognost, Dionisie al Alexandriei,
Dionisie al Romei şi Origen. Autorul nu e numai un mare luptător de
teren împotriva arienilor, ci e şi un gînditor de prima linie, care sus­
ţine controversa filosofică cu dialecticiemi arieni, care scriau şi ei con­
tinuu, spre a-şi apăra, impune şi stabiliza poziţiile. Se citează destul de
multe texte ariene. Cel mai greu capitol al dogmei Sfintei Treimi, şi
anume naşterea Fiului din fiinţa Tatălui şi deofiiniimea sau consubstan-
 SC R IITO R I D IN E G IP T 167

ţialliatea Fiului cu Tatăl, sînt analizate biblic, patristic şi filosofic cu

deosebită grijă şi adîncime. încordarea dialectică se împleteşte cu o
caldă evlavie faţă de textele sacre citate şi mai ales faţă de Mîntui-
torul, pe care arienii l-au coborît la rangul de simplă făptură.. Arienii
sînt trataţi cu calificative severe. Termenii ousia şi hypostasis sînt
prezentaţi ca avînd sens identic = «fiinţă» (27, P.G. 25, 465 B)* Com­
poziţia textului e uneori defectuoasă. Stilul şi ideile sînt clare, ca. în
toate operele atanasiene. Anexarea scrisorii lui Eusebiu al Cezareei că­
tre credincioşii din eparhia sa reflectă «preocuparea şi valoarea ştiinţi­
fică a operei «Despre hotărîriie Sinodului de la Niceea» şi efortul onest
al autorului de a lămuri o problemă foarte importantă a timpului.
b) Despre părerea episcopului Dionisie al Alexandriei, în 27 capi­
tole (P.G. 25, 480—522), a fost scrisă, probabil, ca anexă la opera De­
spre hotărîriie Sinodului de la Niceea, spre a lămuri că, în materie de
credinţă trinitară, punctul de vedere al lui Dionisie nu coincidea cu
acela al arienilor, care luau acest punct de vedere în sprijinul concep­
ţiei lor. Arienii umblă cu viclenii cînd vor sa pară că susţin părerea
Sfinţilor Părinţi. Dar cum să fie crezuţi, cînd ei socotesc creatură pe
Creator ? Ce om, grec sau barbar, se poate găsi în situaţia ca fiinţa pe
care o proclamă Dumnezeu, s-o considere simultan drept creatură, sau
că «n-a existat înainte de a fi făcut» ? (2) Dionisie nici n-a gîndit
ca Arie, cum pretind arienii, şi nici n-a ignorat adevărul credinţei. Dio-
nisie nici n-a fost scos din episcopat pentru vreo impietate şi nici nu
s-a format o erezie cu care să se despartă de Biserică (3). Arienii ca­
lomniază pe Sf. Părinţi. E adevărat că Dionisie, citat de arieni, a scris
că «Fiul este o creatură, Fiu nu propriu prin natură, ci străin de Tatăl
după fiinţă cum e agricultorul faţă de viţa de vie sau constructorul de
nave faţă de o corabie ; şi cum era lucru făcut, El nu exista înainte de
a fi făcut» (4, P.G. 25, 485 A). Dionisie a fost obligat, pentru raţiuni
de timp şi persoană, sa scrie astfel. Dar adevărul se află în alte scrisori
ale sale, pe care arienii se feresc să le menţioneze (4). Scrisoarea cu-
prinzînd textul citat a fost scrisă de Dionisie către un număr de episr
copi, care căzuseră în sabelianism şi, în consecinţă, aproape nu mai
predicau pe Mîntuitorul-Fiul, intrucît socoteau că Tatăl e Cel ce s^a
întrupat. Nu Tatăl s-a întrupat, zice Dionisie, ci Fiul; Tatăl nu este Fiu
168 PATROLO GIE

şi Fiul este Dumnezeu adevărat. Acesta este motivul adevărat al scri­

sorii (5), adică combaterea monarhianismului modalist, care desfiinţa
persoanele Sfintei Treimi. Scrisoarea lui Dionisie a procedat potrivit
«iconomiei» = xat’ oiy.ovop.tav, adică cedînd ceva pentru a îndrepta o
situaţie nepotrivită; metoda nu trebuie înţeleasă greşit. Aici a fost ca
in medicină şi în educaţie, runde medicamentul şi sfatul sînt folosite
potrivit fiecărui caz (6). Sfinţii Apostoli, ca «iconomi ai tainelor» Iui
Dumnezeu, i-au pus pe iudei la curent ântîi cu cele omeneşti ale Mîn-
tuitorului, ca de aici să poată ajunge la cele dumnezeieşti (Faptele Apos­
tolilor 2, 22, 23 ; 4, 10 ; 13, 22, 23 etc.) (7, 8). Aşa a procedat şi Dionisie
în scrisoarea sa către Eufranor şi Ammoniu contra lui Sabelie. In Fiul
cele omeneşti sînt unite cu cele dumnezeieşti. Domnul plînge ca om,
dar înviază pe Lazăr ca Dumnezeu. îi este foame ca om, dar satură mii
de oameni cu cinci pîini, ca Dumnezeu. Trupul Său zace în mormînt ca
trup omenesc, dar e înviat de Logos ca trup dumnezeiesc (9). Omoge­
nitatea trupului nostru cu acela al Mîntuitorului constituie rădăcina
pentru învierea şi mîntuirea noastră (10).
După ce Dionisie a scris episcopilor Eufranor şi Amnioniu, contra
lui Sabelie, unii fraţi ,au informat despre cuprinsul scrisorii pe episcopul
Dionisie al Romei. Acesta, după ce a scris contra celor ce gîndeau ca
Sabelie şi erau de părerea pe care Arie profesînd-o, la vremea lui, a
fost caterisit, părere potrivit căreia Logosul este o creatură a Tatălui,
cere şi lui Dionisie al Alexandriei să lămurească acuzaţia ce i se adu­
cea. Acesta răspunde, scriind două c ă rţi: «Elenchos — Combatere şi
Apologie — Scuză». Scrisoarea lui Dionisie al Romei condamnă, deci,
cu anticipaţie erezia ariană, iar Dionisie al Alexandriei, scuzîndu-se
pentru ceea ce a scris contra sabelienilor şi prezentîndu-se în operele
sale ulterioare ca gînditor ortodox, nu mai poate fi învinuit de scrieri
în favoarea lor (13, P.G. 25, 500 AB). Sfîntul Atanasie citează pasaje
din prima carte a Combaterii şi Apologiei, trimisă lui Dionisie al Ro­
mei, din care se vede cum acuzatul şi-a corectat doctrina : «N-a fost
nici un moment cînd Dumnezeu n-a fost Tată... Hristos este din veci, fiind
Logos şi înţelepciune. Dumnezeu n-a fost lipsit de acestea nici înainte
şi n-a avut copil mai pe urmă. Fiul n-are existenţă de la Sine, ci o are
de la Tatăl. Fiul, fiind strălucirea luminii eterne, este şi El etern. Lumina
existînd din totdeauna, e clar că şi strălucirea există din totdeauna. Se
 SC R IITO R I D IN E G IP T 169

înţelege că lumina există, pentru că străluceşte ; e cu neputinţă ca lu­

mina să nu strălucească... Dumnezeu este lumina veşnică, ce niciodată
n-a început şi nici nu va înceta. Strălucirea Lui stă înainte şi coexistă
cu El» (15, P.G. 25, 501 CD). Sfîntul Atanasie aşază, apoi, faţă în faţă,
pe Dionisie şi Arie, cu textele lor principale şi trage concluzia despre
ortodoxia lui Dionisie. Arienii acuzau pe Dionisie că atunci cînd vor-
. beşte despre Tatăl, nu numeşte pe Fiul şi invers : cînd vorbeşte de Fiul,
nu numeşte pe Tatăl, ci împarte, depărtează şi separă pe Fiul de Tatăl;
la această observaţie, Dionisie răspunde în cartea a doua a operei men­
ţionate : «Fiecare din numele pronunţate de mine nu poate fi nici des­
părţit, nici divizat de cel de lingă el. Cînd am zis Tatăl, înainte de a
adăuga pe Fiul, am subînţeles pe Acesta în Tatăl. Cînd am adăugat
pe Fiul, deşi nu numisem înainte pe Tatăl, totuşi Acesta era nea­
părat cuprins cu anticipaţie în numele Fiului. Cînd am adăugat
pe Sfîntul Duh, imediat am precizat de unde şi prin cine a venit (rjXQev)».
«Arienii nu ştiu că Tatăl, pentru a fi Tată nu poate fi despărţit de Fiul,
întrucît acest lucru stă la originea legăturii Lor. Nici Fiul nu poate fi
separat de Tatăl, pentru că denumirea de Tată înseamnă comuniunea Lor.
Sfîntul Duh stă la îndemîna celor doi, pentru că nici Cel ce-L trimite,
nici Cel ce-L poartă nu pot fi separaţi sau lipsiţi unul de altul. Cum,
eu, cel ce mă folosesc de aceste nume, să socotesc că sînt despărţite
unul de altul şi împărţite ?... Astfel, noi întindem Monada în Triadă şi
iarăşi contragem în Monadă Triada, care nu poate fi împuţinată» (17,
P.G. 25, 504 CD—505 A). Sf. Atanasie reia o seamă de texte ale lui
Dionisie şi repetă comparaţiile acestuia referitoare la raportul dintre
Fiul şi Tatăl ; Logosul e ca fluviul ce curge din izvor, ca planta ce iese
din rădăcină, ca fiul din părinţi, ca lumina din lumină, ca viaţa din
v iaţă; Fiul e deofiinţă cu Tatăl (18, 19). Dionisie e un cercetător pru­
dent, înţelept, care nu judecă lucrurile uşor, ci cu cumpănire şi «ade­
vărată demonstraţie», ca, de exemplu, cu aprecierea pe care o face
despre acuzaţia ce i se aducea că el nu admite «deofiinţimea» Fiului cu
T a tă l; el precizează : «Deşi n-am găsit acest termen (homoousia) în
Scriptură, totuşi din sensul acestei Scripturi am înţeles că Fiul şi Lo­
gosul nu putea fi străin de fiinţa (ousia) Tatălui» (20, P.G. 25, 509 B).
Tot aşa, cînd Dionisie a afirmat că Dumnezeu este făcătorul şi creato­
rul a toate, el n-a afirmat cu aceasta că Dumnezeu a fost şi creatorul
170 PA TR O LO G IE

lui Hristos, pentru că mai înainte el numeşte pe Tatăl, cuvînt în care

e cuprins şi Fiul. Un făcător sau un creator nu poate fi Tată dacă nu
şi naşte (Ibidem, 509 CD). Dionisie compară legătura dintre Tatăl şi Fiul
cu legătura dintre minte şi c u v în t: «Cuvîntul este emanaţia minţii şi
iese, omeneşte vorbind, din inimă prin gură... Mintea însă, care se avîntă
prin limbă e deosebită de cuvîntul care e în inimă. Mintea, trimiţînd
cuvîntul înainte, rămîne ceea ce era. Cuvîntul, însă, trimis înainte, zboa- •
ră şi e purtat pretutindeni. Şi astfel, fiecare se află în celălalt,- fiind
totuşi altul şi altul şi sînt unul fiind doi. Tot astfel Tatăl şi Fiul sînt
lin u l; am spus că Ei sînt unul în altul». în cartea a doua, Dionisie scrie :
«Mintea noastră scoate din sine cuvîntul, cum zice p rofetul: «inima
mea a scos cuvînt bun» (Ps. 44, 2) ; acestea sînt unul şi altul, avînd
(fiecare) un loc propriu şi separat de celălalt, mintea în inimă, iar cu-
vîniul pe limbă şi în gură, fără să se distanţeze, nici să se lipsească unul
de celălalt, întrucît nu există nici minte fără cuvînt, nici cuvînt fără
minte, ci mintea face în ea însăşi cuvîntul, iar cuvîntul, clnd apare,
pune în lumină mintea ; iar mintea este ca logosul — cuvîntul imanent,
sau cuvîntul ca minte avîntată ; mintea 'trece în cuvînt, iar cuvîntul
transmite mintea ,1a ascultători, şi astfel mintea e aşezată prin cuvînt
în inimile ascultătorilor, întrucît ea intră odată cu cuvîntul. Mintea
este ca un tată al cuvîntului, ea existînd în'sine însăşi, iar cuvîntul, ca
fiu al minţii, n-a putut exista înaintea acesteia, nici în afara ei, ci cu
ea împreună, răsărind din aceasta. Tot aşa şi Tatăl, ca mai mare şi min­
tea universală, are întîi pe Fiul, Ouvîntul-Logosul, interpretul şi înge­
rul Său» (23, P.G. 513 BC—516 A). Comparaţie apreciată de patristica
ulterioară. în capitolele următoare, Sf. Atanasie rezumă doctrina trini-
tară a lui Dionisie şi subliniază punctele ei esenţiale.
Sîntem recunoscători Sf. Atanasie pentru probitatea şi adîncimea
cu care a analizat doctrina trinitară expres pentru Dionisie al Alexan­
driei. Lăsind la o parte unele repetiţii şi locuri comune, mai ales din
partea a doua a tratatului, se poate spune că opera de faţă e un model
de discuţie critică în literatura patristică. Onestitatea Sf. Atanasie pune
în evidenţă că unele texte ale lui Dionisie care puteau favoriza pe arieni
erau autentice şi prezintă o justificare, venind nu de la el, ci de la
Dionisie însuşi. Metoda «iconomied» pe care episcopul alexandrin o pre-
 SC R IITO R I D IN E G IP T 171

zintă şi lui Dionisie al Romei e magistral documentată. Desele citate

din opera Sf. Dionisie : Combatere şi Apologie, socotită cînd ca o carte,
cind ca două cărţi, constituie izvoare preţioase ale producţiei sale li­
terare.
c) Despre Siîntul Duh, către Serapion, 4 Scrisori, în 72 de capitole
(P.G. 26, 529—676; S. Ch. No. 15, 1947), redactate aproximativ în anii
359 sau 360, pe cînd se afla în exilul din pustiul Egiptului. Provocat de
alarmarea episcopului Serapion de Thmuis faţă de unii care se despăr-
ţiseră de arieni din cauza blasfemiei lor contra Fiului lui Dumnezeu,
dar care se manifestau ostil faţă de Sfîntul Duh, sub pretext că Acesta
e o creatură şi face parte dintre duhurile slujitoare, nefiind decît un
fel de înger (1, 1), Sf. Atanasie scrie o operă de valoare asupra unei
teme netratate înainte de e l ; aceasta s-a impus curînd, întrucît autorul
era singurul mare specialist în problemele trinitare şi întrucît îşi sus­
ţinea fondul pe o migăloasă şi puternica documentaţie biblică şi pa­
tristică. în fond, e vorba de un tratat despre Sfînta Treime, în care tot
timpul raportul Sfîntului Duh cu Fiul e comparat cu raportul dintre Fiul
şi Tatăl, raport pe care autorul l-a dezbătut aşa de pe larg şi adînc în
aproape toate operele sale antiariene. Una dintre Scrisori, a doua, tra­
tează aproape în exclusivitate tema raporturilor dintre Fiul şi Tatăl şi,
cu excepţia unui citat biblic, nu spune nimic despre Sfîntul Duh. Ter­
menii Treime şi Diadă apar destul de des în text.
Dacă sub raportul compoziţiei, Scrisoarea I ţine să dovedească
contra tropicilor — adversarii Sfîntului Duh — că Sfîntul Duh nu poate
fi cunoscut decît prin şi din raportul Său cu Fiul şi, prin Acesta, şi cu
Tatăl, Scrisorile a Il-a şi a IlI-a exprimă răspunsul la dorinţa lui Se­
rapion de a i se rezuma conţinutul primei Scrisori — în adevăr foarte
lungă —, iar a IV-a (1,7) reia şi combate ideea familiei trinitare (Tată,
Fiu, Nepot) şi pare să constituie o lucrare separată, poate un rest de
scrisoare adresată tot lui Serapion.
Sf. Atanasie respinge, de-a lungul întregului text, afirmaţia tropi­
cilor, împrumutată de la arieni, că Sfîntul Duh e o creatură. Dacă s-ar
admite aşa ceva, n-ar mai fi Treime, ci numai Dyadă (1, 2). Textul din
Amos (4, 3) : «/aia-Mă Eu cel ce întăresc tunetul şi creez vîntul...'->,
nu prezintă aici un Sfînt Duh creat, cum pretind pnevmatomahii, ci pur
172 FA TR O LO G IE

şi simplu vîntul, creat şi el de Dumnezeu ca toate fenomenele atmosfe­

rice. In Sfînta Scriptură, nu apare niciodată singur ca pneuma, ci tot­
deauna cu articol sau însoţit de un atribut ca : «al lui Dumnezeu», val
Tatălui», «al Meu», «al lui Hristos însuşi şi al Fiului», sau «(dat) de
Mine», adică de Dumnezeu, «acest Duh însuşi», «Duhul Mîngîietor»,
«Duhul adevărului», adică al Fiului (1, 4). Şi autorul menţionează texte
şi situaţii din Sfînta Scriptură a Vechiului şi Nouluii Testament, în care
Sfîntul Duh apare nu ca o creatură, ci ca Dumnezeu (1, 4—9). Calitatea
de necreat a Sfintului Duh vine dan aceea de necreaţi a Tatălui şi Fiului.
«Sfîntul Duh e în Fiul şi Fini e în Sfîntul Duh. Cel ce primeşte pe Sfîn­
tul Duh este numit templul lui Dumnezeu» (3, 3). Sfîntul Duh nu e nici
înger, cum îl numesc tropicii, căai nicăieri Sfînta Scriptură nu-1 nu­
meşte astfel. Numai gnosticul Valentin îi da acest calificativ. Sfîntul
Duh e slujit de îngerul Gabriel, cînd acesta spune Sfintei Mari-a : «Sîîri­
tul Duh va veni peste tine şi puterea Ceiui Preaînalt te va umbri» (Luca
t, 35) (1, 10). Sfîntul Duh e unit cu dumnezeirea Tatălui, căci Dumnezeu
însuşi îşi conducea poporul prin Logos în Duhul Sfînt (1, 12).
în chip diseminat, în Scrisorile I, III şi IV, autorul înfăţişează un
buchet de atribute ale Sfintului Duh, sprijinite pe texte sacre. Sfîntul
Duh conferă sfinţenie şi înnoire prin Sfintele Taine, îndeosebi în Bo­
tez, apoi El dă viaţă şi înviere, după cuvîntul Sf. P a v e l: «Aceia care a
înviat pe Iisus Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muri­
toare, prin Duhul Său care sălăşluieşte în voi» (Rom. 8, 11). Sfîntul Duh
e numit apoi ungere şi pecete, adică instruirea sau învăţătura în toate
privinţele şi desemnarea pentru mîntuire (1, 23) ? prin pecete noi ajun­
gem participanţi la natura divină (II Petru 1,4)? întreaga creaţiune par­
ticipă la Logos îri Sfîntnl Duh (1, 23). Sfîntul Duh îndumnezeieşte pe
om, întrucît El fiind chipul Fiului, dă omului chipul Fiului, adică al lui
Dumnezeu (1, 24). Sfîntul Duh este neschimbabil, invariabil şi nepie­
ritor. El umple universul, e unic, unificator şi universal (1, 26, 27 j 3, 4).
El vorbeşte prin profeţi şi realizează toată opera mîntu'irii între oameni.
Nu există nici un act al iconomiei mîntuirii în care Sfîntul Duh să nu
fie prezent şi să nu aibă rol activ.
Prin analizele meticuloase a-le raporturilor dintre Sfîntul Duh şi ce­
lelalte două Puteri trinitare, Sf. Atanasie ajunge la numele şi realitatea
Sfintei Treimi pe care o descrie sau la care se referă în aproape toate
 SC R IITO R I DIN E G IP T 173

Scrisorile către Serapion. Plecmd de la credinţa că Sfintnl Duh este pro­

priu fiinţei Logosului, Duhul este propriu şi lui Dumnezeu-Tatăl, căci,
deşi El nu e numit Fiu, totuşi El nu e în afara Fiului, căci e numit Duhul
înfierii prin adopţie. Hristos, fiind numit Puterea şi înţelepciunea lui
Dumnezeu, s-a spus şi despre Duhul că El este «Duhul înţelepciunii şi
Duhul Puterii» (Isaia 11, 2). Deci Impărtăşindu-ne cu Duhul Sfînt avem
pe Fiul şi, avînd pe Fiul, avem pe Sfîntul Duh care strigă în inimile
noastre : «Avva, Părinte», cum zice Sf. Apostol Pavel (Gal. 4, 4). Daca
se acceptă părerea tropicilor, după care Sfîntul Duh e o creatură, Trei­
mea nu mai e o realitate unică, ci o alcătuire din două naturi diferite.
Ar fi mai degrabă o Dyadă decît o Treime (1, 2). Sfînta Treime este
indivizibilă şi se bucură de unitate prin raport la Ea însăşi. Tatăl, Fiul
şi Sfîntul Duh sînt uniţi ontologic între Ei (1, 4). Nu e decît un singur
Dumnezeu. Tropicii obiectează că dacă Duhul nu e nici creatură, -nici
înger, ci El purcede din Tatăl, urmează că e şi El Fiu şi că El şi Lo­
gosul sînt fraţi, că Logosul nu mai este Unul-Născut ? enumerarea unuia
după Tatăl şi a celuilalt după Fiul arată că nu sînt egali. Dacă Duhul
e din Tatăl, de ce nu e şi El numit Fiu, ci simplu Duhul Sfînt ? Dacă
El e Duhul Fiului, atunci Tatăl este Bunicul Sfintului Duh (1, 15; 4, 1).
După lungi analize ale acestei probleme, in cărţile 1 şi 4, unde se arată
că raporturile intertrinitare n-au nimic comun cu raportul dintre gene­
raţiile succesive ale familiei omeneşti, autorul relevă că în Sfîn'ta Trei­
me Tatăl e tată şi nu bunic, Fiul e Fiu al lui Dumnezeu şi nu tată al
Sfintului Duh, iar Sfîntul Duh, Duh Sfînt şi nu nepot al Tatălui, nici
frate al Fiului (4, 4).
Sfînta Treime este indivizibilă. Neputînd înţelege această indivi­
zibilitate, arienii aşază pe Fiul în rîndul creaturilor, iar tropicii pe
Sfîntul Duh la acelaşi nivel. Indivizibilitatea păstrează identitatea Sfin­
tei Treimi. Neputînd merge mai departe cu cunoaşterea în această taină,
să păstrăm o tăcere absolută, căci ce cuvînt ar putea explica cum tre­
buie ceea ce depăşeşte natura creată ? Ne e cu neputinţă oamenilor să
vorbim despre lucruri de negrăit (1, 17). NoUă, credincioşilor, ne este
de ajuns - cuvîntul lui Dumnezeu revelat. Cînd Sf. Apostol Pavel ne
spune că noi «ne adăpăm dintr-un singur Duh» (I Cor. 12, 13), bem
pe Hristos şi ne împărtăşim cu întreaga Dumnezeire. Primind Sfîntul
174 PA TR O LO G IE

Duh noi devenim copii ai lui Dumnezeu in Hristos (Ioan 1, 12) {1, 18).
Unitatea Persoanelor trinitare este absolută şi ea constituie forţa unui
Dumnezeu unic. Cineva ar putea întreba : «Cum se face că Sfîntul Duh
fiind în noi se spune că Fiul este în noi şi Fiul fiind în noi, se spune
că Tatăl este în noi ? Cum se face că fiind vorba de Treime, această
Treime e semnalată prin unul (din trei) ? Sau, cum unul (din trei) fiind
în noi, se zice ca Treimea este în noi ? Numai cine ar separa strălu­
cirea de lumină şi înţelepciunea de înţelept ar putea încerca un răspuns,
şi încă nici acela, fiindcă divinitatea nu poate fi cunoscută printr-o de­
monstraţie logică, ci prin credinţă şi o reflecţie pioasă însoţită de res­
pect» (1, 20). Dumnezeu «Cel existent în Sine» trimite ca Tată pe Fiul
la oameni pentru că-i iubea (Ioan 3, 16), iar Fiul trimite la rînduJ Său
pe Sfîntul Duh Paracletul sau Mîngîietorul (Ioan 16, 7), ca să-i mîn-
gîie, să-i întărească şi să-i ajute. Sfîntul Duh sfinţeşte, iluminează şi
dă viaţă (1, 20). El străluceşte şi însămînţează sacrul în inima oameni­
lor şi în jurul lor.
Treimea sfîntă şi desăvîrşită e recunoscută ca Dumnezeu, în Tatăl,
Fiul şi Sfîntul Duh. Ea este creatoare şi producătoare. Tatăl face totul
prin Logosul în Sfîntul Duh, unitate predicată de Biserică, după care
Dumnezeu este mai presus de toate şi lucrează prin toate şi este în
to ţi: «mai presus de toate», ca Tată, ca principiu şi izvor, «prin toţi»
prin Logosul, «în toţi» în Sfîntul Duh (Efes. 4, 6) (1, 28). Sfîntul Pavel
raportează toate lucrurile la un singur Dumnezeu, Tatăl (I Cor. 12, 4—6):
sînt daruri, slujiri şi lucrări deosebite, dar e un singur Dumnezeu. Ha­
rul acordat în Treime este dat din partea Tatălui, prin Fiul, în Sfîntul
Duh. Biserica universală e întemeiată pe Sfînta Treime (3, 6).
Deşi Sf. Atanasie n-a numit niciodată «Dumnezeu» pe Sfîntul Duh,
el susţine ca Sfînta Scriptură că «Sfîntul Duh purcede de la Tatăl» (Ioan
15, 26) şi că în El se desăvîrşesc toate prin lucrarea întregii Sfinte
Treimi, lucrare care duce la frumuseţea spirituală a sufletului şi a vieţii
omeneşti. Fără să le dea un titlu special, destule pasaje din Scrisoriic
către Serapion vorbesc despre frumuseţea hristică, pe care lucrarea ha­
rului o dă progresiv creştinului pînă la nivelul cel mai înalt, acela al
îndumnezeirii. începutul acestei ascensiuni duhovniceşti il face ungerea
cu Sfîntul Mir şi pecetea Sfintului Duh, care dau toată cunoştinţa, după
Ioan (I Ioan 2, 27). Ungerea şi pecetea le aplică Logosul. Cei unşi (creş­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 175

tinii) sînt, in faţa lui Dumnezeu, mireasma lui Hristos (II Cor. 2, 15).
Pecetea are forma lui Hristos, care o imprimă prin suflare, iar cei care
o primesc participă la Hristos, hiind forma după El, după cuvîntul
A postolului: «Copilaşii mei, pentru care sufăr a doua oară durerile naş­
terii pînă ce Hristos va lua formă In voi» (Gal. 4, 19). Astfel, cei ce pri­
mesc pecetea participă la natura divină, după cuvîntul lui Petru (II Pe­
tru 1, 4); de asemenea toată creaţiunea participă la Logos în Duhul
Sfînt (1, 23). In Sfîntul Duh, Logosul îndumnezeieşte lucrurile create
cu formula de binecuvîntare a Sf. Apostol Pavel către co rln ten i: «Ha­
rul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi
împărtăşirea Sfîntuîui Duh să fie cu voi cu toţi» (II Cor. 13, 13). Harul
şi darul, acordate în Sfînta Treime, sînt date din partea Tatălui, prin
Fiul în Sfîntul Duh (1, 30). Sînt puse alături cele mai înalte frumuseţi
din cer şi de pe p ă m în t: puterea spirituală şi dragostea, fără care nu
există viaţă şi istorie. Numai prin Sfîntul Duh putem avea dragostea
Tatălui şi harul Fiului. Daca cel care are pe Sfîntul Duh este numii
templu al iui Dumnezeu şi dacă prin harul Sfîntuîui Duh noi avem viaţa
cea nouă, în Dumnezeu (4, 13), păcatul sau blasfemia contra Sfîntuîui
Duh nu poate fi iertat (Mereu 3, 29) (1, 3 ; 4, 13, 18). Şi Sf. Atanasie
citează în sprijinul textului biblic care proclamă hula împotriva Sfîn-
tului Duh (Matei 12, 32 ; Marcu 3, 29 ? Evrei 6, 4—6) ca păcat de moarte,
consideraţii teologice aparţinînd lui Teognost şi Origen (4, 9—10).
în concluzie, Sf. Atanasie ne-a dat un prim tratat de pnevmatolo-
gie, bazat masiv pe Sfînta Scriptură şi pe Sfinţii Părinţi de dinaintea
lui. La sfîrşitul Scrisorii l-a, el roagă pe Serapion să facă corecturile
necesare textului şi cere indulgenţă pentru puţinătatea cuvinlului său,
în care demonstraţia este «slabă şi smerită» (1, 33). Lucru perfect ade­
vărat, cu adaosul că Scrisorile II, III şi /V sînt în mare parte reluări
parţiale sau mai generale ale Scrisorii I-a. Lucrare scrisă în fundul pus­
tiului şi în atmosferă încordată. Dar autorul are meritul de a fi strîns
majoritatea textelor biblice trinitare şi de a fi legat problema Sfîntuîui
Duh de aceea a Fiului, pe care o cunoştea aşa de bine, şi apoi de a fi
răspuns adecvat întrebărilor puse de tropici. Sfîntul Atanasie nu folo­
seşte nici termenul de prosopon, persoană, nici pe cel de hypostasis,
176 PA TR O LO G lS

dar el susţine cu tărie unitatea şi deofiinţimea sau consubstanţialitatea

Sfintei Treimi, ceea ce era de ajuns pentru tropici, ca răspuns în con­
textul vremii, şi cu atît mai mult pentru credincioşii ortodocşi.
d) Despre moartea lui Arie, în cinci capitole (P.G. 25, 685—689),
după relatarea pe care i-a făcut-o preotul Macarie, aflător la Constan-
tinopol. Eusebienii reuşiseră să determine pe împăratul Constantin cel
Mare sa admită reprimirea lui Arie în Biserica din Constantin op ol. Îm­
păratul a chemat pe ereziarh şi l-a cercetat, cerindu-i să facă o măr­
turisire de credinţa ortodoxă şi să jure că va păstra această credinţă.
Arie a jurat fals şi împăratul i-a îngăduit reintrarea în Bistrică. Urma
ca a doua zi, duminică, Arhiepiscopul Alexandru al Capitalei să-i facă
o primire oficială şi fastuoasă. Alexandru s-a rugat cu lacrimi lui Dum­
nezeu, ca să-l ia mai bine de pe pămînt, atît pe el cît şi pe eretic, decît
să se petreacă o asemenea profanare a Bisericii. Rugăciunea a fost pri­
mită, căci Arie mergînd într-o vespasiană s-a prăbuşit şi a expirat acolo,
lipsit şi de viaţă şi de comuniune (3, P.G. 25, 688 C). Eusebienii l-au
înmormintat. A doua zi, în biserică, arhiepiscopul a explicat cele ce
se intîmplaseră şi a lămurit că erezia ariană fusese osmdită de Bise­
rica. Autorul, care trimisese un exemplar din această Scrisoare mona­
hilor, recomandă lui Serapion să nu difuzeze textul şi nici pentru el să
nu-1 transcrie.
Scrisori hrislologice
a) Către Epictet, episcopul Corintului, spre 370—371 (P.G. 26,
1049—1070), ca răspuns la o întîmpinare a acestui ierarh care era asal­
tat, în eparhia sa, de diferite întrebări despre raportul dintre trupul Lo­
gosului şi natura Sa divină. Aceste întrebări veneau din partea cercu­
rilor ariene şi apolinariste, unde nu o dată se vede influenţa neoplato­
nismului care, ca şi platonismul propriu-zis, nu accepta contactul na­
turii divine cu materia naturii umane. Trupul Domnului, născut din
Fecioara Maria, poate fi el deofiinţă (homoousios) cu Dumnezeirea A-
cestuia ? E posibil ca Logosul să se fi prefăcut în carne, oase şi cele­
lalte elemente ale trupului, alterîndu-şi propria Sa natură ? Sau, cum
Dumnezeirea Logosului, deofiinţă cu Tatăl, a fost circumcisă ? Dacă
trupul Domnului vine din trupul Măriei, nu înseamnă, oare, a susţine
letrada în locul Triadei ? Consecinţa este că acest trup nu este deofi-
 SC R IITO R I D IN E G IP T 177

inţă cu Treimea pentru cei ce pun asemenea întrebări (9). în actul în­
trupării, Logosul netrupesc şi-a însuşit cele ale trupului ca pe ale Sale
proprii. Cînd trupul Său e lovit de slujitorul (arhiereului), Mîntuitorul,
ca şi cum ar suferi El însuşi, zice : «De ce Md loveşti ?» (Ioan 18, 23).
Cele omeneşti pe care le-a suferit trupul Logosului, Acesta şi le-a unit
şi le-a raportat la Sine însuşi, pentru ca noi să putem participa la Dum­
nezeirea Logosului. Minunea este că El era şi pătimitor şi nepătimi-
tor. Era pătimitor pentru că propriul Său trup a suferit şi El era în acest
timp suferitor. Era nepătimitor, pentru că în firea Lui Logosul fiind
Dumnezeu, era nepătimitor. Logosul era, deci, nepătimitor intr-un trup
pătimitor. Trupul avea în Sine pe Logosul cel nepătimitor, care făcea
să dispară slăbiciunile acestui trup, pentru ca El primind cele ale noas­
tre şi, proaducîndu-le jertfă, să le facă să dispară (6). Acestea nu s-au
petrecut fictiv, cum gîndesc unii, ci Mîntuitorul s-a făcut cu adevărat
om, avînd ca urmare mîntuirea omului întreg. Dacă -acestea ar fi fic­
tive, înseamnă că mîntuirea şi învierea morţilor ar fi simple aparenţe,
după prea nelegiuitul Maniheu. Dar mîntuirea noastră nu e închipuire,
ci un fenomen integral al sufletului şi al trupului (7). Sînt combătuţi
aici docheţii.
Citată în controversele hristologice, Scrisoarea către Epictet s-a bu­
curat de o autoritate aproape canonică. Sf. Epifanie o foloseşte în com­
baterea apolinariştilor (Contra erez. 77, 3, 13), iar Sinodul de la Cal-
cedon şi-o însuşeşte fără rezerve (Mansi, Concil. Oecum. Coli. Ampl.
7, 464). Există două versiuni armene şi una siriacă ale acestei Scrisori.
b) Către Adeliiu, spre anul 370—371 (P.G. 26, 1071—1084), este un
răspuns dat unui memoriu al episcopului Adelfiu, care semnala acuzaţia
adusă de arieni ortodocşilor, că aceştia aduceau închinare unei crea­
turi, împotriva hotărîrilor Sinodului de la Niceea. Sf. Atanasie combate
acuzaţia, precizînd că un asemenea cult adus unei creaturi urcă de fapt
la ereziile valentini ană, marciondstă şi maniheistă. Ortodocşii nu adoră
firea umană a -lui Hristos, ci pe Logosul întrupat. «Noi (ortodocşii) nu
adorăm c reatu ra; să nu fie ! Aceasta e greşeala păgînilor şi a arienilor.
Noi adorăm pe Domnul creaţiunii, pe Logosul întrupat al 'lui Dumnezeu.
Chiar dacă trupul în sine este o creatură, el s-a făcut trupul lui Dum­
nezeu. Noi nu adorăm un asemenea trup în sine, despărţit de Logos, şi
nici pe Logos despărţit de trup, ci cunoscînd cele ce am spus mai sus
12 — Patrologie
178 PA TR O LO G IE

ca : «Logosul-Cuvîntul trup s-a făcut» (loan 1, 14), pe Acesta 11 recu­

noaştem ca Dumnezeu existînd în trup. Cine ar fi aşa de nebun încît
să zică Domnului: «Retrage-Te din trup, ca să Te ador» ? (3, P.G. 26,
1073).
c) Către Filosoful Máximos (P.G. 26, 1085—1090), în care acest per­
sonaj e felicitat pentru a fi combătut pe unii eretici proarieni care sus­
ţineau că Hristos a fost numai un fiu adoptat al lui Dumnezeu, iar pe
de altă parte pentru că a înfierat pe partizanii lui Pavel de Samosata,
care pretindeau că umanitatea lui Hristos era distinctă ca persoană de
Dumnezeirea Logosului (5).
Scrisori îndemnînd la apropiere,
dar şi la vigilenţă severă faţă de arieni
a) Scrisoare despre sinoadele de la Arimini în Italia şi Seleucia, în
Isauria, în 55 de capitole (P.G. 26, 681—794), scrisă între 359 — data
ţinerii celor două sinoade — şi 362. Cele două sinoade nu erau nece­
sare, în urma celui de la Niceea. Partea I-a (1—14) cuprinde Proto­
coalele celor două sinoade, scrisoarea sinodului din Arimini către îm­
păratul Constanţiu, decretul -acestuia, depunerea lui Acaciu şi aprecieri
asupra lui Arie şi a arienilor. Partea a doua (15—32) reia povestea arie­
nilor, începînd cu Arie şi Thalia lui şi scrisoarea lui către Alexandru al
Alexandriei. Partea a IlI-a (33—40), după ce combate pe arieni, face
apel la semiarieni, ca Vasile de Ancyra şi alţii spre a se uni cu orto­
docşii. Lucrul era posibil dacă se avea în vedere sensul, nu cuvîntul
în sine al celor două formule : deofiinţa şi asemenea ia fiinţă, căci deşi
între ójjtooúatQc; şi ¿{¿otoucnos primul este mai corect, totuşi şi cel de-al
doilea poate fi interpretat într-un sens apropiat de cel ortodox. Capi­
tolele 30—31 nu sînt o interpolare, cum s-a susţinut.
Sf. Atanasie afirmă că Biserica universală crede cum au crezut şi
mărturisit Sf. Apostoli, neîngăduind nici o inovaţie (5). în domeniul
Sfintei Treimi, el precizează că Fiul nu este o creatură, căci creaturile
apar prin participare graţie harului lui Dumnezeu, pe cînd Fiul este în ­
ţelepciunea şi Logosul Tatălui, la care participă toate. Logosul este cel
prin care se îndumnezeieşte şi se v ivifică; El nu este străin de fiinţa
Tatălui, ci deofiinţă cu Acesta. Participînd la Logos, noi participăm la
Tatăl, căci El este Logosul propriu al Tatălui. Dacă El (Logosul) ar exista
 S C R IIT O R I DIN E G IP T 179

prin participare şi n-ar fi Dumnezeire fiinţială şi chip al Tatălui, El n-ar

îndumnezei pe alţii, fiind El însuşi îndumnezeit (52). Avem aici elemente
noi în dialectica îndumnezeirii.
b) Către Ruiianus episcopul (P.G. 26, 1179—1182), scrisă după 362,
răspunde acestuia cu privire la metoda de reprimire în Biserică a arie­
nilor re v e n iţi: arienii foşti conducători în erezie să fie iertaţi în urma
penitenţei, dar să nu fie primiţi în cler. Ceilalţi, ajunşi arieni din ne­
cesitate sau prin violenţă, să fie iertaţi şi să poată intra şi în rîndurile
clerului.
c) Către monahi (P.G. 26, 1185—1188), cu îndemnul de a se feri
de unii partizani ai lui Arie, care circulă prin mînâstiri şi încearcă să
smintească pe cei simpli. Cititorii sînt rugaţi să nu scandalizeze pe fraţi,
evitînd pe cei ce împărtăşesc unele idei ariene, cum şi pe cei ce par­
ticipă la cultul ereticilor. Există o versiune latină a acestei scrisori din
sec. IX—X, Cod. Vaticanus, Lat. 133.
Scrisori ascetice
a) Către Amun-monahul (P.G. 26, 1169—1176), scrisă înainte de
356, răspunde unor frămîntări arhiscrupuloase ale unor monahi în le­
gătură cu unele gânduri involuntare şi fenomene de poluţie nocturnă.
Omul ca făptură şi urmaş al lui Dumnezeu (Fapte 17, 28) nu poate fi
întinat decît de păcat, cel mai urît dintre lucruri. Excreţiile trupului,
independent de voinţa noastră, sînt simple necesităţi ale naturii. Sînt
două drumuri ale v ie ţii: căsătoria şi fecioria.
b) Către Draconţiu (P.G. 25', 523—534), în zece capitole, scrisă spre
354—355, ceartă părinteşte, îndeamnă şi roagă pe Draconţiu, ales de
curînd, în unanimitate, episcop, şi care refuză să primească episcopatul
ascunzîndu-se. Draconţiu, stareţul unei mînăstiri, nu voia să primească
episcopatul pentru raţiuni pe care Sf. Atanasie nu le prezintă d ar, dar
pe care le deduce din viaţa curată, exemplară a stareţului şi rezervele
lui faţă de viaţa în lume pe care o duceau episcopii, cum şi faţă de
răspunderile unui episcop în faţa credincioşilor şi în faţa lui Dumnezeu.
Pe deasupra, mai erau nişte sfătuitori, desigur tot monahi şi poate tot
stareţi, care prin sugestiile şi îndemnurile lor făceau pe Draconţiu să
ezite : un episcop îşi pierde libertatea, liniştea, nu se mai poate păstra
180 PA TR O LO G IE

curat ca în viaţa monahală etc. Autorul, după ce admiră unanimitatea

cu care Draconţiu a fost ales episcop de credincioşii dintr-o localitate
de lîngă Alexandria şi relevă că refuzul celui ales de a prelua sarcina
va provoca diviziuni între credincioşi, atrage atenţia adresantului că
alegerea sa e voită de Dumnezeu şi că poporul îl aşteaptă ca să fie
hrănit de el cu mîncare, adică cu învăţătura Sfintei Scripturi (2). «Ai
grijă de Biserică, ca nu cumva, din cauza ta, mulţi din cei mici să fie
vătămaţi». Frica de calamităţile epocii nu dovedeşte un «spirit bărbă­
tesc». Slujim nu timpului, ci Domnului (3). Nu există Biserică fără
episcopat, iar creştinii nu există fără episcopi. Draconţiu să n-asculte
de sfătuitorii săi, care par a dispreţui episcopatul. De fapt ei îl invi­
diază. «Nu dispreţui harul care e în tine» (I Tim. 4, 14). Şi autorul, prin
numeroase texte biblice şi pilde din Sfînta Tradiţie, îndeamnă pe adre­
sant să facă misiune continuă, zeloasă şi sfîntă, după pilda sfinţilor, a
Părinţilor şi a Sfinţilor Apostoli Pavel şi Petru. Sfîntul Pavel a mers
cu evanghelizarea pînă în Illyricum, pînă la Roma şi pînă în Spania.
«Doresc ca tu şi eu să imităm pe toţi sfinţii» (4). Sfîntul Atanasie com­
bate sugestia dată de sfătuitorii lui Draconţiu, că acesta nu şi-ar putea
ţine nici cuvîntul dat şi nici jurămîntul făcut la hirotonia în episcop.
Autorul citează pe Moise, Ieremia şi Isaia care «cu 'temere de Dum­
nezeu şi-au făcut slujba lor» (5). Pe Draconţiu trebuie să-l preocupe grija
de păstoriţii lui. «Nu ţi-e grijă că ar putea pieri vreunul din cei ce
ţi-au fost încredinţaţi ? Nu te arde focul conştiinţei ? Nu ţi-e teamă de
ziua judecăţii?» (6). Prin refuzul său, Biserica va fi vătăm ată de duş­
man. «Se cuvine să te încingi, ca să nu ne laşi pe noi singuri în luptă, ci
să lucrezi cu alţii, pentru ca împreună cu toţi să primeşti răsplata» (6).
Draconţiu e îndemnat să nu mai întîrzie, să nu mai tolereze pe cei ce
se opun Învestiturii sale şi să vină la Atanasie care îl iubeşte şi care
l-a învăţat Scriptura, ca să plece apoi de la el spre a sluji Biserica şi
să-şi amintească şi de el (de Atanasie). Draconţiu să ştie că el nu e
singurul monah ales episcop. Iată pe Serapion, Apollos, Agathon, Aris­
ton, Ammonius, Muitius în Tebaida superioară, Paulus de Lato şi foarte
mulţi alţii, care au adus servicii considerabile Bisericii. Episcopatul
n-aduce o scădere a virtuţilor monahale. El poate favoriza şi un progres
în virtute (8—9). Se pot practica foamea şi setea şi în episcopat. Poţi
să te abţii de la vin, ca Timotei, poţi să posteşti ca Pavel ţ în timp ce
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 181

tu posteşti, poţi să saturi pe alţii cu învăţătura f în timp ce rabzi setea,

poţi adăpa pe alţii învăţîndu-i. Se cunosc episcopi care postesc şi mo­
nahi care mănîncă, sau episcopi care se abţin de la vin şi monahi care
beau. Sint şi episcopi care nu s-au căsătorit niciodată, dar şi monahi
care au avut copii şi invers. Cununa se dă nu pentru locul în care-te
afli, ci pentru fapte (9). Autorul repetă .invitaţia ca Draconţiu să fie
de Paşti în mijlocul credincioşilor săi, să le predice despre această
sărbătoare şi să-şi aducă aminte şi de el (Atanasie). Scrisoarea e trimisă
prin prezbiterul Harax şi citeţul Maximus (10). Cu toată rezistenţa lui,
Draconţiu a cedat, căci îl găsim participînd la sinodul de la Alexandria,
în 362, ca episcop de Hermupolis Parva.
Sf. Atanasie pare a fi şi autorul a două scrisori trimise în timpul
lucrărilor sinodului de la Sardica (343), una către comunitatea din Ale­
xandria şi alta către comunitatea din Mareotis ; scrisorile adresate lui
Lucifer de Calaris şi lui Pafnutie nu sînt autentice.

DOCTRINA

Gîndirea Sf. Atanasie, răspîndită în atîtea opere, mai ales cele de

controversă cu arienii şi uneori de catehizare a anumitor grupuri de
episcopi, monahi, credincioşi, ori de persoane deosebite, nu e organi­
zată sistematic şi nici concentrata într-o mărturisire de credinţă cu­
prinzătoare. Apare doar, din loc în loc, cîte un mic rezumat al proble­
mei sau ideilor dezbătute anterior... Prin scrisul şi viaţa sa, Sf. Atanasie
este apărătorul creştinismului tradiţional al Bisericii, alimentat cu idei
ale înaintaşilor săi alexandrini : Origen, Teognost, Dionisie etc. şi
continuu vivificat de o credinţă arzătoare în Dumnezeu şi de un opti­
mism fertil care-1 susţin în împletirea acţiunii Logosului evanghelic
(Ioan 1, 1) cu datele istoriei şi uneori ale filosofiei profane, fără a se
lăsa biruit de unele concluzii inacceptabile ale acesteia din urmă. Ca
Sfîntul Iustin şi ca Tertulian, autorul nostru preia forme şi concepte
din cultura greacă, cărora -le dă conţinut creştin, biblic. Cunoaşterea
lui Dumnezeu, zice el, nu e rodul unei demonstraţii prin cuvinte, ea
nu poate fi luată din elemente nescrise şi care n-au nici o legătură cu
evlavia (Despre hotaririîe Sinodului de la Niceea 12, P.G. 25, 437 A).
182 PA TR O LO G IE

Baza glndlrii atanasiene o constituie Revelaţia cuprinsa în Sfînta Scrip­

tură. «Cînd auzim spunîndu-se «Eu sînt cel ce sînt» (Exod 3, 14) ş i :
«La început a făcut Dumnezeu cerul şi pămî-ntul» (Geneză 1, 1), ş i :
«Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul tău este s.ngurul Domn» (Deut.
6, 4? Marcu 12, 29) ş i : «Acestea zice Domnul Atotputernicul» (Geneză
17, 11), nu înţelegem altceva decît însăşi Fiinţa simplă, fericită şi de
neînţeles a Celui ce este. Chiar dacă nu putem să înţelegem ce este El,
totuşi cînd auzim aceste cuvinte : Tata, Dumnezeu, Atotputernic, în­
ţelegem că ele nu desemnează altceva decît însăşi Fiinţa Celui ce este»
(Scrisoarea către Sinoadele din Arimini şi Seleucia 35, P.G. 26, 753).
Sfînta Scriptură oferă cunoaşterea Celui ce este, dar n-o face numai
ca pe un act de credinţă absolută, ci ca pe un adt de cultură filosofică,
întrucît cunoaşterea se operează prin cuvinte care au un anumit sens
căpătat prin exerciţiul gîndirii şi vorbirii umane... Pentru Sfîntul A ta­
nasie, Sfînta Scriptură e aceea care dă cuvintelor adevăratul sens sacru
în armonie cu fondul revelat. «De Ia lînceput Domnul a dat, Apostolii
au predicat şi Sfinţii Părinţi au păstrat tradiţia, învăţătura şi credinţa
Bisericii universale» (Scrisoare către Serapion, 1, 28). Sfîntul Atanasie
foloseşte filosofía, mai ales în opera sa adresată păgînilor, dar nu spre
a demonstra prin ea adevărurile revelate, cum făcuse parţial mai ales
Origen, ci spre a le face mai accesibile necreştinilor. Folosirea de nenu­
mărate ori a ideii şi termenilor de Logos — logos —, luaţi din filosofía
greacă, dă uneori impresia că autorul confundă sau combină intenţionat
Logosul creştin cu Logosul păgîn sau că se operează substituiri. Aceste
substituiri între Logosul creştin şi cel filosofic sînt numai aparente, căci
Logosul creştin e superior, ontologic vorbind, mai ales în calitate de
Mîntuitor faţă de Logosul lui Heraclit, al lui Platón sau al stoicilor. Lo­
gosul ioaneic s-a întrupat, s-a oferit jertfă pentru oameni, a murit şi a
înviat, lucruri fundamentale pe care nu le-au făcut iogoii filosofici.
Conflictul cu erezia ariana, care făcea din Logos o creatură, a deter­
minat pe Sfîntul Atanasie să departajeze precis Revelaţia de gîndirea
filosofică, fără a renunţa la avantajele oferite de aceasta. Alergia pla­
tonismului la contactul metafizicului cu materia e atenuată prin formula
«deofiinţimea Fiului cu Tatăl» (homoousios), formulă ¡găsită deja de
 SC R IITO R I DIN E G IP T 183

Origen şi preluaţii de Sinodul I ecumenic de Ia Niceea (325), formulă

însă care implica prezenţa supranaturalului. De aici reacţia sabelianis-
mului, a arianismului şi a altor raţionalisme. Explicarea naturii şi naş­
terii Logosului din Tatăl şi «iconomia» mîntuirii au conturat specificul
gindirii atanasiene. Hristologia sa este bazată exclusiv pe Sfînta Scrip­
tură şi pe o puternică logică cosmică şi soteriologică, în care se ma­
nifesta o viziune unitară a problemelor şi a procesului de îndumnezeire
a omului şi a lumii. Sfîntul Atanasie n-a creat un sistem teologic în­
chegat, dar, dispersate după nevoile momentului, elementele unui sis­
tem sînt toate prezente îndeosebi în domeniul trinitar şi hristologic.
El a pus baze solide pentru teologia trinitară şi hristologică de după
el. Autoritatea acestei teologii nu venea numai din cunoaşterea şi prac­
ticarea ferventă a Sfintelor Scripturi, ci şi din lupta sa, cu preţul vieţii,
pentru cr *dinţa în Logosul Hristos şi în întreaga Sfintă Treime.
a. Sfînta irciuto. Sfîntul Atanasie n-a scris o lucrare specială de­
spre Sfînta Treime, dar vorbeşte despre aceasta în aproape toate ope­
rele sale importante, provocat de erezia ariană şi pnevmatomahă. Se
ştie că arienii susţineau că Fiul lui Dumnezeu sau Logosul era o crea­
tură a Tatălui, făcută ca să creeze, la rîndu-I, lumea, concepţie osîndită
de Sinodul I ecumenic de la Niceea (325). Arienii, continuînd sa-şi în­
tindă şi să-şi dezvolte erezia printr-o gîndire proprie — o filosofie ele­
mentară populară —, au alertat tot timpul cugetarea Sfîntului Atanasie
şi a întregii Biserici in legătură cu Sfînta Treime. Există — zice Sfîntul
Atanasie — o Treime Sfîntă şi desăvîrşită, recunoscută ca Dumnezeu,
în Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh. Ea nu conţine nimic străin, nici un ames­
tec din afară. Ea nu e formată din Creator şi creatură, ci este în în­
tregime Putere creatoare, producătoare, asemenea Ei însăşi, neimpăr-
ţită prin firea Ei, unică în acţiunile Ei. Tatăl săvîrşeşte toate lucrurile
prin Logos în Sfîntul Duh şi astfel unitatea Sfintei Treimi este păstrată,
iar în Biserică este predicat un singur Dumnezeu, care «este mai presus
de toate, lucrează prin toate şi este în toţi» (Efes. 4, 6) : «mai presus de
toţi» ca Tată, principiu şi izvor, «prin toate», ca Logos, «în toţi» în
Sfîntul Duh. Sfînta Treime există, Ea nu e limitată la un nume sau Io
aparenţa unui cuvînt, ci Ea e Treime în adevăr şi în realitate. După
cum Tatăl este Cel ce există, tot astfel şi Logosul Său este Cel ce
184 PA TH O LO G IE

există şi Dumnezeu mai presus de toate, iar Sfîntul Duh există şi El cu

adevărat. Aşa gîndeşte Biserica, evitînd să cadă nici în rîndul arienilor
(iudei de felul lui Caiafa), nici al lui Sabelie, nici al păginilor (Scrisoarea
către Serapion despre Sfîntul Duh, 1, 28). Sfînta Treime este deci Dum­
nezeu, unicul Dumnezeu, deşi sînt trei nume distincte, ceea ce a făcut
pe unii să spună că şi credinţa creştină este politeistă sau cel puţin
trifceistă. Astfel gîndi'tă, formula Sfintei Treimi — Trei formînd un sin­
gur Dumnezeu sau Cel ce există — elimină şi politeismul păgîn şi mo-
dalismul sabelian. Puritatea naturii divine, care nu conţine nici un ele­
ment creat şi nu îngăduie divizibilitatea, combate amestecul de Creator
şi creatură în fiinţa divină, susţinut de arieni.
Sfîntul Atanasie nu vorbeşte de Persoanele sau Ipostasele Sfintei
Treimi. Pentru el, termenii ouoia şi utcootgcois sînt încă identici. De abia
către sfîrşitul vieţii el a înclinat să admită deosebirea dintre ei, acor-
dînd cuvîntului hypostasis sensul de persoană. Triadologia lui ţine să
explice Dumnezeirea Fiului şi deofiinţimea Lui cu Tatăl, celebra for-
muilă din hotărîrea Sinodului I ecumenic. El vorbeşte şi scrie circa 40
de ani asupra acestei teme inepuizabile, de a cărei lămurire şi defini-
ţiune a depins soarta creştinismului şi a Bisericii. Dacă Iisus Hristos
nu e Fiul şi Logosul lui Dumnezeu, creştinismul devine o simplă sectă,
ca aceea a arienilor. «Arienii nu ştiu că Tatăl, pentru a fi Tată, nu poate
fi despărţit de Fiul, întrucît acest lucru stă la originea raporturilor Lor.
Nici Fiul nu poate fi separat de Tatăl, pentru că denumirea de Tată în­
seamnă comuniunea Lor. Sfîntul Duh stă la îndemîna Celor doi, pentru
că nici Cel ce-L trimite, nici Cel ce-L duce nu pot fi separaţi sau lip­
siţi unul de altul... Astfel, noi întindem Monada în Triadă şi iarăşi con-
tragem în Monadă Triada, care nu poate fi împuţinată» (Despre părerea
Episcopului Dionisie al Alexandriei, 16/17, P.G. 25, 504 CD—505 A).
Această aparentă dialectică a Monadei şi Triadei nu e o manifestare de
fenomenologie religioasă, ci un aspect al ontologiei şi vieţii divine, ex­
primat după capacitatea minţii umane, în viziunea Sfintei Scripturi.
Sfîntul Atanasie precizează mai de aproape, citind din Sfîntul Evan­
ghelist Io a n : «Eu sînt în Tatăl şi Tatăl e în M ine» (Ioan 14, 10). «In­
tr-adevăr, Fiul există în Tatăl, pe cit se poate înţelege, pentru că tot
ceea ce e Fiul, aceasta e propriu fiinţei Tatălui, aşa cum strălucirea
 SC R IITO R I D IN E G IP T 185

vine din lumină, cum fluviul vine din izvor, aşa încît Cel ce vede pe
Fiul vede ce e propriu Tatălui şi înţelege că Fiul e în Tatăl, avînd exis­
tenţa din Tatăl. Dar şi Tatăl este în Fiul, pentru ca ceea ce e propriu
din Tatăl, aceea este Fiul, aşa cum soarele e în strălucirea sa, mintea
în cuvînt şi izvorul în fluviu. Tot aşa, cine vede pe Fiul vede propriul
Fiinţei Tatălui şi înţelege , că Tatăl este în Fiul. Chipul şi Dumnezeirea
Tatălui fiind ceea ce este Fiul, urmează că Fiul este în Tatăl şi Tatăl
în Fiul. De aceea pe drept s-a spus mai înainte : « £ lz şi Tatăl una sîn-
tem» (Ioan 10, 30) şi s-a a d ău g a t: «Eu sînt în Tatăl şi Tatăl este în
Mine», ca să se arate identitatea dumnezeiască şi unitatea Fiinţei».
(Cuvîntare contra arienilor, 3, 3, P.G. 26, 328).
«Unitatea de fiinţă» nu pare a fi la nivelul «identităţii de fiinţă».
Dumnezeirea este un atribut de sacralitate, pe cînd «unitatea» de Fiinţa
e un atribut de esenţă, ontologic. De aceea, Sf. Atanasie revine asupra
problemei, făcînd un pas mai departe cînd scrie : «Tatăl şi Fiul sînt
unul, nu în sensul că unul a fost împărţit în două părţi, care nu sînt
nimic afară de unul, şi nici în sensul că unul e numit de două ori, ace­
laşi fiind cînd Tata, cînd Fiu, concepţie care a adus lui Sabelie osîndi-
rea ca eretic. Ci Ei sînt doi, pentru că Tatăl e Tată, nu Fiu, iar Fiul este
Fiu şi nu Tată. Ei sînt o singură Fire. Căci Cel Născut este asemenea
Născătorului, El este chipul Său şi toate ale Tatălui sînt ale Fiului. De
aceea Fiul nu este un alt Dumnezeu, căci El n-a fost inventat din afară.
Dacă ar fi inventată o divinitate din afară, străină de Tatăl, atunci ar
fi mai mulţi zei. Deşi Fiul ca născut este altul, totuşi El este identic
ca Dumnezeu. El şi Tatăl sînt una prin proprietatea firii şi prin identi­
tatea unei singure Dumnezeiri» (Op. cit., 3, 4 ; loc. cit.). Prin cele două
expresii n o i: «O singura fire» = „Mia 8e ij cpuot«;” şi «a identităţii unei
singure dumnezeiri» = „ t r j x a o x o x r j z i ţită? ©eoxTjxo?”, Sf. Atanasie ri­
dică «unitatea de Fiinţă» la nivelul identităţii de natură, autorul folo­
sind termenul de natură-fire pentru cel de fiinţă-ousie. Calificativul de
«dumnezeire» e ridicat de la nivelul de sacralizate la acela de esenţă
divină. Această Dumnezeire (Atanasie zice «formă a Dumnezeirii») a
Fiului nu era paTţială, ci Fiul este «plenitudinea Dumnezeirii Tatălui».
El este în întregime Dumnezeu. De aceea, fiind egal cu Dumnezeu «21-a
socotit răpire să fie egal lui Dumnezeu» (Filip. 2, 6). Deoarece Dumne­
zeirea şi chipul Fiului sînt ale Tatălui, s-a zis : «Eu sînt în Tatăl» (Ioan
186 PA TR O LO G IE

14, 10). Tot aşa s-a scris : «Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea
cu Sine» (Ii Cor. 5, 19) (Cuvîntări contra arienilor, 3, 6, P.G. 26, 332).
împotriva concepţiei arienilor, care susţineau că Fiul e o creatură,
Sf. A'tanasle prezintă naşterea Fiului din Tatăl nu ca pe un act In ve­
derea creării lumii prin acest Fiu, căci Tatăl n-avea nevoie de Fiul
Său ca de un medium pentru a aduce creaţiunea la existenţă (Cuv.
contra arienilor, 2, 25), ci ca pe un act transcendent în perspectiva mîn-
luirii lumii. Naşterea Fiului a avut loc la modul divin, adică în cadrul
naturii divine simple, indivizibile şi nepătimitoare, fără fluxuri şi influ­
xuri din afară, ca Ia oameni. De natură simplă, Dumnezeu e Tatăl unui
singur şi unic Fiu. De aceea El este Unul-Născut şi unic în sînurile Tată­
lui, care-L indică numai pe El ca fiind din Sine, cînd zice : «Acesta este
Fiul Meu cel iubit, întru care bine am voit» (Matei 3, 17). Acesta este
Logosul Tatălui în care putem să înţelegem că nu există pătimire, nici
divizibilitate (Despre hotărîrile Sinodului de la Niceea, 11, P.G. 25, 441).
Naşterea Fiului din Tatăl se deosebeşte de aceea a oamenilor. Fiul nu
e numai asemenea Tatălui, ci El este indivizibil de fiinţa Tatălui. El şi
Tatăl sînit una, adică Logosul e în Tatăl şi Tatăl e în Logos (Ioan 10, 30),
cum e strălucirea în lumină. De aceea, Sinodul de la Niceea luînd în
considerare acest lucru a scris bine că Logosul este «deofiinţă» (= ho-
moousios) cu Tatăl, pentru ca să anuleze perversitatea ereticilor şi să
arate că Logosul este altceva decît o creatură (op. cit., 20, P.G. 25,
452). «Deofiinţimea» sau «consubstanţialitatea» Fiului cu Tatăl e redată
şi prin expresia «Fiul este din Fiinţa Tatălui =- ex ttj«; oooias xoo Haxpoţ»,
ambele formule folosite şi de Simbolul niceean şi de Sf. Atanasie ca
esenţiale. De aceea autorul nostru nu e mulţumit cu formula semi-ariană:
Fiul este «asemenea după fiinţă» (ojioio? xax’ ouatav) Tatălui, formulă
care nu se referă la esenţa sau fiinţa propriu-zisă şi nu exprimă
autenticitatea Fiului faţă de Tatăl. încercarea de a identifica expresi­
ile «deofiinţă» şi «asemenea după fiinţă» prin trei com paraţii: cositor =
argint, lup -~= cîine şi alamă-aurită = aur, e nereuşită, pentru că nici
cositorul nu vine din argint, nici lupul din cîine şi nici alama aurită
din aur. In timp ce «asemenea după fiinţă» nu redă pe «deofiinţă =
consubstanţial, cuvîntul «deofiinţă» implică ambele formule (Despre
Sinoadele de la Arimini şi Seleucia, 41).
 SC R IITO R I DIN E G IP T 187

Sfîntul Duh fiind o unitate absolută cu Tatăl şi cu Fiul, El purcede

din Tatăl (Ioan 15, 23), este propriu Fiului şi nu e creatură (Scrisori
către Serapion — Despre'Sfîntul Duh, 1, 2—3). Sfînta Scriptură e plină
de prezenţa, lucrările şi calificativele care I se dau (op. c it, 1, 4 sqq.).
Sfîntul Duh uneşte pe Logos cu Tatăl, dar puterea aceasta Sfîntul Duh
o ia de 'la Logos. Autorul combate susţinerea tropicilor că Sfîntul Duh
fiind purces din Tatăl, El e fratele Fiului şi nepotul Tatălui (op. cit.,
1, 16, 17; 4, 1). Sfîntul Duh nu este nici înger, cum s-a pretins, căci
nicăieri în Sfînta Scriptură El nu e numit înger, ci «Mîngîietor, Duh al
înfierii prin adopţie, Duh al Sfinţeniei, Duh al lui Dumnezeu, Duh al
lui Hristos» (op. cit., 1, 11).
Sf. Atanasie dă Sfîntului Duh un număr de atribute, indicate de
Sfînta Scriptură (op. cit., 1, 4 sqq.), atribute care exprimă tot atîtea ac­
ţiuni sau stări provocate de El. Sfîntul Duh este numit Duhul Sfinţeniei
şi al reînnoirii, după cuvîntul Sf. P a v e l: «Voi aţi fost sfinţiţi, aţi fost
îndreptaţi prin numele Domnului nostru Iisus Hristos şi prin Duhul
Dumnezeului nostru» (I Cor. 6, 11). Lucrarea fundamentală a Sfîntului
Duh, aceea a reînnoirii, se săvîrşeşte prin baia botezului, graţie bună­
tăţii şi dragostei Lui, cînd «ne-a mîntuit prin baia renaşterii şi a reîn­
noirii în Sfîntul Duh pe care El L-a răspîndit asupra noastră din belşug,
prin Iisus Hristos Mîntuitorul nostru, pentru ca îndreptaţi prin harul
Acestuia să ajungem moştenitori potrivit nădejdii în viaţa veşnică» (Tit
3, 4—7). Sfîntul Duh este «de viaţă făcător», căci prin Duh, Tatăl a în­
viat pe Iisus Hristos din morţi şi ne va învia şi pe noi (Rom. 8, 11). El
e numit, de asemenea, «ungere» şi «pecete». Cei ce primesc ungerea
n-au nevoie să fie instruiţi, căci această ungere — care este Duhul
Sfînt, îi instruieşte despre toate (I Ioan 2, 27). Logosul unge cu un­
gerea şi pune pecetea pe toate făpturile. Ungerea are parfumul şi mi­
rosul Celui ce unge, -iar cei unşi participă la acest parfum, zicînd : «Noi
sîntem mireasma lui Hristos» (II Cor. 2, 15). Pecetea are forma lui Hris­
tos, care o imprimă celor unşi, iar aceştia iau forma lui Hristos, după
cuvîntul Apostolului (Gal. 4, 19). Prin aceasta cei ce au primit pecetea
devin participanţi la natura divină, după cuvîntul 'lui Petru (II Petru
I, 4). Această participare se face în Duhul Sfînt (1, 23). Ca participanţi
la Hristos şi la Dumnezeu, Fiul prin Sfîntul Duh care este în El ne
uneşte cu Tatăl. Ca participanţi la Sfîntul Duh noi devenim participanţi
188 PA TH O LO G IE

la natura divină. Cei ce au în ei pe Sfîntul Duh sînt îndumnezeiţi (op.

cit., 1, 24). Ca parfum şi formă a Fiului (op. cit., 3, 3), Sfîntul Duh e
chipul Fiului (op. cit., 1, 24). Fiind în Dumnezeu, Sfîntul Duh este ne-
schimbabii, invariabil şi nestricăcios, faţă de natura lucrurilor create,
care ¡sînt schimbătoare şi în afara Fiinţei lui Dumnezeu. Sfînta Scriptură
zice : «Tot omul este mincinos» (Ps. 115, 2). Sfîntul Duh este universal:
«Duhul Domnului a umplut universul, El cuprinde toate şi ştie orice
şoaptă» '[înţelepciunea lui Solomon 1, 7) ; iar David cîntă : «Unde voi
merge spre a mă ascunde de Duhul Tău?» (Ps. 138, 7). Duhul de aici
nu este nici cel heracliteean, nici cel stoic, ci Duhul de viaţă făcător
care, prin Logos, este prezent în toate lucrurile (op. cit., 1, 26). El este
unic, fapt pe care Sf. Atanasie îl opune multiplicităţii indivizilor din
fiecare speţă de creaturi (J. Lebon). Sfîntul Duh este unic şi propriu
Logosului, care este u n ic ; El e de asemenea propriu lui Dumnezeu care
e unic şi deofiinţă cu Ambii aceştia (op. cit., 1, 27).
Multiplicitatea acestor lucrări ale Sfîntului Duh — autorul nu le
enumera pe toate — se exprimă, de obicei, prin cuvîntul har care, cu
toată varietatea manifestărilor sale, păstrează unitatea Sfintei Treimi.
Deşi vine de la t r e i : de la Tatăl, prin Fiul şi se săvîrşeşte în Sfîntul
Duh, harul este unic, pentru că e un siaigur Dumnezeu care este peste
toţi, prin toţi şi în toţi (op. cit., 1, 14). Transmiterea darului se face prin
Sfîntul Duh, pentru că numai participind la El, noi avem dragostea Ta­
tălui şi harul Fiului şi împărtăşirea Sfîntului Duh însuşi (op. cit., 1, 30).
Participînd la Sfîntul Duh noi avem harul Logosului şi, în El, dragostea
Tatălui, după cuvîntul Sf. Pavel, cînd se roagă pentru co rin ten i: «Ha­
rul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
împărtăşirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toţi» (II Cor. 13, 13).
Sf. Atanasie citează ca izvoare ale lucrării sale Sfînta Scriptură,
Sfînta Tradiţie cu Sf. Părinţi — dintre aceştia indică uneori pe Teog-
nost şi Origen —, Biserica universală, iar dintre eretici pe Arie, Euno-
miu, Eudoxiu şi Eusebiu (al Nicomidiei) (4, 5, 9, 10, 11). în pofida sme­
reniei cu care-şi prezintă lucrarea ca avînd o demonstraţie «slabă» şi
«umilă», şi cu toate condiţiile grele în care a elaborat-o — în pustiu —
autorul are meritul excepţional de a fi dat Bisericii o doctrină înche­
gată despre Sfînta Treime, cu frumos profil patristic, doctrină ce va sta
 SC R IITO R I DEN E G IP T 189

la baza dezvoltărilor ulterioare acordate problemei de către Părinţii ca-

padocieni. El a eliminat dyada sau trinitarismul, integrînd definitiv pe
Sfîntul Duh în Sfînta Treime ((recunoscută ca Dumnezeu în Tatăl şi Fiul
şi Sfîntul Duh». Printr-o vastă şi savantă (nu «umilă», cum zice el) de­
monstraţie biblică, el a reuşit să arate, atît împotriva arienilor, cît şi
a tropicilor, că Fiul-Logosul şi Sfîntul Duh sînt deofiinţă cu Tatăl şi în­
tre Ei. Diferite concepţii filosofice, ca aceea a lui Filon sau Plotin, care
susţineau o dyadă ori o triadă, ori ambele formule combinate, n-au in­
fluenţat pe Sf. Atanasie (Rev. K. E. Kirlc, D.D., The evoîution ol the
doctrine oi the Trinity, în Essays on the Trinity and The Incarnation,
By Members of the Anglican Communion, Edited by A. E. J. Rawlinson,
D. D., London, 1928, p. 222—223).
b. Logosul creator şi proniator. Sf. Atanasie se ocupă, cum am
văzut, cu Logosul în aproape toarte operele sale, dar în mod deosebit
în Cuvînt contra grecilor şi Cuvînt despre întruparea Logosului. In pri­
ma din aceste lucrări, autorul prezintă pe Logosul creator al lumii, iar
în a doua pe Logosul întrupat şi mîntuitor al lumii. Vom înfăţişa întîi
pe Logosul creator.
Pentru a preîntîmpina anumite nedumeriri asupra înţelesului pe care
el îl dă Logosului sau Cuvîntului, Sf. Atanasie precizează că nu e
vorba de Logosul implicat şi înnăscut în fiecare din lucrurile create,
Logos pe care unii îl numesc şi seminal (spermatikos) şi care e n e­
însufleţit şi lipsit de judecată şi gîndire şi lucrează printr-o artă ex­
trinsecă lui şi cu ştiinţa Aceluia care l-a introdus în creaţiune (Cuvînt
contra păgînilor 40, P.G. 25, 81 A). Aluzia se referă la logosul sper­
matikos, părticică din Logosul universal al stoicilor, imanent creaţiu-
nilor şi izvor de adevăr în ele (P. Th. Camelot). Nu e vorba nici de
cuvîntul format din silabe şi care se aude în aer, ci de Logosul-Cu-
vîntul Dumnezeului cel bun al universului, Dumnezeu viu şi activ, Lo­
gosul în sine — Autologos. Este Logosul organizator al lumii, XoţoS
8taxoo|xiiiv (op. cit., loc. cit.). El e Logosul propriu şi unic al Tatălui
cel bun, care a făcut universul, pe care-1 luminează cu Providenţa Sa.
El este chipul identic al Tatălui Său. Spre deosebire de logosul uman,
care e compus şi decompozabil, Logosul care există în sine nu e com­
pus. El e Dumnezeu unic şi Unul-Născut, ieşind din Tatăl ca dintr-un
izvor bun (op. cit., 41, P.G. 25, 81 C).
190 PA TR O LO G IE

Rolul principal al Logosului este crearea lumii şi menţinerea aces­

teia. Existenţa generală e un act al dragostei divine. Dumnezeu susţine
şi conduce prin Logosul Său întreaga natură. Luminată de Providenţa
şi rînduiala Logosului, creaţiunea se menţine ferm în existenţă. Naitura
ar înceta să mai existe fără prezenţa Logosului (op. cit., 41, P.G. 25,
84 AB). Prin firea Sa raţională, Logosul ia legătura cu toate şi-şi des­
făşoară pretutindeni puterile Sale. El luminează toate cele văzute şi ne­
văzute, le cuprinde şi le concentrează în Sine, nelăsînd nimic vid de
puterea Sa. El vivifică şi conservă toate. Strîngînd înitr-o singură uni­
tate principiile întregii naturi sensibile, adică, recele, caldul, umedul
şi uscatul, El face să dispară opoziţia dintre ele şi le desăvîrşeşte în-
tr-o armonie unică. Graţie puterii Logosului (de echilibrare), caldul nu
exclude recele, umedul nu exclude uscatul, ci elementele contrarii merg
împreună cu prietenie şi frăţietate, vivifică lumea văzută şi alcătuiesc
principiile existenţei corpurilor (op. cit., 42, P.G. 25, 84 BC). Viaţa şi
ordinea cosmică depind de Logos. Prin El cerul se învîrteşte, astrele
se mişcă, soarele luminează, luna face drum circular... şi toate cele­
lalte elemente, sarcini şi mişcări din lume îşi merg drumul ,lor; ani­
malele sînt hrănite, pămîntul aduce roade, omul se formează, trăieşte
şi moare tot prin El. Toată fauna şi toată flora apar şi evoluează prin
El. Toate acestea structurate într-o singură lume sînt opera Logosului
făcător de minuni (op. cit., 44, P.G. 25, 88 AB), după cuvîntul teolo­
gului care zice : «La început era Logosul-Cuvîntul şi Logosul-Cuvîntul
era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Logosul-Cuvîntul. Toate printr-însul
s-au făcut şi fără de Dînsul nimic nu s-a făcut» (Ioan 1, 1). Logosul —
Sophia lui Dumnezeu ţine universul ca pe o liră, adică uneşte pe cele
din cer cu cele de pe pămînt, pe cele din cer cu cele din aer şi îm­
binând pe toate cu fiecare în parte le pune în mişcare cu propria sa
voinţă, alcătuind frumos şi armonios un singur cosmos, o singură ordine
a acestuia. Deşi pune totul în mişcare prin puterea Sa organizatoare
(ouaxaoic), după hotărîrea Tatălui, Logosul rămîne totuşi lîngă Părin­
tele Său. Prin aceasta, Logosul creştin, transcendent, se deosebeşte de
Logosul imanent creaţiunii şi materiei, sub raportul spaţiului. Autorul
subliniază simultaneitatea acţiunii Logosului în toate elementele şi la
toate nivelurile (op. cit., 42, P.G. 25, 84 CD, 85 AB). La un singur semn
 SC R IITO R I DIN E G IP T 191

al voinţei Logosului lui Dumnezeu, toate se ordonează simultan, reali -

zîndu-se şi cele ce sînt proprii fiecărui lucru, şi formarea unei singure
ordini a întregului ansamblu (op. cit., 43, P.G. 25, 88 A). Nici puterile
nevăzute nu lipsesc din acest ansamblu. Logosul săvîrşeşte toate aces­
tea pentru mărirea şi cunoaşterea Tatălui Său, după cuvîntul Scripturii:
«Din măreţia şi frumuseţea făpturilor se cunoaşte Creatorul» (înţelep­
ciunea lui Solomon 13, 5). După mărirea lui Dumnezeu, cunoaşterea lui
Dumnezeu este oficiul cel mai înalt al lucrării Logosului. De fapt, Lo­
gosul n-a întrerupt niciodată lucrarea de cunoaştere a adevăratului Dum­
nezeu de-a lungul istoriei umane. El *avertizează sau ceartă pe evrei
cînd aceştia sînt pe punctul de a se înstrăina de Dumnezeul cel revelat
şi îndepărtează pe păgîni de la rătăcirea idololatriei (op. cit., 45, P.G.
25, 89—92). Logosul este acela căruia Creatorul I se adresează în pe­
rioada creaţiunii cu cuvintele : «Să facem om după chipul şi asemă­
narea Noastră» (Fac. 1, 26). El e relevat de atîtea ori de psalmist în
şi pentru actul creaţiunii (Ps. 32, 6, 9 ; 103; 118, 90—91; 146, 8—9).
«Toate s-au făcut în El şi prin El» (op. cit., 46, P.G. 25, 92 C).
Cele două scopuri ale lucrării Logosului: cunoaşterea şi mărirea
lui Dumnezeu constituie trepte principale în procesul îndumnezeirii
omului. Logosul se arată cunoscut oamenilor nu prin contactul trans­
cendentului cu materia, ci li se descoperă ca sfinţenia însăşi, viaţa în­
săşi, uşă, păstor, cale, împărat, conducător, lumină, Providenţă, Mîn-
tu-itor în toate prin lucrurile făcute şi vivifícate de El (op. cit., 47, 93 C).
El este înţelepciunea însăşi, Logosul însuşi, Puterea însăşi proprie Ta­
tălui, Lumina însăşi, Adevărul însuşi, Dreptatea însăşi, Virtutea însăşi,
pecetea, strălucirea şi chipul Tatălui, adică roada cea mai desăvîrşită
a Acestuia (op. cit., 46, 93 BC).
Concepţia Sf. Atanasie despre Logosul creator şi proniator a su­
ferit unele influenţe platonice, mai ales prin Sf. Iustin Martirul şi Fi­
losoful, Clement Alexandrinul şi Origen. Logosul atanasian e în luptă
directă cu Logosul stoic de ale cărui injoncţiuni teoretice nu e încă
total degajat, dar pe care-1 elimină prin puterea şi activitatea perso­
nală a sa de Autologos, Autosophia, Autodynamis, deşi ousia sau h y ­
postasis n-au la Sf. Atanasie încă sensul de persoană. într-un panteism
materialist, ca cel stoic, cu un Dumnezeu impersonal şi corporal, con­
192 PA TR O LO G IE

ştiinţa unei înrudiri cu Logosul divin şi atenţia faţă de spiritul care să­
lăşluieşte în noi nu însemnau, pentru filosof, decît sesizarea unităţii
sistemului, la toate nivelele, cu materia primordială. Asimilată lui Zeus,
divinitatea stoică ia forma unui Dumnezeu personal, care uneori se in­
teresează de oameni şi de lume, dar în fond ea e forţa Necesităţii ab­
solute (A. J. Festugière, O.P., L'idéal religieux des Grecs et l'Evangile
— Etudes Bibliques, Paris, Lecoffre J. Gabalda et C°, 1932, Il-e édit.
p. 71).
c. Logosul Mîntuitor. Logosul ne-a adus mîntuirea prin întruparea
Sa, iar această întrupare a fost necesară pentru ridicarea omului din
starea de degradare şi stricăciune, în care îl adusese păcatul. Cauza
coborîrii din transcendent a lui Dumnezeu am fost noi, oamenii. Pă­
catul nostru a provocat iubirea de oameni a Logosului şi venirea Lui
la noi prin întrupare. Dumnezeu, Existenţa în Sine, a făcut pe oameni
din non-existenţă. Aceştia ar fi devenit nemuritori dacă şi-ar fi păstrat
starea de puritate primordială, de contemplare a lui Dumnezeu. Dar ei
n-au păstrat acestea şi au născocit răutatea. Lipsiţi de Dumnezeu şi ori­
entaţi spre non-existenţă, oamenii s-au golit de existenţă (Cuvînt despre
întruparea Logosului şi despre arătarea Lui în trup printre noi, 4, P.G.
25, 104 B). Dar omul are asemănare cu Cel ce este. Dacă el ar fi păzit
această asemănare prin contemplarea Celui ce este, el ar fi înlăturat
stricăciunea cea după fire şi ar fi rămas nemuritor. îndreptîndu-se spre
nedreptate şi nelegiuire, oamenii au ajuns să nu se mai sature de păcat
(op. cit., 5). Păcatul a adus moartea şi dispariţia oamenilor. Moartea avea
putere asupra noastră prin legea pusă de Dumnezeu din cauza păca­
tului. Nu era însă lucru demn de bunătatea lui Dumnezeu, ca cele făcute
de El să piară prin înşelăciunea diavolului (op. cit., 6). Pocăinţa n-ar
fi soluţionat mare lucru, pentru că ea n-ar fi absolvit pe oameni de
condiţia propriei lor naturi. Prin păcat oamenii au ajuns la stricăciune
potrivit naturii lor şi au fost despuiaţi de harul asemănării cu Dum­
nezeu. Harul şi restaurarea în starea iniţială nu puteau fi redate decît
de Logos, singur în stare să regenereze toate. De aceea, El vine în re­
giunea noastră cosmică, de unde, de fapt, după creaţiune, nu plecase
niciodată, deoarece El şi cu Tatăl umplu toate. El vine din dragoste
 SC R IITO R I DIN E G IP T 193

pentru oameni. Văzînd răutatea oamenilor sporind mereu şi răspunde­

rea lor în faţa morţii, Logosului i se face milă de neamul omenesc şi
se întrupează într-un corp asemenea celui al nostru.
Pentru că toţi eram osîndiţi la stricăciunea morţii, Logosul luă trup
pe care-1 dădu morţii pentru toţi, aducîndu-1 ofrandă Tatălui. El făcu
aceasta cu dragoste de oameni — philantropos. Prin moartea Lui am
murit şi noi toţi în El. Legea stricăciunii s-a abrogat, pentru că ea îşi
consumase puterea în trupul Domnului şi nu mai era operantă. Prin
trupul Sau şi prin învierea acestuia, Logosul a adus pe oameni de la
stricăciune la nemurire şi de la nefiinţă la viaţă (op. cit., 8). Stricăciu­
nea oamenilor neputînd fi înlăturată decît prin moarte, trebuia un echi­
valent identic, iar pentru a plăti moartea, adică pentru a o elimina, era
necesar să moară toţi oamenii. Pe de altă parte, păcatul non-existenţei
era prea mare pentru a putea fi acoperit cu moartea acestor non-exis-
tenţe care sînt oamenii. Moartea nu putea fi eliminată decît de Viaţa
în sine, adică de Dumnezeu-Logosul. Logosul in sine nu putea muri,
pentru că era nemuritor şi Fiul lui Dumnezeu, pentru că era izvorul
vieţii şi al existenţei... Dar numai El putea plăti şi acoperi — ca viaţă
— toată urîciunea morţii. De aceea El îşi luă trup care să poată muri.
Această participare trupească a Logosului la soarta noastră era plata
suficientă dată morţii pentru noi toţi. Ca victimă de jertfă fără pată,
Logosul şi-a -luat deci trup şi l-a adus spre moarte. Prin această adu­
cere ca jertfă a trupului Său, El a îndepărtat moartea de la toţi cei
asemănători cu El, adică de la oameni, pe care i-a îmbrăcat cu nemu­
rire prin făgăduinţa învierii. Fără sălăşluirea Logosului cu fiinţele umane
şi fără jertfa Lui spre a pune capăt morţii, noi am fi pierit (op. cit., 9).
Pentru că moartea şi-a luat putere de la oameni contra oamenilor, nu­
mai prin întruparea Logosului avea să vină pieirea morţii şi reînnoirea
vieţii, după cuvîntul acelui hristofor care z ic e : «Pentru că prin om a
venit moartea, tot prin om va veni şi învierea morţilor. Căci după cum
toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos» (I Cor. 15, 21—22).
De aici înainte, nu mai murim ca osîndiţi, ci aşteptăm învierea obşteas­
că. Această înviere din morţi este prima cauză a întrupării Mîntuito-
rului (op. cit., 40).
întruparea Mîntuitorului deschide perspectiva îndumnezeirii noas­
tre. Sfintul Atanasie scrie : «Logosul s-a întrupat pentru ca noi să fim
13 — Patrologie
194 PA TR O LO G IE

îndumnezeiţi» (op. c it, 54, 192 B). Ideea îndumnezeirii era relativ nouă
— ea apăruse în Ps. 81, 6 —, dar ea n-a atras atenţia poporului evreu,
care — în cadrul monoteismului său spiritualist — excludea orice apro­
piere de substanţă între Dumnezeu şi om şi pentru care o îndumne-
zeire a omului era o blasfemie. Se ştie cu cîtă îndârjire reacţionau arhi­
ereii şi învăţaţii iudeilor, la Ierusalim, cînd auzeau pe M întuitoml pro-
clamîndu-se Fiul lui Dumnezeu. Divinităţile mitologice ale păgînismu-
■lui şi acelea ale religiilor de misterii nu erau în situaţia de a se în­
trupa pentru a îndumnezei pe oameni. Nici dumnezeul sau dumnezeii
filosofilor nu erau capabili de aşa ceva. Unele eseuri de ridicare a spi­
ritului — nu a întregului om — pină la un nivel de convieţuire cu zeii,
erau simple exerciţii de morală şi estetică. Chiar dacă ajungea în «In­
sulele Fericiţilor» sau în «lumea ideilor», omul nu era supus unei trans­
formări de esenţă, ci rămînea acelaşi ca pe pămînt, minus puterile vi­
tale. Religia filosofilor nu cunoaşte decît un stadiu al asemănării cu
zeul (Platon), dar nu şi îndumnezeirea sau mmtuirea. Chiar în orfism,
în neoplatonism şi diferite hermetisme şi gnosticisme nemurirea este
efectul altor tehnici şi elemente decît îndumnezeirea. La Sf. Atanasie şi
la alţi Părinţi orientali întruparea şi îndumnezeirea exprimă dragostea
lui Dumnezeu faţă de oameni, dragoste care îi transformă radical în
sensul nemuririi şi al îndumnezeirii. Prin puterea Sa susţinătoare, ar­
monizatoare şi sfinţitoare, Logosul insuflă, fără încetare, lumii şi omu­
lui viaţa Sa divină. Prin prezenţa Sa între noi, Dumnezeu sfinţeşte a-
ceastă lume, iar prin întruparea Sa în om, El oferă acestuia armura
îndumnezeirii. Întruparea Logosului a imprimat fiinţei noastre pecetea
dumnezeirii şi i-a dat puterea să realizeze această pecete. Iar pecetea
este puterea vieţii rtesiîrşite, pe care trupul Mântuitorului a dat-o oa­
menilor prin învierea Sa din morţi. Această putere dată nouă de Logos,
adică : mila faţă de oameni ajunşi în stare disperată, arvuna mîntuirii
prin întruparea Logosului care a unit în El divinul şi umanul, făgădu­
inţa învierii şi îndumnezeirea oamenilor, după ce Dumnezeu însuşi s-a
făcut om, este în măsură să facă din istoria religioasă a lumii o frescă
grandioasă (Pierre Patrick Verbraken, Les Peres de l’Eglise — Pano­
rama patristique, Epi s.aMParis, 1970, p. 49—50). Dar îndumnezeirea omu­
lui în istorie şi pe planul iconomiei mîntuirii nu înseamnă identificarea
creştinilor cu Hristos, cum s-a zis (L. Bouyer, L'incarnation et l'Eglise
 SC R IIT O R I D IN EGIPT1 195

corps du Christ dans la Théologie de Saint Athanase, Paris, Ed. du

Cerf, Unam Sanctam N° 11, 1943, p. 46). îndumnezeirea noastră este o
însuşire sau o stare asimilată, nu congenitală. Prin cunoaşterea lui
Dumnezeu-Tatăl, pe care ne-a adus-o Logosul, stricăciunea a cedat lo­
cul nemuririi şi a constituit izvorul participării noastre la viaţa divină,
prin acţiunea asemănării omului cu Dumnezeu, care dinamizează chipul
divin în om. întruparea Logosului iradiază în noi viaţa divină, pentru
că noi înşine ne găsim în Logos. La critica făcută de filosofii neoplato­
nici şi stoici teoriei întrupării Logosului într-un corp anume, graţie
permanenţei Lui în materie, Sf. Atanasie răspunde prin ipoteza că Lo­
gosul s-a întrupat într-un corp omenesc ca într-un element foarte adec­
vat, în care El se afla deja. El intră într-un corp omenesc ca în pro­
priul Său spaţiu existenţial. Concepţie stoicizantă. Mai aproape de
Sfînta Scriptură este dumnezeul lui Platon, care, observînd că lumea
era pe punctul de a se scufunda 111 «marea neasemănării», adică în
neant, el a intervenit şi s-a aşezat la conducerea ei, spre a o îndrepta
şi a o face nemuritoare şi neîmbătrînitoare (Politicul 273 d-e) — (Despre
întruparea Logosului..., 43). Sf. Atanasie nu prezenta nici o acţiune fi­
zică specială a Logosului, de altfel, ca şi Platon, ci numai formule ca :
Logosul «creează», «străbate», «conduce», «pune în acţiune», «pune în
mişcare», «luminează» «vivifică» universul, indicaţii că Logosul se află
atît în totalitatea acestuia, cît şi în fiecare din părţile lui, că rezidă în
sinul creaţiunii şi se impune prin fapte dumnezeieşti. Logosul e con­
tinuu prezent în cosmos, dar e şi în afara lui, la conducerea lui. A l­
teori, autorul nostru, probabil pentru a evita confuzia între Logosul
creştin şi cel filosofic, susţine că Logosul s-a folosit de trup numai ca
de un instrument, cu alte cuvinte că trupul luat de M întuitorul nu era
deofiinţă — consubstanţial cu Cel ce l-a luat, ci i-a slujit numai ca
mijloc de manifestare şi 11-a participat la nimic din cele ale creaţiunii,
El fiind prezent sau coborînd în aceasta prin puterile Sale (Despre în ­
truparea Logosului, 42), nu prin sau în fiinţa Sa.
Nu ştim în ce măsură aceste explicaţii şi ipoteze ale Sf. Atanasie
asupra Logosului creştin şi acela al filosofilor greci şi elenistici vor fi
putut cîştiga sau măcar satisface pe intelectualii alexandrini ai timpu­
lui. Dar e sigur că Fiinţa vie şi personală a Logosului — deşi Sf. A ta­
nasie nu-i acordă atributul de Persoană şi mai ales misiunea şi func-
196 F ATROLO GIE

tinnea sa soteriologică — a atras atenţia şi l-a impus pînă <la un punct

cercurilor de sus, dar mai ales straturilor populare ale credincioşilor,
care-L cunoşteau ca pe Fiul lui Dumnezeu întrupat şi cu istorie con­
semnată în Sfînta Scriptură. Pe acest Logos-Hristos din Betleemul şi Ie­
rusalimul Iudeii, credincioşii îl iubeau, îl adorau şi luptau pe viaţă şi
pe moarte pentru apărarea Dumnezeirii Lui împotriva arienilor. Pentru
creştinii epocii atanasiene, ca şi pentru cei din secolele anterioare, Lo-
gosul-Hristos nu era o simplă abstracţie, bună doar de manevrat în dis­
cuţii sau texte dialectice, ci o uriaşă forţă de credinţă, dragoste şi jertfă
pentru mîntuirea întregului neam omenesc. Logosul-Hristos se idenLi-
fică cu fiecare credincios, atît individual, cît şi cu întreaga comunitate
constituită într-o puternică instituţie, care era Biserica universală.
Această instituţie oferea un cult complex, din ce în ce mai bogat Lo-
gosuiui-Hristos, pe care-L sprijinea şi printr-o filosofie dogmatică a
universului (A. D. Nock, Early Gentile Christianity and its Helîenistic
Background, în Essays on the Trinity and the Incarnation, p. 154).
d. Hristologie. întreaga hristologie a Sf. Atanasie e un comentar al
textului din Ioan : «Şi Cuvîntul-Logosul trup s-a făcut» (1, 14). Autorul
nostru socoteşte că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiul omului, pentru ca
fiii omului, adică ai lui Adam, să se facă fiii lui Dumnezeu. Născut de
sus, din Tatăl, în chip de negrăit, de neînţeles şi din vecie, Logosul
s-a născut în trup, pe pămînt, din Maria Fecioara de Dumnezeu Năs­
cătoarea, pentru ca cei născuţi mai înainte, pe pămînt, să se nască a
doua oară de sus, adică din Dumnezeu. Logosul are mamă numai pe
pămînt, iar noi avem Tată numai în ceruri. El se numeşte pe Sine Fiul
omului, pentru ca oamenii să numească pe Dumnezeu Tatăl cei din ce­
ruri. Fiul lui Dumnezeu gustă moartea din cauza tatălui său trupesc,
pentru ca fiii oamenilor să participe la viaţa divină (Despre întruparea
lui Dumnezeu-Logosul şi contra arienilor 8, P.G. 25, 996). întruparea
este, deci, un act divino-uman, cu alură dialectică, potrivit căreia Dum­
nezeu coboară la oameni pentru a-i ridica la El.
Felul apropierii şi unirii lui Dumnezeu cu omul era mult discutat
de ereticii arieni şi apolinarişti şi de filosofii contemporani. Sfîntul A ta­
nasie se încadrează în hristologia tip Logos — Sarx — trup, după pă­
rerea unor specialişti ca M. Richard şi A. Grillmeier, hristologie sus­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 197

ţinută de arieni şi apolinarişti şi care nu admitea prezenţa sufletului uman

în Hristos. Asupra acestei probleme vom reveni ceva mai departe. Penr
tru moment notăm că autorul nostru ţine ferm la distincţia clară din­
tre Dumnezeire şi umanitate în Fiul lui Dumnezeu întrupat. «Logosul
s-a făcut trup» (Ioan 1, 14) nu înseamnă că Dumnezeu s-a transformat
în trup, ci că s-a făcut om. în acest om, Dumnezeu e intact Dumnezeu,
iar trupul este omul. «Logosul nu s-a micşorat luînd trup (deci «a luat
trup», nu s-a transformat în trup) ca să caute a primi şi h a ru l; mai
degrabă El a îndumnezeit ceea ce a îmbrăcat şi a oferit harul acesta cu
generozitate neamului omenesc» (Cuvîntâri contra arienilor, 1, 42, P.G.
26, 100). Logosul cel neschimbător în firea Lui, iubind dreptatea şi urîncî
nedreptatea e uns şi trimis pentru ca luînd trup schimbător să osîodeas-
că păcatul în acest trup (Rom. 8, 8) şi să-l libereze spre a putea plini
în el dreptatea legii (op. cit., 1, 51, P.G. 26, 117). îndumnezeirea trupu­
lui de către Logos arată desăvîrşita lor unitate, graţie calităţii lor de
fii ai Tatălui, după ce au primit Duhul Celui ce este cu adevărat Fiu
(op. cit, 2, P.G. 26, 273).
Unitatea Logosului dumnezeiesc şi a umanului e redată prin aşa-
numita communicatio-idiomatum = comunicaţia sau întîlnirea însuşiri­
lor ori proprietăţilor. Lămurind sensul general şi apoi mai amănunţit al
cuvintelor : «Şi Logosul trup s-a făcut» (Ioan 1, 14), Sf. Atanasie preci­
zează că termenii despre Dumnezeirea şi întruparea Logosului îşi au
interpretarea proprie fiecăruia din lucrurile în discuţie. Ioan scriind
despre cele omeneşti ale Logosului, le cunoaşte şi pe cele ale Dumne-
zeirii Lui. Explicînd cele ale Dumnezeirii, le ştie şi pe cele ale venirii
Lui în trup. Ca un bun zaraf, el le discerne pe fiecare şi merge pe dru­
mul cel drept al evlaviei. Cînd spune că Domnul plînge, el ştie că Lo­
gosul, făcîndu-se om, plînge în această calitate, dar ca Dumnezeu ,E1
înviază pe Lazăr. îi e foame şi-i este sete trupeşte, dar, dumnezeieşte,
El satură cinci mii de oameni cu cinci pîini. Trupul său omenesc zace
in mormînt, dar Logosul însuşi îl înviază ca pe trupul lui Dumnezeu
(Despre părerea lui Dionisie, 9, P.G. 25, 492). Mai subliniată este comu­
nicarea însuşirilor în Cuvîntul 3, 31, Contra arienilor : «Hristos fiind
Dumnezeu a avut propriul Său trup şi folosindu-se de acesta ca de un
instrument (organon) s-a făcut om pentru noi. Cele ale trupului se atri­
198 PA TR O LO G IE

buie Logosului, pentru că Acesta exista în trup ; ele erau foamea, se­
tea, suferinţa, oboseala şi cele asemenea, care aparţin trupului. Lucru­
rile proprii Logosului însuşi ca învierea morţilor, vindecarea orbilor şi
a femeii căreia îi curgea sîngele, Logosul le săvîrşea prin propriul Său
trup. Căci trupul era al Lui, iar acest trup slujea lucrurilor Dumnezeirii,
pentru că acestea se găseau în El, întrucît era trupul lui Dumnezeu;)
(P.G. 26, 389). Cele două serii de proprietăţi sau însuşiri nu pot trece
unele în locul altora şi nu se pot amesteca, întrucît firea divină şi firea
umană îşi au fiecare specificul adecvat. Firea Logosului este nepătimi-
toare (apathes), pe cînd trupul are slăbiciunile şi patimile sale. Ele
coexistă însă în unitatea fiinţei Logosului, după cuvîntul Sf. Petru :
«Hristos a suferit pentru noi cu trupul» (I Petru 4, 1). Logosul a suferit,
dar nu cu Dumnezeirea, ci cu trupul Sau, şi deci patimile sînt atribuite
nu firii Logosului, ci firii trupului. Logosul este nepătimitor, dar din
cauza trupului pe care l-a îmbrăcat, I se atribuie patimile. Acestea sînt
proprii trupului, dar trupul însuşi este al Mîntuitorului (Cuvint. contra
arienilor, 3, 34, P.G. 26, 396). Unitatea dintre Logos şi trup nu e de
fiinţă sau de natură, ci de persoană, deşi Sf. Atanasie nu foloseşte cu­
vîntul acesta. Trupul e îndumnezeit în Logos, dar harul şi puterea sînt
ale Logosului (op. cit., 3, 41, P.G. 26, 409). îndumnezeirea nu e deci un
act de prefacere a firii divine în firea trupului, ci rodul harului şi al
puterii Logosului. Logosul săvîrşea lucrurile Tatălui prin trup şi totuşi
patimile trupului nu apăreau mai puţin în Logos : Acesta se interesează
de Lazăr şi-l înviază, mustră pe mama Sa zicînd : «încă n-a venit ceasul
Meu» (Ioan 2, 4) şi preface direct apa în vin. Dumnezeu adevărat era
în trup şi trup adevărat era în Logos. De aceea prin lucrările Sale Fiul
s-a făcut cunoscut pe Sine şi pe Tatăl Său, iar prin patimile trupului a
arătat că El purta trup adevărat, iar acesta era trupul Lui propriu (op.
cit., 3, 41, P.G. 26, 409). Trupul are deci o importanţă excepţională,
aproape egală cu aceea a Dumnezeirii Logosului. Această importanţă
merge pînă acolo, încît trupul absoarbe şi unele funcţiuni ale sufletu­
lui, ca, de exempiu, voinţa. în episodul din Grădina Ghetsimani, Logo­
sul se roagă : «Părinte, de e cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta,
dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu» (Matei 26, 39) ş i : «Duhul este
rîvnitor, dar trupul e neputincios» (Matei 26, 41). Sf. Atanasie explică :
«Aci sînt două voinţe : una omenească, care este a trupului, şi una dum­
 S C R IITO R I D IN E G IP T 199

nezeiască, care este a lui Dumnezeu. Voinţa omenească, din cauza slă­
biciunii trupului, cere să-i fie înlăturată suferinţa. Voinţa dumnezeiască
este rîvnitoare. Petru auzind de Patimile Domnului îi zise : «Milostiv
fii Ţie, Doamne», la care Acesta răspunde dojenindu-1: «înapoia Mea,
satano, îmi eşti sminteală, pentru că nu cugeţi cele ale ‘lui Dumnezeu,
ci cele ale oamenilor» (Matei 16, 21 sqq). Aceeaşi idee este şi în : «Lo­
gosul făcîndu-se asemenea oamenilor cere înlăturarea suferinţei, ca om.
Dar fiind Dumnezeu şi nefiind pătimitor după fiinţa Sa divină, a primit
cu rîvnă suferinţele şi moartea» (Despre întruparea lui Dumnezeu-Lo-
gosul şi contra arienilor, 21, P.G. 26, 1021). în Scrisoarea către Epiciet,
Sf. Atanasie precizează şi mai de aproape felul inedit ai unirii Logosu­
lui cu umanitatea lui Iisus Hristos : «Cele pe care trupul omenesc al
Logosului le suferea, Acesta le raporta la Sine însuşi fiind unit
( o ü vc ó v ) cu trupul, pentru ca noi să putem participa la Dumnezeirea
Logosului. Minunat era că Logosul era şi suferind şi nesuferind ; sufe­
rind pentru că propriul Său trup suferea, iar El era în trupul suferind ;
era nesuferind, pentru că Logosul fiind prin fire Dumnezeu este nepă-
timilor. El, cel netrupesc, era în trup pătimitor, dar trupul avea în El pe
Logosul cel nepătimitor, care face să dispară slăbiciunile trupului Său.
El săvîrşea aceasta, şi lucrul era aşa pentru ca să facă să dispară com­
plet cele ale noastre pe care El ,le primise şi le oferise ca jertfă» (Scri­
soare către Epictet, 6, P.G. 26, 1060).
Aceste indicaţii nu par a lămuri deajuns procedeul prin care Lo­
gosul anulează slăbiciunile şi suferinţele trupului pe care l-a luat şi pe
care le oferă ca jertfă. O insensibilizare a trupului hristic prin prezenţa
Logosului în El contrazice iconomia mîntuirii. Singura idee pe care o
foloseşte continuu autorul nostru este că trupul aparţine în întregime
Logosului care-i aplică rolul şi cinstea fiinţei şi vieţii Sale. Jertfa trupu­
lui avea sens soteriologic, motiv pentru care acest trup face una cu
Logosul. Numai această jertfă a trupului uman al Logosului putea mîn-
tui pe oameni. De aceea nu este o ficţiune. Logosul nu devine Mîntuitor
şi Domn decît prin această jertfă. El s-a făcut realmente, cu adevărat,
om şi astfel întregul om a fost mîntuit. Mîntuirea nu e realmente numai
a trupului, ci a întregului om, adică a sufletului şi a trupului în însuşi
Logosul. Trupul Domnului era adevărat pentru că era identic cu al nos­
tru (Scrisoare către Epictet, 7, P.G. 26, 1060).
200 PA TR O LO G IE

In concluzie, unitatea Dumnezeirii şi a umanităţii în Logosul Hristos

este deplină, aşa cum o atestă communicatio icliomatum şi adorarea Fi­
inţei întrupate, adică şi a lui Dumnezeu şi a trupului lu a t; cine ar putea
spune Domnului: «Retrage-te din trup, ca să te ador» ? (Scrisoare către
Adali, 8, P.G. 26, 1073). Diversele expresii sau formule folosite de Sf.
Atanasie ca: «(trupul) unit cu Logosul», «a suferit cu trupul», «trupul
Logosului», «trupul în Logos», «ca să fie mîntuire întregului om», «su­
flet şi trup» şi alte sinonime nu spun mare lucru. Textele atanasiene
nu ne precizează rolul sufletului in această unitate theantropică. A ri:
şi Apolinarie nu admiteau prezenţa sufletului uman în Hristos, întruc.'î.,
ziceau ei, Logosul a luat locul sufletului. Sf. Atanasie pare a adopta
această hristologie tip Logos-Sarx, dar spre deosebire de cei doi, el
nu neagă explicit existenţa unui suflet uman în Hristos şi nu răspunde
satisfăcător, am văzut, la întrebarea asupra legăturii dintre Logos şi trup,
deşi cu un secol înainte Origen introdusese ideea despre sufletul lui
Hristos ca intermediar între Dumnezeu şi trup (J. Quasten). Moartea
lui Hristos e pentru Sf. Atanasie o separare a Logosului de trup, în care
sufletul n-are rol.
Dacă un text, considerat astăzi pseudo-atanasian, va putea fi într-o
zi declarat ca indiscutabil autentic, ar putea lămuri ceva mai mult tă­
cerea autorului nostru cu privire la poziţia şi funcţia sufletului uman
în Logosul întrupat. Textul sună : «Arie mărturiseşte că numai trupul
a fost ascunzătoarea lui Dumnezeu ; în locul omului interior din noi,
adică în locul sufletului, a venit Logosul şi (Arie) îndrăzneşte să atri­
buie lui Dumnezeu simţirea suferinţei şi ridicarea din iad» (Contra lui
Apolinarie, 2, 3f P. G. 26, 1136 C—1137 A). Logic vorbind, poziţia lui
Atanasie reiese a fi contrarie aceleia a lui Arie, adică în Logosul în­
trupat, sufletul n-a fost înlocuit de Logos, ci, împreună cu trupul, a con­
stituit omul propriu în sinteza divino-umană (Origen) şi a fost supor­
tul Logosului. Şefii arieni Asterios Sofistul, Eunomiu şi Eudoxius, episcop
de Constantinopol, toţi susţin că Fiul a luat trup, nu om, şi n-a primit
suflet. După arieni, o întrupare reală implică o unire fiinfialâ a Logo­
sului cu trupul pentru care Logosul devenea principiu vital. O întrupare
a Logosului însemna o legătură naturală cu trupul, ducînd la o consti­
tuţie sau o unitate nouă de existenţă. întruparea implica o schimbare a
Logosului, ziceau arienii (Contra arienilor, 1, 36, P.G. 26, 85 C). A. Gril-
 SC R IITO R I D IN E G IP T 201

lmeier, care a consacrat un frumos studiu problemei, crede că tipul de

hristologie Logos-qarx, susţinut de arieni pentru raţiuni de sistem, a
fost adoptat de Atanasie, care a preluat, paralel cu Apolinarie, unele
elemente comune dintr-o veche moştenire creştină. Atitudinea critică
a autorului nostru apare în cerc restrîns, fiindcă elementele negative
ale problemei sînt legate de tradiţii generala bisericeşti, îndeosebi de
doctrina despre mîntuire (Aloys Grillmeier, Die theologische und sprach-
liche Voibereiturig der chrisioîogischen Formei von Chalkedon, în
Das Konzîl von Chalkedon, «Geschichte und Gegenwart», herausgege-
ben von Aloys Grillmeier und Heinrich Bacht, Band I, Wiirzburg, 1951
—1954, 1959, 1962, p. 77—78). Atanasie a dezvoltat pentru teologia vii­
torului ideea că unitatea substanţială în Hristos este trupul. Acesta este
esenţial pentru mîntuirea oamenilor. în lunga şi nemiloasa sa critică
adusă arienilor, el nu le reproşează niciodată că au uitat de sufletul
uman al Domnului, ci numai că au făcut din Acesta un om obişnuit (în
ipoteza că problema sufletului n-a fost analizată în textele pierdute ale
autorului nostru). în orice caz, în linii mari, Hristosul său este numai
Logos şi Sarx, hristologie tip Logos-Sarx pe care au susţinut-o şi alţi
alexandrini ca Metodiu de Olimp, Adamantios şi Alexandru al Alexan­
driei (op. cit., p. 78—81).
în rezumat, Sf. Atanasie susţine o unitate fiinţiala în Hristos, in
opoziţie cu hristologia separaţiei lui Pavel de Samosata. Anume că Lo­
gosul s-a făcut om, n-a venit într-un om. într-o asemenea formulă se
neagă existenţa sufletului, în Iisus, deşi Atanasie nu declară categoric
acest lucru, zice A. Grillmeier (op. cit., p. 100). Expresia «Logosul este
om» n-are nimic ontologic în ea, în sensul uniunii ipostatice ; nu e vorba
de un amestec al Logosului cu 'trupul, căci cele două părţi îşi păstrează
fiecare specificul, deşi sînt unite într-o unitate de viaţă. Atanasie nu
zice niciodată că Logosul a luat «natura umană» sau pe «om». Unitatea
divino-umană în Hristos e înţeleasă în sens paulin. Ea pendulează între
«întrupare» şi «sălăşluire în trup», ca într-un templu. Logosul întrupîn-
du-se realmente, nu fictiv, era exclusă o schimbare a Lui, cum susţineau
arienii. Atanasie caută cu orice preţ «unitatea subiectului» în Hristos.
Logosul este purtătorul dominant şi unificator al întregii existenţe.
Centrul hristologiei atanasiene este Hristos, concepţie care depăşeşte
formula hristologică sim etrică; Logos-om egalizaţi şi ducînd la un al
202 PATH OLOGIE

treilea factor. Domnul este «Logosul purtător de trup», nu «om purtător

de Dumnezeu». Ideea de «Dumnezeu purtător al omului» s-a păstrat şi
ea constituie tăria şi frumuseţea lui Hristos şi a Ortodoxiei (op. cit.,
100— 102).
Hristologia atanasiană are merite deosebite pentru luminarea cre­
dinţei şi pentru viziunea spirituală a vieţii creştine. Mîntuitorul nostru
e Dumnezeu întrupat, unitate în care omul, adică trupul şi sufletul său
din sinteza Logosul-trupul, are rol fundamental. îndumnezeirea e acor­
dată şi trupului şi sufletului. Cu toate observaţiile făcute de specialişti
că Atanasie ocoleşte problema sufletului omenesc în Hristos, că în teo­
logia lui sufletul nu este «o mărime teologică», totuşi acest suflet e men­
ţionat în Tomosul către Aniiohieni, 7, P.G. 26, 804 B = «Mîntuitorul
n-a avut un trup fără suflet», suflet care aparţine trupului, chiar dacă
e dat de Logos ? de asemenea sufletul uman al Domnului e menţionat
şi în Pseudo-Atanasie, Contra lui Apolinarie, 1, 17, P.G. 26, 1124, unde
se arată că în timpul morţii «Hristos şi-a arătat propriul Său suflet ome­
nesc, ca să apară şi ca om nebiruit de moarte».
e. Antropologie. Umanism. Sf. Atanasie are o antropologie soteriolo-
gică, adică axată pe ideea mîntuirii. Dumnezeu în bunătatea şi frumuse­
ţea Sa a creat pe oameni după chipul Său, făcîndu-i părtaşi la puterea
propriului Său Logos, pentru ca posedînd ca un fel de umbre ale Acestuia
şi devenind ei logikoi — adică ai Logosului — să poată trăi fericiţi ca
sfinţii în paradis. Prin puterea spiritului său, omul se unea cu reali­
tăţile divine şi inteligibile. Adam orientat cu spiritul spre Dumnezeu
şi manifestîndu-se într-o libertate nevinovată contempla inteligibilele,
adică pe Dumnezeu. Această libertate nevinovată şi familiaritate cu
Dumnezeu au fost pierdute prin păcat, moment din care Adam a înce­
put să se teamă de Dumnezeu şi să se ascundă, dar ele pot fi recu­
perate prin botez (Contra pâgînilor, 2 ? P. Th. Camelot, Athanase d’A le ­
xandrie, Contre Ies paiens et sur l'încarnation du Verbe, trad., S. Ch.,
18, p. 113, nota 1). Creaţi din nimic, adică supuşi prin natura lor stri­
căciunii şi morţii, oamenii primiseră, totuşi, harul şi participarea la
Logos (Despre întruparea Logosului..., 5).
Omul e format din suflet şi trup. Sufletul e independent faţă de
trup, cum o dovedesc visele, şi e nemuritor. El este nemuritoT atît pen­
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 203

tru că participă la puterea Logosului, cit şi pentru că se mişcă de la

sine ; această ultimă idee e folosită sub influenţa filosofiei platonice
şi aristotelice. Sufletul se mişcă şi după moartea trupului. M işcarea su­
fletului exprimă viaţa sa. în trupul Domnului sufletul veghează şi se
ridică deasupra naturii trupului. Sufletul va fi nemuritor după moarte
pentru că aşa l-a creat Dumnezeu prin Logosul Său. Sufletul reflectează
la lucruri nemuritoare şi veşnice pentru că el însuşi este veşnic. Gîn-
durile despre nemurire nu părăsesc niciodată sufletul, ci constituie în
el ca o vatră care-i asigură nemurirea. El primeşte din el însuşi cunoaş­
terea şi înţelegerea Logosului (Contra păgîniîor, 33).
Sufletul omenesc are în el raţiune-logos, este raţional, spre deose­
bire de animalele fără raţiune. Numai omul poate raţiona asupra lu­
crurilor din afara lui şi poate reflecta asupra celor absente, ori revine
asupra raţionamentului său, judecă şi alege ceea ce i se pare mai bine
gîndit. Uneori elanul său e reţinut de raţionament. Mintea — voo? — e
ceva diferit de lucrurile corporale. Ea judecă senzaţiile, îşi aduce aminte
şi arată simţurilor mai binele. Discernămîn'tul nu aparţine simţurilor, ci
minţii care se află în suflet. Raportul dintre simţuri şi minte e ca acela
dintre liră şi artist. Armonia sunetelor n-o poate da şi menţine decît
artistul-minte. Raţionalitatea e proprie omului (Contra păgîniîor, 31).
Sufletul mai are în el şi alte puteri : libertatea de voinţă sau liberul
arbitru, de care vorbiseră aproape toţi apologeţii sec. II, căci, cum s-a
spus, sufletul e foarte mobil. Prin independenţa sa, liberul arbitru
poate îndemna pe unul sau pe altul din mădularele trupului său spre
fiinţă sau spre nefiin ţă : fiinţa e binele, nefiinţa e răul (op. cit., 4). Su­
fletul posedă de asemenea voinţă, suveranitate, puritate, dragoste. Su­
fletul e capabil de arte şi ştiinţe. Dacă, aşa cum se zice, arta este imi­
taţia naturii, se înţelege că oamenii privind natura au descoperit arta,
iar zeii presupuşi a fi descoperit sau a fi executat artele nu erau zei, ci
oameni. Oamenii capabili de ştiinţă prin inteligenţa lor au descoperit
artele, idee aristotelică pusă de multă vreme în circulaţie. Fenicienii au
descoperit alfabetul, Homer poezia eroică, Zenon eleatul dialectica,
Corax de Siracuza retorica etc. Dacă ştiinţele fac pe zei, cărora, pentru
aceasta li se ridică statui, toţi aceia care, ulterior, au făcut descoperiri,
merită să fie zei, sau, cel puţin, să fie preţuiţi ca oameni (Contra pă­
gîniîor, 18).
204 PATH OLOGIE

Cu aceste însuşiri şi puteri, sufletul omenesc văzînd continuu şi

cu nevinovăţia de copil faţa lui Dumnezeu s-ar fi putut întări în nemu­
rire, dar, înţelegînd rău libertatea de care se bucura şi neglijînd pe Dum­
nezeu, omul a călcat porunca Acestuia şl, fugind din sfera purităţii şi
a vieţii în aceea a stricăciunii şi a morţii, a trecut de la fiinţă la nefi­
inţă. Potrivit principiului că fiinţa înseamnă binele, iar nefiinţa răul,
oamenii ar fi putut evita soarta naturii lor dacă ar fi rămas buni. Pre­
zenţa Logosului în ei i-ar fi ferit de stricăciunea veşnică. Dar oamenii
mergeau din poftă în poftă şi din răutate în răutate, depăşind orice mă­
sură şi ajungînd să nu se mai sature de păcat (Despre întruparea Logo­
sului..., 4—5). Această situaţie de ne-fiinţă a oamenilor a provocat dra­
gostea de oameni a Logosului, care a venit între oameni şi pentru oa­
meni, întrupîndu-se, după cuvîntul evanghelistului : «Aşa de mult a iu­
bit Dumnezeu lumea, încît pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, ca oricine
crede în El să nu piară, ci sa aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 16). Logosul
s-a întrupat ca să creeze din nou omul după chip, lucru care nu se pu­
tea realiza fără distrugerea stricăciunii şi a morţii ; de aceea El a luat
trup muritor pentru a distruge moartea în el şi a reînnoi pe oameni
după chip. Pentru aceasta era necesar chipul Tatălui (op. cit., 13). Omul
a fost repus în situaţia de a cunoaşte pe Dumnezeu şi a rămîne pentru
totdeauna în comuniune cu El (J. Roldanus, Le Christ et l'homme dans
la théologie d'Athanase d’Alexandrie — Etude de la conjonction de sa
conception de l'homme avec sa Christologie, Leiden, Brill, 1968, p. 350).
Trupul e partea complementară a fiinţei umane şi se bucură şi el
de o preţuire deosebită. Deşi el nu se mişcă de la sine, ci are nevoie
de suflet pentru acest lucru şi deşi nu raţionează asupra lui însuşi, nici
asupra celor din afara lui, trupul e organul principal prin care lucrează
sufletul pentru actele esenţiale ale vieţii, pentru dezvoltarea culturii şi
civilizaţiei şi pentru mîntuire. Logosul întrupîndu-se a luat corp ome­
nesc pe care prin viaţa, minunile, moartea şi învierea Sa l-a sfinţit şi
l-a îndumnezeit, întocmai ca pe suflet. Spre deosebire de vechii filosofi,
îndeosebi de platonicien!, care dispreţuiau trupul, Sf. Atanasie redă
trupului demnitatea şi cinstea definite de Sfînta Scriptură. Era un trup
real, nu aparent, un trup care a mîncat, a fost obosit etc., dar n-a fost
bolnav, a murit pe cruce, a fost îngropat şi a înviat, asigurînd mîntuirea
lumii [Despre întruparea Logosului..., 17 sqq). Prin întruparea, moartea
 SC R IITO R I DIN E G IP T 205

şi învierea trupului Său din morţi, Logosul a acordat trupului nostru

dimensiunea nouă a celei de a doua creaţiu n i: nemurirea prin dragoste
şi jertfă. Omul a redevenit chipul lui Dumnezeu.
Din elementele unei asemenea antropologii se degajă un frumos
umanism, care ar putea fi comparat cu umanismul artei statuarice cla­
sice (greceşti). Dumnezeu, «în bunătatea şi frumuseţea Sa nesfîrşite, a
creat neamul omenesc după propriul Său chip, prin propriul Său Logos,
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos» (Contra paginilor, 2). Creat în şi din
bunătate şi frumuseţe infinită, omul urma să se manifeste ca infinit de
bun şi de frumos, în toate sensurile, asemenea Creatorului său. încărcai
de atîtea valori şi frumuseţi latente, omul se putea dezvolta la infi­
nit, spre a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu. Se ştie cum înţelep­
ciunea greacă se străduia să realizeze tocmai idealul bunătăţii împle­
tite cu frumuseţea, idealul Kalokagathiei... Frumuseţea spirituală creş­
tină a omului, care nu poate fi comparată cu nici o altă frumuseţe, a
fost însă alterată şi, în parte, sfărîmată prin păcatul călcării poruncii
divine, al poftei, al depăşirii măsurii — hybris şi al intrării în strică­
ciune şi moarte. Dar mîntuirea adusă de Logos, echivalînd cu o a doua
creaţiune, a redat obiectiv omului chipul lui Dumnezeu, dîndu-i posi­
bilitatea a şi-l recupera personal şi să ajungă din nou fiu prin străda­
niile de asemănare cu Logosul, care e chipul Tatălui.
Prin acţiunile soteriologice ale Logosului Iisus Hristos, omul a că­
pătat o nouă stare civilă spirituală, putînd merge pînă la îndumnezeirea
sa. Limitele naturii umane nu mai sînt absolute. Omul poate şi trebuie
să-şi biruie patimile, care l-au prăbuşit din starea iniţială. El poate face
aceasta prin rugăciune, dragoste, asceză, dreptate şi eforturi neobosite
pentru desăvîrşire. Cu toată degradarea în care l-a adus păcatul, omul
cel nou poate, prin Iisus Hristos cel înviat, să primească harul, învierea,
îndumnezeirea şi viaţa veşnică. Piscul umanismului atanasian este tri­
umful asupra morţii şi un echilibru deplin al lumii. El coincide parţial
cu idealul omului de astăzi, care, teoretic şi în cuvinte, luptă neobosit
contra morţii, dar care, practic, pregăteşte războaie catastrofale şi să-
vîrşeşte crime demenţiale.
206 PA TR O LO G IE

Omul e îndemnat să cultive progresul în toate sensurile : artistic

imitînd natura, ştiinţific şi social, dar mai ales moral şi spiritual. Mo­
ralitatea şi spiritualitatea nu înaintează fără răbdare şi voinţă fermă,
ca în cazul Sf. Antonie cel Mare şi al altora.
Idealul creştin al virtuţii, adică al eroismului moral, se realizează
prin muncă stăruitoare, voinţă, modestie, dreptate, milă şi luptă conti­
nuă contra răului. Cei vechi, mai ales platonicienii şi stoicii, apreciau
şi elogiau virtutea, considerînd fericiţi pe cei ce o posedau. în creşti­
nism, a fi fericit, adică virtuos, înseamnă a trăi nu atît potrivit legilor
naturii, cum pretindeau stoicii, ci potrivit dragostei lui Hristos. Aceasta
însemna a depăşi în bună parte legile naturii.
Omul devenind un logikos, adică un ucenic şi o putere în expan­
siune a Logosului-Hristos, urmează ca el să meargă pe urmele Acestuia,
care este «calea, adevărul şi viaţa». Omul logikos, făptura Raţiunii su­
preme, trebuie să fie format pentru cunoaşterea, explicarea, propagarea
şi apărarea adevărului, chiar cu preţul vieţii. Era o atitudine nouă, opu­
să deprinderilor retorice greceşti sau convenţionalismului general ne­
fericit al societăţii omeneşti de pretutindeni. Trebuie ca adevărul să tri­
umfe cu orice preţ asupra logoreei şi minciunii. Numai adevărul conţine
viaţa şi poate uni pe oameni.
înzestrat cu raţiune, voinţă şi libertate, omul trebuie să fie conti­
nuu activ, viaţa sa se cuvine să fie într-o nesfîrşită lucrare de creaţie
după pi'lda Logosului, care este raţiune, cuvînt, organizare, viată şi dra­
goste creatoare. Şi nu orice fel de creaţie, ci fapte care să se impună
istoriei. Despre harnicul şi neobositul Sfînt Atanasie s-a spus că el «a
ridicat viaţa la înălţimea unui miracol» (Prof. Teodor M. Popescu). Fap­
tele sînt mai frumoase decît raiul însuşi.
Umanismul atanasian cultivă pacea, înţelegerea şi prietenia între
creştini şi între creştini şi necreştini. Pacea era atunci, cum e şi astăzi,
un lucru fragil şi foarte greu de păzit. Cei vechi preţuiau pacea şi pri­
etenia j la Roma exista un altar al zeiţei P a c ea : ARA PACIS şi atîţia
oameni politici şi comandanţi militari ai imperiului se mîndreau cu apă­
rarea acestei virtuţi morale şi sociale, dar prin invazii, sclavagism, miş­
cări sociale ori politice, războaiele, conflictele şi neînţelegerile se ţi­
neau lanţ. Biserica însăşi devenise cîmp de luptă între Ortodoxie şi
 S C R IIT O R I V>Ùi E G IP T 207

erezii, atingînd uneori o tensiune de neînchipuit, în care nu o dată era

angajat statul roman însuşi. Sfîntul Atanasie a luptat 45 de ani şi a
suferit exiluri pentru a statornici pacea în Biserică şi în imperiu. Pacea
aceasta, prin care triumfa Ortodoxia, n-a putut fi statornicită decît prin
dragostea sa fierbinte faţă de păstoriţii şi clerul alexandrin, prin geniul
său person/al, o muncă uriaşă, griji şi răspunderi negrăite şi mai ales
credinţa sa arzătoare în Logosul Hristos, care crease o singură Biserică.
Credinţa, dragostea şi inepuizabila energie spirituală a Sfîntului Atanasie
au biruit toate piedicile şi au adus pacea. Fără aceste forţe, pacea ade­
vărată nu va fi posibilă niciodată.
Omul atanasian luptă neîncetat împotriva ignoranţei, a păcatului
şi a morţii. Actul suprem al dezvoltării spirituale este cunoaşterea, în­
deosebi cunoaşterea lui Dumnezeu prin Revelaţie, cunoaştere care alun­
gă păcatul şi aboleşte moartea. E o cunoaştere-înţelepciune, care pă­
zeşte coeziunea universului şi protejează viaţa.
Viaţa devine un bun pentru totdeauna prin învierea Logosului. Dar
ea, viaţa, nu rămîne numai un simplu proces zoologic, ci e ridicată pînă
la îndumnezeire prin cunoaştere şi dragoste (J. Coman, Aspects huma­
nistes et oecuménistes dans la vie et l'oeuvre des Saints Athanase le
Grand et Ephrem le Syrien à l’occasion du 16 centième anniversaire de
leur mort (373—1973). Conférence donné à cet anniversaire organisé par
le Patriarcat d'Alexandrie, en Mai, 1973).
f. Eclesiologie. Tradiţie. Sfintele Taine. Ecumenism. Sfîntul
Atanasie n-are o teorie eclesiologică. El menţionează «Biserica
universală», vorbind despre hotărîrile sau unele idei ale ei, dar
nu intră în amănunte, pentru că istoria zbuciumată ta vieţii autorului pli­
nă de luptele dramatice ale Bisericii şi de rolul său personal de Co­
rifeu în aceste lupte, nu i-au îngăduit răgaz pentru elaborări teoretice.
Dacă luam în consideraţie însă viziunea sa generală despre lume şi ro­
lul Logosului Iisus Hristos, Fiul şi chipul Tatălui, a cărui operă min-
tuitoare aduce îndumnezeirea omului, e probabil că Sfîntul Atanasie
vedea Biserica la nivelul, puterea, frumuseţea şi importanţa cosmosului.
Biserica era cosmosul orientat spre bine şi cosmosul era Biserica în
devenire. Dimensiunea cosmică a Bisericii fusese, poate, sugerată de
formula lui Origen că Biserica era «cosmosul cosmosului», dar mai ales
208 PA TR O LO G lE

de puterea incomensurabilă de înnoire şi transformare spirituală de care

dispunea Logosul pronietorul şi Mîntuitorul. Mai m u lt: Dumnezeul uni­
versului este bun şi iubeşte pe oameni, iar cînd i-a văzut că merg spre
pieire, nu i-a părăsit, ci susţine întreaga creaţiune, o luminează şi o
dirijează, pentru că ea participă la Logos, de la care primeşte ajutorul
pentru a exista. Acest Logos, autor al celor văzute şi nevăzute, este şi
Capul Bisericii (Col. 1, 15—18) (Contra păgînilor, 41). Dacă Logosul
e Capul Bisericii şi Biserica se integrează în univers, e clar că Biserica
şi universul se întrepătrund şi pot deveni sau sînt chiar o singură sub­
stanţă, cînd dragostea Logosului va transforma lumea într-o casă a bucu­
riei duhovniceşti. Iconomia cosmosului seamănă substanţial cu aceea
a Bisericii, unde Logosul puternic şi desăvîrşit al Tatălui se răspîndeşte
în toate lucrările, îşi desfăşoară puterea, iluminează pe toate cele vizi­
bile şi invizibile, le conţine şi le adună în El, vivifică şi păzeşte toate,
întregul univers. în frumuseţe şi armonie El produce o lume unică şi
o singură ordine (op. cit., 42). Această paralelă între Logosul cosmic
şi Logosul eclesiologic nu poate fi împinsă prea departe, căci dacă în
cosmos se asigură viaţa dezvoltată, desigur pînă la limita posibilităţii
ei, în Biserică această viaţă poate merge, pe calea desăvîrşirii, pînă ia
îndumnezeire. Oamenii fiind raţionali, logilcoi, adică participanţi la fi­
inţa Logosului, pot trece din cosmos în Biserică, sau, cum ar zice Ori-
gen şi Fericitul Augustin, din «cetatea pămîntească» în «cetatea ce­
rească».
Dar Sf. Atanasie ne aşază în centrul vieţii bisericeşti din vremea
lui, adică dintre anii circa 325—373. Din operele sale şi ale contempo­
ranilor aflăm că Biserica era bine organizată, condusă şi însufleţită de
episcopi, preoţi şi diaconi în general bine pregătiţi şi plini de rîvnă mi­
sionară, cler care participa la sinoadele ecumenice (Niceea, 325), şi lo­
cale (Antiohia, Tyr, Roma, Sardica etc.), care ajuta şi îmbărbăta po­
porul în momente grele de invazii, persecuţii, foamete, ciumă etc., care
iniţia şi promova acte de cultură ca scrisorile pascale, tratate despre
credinţă, lucrări ocazionale şi corespondenţă la toate nivelurile pentru
a răspunde nevoilor momentului. Problema ariană care a angajat nu
numai pe conducătorii şi credincioşii creştini, ci chiar şi pe statul ro­
man, a pus Biserica în faţa celui mai greu examen pe care ea a fost
nevoită să-l treacă în sec. IV. Biserica a biruit arianismul şi sectele de­
 SC R IITO R I DIN E G IP T 209

rivate, prin puritatea, tăria şi eroismul credinţei ortodoxe apărate cu elan

şi curaj neobosit de neînfricatul Atanasie şi credincioşii lui. Toate in­
trigile, maşinaţiile, ameninţările, cursele, minciunile, o întreagă lite­
ratură ariană anti-ortodoxă şi anti-atanasiană, inclusiv injoncţiunile
curţii imperiale şi purtarea pe drumurile dramatice ale exilului timp
de 17 ani, n-au speriat pe marele patriarh. Toată conştiinţa şi istoria
Bisericii de mai bine de trei secole se concentraseră în el. El milita pen­
tru ortodoxism, credinţa în Logosul Hristos-Dumnezeu, pentru lumea
cea nouă, zidită pe jertfa, dreptatea şi dragostea 'lui Hristos, Dumnezeu
adevărat şi om adevărat, mai precis, pentru deofiinţimea noastră -cu Fiul,
Cel care a murit pe cruce, iluînd asupra Lui păcatele noastre. Bise­
rica luptă împotriva răului la toate nivelurile. Ea cucereşte pe barbari
şi, în locul săbiei, cuţitului şi strigătului de fiară, le pune în mînă unelte
de lucru şi semnul crucii, iar în gură, cîntarea de laudă pentru Cel ce
a făcut cerul şi pămîntul şi pentru orice lucru frumos şi drept. Biserica
apără şi recomandă binele sub orice formă, munca, disciplina, înţele­
gerea între toţi oamenii şi pacea care-i uneşte. Ea preţuieşte viaţa pînă
la a-i da durata de eternitate prin învierea Logosului Hristos. Acesta
constituie scara pe care omul poate urca pînă la îndumnezeire.
Sf. Atanasie preţuieşte mult pe episcopii egipteni şi africani în ge­
neral şi pe poporul dreptcredincios şi clerul Alexandriei, care au su­
ferit atîtea persecuţii pentru el. El sfătuieşte sau elogiază şi pe alţi epis-
copi neegipteni, care apărau ortodoxia şi persoana sa, îndeosebi pe
Iuliu al Romei, a cărui scrisoare în favoarea sa am analizat-o mai sus.
Se apreciază, la Iuliu, atitudinea lui cinstită şi dîrză în cazul lui A ta­
nasie, pe care, într-un sinod ţinut la Roma, îl proclamă ortodox în cre­
dinţă şi-l reintegrează în scaun, iar pe arieni iîi ceartă aspru pentru
comportarea lor la sinodul de la Sardica (343). Pentru aceasta însă nu
i se recunoaşte lui Iuliu vreun primat oarecare; sînt puse în evidenţă
spiritul său de dreptate şi autoritatea sa morală. Aceleaşi merite sînt
subliniate şi în cazul venerabilului şi mult înţeleptului episcop Osiu al
Cordobei, cel care prezidase lucrările primului sinod ecumenic de la
Niceea (325).
Relaţiile Bisericii cu statul roman n-au fost prea bune, deşi împă­
ratul Constantin cel Mare iubea creştinismul şi Biserica. Arienii au re­
uşit să se infiltreze pînă la curtea imperială, unde au exercitat o pu-
14 — Patrologie
210 FA TR O LO G IE

ternica influenţă, începînd chiar cu Constantin, care, în ultima zi a vie­

ţii sale, a fost botezat nu de un ortodox, ci de Eusebiu al Nicomidiei,
şeful arienilor. Aceştia, anatematizaţi la sinodul de la Niceea, nu i-au
iertat niciodată lui Atanasie înfrîngerea de atunci. împăratul Constan-
ţiu, de credinţă ariană, se purta cu duplicitate faţă de ortodoxie, cinci
apreciind şi elogiind, cînd osîndind şi exilînd pe Atanasie, după cum
o cereau interesele ariene sau propria sa fantezie, aşa cum reiese din
scrisorile sale adresate episcopului alexandrin, anumitor dregători şi
altor persoane (Scrisorile, în P.G. 25 şi 67). Persecutînd Biserica în toate
chipurile : de la atribuirea de eparhii unor episcopi eretici, ca în cazul
vestiţilor torţionari Grigorie şi George de Capadocia, incendierea de
locaşuri sfinte, pînă la arestarea, torturarea, exilarea sau uciderea a
numeroşi episcopi, preoţi, diaconi şi credincioşi, dezbrăcarea şi chinui­
rea monahiilor în spectacol public, ura de moarte cu care arienii şi
autorităţile imperiale urmăreau pe Sf. Atanasie ca pe un vînat, ţoale
acestea şi altele au făcut pe Constanţiu atît de odios în faţa întregii
ţări, încît poporul se întreba dacă nu cumva suveranul a trecut oficial
la arianism. Bătrînul Osius de Cordoba îndeamnă pe Constanţiu să nu
se mai amestece în treburile Bisericii. într-o scrisoare, care ni s-a păs­
trat, el spune, printre altele, îm păratului: «încetează, te rog, şi adu-ţi
aminte că eşti muritor. Teme-te de ziua judecăţii şi păzeşte-te nevino­
vat pentru acea zi. Nu te amesteca în treburile Bisericii şi nu ne da
sfaturi pentru aceste treburi. Mai degrabă, învaţă-le de la noi. Ţie, Dum­
nezeu ţi-a dat împărăţia, iar nouă Dumnezeu ne-a încredinţat cele ale
Bisericii. Aşa cum cel ce încearcă să-ţi fure ţie împărăţia se opune lui
Dumnezeu care ţi-a rînduit-o, tot aşa şi tu teme-te, ca nu cumva tră-
gînd treburile bisericeşti la tine, să nu te faci vinovat de un mare pă­
cat ; este scris : «Daţi Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi lui Dum­
nezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu» (Matei 22, 21). Nouă (oamenilor
Bisericii) nu ne este îngăduit să stăpînim pămîntul, iar tu n-ai puterea
să aduci jertfă pe altar. Iţi scriu acestea din grijă pentru mîmtuirea la»
(P.G. 25, 745 CD—748 AB). Autorul acestor rînduri a fost sancţionat cu
un an de exi'l la Sirmium şi supus la nesfîrşite tracasări pentru a semna
o condamnare a lui Atanasie. Dar bătrînul n-a semnat. Sf. Atanasie, Osiu
şi mulţi alţii au luptat cu preţul vieţii împotriva acestor prime mani­
festări ale cezaro-papismului în Biserică.
 SC R IITO R I D IN E G IP T 211

Cele patru însuşiri fundamentale ale Bisericii: unitatea, sfinţenia,

universalitatea sau catolicitatea şi apostolicitatea sînt apanajul Sfintei
Tradiţii, iar Sf. Atanasie le semnalează înainte de formularea lor ofi­
cială în partea a doua a simbolului de credinţă, elaborate de sinodul II
ecumenic la Constantinopol (381). Cei peste 40 de ani de muncă mi­
sionară, în viaţa practică şi în opere scrise, ai Sf. Atanasie au pus în
lumină necesitatea unităţii, sfinţeniei, universalităţii şi apostolicităţii
Bisericii. Sînt însuşiri revelate păstrate de Tradiţie. Autorul nostru pre­
cizează : «Să vedem, totuşi, pe lîngă acestea şi Tradiţia însăşi de -1a
început şi învăţătura şi credinţa Bisericii universale, (credinţă) pe care
Domnul a dat-o, Apostolii au propovăduit-o şi Părinţii au păzit-o. Pe
această credinţă e întemeiată Biserica şi cine cade din această credinţă
n-ar mai putea fi numit creştin» (Scrisoare către Serapion, 1, 28, P.G.
26, 593). Logosul sau Domnul Hristos, Apostolii şi Părinţii sînt cele trei
verigi ale Tradiţiei. Valoarea şi autenticitatea credinţei şi învăţăturii
creştine stau în apostolicitatea lor. Acestea trebuiau apărate de inova­
ţiile gnostice care alterau textele biblice şi derutau pe credincioşi de
la învăţătura cea dreaptă. Sfîntul Irineu şi Origen făcuseră experienţa
concludentă în această privinţă. Origen, un alexandriai, recomanda în
Prefaţa tratatului său Despre principii: «Să se păstreze predica biseri­
cească transmisă de la Apostoli în ordinea succesiunii şi care se men­
ţine pînă astăzi în Biserică. Numai acel adevăr trebuie crezut, care nu
se deosebeşte întru nimic de Tradiţia apostolică» (De principiis, I, 1,
Praef. 2). Sfîntul Atanasie făcea acum experienţă cu arienii, care, tre-
cînd peste cuvintele Scripturii şi peste tot ceea ce Tradiţia ştia despre
Fiul lui Dumnezeu şi Sfîntul Duh, socotite creaturi, ţineau să facă şi
să conducă o Biserică după chipul lor.
Autorul nostru cunoştea şi preţuia pe Sfinţii Părinţi întîi prin con­
tactul direct şi colaborarea fructuoasă cu ei, la Sinodul I ecumenic (325),
apoi, ulterior, prin lecturile întinse ale operelor patristice adunate, cu
timpul, în şcoala catehetică de la Alexandria şi, în fine, prin călătoriile
şi exilurile sale, prin Europa, Asia şi Africa, unde trăiseră, păstoriseră
sau fuseseră încununaţi cu martiriul atîţia dintre aceşti mari-smeriţi, pe
a căror credinţă şi pe ale căror oase Biserica se înalţă mereu, durează
pînă azi şi va stărui în veac. El citează uneori nume ca Păstorul lui
Herma, Origen, Teognost, Dionisie al Alexandriei, Dionisie al Romei,
212 PA TR O LO G IE

Alexandru, al Alexandriei, Osiu al Cordobei, Iuliu al Romei, sute de

nume de'episcopi participanţi la Sinodul de la Sardica în frunte cu Pro-
togen, nume de la alte sinoade sau scaune episcopale, nume de epis-
copi din Egipt, iar alteori îi semnalează cu numele generic de «Părinţi».
Apostolii, îndeosebi Sfinţii Ioan şi Pavel, ţin fruntea demonstraţiei în
discuţiile doctrinare. Sfinţii Părinţi nu sînt simpli repetitori ai cuvintelor
Apostolilor, căci ei meditează şi gîndesc adînc aceste cuvinte pe care
le îmbogăţesc cu situaţii, viziuni şi aspecte noi ale problemelor, îndeo­
sebi hristologice, soteriologice şi antropologice. Uriaşele tezaure pa­
tristice în aproape toate domeniile spiritualităţii, inclusiv, uneori, în
spaţiul prea uman, ca istoria, filologia şi sociologia, înalţă continuu pu­
terea şi prestigiul Bisericii, pînă la a face din ea o anticameră a îm­
părăţiei cerurilor şi o cunună a spiritului uman însuşi, dar acest tezaur
poartă în el duhul sau felul de a cugeta al Apostolilor, acel xb ¿TcoaxoXtxov
(ppovTjţxa (Despre Sinoadele de la Arimini în Italia şi Seleucia în Isau-
ria, 5, P.G. 26, 688), pe care orice pagină autentică îl respiră la lec­
tură. Sfîntul Atanasie e mai precis şi mai ferm cu privire la autoritatea
Tradiţiei apostolice decît va fi Vincenţiu de Lerinum, peste circa 70 de
ani, în recomandarea sa abstractă : «Să ţinem ceea ce a fost crezut pre­
tutindeni, totdeauna şi de către toţi» (Commonitorium, 2, P.L. 50, 639).
Autorul nostru continuă ideea de bază a Sf. Irineu, potrivit căreia Bi­
serica, graţie Tradiţiei, păstrează predica şi credinţa apostolică în întin­
sul lumii, ca şi cum ar locui o singură casă, crede şi transmite acestea
ca şi cînd ar avea un singur suflet şi aceeaşi inimă, vorbind cu o singură
gură, în lume sînt limbi diferite, dar puterea Tradiţiei este aceeaşi (Sf.
Irineu, Contra ereziilor, 1, IV, 2, P.G. 7, 552).
Puritatea şi fermitatea Tradiţiei sînt păstrate şi prin ordinea suc­
cesiunii apostolice. Ereticii îşi impuneau episcopii lor acolo unde reuşeau
să cîştige teren. Cu aceasta ei stricau viaţa şi rînduiala Bisericii. De aici
lupta fără odihnă a Sf. Atanasie împotriva arienilor, care puseseră pe
scaunul Alexandriei pe cei doi episcopi arieni Grigorie şi George de
Capadocia, iar în alte părţi pe «alţii. De aici critica aspră nominală a
conducătorilor arieni ca Arie, Eusebie al Nicomidiei, Asterie, Eudoxiu,
Eunomiu etc., a căror doctrină şi activitate de teren nu erau simple ac­
cidente în viaţa Bisericii, .ci urmăreau răsturnarea şi înlăturarea aces­
teia. Păstrarea caracterului pur şi intact al Tradiţiei era lucru greu în
 SC R IITO R I DIN E G IP T 213

procesul complex de dezvoltare a vieţii Bisericii, proces care, prin forţa

lucrurilor, aducea noutăţi, dar acestea urmau să intre în suprastructura
Tradiţiei, cum ar fi unii termeni de credinţă şi spiritualitate : ousia,
physis, hypostasis etc., sau unele elemente de cult şi ad m in istraţii' bi­
sericească.
Sf. Alanasie vorbeşte despre Sfintele Taine, îndeosebi despre Botez
şi Euharistie. Ca de obicei, el tratează cele două Sfinte Taine în contrast
puternic cu ereticii. Lucrul-era firesc pentru vremea lui. Sfintele Taine
sînt valabile dacă ele sînt pregătite : Botezul prin învăţătura ortodoxă
despre Biserică şi credinţă, despre deofiinţimea (homoousia) celor Trei
Persoane trinitare, iar Euharistia prin credinţa în realitatea şi dumne­
zeirea Trupului Mîntuitorului. Cînd arienii fac Botezul în numele Ta­
tălui şi al Fiului, ei nu-1 fac 'în numele Tatălui Celui adevărat, pentru
că ei tăgăduiesc pe Cel ce este din El şi asemenea fiinţei Lui, adică pe
Dumnezeu-Fiul (Cuvîntare contra arienilor, 2, 42). Socotind pe Fiul drept
creatură, ei tăgăduiesc Tatălui calitatea de Tată. Ei neagă şi pe Fiul,
întrucît numesc astfel pe cineva creat din nimic. Astfel Botezul admi­
nistrat de arieni este zadarnic, inutil, o simplă simulare fără nici o le­
gătură cu evlavia. Rostirea numelui Persoanelor divine trebuie însoţită
de adevărata credinţă. Mîntuitorul nu porunceşte Botezul pur şi simplu,
ci precizează că acesta trebuie pregătit de învăţătura care generează
şi promovează credinţa adevărată : «Mergînd învăţaţi toate popoarele,
hotezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, povăţu-
indu-le să păzească toate cîte v-am poruncii» (Matei 28, 19) (op. cit.,
42). Invalide sînt botezurile altor eretici ca : maniheii, frigienii şi par­
tizanii lui Pavel de Samosata. Arienii întrec în impietate pe toţi aceştia,
pentru că, deşi rostesc formula botezului şi rostesc numele Persoanelor
trinitare, ei înşală, totuşi, pe cei botezaţi de ei. Părîndu-li-se că pri­
mesc Botezul în numele Celui ce nu există (a Fiului creat), aceşti înşe­
laţi de fapt nu primesc nimic, întrucît ei se unesc cu o creatură care
nu le poate da nimic. Crezînd într-un lucru neasemănător cu Tatăl şi
străin de fiinţa Acestuia, ei nu se vor uni cu Tatăl, pentru că nu au
pe Fiul Cel din natura proprie Tatălui, pe Fiul care este în Tatăl, pe
Fiul în care se află şi Tatăl, ci rămîn goi şi înstrăinaţi de Dumnezeire
(op. cit., 43).
214 PATH OLOGIE

Pnevmatomahii considerau pe Sfintui Duh drept creatura, aşa cum

arienii socoteau pe Fiul. în prima sa Scrisoare către Serapion 30, auto­
rul nostru relevă că cine scoate ceva din Sfînta Treime şi se botează
numai în numele Tatălui, sau numai în numele Fiului, sau în Tatăl şi
Fiul fără Sfîntul Duh, nu primeşte nimic, ci rămîne nebotezat, ca şi cel
care l-a botezat în felul acesta. După cum este un singur Botez savîrşit
în Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh şi o singură credinţă în Sfînta Treime, tot
aşa nu e nimic creat în Sfînta Treime. Validitatea Botezului numai prin
credinţa în totalitatea şi deofiinţimea Persoanelor trinitare a fost sus­
ţinută şi de Sfinţii Vasile cel Mare şi Chirii al Ierusalimului, implicit
de Canoanele apostolice (46, 47) şi de Constituţiile apostolice (19), ca
să nu mai vorbim de Sf. Ciprian care, cu circa un secol mai devreme,
sesizase problema şi luase măsurile cuvenite.
E de relevat grija deosebită pe care Sf. Atanasie o arata pentru
necesitatea acordului dintre rit şi credinţă. Ritul nu are nici o valoare fără
credinţă, iar credinţa trebuie să răsară din sămînţa Evangheliei. De
aceea operele catehetice apăreau aşa de frecvent în sec. IV.
Cu privire la Sfînta Euharistie, el precizează într-un fragment păs­
trat de Eutihie al Constantinop o lu lu i: «Veţi vedea pe leviţi aducînd
pîinile şi vinul şi aşezîndu-le pe masă. Cît timp invocările şi rugăciunile
n-au început, (aceste daruri aduse) nu sînt decît pîine şi vin. Dar cînd
marile şi minunatele rugăciuni au fost rostite, pîinea se face trupul
Domnului nostru Iisus Hristos, iar vinul se face sîngele Său. Să venim
la săvîrşirea Tainelor. Cît timp rugăciunile şi invocările n-au avut loc,
această pîine şi acest vin sînt pur şi simplu pîine şi vin, dar cînd ma­
rile rugăciuni şi sfintele invocaţii au fost rostite, Logosul coboară în
pîine şi în vin şi acestea se fac Trupul Său» (Către noii botezaţi, P.G.
26, 1325). Acest fragment de cateheză este, desigur, un fragment din-
tr-un text catehetic mai larg, care instruia, la Alexandria, pe cei ce se
botezaseră şi care nu ştiau cum pîinea şi vinul euharistie devin Sfînta
Împărtăşanie.
într-un pasaj din Scrisoarea 4, 19 cdfre Serapion, Sf. Atanasie co-
mentînd textul din Ioan 6, 51—63 : «Hristos e pîinea vieţii care vine
din cer», relevă că Iisus prezintă trupul pe care-1 poartă, ca fiind dat
pentru mîntuirea lumii, dar acest trup cu sîngele Său e dat de El, în
chip spiritual, ca hrană. El (trupul) e împărţit duhovniceşte în fiecare
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 215

şi devine o siguranţă pentru toţi în vederea învierii pentru viaţa veş­

nică. S-a zis, eronat, că Sf. Atanasie ar prezenta aici Sfinta Euharistie
ca un simbol al trupului şi sîngelui Domnului. în realitate, cînd Iisus dă,
in chip spiritual, Trupul Său Sfinţilor Apostoli, iar autorul nostru reia
expresia, o face pentru a spulbera neînţelegerea locuitorilor din Ca­
pernaum, care se gîndeau la trupul de carne al lui Iisus, pe care-1 ve­
deau şi auzeau vorbind. Deşi prezent în Sfînta Euharistie, Trupul lui
Hristos nu hrăneşte trupul celui ce-1 primeşte ca un aliment, ci hrăneşte
sufletul, graţie Dumnezeirii care este în Sfînta Împărtăşanie şi care este
Sfîntul Duh. In sensul acesta, Sfînta Euharistie sau împărtăşanie poate
fi numită o hrană cerească, venită de sus, o hrană spirituală, dată şi
împărţită cluhovniceşte în vederea vieţii veşnice (J. Lebon).
Sf, Atanasie a fost un mare ecumenist, poate cel mai mare ecu­
menist al epocii patristice. Rîvna pentru unitatea Bisericii era, atunci,
mai este şi astăzi, o virtute sfîntă, care definea şi încununa pe adevă­
ratul creştin. Dragostea infinită a Iui Hristos pentru Biserica Sa nu în­
cetează niciodată în lucrarea de strîngere şi unire a tuturor creştinilor
în Trupul Său. De aici lupta neobosită a marelui Patriarh împotriva tu­
turor impurităţilor eretice şi schism atice: sabeliene, ariene, pnevma-
tomahe, manihee şi meletiene şi atitudinea împotriva intervenţiilor sta­
lului roman cu conducători arianizanţi ca împăraţii Constanţiu şi Va-
lens, sau elenizanţi ca împăratul Iulian. începutul creştinării de popoare
migratoare atrase de arianism, ca goţii, putea periclita unitatea Biseri­
cii în Europa centrală şi de Nord, lucru pe care istoria l-a amînat pînă
în sec. XVI, cînd apare protestantismul. Autorul nostru ştia că sfinţenia,
universalitatea-catolicitatea şi apostolicitatea Bisericii nu erau posibile
fără unitatea acesteia. Dar şi inversul era adevărat, anume că unitatea
aceasta atît de dorită nu era posibilă fără sfinţenie, universalitate şi
apostolicitate. Aşa se explică eforturile excepţionale ale teologiei Sf.
Atanasie de a scoate în evidenţă permanent deofiinţimea Logosului în­
trupat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi îndumnezeirea omului, adică uni­
rea desăvîrşită a omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei în Bi­
serică. în Biserică, fiindcă Hristos şi Apostolii, care au întemeiat Bise­
rica, au proclamat că au văzut direct faptele mîntuitoare ale Logosului
Iisus Hristos, iar unii dintre ei le-au şi descris. Arienii şi ceilalţi eretici
şi gnostici nu puteau dovedi apostolicitatea doctrinei lor.
216 PA TR O LO G IE

Unitatea Bisericii înseamnă păstrarea credinţei şi doctrinei orto­

doxe, a sfinţeniei şi a apostolicităţii, toate încununate de universalitate
sau de catolicitate, pe care o conferă Logosul creator, pronietor şi min-
tuitor. El, Logosul, care a creat şi ţine cosmosul ca pe o liră, a creat şi
Biserica, pe care o vrea una, aşa cum El şi Tatăl una sînt, şi aşa cum
firea divină şi cea umană fac unul singur, care este El, Logosul. Coeziu­
nea, synousia dintre divin şi uman e menţinută şi promovată'de o viaţă
şi o atmosferă sfîntă, pe care Sf. Atanasie nu le găseşte nici la arieni,
pătaţi de chinurile şi ticăloşiile la care supun pe ortodocşi, nici în com­
portamentul autorităţilor imperiale. Viaţa curată a monahilor, a asce­
ţilor şi a atîtor credincioşi asigură, cel puţin parţial, sfinţenia, adică
coeziunea oamenilor cu Dumnezeu,
Ce mijloace propune autorul nostru pentru asigurarea unităţii Bi­
sericii, mai precis, cum a procedat el însuşi, practic, în această privinţă,
fiindcă n-a avut timp să facă teorie eclesiologică ? Cum procedează eî
cu arienii, care sfîşiau unitatea Bisericii ?
Mai întîi era necesară o cercetare atentă a cauzelor istorice şi a
aspectelor doctrinare, care au provocat ruperea lui Arie de Biserica
mamă şi constituirea unei antibiserici. Numai cunoaşterea adevărului
poate duce la vindecarea rănii făcute unităţii. Sf. Atanasie repetă clar
că Logosul a venit ca să aducă cunoaşterea, îndeosebi cunoaşterea lui
Dumnezeu. In aproape toate operele sale, Sf. Atanasie cercetează minu­
ţios doctrina ariană, pe bază de citate extrase cu grijă din operele co­
rifeilor arieni, o analizează şi confruntă continuu cu credinţa şi învă­
ţătura ortodoxă, trăgînd şi recomandînd concluziile necesare. Criteriul
acestor cercetări îl formează hotărîrile primului sinod ecumenic de la
Niceea (325), unde fuseseră prezenţi şi arienii, care atunci au fost de
acord cu adevărurile doctrinare formulate acolo, mai puţin Arie. Ana­
liza istorică a faptelor e făcută pe bază de documente sinodale, scrisori
imperiale şi corespondenţa de la sau către oameni însemnaţi ai Bise­
ricii timpului, la care se adăuga puternica mărturie personală a Sf. A ta­
nasie, cel mai adesea erou principal al evenimentelor, toate acestea
constituiau un dosar preţios pentru cauza ortodoxo-ariană. Analiza dog­
matică amănunţită e făcută pe baza textelor alese din Sfînta Scriptură,
criteriu suveran care nu putea fi pus la îndoială de credincioşi. Se adău­
gau mărturii din Sfînta Tradiţie, citîndu-se un număr de Părinţi alexan­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 217

drini, ca Teognost, Origen, Dionisie al Alexandriei, Alexandru etc.

Obiectivitatea acestor demonstraţii impresionează şi astăzi. Unii arieni
s-au întors la ortodoxie, alţii s-au întors şi au revenit, ca Ursaciu şi
Valens. Un examen ideologic aprofundat al problemelor în discuţie cu
eterodocşii sau necreştinii era şi este de importanţă deosebită. Rediscu­
tarea doctrinii în sînul întregii Biserici era şi este necesară, pentru că
unii termeni decisivi dogmatici, morali şi psihologici au căpătat, cu
timpul, un alt înţeles decît cel avut prima dată, în doctrină ; uneori
suprastructura înăbuşă structura credinţei şi a învăţăturii. Credincioşii
se simt mai bine strînşi într-o unitate, cînd aud adevărurile Evangheliei
rostite de Biserica primară.
Paralel cu cercetarea dogmatică a adevărurilor evanghelice, Sf. A ta­
nasie se roagă întregii Sfinte Treimi, îndeosebi Logosului întrupat, care
ne-a adunat pe toţi în El. Această adunare în Hristos e expresia voinţei
şi iubirii lui Dumnezeu, care a venit la noi, între oameni, s-a făcut om
ca să ne dea viaţă şi să ne asigure viaţa. Rugăciunea continuă a ţinut
sănătos şi vigilent pe Sf. Atanasie, căci ea îl lega, ca un izvor de apă
vie, de Dumnezeu, care i-a dat şi i-a îmbogăţit viaţa cu atîtea virtuţi
de dreaptă credinţă. Fără ajutorul lui Dumnezeu, noi, oamenii, nu ne
putem uni nici în credinţă şi nici în lume. Numai rugăciunea i-a asigu­
rat Sf. Atanasie viaţa de-a lungul atîtor nenorociri prin cîte a trecut.
Lucrarea de evanghelizare şi o operă misionară continuă constitu­
iau inima însăşi a ecumenismului Sf. Atanasie. Un ecumenism format
mai ales prin suferinţa şi lupta de desluşire a Evangheliei către masele
de credincioşi, în care nu o dată se amestecau eretici şi păgîni, mase
pe care ereticii şi păgînii încercau să le smulgă din trupul Bisericii. Cu
prilejul exilurilor sale, Sf. Atanasie lua contact cu conducători de Bi­
serici — mitropoliţi şi episcopi — din Galia, Italia, Spania, Africa, Asia,
Illyric, Dacia Ripensis, Dacia Mediterránea şi Panonia — cu care în­
tărea legături mai vechi bisericeşti şi da impuls nou ecumenicităţii de
fond. Primirea caldă ce i s-a făcut de mitropolitul Treverilor, de Osiu
de Cordoba, de Iuliu al Romei, de Macarie al Ierusalimului şi de Pro-
togene al Sardicei, ca să nu pomenim decît pe aceştia, arată conştiinţa
vie a unităţii întregii Biserici, cum şi imensa şi profunda valoare ecu­
menică pe care o întrupa Sf. Atanasie.
218 PA TR O LO G IE

Participarea lui activă la lucrările primului sinod ecumenic (Niceea,

325) şi ale altor sinoade (locale : Roma, Sardica, Ierusalim etc.), unde
prezenţa şi cuvîntul său, dar mai ales documentaţia cu care venea înar­
mat, provocau nu o dată muţenia sau fuga arienilor. Sfîntul Atanasie
devenise o mare figură ecumenică, ce va fi citată de sinoadele ecume­
nice ulterioare şi a cărui preţuire consta în apărarea cu putere a ade­
vărului ortodox şi în suferinţele îndurate pentru acest adevăr.
Ecumenismul atanasian nu era deci o simplă viziune oţioasă asu­
pra realităţii Bisericii, sau o întîlnire de agrement cu alţi episcopi, ci
un complex uriaş de ştiinţă, de credinţă, de rugăciune şi de acţiune
neobosită pentru a lămuri pe eterodocşi şi pe pagini, în condiţii foarte
grele de izgonire din scaun, de ură de moarte din partea arienilor şi
uneori şi din partea împăraţilor, de fugărire din partea securităţii im­
periale, de exiluri, implicînd atîtea umilinţe şi atîtea frustrări, atîtea la­
crimi. Munca şi suferinţa uriaşă ale Sfîntului Atanasie au fost susţinute
de rugăciunea şi de smerenia lui. Biruinţa lui a fost smerenia lui, pen­
tru că el s-a purtat blînd şi simplu cu toţi, exceptînd pe arieni, calom­
niatori, mincinoşi şi ticăloşi de toate nivelurile, inclusiv cei din apa­
ratul de stat şi de la curtea imperială.
Sf. Atanasie a cultivat prietenia, înţelegerea şi pacea, atît în sinul
Bisericii, cît şi in afara acesteia. Prietenia poate apropia pe oameni, chiar
cînd aceştia profesează idei sau credinţe parţial deosebite unii faţă de
alţii. Autorul nostru preţuia prietenia lui Marcel de Ancyra şi Apoli-
narie ? în ultimul deceniu al vieţii, el a admis că formula semi-ariană
homoiousios poate fi apropiată de homoousios. Prietenia sa cu Osiu de
Cordoba şi luliu al Romei, inclusiv cu cele două sute de episcopi adunaţi
în sinodul de la Sardica, i-a adus şi ajutor, dar acesta numai graţie drep­
tăţii cauzei sale. El dorea înţelegerea şi pacea cu toţi, deşi în cercurile
adverse el nu avea această reputaţie. El voia pacea, dar nu cu preţul
sacrificării credinţei şi Bisericii Ortodoxe întemeiată de Mîntuitorul şi
Sfinţii Apostoli. Cînd împăratul Constanţiu, voind să impună pacea sa
in Biserica Alexandriei, a izgonit pe Atanasie de două ori şi a adus în
locul lui, prima dată pe Grigorie şi a doua oară pe George de Capa-
docia, provocînd răscoala credincioşilor, care au şi ucis pe ultimul din­
tre ei pentru ticăloşiile sale inimaginabile, cine putea lua în serios, u l­
terior, o pace â la Constanţiu ? Atanasie cîştiga pacea sa şi a celorlalţi
 SC R IIT O R I DIN E G IP T 219

cu lupta şi lacrimi pe care le-a vărsat aproape o jumătate de secol. Dar

el a avut şi bucurii reale pentru pacea curată pe care o gusta în mij­
locul credincioşilor şi monahilor săi. O pace bazată nu pe jocul întîm-
plărilor sau pe o speranţă deşartă, ci pe dragostea sufletelor trăitoare
întru dreptate şi nevinovăţie.
Secretul adînc al trainiciei şi al frumuseţii ecumenismului Sf. Ata-
nasie a fost dragostea lui caldă de Dumnezeu şi de oameni, singura
forţă nemuritoare între noi, căci dragostea vine de la Dumnezeu şi Dum­
nezeu este dragostea. Dragostea ne uneşte şi ne face fericiţi. Sfîntul
Atanasie foloseşte termenii dragoste şi milă uneori ca sinonime, în sen­
sul că dragostea trebuie să se manifeste prin actul de ajutorare şi în­
durare faţă de nefericirile şi durerile semenilor.
Dragostea Logosului întrupat îndumnezeieşte pe oameni, unindu-i
intre ei şi cu Dumnezeu. Dar această îndumnezeire, rod al dragostei
lui Dumnezeu faţă de oameni, nu se poate realiza decît între cei ce se
iubesc cu adevărat arzînd de dorul frumuseţilor de sus.
Sfîntul Atanasie e prăznuit în Biserica Ortodoxă la 18 ianuarie.

BIB LIO GRA FI E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 25—28. Ed!lie critică nouă, în trei volume, publicată de

Academia dc ştiinţe din Berlin de către H. G. Opitz, II, 1, 1—280; III, 1, 1—76;
Berlin, Leipzig, 1934, continuată de W. Schneemelcher şi M. Tetz. M. Tetz, Studien
zur Ucberlieierung der dogmatischen Schrillen des Athanasius, Bonn, 1955. I-I. G. Opitz,
Untersuchungen zur Überiieierung der Schriiten des Athanasius (Arbeiten zur Kirchen­
geschichte, 23), Berlin şi Leipzig, 1935. R. P. Casey, Grcek Manuscriptis oi Atha-
nasian Corpora, Z.N.W., 3ü (1931), 49—70.
Au apărut versiuni siriace, armene, copte şi arabe ale operelor Si. Atanasie.
Au apărut şi ediţii pentru opere separate : Contra paginilor, Viata Sf. Antonie, Cu-
vintui II contra arienilor, Despre întruparea Logosului, Scrisori şi texte inedite. Cităm
cîteva din e le : Athanasiana Syriaca, Pars III, 1, text şi traducere de R. W. Thomson
(CSCO, Scriptores Syri, 142 şi 143), Louvain, 1972. Contra g:,ntes and De incarna-
tione, ed. bv R. W. Thomson {Oxford earlv Christian texts), Oxford, 1971. Athanase
d'Alexandrie, Contre les païens et Sur l’incarnation du Verbe, Introd., trad. et notes
de P. Th. Camelot, S. Ch. No. 18, 1947. O mică ediţie a tratatului Contra gentes de
acelaşi P. Th. Camelot, în S. Ch., No. 18 bis, 1977. Athanase d’Alexandrie, Lettres
à Serapion sur la divinité du Saint Esprit, Introd. et trad. de J. Lebon, S. Ch., No. 15,
1947. Lexikon Athanasianus, digessit et illustravit G. Müller, Berlin, 1944— 1952.
T r a d u c e r i v e c h i : Latină : G. Bardy, Sur les anciennes traductions la ti­
nes de Saint Athanase, R.S.R., 41 (1947), 239—242. Siriacă : J. Lebon, Athanasiana
Syriaca, Mus. 40 (1927), 205—248; 41 (1928), 169-216. 11. W. Thompson, A Syriac
Corpus oi Athanasians, S.P. III (T.U. 78), Berlin, 1961, 142— 145. H. G. Opitz, Das
Syrische Corpus Athanasianum, Z.N.W. 33 (1934). Arm eană: R. p. Casey, Armenian
Manuscripts oi St. Athanasius oi Alexandria, H. Th. K., 24 (1931), 43—6ü. C optă:
220 PA TR O LO G IE

L. T. Lefort, SI. Athanase, écrivain coplc, Mus. 46 (1933), 1—33. Arabă : G. Graf,
Geschichte der arabischer Literatur. I. Die Übersetzungen (S.T. 118), Cité du Va­
tican, 1944, 310—316.
T r a d u c e r i m o d e r n e : Germană : J. Fisch, D.K.V., Ausgewählte Schriiten
des Hi. Athanasius, 2 vol. Kempten, 1872— 1875. A. Stegmann şi H. Mirtel, B.K.V.2,
31, 1917. Engleză : A. Robertson, L.N.P.K., Seria 2, vol. 3. Franceză : J. Lebon, S. Ch.,
15 ¡(1947). P. Th. Camelot, S. Ch., 18, 18 bis (1947) (1977); J. M. Szymusiak, S. Ch.,
56 (1958). Rusă : A. P. Sostin, 4 vol., ed. I, Moscova, 1851— 1854, ed. II, 1902—1903.
Română : Şt. Bezdechi, Viafa Sf. Părinte al nostru Antonie, în Bucăţi alese din Opera
Sf. Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei, însoţite de un studiu, Cluj, 1925, 17—78.
I z v o a r e : Operele autorului. Sf. Grigorie de Nazianz, Lauda marelui Atanasie,
episcopul Alexandriei, Migne, P.G. 35, 1081— 1128. Ieronim, De viris illustribus, 87.
Fotie, Bibliotheca, Cod. 32, 139, 140.
S t u d i i : A. Stülekcn, Athanasianus, Literatur-und dogmengeschichtliche Unter­
suchungen, T.V. XIX, N.F. IV, 4, 1899. Dr. H. Strätter, Die Erlösungslehre des Heiligen
Athanasius. Dogmengeschichtliche Studien, Freiburg im Breisgau, 1894. K. Bornhäuser,
Die Vergottungslehre des Athanasius und Johannes Damascenus, Gütersloh, 1903. F.
Cavallera, Saint Athanase, Paris, 1908. G. Bardy, Saint Athanase, Paris, 1925. X. Le
Bachelet, Athanase (Saint), D.Th.C.I., 2, 1923, 2143—2178, J. Gross, La divinisation
du chrétien d'après les Pères grecs. Contribution historique à la doctrine de la grâce,
Paris, 1938, 201—218. A. Gaudel, La theorie du Logos choz Saint Athanase, R.S., 19
(1929), 524—539, 21 (1931), 1—26. C. Hamet, Comment le «Déienseur de N/cée» a-t-Jl
compris le dogme de N icèe ? Bruges, 1936. F. L. Cross, The study oi St. Athanasius,
Oxford, 1945. J. Lefort, Le sort du consubstantiel nicéen, RHE, 47 (1952), 485—529.
J. N. D. Kelly, Early Christian Doctrines, London, 1958, 240—247. L. Bernard, L'image
de Dieu d ’après Saint Athanase, Paris, 1952. D. Unger, A Special Aspect oi Athanasian
Soteriology, P.S. 6 (1946), 30—53, 171— 194. P. C. Demctropoulos, Antropologia marelui
Atanasie, Atena, 1954 (greceşte). E. W eigl, Untersuchungen zur Christologie des Hei­
ligen Athanasius (F. L. D 12/4), Paderborn, 1914. L. Bouyer, L'incarnation et l'Eglise
corps du Christ dans la théologie do Saint Athanase, Paris, 1943. M. Richard, Saint
Athanase et la psycfro/ogie du Christ selon les Ariens, MSR 4 (1947), 5—54. A. Gril­
lmeier, Die theologische und sprachliche Vorbereitung der christologischen Formel
vom Chalkedon, CGG 1 (1951), 77— 102. P. Galtier, Saint Athanase et l'âme imm ortelle
du Christ. Greg. 16 (1955), 553—589. A. Gesché, L'âme de Jésus dans la Christologie
du TV-e siècle, RHE 54 (1959), 385—425. P. Gaitier, Le Saint Esprit en nous d’après
les Pères grecs. Rome, 1946, 117—134. B. Allaiter, Augustinus und Athanasius, în
Kleine Schriiten, hrsggb. von G. Glockmann (T. U. 83), Berlin, Akademie Verlag,
1967, 260—268. St. Papadopoulos, Atanasie al Alexandriei, Despre Silntul Duh după
scrierile sale către Serapion, extras din «Ekllcsiastikos Pharos», 53, Atena, 1971.
Idem, Atanasie cel Mare şi teologia sinodului ecumenic, Atena, 1971 (greceşte).
J. A. B. Hotland, Athanasius and Arius, R.Th.R. (1971), 33—47. Ch. Kannengiesser,
Ao^oc et voSc chez Athanase d'Alexandrie, SP, XI (T.U. 108), 199—202 ; Idem, Poli­
tique et théologie chez Athanase d'Alexandrie. Actes du Colloque de Chantilly 23—25
sept. 1971, Paris, 1972. K. E. Skurat, La sotèriologie de Saint Athanase le Grand, St.
Bue. 7 (1971), 257—262. Ch. Kannengiesser, Le m ystère pascal du Christ selon Atha­
nase d’Alexandrie. RSR, 63 (1975), 407—442. K. F. Hagel, Die Lehre des Athanasius
von Kirche und Kaisertum, în Die Kirche angesichts der Konstantinischen Wende,
hrsggb. von G. Ruchbach, Darmstadt, 1976, 259—279. N. Matsoukas, Teologia şi an­
tropologia după Atanasie cel Mare, în voi. festiv: La 1600 de ani (de la moartea)
Si. Atanasie cel Mare (373— 1973), Tesalonic, 1974, 45—128. J. Rizette, Les m ystères
de l'Eglise dans ia controverse antiarienne de Saint Athanase, St. Bibl., 25 (1975),
 SC R IITO R I D IN E G IP T 221

104—118. W. Schneemelcher, Athanasius von Alexandrien als Theologe und als Kir­
chenpolitiker, in vol. : Die Kirche..., 279—297. M. Tetz, Ueber nikänische Orthodo­
xie. Der sogenannte Tomos ad Antiochenos des Athanasias von Alexandrien, ZNW
66 (1975), 194—222. Gérassime Zaphiris, Reciprocal Trinitarian Revelation and Man's
Knowledge oi God according to St. Athanasius, in vol. festiv : La 1600 de ani de la
moartea Si. Atanasie, 285—377. L. \V. Barnard, Athanasius and the Roman State, La-
tonus, 16 (1971), 422—-437. G. Larentzekis, Einheit der Menschheit, Einheit der Kirche
bei Athanasius (Vor-und nachchristliche Soteriologie und Ekklesiologie bei Athana­
sius von Alexandrien), Gr.T.S. 1, Graz, 1978. Me Coy, Jerry D., Philosophical inllu-
ences on the doctrine ol the incarnation in Athanasius and Cyril1 oí Alexandria, Enc.
38 (1977), 362—391. M. Richard, Saint Athanase et la psychologie du Christ selon
les Ariens. Opera minora II, No. 32. J. Roldanus, Le Christ et l'homme dans la théo­
logie d’Athanase d'Alexandrie. Etude de la conjonction de sa conception avec sa
Christologie, Leiden, 1977. La v ie prim itive de Saint Antoine conservée en syrique.
Discusión et traduction par René Draguet, CSCO. Script. Syri, 418. Louvain CSCO,
1980. L. Leone, Un punto iondamentalc di ascetica atanasiana. La voeazione divini-
zzante dell'nomo, QILCL, 1 (1980), 113— 139. A. Santos Otero, Die altslavische Über-
lieierung der V ita Antonii des Athanasius, ZKG, 40 (1979), 242—252. W. Schneemel­
cher, Das Kreuz Christi und die Dämonen — Bemerkungen zur V ita Antonii des A tha­
nasius, în Pietas, Festschrift für Bernhard Kötting, Herausggeb, von E. Dassmann und
K. S. Frank, Münster, Aschendorff, 1980, 381—393. Idem, D ir Schriitgebrauch in den
eApologien» des Athanasius, în Text, "Wort, Glaube... Karl Aland gewidmet. Herausggb.
von M. Brecht, Berlin, 1980, 209—220. M. Tetz, Zur Biographie des Athanasius von
Alexandrien, ZKG, 40 (1979), 304—338.Idem, Das Kritische W ort vom Kreuz und
die Christologie des Athanasius von Alexandrien, în Theologia crucis, signum crucis
— Festschrilt für E. Dinkier, Hrsggb. von C. Andersen und G. Klein, Tübingen, 1979,
447—465. Chrysostomos, Metropolit von Peristerion ( — Zaphiris Gerasaimos), Der Lo­
gos G ottes als Quelle des Lebens nach Athanasius dem Grossen, în Philoxenia. Prof.
Dr. B. Kötting gewidmet... Hrsggb. von A. Kallis, Münster, 1980, 51—96. O. Barden-
hewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, III, 44—70. F, Cayré, Précis de Pa-
trologic, I, 1927, 326—342. Aimé Puech, Histoire de la littérature grecque chrétienne,
IX, 1930, 70—120. Pr. Prof. loan G. Coman, Patrologie, Bucureşti, 1956, 135—143. J.
Quasten, Patrology, III, 20—79. Idem, Initiation aux Pères de l'Eglise, III, trad. J.
Laporte, Paris, 1963, 46—125. P. P. Verbracken, Les Pères de l'Eglise — Panorama
patristique, Epi, Paris, 1970, 47—50. B. Altaner, A. Stuiber, Patrologie, 8, durchgese-
hene und erweiterte Auflage, Freiburg im Breisgau, 1978, 271—279, 603—604.

77

SERAPION DE THMUIS
întîi superior al unei mînăstiri, apoi, din 338, episcop al oraşului
Thmuis în Egiptul de Jos, Serapion era cunoscut ca un prelat cu viaţa
sfîntă şi înzestrat cu talentul vorbirii (Sozomen, Istoria bisericească,
IV, 9). Ieronim îi dă cognomenul de «Scolasticul» — «ob elegantiam
ingenii» (De viris ilîustribus, 99). Era ucenicul Sf. Antonie, care i-a lăsat
lui un cojoc şi altul lui Atanasie. Bun prieten cu Atanasie, acesta i-a
2 22 PA TR O LO G IE

trimis mai multe scrisori, dintre care una festală, în 339 (P.G. 26, 1412—
1414), iar în alta îi relatează moartea lui Arie, dîndu-i amănuntul că
ereticul nu se împăcase cu Biserica, lucru aflat de la presbiterul său
Macarie, în timp ce el, Atanasie, se afla la Treveri. Cele mai impor­
tante sînt cele patru scrisori Despre Slintuî Duh, trimise la cererea lui
Serapion, spre a se lămuri în această problemă şi vădind o frumoasă
preţuire pentru episcopul de Thmuis. Sub împăratul Constanţiu, Sera-
rapion a fost scos din scaun şi a suferit ca «mărturisitor». A adormit în
Domnul după 362.
OPERA

Ieronim (De viris illustribus, 99) precizează că Serapion a publicat

o «carte distinsă» Contra lui Maniheu, o alta Despre titlurile psalmilor
şi diverse «Scrisori utile». Tratatul despre psalmi s-a pierdut.
a. După mai multe descoperiri la Hamburg, Genova şi Roma şi după
studii şi analize judicioase ale unor părţi mai restrînse sau mai întinse
ale operei Contra maniheiior, datorită unor învăţaţi ca A. Brmkmann şi
cardinalul Pitra, în 1924, s-a descoperit la M înăstirea Vatoped de la
Sf. Munte Athos, într-un manuscris din sec. XII, opera completă Contra
maniheiior, editată de P. Casey, în 1931.
Contra maniheiior combate cu succes ideile fundamentale ale ma­
niheismului, îndeosebi teoria dualistă a celor două principii, binele şi
răul, cum şi obiecţiile contra Vechiului şi Noului Testament, cu o apa­
ratură frumoasă de argumente teologice, filosofice şi retorice. După Se­
rapion, Evanghelia după Marcu ocupă primul loc, iar cea după Matei
al doilea loc în canon. în materie de doctrină trinitară, deşi prieten cu
Atanasie, Serapion nu foloseşte termenul homoousios pentru Fiul lui
Dumnezeu, ci homoios (48, 20 etc.). Termenul homoousios e folosit spre
a arăta că făpturile nu sînt de o fiinţă cu Creatorul (27, 6). în cap. 11, 1,
se face referinţă la un cult creştin al moaştelor. «Locul din adînc» sau
«abisul» de care vorbeşte Luca (8, 31) n-ar fi decît un remediu mode­
rator şi lămuritor pentru păcătoşi (30, 1—5, 9).
b. Evhologhiul sau Molitleînicul, descoperit într-un manuscris din
sec. XI în biblioteca Lavrei Sf. Munte Athos, cuprinde 30 de rugăciuni
de origine egipteană, urcî-nd pînă în jurul anului 350. Prima pagină a
rugăciunilor I şi XXV poartă înscris numele lui Serapion, dar şi ceîe-
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 223

lalte aparţin, toate, lui Serapion. 18 din aceste rugăciuni se referă la

liturghia euharistiei, şapte la botez şi la mirungere, trei la hirotonie,
două la maslu şi la înmormîntare. La sfîrşit apare o Scrisoare despre
Tatăl şi Fiul.
Există o rugăciune a anaforalei, anaforaua şi descrierea instituirii,
invocarea Logosului, mijlocirea pentru cei vii şi pentru cei morţi, po­
menirea dipticelor şi rugăciunilor pentru cei ce-au adus darurile. Ru­
găciunea sau textul care precede anaforaua propriu-zisă s-a păstrat şi
după Serapion în liturghia egipteană. între cuvintele de instituire asu­
pra pîinii şi acelea asupra vinului e introdusă o rugăciune asupra uni­
tăţii Bisericii, împrumutată din Didahie 9, 4 : «Aşa cum această frîngere
a pîinii împrăştiată deasupra munţilor, unindu-se s-a făcut o singură
(piine), tot aşa să se adune Biserica Ta de la marginile pămîntului în
împărăţia Ta». Unele texte din introducerea la anafora seamănă cu cele
din Liturghia numită a Sfîntului Marcu, iar unele pasaje cu caracter mai
speculativ au coloratură «gnostică», considerată ca aport personal al lui
Serapion, care creează rugăciuni noi sau corectează forme primare în
cultul creştin. Nu e absolut sigur că Serapion este creatorul epiclezei
Logosului asupra pîinii şi vinului euharistie, într-o vreme oînd teologia
şi evlavia Logosului erau dominate de marele Atanasie, dar faptul că
episcopul de Thmuis foloseşte această epicleză e important atît în sine,
cît şi pentru istoria Sf. Euharistii.
Scrdsoarea despre Tatăl şi Fiul, care vrea să arate că Fiul este co-
etern cu Tatăl, care sfîrşeşte cu o doxologie netrinitară, exclusiv in
cinstea lui Dumnezeu, şi se deosebeşte şi în stil de tratatul Contra ma-
niheilor şi de Evhologiu, nu aparţine lui Serapion, ci cuiva dintr-o ge­
neraţie anterioară, care nu cunoştea formula de la Niceea şi luptele
trinitare de după aceea.
c. Dintre «scrisorile utile adresate la diferite persoane», menţionaLe
de Ieronim (De viris illustribus 99), au fost d escop erite : una de conso­
lare, adresată monahilor din Alexandria şi unde se foloseşte expresia
«Treime deofiinţă», un fragment grec descoperit de Cardinalul Pitra
atestă existenţa unei colecţii de 23 de scrisori. Recent a fost publicata
de Draguet o scrisoare a lui Serapion către ucenicii Sf. Antonie, cu oca­
zia morţii acestuia (356), scrisoare din care, în 1885 se cunoştea numai
224 PA TR O LO G IE

jumătate în versiune armeană, completată de versiunea siriacă, desco­

perită de Draguët şi conţinînd textul complet. Cele două versiuni pro­
vin dintr-un original grec care pare autentic.
Resturile siriace dintr-o Omilie despre feciorie, o Scrisoare către
mărturisitori şi un fragment dogmatic nu sînt sigur autentice. Nici Via/a
lui Ioan Botezătorul, atribuită unui episcop cu numele de Serapion, nu
poate fi autentica.
Prin viaţa sa evlavioasă, talentul şi cultura sa, prin prietenia şi re­
laţiile sale spirituale şi ştiinţifice cu Sf. Atanasie şi Sf. Antonie şi îndeo­
sebi prin elaborarea Evhologiului cu numeroase rugăciuni noi şi prin
originalitatea gîndirii sale teologice, mai ales prin epicleza Logosului
în anaforaua euharistică, Serapion apare ca unul din Părinţii remarca­
bili ai sec. IV, graţie creaţiilor sale dogmatice şi liturgice. Cînd, în pre­
faţa la cele patru Scrisori ale sale Despre Sfîntul Duh, Atanasie roagă
pe Serapion să corecteze ce era de corectat în această lucrare, marele
patriarh nu făcea un simplu compliment adresantului său, ci semnala
0 realitate bine cunoscută de el.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 40, 923—942. R. P. Casey, Serapion of Thmuis against the

Manichees, Cambridge (Mass.), 1931. A. Dimitriejewsky, Ein Euchologium aus dem
4. Jahrhundert, verlasst von Serapion, liischoi von Thmuis, Kiev, 1894. F. X. Funk,
Didascalia ct Constitutiones Apostoiorum II, Paderborn, 1905, 158—195, cu traducere
latină. R. Draguët, Une lettre de Serapion de Thmuis aux disciples d'Antoine (356)
en version syriaque et arménienne, Mus. 64 (1951), 1—25. Viaţa Si. Ioan Botezătorul
a fost editată şi tradusă în englezeşte de A. Minqana, Bulletin of the John Rylands
Library 11 (1927), 342—349, 438— 191.
T r a d u c e r i : Germană: R. Storf, BKV2, 5 (1912), 135— 157. Engleză: J. Words-
worth, Bishop Serapion's Prayer — Book. An Egyptian Sacramentary dated probably
about A. D. 350—356, tradus după ediţia lui Wobbermin (SPCK), Londra, 1899, ediţia II
revăzută. Franceză : A. Hamman, Prières des premiers chrétiens, 17-e edit., Paris, 1952,
p. 179—200.
S t u d i i : H. Dörries, PWK, Suppl. 8 (1956), (1260—1267. A. Brinkmann, Die
Streitschrilt des Serapion von Thmuis gegen die Manichäer, SAB (1894), 479—491. A.
Baumstarck, Die Anaphora von Thmuis und ihre Überarbeitung durch den Heiligen
Serapion, RQ, 18 (1904), 123—142. H. Liectzmann, Messe und Herrenmahl, Bonn (1926),
186—197. H. Leclercq, DAL, II (1933), 606—612. P. E. Rodopoulos, The Sacramsntary
01 Serapion, Teologia, Atena, 28 (1957), 257—275, 420—439, 578—591 ; 29 (1958), 40—
54, 208—217. J. Quasten, Patrology III, p. HO—85. Idem, Initiation aux Pères de
l'Eglise, III, 1963, p. 125—132.
 â C R U T d R I D ltf E G iP-Î 225

78

DIDIM CEL ORB

VIAŢA

Didim, supranumit cel Orb, pentru că la vârsta de patru ani şi-a

pierdut vederea (Paladius, Istoria Lausiacâ, 4), s-a născut între 313 şi
315. A devenit celebru prin erudiţia sa fenomenală, căci singur şi fără
să fi frecventat vreo şcoală, el şi-a însuşit o cantitate excepţională de
cunoştinţe în domeniul clasicismului şi creştinismului, mergînd pînă la
dialectică şi geometrie (Ieronim, De viris illustr., 109). Fără o inteli­
genţă şi originalitate deosebită, el a influenţat profund teologia con­
temporană, încît Sf. Atanasie i-a încredinţat conducerea Şcolii catene-
tice din Alexandria, unde a lucrat pînă la moartea sa în 398 (Rufin, Is­
toria bisericească, 2, 7). Ieronim şi Rufin i-au fost ucenici şi-l acoperă
aproape tot timpul de elogii, îndeosebi Ieronim {Ep. 50, 1 ; 84, 3 ; Co-
ment. la Ep. către Efeseni, Prol. etc.) care semnalează influenţa sa atît
asupra Estului cit şi a Vestului creştin (Liber de Spiritu Sancto, Pref.
către Paulin). Pentru Rufin, Didim era un «profet» şi un «om apostolic»
[Apoi. in Hieronymum 2, 25). Didim practica o asceză cvasi-eremitică,
fiind vizitat nu o dată de Sf. Antonie şi de Paladiu. A murit în vîrstă
de 85 de ani.
OPERA r

în notiţa sa asupra lui Didim, Ieronim semnalează că acesta «a com­

pus opere numeroase şi nobile», unele adresate lui, ucenicului, iar al­
tele scrise la rugămintea sa şi, după ce dă cîteva titluri, adaugă : «şi
nesfîrşit de multe altele pe care a le înşira înseamnă un nou volum» (De
viris illustribus, 109). La rîndul lui, Paladius relevă că Didim a expli­
cat cuvînt de cuvînt Vechiul şi Noul Testament, iar atenţia pe care el
a acordat-o doctrinei, înfăţişînd-o cu subtilitate şi siguranţă, era atît de
mare, încît «el depăşi pe toţi cei vechi prin ştiinţa sa» (Istoria Lau­
siacâ, 4). Dintre operele importante menţionate de Ieronim ca atare
semnalăm : Comentariile la Psalmi, la Evangheliile după Matei şi Ioan,
15 — Patrologie
226 PAÎROLOGIE

Despre dogme, Contra arienilor, Despre Sfîntul Duh, tradus de însuşi

Ieronim în limba latină, comentarii la Isaia, la Oseea, la Zaharia şi la
Iov.
Cea mai mare parte a operelor lui Didim s-a pierdut din cauza bă­
nuielilor şi acuzaţiilor ce i s-au adus de a fi origenist. Ştim că el a
apărat ortodoxia lui Origen şi a operei acestuia Despre principii, după
care se pare că-şi preda propriile sale cursuri la şcoala catehetică. El
susţinea, ca şi Origen, preexistenţa sufletelor şi apocatastasa. Pentru a
fi susţinut aceste învăţături, sinodul V ecumenic (553), a condamnat pe
Origen, Didim şi Evagrie Ponticul.
a. Despre Slînta Treime (P G. 39, 269—992), în trei cărţi, cu dez­
voltări largi asupra problemei. Scrisă între 381 şi 392, opera n-are, cel
puţin în forma ei actuală, influenţe origeniste, ci este ortodoxă, după
aprecierea lui Ieronim (Lib. II Adversus Rufinum, 16). Cartea I se ocupă
cu Fiul, a doua cu Sfîntul Duh, iar a treia rezumă pe cele precedente
şi analizează textele biblice invocate de adversari. Asemenea Sf. Ata-
nasie, Didim admite deofiinţimea Persoanelor trinitare, vorbeşte despre
ipostasele lor, arată diferenţa între ele şi creaturi, dar argumentele lui
nu sînt demonstrate, ci simple afirmaţii. De exemplu : «Deodată cu Ta­
tăl (dacă e permis să spun aşa), Fiul s-a născut continuu, iar Sfîntul
Duh a purces continuu. Existenţa Tatălui Unuia-Născut nu exclude pur-
cederea Sfintului Duh de la El. Prin faptul că e Tată, Acesta nu se deo­
sebeşte de Fiul şi de Sfîntul Duh, nici ca timp, nici ca esenţă» (I, 15,
P.G. 39, 320).
b. Despre Sfîntul Duh (P.G. 39, 1033—1086), în 63 capitole, scris
înainte de 385, menţionat de Didim în De Trinitate, 3, 16, 21 şi păstrat
in traducerea latină a Iui Ieronim, traducere făcută la sugestia papei
Damasus, între 384 şi 392 (P.G. 39, 1031—1086 ; P.L. 23, 101—154). De­
bitoare în bună parte tratatului omonim al Sf. Vasile, lucrarea lui Didim
a fost, la rîndul ei, izvor de inspiraţie pentru Sf. Ambrozie (care a ci­
tit lucrarea în textul original, grec), ceea ce a provocat acuzaţia de
plagiat din partea lui Ieronim. Importanţa primei părţi (4—29) a trata­
tului constă în susţinereea stăruitoare a identităţii de fiinţă între Per­
soanele trinitare, în speţă a Sfîntului Duh cu Fiul şi a Acestuia cu Tatăl.
Partea a doua (36—59) e formată din texte biblice, care confirmă deo-
 SC R IITO R I D IN EGIPT? 227

fiinţimea Persoanelor Sfintei Treimi, respingînd alegaţiile pnevmatoina-

hilor. Operă de certă valoare dogmatică în sec. IV, tratatul Despre
Sfîntul Duh a fost cunoscut şi de Fer. Augustin (P.L. 34, 604). Refe­
ritor la precizia traducerii latine a lui Ieronim, părerile sînt împărţite :
unii afirmă că traducerea e foarte fidelă (E. Stolz, J. Quasten), în timp
ce alţii susţin contrariul (Schermann, J. Leipoidt) (B. Altaner, Kleine
patristische Schriiten, Herausgegeb. von G. Glockmann (T. U. Bând 83),
Akademie-Verlag, Berlin, 1967, p. 308, nota 2).
c. Contra maniheilor (P.G. 39, 1085—1110), în 18 capitole, păstrat
în greceşte, pare mai degrabă un extras dintr-o operă mai întinsă. A u­
tenticitatea pare asigurată de fapLul că Didim vorbeşte contra mani­
heilor şi în Despre Sfînta Treime şi Despre Simţul Duh, inclusiv în co­
mentariile sale biblice. Pare a fi influenţat de tratatul omonim al lui
Serapion.
d. între operele dogmatice pierdute pot fi menţionate : a) Despre
dogma contra arienilor, înregistrată de Ieronim, De viris illustribus 109
şi semnalată probabil şi de Didim ca Primul Cuvînt în Despre Siinta
Treime în care cuprindea şi cărţile IV şi V adaose la Contra lui Eunomiu
a Sf. Vasile cel Mare, aceste cărţi cuprind unele elemente comune cu
Despre Sfînta Treime şi Despre Sfîntul Duh şi corespund celor 14 aluzii
din Despre Sfînta Treime. în Despre Sfîntul Duh, 32, autorul vorbeşte
de un Dogmatum volumen. b) Aşa-numitul Sectarum volumen pomenit
în Despre Sfîntul Duh 5 şi 21, susţinea că Sfîntul Duh nu primeşte în­
ţelepciune, ci El însuşi este înţelepciune, c) Apărarea lui Origen printr-o
prezentare a operei Despre principii a marelui alexandrin (Socrate, Is-
tor ia bisericească 4, 25), prezentare în care Didim explica, după Ieronim
(Adv. Ruf., 1, 6 ; 2, 16), corect doctrina trinitară şi aproba celelalte gre­
şeli origeniste : păcatu1! îngerilor, preexistenţa sufletelor, apocatastasa
etc. d) Copiii mor numai pentru că ating trupurile care sînt închisori
ale sufletelor (Ieronim, Adv. Ruf., 3, 28). e) Către un filosof şi Despre
ceea ce este netrupesc (Ioan Damaschin, Sfintele Paralele, P.G. 96, 248,
524). f) Alte trei titluri de opere ce i s-au atribuit uneori ca : împotriva
lui Arie şi Sabelie (aflătoare între operele Sf. Grigorie de Nyssa (P.G.
45, 1281—1302), cele Şapte dialoguri pseudo-atanasiene şi Despre viziu­
nea Serafimilor, atribuite uneori lui Didim, nu par a-i aparţine.
228 PA TR O LO G IE

e. Opere exegetice. 1) La Vechiul Testament. După Ieronim (De

viris illusti., 109), Didim a scris numeroase comentarii la : Psalmi, Iov,
Isaia, Oseea, Zaharia şi Proverbe, din care nu s-au păstrat decît frag­
mente. Papirii de la Toura, în Egipt, descoperiţi în 1941, au păstrat lungi
extrase la Geneză, Iov şi Zaharia.
Fragmentele păstrate din comentariile la Geneza şi Exod (P.G. 39,
111—115), la Regi, 1, 2, Ibidem, 1115—1120, la Iov, Ibidem, 1119—1154,
la Proverbe, Ibidem, 1621—1646, inclusiv cele editate ulterior de M. Faul-
haber, J. Leipoldt, G. Brady, R. Devreesse şi H. C. Puech, folosesc me­
toda alegorică-mistică.
Comentariul la toţi Psalmii, din care s-au păstrat extrase destul de
lungi (P.G. 39, 1155—1616 şi 1617—1622) era o operă întinsă şi vizibil
dependentă de concepţia lui Origen, folosind excesiv metoda alegorică,
graţie căreia fiecare psalm se referă la Hristos, iar întreg Vechiul Tes­
tament prevesteşte Noul Testament. Asemenea lui Origen, Didim se pre­
ocupă de critica textului biblic, comparînd diversele manuscrise ale Sep-
tuagintei şi ale Hexaplelor, dar fără rezultate notabile asupra interpre­
tării fondului faţă de dascălul său.
Comentariul la Isaia, care se ocupă numai cu cap. 40—66 din textul
integral al profetului, cuprindea 18 volume (Ieronim, De viris illustr.,
109). Comentariul la Oseea, în trei cărţi, era adresat lui Ieronim, iar
Comentariul la Zaharia, în cinci cărţi, fusese elaborat la rugămintea ace­
luiaşi Ieronim (De viris ill., 109).
2) La Noul Testament.
a) Comentarii la Evangheliile după Matei şi Ioan, la Faptele Apos­
tolilor, la I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni şi Epistolele universale
(P.G. 39f 1645—1818). Ieronim menţionează comentariile la Matei şi Ioan
(De viris illustr., 109) şi susţine că el însuşi ¡a comentat pe Matei, inspi-
rîndu-se din lucrarea lui Didim (Prologul Coment. la Evanghelia după
Matei).
b) Comentariul la Faptele Apostolilor (P.G. 39, 1653—1678) pare
a fi fost foarte întins, după numărul mare de citate în numeroase ca-
tene, în comentariul omonim al lui Teofilaot şi în Catenele Părinţilor
greci la Noul Testament, publicate de J. A. Kramer, Oxford, 1844, t. III,
21, 90, 187—413.
 SC R IITO R I D IN E G IP T 229

S-a păstrat puţin din Comentariile la I şi II Corinteni în unele

Códices din Muntele Athos (Codex Athous Pantokrat. 28 şi Cod. Vat.
762). Ieronim s-a inspirat din comentariile lui Didim la Galateni şi Efe-
seni în comentariile sale omonime (Ep. 112, 4 ; Com. la Galat. prolog;
Coment, la Efes., prolog ; Advers. Ruf., 1, 16, 21).
c) Comentariul la cele şapte Epistole universale atribuit de Cassio-
dor (Instit. div. litt. 8) şi Epifanie Scolasticul (traducătorul acestui co­
mentar în limba latină), pare a fi o catenă inspirată din mai mulţi autori
(Origen, loan Gură de Aur, Sever de Antiohia, deşi studiul lui K. Staab
ajunge la autenticitatea acestor texte).
DOCTRINA

Rezultat al cursurilor sale catehetice la didascaleul alexandrin, opera

lui Didim poartă urmele unui asemenea oficiu spiritual. Ideile şi gîn-
direa acestei opere nu sînt nici originale şi nici închegate într-o unitate
p roprie; ele sînt pline de repetiţii şi locuri comune între doctrina lui
Origen, a Sf. Atanasie şi aceea a Părinţilor capadocieni. Totuşi teologia
lui Didim are meritul de a fi adoptat nu doctrina trinitară a 'lui Origen,
ci pe aceea a lui Atanasie, şi de a fi construit un pod spiritual între acesta
şi Părinţii capadocieni. Teologia lui Didim este un punct de tranziţie de
la încercările de închegare a doctrinei pînă la construcţiile ferme şi sta­
bile ale capadocienilor.
1. Sfînta Treime
Toţi ştiu că Dumnezeu există, dar e foarte greu să-L înţelegem în
mijlocul -lucrurilor din natură. El este nevăzut, ascuns, depăşeşte toată
mintea, nu cade sub simţuri şi nici chiar îngerii nu-L pot percepe, pen­
tru că e de necuprins şi de neapropiat (Despre Silnta Treime, 3, 16, P.G.
39, 873). Didim pare a fi cel dintîi care foloseşte formula : «O singură
fiinţă, trei ipostase», în Cuvînt contra lui Arie şi Sabelie, formu/lă care
nu apare la Sf. Atanasie, dar pe care o găsim la Sf. Vasile cel Mare. A
inventat Didim această formulă sau a împrumuta t-o de la acesta din
urmă ? E greu de spus. Specificul speculaţiei trinitaTe a lui Didim este
deofiinţimea şi unitatea Persoanelor. Tatăl cel fără de început şi cu ade­
vărat Tată generează pe Fiul-Logosul şi purcede pe Sfîntul Duh din na­
tura şi substanţa Sa 'aţia) cu Tatăl. Fiul este născut continuu, iar Sfîntul
230 PA TR O IX î GIE

Duh purces. A fi Tatăl Unuia-Născut şi a avea pe Sfîntul Duh purces

de la Sine, nu înseamnă micşorare (pentru Tatăl). Ca Tată, Acesta nu
se deosebeşte nici ca trup, nici ca fiinţă (ousiia) de Fiul şi de Duhul Său
cel Sfînt (Despre Sfînta Treime, 1, 15, P.G. 39, 320). Nu se poate spune
că în noi locuiesc mai mulţi zei, ci Unul în trei Ipostase, potrivit con­
cepţiei Dumnezeirii (Ibidem, 2, 6, 7, P.G. 39, 529).
Dacă, după cuvîntul lui Pavel, Unul-Născut esta «strălucirea slavei
şi chipul fiinţei lui Dumnezeu» (Evr. 1, 3), iar după propriu-I c u v în t:
«Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (Ioan 14, 5) ş i : «Eu şi Tatăl
una sîntem»... (Ioan 10, 30), El (Unul-Născut) este deofiinţă (homoou-
sios), coetern, egal şi întru totul asemenea (apurallaktos) cu Tatăl. Din
lumină se naşte lumină, nu de o altă natură şi nici mai tîrziu. Pecetea
Ipostasului arată identitate şi asemănare desăvîrşită de natură, de mă­
rire şi de atotputernicie (Ibidem, 3, 2, 8, P.G. 39, 789).
Sfîntul Duh e Duhul Aceluia care e Duh, lucru care depăşeşte în­
ţelegerea umană. Dar Ei este deofiinţă şi de aceeaşi cinstire cu Acela
din care purcede. El este sfînt prin firea Lui (Ibidem, 2, 4, P.G. 39, 481).
■Măreţia Sfîntului Duh este perpetuă, nesfîrşită, pretutindeni, prin toate
şi în toate. Ea umple universul şi-l ţine potrivit Dumnezeiirii Sale, mă­
reţie cu o putere de necuprins, nemăsurabilă (Ibidem, 2, 6, 2, P.G. 39,
509). Făptura nu poate participa fiinţial (ousios) la sufletul raţional pînă
la punctul de a locui în acesta. O asemenea participare este proprie
numai lui Dumnezeu. Sfîntul Duh participă însă fiinţial, asemenea Ta­
tălui şi Fiului. Odată cu Tatăl care sălăşluieşte în cei vrednici, e n e­
cesar ca, graţie unităţii şi plenitudinii naturii divine, în noi, să vină şi
să meargă împreună şi Fiul şi Sfîntul Duh, fără ca această împreună să-
lăşluire să însemne politeism, ci unitatea celor trei ipostase (Ibidem, 2,
6, 7, P.G. 39, 529).
«Teolog al Sfîntului Duh», Didim nu s-a mulţumit să dedice Aces­
tuia cartea a doua din Despre Sfînta Treime, ci i-a consacrat un tratat
aparte Despre Sfîntul Duh, îndreptat împotriva pnevmatomah'ilor, care
considerau Sfîntul Duh drept o creatură. La botezul Mîntuitorului, Acesta
a fost consacrat de Duhul absolut Sfînt şi necreat, ca El însuşi, mai pre­
sus de noi (Despre Sfînta Treime, 2, 23). El este egal şi asemenea Ta­
tălui şi Fiului pentru că El are, ca şi Aceştia, drept templu, omul, şi cine
e sălaşul Tatălui, c şi sălaşul Fiului şi ai Sfîntului Duh (Ibidem, 2, 10,
 SC R IITO R I D IN E G IP T 231

P.G. 39, 636). Sfîn'tul Duh «purcede de la Tatăl şi sălăşluieşte dumne­

zeieşte în Fiuil» (Ibidem, 1, 31) al cărui chip este, aşa cum Fiul este
chipul Tatălui. Bl este Duhul Fiului, al Logosului, al M întuitorului (Ibi­
dem, 1, 18; 2, 6 ; 3, 1). El e, repetăm, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul,
aşa cum Fiul este deofiinţă cu Tatăl.
Sfintul Duh este sfinţi'torul prin excelenţă.’ El ne reînnoieşte prin
botez, căci El este plenitudinea darurilor lui Dumnezeu către om. El
e darul prim şi darul comun al Tatălui şi al Fiului, El este dragostea
şi raţiunea tuturor celorlalte daruri, ca plenitudine a acestora [Despre
Siîniul Duh, 28). Cineva nu poate primi harul, dacă nu are pe Sfîntul
Duh (Ibidem, 9, P.G. 39, 1040 C).
Persoanele trinitare, săvîrşind aceeaşi lucrare, reflectă aceeaşi fi­
inţă, căci acolo unde e o singură fiinţă nu e decrt o singură lucrare, po­
trivii principiului că orice lucru deofiinţă sau consubstanţial cu aceeaşi
fiinţă sau substanţă posedă aceeaşi lucrare (Despre Sfîntul Duh, 17, P.G.
39, 1049 D). Ipostasele avînd aceeaşi onoare şi aceeaşi lucrare, nu se
deosebesc nici în Dumnezeire, nici în putere (Despre Siînta Treim e,'2,
6, 4, P.G. 39, 520 D). Cine are harul lui lisus Hristos, îl are şi pe acela
aii Tatălui prin mijlocirea Sfîntului Duh (Despre Sfîntul Duh, 17, P.G.
39, 1049 E). Vestita bine cu vîn tare a Sf. Pavel de la sfîrşitui Scrisorii a
ll-a către Corinteni 13, 13 : «Harul Domnului nostru Hrastos şi dragostea
lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfîntului Duh» reflectă un singur
har al întregii Sfinte Treimi. Izvorît din Tatăl şi din Fiul, harul e îm­
părtăşit de Sfîntul Duh (Despre Sfîntul Duh, 16, P.G. 39, 1049 A-B). Nu
există un har special al Tatălui, altul aii Fiului şi altul al Sfîntului Duh.

2. Antropologie
Asemeni lui Origen, Didim crede că sufletul, deşi creat de Dum­
nezeu, a preexistat trupului în care apoi a fost pus oa într-o închisoare,
pedepsit pentru păcatele săvîrşite anterior (Comentar la Scrisoarea lui
Petru 1, 1; Despre Sfînta Treime, 3, 1), idee prezentă şi în tratatul adre-
saL lui Rufin despre De ce mor copiii după ce au primit trupuri pentru
păcatc ? LTneori autorul nostru împărtăşeşte doctrina că omul e alcă­
tuit din trup şi suflet (Despre Siîniul Duh, 54; Coment. la Psalmi, P.G.
39, 1520 BC). Alteori, el e partizanul concepţiei platonico-origeniste po­
232 PA TR O LO G IE

trivit căreia omul e format din trei principii: sufletul raţional sau min­
tea propriu-zisă, sufletul — anima şi trupul sau natura propriu-zisă (De­
spre Siîntuî Duh, 54, 55, 59? Despre Sfinta Treime, i, 9, 15; 3, 31).
Această ambiguitate în antropologie, explicabilă poate prin puţinătatea
textului lui Didim ajuns pînă la noi, ţine, probabil, şi de precaritatea mij­
loacelor de informaţii şi studii -asupra acestei teme, în mediul catehetic
de la Alexandria, Autoritatea lui Origen era prea mare pentru Didim,
pentru ca acesta să poată gîndi la un eventual alt ghid spiritual.

3. Hristologie
în controversă cu gnosticii şi cu arienii, Didim îşi precizează învă­
ţătura despre sufletul uman -al lui Hristos, pe care-1 tăgăduiau şi unii
şi alţii. Maniheii susţineau că Hristos a avut trup aparent, iar arienii
că El n-a avut suflet. Şi unora şi altora Didim le răspunde cu cuvintele
lui Iisus : «Trist este sufletul Meu» (Matei 26, 38), prin teama Lui şi
prin faptul că El a mîncat, >a băut şi s-a odihnit, lucruri care nu se po­
trivesc nici Dumnezeirii şi nici unui trup fără suflet. Patimiile trupului
vatămă numai trupul, în timp ce lucrurile reflecţiilor apar în noi prin
lipsa de cele necesare. în privinţa sufletului, acesta cuprinde grijile
provocate de patimi (Despre Siînta Treime, 3, 21, P.G. 39r 904). Hristos
a avut deci şi trup şi suflet real, fără poate ca Didim sa se fi lăsat in­
fluenţat de Origen in această privinţă. Didim subliniază unirea dintre
Logos şi sufletul Său omenesc. Hristos a acceptat toate consecinţele
întrupării, cu necesităţile, slăbiciunile şi infirmităţile ei, afară de păcat.
Observaţiei maniheilor că orice trup provenit din unirea bărbatului cu
femeia este un «trup al păcatului» şi că deci căsătoria e un ilucru rău,
iar Hristos, dacă a apărut dintr-o căsătorie, are păcatul asupra Lui,
Didim răspunde că Hristos întrupîndu-se «a ridicat păcatul lumii» şi
a făcut din căsătorie un lucru nepăcătos (Contra maniheilor, 8,
P.G. 39, 1096).
Mai clar ca Sf. Antonie care învăţa că .la înviere Logosul s-a unit
cu trupul Său, Didim susţine că în timpul celor trei zile cit trupul Dom­
nului a fost în mormînt, sufletul Său a fost în iad, după care s-a unit
cu trupul prin înviere. In actul învierii, unirea trupului şi a sufletului
Său n-a dat o a treda natură, pentru că această unire s-a săvîrşit fără
 SC R IITO R I D IN E G IP T 233

schimbare şi fără contuzie, expresii care vor intra în definiţia Calcedo-

nului. în Hristos sînt două naturi sau voinţe, una dumnezeiască şi una
omenească (Despre Silnta Treime, 3, 12), fără ca autorul să folosească
cuvintele «două firi». Nu este deosebire între Fiul născut din Tatăl şi
Cel întrupat şi răstignit (Ibidem, 3, 6).

4. Mariologie
Evanghelistul (Matei 1, 25) reţine denumirile de «Primul-Născut»
şi de «Unul-Născut», cînd relatează că Maria a rămas fecioară «pînă ce
a născut pe Fiul ei Unul-Născut». Nu s-a căsătorit cu nimeni Ea, cea
mai cinstită şi mai vestită decît toţi. Ea n-a mai fost mama altcuiva,
iar, după naştere, a rămas fecioară pentru totdeauna (Despre Sîinta
Treime, 3, 4, P.G. 39, 832). Asemenea Sf. Atanasie, Didim dă Sfintei
Maria epitetul de «Născătoare de Dumnezeu» (Oeoxoxo?), Fecioară in
par tu şi post partum = «în timpul naşterii» şi «după naştere», ori chiar
«Fecioară perpetuă». Expresia «mai cinstită decit toţi» şi celelalte cali­
ficative relative la feciorie pregătesc, împreună cu acelea ale altor Pă­
rinţi, decizia Sinodului III ecumenic de la Efes (431) şi elaborarea im­
nului m a ria l: «Ceea ce eşti mai cinstită decît heruvimii şi mai mărită
fără asemănare deciît serafimii...».

5. Eclesiologie. Sfintele Taine

Biserica e întemeiată de Hristos, care i-a dat capacitatea primirii
Sfintului Duh din care vin diferitele haruri ca nişte izvoare de apă vie.
Sfîntul Duh face din Biserică şi o mamă, din al cărei sîn feciorelnic face
să se nască copii prin baia botezului. Botezul în numele Sfintei Treimi
aduce mîntuire celor ce cred, fiindcă el anulează muşcătura şarpelui în
toţi cei care sînt spălaţi în apa baptismală. Deşi rămîne fecioară, Bise­
rica devine mamă prin Sfîntul Duh (Despre Sfînta Treime, 2, 13) şi e
prezentată nu numai ca mireasa lui Hristos (Ibidem, 2, 6, 23 ? Coment.
la Psalmi, P.G. 39, 1369 AB, 1372 A, 1465 C), ci şi ca mama noastră
(Coment. la Proverbe, P.G. 39, 1624 C). M aternitatea Bisericii fusese
susţinută chiar la Alexandria, îndeosebi de Clement Alexandrinul (Pe­
dagogul etc.) şi Origen (Omiliile la Levitic, Comentarul la Matei etc.)
inclusiv, în alte părţi, de Părinţi ca Irineu, Ipolit, Ciprian şi mai ales
234 PATROIuOGIE

Metodiu de Olimp (Banchetul etc.). Dar, în timp ce toţi aceşti autori

din sec. III vorbesc mai ales de o Biserică-mamă gravidă cu Hristos
însuşi născut în fiecare nou botezat, Didim simplifică procesul eclesio-
logic, atribuind Sfîntului Duh aproape în exclusivitate maternitatea Bi­
sericii. E o evoluţie pornind de la o eclesiologie soterioiogică primară
şi vie, plastică, bazată pe învăţătura Sf. Apostol Pavel (Gal. 2, 20 ?
Rom. 6, 8 etc.) şi mergînd uneori spre abstractizarea fenomenului,
poate nu fără o influenţă a direcţiei origeniste (H. Delehaye, Eccîesia
Mater chez les Pères des trois premiers siècles (Unam Sanctam, 46),
Ed. du Cerf, Paris, 1964, p. 115—121). Prezenţa lui Hristos este încă
esenţială, dar accentul începe să cadă mai mult pe Sfîntui Duh, proba­
bil şi pentru că Didim scria în timpul controverselor pnevmatomahe.
Conducător şi profesor la didascaleul catehetic din Alexandria,
Didim pregătea pe auditorii săi cu grijă pentru primirea botezului. Lucru
semnificativ, nu atît în ¡tratatul său Despre Sfîntui Duh, cum ne-am fi
aşteptat, cît în acela Despre Sfînta Treime, instruieşte el pe oatehu-
meni, precizîndu-le ce este actul baptismal şi efectele lui. Prin baia
botezului noi sîntem curăţiţi — graţie harului Duhului lui Dumnezeu-
Tatăl — de păcate, părăsim pe omul cel vechi, iar prin puterea Sa îm­
părătească sîntem născuţi din nou şi primim pecetea Lui. Ieşind din baia
botezului, noi ne îmbrăcăm în Hristos Mîntuitorul nostru, ca într-un
vestmînt nestricăcios şi vrednic de o cinste egală cu aceea a Sfîntului
Duh, care ne-a născut din nou şi ne-a pus pecetea Sa : «Cîţi în Hristos
v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbracat» (Gal. 3, 27). Astfeil, noi primim
chipul şi asemănarea .lui Dumnezeu, pe care le-am luat prin suflarea
lui Dumnezeu, dar pe care le-am pierdut prin păcat. Ne găsim deci încă
o dată, aşa cum am fost creaţi la început, adică fără păcate şi stăpîni
pe noi înşine (Despre Siînta Treime, 2, 12, P.G. 39, 680 A). Avem aici
toate Persoanele Sfintei Treimi, cu accentul pe Hristos şi Sfîntui Duh,
cu tendinţa de subliniere a Acestuia din urmă.
Efectele botezului : recăpătarea chipului şi asemănării cu Dumne­
zeu, lipsa de păcat, egalizarea în vrednicie cu Sfîntui Duh şi revenirea
noastră la autonomia primordială sînt completate, într-un alt pasaj, prin
susţinerea că, graţie renaşterii noastre baptismale, Sfîntui Duh în unire
cu Tatăl şi cu Fiul ne aduce de la urîciune la frumuseţea noastră pri­
mară. Harul ne covîrşeşte în aşa măsură, încît’ nu mai e loc în noi
 S C R IITO R I D IN E G IP T 235

pentru ceva nedemn de dragostea noastră. Sfîntul Duh ne liberează de

ce este pămîntesc, adică de păcat şi de moarte, şi ne face oameni du­
hovniceşti partioipînd la mărirea divină, fii şi moştenitori ai lui Dum­
nezeu şi Tatăl şi ne dă chipul Fiului >lui Dumnezeu, făcindu-ne împre-
ună-moştenitori şi fraţi ai Săi, meniţi să fim glorificaţi şi să domnim
împreună cu El. El (Sfîntul Duh) ne oferă raiul şi ne face mai vrednici
de cinste decît îngerii, iar prin apa botezului El stinge focul nestins al
iadului (Ibidcm, 2, 12, P.G. 39, 568 A). Expresii ca «frumuseţea primară»,
'«oameni duhovniceşti», «egalizarea cu Sfîntul Duh» sînt indicaţii că
această pagină de curs catehetic a fost rostită în faţa clasei «celor avan­
saţi». Influenţa lui Origen şi aceea a Părinţilor capadocieni sînt vizi­
bile în aceste aprecieri asupra lucrării Sfântului Duh în procesul desă­
vârşirii.
Plenitudinea darurilor vieţii celei noi acordată prin botez putea pro­
voca reacţii da urnii ascultători păgîni sau iudei cu formaţie filosofică
şi viaţă morală exemplară, în sensul că ei, beneficiind cu anticipaţie
de efectele pozitive ale botezului, nu mai aveau nevoie de acesta spre
a deveni buni creştini. Didim răspunde : «Cine nu e născut a doua oară
prin Sfîntul Duh al lui Dumnezeu şi nu a primit pecetea sfinţirii, nu ajun­
ge la darurile cereşti chiar dacă are o viaţă desăvîrşită, fără greşeală
în rest» (Ibidein, 2, 12). Botezul este deci absolut necesar, rntrucît el
implică moartea păcatului şi o altă viaţă, nouă, care prin sanctificare
duce la Dumnezeu şi la identificarea cu El. O singură excepţie există,
aceea a botezului sîngelui sau martiriului : «Aceia care au suferit mar­
tiriul înainte de botez, fiind spălaţi în propriul lor sînge, au primit viaţă
prin Sfîntul Duh al lui Dumnezeu» (Ibidein, loc. cit.).
Biserica universală nu acceptă botezul montaniştilor pentru că aceş­
tia, graţie învăţăturii lor, monarhdano-modală, nu botează în numele ce­
lor trei Persoane divine ; ea nu acceptă nici botezul eunomienilor, pen­
tru că aceştia botează «întru moartea Domnului». Atitudine moştenită
de la Sf. Atanasie.
6. Eshatologie
Eshatologia lui Didim este un amestec de origentism şi ortodoxie.
Pe de o parte, el vorbeşte de focul nestins şi osîndele iadului (Despre
Sfintei Treime, 2, 12; 2, 26; Coment. Ia Psalmi, P.G. 39, 1244 D; 1316 A
236 PA TR O LO G IE

etc.) şi de pocăinţa care nu poate fi făcută decît pe pămînt, iar pe de

altă parte Ieronim susţine că dascălul său >a crezut în apocatastază (Con­
tra lui Ruiin, 1,6). în adevăr, Didim spune că îngerii căzuţi sînt preocu­
paţi de mîntuirea lor, că Hrdstos i-a răscumpărat şi că în viaţa viitoare
nu vor mai fi păcătoşi, întrucît starea de păcat încetează (Cornent. la
I Petru, P.G. 39, 1759 B ? 1770 BC ; Coment. ia Psalmi, Ibidem, 1340 C).
Răul, zice Didim, e un accident, nu o «esenţă». Cînd pedepseşte, Dum­
nezeu o face pentru a educa şi a pune ia încercare. Nn există nici răz­
bunare şi nici răsplată. Focul spiritual al lui Dumnezeu continuă puri­
ficarea începută prin botez (Despre Sfînia Treime, 2, 12). Pedepsele sînt
în afara timpului, nu veşnice (J. Quasten).
Didim cel Orb a fost condamnat la Sinodul V ecumenic (553), odată
cu Origen şi din cauza tentei origeniste a operelor isale, ceea ce a dus
Ja dispariţia masivă a acestor opere, din care s-au păstrat puţine frag­
mente, pe care unii specialişti se străduiesc să le editeze, în ultimele
decenii. Fără a fi prea originale, aceste opere au iradiat o puternică
influenţă, întli asupra catehumenilor, ca materiali de lecţii universitare
— cum o ştim de la Ieronim şi Rufin — şi apoi asupra culturii teolo­
gice din toată lumea creştină. Fondul bogat de fragmente din fondul de
Papiri de la Toura o dovedeşte. Didim a fost un conducător de şcoală
preţuit şi admirat, un educator şi un misionar de mîna întîi, înzestrat
cu o uriaşă putere de muncă, pe care infirmitatea sa nu l-a împiedicat
s-o desfăşoare de-a lungul unei perioade de peste o jumătate de veac.

BIBLIOGRAFIE

E d i ţ i i : Migne, P.G. 39, ediţia incompletă, pe care descoperirile de la Toura-

Egipt o completează şi o corectează. H. C. Puech, Les nouveaux écrits d'Origène et
de Didime découverts à Toura, RHPR, 31 (1956), 291—329. L. Doutreleau a editat şi
tradus in franceză partea a III-a a Comentariului la Zaliaria, S.Ch. 83, 84, 85, Paris,
1962. L. Doutreleau-A. Gesché-M. Gronewald, Psalmenkommentar 1/5, Bonn, 1968—
1970. Kommentar zum Ecclesiastes (Toura-Papyrus) IV : Komment, zum Eccl. Kap. 7—7,
18. hrsggb. übers, u. erl. von J. Kramer, Kap. 7, 19—8, 8 hrsggb. übers, u. erl. von
B. Krebber, Bonn, Habelt, 1972. Didyme l’Aveugle. Sur Ia Genèse, Introd. éd., trad.
et notes par Pierre Nautin, S.Ch. 233, Paris, 1976. Dtdymus der Blinde, De Trinitate,
Buch II, Kap. 1—7, hrsggb. und übers, v. J. Sèller, Meiscahean an Glau, Hain, 1975.
Didyme ¡’Aveugle, Sur la Genèse. Texte inéd. d'après un Papyrus de Toura. Introd.,
éd., trad. et notes par P. Nautin et avec la collab. de L. Doutreleau, S.Ch., 244, Paris,
1978. Didymus der Blinde : Kommentar zum Eccieziastes (Toura-Papyrus) 2 Kommentar
zum Eccî. 3—4, 12... hrsggb. und übers, von M. Gronewald (P.P.A., 22), Bonn, Habelt,
1977. Idem, Kommentar zum Eccl. Kap. 9, 8— 10, 20, Unter Mitwirkung von G. Binder,
hrsggb. und übers, von M. Gronewald (P.P.A., 4, 24), Bonn, Habelt, 1979 ; Idem, Kommen­
 SC R IITO R I um E G IP T 237

tar zum Eccl. Kap. 1, 1—2, 14, hrsggb. und übers, von G. Binder und L. Liesenborgh,
Bonn, Habelt, 1979. H. de Riedmatten, Une édition des fragments exègetiques de Di-
ríyme et d'Apollinaire sur Psautier, Aevum, 52 (1978), 228—234. Psalmenkommentare
aus der Katenenüberlielerung II, hrsggb. von E. Mühlenberg (PPS, 16), Berlin, 1977.
B. Kramer, Protokoll eines Dialogs zwischen Didymus dem Blinden und einem Ketzer,
ZPE 32 (1978), 201—211.
T r a d u c e r i : Cf. paragraful precedent, la care se poate adäuga aceea in
francezä a lui G. Bardy, Paris, 1910.
S t u d i i : Ieronim, Oe viris iilustribus, 109. J. Leipoldt, Didymus der Blinde im
Alexandrien. T.U. 29, 3, 1905. G. Bardy, Didyme l’A veugle, Paris, 1910. P. Godet,
Didyme VAveugle, Dict. Théol. Cath. IV, 1, 1924, 748—755. G. Bardy, Didyme l'A veugle,
Dict. Spirit. 3, 868—871. L. Doutreleau, Le De Trinitate est~ii l'oeuvre de Didyme
/'A veugle ? RSR, 45 (1957), 514—557. A. Quattrone, La pncumatoiogia nel trattato De
Spiritu Sancto di Didimo Alessandrino, Regnum Del 8 (1952), 82—88, 140—152} 9
(1953), 81—88. J. Lebon, Le Pseudo-Basile (Adv. Eunom. IV—V) est bien Didyme
d'Alexandrie. Mus. 50 (1937), 01—83. E. Steimer, Die Schrill «De Spiritu Sanctop von
Didymus dem Blinden von Alexandrien, München, 1960. B. Altaner, Wer ist der Verfas­
ser des Tractatus in Isaiam VI, 1—7? Th. R. 42 (1943), 147— 151. L. Chavoutier, Querelle
origèniste et controverses trinitaires ù propos du tractalus Contra Origenem de vi-
sione Isaïae, V.C, 14 (I960), 9—14. L. Doutreleau, Ce que l’on trouvera dans l'in
Zachariam de Didyme l’A veugle, S.P. III (T.U., 78), Berlin, 1960, 183—195. L. Béranger,
Études sur la Christologie du De Trinitale, attribué à Didyme l’A veugle, Thèse, Lyon,
1960. A. Gesché, La chrislologie du «Commentaire sur les Psaumes découvert à Toura,
Geimbloux, 1962. A. J. C. Héron, Studies in the Trinilarian writihgs o/ Didymus the
Blind. His aulorship oi the A dversus Eunomium ¡V—V and the De Trinitate, Tezä,
1972. S. C. Reynolds, Man, incarnation and trinity in the commentary on Zachariach
oi Didym, Dissert. Harward University, 1966. B. Altaner, Augustinus und Didymus
der Blinde, Kleine Schriften (T.U. 83), Berlin, Akademie-,Verlag, 1967, 297—301. W. A.
Bienert, «A llegoria» und <Anagoge» bei Didymus dem Blinden von Alexandrien {PPS,
13), Berlin, 1.972. J. Höhnscheid, Didymus der Blinde. De Trinitate, Buch I, Dissert.,
Köln, 1972. O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur III, 104— 115. Pr.
proi. loan G. Coman, Patrología, 143—144. J. Quasten, Patrology, III, 85—100. Idem,
Initiation aux Pères de l’Eglise, III, 132— 152. B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, 8,
Auflage, 1978, 280—281, 604—605. Ierom. prof. Atanasie Jeftici, Patrología, II, Beograd,
1984, 61—62.

79

TEOFIL AL ALEXANDRIEI
Teofil, al treilea conducător ai Bisericii din Alexandria, după Sf.
Atanasie, a fost o personalitate cu temperament controversat atît în
epoca patristică cît şi în zilele noastre. Unele izvoare, ca Teodoret (Ep.
170), Leon cel Mare (Epist. 53, 63, 74), Arnobiu cel Tînăr (Conîlictus cum
Serapione, 2, 18) îl consideră drept un părinte al Bisericii, Apophiheg-
mata Patrum îl citează pentru reputaţia sa monastică, pentru diverse
merite bisericeşti, alte izvoare însă ca Paladiu (Dialog despre viaţa lui
238 £»ATKOLOGie

toan Gură de Aur), Socrate (Istoria bisericească, VI, 7 sq.), Sozomen

(Istoria bisericească, VIII, 11 sqq.) etc., îl critică sever pentru setea sa
nestinsă de dominaţie, lipsa sa de scrupul în relaţie cu adversarii sau
cu cei consideraţi de el ca atare, viclenie, abilitate, violenţă în treburi
politice şi bisericeşti. A fost amestecat aproape în toate treburile mai
importante ale Bisericii şi Statului din vremea sa. Un istoric modern
zice că «mîinile lui Teofil au fost întinate alternativ cu aur şi sînge»
(E. Gibbon). I se impută trei serii de fapte negative : 1) Distrugerea, cu
acordul împăratului Teodosie, a unor mari temple păgîne din Egipt, ca
vestitul Serapeum, Mithraeum şi sanctuarul lui Dionysos. Aceste dis­
trugeri vor continua şi sub pontificatul urmaşului său, Chirii al Ale­
xandriei, mai ales prin fanatismul lui Şenute de Atrepe, stareţul Mînăs-
tirii Albe, creînd o faimă urîtă Bisericii creşiirie în lumea păgînă. 2)
Admirator pînă în 309 al lui Origen şi al partizanilor acestuia, Teofil
intra în conflict cu călugării origenişti din,Egipt, îndeosebi cu patru
dintre ei supranumiţi «Fraţii Lungi», pe care i-a izgonit nu numai din
mînăstirile lor, dar şi din ţară. Origenismul a fost un simplu pretext,
cum ne-o arată dramatica relatare a istoriilor lui Socrate şi Sozomen.
Plecînd de la pretextul! origenist, Teofil a implicat şi pe Ioan Gură de
Aur în problemă, sub cuvint că acesta a intrat în comuniune cu Fraţii
Lungi, ceea ce nu se întîmplase, şi a manevrat în tot chipul spre a ob­
ţine, şi a obţinut, nu fără ajutorul curţii imperiale, depunerea din treaptă
şi exilul lui Ioan Gură de Aur. Fapta aceasta anticreştina şi antiumană
a făcut odios pe Teofil ca om şi conducător de Biserică, deşi istoria i-a
înregistrat şi unele merite. El era deja de cîţiva ani antipatic curţii im­
periale, căci în timpul luptelor dintre împăratul Teodosie şi tiranul Ma­
xim, Teofil trimisese prin Is-idor, însoţit de un 'lector, «două scrisori şi
daruri pentru cel ce va ieşi învingător» în acest conflict. între timp în­
soţitorul lui Isidor i-a furat acestuia scrisorile şi le-a transmis lui Teo­
dosie. Se căuta un episcop care să hirotonească pe Ioan Gură de A u r ;
cum Teofil refuza s-o facă, prepozitul cubi-cular al împăratului Teodosie,
care era în posesia scrisorilor compromiţătoare ale lui Teofil, l-a pre­
venit pe acesta că dacă nu hirotoneşte pe Ioan, va fi dat în judecată
pentru v>ina lui. Teofil s-a înfricoşat şi a hirotonit pe Ioan (Socrate, Is­
toria bis., VI, 2, P.G. 67, 664 AB).
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 239

OPERA

Se pare că Teofil a scris mult, in diverse domenii, dacă ţinem seama

de variatele ¡indicaţii lăsate de ciţiva autori ca Teodoret (Ep. 83), Leon
cel Mare {Ep. 75), Ghenadie (De viris iîlustribus, 33) etc. Cele două ca­
taloage ale operelor sale întocmite unul de H. G. Opitz, iar celălalt,
mai bogat, de M. Richard, nu sînt probabil complete. Din această operă
n-au rămas decît cîteva scrisori, în traducerea lui Ieronim, şi fragmente
neînsemnate. Din acestea reiese că Teofil a scris Contra lui Origen, Con­
tra antropomorlicilor, Contra Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori pascale şi
Omilii.
1) Ghenadie (De viris iîlustribus 33) semnalează că Teofil a scris
«un volum de seamă» (== «rnium et grande volumen») contra lui Ori­
gen, în care a combătut aproape toate operele origeniste («omnia eius
pene dicta») şi-l condamnă pe el însuşi (Origen), lucru făcut şi de îna­
intaşii săi, «vechii Părinţi», îndeosebi de Heraclas, a fost depus din pre­
oţie, izgonit din Biserică şi alungat din cetate. E păcat că acest «im­
portant volum» s-a pierdut, căci în el s-ar fi putut găsi importante de­
talii asupra marelui învăţat alexandrin şi asupra mentalităţii timpului.
Se poate ca această operă >antiorigenistă să fie «o simplă colecţie de
scrisori sinodale şi pascale», cum s-a zis (J. Quasten), dar e tot aşa de
posibil ca ea să fi fost şi o lucrare aparte din care unele idei să fi tre­
cut în scrisorile sinodale şi pascale. Unele din scrisorile lui Teofil, păs­
trate în colecţia de Scrisori a lui Ieronim şi traduse de acesta în latină,
sînt expres îndreptate contra partizanilor lui Origen, oa de exemplu,
Ep. 92 (CSEL 55, 147 etc.), adresată episcopilor din Palestina şi Egipt,
Ep. 87 (CSEL 55, 140) şi Ep. 89 (CSEL 55, 142), adresate lui Ieronim spre
a urmări pe origenişti şi a determina pe monahul Teodor să meargă la
Roma, Ep. 20 (CSEL 55, 143), adresată lui Epifanie spre a convoca un
sinod care să condamne pe origenişti ? chiar trei din scrisorile pascale
au tendinţe antiorigeniste.
2) Sf. Ioan Cassian (Collatio X, 2 vorbeşte de «o carte enormă»,
de «o lungă dispută», iar Ghenadie (De viris iîlustribus, 33), de o «dis-
putatio longissima», în care Teofil combătea pe antropomorîiţi, eretici
care susţineau că Dumnezeu 'are chip, trup şi membre omeneşti, de-
monstrînd cu argumente biblice şi patristice că trebuie crezut într-un
240 fATROLOGlË

«Dumnezeu nestricăcios şi netrupesc», fără trăsături şi contururi cor­

porale. Fiinţa Lui n-are nimic asemănător creaturilor, Bl n-a acordat
nimănui nestricăciunea firii Sale. In timp ce toate firile intelectuale sînt
corporale, stricăcioase şi schimbătoare, El sdngur nu e supus stricăciu­
nii şi schimbării, fiindcă «El singur are nemurirea» (I Tim. 6, 16). Această
«longissima disputatio», pe care Ghenadie o rezumă în cele spuse îna­
inte, va fi atras atenţia prin dezvoltările ei, dar ea a fost provocată de
Teofil însuşi spre a dezbina pe călugării din pustiul Nitriei, divizîndu-i
în cete rivale şi înarmînd pe unii împotriva altora, cum ne relatează
pe larg Socrate (Istoria bis., VI, 7, P.G. 67, 685 C—688 ABC).
3) Nu Ghenadie, ci Facundus de Hermiana (Pro defensione trium
capitulorum 6, 5) ne relatează că Teofil a scris un violent pamflet îm­
potriva lui Ioan Gură de Aur, pamflet pe care-d califică drept «o imensă
carte oribilă nu numai prin ultragiile, ci şi prin deasa repetare a blas-
femiilor» la adresa 'lui Ioan. Acuzaţia principală adusă lui Gură de Aur
era că acesta dăduse azil unor călugări origenişti izgoniţi din Egipt.
Adevărul era că nu alexandrinii, ci Teofil însuşi alungase pe călugări
din mînăstire şi din ţară. Ieronim, care nu iubea pe Ioan Gură de Aur,
s-a grăbit să dea o versiune latină a pamfletului, din care s-a păstrat
un fragment [Ep. 113, 114), în care Teofil reproşa lui Ioan Gură de Aur
că a profanat liturghia şi altarul, acuzaţie care va apărea şi la Sinodul
de la Stejar (403).
4) Scrisorile pascale ale lui Teofil, în număr de 26, continuă tradiţia
scrisorilor pascale practicate de predecesorii săi. Trei dintre ele apă­
rute în 401, 402 şi 404 s-au păstrat în traducerea lui Ieronim şi au o
orientare antiorigenistă : Ep. 96, 98 şi 100 (CSEL 55, p. 159, 185, 213), cu
unele mici fragmente greceşti pentru prima din aceste scrisori. Tot frag­
mente s-au păstrat şi din Scrisorile a 5-a (390), a 6 -a (391), a 10-a (395),
a 21-a, a 22-a (406—407). Cosmas Indicopleustes a păstrat un citat din
Scrisoarea l-a, iar Timotei Aelurul menţionează Scrisoarea a 3-a. Sine-
siu din Cyrene, felicitînd pe Teofil pentru Scrisoarea pascală din 411,
apreciază că aceste scrisori sînt «un foarte mare adaos la Şcoala lui
Mristos», căci «numărul cărţilor festale creşte cu fiecare an». Scrisoarea
din 411 a desfătat cetăţile şi le-a fost de folos atît «prin măreţia idei'lor»,
cit şi prin «graţia cuvintelor» (Scrisoarea 9, P.G. 66, 1348 A). Gentileţe
 SC R IITO R I D iN E G IP T 241

protocolara sau apreciere justă ? Poate şi una şi alta, combinate. Teofil

a elaborat şi un canon pascal pentru anii 380—479, pe care l-a trimis
împăratului Teodosie, spre 388, cu gîndul ca acesta să impună data pas­
cală alexandrină ca data pentru întreaga Biserică, dar Teodosie a re­
fuzat. Din acest canon s-a păstrat prologul complet numai într-o v er­
siune latină (P.G. 65, 47—52).
5) Teofil a lăsat şi numeroase alte scrisori, totdeauna ocazionate de
un eveniment politic sau bisericesc, care-i atrăgea atenţia sau intere­
sul. Am menţionat deja cele două scrisori trimise prin îsidor, în 388, lui
Teodosie sau lui Maxim, scrisori ajunse acolo unde nu dorea autorul
lor şi de care istoricii Socrate şi Sozomen fac caz. A scris mai multe
scrisori în timpul certei dintre Ieronim şi Rnfin, Teofil luînd partea lui
Rufin (Ieronim, Contra Rai., 3, 18), iar in conflictul dintre Ieronim şi
Ioan al Ierusalimului a fost de partea lui Ioan. în 402, a scris Sfîntului
Ioan Gură de Aur (Ieronim, Ep. 88), în 401 lui Flavien al Antiohiei, iar
în 404 lui Inocenţiu I.
6) Teofil a lăsat şi un număr de Omilii, din care unele s-au păstrat
în greacă, altele în coptă, etiopiană şi arabă. Menţionăm dintre cele mai
cunoscute :
— O omilie asupra judecăţii, păstrată în Apophthegmata Patrum
(P.G. 65, 200 A). S-a păstrat şi într-o versiune siriacă.
— Omilia asupra părerii de rău şi abstinenţei, păstrată într-o tra­
ducere coptă.
— O omilie despre cruce şi tîlhar, păstrată în coptă.
— O omilie despre instituirea Euharistiei, atribuită mai înainte Sf.
Chirii (P.G. 77, 1016—1029), a fost aşezată de către M. Richard între
operele lui Teofil.
— O omilie despre pocăinţă, păstrată în Doctrina Patrum de incar-
natione, 18, 9, ed. F. Dielcamp, p. 920, 10 etc.
Un număr de omilii în coptă şi etiopiană aşteaptă să fie editate.
O lucrare păstrată în siriacă, sigur neautentică, este Vedenia lui
Teofil, editată de A. Minganna şi care relatează despre fuga şi viaţa
Sfintei Familii în Egipt. Lucrarea se dă drept a lui Chirii, care spune
că povestea o deţine din gura însăşi a părintelui său, adică a lui Teofil.
16 — Patrologie
242 PA TH O LO G IE

Critica susţine că Teofil şi Chirii sînt nume fictive, iar conţinutul vi­
ziunii a putut fi o predică in arabă a unui episcop egiptean, rostită la
o sărbătoare a Sf. Fecioare. In introducerea textului se dă o indicaţie
semnificativă, anume că împăra'tul Teodosie a dat lui Teofil «cheile
templelor idoleşti ale întregului Egipt, de la Alexandria la Asuan, pen­
tru ca el (Teofil) să pună stăpînire pe bogăţiile din aceste temple şi să
le cheltuiască ridicînd construcţii pentru Biserica Domnului nostru Iisus
Hristos» (J. Quasten, Initialion, III, p. 159). E o încercare de a justifica
post factum comportarea lui Teofil faţă de păgînismul egiptean al vre­
mii sale.
Se atribuie lui Teofil şi 10 Canoane comentate de Balsamon (P.G.
65, 35—44), care pune problema atitudinii faţă de eretici, reglementarea
situaţiei diverşilor clerici în Biserică etc.

DOCTRINA
Din diversele fragmente păstrate din corespondenţa lui Teofil şi
îndeosebi din Scrisorile sale pascale sau festale, traduse de Ieronim în
latină, nu se poate întocmi un corp propriu-zis de doctrină, ca in cazul
altor alexandrini, dar pot fi reţinute unele consideraţii doctrinare pri­
vitoare la sărbătoarea Paştilor, la hristologie, la critica administrată
persoanei şi teologiei lui Origen şi la eshatologie.
1) Indicaţii cronologice pascale şi cateheze pentru Paşti, liitîi in
Prologul care s-a păstrat în originalul grec de la Prima scrisoare pascală
şi apoi în finalul Scrisorilor pascale traduse în latină şi aflătoare în co­
respondenţa lui Ieronim (CSEL 55, Ep. 96, 98 şi 100), se dau indicaţii
cu privire Qa data Paştilor în calendarul iudaic şi egiptean (numai în
Prologul primei scrisori), începutul Postului Păresimilor, durata şi sfîr-
şitul acestuia, insistîndu-se, pentru Egipt, asupra zilei de 14 a lunii Far-
nuthi. Dacă această dată de 14 cădea duminica, adică dacă era lună pli­
nă, sărbătoarea pascală se amîna cu o săptămînă. Data de 14 mai sem­
nala şi faptul că în această zi Domnul a fost tră d a t; era ziua a cincea
după sîmbătă ? în ziua a 15-a s-a răstignit, iar peste trei zile a înviat.
Cei ce n-au serbat Paştile în prima lună, îl serbează în a doua [Prolog
despre Sfînîul şi mîntuitorul Paşte, II, III, IV, P.G. 65, 45—52).
 SC R IITO R I D IN E G IP T 243

Data de 14 a lunii noi (Nisan-Farmouthi) în care se serbează Paş-

tile, explică Teofil, e un îndemn şi pentru noi. ca, imitînd globul plin
de lumini al lunii, să avem şi noi luminarea desăvîrşită a minţii, adică
să nu mai petrecem în întunericul păcatului, ci, înflorind în tot felul de
virtuţi, să ne acoperim cu frunzele ca în nişte plante plăcute şi să ¡stră­
lucim încărcaţi de fructe [Prolog..., 1, P.G. 65, 49 A). Să mîncăm Paştile
ca ucenicii, în foişor, avînd pe Hristos cu noi, care s-a jertfit pentru
noi, să-L consumăm în întregime ca pe viaţă. Ucenicii au mîncat Paştile
în Sfînta Sfintelor, unde Hristos însuşi a intrat pentru noi, făcînd să
imite figura marelui preot din vechime, găsind pentru noi răscumpărare
şi arătîndu-se în faţa lui Dumnezeu pentru noi. Atunci marele preot
intra o singură dată pe an în Sfînta Sfintelor, poporul rămînînd afară
din cauza puţinei sale puteri. Prin intrarea Sa, Mîntuitorul a dat pu­
tinţa să intre acolo oricui voieşte (Omilia l-a pascală j P.G. 65, 53 A—
56 A). Prin învierea Sa din morţi, Hristos a pregătit învierea şi pentru
noi. Sfînta Scriptură numeşte prima zi a Paştelui prima zi (a săptămînii),
întrucît ea este începutul vieţii noastre, şi a opta zi, fiindcă venea ime­
diat după simbătă (P.G. 65, 64 C). înviind, Hristos n-a rămas în mormînt,
iar cît a stat în mormînt, n-a văzut stricăciunea, căci Logosul nestri-
căcios a înviat trupul stricăcios spre nestricăciune (Ibidem, 65 A).
Teofil dă îndemnuri şi învăţături adevărate pentru prăznuirea Paş­
tilor : să împodobim credinţa cu milostenia faţă de săraci, imitînd pe
Dumnezeu, să avem în toate chipull bunătăţii Sale, să ne îndreptăm gre­
şelile prin pocăinţă, să ne rugăm pentru duşmani şi denigratori, pentru
prizonieri, pentru cei închişi, pentru bolnavi; dacă ni s-a dat puterea
de a judeca, să judecăm nu după persoană, ci după fapte. Să ajutăm
pe cei ce cad şi sînt în necazuri, legile noastre să ţină regulile adevă­
rului, dragostea să fie gata pentru îndurare, fără a insulta pe păcătoşi.
Căderea în păcat este lucru uşor, iar fragilitatea umană care critică ceva
la altul trebuie să se teamă ca acest ceva să nu fie şi în propria-i fi­
inţă. Cînd cineva greşeşte, datoria noastră este să-l îndreptăm. Culmea
şi cununa virtuţilor •este evlavia faţă de Dumnezeu păstrată cu toată
inima şi mărturisirea Fiinţei nedespărţite a Tatălui, a Fiuilui şi a Sfîn-
tului Duh, în care am fost botezaţi şi am primit viaţa veşnică (Episto­
la I, S. Theophili Episcopi paschaîis. Epistola S. Hieronymi, XCVI, 20,
CSEL 55, Sectio I, Pars 2, J. Hilberg, 1912, p. 180—181). în finalul celei
244 PA TH O LO G IE

de a doua Scrisori pascale, Teofil recomandă credincioşilor purificarea

sufletului prin cuvintele Sf. Scripturi, îndepărtarea lăcomiei, «cel mai rău
capitalist», înfrîngerea poftei pentru slava deşartă, «fiară nesăţioasă»,
şi şarpele blînd şi alunecos al desfrînării. Cînd ne merge bine, să tem­
perăm orgoliul prin smerenie şi blîndeţe. Cînd vin situaţii nefavorabile,
să ne luăm curajul şi să ridicăm sufletul prăbuşit, făcîndu-ne noi în­
şine acuzatorii păcatelor noastre, fixîndu-ne ¡aceasta ca principiu de
mîntuire. Să ne sesizăm şi prin meditaţia continuă să ne recuperăm
libertatea sufletului care e sufocată de păcate. Prin lupta, sudoarea şi
munca prezentă ne pregătim slava bucuriilor cereşti, înainte de a sta
în faţa judecăţii lui Hristos. Asemenea albinelor, cu acul conştiinţei să
respingem iluziile vătăm ătoare ale păcătoşilor, păstrîndu-ne fagurii
plini de ceară şi miere (Epistola Paschalis Theophili Alexandrinae Ur-
bis Episcopi ad totius A egypti Episcopos = Epistola XCVIII, S. ITiero-
nymi, 25, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 209—210). în a treia Scrisoare pascală,
Teofil stăruie pe lîngă credincioşi să dispreţuiască bogăţia care pro­
voacă atîtea griji sfîşietoare, să caute sfinţenia castităţii, să adore o
singură Dumnezeire a Tatălui, a Fiului şi a Sfîntului Duh, să creadă în
învierea din morţi nebiruită de moarte, să se roage pentru «prea evla-
vioşii împăraţi», să împodobească postul cu păzirea legii, să-şi ridice
mintea bătută de gînduri de la cele pămînteşti, la cele de sus, privind
nu la frumuseţea trupurilor, ci la corurile îngerilor, să cunoască lumina
învăţăturilor strălucitoare; să se ocupe de omul interior, preferind pe
cele spirituale celor carnale (Epistola Paschalis Theophili Alexandrinae
urbis Episcopi ad totius Aegypti Episcopos = Epistola C, S. Hieronymi,
15—16, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 229—231). Aceste îndemnuri sapienţiale
veneau dintr-o îndelungată lectură a Sfintei Scripturi, ca şi din expe­
rienţa vieţii şi din contactul permanent cu regula monahală a pustiuri-
lor egiptene.
. .. 2 ) Hristologia lui Teofil este tratată ocazional, în cîteva fragmente
de Scrisori pascale şi în trei Scrisori pascale păstrate în întregime în
versiunea latină a lui Ieronim, No. 96, 98 şi 100. E o hristologie expusă
parţial în stil omiletic, dar mai ales în stil polemic, contra concepţiei
lui Origen, pe care Teofil o combate cu îndîrjire. Teofil este un ierarh
învăţat, abil mînuitor al condeiului şi neclintit pe poziţiile pe care le
 SC R IITO R I D IN E G IP T

apăra. Ieronim i se adresează calificîndu-1: «Te porţi blînd ca un tată,

înveţi pc alţii ca un magistru, pui rînduială ca arhiereu» (Epistola 72,
1 , ed. I. Hilberg, CSEL, 55, S. 1 , Pars 2, p. 108).
Fecioara Maria a născut prin puterea lui Dumnezeu pe Logosul cel
viu ca sa fie asemenea nouă. Logosul nu putea fi altfel aproape de noi.
El s-a arătat om, ca noi, luînd chip de rob, dar prin lucrările Sale El •
e Dumnezeu, ca Domn şi Creator a toate (Fragment din Scrisoarea No 5,
pascală, P.G. 65, 60 AB). Logosul care a organizat universul cu atîta
armonie nu şi-a luat trupul din cer, ci, arătînd măreţia artei Sale în lut,
El face omul în chip nou din Fecioară. Deşi prin naştere se deosebeşte
de noi, în rest e cu totul asemenea nouă, afară de păcat (Fragment din
Scrisoarea a 6-a pascală, P.G. 65, 60 CD). Origen şi partizanii săi susţi­
neau însă că nu Cuvîntul cel viu al lui Dumnezeu a luat trup omenesc,
ci sufletul Său care după ce a lepădat forma maiestăţii divine a îmbră­
cat trup omenesc, neţinînd seama de spusa evanghelistului: «Şi Cuvîn­
tul trup s-a făcut» (Ioan 1, 14). Nu se poate crede ca sufletul Mîntui-
torului şi nu Dumnezeu-Cuvîntul a avut şi chipul şi egalitatea maiestă­
ţii părinteşti divine. Tot Origen voieşte ca Iisus Hristos să fi suferit
pe cruce şi pentru demoni şi pentru duhurile cele rele. Origen igno­
rează textul din Sf. Pavel (Evr. 6, 4—6), care precizează că demonii
nu se pocăiesc şi răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac
de batjocură (Theophili, Synodica Epistola ad Palaestinos et ad Cyprios
Episcopos missa -= S. Hieronymi, Epist. 92, 4, 1—5, CSEL, 55, S. 1, Pars
2 , p. 152—153). Potrivit Sfintei Scripturi, Fiul lui Dumnezeu a suferit
«o singură dată» pentru totdeauna.
Pe de altă parte, îmbrăcarea chipului de rob nu putea să întunece
Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, care nu poate fi circumscrisă de
nici un punct în spaţiu şi nici micimea trupului Său uman nu putea li­
mită virtutea de negrăit a maiestăţii Sale pe care măreţia operelor Sale
o manifesta ca Fiu'l lui Dumnezeu. Lucrul a fost dovedit prin potolirea
furtunii de pe mare, cînd corabia cu ucenicii sta să se scufunde, iar
aceştia au spus fără ezitare : «Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu»
(Matei 14, 33), lucru confirmat şi de psalmist (8-3, 16). Fiul lui Dum­
nezeu, Dumnezeu desăvîrşit a luat prin propria-I voinţă natura şi con­
diţia umană, afară de păcat şi răutate, care n-are fiinţă. Se naşte copil,
e adorat ca Emanuel, magii vin din Răsărit, îngenunchează lîngă El şi-L
240 PATROL.OG IE

mărturisesc ca Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu; în timpul patimilor

atîrnă pe cruce şi întunecă razele soarelui, minune nouă a Dumnezeirii
Sale. El rămîne indivizibil şi nu e împărţit în dpi mîntuitori, cum sus­
ţin unii greşind. Cînd El zice apostolilor : «Nici învăţători să nu vă nu­
miţi, căci învăţătorul vostru este u n u l: Hristos» (Matei 23, 10), Logosul
nu separă eminenţa Dumnezeirii Sale de trupul care tolera privirea, iar
atunci cînd ‘testa că El e unul (singur) Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu
despărţea sufletul de trup, ca fiind altul şi altul, ci ambele componente
constituiau unul şi acelaşi Dumnezeu şi om, robul văzîndu-se, iar Stă-
pînul fiind adorat. în ieftinătatea trupului uman, El ascundea pe Dum­
nezeu, iar fragilitatea trupului o depăşea prin lucrările Sale divine. El
n-a fost şi nu este ca unul dintre sfinţi, aşa cum s-a spus de mulţi, căci
Sf. Pavel precizează : «Unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul
între Dumnezeu şi oam eni: omul Hristos Iisus» (I Tim. 2 , 5). Fiul unic,
Mijlocitor între Tatăl şi noi, nu şi-a pierdut egalitatea cu Tatăl şi nu
s-a separat de egalitatea cu noi ţ El este Dumnezeu nevăzut şi om v ă­
zut ; este ascuns sub chipul robului, dar e confirmat ca Domn al slavei
în mărturisirea credincioşilor. Logosul a continuat să fie Fiul lui Dum­
nezeu (Luca 3, 22). Nici asemănarea Sa cu noi nu s-a schimbat în fiirea
Dumnezeirii, nici Dumnezeirea Sa nu s-a transformat în asemănarea
firii noastre, ci a rămas ce era de la încep u t: Dumnezeu-Logosul-Ver-
bum, care ne slăveşte pe noi în El. El era împăratul slavei, cum stă scris
în psalmul 23, «victorios în chinuri, stingător de războaie, ca să facă
locuitor al cerului pe omul zidit din pămînt şi să împărtăşească cu acesta
trofeul Său» (Epistola S. Theophili Episcopi PaschalisI — Epistola 96,
3—4, CSEL, 55, S. 1 , Pars 2 , p. 160—162).
în a doua Scrisoare pascală (la Ieronim, Epist. 98, 4, CSEL, 55, S. 1,
P. 2, p. 188), Teofil reia problema, repetînd în bună parte ceea ce am
relatat deja, dar acum precizînd că întruparea Logosului nu înseamnă
prefacerea lui în trup, pentru că El n-a încetat niciodată de a fi Dum­
nezeu. Cuvintele lui P a v e l: «Iisus Hristos — ieri şi azi şi In veci —
este acelaşi» (Evr. 13, 8), arată că Logosul nu şi-a transformat firea,
nici nu şi-a împuţinat bogăţiile Dumnezeirii, căci El pentru noi făcîn-
du-se sărac a luat deplina asemănare a condiţiei noastre. Logosul s-a
făcut om luînd toaite ale noastre, afară de păcat, care n-are fiinţă («pec-
 S C R IIT O R I DIN E G IP T 247

catum quod substantiam non habet»). El n-a luat un trup neînsufleţit,

Dumnezeu-Logosul înlocuind sufletul raţional, cum susţin ucenicii lui
Apolinarie, care cred că vorbele M întuitorului: «Acum sufletul Meu
este tulburat» (Ioan 12, 27), se referă la Dumnezeire, care a fost supusă
tulburării şi că deci divinitatea a ţinut locul sufletului în trup. Un su­
flet neraţional, fără spirit şi fără simţire în Mîntuitorul e un lucru ne­
legiuit şi departe de credinţa Bisericii. Mîntuitorul s-a întrupat pentru
oameni, nu pentru animalele lipsite de minte, ca să fie îndreptăţit să
ia asemănarea sufletului acestor animale fără simţire şi raţiune. Bise­
rica nu poate accepta ca prudenţa trupului să fie numită sufletul Mîn-
tuilorului, deoarece Apostolul consideră prudenţa trupului duşmană şi
moarte, întrucît este nelegiuit să se spună despre sufletul Domnului că
este duşman şi moarte. Ceea ce Sf. Pavel numeşte «ppov'Kjpa aapxoC, Iero-
nim a tradus în versiunea Noului Testament prin sapientia corporis, în
Scrisoarea pascală II prin prudentia, iar Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a redat expresia prin dorinţa cărnii (Rom. 8, 7).
Un element hristologic pe care l-am menţionat deja, dar asupra
căruia Teofil revine adesea, este integritatea persoanei umane a lui
Iisus Hristos. Origen, pretinzînd că Fiul-Logosul şi sufletul Său ome­
nesc sînt una, aşa cum Tatăl şi Fiul sînt una (Despre principii, IV, 4, 4,
p. 354, 15, Koetschau), de fapt el egaliza sufletul uman cu Dumnezeu,
ceea ce este culmea ereziei. Dar Origen se contrazice cînd pretinde, în
cilt loc (Ibidem, IV, 4, 4, p. 353, 18 Koetschau), că sufletul tulburat şi
trist nu era Unul-Născut şi Primuil-Născut al întregii creaţiuni şi nici
Logosul lui Dumnezeu, care depăşeşte condiţia sufletului şi care ca ade­
vărat Fiu al lui Dumnezeu spunea în Evanghelie : «Putere am ca să pun
sufletul Meu şi putere am ca să-l iau» (Ioan 10, 17—18). Dacă Fiul lui
Dumnezeu este mai bun şi mai puternic decît sufletul Său, cum poate
acesta să fie egalul lui Dumnezeu, el, sufletul, care a luat chip de rob ?
(Fragmentul grec din Scrisoarea a Il-a Pascală, la Teodorei, Dial. II,
P.G. 65, 57BCD, 60 A = Epist. 98, 16, S. Hieronymi, CSEL, 55, S. 1, P. 2,
p. 200—2 0 1 ).
Aceste consideraţii hristologice parţiale vor fi intr-o măsură com­
pletate cu cele pe care Ie vom prezenta, în cadrul paragrafului urmă­
tor : Critica lui Origen. în general, e o hristologie analitică, bine con­
dusă şi bine argumentată în care se stăruie asupra unirii dintre Dum­
248 FA TR O LO G IE

nezeu şi umanitate, dar şi asupra distincţiei lor clare în fiinţa Fiului

Unuia-Născut şi Primului-Născut. E multă ştiinţă biblica, dar şi inte­
ligenţă şi abilitate personală în lungile dezvoltări ale Scrisorilor pas­
cale, păstrate complet sau în fragmente... Teofil apără cu tărie doctrina
Bisericii despre Dumnezeirea completă şi umanitatea completă a Cuvin-
tului-Logosului întrupat, împotriva arienilor, eunomieni'lor, origenişti-
lor şi apolinariştilor. Unele din analize surprind prin simplitatea lor —
adevărate cateheze populare —, altele prin fineţea şi adîncimea lor.
Teofil prevesteşte pe Sf. Chirii al Alexandriei.
3) Critica lui Origen. Condamnînd pe Sf. Ioan Gură de Aur la Si­
nodul de la Stejar (403), pe Fraţii Lungi, pe toţi origeniştii şi pe Origen,
Teofil nu săvîrşea între 399 şi 404 numai un act canonico-admini9trativ.
El studiase aprofundat «nenumăratele cărţi» ale lui Origen, «pline de
vorbe şi nerozii», pe care autorul lor, printr-o muncă neobosită le-a co­
ordonat spre a pune in circulaţie documente ale erorii, ajutat de fa­
voarea populară şi de foarte multe volume de falsă ştiinţă, inclusiv de
spiritul său revoltat contra 'lui Dumnezeu, amestecînd veninul şi miro­
sul său greu cu parfumul învăţăturilor cereşti (Epistola S. Theophili
Episcopi Paschalis I = S. Hieronymi Epistola 96, i2, CSEL, 55, S. 1,
P. 2, p. 171). E de neînţeles, zice Teofil, cum de Origen, trecînd peste
autoritatea Sfintei Scripturi, a avut curajul să pună la îndemîna tutu­
ror lucruri vătămătoare, nedîndu-şi seama că într-o zi va veni cineva
care să se opună susţinerilor sale. El a introdus arginţii filosofici în
tratatele sale. Pornind rău, el a ajuns la poveşti şi extravaganţe, batjo­
corind dogma creştină şi nefolosind adevărul învăţăturii creştine. Bazat
pe judecata minţii omeneşti, el şi-a vădit o mare mîndrie, incapabil să
imite pe smeritul Pavel care, plin de Sfîntul Duh, s-a consultat cu apos­
tolii de dinaintea lui. Partizanii origenişti, supranumiţi cînd «paraziţii
lui Origen», cînd «şerpi» (Ibidem, 96, 6, p. 163—164 ? 90, p. 144), sînt
tot timpul altercaţi ori osîndiţi verbal cu severitate. Teofil a organi­
zat o adevărată misiune de eradicare a origenismului nu numai în pus­
tiul Nitriei şi în tot Egiptul, ci şi în afara Egiptului, mobilizînd pe Sf.
Epifanie spre a lupta împotriva origenismului în «Isauria, Pamfilia şi
celelalte provincii» (Epist. 90, 3—4, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 143— 145),
iar pe Ieronim în Palestina (Epist. 89 şi 90, Ibidem, p. 142—143 şi 145—
 SC R IITO R I D IN E G IP T 249

146). Epifanie propune lui Ieronim să desfiinţeze pe Origen ca pe Amalec

(Ibidem, p. 146), iar Teofil aproape tot timpul vorbeşte cîe «nebunia»
(insania, vecordia, dementia) lui Origen, care e «capul nelegiuirii», «ma­
gistrul şi principele erorii» «hidra tuturor ereziilor» etc. Critica teo­
logiei lui Origen, îndeosebi în hristologie — care era centrul învăţă­
turii creştine —, dar şi a altor aspecte ale gîndirii marelui alexandrin
era firească şi necesară, iar Teofil îşi făcea o datorie serioasă luînd
poziţie faţă de doctrina origenistă şi de rezultatele propagandei ei în
sînul Bisericii. Ortodoxia trebuia apărată şi Teofil a apărat-o. Dar în
epitetele date lui Origen — din care n-am transcris decit o parte —
şi în cele adresate partizanilor săi şi chiar în decursul argumentării
contra Iui Origen, se află atîta pornire duşmănoasă, atîta răutate şi do­
rinţă de a distruge pe cei ce cred altfel, încît justeţea reală a observa­
ţiilor critice de doctrină îşi pierde serios din valoare. E un stil quasi
faraonic în viaţa morală şi spirituală a Bisericii Egiptului, stil care va
duce la depunerea Sf. Ioan Gură de Aur. E regretabil că fineţea şi pă­
trunderea critică a lui Teofil, care nu erau numai a-le sale şi care au
adus un serviciu real învăţăturii ortodoxe a Bisericii, au fost şi rămîn
umbrite de o ură frăţească, ce nu era şi nu este creştină.
Teofil face însemnări critice în continuare nu numai pe marginea
hristologiei, ci şi a altor capitole a!le gîndirii lui Origen.
— Origen susţine o cosmologie şi o antropologie neprevăzută de
arieni, şi anume că din cauza căderii sufletelor, Dumnezeu a fost obligat
să creeze trupuri. Neglijenţa, mişcarea şi fluxul din treapta atinsă a
creaturilor raţionale au determinat pe Dumnezeu să creeze o lume v a­
riată. Moise, însă, cînd vorbeşte despre facerea lumii, nu indică nică­
ieri niscaiva cauze care ar fi provocat venirea celor sensibile din cele
raţionale, a celor vizibile din cele invizibile, a celor mai puţin bune
din cele mai bune. Origen afirmă că lumea a început să existe din cauza
păcatelor celor inteligibile. E contrar cuvîntului Sf. P a v e l: «Ceie ne­
văzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegindu-se din făpturi»
(Rom. 1 , 20 ). Frumuseţea lumii nu putea fi decît podoaba variată a făp­
turilor. Soarele, lima şi celelalte stele, înainte de a fi ceea ce sînt as­
tăzi prin cursul lor zilnic, nu erau fără trupuri şi nici părăsind vechea
lor simplitate n-au fost neînconjurate de corpuri (materie) pentru anu­
mite pricini. Nici sufletele n-au păcătuit ceva în regiunile cereşti, pen-
250 PE T R O L O G IE

Lni ca ulterior să fie trimise în trupuri. Dacă ceea ce susţine Origen ar

fi adevărat, Mîntuitorul n-ar fi trebuit să-şi ia trup şi să elibereze sufle­
tele din trupuri, iar în timpul botezului cînd păcatele sînt iertate, ar
trebui ca cel botezat să fie dezlegat din lanţurile trupului, lanţuri care
au fost făcute în vederea osîndirii pentru păcate. La fel, in zadar se fă­
găduieşte învierea trupurilor, dacă sufletele pot zbura la cer fără greu­
tate (Epistola Paschalis Theophili Alexandrinae urbis Episcopi ad iotius
Aegypti Episcopos II = Epistola 98, 10, S. Hieronymi, CSEL, 55, S. 1,
P. 2 , p. 194—195).
— In aceeaşi ordine de idei, deasa unire a sufletelor cu trupurile
şi despărţirea lor înmulţesc actul morţii între oameni. Origen ignoră
faptul că Hristos a venit nu ca să dezlege sufletede de trupuri, iar su­
fletele liberate să le îmbrace iar în trupuri, şi pe cele coborînd din
ceruri să le înveşmînteze în sînge şi trup, ci să dăruiască cu nestrică-
ciune şi veşnicie trupurile odată înviate. Aşa cum Hristos odată mort
nu mai moare şi nici moartea nu -1 mai stăpîneşte, tot aşa şi trupurile
înviate după scularea din morţi nu mai mor a doua oară sau de mai
multe ori, nici moartea nu le mai stăpîneşte şi ele nu dispar în univers,
fiindcă venirea lui Hristos a mîntuit pe omul total (Ibidem, 11, p. 195).
— îngerii şi toate puterile cereşti, tronurile, domniile, căpeteniile,
stăpîniile n-au fost create de Hristos, cum zice apostolul (Col. 1, 16),
ci, pretinde Origen, după creaţiune, ele au apărut căzînd, prin negli­
jenţă, din trepte superioare la trepte inferioare, înzestrate cu ceva cinste
şi au primit nume vestite, fiecare grupă după eroarea sa. Aşadar păca­
tele altora le-au adus gloria. Ca şi în cazul soarelui, lunii şi stelelor,
care merg pe orbitele lor nu pentru faptele lor bune, tot aşa şi îngerii
au primit numele lor nu pentru cine ştie ce bine vor fi făcut, ci pentru
că aşa li l-a dat Hristos. Origen derivă numele îngerilor ca pe acela
al demonilor şi al diavolului, care au evoluat prin propria lor voinţă
(Ibidem, 12, p. 195—196).
— în domeniul antropologiei, Teofil observă că, dacă după Origen,
sufletele sînt trimise pe pămînt ca să se nască în trupuri, nu era logic
ca Adam şi Eva să fie binecuvîntaţi, ci mai degrabă blestemaţi din
cauza păcatului, căci după ce i-a făcut şi i-a binecuvîntat, ulterior, din
 SC R IITO R I D IN E G IP T 251

cauza păcatului, Dumnezeu i-a blestemat. Din aceasta nu se poate de­

duce că trupurile s-au menţinut din cauza păcatelor sufletelor (Ibidem,
96, 19, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 179).
— Teofil reacţionează sever contra ideii lui Origen, potrivit căreia
Dumnezeu a creat numai atîtea fiinţe raţionale cîte putea să conducă,
ereticul avînd gînduil de a compara puterea lui Dumnezeu cu slăbiciu­
nea oamenilor. Dumnezeu a pus în noi, zice Origen, o măsură pe care
s-o poată dirija. El susţine cu putere pe om, atît cît membrele aces­
tuia pot suporta. Dumnezeu, care e mai mare decît cele pe care le-a zi­
dit, a pus în făpturi măsura pe care o cerea ordinea lucrurilor. El e mai
puternic decît creaturile şi totuşi puterea Lui e limitată şi inferioară
tehnicii oamenilor (fortitudinem minorem artibus hominum). Tăietorii
în piatră şi arhitecţii, care întăresc ştiinţa, pot să construiască mai mult
decît o fac cei mulţi dacă rezistă temelia pe care se zideşte. Construcţia
nu înseamnă sfîrşitul concepţiei tehnice (cogitationis artium finis). Teh­
nica şi arta cuprind mai mult decît le poate oferi spiritul (la un mo­
ment dat), iar prin terminarea anumitor lucrări nu se pune capăt şti­
inţei. A susţine că tehnica (ars) umană e fără sfîrşit şi că ştiinţa tehni­
cienilor nu e echivalată de operele lor (căci tehnica e mult mai întinsă),
iar pe de altă parte, să afirmi că Dumnezeu a făcut numai atîtea fiinţe
raţionale, cîte a puitut, i se părea lucru grav lui Teofil. Acesta corec­
tează afirmaţia lui Origen, în sensul că Dumnezeu a pus măsură ope­
relor Sale, dincolo de care ele nu puteau exiista. El însuşi nu e limitat
nici de măsură, nici de număr. El a făcut atîtea lucruri cîte cerea n e­
voia, aşa cum un pater familias oferă invitaţilor săi la o cină nu tot ce
ar putea mînca aceştia, sau cît a pregătit el, ci numai cît cere demni­
tatea ele oaspete (Ibidem, 98, 17, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 201—202).
— Origen «alterează» şi «violează» concepţia despre învierea mor­
ţilor, nădejdea mîntuirii noastre, susţinînd că trupurile noastre înviază,
dar vor fi supuse din nou stricăciunii şi morţii. Hristos n-ar fi biruit
moartea, adică pe diavolul, dacă trupurile vor învia cu perspectiva stri­
căciunii şi a morţii. «Ce ne-a folosit patima lui Hristos, dacă stricăciu­
nea şi moartea vor stapîni din nou trupurile noastre ?». Din cuvintele
apostolului «După cum în Adam toţi mor, tot aşa în Hristos toţi vor în­
via» (I Cor. 15, 22) şi ((Hristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumne­
zeu» (II Cor. 1 , 24), înţelegem că Hristos e mai puternic ca moartea, care
252 PA TH O LO G IE

rămîne biruită. Hristos, Domnul nostru, a biruit pe Origen, care i se

opunea, şi moartea şi pe diavolul şi ne-a pregătit triumful biruinţelor în
cer. El n-a înviat trupurile pentru a le da din nou pieirii, ci, prin nestri-
căciunea perpetuă acordată lor, a distrus moartea şi stricăciunea (Ibi­
dem, 96, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 172).
— Teofil aduce lui Origen acuzaţia de a fi susţinut că Hristos a
fost răstignit pe cruce şi pentru demoni şi duhurile rele. Ca urmare,
Origen ar fi trebuit să zică : «Şi cel ce va suferi pentru demoni, va fi
demon». Cu aceasta Origen imită blasfemia iudeilor, care spuneau lui
Iisus : «Ai demon» (Ioan 7, 20) ş i : «Cu Belzebut, mai marele demonilor,
scoţi pe demoni» (Luca 1 1 , 15). Cei ce cred aceasta răstignesc din nou
şi batjocoresc pe Fiul lui Dumnezeu, care niciodată nu se va răstigni
pentru demoni, şi nici demonii nu vor vedea pe Dumnezeu pătimind
pentru ei şi nu vor striga cu p ro fetu l: «Acesta a purtat păcatele noastre
şi pentru noi suferă» (Isaia 53, 5). Nu pentru demoni Hristos va fi dus
ca o oaie, cum e adus pentru neamul oamenilor. «Hristos, zice Pavel
(I Cor. 15, 3), a murit pentru păcatele noastre». Dacă Hristos s-a răstignit
pe cruce pentru demoni, urmează că tot lor le-a adresat şi cuvintele :
<(Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu» şi «luaţi, beţi, acesta este sin-
gele Meu» (Matei 26, 26—28). Deci nu numai oamenii, ci şi demonii
se împărtăşesc cu trupul şi sîngele lui Hristos, ca efect al răstignirii
lui Hristos şi pentru ei. Dar demonii nu vor auzi niciodată aceste cu­
vinte, căci Domnul a zis : «Nu daţi cele sfinte clinilor şi n-aruncaţi
mărgăritarele înaintea porcilor» (Matei 7, 6). Sau : «Nu puteţi bea pa­
harul Domnului şi paharul demonilor / nu puteţi lua parte la masa Dom­
nului şi la masa demonilor» (I Cor. 10, 20—21). Demonii, deci, nu pot
bea din paharul Domnului şi nu pot participa la masa Lui (Ibidem, 96,
10 —11, CSEL, 55, S. 1, P. 2 , p. 168—170). împărtăşirea demonilor cu
trupul şi sîngele Domnului, ca urmare a cuvintelor de instituire a Sfin­
tei Euharistii, adresate de Hristos demonilor, e o simplă invenţie a lui
Teofil, care ţine să înmulţească erorile lui Origen şi să-i agraveze si­
tuaţia, deşi acuzatorul, el însuşi, spune că Euharistia demonică este o
urmare a răstignirii Domnului pe cruce pentru demoni (Ibidem, 96, 11,
p. 169, 1 1 : «qui priora susceperit suscipiat et quae sequuntur»). Teofil
abuzează de acest procedeu incorect şi atunci cînd pretinde că «igno­
rantul magistru», care era Origen, susţinea că după multe secole îm­
 SC R IITO R I DIM E G IP T 253

părăţia lui Hristos se va sfîrşi şi El va înceta de a mai fi Dumnezeu

(Ibidem, 96, 7, CSEL, 55, S. 1 , P. 2, p. 165). Sau că Origen, sustinînd
sfîrşitul împărăţiei lui Hristos, acoperă pe acesta cu insulte şi înalţă pe
diavol pînă la cinstea lui de la început (Ibidem, 96, 8, p. 165). Exemplele
pot fi înmulţite.
— După Origen, susţine Teofil, Sfîntul Duh n-ar lucra în elemen­
tele neînsufleţite şi n-ar ajunge nici pînă la cele iraţionale. Dar apa bo­
tezului e sfinţită prin venirea Sfîntului Duh. La fel, prin venirea Sfîn-
tului Duh sînt sfinţite pîinea Domnului prin care se arată trupul Mîn-
tuitorului, pe care-4 frîngem spre sfinţirea noastră, şi sfîntul potir, am­
bele neînsufleţite şi aşezate pe masa bisericii. David a c în ta t: «De la
Duhul Tău unde mă voi duce ?» (Ps. 137, 7). Toate sînt conţinute de
Sfîntul Duh şi înconjurate de maiestatea Lui. Scriptura n-ar zice : «Du­
hul Domnului a umplut lumea» (Inţ. 1, 7), dacă şi ¡cele iraţionale şi
cele neînsufleţite n-ar fi pline de puterea Duhului. La fel «lunaticul»
Origen greşeşte cînd susţine că puterea Duhului, Logosului şi Cuvîn-
tului lui Dumnezeu n-ajunge decît pînă la cele raţionale. Din cuvintele
lui Ioan (1, 3) : «Toate printr-însul s-au făcut», reiese că puterea Logo­
sului lui Dumnezeu ajunge la toate. Trupul lui Lazăr mort, lipsit şi de
suflet şi de raţiune, a fost înviat de puterea lui Hristos. Din cinci pîini
au fost săturaţi cinci mii de oameni, afară de femei şi copii. Valurile
mării iraţionale au fost liniştite prin atingerea lor de către piciorul di­
vin al lui Iisus Hristos (Ibidem, 98, 13, CSEL, 55, S. 1, P. 2, p. 196—197).
— Origen a îndrăznit să spună că nu trebuie adorat Fiul şi nici
Tatăl cu Fiul (Despre rugăciune, 15), reinstaurînd, după multe secole,
blasfemia faraonului, care zicea : «Cine este (Dumnezeu), ca să ascult
glasul Lui ?» (leş. 5, 2). Origen nu crede că Fiul lui Dumnezeu este
Dumnezeu şi-l torturează cu infamie. Deşi socoteşte că cunoaşte Scrip­
tura, Origen se opune lui Moise care zice : «Omul care va huli pe Dum­
nezeu îşi va agonisi păcat. Hulitorul numelui Domnului să se omoare
neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre» (Lev. 24, 15—16). Invi­
taţie, sau mai bine-zis îndemn poruncitor de a ucide pe Origen a doua
oară, după ce prima dată murise în urma chinurilor păgîneşti sub per­
secuţia lui Deciu. >
254 PA TR O LO G IE

Mai sînt şi alte afirmaţii, idei, sau simple sugestii ori deducţii ori-
geniste pe care le înfierează Teofil şi care ar putea fi, toate, strînse
şi prezentate într-o teză de doctorat. Reţinem pentru moment că Teofil
critică idei fundamentale din opera şi şcoala lui Origen, îndeosebi cele
privitoare la Fiul lui Dumnezeu-Logosul şi la întreaga gamă a iconomiei
divine, la cosmologie, antropologie şi la combinaţia nereuşită a reve­
laţiei biblice cu elemente de platonism şi de stoicism, conturînd un sis­
tem general de realităţi spirituale, evoluînd spre materie şi apoi făcînd
drumul invers într-o continuă mişcare, ducînd spre desăvîrşire. Alteori,
autorul nostru face caz de lucruri secundare, ori operează deducţii cu
concluzii fără acoperire din partea lui Origen, ci numai pentru a agrava
situaţia acestuia, ponegrindu -1 cît mai complet în faţa credincioşilor
egipteni. Origen e calificat ca «protector sau izvoditor de dogme noi»,
ca «magistru ignorant», ca «partizan al demonilor», ca un om fără Dum­
nezeu, deşi se laudă că ştie Scriptura ca nimeni altul. Alături de Ori­
gen sînt criticaţi şi ucenicii lui, calificaţi cu epitete aproape tot aşa de
negative. Teofil ştie să instrumenteze o propagandă veninoasă împo­
triva unor oameni — în majoritate monahi — care, nu o dată, vor fi
lezat prin superioritatea lor culturală mîndria «faraonică» a lui Teofil,
care voia să conducă el singur întreaga lume creştină. Ieronim, care
i-a tradus cel puţin trei din Scrisorile pascale, a pus şi el ceva venin
din geniul său frămîntat împotriva lui Origen, cînd a elaborat versiu­
nea ce ne stă în faţă a textului teofilian. Spre norocul lui Teofil, nu
s-a păstrat pamfletul său împotriva Sf. Ioan Gură de Aur, dar s-a păs­
trat scrisoarea însoţitoare cu care Ieronim trimitea lui Teofil versiunea
latină a acestui pamflet, scrisoare în care învăţatul interpret admira
opera tradusă, socotită ca fiind nu numai a episcopului alexandrin, ci
şi a lui, mai exact «a noastră» (Scrisoarea 114, 3, CSEL, 55, S. 1 , P. 2,
p. 395).
Teofil are meritul de a fi prevenit pe credincioşii şi monahii Egip­
tului să se ferească de puternica influenţă origenistă şi de a le fi indi­
cat jaloane de credinţă şi învăţături ortodoxe. Nu ştim în ce măsură
teologia lui şi mai ales critica sa antiorigenistă îi sînt proprii sau ele
cuprind şi contribuţii ale unor oameni din jurul lui, ca, de exemplu, a
nepotului său Chirii, viitorul patriarh, care, în 403, însoţea pe Teofil
la Constantinopol, cu prilejul Sinodului de la Stejar, unde a fost depus
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 255

Sf. Ioan Gură de Aur. Autorul Scrisorilor Pascale ştie să folosească tex­
tele biblice, iar dezvoltările sale doctrinare sînt în general corecte, mi­
nus unele deducţii sau concluzii agravante pentru Origen şi care sînt
invenţia sa. Unele «erori» origeniste sînt criticate pe baza citării tex­
tului din opera respectivă a lui Origen, dar cele mai multe sînt înfie­
rate, fără citarea în text sau aluzia la o operă, din care să reiasă că
era vorba de ideea criticată în chestiune. Ne aducem aminte că atunci
cînd Origen a criticat pe Celsus, o făcea citind cu grijă farmaceuticei
textul adversarului său, care nu era un creştin, ci un păgîn. Poate va fi
făcut-o şi Teofil în lucrarea sa Adversum Origenem novum et grartde
volumen, pierdut, care va fi avut un caracter mai ştiinţific decît Omi­
liile care sînt Scrisorile Pascale, păstrate în traducerea latină a lui le-
ronim. Caracterul omi'letic al acestor Scrisori va fi permis şi ieşirile aşa
de violente împotriva lui Origen, lucru foarte regretabil.
4) Eshatologie. Arhiepiscopul Teofil vizita des mînăstirile din mun­
tele Nitriei şi se întreţinea cu Părinţii, îndeosebi cu Pambo şi Arsenie.
Tradiţia i-a reţinut, în Pateric, o cuvîntare despre momentul despărţi­
rii sufletului de trup, cuvîntare din care slujba ortodoxă de înmormîn-
tare a reţinut o bună parte. în clipa despărţirii sufletului de trup e teamă
mare. De o parte stau de faţă armata şi puterile întunericului, cu toate
autorităţile şi căpeteniile răutăţii. Se face o judecată în care se aduc
ca acuzaţii păcatele cunoscute şi necunoscute. Sufletul e în stare de
teamă pînă se aduce sentinţa. E ceasul temerii şi al nevoinţei sufle­
tului. De cealaltă parte stau puterile sfinte şi îngerii, care aduc la ve­
dere cele bune săvîrşite de suflet. După ce vine sentinţa de la judecă­
tor şi sufletul a fost găsit vrednic de cele bune, e luat de îngeri şi de­
vine fără grijă şi ajunge ca «lăcaş al tuituror celor ce se veselesc» (Ps.
86, 7). Atunci, liber, merge la un loc de negrăită bucurie şi slavă, în
care se va stabili. Dacă însă va fi găsit că a trăit în neglijenţă, sufletul
va auzi cuvinte înfricoşătoare : «Să fie luat nelegiuitul ca să nu vadă
slava Iui Dumnezeu» (Isaia 26, 14). Atunci va fi ziua mîniei, ziua ne­
cazului şi a întunericului. Aruncat în întunericul din afară şi osîndit
la focul cel veşnic, el va fi în chinuri veşnice. Unde mai e atunci slava
lumii ? Unde sînt slava deşartă şi desfătările ? Unde-s orgoliul şi ba­
nii ? Unde e nobleţea ? Unde sînt tata, mama şi fratele ? Cine va scoate
256 PATH OLOGIE

pe cel ce arde în foc ? Aşa stînd lucrurile, cîte lucrări şi fapte se cu­
vine să săvîrşim ? Cîtă dragoste trebuie să ne agonisim ? Cîtă pregătire
pentru viaţa, ce griji, ce drum, cîtă băgare de seamă (acribeion), ce ru ­
găciune, ce siguranţă? «Aşteptînd acestea, să ne sîrguim să fim aflaţi
de El, în pace, fără prihană şi fără vină» (II Petru 3, 14), ca să ne spună :
«Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, ca să moşteniţi Împărăţia pregă­
tită pentru voi de la începutul lumii» (Matei 25, 34) (Apophthegmata
Patrum, Despre arhiepiscopul Teofil, 4, P.G. 65, 200ABCD, 201 A).

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 65, 47—68. CSEL, 55, S. 1, P. 2, ed. Hilberg, 1912, Epistolav
87, 90, 92, 96 (pascală), 98 (pascală), 100 (pascală), 113 (fragm. dintr-o Epistolă con­
tra Sf. Ioan Gură de Aur). M. Richard, Une homélie de Théophile d'Alexandrie sur
l’institution de ¡’eucharistie, in Opera minora II, No 37, Turnhout, Brepols, 1A77. Idem,
Les fragments exégétiques de Théophile d'Alexandrie et de Théophile d’Antioche, în
Opera minora II, No. 38, Turnhout, 1977. Idem, Nouveaux fragments de Théophile
d'Alexandrie, în Opera minora, II, No. 39, Turnhout, 1977.
S t u d i i : H. G. Opitz, Theophilus von Alexandrien, P.W.K. II, (5/1934), 2149—
2165. G. Lazzati, Teófilo d'Alessandria, Milano, 1936. M. Richard, Les écrits de Théo­
phile d'Alexandrie, Mus. 92, (1939), 33—50. R. Delobel et M. Richard, Théophile d'A le­
xandrie, DThC, 15 (1946), 523—530. J. Quasten, Patrology, III, 100—106. Idem, Initia­
tion aux Pères de l’Eglise, III, 152—161. B. AHaner-A. Stuiber, Patrologie, 281, 2.
Ierom. At. Jeftici, Patrologie, II, 63—64.

80

SINESIU DE CYRENE
VIAŢA

Sinesiu este una din personalităţile cele mai interesante ale creşti­
nismului antichităţii. Născut între 370 şi 375 la Cyrene, în Libia, dintr-o
familie nobilă, el şi-a făcut primele studii în oraşul său natal, apoi la fai­
moasa Universitate ptolemaică din Alexandria, unde a avut ca îndru­
mătoare pe filosoafa Hypatia, care l-a iniţiat în filosofía platonică şi neo­
platonică, inclusiv în ştiinţele exacte ca astronomia, geometria etc. A
păstrat toată viaţa o caldă amintire, preţuire şi dragoste Hypatiei, pe
care o numeşte «mama», «sora», «învăţătoarea» (Epist. 16) sa, pentru
care afecţiunea sa e aşa de mare, în pofida tuturor nenorocirilor care cad
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 25?

asupra lui in Libia : invazii barbare, măceluri de oam eni; el n-o poate
uita pe Hypatia (Epist. 424). De dragul ei va emigra din propria-i ţară,
zice el, dar n-a emigrat. In ultima scrisoare îi prezintă participarea sa la
diverse controverse filosofice ale epocii şi-i trimite două din noile sale
cărţi, ca ea să le citească şi să se pronunţe asupra lor [Epist. 183). E o
corespondenţă preţioasă pentru raporturile dintre un fost student şi cea
mai vestită profesoară din celebra Universitate alexandrină. Tonul scri­
sorilor e comparabil cu acela al Sf. Grigorle Taumaturgul, în Cuvînta-
rea sa de mulţumire către Origen. Paralel cu studiile sale la Alexandria,
sau, poate, după isprăvirea lor, Sinesiu vizitează şi Atena, care nu mai
este aproape nimic din ceea ce a fost altădată. Atena, celebră altădată,
n-a mai păstrat decît urmele vestite ale locurilor ei, aşa cum diintr-o
victimă de jertfă nu rămîne decît pielea, ca indiciu al animalului care a
fost. Filosofía a emigrat din Atena, unde nu rămîne de admirat decît
Academia, Lyceul, Porticul împestriţat de la care şi-a luat numele filo­
sofía lui Cresip, care acum nu mai este păstrată. Căci proconsulul a dis­
trus planşele în care Po'lignot din Thassos îşi exprimase arta sa. Acum
Egiptul se hrăneşte cu seminţele oferite de Hypatia, iar Atena, fosta ce­
tate a înţelepţilor, e acum obiect de laudă stuparilor (adunătorilor de
miere), care culeg o miere bună de pe muntele Hymet din apropiere
(Epist. 135, P.G. 66, 1524 BC).
Intre timp, în 399, el e trimis de cetatea sa la Constantinopol,
la curtea imperială, spre a obţine micşorarea de impozite pentru conce­
tăţenii săi. Sarcina sa a fost dusă la bun sfîrşit, iar el s-a întors cu bun
rezultat, după trei ani. în acest timp, el şi-a creat relaţii în capitală şi a
reuşit chiar să ţină o cuvîntare îndrăzneaţă în faţa împăratului şi de
care va fi vorba mai departe. într-o scrisoare larg autobiografică,
adresată fratelui său, Sinesiu relatează despre căsătoria sa cu o creş­
tină : «Dumnezeu, legea şi mina sfîntă a lui Tcofil mi-au dat soţia. De­
clar tuturor şi mărturisesc ca nioi nu mă voi despărţi de ea vreodată, şi
nici nu voi trăi cu ea pe ascuns ca adulterii. Despărţirea este un lucru
neevlavios, iar adulterul nu e permis. Doresc şi mă rog să am copii
buni» (Epist. 105, P.G. 66, 1485 A). Dacă ceremonia căsătoriei religi­
oase a fost prezidată de Teofil, înseamnă că Sinesiu era botezat.
17 — Patrologie
258 PA TR O LO G IE

în momentul cînd, după 406, clerul şi poporul din Ptolemaida cer ca

el să fie ales episcop şi mitropolit al Pentapolei, ca recunoştinţă pentru
curajul cu care el şi-a apărat oraşul natal contra hoardelor Macheli în
405 şi 406, Sinesiu era sigur botezat, căci ceremonia căsătoriei prezidată
de Teofil a precedat alegerea sa ca episcop. Problema episcopatului a
preocupat şi a frămîntat mult timp pe autorul nostru. După multe ezi­
tări, el a acceptat episcopatul, cu condiţia de a rămîne căsătorit şi de
a-şi păstra convingerile sale filosofice despre preexistenţa sufletelor,
eternitatea lumii şi sensul alegoric al învierii trupurilor, cum o spune el
însuşi în Scrisoarea către fratele său : «Tu ştii că filosofia respinge multe
din dogmele admise de cei de jos. N-aş putea admite vreodată că sufle­
tul a apărut în urma trupului sau că lumea şi părţile care o compun vor
pieri împreună. Cît despre această înviere atît de dezbătută, eu o soco­
tesc un lucru sfînt şi de negrăit, dar mă deosebesc, în privinţa ei, de pă­
rerile mulţimii... Dacă legile episcopatului nostru îmi îngăduie aceste
lucruri, aş putea admite această consacrare, aşa fel ca acasă să fac fi-
losofie, iar în public să spun poveşti şi, dacă nu învăţ nimic, cel puţin să
nu uit ce-am învăţat, ci să rămîn la părerile mele anterioare. Dacă însă
se spune că episcopul trebuie să fie mişcat şi popular în părerile sale, mă
voi manifesta astfel. Ce legătură e între popor şi fi'Iosofie ? Adevărul
lucrurilor divine trebuie să rămînă ascuns. Mulţimea are nevoie de altă
atmosferă. Am spus-o şi voi spune-o mereu : dacă nu e absolută nevoie,
filosoful nici nu impune părerile sale, nici nu lasă să-i fie impuse pă­
rerile altuia. Dacă sînt chemat la episcopat nu vreau să-mi simulez pă­
rerile. Pentru acestea iau martor pe Dumnezeu, pentru acestea iau mar­
tori pe oameni. Adevărul e ceva propriu lui Dumnezeu, faţă de care, prin
toate, vreau să fiu nevinovat. Acest singur lucru nu-'l pot disimula. îmi
place să mă distrez : din copilărie mi-au plăcut grozav armele şi caii, lu­
cru care mi s-a reproşat. Voi fi deci în d u rerat: cum voi mai privi eu la
cîinii mei dragi, fără a-i duce la vînătoare şi la arcurile mele mîncate de
viermi ? Totuşi mă voi resemna, dacă Dumnezeu porunceşte. Detest gri­
jile pentru treburi, totuşi, oricît m-ar costa, voi suporta procesele şi ne­
cazurile de tot soiul pentru a mă achita de slujirea împovărată, după vo­
inţa lui Dumnezeu. Dar nu-mi voi disimula niciodată convingerea : lim­
ba mea nu va fi niciodată în dezacord cu conştiinţa mea. Gîndind şi vor­
bind astfel, cred că voi plăcea lud Dumnezeu. Nu vreau să se spună de­
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 259

spre mine că am luat episcopatul prin surpriză. E necesar ca Părintele

preamăritor de Dumnezeu Teofil să ştie să mă lămurească şi să hotă­
rască despre mine. Sau îmi va îngădui să stau pe loc şi să mă ocup cu
filosofia, sau, dacă vrea sa fiu episcop, nu va mai avea dreptul să mă ju ­
dece şi să mă depună din tagma episcopală... Dacă cel căruia Dumnezeu
i-a dat puterea mă va înscrie în rîndul episcopilor, voi ceda necesităţii
şi voi primi stindardul dumnezeiesc... Trebuie să ne supunem lui Dum­
nezeu de bună voie» (Epist. 105, P. G. (56, 1585 B-1588 ABC). Iată o pa­
gină de autobiografie a unui filosof neoplatonic care pendulează drama­
tic între filosofie şi episcopatul creştin. El cedează voinţei lui Dumnezeu
manifestată prin patriarhul Teofil al Alexandriei, care ştia să descopere
inimile curate şi să facă şi concesii cînd era necesar, măcar că acestea
antrenau contradicţie. De exemplu, Teofil condamnă sever pe Origen
pentru preexistenţa sufletelor, dar nu osîndeşte şi pe Sinesiu pentru
aceeaşi idee. Era un act de «iconomie».
Sinesiu a primit hirotonia în episcop şi s-a comportat ca un ierarh
model. Intr-o scrisoare adresată preoţilor, probabil, la puţin timp după
alegere, noul ales după ce repetă că n-a dorit episcopia şi că deşi acum
e implicat în vacarmul treburilor bisericeşti, continuă să guste din fru­
museţile inteligenţei, singurul mijloc de a culege «fericita tihnă», roagă
pe toţi cei de faţă să se roage lui Dumnezeu pentru el, atît public, cît şi
în particular, îndemnînd la aceasta atît poporul din oraşe, cît şi biseri­
cile de la ţară şi din sate. «Dacă Dumnezeu nu mă părăseşte, atunci voi
cunoaşte că preoţia nu e o coborîre a filosofiei, ci o înălţare a acesteia»
(Epist. 11, P. G. 66, 1343 CD). Deşi frămîntat mereu de raportul real din­
tre filosofie şi esenţa preoţiei sale, pe care o dorea nu ca pe o coborîre,
ci ca pe o înălţare a filosofiei, ceea ce l-a făcut ca primele şapte luni să
stea departe de comunitatea credincioşilor săi (Epist. 95, P. G. 66, 1465
A) şi deşi hărţuit de îndrăzneala ignoranţei unor tineri creştini, foarte
prompţi în discuţiile despre Dumnezeu, dar operînd cu silogismele cele
mai ilogice {Epist. 153, P. G. 66, 1553 B), Sinesiu practică totuşi o arhipăs-
torire ortodoxă, bogată în fapte generoase prin ajutorul dat oricui se
afla în nevoie, prin înlăturarea din Biserică a marilor ticăloşi (cazul unui
oarecare Alexandru, Epist. 66), prin combaterea arienilor eunomieni
260 PA TR O LO G IE

(Epist. 5), prin vizitarea parohiilor şi împăcarea diferendelor, totdeauna

în favoarea dreptăţii, prin informarea patriarhului Teofil asupra a tot
ceea ce se petrece în cuprinsul mitropoliei sale (Epist. 66, 67).
Episcop şi filosof, Sinesiu a avut legături de prietenie de rară dis­
tincţie şi duioşie. O prietenie exprimată mai ales în corespondenţa sa de
deosebită gratie şi delicateţe. Sinesiu are mulţi prieteni, în frunte cu fra­
tele său, cu patriarhul Teofil, cu Olympios, Iustus, Dometian Scolasticul,
cu diverşi episcopi, dar mai ales cu Hypatia. Autorul spune prietenului
Olimpios : «Vei putea întîlni mulţi oameni mai buni ca Sinesiu, dar nu
vei întîlni mulţi care să iubească mai mult ca el» (Epist. 96, P. G. 66, 1465
C). Altui prieten omenos, Dometian Scolasticul, îi scrie să aibă grija unei
femei văduve cu un orfan care >a fost nedreptăţită. Acest DomeLian este
un xaXoxa7a 0o<; {Epist. 154, P.G. 66, 1557 B). Sinesiu admiră graţia şi ele­
ganţa scrisorii unui prieten care ar fi dorit să .ajungă episcop (Epist. 156,
P. G. 66, 1560 ABC). într-o scrisoare adresată Hypatiei, el se plînge că e
bolnav şi că puţin cîte puţin se consumă la amintirea copiilor lui, care
i-au m u rit: «O, de n-aş mai trăi, sau de nu mi-aş mai aduce aminte de
mormintele copiilor ! Tu să fii sănătoasă şi salută din parte-mi pe feri­
ciţii tovarăşi, începînd de la tatăl Theotimos şi fratele Atanasie, pe toţi
la rînd. Dacă la aceştia s-a adăugat cineva#plăcut ţie, trebuie să-i mul­
ţumesc că-ţi este plăcut ţie. Aş vrea să saluţi din partea mea şi pe acest
prieten prea iubit» (Epist. 16, P. G. 66, 1352 BC).
Cu relaţii în lumea cultă păgînă, mai puţin în cea creştină, cu sena­
tori, guvernatori, înalţi funcţionari, ofiţeri, autorităţi de Stat la Alexan­
dria, unde se căsătorise şi i se născuseră copiii, în continuă corespon­
denţă cu unul şi cu altul, frămîntat de toate problemele mediului săn,
autor apreciat de cărţi, Sinesiu, aureolat de atîta vrednicie şi autoritate
morală şi spirituală, s-a lăsat hirotonit episcop, nu atît din convingere
creştină, cît din dorinţa de a face cît mai mult bine oamenilor, pe teren,
nu numai prin corespondenţă sau prin intervenţii orale. Treimea neo­
platonică : unul, inteligenţa şi sufletul bun i-a uşurat mult drumul spre
Treimea creştină, fără să-i pună probleme dramatice de convertire.
Arhieria devenise nu o coborîre, Ci o înălţare a filosofiei. A murit în
jurul anulni 413.
 SC R IITO R I DIN E G IP T 261

OPERA

Pentru scurta lui viaţă, Sinesiu a scris destule opere : cuvântări,

tratate, corespondenţă, imne, elogii etc.
1) Cuvînt despre imperiu către împăratul Arcadiu (P.G. 66, 1053
A — 1108 C), în 22 de capitole, una dintre operele cele mai interesante
pe care ni le-a lăsat antichitatea tîrzie. Filosof neo-platonic şi fin meş­
ter al condeiului, Sinesiu reia pe plan practic ideea 'lui Platon că statul
fericit e acela care are în fruntea lui un conducător, dacă nu chiar filo­
sof, cel puţin iubitor de filosofie, de echilibru şi de frumuseţile educa­
ţiei morale. Venit la Constantinopol în 399 trimis de cetatea sa spre a-i
uşura situaţia impozitelor şi stînd aci trei ani, timp în care el şi-a făcut
relaţii şi a cunoscut atîtea dintre resorturile administraţiei imperiale şi
viaţa zilnică în toată desfăşurarea ei în capitala bizantină, inclusiv in­
formaţiile de tot fe'lul care veneau din toate părţile imperiului, Sinesiu
e în măsură să mediteze serios asupra lucrurilor văzute, mai ales asupra
aspectelor negative, şi are curajul să le sublinieze public, în faţa îm­
păratului Arcadie, fiul şi urmaşul lui Teodosie cel Mare. Lucrurile aspre
şi grave pe care filosoful le declară în scris în faţa împăratului ar fi pro­
vocat, în altă parte, un final tragic. Arcadie ascultă şi învaţă, dacă e să
relevăm calmul şi siguranţa cu care discursul e rostit pînă la sfîrşit, fără
incident. împăratul era cam de o vîrstă cu Sinesiu, adică în jur de 30 de
ani, şi poate dintr-un sentiment de prietenie pe care cei doi vor fi înche­
gat-o între timp, poate dintr-o nevoie reală de a afla lucruri noi de la un
filosof, poate dintr-o toleranţă democratică, Arcadie a ascultat acest dis­
curs unic în felul său. Unic, pentru că vorbitorul, nu numai că nu elo­
giază pe împărat, dar îl critică sever pentru lucruri de care nu totdeauna
el (Arcadie) era vinovat. E o critică constructivă în care sfatul, îndem­
nul şi proclamarea de principii morale individuale, dar şi politice, încer­
cau să alunge sau să înlocuiască pagubele şi degringoladele de la curtea
imperială şi din tot imperiul.
Sinesiu spune de la început lui Arcadie : «Să vorbim despre cele ce
trebuie şi cele ce nu trebuie să facă împăratul, punînd faţă în faţă lucru­
rile ruşinoase şi lucrurile serioase şi nobile. Observând cu atenţie fie­
care din aceste două părţi, cînd îţi dai seama că apare ceva cuviincios,
262 PA TR O LO G iE

să-l îmbrăţişezi ca fiind receptat de filosofie, iar ce este opus să res­

pingi. Gîndeşte-te ca lucrul bun să-l faci totdeauna, iar contrariul să nu-:l
săvîrşeşti niciodată» (Despre imperiu 2, P. G. 60, 1057, AB). «Sînt de
acord cu tine, împărate, că un imperiu aşa de mare nu poate fi cuprins
într-un singur om, acumulările de bogăţii mai mari ca acelea de alta dată
ale lui Darius, multele zeci de mii de cai, arcaşii care-i folosesc şi ostaşii
cu cuirase împotriva cărora orice rezistenţă cedează, dacă ei au în frun­
tea lor un comandant. Cetăţi fără număr biruite venerează (pe împărat),
fără ca cele mai multe dintre ele să-l fi văzut şi nici nu speră ca să se
poată bucura de un spectacol mai înalt. Iată, ţi-am spus lucruri mai ade­
vărate decît orice. Dar eu nu sînt de acord cu cei de aici, care-ţi împle­
tesc elogii şi te numesc fericit. Eu în nici un caz n-aş putea elogia pe
cineva pentru aşa c e v a ; mai degrabă l-aş putea ferici. Elogiul şi ferici­
rea n-au aceeaşi natură, ci sînt două lucruri diferite. Cineva e fericit
pentru lucruri din afară, însă e lăudat pentru lucruri dinăuntru, pe care
fericirea îşi aşază tronul. Fericirea e un dar neaşteptat al norocului, pe
cînd elogiul e un bun propriu al sufletului. Elogiul e un lucru sigur prin
sine, pe cînd fericirea e ceva rătăcitor, care se poate schimba în con­
trariu. De aceea, pentru a fi păstrată, fericirea are nevoie de ajutorul lui
Dumnezeu, de minte, de îndemînare, de timp şi de fapte multe» (îbidem,
3, P. G. 66, 1057 CD-1060 A). Arcadie trebuie să înveţe a fi împărat, căci
dacă tatăl său, Teodosie, a fost proclamat împărat de armată, el, Arca­
die, datoreşte virtutea norocului... Teodosie a dobîndit cele bune prin
osteneli, pe cînd Arcadie a moştenit aceste bunuri, fără osteneală. Pen­
tru păstrarea acestor bunuri e nevoie de osteneli şi de mii de ochi. Îm­
păratul are continuu nevoie de virtute şi de ajutorul lui Dumnezeu, mai
ales cînd el n-a cucerit împărăţia prin eforturi şi n-a fost ales de pro­
prii săi supuşi, ci a luat împărăţia prin moştenire. împăratul nu trebuie
să fie un tiran. Împăratul adevărat e acela care îşi impune să realizeze
binele celor pe care-i conduce, care ţine să sufere necazuri pentru ca su­
puşii lui să nu sufere necazuri, care înfruntă primejdii pentru ca ei să
trăiască fără teamă, care veghează şi e consumat de griji, pentru ca zi şi
noapte ei să fie lipsiţi de su p ărări; el este păstor între oi, dar împărat
între oameni (îbidem, 3, P. G. 66, 1061 C). Podoaba împăratului e con­
cursul tuturor virtuţilor, dar cea mai împărătească este prudenţa sau re­
flecţia {îbidem, 3, P.G. 66, 1064 C).
 SC R IITO R I D IN E G IP T 263

împăratul imită pe Dumnezeu, iar in această calitate el trebuie

nu numai să umple cetatea de bunuri, dar şi să facă fericit pe fiecare
locuitor al acestei cetăţi. Atunci el va fi numit cu adevărat maref<cinste
pe care o primeşte nu din obişnuinţă, nu pentru a avea vreun folos, nu
pentru a se stinge mînia, ci numai ca urmare a judecăţii sufletului, ex-
primînd un cuget cinstit (Ibidem, 5, P. G. 66, 1068 BC). Statuia vie a îm­
păratului să aibă la temelia ei evlavia, pentru ca nici o furtună să n-o
clatine, mai ales că ea apare în mai multe locuri şi mai ales pe piscuri.
«Primu'l şi cel mai împărătesc lucru este să te stăpîneşti pe tine însuţi,
să pui mintea peste animalul cu care sălăşluieşti şi să nu socoţi că dacă
stăpîneşti peste nenumăraţi oameni nu poţi ajunge robul celor mai ru­
şinoase stăpîne, ca : plăcerea, mîhnirea şi cîte bestii înrudite sălăşluiesc
în animal)» [Ibidem, 6, P.G. 66, 1072 A).
Sinesiu critică extrem de sever luxul şi pompa excesive de care e
înconjurată persoana îm păratului: «Declar că nimic mai înainte n-a pă­
gubit aşa de rău imperiul roman ca teatrul şi pompa din jurul persoanei
împăratului, pe care cei însărcinaţi nu le realizează în ascuns ca pe
nişte ierurgii, ci v-au expus pe voi (împăratul şi curtea sa) în stil bar­
bar. Cît de mult închipuirea şi adevărul nu pot coexista! Sa nu te su­
peri ! Vina nu este a ta, ci a celor care au iniţiat această boală şi au
transmis răul ca moştenire. Această gravitate şi -teama de a vă arăta în
privelişte obişnuită ca oameni vă claustrează şi vă găsiţi asediaţi de
voi înşivă, neputînd să vedeţi şi să auziţi decît foarte puţin din lucru­
rile pe care judecata practică le colectează. Voi vă desfătaţi numai cu
plăcerile trupului şi încă cu cele mai impure, pe care le oferă pipăitul
şi gustul, trăind o viaţă de polyp. Cît timp dispreţuiţi pe om, nu veţi
atinge desăvîrşirea omului. Cei cu care sînteţi împreună în traiul zilnic
şi altfel şi care au acces la treburile împărăteşti mai cu îndrăzneală
decît generalii şi centurionii, aceia pe care voi i-aţi pregătit ca instru­
mente de distracţie, oameni cu capul mic şi judecata îngustă, pe care
natura din greşeală i-a falsificat, aşa cum schimbătorii de bani necinstiţi
falsifică monezile, ajung oameni stupizi doar pentru rege, dar cu atît
mai mari cu cît sînt mai stupizi. Aceştia rîd şi în acelaşi timp plîng la
nesfîrşit; prin gesturi, strigăte şi alte mijloace fac bufonerii şi-şi pierd
timpul împreună cu voi. Ei vă întăresc întunecimea sufletului cu un
rău şi mai mare, pentru că nu mai trăiţi potrivit firii. Gîndurile şi cu­
264 PATH OLOGIE

vintele lor mutilate sînt mai potrivite pentru urechile voastre decit orice
idee din filosofie, exprimată limpede şi fluent. Lucrul minunat pe care-1
gustaţi în garda voastră este că suspectaţi pe intelectualii poporului faţă
de care vă daţi im portanţă; în schimb admiteţi proşti (în jurul vostru),
în faţa cărora vă dezgoliţi» (Despre imperiu, 10, P.G. 66, 1076 CD—
1077 AB). Claustrarea împăratului şi lipsa lui de contact cu oamenii de
valoare ai ţării pe care-i dispreţuia, precum şi înconjurarea sa cu proştii
şi bufonii vremii nu se petreceau exclusiv la Constantinopol, ci în ma­
joritatea conducerilor de popoare de atunci. Pe de altă parte, dacă îm­
păratul Arcadie n-a reacţionat *negativ la observaţiile aşa de tăioase
ale lui Sinesiu, este pentru că acestea erau adevărate.
împăratul e îndemnat sa cultive prietenia. Ce posesie imperială se
poate compara cu prietenul, care tot timpul e împreună cu împăratul ?
Ce părtaş la momentele de fericire e mai plăcut ca un prieten ? Cine
e mai sigur în discernerea balanţei rele a sorţii ? Cine elogiază mai sin­
cer ? Cu prietenii săi împăratul se poate sfătui asupra treburilor im­
portante ale ţării (Ibidem, 7, P.G. 66, 1072 AB).
E necesar ca împăratul să se împrietenească cu militarii, coborind
în taberele de soldaţi, spre a cunoaşte oamenii, armele, caii etc. şi unde
va călări cu cavaleriştii, va mărşălui cu pedestraşii, va merge înarmat
ca hoplit cu hopliţii, va purta lance cu lăncierii, pentru ca prin această
comuniune el să aducă pe fiecare la o societate însufleţită şi ca terme­
nii de «tovarăşi de luptă» să nu fie luaţi in derîdere da soldaţi, atunci
cînd împăratul li se va adresa în vreo cuvîntare cu aceşti termeni. Dacă
împăratul îşi supune trupul la exerciţii, doarme noaptea sub cerul liber
şi-şi petrece tinereţea sub arme, va fi recunoscut de tot poporul care,
pentru aceasta, îl va respecta şi-l va şi iubi. Nimic nu e mai ruşinos
pentru un împărat decîl ca apărătorii imperiului sa -1 cunoască numai
după tablouri pictate. Ce imperiu e mai păzit ca acela zidit pe dragoste ?
Militarii sînt un neam simplu şi nobil de oameni şi pot fi uşor cîşti-
gaţi (Ibidem, 9, P.G. 66, 1073 ABC). Sinesiu critică sever luxul şi ele­
ganţa armatei, a senatorilor, magistraţilor şi a întregii oficialităţi ro­
mane care derivă din ceremoniile şi pompa de la curtea imperială. Dar
nu armatele luxoase, ci cele comandate de oameni neartificia-li, neorgo-
lioşi, fără atmosferă ditirambică ori tragică au trecut Eufratul, bătînd
pe părţi, ori au depăşit Dunărea bătînd pe geţi şi pe masageţi, popoare
 SC R IITO R I D IN E G IP T 265

care acum schimbîndu-şi numele şi înfăţişarea continuă să ne terorizeze

(Ibidem, 11, P.G. 66, 1080 ABC—1081 A). împăraţii romani au făcut rău
că au schimbat numele de rege cu acela de împărat sau autocrator.
Autocratorul devine de obicei tiran, iar comparaţia între un tiran şi un
rege e întotdeauna în favoarea regelui, care face totul pe faţă, de acord
cu poporul său (Ibidem, 13).
E necesar ca armata romană să fie recrutată numai din bărbaţi ro­
mani, nu şi din străini ? «Cum tolerăm noi ca bărbaţii (înrolaţi) să fie
străini ? Cum să nu fie şi mai ruşinos ca cel mai înfloritor imperiu să
cedeze unor străini ambiţia şi gloria victoriei în războaie ?» [Ibidem,
14, P.G. 66, 1092 B). Străinii sînt, de altfel, prezenţi în tot imperiul, dar
nu spre binele acestuia. Sinesiu subsumează pe toţi străinii sub numele
de «sciţi», apelativ care acoperea pe toţi neromanii, dar mai ales pe
barbari, în frunte cu traco-geto-dacii, părţii, goţii, vizigoţii, ostrogoţii,
hunii, gepizii etc. Orice familie romană mai înstărită are un sclav de
origine scitică. Majordomul, brutarul, lecticarul şi purtătorul de amfore
erau de origine scitică; mai mult : unii străini camaţi, cu pletele blonde,
după moda eubeică, sînt pe lîngă aceiaşi oameni, — în particular —, slu­
jitori, dar în public sînt magistraţi, lucru neobişnuit şi spectacol cu to­
tul paradoxal, o enigmă. Spartacus în Italia şi Crixus în Galia au făcut
atîtea victime prin răscoalele lor. Străinii să nu mai fie primiţi nici în
armată, nici în magistratură (Ibidem, 15, P.G. 66, 1093 ABC— 1097 ABC).
Barbarii nu înţeleg virtutea.
Pacea e o problemă a dreptăţii. Numai acel conducător poate ţine
pacea, care e în stare să pedepsească pe cel care o dărîmă. Numai acel
împărat este pregătit cu toate elementele pentru pace, care are puterea
de a înlătura nedreptatea. I se face război numai aceluia care nu se
poate război el însuşi. Pacea e un lucru mai fericit decît războiul, pen­
tru că pregătirile de război se fac în vederea păcii. Ţelul acestor pre­
gătiri trebuie pus mai presus de orice. împăratul va fi în legătură, după
comandanţi, cu cetăţile şi popoarele imperiului, cărora prin luptători li
s-au asigurat binefacerile agriculturii şi ale statului (Ibidem, 16, P.G.
66, 1100 AB).
Un împărat bun nu este cheltuitor. Nici vanitatea cugetului nu -1
împinge la cheltuieli, nici ambiţia fanfaroană nu poate înlocui folosirea
echilibrată a banilor, nici inspiraţia puerilă pentru distracţii teatrale nu
266 p a t r o l o g ie

va consuma sudoarea celor harnici şi nici constrîngerea unor războaie

continue. Dacă se concentrează toate nnmai la ce este necesar, nu e
nevoie de superfluu. Un împărat lacom de bani e mai de ruşine decît un
cîrciumar. Acesta îşi ajută familia săracă, pe cînd împăratul nu-şi poate
scuza necinstea sufletului (Ibidem, 18, P.G. 66, 1101 A).
în ultimul capitol, Sinesiu urează împăratului Arcadie ca el şi mulţi
ca el să se îndrăgostească de filosofie şi de adevărata cultură, lucru
de folos. împăratul să poată uni filosofia cu imperiul, iar statuia impe­
rială pe care Sinesiu i-a promis-o şi i-a descris-o, de-a lungul cuvîn-
tării, Arcadie s-o însufleţească, dîndu-i viaţă reală. Ar fi satisfacţia cea
mai mare a autorului (Ibidem, 22, P.G. 66, 1105 D—1108 ABC).
Despre imperiu are o deosebită importanţă istorică prin elementele
pe care le cuprinde, referitoare la conducerea imperiului bizantin şi a
atîtor capitole din viaţa acestui imperiu : camarila imbecililor din jurul
împăratului, prietenia, armata, pacea şi războiul, luxul la toate nivelu­
rile, virtutea, barbarii părţi, geţi şi masageţi, pătrunderea «sciţilor» în
imperiu, prezenţi în mai toate serviciile particulare şi publice, de la ma­
jordom şi brutar pîna Ia înalţii magistraţi, grija constantă a autorului
ca prin critica şi îndemnurile sale să facă din Arcadie o statuie vie de
împărat ideal, după modelul recomandat de Platon. Sinesiu nu aminteşte
nicăieri în Despre imperiu de creştinismul din imperiu şi nici de creşti­
nismul lui Arcadie ; El invocă divinităţile păgîne, îndeosebi pe Zeus.
Dar antonii nostru se întîlneşte cu viziunea creştină despre lume, atnnci
cînd el susţine că împăratul trebuie să imite pe Dumnezeu şi că vir­
tutea trebuie să-l călăuzească. Exceptînd mitologia şi unele referiri di­
recte la istoria romană, scara de valori morale şi critica imoralităţii,
recomandate de Sinesiu împăratului Arcadie, nu se deosebesc mult de
acelea pe care Sf. Ioan Gură de Aur, contemporanul lui Sinesiu, le face
aceluiaşi împărat, mai ales împărătesei şi curţii sale, inclusiv societăţii
bizantine, referitoare la lăcomie, lux, teatru, nedreptate etc. Marile re ­
forme ale Sf. Ioan Gura de Aur, patriarh de Constantinopol, în peri­
oada şederii lui Sinesiu în aceeaşi capitală (399—402), se întîlneau nu
întîmplător cu recomandările neoplatonicului din Cyrene, în acelaşi loc,
la curtea imperială. înseamnă că la curtea .lui Arcadie erau multe de
îndreptat... Cei doi reformatori procedau fiecare în felul său... De acord,
în general, cu Sinesiu referitor la preţuirea virtuţii, a prieteniei, a com-
 SC R IITO R I D IN E G IP T 267

portarii corecte şi a dragostei pentru toţi supuşii imperiului, toate acte

de «înţelepciune», Sf. Ioan Gură de Aur depăşeşte pe filosoful Sinesiu,
prin dulceaţa Evangheliei, care desfiinţa sclavia, pe care filosoful o con­
sidera naturală, şî nu promova ura, ca Sinesiu, împotriva «sciţilor» şi
a tuturor străinilor, ci dragostea faţă de toţi. Prin urarea lui Sinesiu,
adresată lui Arcadie : «De-ar da zeii să te văd legînd filosofia de im­
periu» se reitera nu numai formula unui ideal platonic, ci, poate, şi do­
rinţa ca Arcadie să renunţe la creştinism, acest creştinism pe care tatăl
său, Teodosie, îl proclamase religie de stat, în 381.
Limba şi stilul operei Despre imperiu sînt pur atice, de o fluenţă
rar întîlnite în scrieri contemporane, cu excepţia celor ale Sf. Ioan Gură
de Aur. Ideile bune legate între ele au, ca şi cuvintele, un aer serios,
grav, uneori solemn.
2) Carte despre providenţă sau (cuvîntări) egiptene în 18 capitole
(P.G. 66, 1209—1258), o colecţie de legende pe fundalul duşmăniei din­
tre Osiris şi Typho, dar sub care se ascund frămintările imperiului sub
Arcadie... Faptul principal este prezenţa goţilor, sub denumirea de
«sciţi», obrăznicia conducătorilor goţilor (Gaina) de care vorbeşte şi Sf.
Ioan Gură de Aur, trădarea goţilor şi mişcările de la Constantinopol,
lucruri la care se referă şi autori contemporani sau ulteriori, ca Zosi-
mus, Claudianus, Orosiu, Socrat (XI), Sozomen (VI), Prosper, Marcellin.
Osiris, drept, bun, luminos, milostiv şi raţional, a avut o viaţă cu
înalte realizări, mai ales sociale şi de cultură, în timp ce conducea el
prefectura Constantinopolului. El a stimulat virtutea şi a promovat pe
cei mai capabili la conducere, în stare să facă pe cei conduşi asemenea
lor. La Constantinopol creştea continuu dragosLea pentru cultură, atît
sub raportul fondului cît şi al expresivităţii. Cei aleşi să conducă nu
erau oameni de turmă, ci înţelepţi. Evlavia înflorea peste tot în Egipt
(imperiul bizantin). Neglija bogăţiile, dar se îngrijea de cele bune. Era
parcimonios în a primi daruri, dar foarte generos în a oferi daruri. Scu­
tea cetăţile de tribut, ajuta pe cei lipsiţi, restaura lucrurile ruinate şi
căzute. Pe unele oraşe le-a mărit, pe altele le-a înfrumuseţat, pe unele
le-a făcut din nou, pe altele, golite, le-a repopulat. Stăruia ca fiecare
cetăţean să participe la onorurile publice. In vremea domniei lui Osiris
268 PA TR O LO G IE

nu s-a văzut om trist sau plîngînd (Despre providenţă, 12, P.G. 66,
1256 BCD—1257 ABC). Această domnie a lui Osiris e, desigur, prefec­
tura lui Aureliu sub Arcadie.
Typho, fratele lui Osiris, era opusul total al lui Osiris. întunecat,
nedrept, rău, invidios pe Osiris şi ajutat de soţia lui, care a reuşit să-i
ofere prefectură, Typho proceda exact contrariu metodei lui Osiris
(Ibidem, 13, 14). în marea sa răutate, acuza prin gura unei vrăjitoare
scite (gote) pe Osiris, că e hotărît să izgonească pe sciţi din ţară. Acesta
avea de gind să ucidă în prealabil pe conducătorul sciţilor (Gaina).
Typho a făcut totul pentru a ajuta pe barbari (Ibidem, 15, P.G.
66, 1245 BCD, 1243 ABCD, 1249 ABC). Pînă la urmă, Typho a fost ucis
de Horus, care s-a aliat nu cu leul, ci cu lupul (hunii). Sensul numelui
de lup e aici corect întruert ne găsim într-un context arian (Ibidem,
18, P.G. 66, 1257 A).
3) Dion sau despre însăşi viaţa sa, în 16 capitole (P.G. 66, 1111—
1164) tratează despre viaţa şi operele lui Dion, vestit sofist, filosof şi
orator pe care Filostmt din Lemnos îl aşază în lista sofişti-lor, alături
de Carneade atenianul, Leon bizantinul şi Eudoxiu de Cridos. Autorul
sc ocupă apoi de interesul deosebit pe care el îl acordă filosofiei şi
retoricii, iar în final îşi descrie propria sa viaţă, cu fond şi ţinută ele-
nică, în contrast cu aceea a monahilor creştini, pe care-i critică aspru
în cap. 9.
Dion din Prusa a fost întîi sofist, pe urmă filosof, trecînd prin mai
toate sistemele filosofice şi vizitînd multe regiuni ale imperiului, ca, de
pildă, reşedinţa esenienilor de lîngă Marea Moartă (Qumranuî, desco­
perit recent), Dacia, unde probabil a fost exilat şi despre care vorbeşte
descriind viaţa religioasă a geţilor, citată de Jordanes, în sec. VI. A
combinat apoi filosofia cu oratoria. In această direcţie, el a scris opere
ca Tempe, Memnon, Adunarea, Senatul, Euboices, Rhodiacos, Triirios,
Elogiul ţinţaruîui. Aceste opere merită să fie puse alături de acelea ale
gravilor autori antici ? el se adresează atît poporului cît şi persoanelor
particulare şi se impune prin ritmul vorbirii şi gravitatea morală. Dion
combină retorica cu politica [Dion, 3, P. G. 66, 1120C, 1121 ABC,
1124 AB).
 SC R IITO R I D IN E G IP T 269

Dion a avut mulţi discipoli, dintre care unul era Sinesiu însuşi ce
voia să-şi imite maestrul. Dar, nu atît în retorică cit în filosofie, Si­
nesiu vrea să fie filosof. Această calitate îi impune mai multe condiţii.
«Filosoful trebuie să fie străin de orice rău, să nu fie rusticon, să fie
iniţiat în frumuseţea graţiilor, să fie cu precizie grec, adică să poată
avea contact cu oamenii, să cunoască toate operele erudite. Se pare că
nimic altceva nu constituie începutul filosof iei decît curiozitatea cunoaş­
terii. Înclinarea spre fabulos a copiilor promite un scop filosofic» [Ibi­
dem, 4, P.G. 66, 1125 A). «Filosof e acela care încheagă o armonie din
simfonia tuturor lucrurilor şi reduce mulţimea elementelor la o singură
unitate» (Ibidem, 5, P.G. 66, 1125 C). Nepătimirea există numai în firea
divină ; oamenii amestecînd răutatea cu virtutea ajung doar moderaţi
în patimi. Evitarea lipsei de măsură, iată lupta înţeleptului (Ibidem, 6,
P.G. 66, 1129 C). Sinesiu se zbate între contemplare şi poftele trupului.
Aş vrea să am acea natură umană care să-mi permită înălţarea pînă la
contemplare, zice el. Dovedindu-se că acest lucru e greu, aş dori ca
măcar în parte să ajung la lucrurile optime, înalte, sau, căzînd la ni­
velul naturii, să capăt o bucurie şi să-mi îmbrac viaţa cu o bună dis­
poziţie, cu încredere. Ştiu că fiind om, şi nu Dumnezeu, n-aş putea să
nu fiu înclinat spre orice plăcere ; dar nu sînt un animal, ca să mă
desfăt cu plăcerile trupului. Rămîne să caut media, care n-ar fi decît
ocupaţia cu literatura şi despre literatură. Ce plăcere e mai curată ca
aceasta ? Ce înclinare e mai lipsită de patimi ca aceasta ? Ce e mai ne-
poluat ca acest lucru ? Iată de ce Sinesiu preferă pe grec barbarului.
Grecul e mai înţelept şi se exercită in cunoaştere. Ştiinţa este reuşita
minţii f ea merge din raţiune in raţiune pe care le parcursese în prea­
labil. Ce e mai înrudit cu mintea decît raţiunea ? (Ibidem, 7, P.G. 66,
1133AB). Mai m ult: Dumnezeu e în noi prin mintea noastră, care e
templul Lui. De aceea, înţelepţii greci şi barbari au lăsat ca predanie
acest lucru şi au îndemnat la practicarea virtuţilor curate, interceptînd
activitatea naturii, ca să nu se pună stavilă inteligenţei. Sinesiu admiră
virtuţile ca elemente ale întregii filosofii. «Nu e permis să punem la un
loc purul cu impurul», zice Platon (Ibidem, 8, P.G. 66, 1137 A, 1140 A).
270 P A TR O LO G IE

Sînt aici destule convergente cu creştinismul pentru ca Sinesiu să

nu fi resimţit prea mare greutate în momentul convertirii sale. Dar nu
e nici exclus ca formulele neoplatonismului lui Sinesiu să fi fost influ­
enţate de creştinism.
Dion critică aspru sau ironic două categorii de misionari ambulanţi
ai vremii sale : pe monahii creştini şi pe sofişti.
Pe monahi îi vede obraznici, ignoranţi, amestecînd absurd cuvinte
şi dogme, mai degrabă vrednici de plins decît de rîs, barbari care ar
vrea să facă filosofie, departe de vrednicia sufletească a lui Amasis, Zo-
roastru, Hermes sau Antonie, cu posibilităţi sub natura comună, nu atit
isteţi, cît graşi. Ei refuză semi-doctismul, deşi acesta nu e ruşinos ; mai
ruşinoasă e ignoranţa, care e cu adevărat ruşinoasă. în locul înţelep­
ciunii, ei practică aroganţa şi fastul. Vor să înveţe pe alţii, înainte de
a se fi instruit ei înşişi-. Vai de cuvinte, vai de dogme ! Dumnezeu c
sfişiat prin discuţii şi ipoteze absurde despre El. Era preferabil (pentru
monahi), să fi rămas în stadiul de neştiutori, adică într-o situaţie medie,
nu ca aceea a lui îcar, care, dispreţuind folosirea picioarelor, a pierdui
repede şi aerul şi pămîntul, căci el aerul nu l-a cîştigat, iar pămîntul
l-a dispreţuit (Ibidcm, 9, P.G. 66, 1441 AB, 1144 AB). Acest sever pamflet
nu se adresa tuturor monahilor creştini din jurul anului 400, ci numai
acelei categorii active care lupta împotriva păgînismului cu argumente
misionare şi cunoştinţe nu tocmai raţionale, aşa cum dorea filosoful Si­
nesiu. Acesta înlîlnise asemenea oameni atît în Ptolemaida, cît şi în
Egipt, la Constantinopol şi în Grecia. Monahii nu puteau lămuri nici
pe departe raţional, nici complet noile dogme trinitare şi hristologice
care fuseseră dezbătute sau continuau să preocupe pe atîţia dintre oa­
menii Bisericii, dintre care puţini erau monahi. Unii dintre aceşti monahi
erau învăţaţi şi respectaţi, ca, de exemplu, patriarhul Teofil pe care
Sinesiu îl preţuia mult. Cei mai mulţi monahi însă erau de pregătire
medie şi sub-medie, dar se prezentau fanatizaţi de credinţa lor şi de
proclamarea creştinismului ca religie de stat de către împăratul Teodo-
sie. Atitudine duşmănoasă faţă de monahi au avut şi Libaniu, Rutihius
Numatianus etc. Dar spre deosebire de aceştia, care făceau politica,
Sinesiu sfătuieşte pe monahi ca ei să ramînă în doctrina lor iniţială pe
care le-au transmis-o oameni ai lui Dumnezeu; şi astfel, ei ar avea, după
 SC R IITO R I D IN E G IP T 271

Platon, o poziţie medie, adică, fără să fie ignoranţi, dar nu încă înţe­
lepţi, ei ar predica dreapta credinţă fără argumentare şi fără demonstra­
ţie. Raţiunea nu permite ca adevărul să treacă drept neghiobie, iar ce
e lipsit de judecată să fie socotit drept înţelepciune. Procedînd astfel,
cu măsură, nu veţi fi vinovaţi nici în faţa lui Dumnezeu, nici în faţa
oamenilor, ba veţi fi chiar lăudaţi pe drept. Dar îndrăzneala monahilor
în discuţiile teologice e mare şi se pot pierde. Adevărul nu e expus la
vedere, nu e nici împrăştiat ici şi colo, şi nici nu se poate vînâ. Să se
facă apel la ajutorul flosofiei (Ibidem, 9, P.G. 66, 1141 ABCD, 1144 AB).
Adică teologia să se facă metodic, progresiv, cu pregătire succesivă, se­
rioasă, căci ea are o lungime enormă. E necesar ca să aibă loc întîi
epoptia micilor misterii, apoi aceea a marilor misterii, pe urmă corurile
înainte de procesiunea făcliilor etc. (col. 1144 A).
Această critică poate prea severă şi aceste îndrumări metodice de
cercetare au avut atunci şi au şi azi o utilitate indiscutabilă. Colabo­
rarea filosofiei rămîne, în orice caz, un bun cîştigat pentru totdeauna în
cadrul speculaţiilor teologice.
Sinesiu critică sever şi pe sofişti, care, acum, în jurul anului 400,
contribuiau din plin la decăderea culturii greceşti, printr-o lipsă de fond
strigătoare şi printr-o artificializare continuă a expresivităţii. Sofistul se
pregăteşte meticulos pentru discursul său : face baie cu o zi înainte, se
îmbracă frumos, îşi cercetează chipul ca să arate frumos. Intră în sală,
surîde unora, salută pe ceilalţi, în timp ce sufletul său e în tensiune.
Consumă guma adracant ca să poată pronunţa clar şi precis cuvintele.
Face exerciţii de dicţiune, gargarizări. Dar cu aceasta nu-şi îmblînzeşte
auditorii care doresc ca el să-şi termine discursul cît mai repede (Ibi-
dem, 1 1 ). Temele sînt numeroase, dar nici una nu tratează despre ceva
original. «Aş prefera să ascult pe alţii spunînd ceva bun decît să v o r­
besc eu însumi» (Ibidem, 12, P.G. 66, 1152 C). Cutare maestru sofist e
plin de invidie şi doreşte să nu existe nici un înţelept în cetate. El este
în scaun ca un vas plin de înţelepciune pînă la buze şi din această înţe­
lepciune dă afară. Asemenea vas nu e capabil de nici un bine pentru
că e pizmaş şi denigrator. Ce sfirşit mai nefericit poate avea cineva
decît acela care nu-i îngăduie să fie mai bun ? Socrate împăca pe sofiştii
din vremea lui pentru că era cu adevărat un înţelept, nu un lăudăros şi
un căutător de glorie (Ibidem, 13). Copilul trebuie iniţiat în toate disci­
272 PA TR O LO G IE

plinele învăţăturii, înainte de a ajunge la retorică şi practică şi înainte'

de a fi copt la minte, pentru a se putea sprijini pe acele discipline şi
a căpăta îndrăzneala de a lucra în cimpul muzelor. De ce să nu ne fo­
losim de agoniselile părinteşti? (Ibidem, 13). O cuvîntare trebuie să se
sprijine pe convingerea vorbitorului şi pe situaţii reale, nu pe ceea ce
pretindea Pitagora. Nu se cuvine să prezentăm lucruri mici în cuvinte
disproporţionate (Ibidem, 14). O cuvîntare se rosteşte şi evoluează ase­
menea puilor de vultur, cînd părinţii îi învaţă să zboare. în timpul rosti­
rii, se pot adăuga, verbal, unele lucruri nescrise (Ibidem, 16).
Opera Dion este bogată în informaţii asupra studiilor culturii gre­
ceşti în jurul anului 400 e.n., Îndeosebi asupra filosofiei şi a raţiunii
profesate de diverse categorii de intelectuali ai timpului, cu referiri frec­
vente la valorile mari ale spiritului elenic anterior, din epoca clasică
pînă în momentul elaborării. Se fac observaţii critice pertinente, echi­
librate la tot pasul, nu pentru a distrage, ci pentru a corecta şi a rezidi.
E cazul cu observaţiile făcute asupra monahilor creştini şi asupra so­
fiştilor. Admirator al iui Dion, care a fost un mare orator, dar şi un
sofist, Sinesiu a reţinut mai ales elementele pozitive de la modelul său.
Fondul tipic al filosofiei sale e un platonism şi neo-platonism moderat
avînd în centru pe Dumnezeu, raţiunea, binele, virtuţile curate ; com­
baterea patimilor, cultul măsurii şi al cuviinţei o dovedesc din plin. Lim­
ba e de o rară plasticitate şi eleganţă.
4) Lauda pleşuviei, în 24 de capitole (P.G. 66, 1163—1206), un lung
tratat umoristic provocat de opera lui Dion intitulată Lauda pletelor.
Această operă cu o temă aşa de frustă e ţesută dintr-un foarte bogat
material fizic, mitologic şi istoric care surprinde la prima vedere. în fond,
insă, ¡lucrul se explică, prin faptul că el însuşi, Sinesiu, era pleşuv şi
ţinea neapărat să-şi apere şi chiar să-şi elogieze lipsa podoabei sale
capilare, iar pe de altă parte, avea interesul să nu piardă cursa în com­
petiţia cu tratatul Lauda pletelor al lui Dion, autor pe care africanul
nostru îl lua ca model aproape în toate direcţiile.
«Din fire noi toţi vrem să fim frumoşi, iar părul contribuie la aceasta
in mare măsură, căci natura ni l-a dat din copilărie. Dar cînd, spre ne­
norocirea mea, a început să-mi cadă părul, mi s-a rupt inima în două.
Lucrul se agrava şi părul cădea progresiv, şi chiar mai mult, s-a iscat
 SC R IITO R I DIN E G IP T 273

un strălucit război, mai strălucit şi mai grav împotriva capului meu, decît
tăierea arborilor aharnienilor de către Archidumas» (Lauda pleşuviei,
1, P.G. 66, 1168 A). După ce citează un pasaj din Lauda pletelor a lui
Dion, în care sînt menţionaţi eroii Iliad ei: Agamemnon, Ahile, Menelau,
Héctor, Euforb şi Ulise, iar -la urmă pe Zeus, toţi cu păr mult şi bărbaţi
frumoşi, Sinesiu invocă în sprijinul tezei sale cazurile oamenilor cu păr
puţin sau total pleşuvi, dar care sînt mai inteligenţi decît cei păroşi.
Animalele au păr peste tot, dar nu ele conduc. Cazul oilor cu atîta păr
pe ele este concludent (îbidem, 4, 5). în muzee, statuile lui Diogene,
Socrate şi ale altor înţelepţi arată aceste personaje fără păr. Se spune
că Apollonius (din Tyana) era păros, dar magia şi alte îndemînări arte
sale îi veneau nu de la păr, ci dintr-o anumită tehnică. în orice caz,
mintea şi părul se suportă greu unul pe altul (îbidem, 6, P.G. 66, 1177 D).
Pleşuvul din naştere e mai aproape de Dumnezeu. Ce poate fi mai ple­
şuv şi mai divin ca sfera ? (îbidem, 7, 8). Astrele, în frunte cu soarele
şi luna, apoi zeii sînt în aceeaşi categorie (îbidem, 9, 10). Pleşuvia are
afinitate cu lumina, pe cînd pletele, cu umbra şi întunericul, după cu-
vîntul poetului Arhiloc (îbidem, 11, P.G. 66, 1188 BC). Un cap pleşuv
asigură sănătatea celorlalte organe ale corpului. Nici o femeie nu s-a
născut pleşuvă ? ea şi-a putut pierde părul prin boală sau alt accident.
Spartanii, după ce au pierdut bătălia de la Thermopyle fiindcă aveau
plete şi încă coafate, în generaţia de sub Alexandru cel Mare au cîştigat
lupta de la Arbeloi, fiindcă îşi răseseră capetele, ţinînd seama de ceea
ce se întîmplase înaintaşilor (după relatarea lui Ptolemeu Lagul — fiul,
care a luat parte la bătălie) (îbidem, 15, 1193 ABC). Mulţi soldaţi ma­
cedoneni pletoşi au fost ucişi de perşi care-i luau de păr şi de bărbi,
îi răsturnau şi-i ucideau cu cuţitul (akinake-ul). Noroc de cei pleşuvi
din tabără, care cu consimţămintul lui Alexandru au ras capetele tu­
turor soldaţilor macedoneni (îbidem, 16). Se pare că pînă la urmă şi
Ahile a ajuns pleşuv (îbidem, 17, 18). Sinesiu repetă că pleşuvia e un
lucru divin şi înrudit cu divinitatea (îbidem, 20, P.G. 66, 1201 B).
Este curios cum un om de talia şi cultura lui Sinesiu s-a lăsat an­
trenat să scrie o operă ca aceasta, plină de spirit ieftin, exagerări, apro­
ximaţii, legende şi mituri, care încearcă să ridice la rangul maxim d-o
cinstire lipsa podoabei capilare, care, în general, este mult preţuită de
comunul oamenilor. Tratatul e scris în bună măsură pro domo, Sinesiu
18 — Patrologie
274 PA TR O LO G IE

fiind el însuşi pleşuv, dar pe deasupra, lucrarea era un act de compe­

tiţie literară cu opera Lauda pletelor a lui Dion, cum am mai spus. Si­
nesiu, care este nu numai informat, ci şi inteligent, ştie că nu numai
în trecut, dar şi în vremea lui, un număr de filosofi erau pleşuvi, iar
preoţii templelor şi conducătorii unor instituţii ca armata, şcolile, tea­
trul etc. erau pleşuvi din naştere sau în tot cazul raşi pe cap. Com­
paraţia capului ras cu sfera şi alte corpuri geometrice, inclusiv cu as-
trele, nu era fără efect în mediile intelectuale... Nu fără efect trebuie
să fi fost observaţia lui Sinesiu că persoanele pleşuve erau cumpătate
şi morale, în timp ce desfrînaţii şi neserioşii se recrutau dintre cei cu
capilaritate bogată. în capitolul final, autorul mulţumeşte filosofilor,
preoţilor şi tuturor persoanelor cumpătate, care l-au ajutat, în această
lucrare, să promoveze şi evlavia faţă de zei şi bunele sfaturi faţă de
oameni (Ibidem, 24, P.G. 60, 1205 C). Puncte de vedere ale unui filosof
neoplatonic.
5) Cuvînt despre vise, în 13 capitole (P.G. 66, 1281—1320), se ocupă
cu originea, funcţiunea şi sensul viseilor, problemă dezbătută in antichi­
tate, dar reluată acum pe baze mai filosofice şi cu analize mai serioase
de către Sinesiu. Tratatul a fost scris în 403 sau 404, într-o singura
noapte şi a fost trimis Hypatiei (Ep. 154) spre a fi cercetat şi apreciat.
Nu cunoaştem părerea marii profesoare alexandrine, dar curajul lui Si­
nesiu de a-şi prezenta lucrarea marii învăţate, care era Hypatia, implica
certitudinea lui că această lucrare era de valoare.
Sinesiu pleacă de la faptul că elementele lumii sînt în această sin­
gură fiinţă ca fraţii şi surorile, asemenea literelor într-o carte : unele
sînt feniciene, altele egiptene, altele asiriene, pe care le citeşte numai
un înţelept, înţeleptul care învaţă din natură. Părţile multiple din uni­
tatea cosmică se atrag, unele între ele, iar altele se resping, dar aceaslă
respingere ajunge, pînă la urmă, acord, cum se întîmplă cu coardele
unei lire, din care unelle sînt antifonice, iar altele simfonice. Unitatea
care rezultă din spaţiu, în afara pămîntului, care contrabalansează în
întregime pe a cesta; altfel el n-ar avea putere faţă de pămint (Cuvlnt
despre vise, 2, P.G. 66, 1284 D, 1285 BC). Sufletul are un rol esenţial în
coordonarea şi coeziunea mişcărilor din perimetrul fiinţei umane. După
cum însă nu înţelegem acţiunile minţii, înainte ca o putere conducă­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 275

toare să anunţe faptul întregului ansamblu şi ca ceea ce nu vine la

suflet să scape fiinţei, tot astfel nu înţelegem nimic din cele pe care
le concepem în primul somn, înainte ca imaginile să se fi imprimat în
imaginaţie. Se pare că această viaţă (a viselor) e puţin inferioară, ba­
zată pe un ce specific creaturii. In noi vedem culori, auzim zgomote şi
percepem cea mai fină atingere, în timp ce părţile organice ale trupului
stau inactive. Se poate să avem aici un gen de sensibilitate sacră (îb i-
dem, 3, P.G, 66, 1288 C). Printr-o asemenea sensibilitate sîntein în con­
tact şi cu zeii, cînd ne îndeamnă, cînd ne răspund sau ne previn prin
sfaturi de ceva. Darul visului poate deveni un tezaur. Unul care a ador­
mit incult, dar în somn se întîlneşte cu muzele şi are conversaţie cu
ele sau le ascultă, se poate trezi poet. Pe altul visul îl vindecă de boli
[Ibidem, 3, 1283 D). Imaginile pe care sufletul le are şi cele pe care
le primeşte de la inteligenţă (nous) el (sufletul) singur le oferă celor
întoarse spre interior şi transmite şi cele din partea divinităţii. Căci între
suflet şi dumnezeul intracosmic (encosmios) este o strînsă legătură, ei
derivînd din acelaşi izvor al firii (Ibidem, 9, P.G. 66, 1309 A). Visele sînt
de origine divină şi, în general, clare şi, deci, n-au nevoie de interpre­
tare, mai ales pentru persoanele care trăiesc virtuos, cultivă prudenţa
şi urmează tradiţia {Ibidem? 10, P.G. 66, 1309 B). Sinesiu face caz frec­
vent de spiritul divin înrudit şi cu inteligenţă (nous) şi cu Dumnezeu
şi care, alimentat cu filosofie, nu vehiculează imagini vagi (Ibidem, 1 1 ,
P.G. 66, 1312 A).
6) Corespondenţa, alcătuită din 156 de Epistole (P.G. 66, 1321 A —
1500 D), scrise între 399 şi 413, preţioasă pentru istoria şi cultura timpu­
lui, cum şi pentru cunoaşterea omului, prietenului, filosofului şi apoi
creştinului Sinesiu, este una din cele mai interesante. Sînt grupe de scri­
sori -adresate anumitor persoane, ca acelea către fratele său Evoptios
(38 piese) în care descrie momente şi fapte de familie şi situaţii poli­
tice, militare, sociale şi strict personale ; cele adresate lui Teofil, pa­
triarhul Alexandriei (7 piese), episcopilor, preoţilor; cele adresate Hy-
patiei [Ep. 10, 15, 16, 33, 80, 153 = 154 după Treu), pline de delicateţe,
fineţe, dar şi amărăciune pentru că-i muriseră copiii, iar Hypatia nu-i
răspundea la scrisori; sînt apoi scrisori adresate unor rude sau prieteni,
ori intervenţii pentru persoane în n evoie; alte scrisori se referă la ur­
276 PA TR O LO G IE

mări ale invaziilor barbare în Pentapole; scrisoarea 58 care e o enci­

clică şi scrisorile 72 şi 90 se referă la excomunicarea din Biserică şi apoi
la reabilitarea unui înalt funcţionar guvernamental, Andronicus ? unele
scrisori se ocupă cu preoţia şi atingerile ei cu filosofia (Ep. 11, 95),
ori se adresează alexandrinilor spre a lupta contra ereziei lui Eunomiu
(Ep. 5). Ordinea scrisorilor nu pare a fi stabilită de Sinesiu însuşi, ci
de altcineva. Unele manuscrise sînt pătate şi deteriorate. Se pare că
numărul scrisorilor a fost mult mai mare decît cel care ne-a parvenit
nouă. Valoarea lor e remarcabilă mai ales pentru istoria şi geografia im­
periului roman tîrziu, aproape la nivelul operei Despre imperiu, adre­
sată împăratului Arcadie. Critici ca Evagrie, Fotie şi Suidas apreciază
farmecul acestor colecţii de scrisori, pe bună dreptate, căci şi astăzi ci­
tim cu plăcere această corespondenţă, plină de umanism filosofic şi de
har literar.
7) Imne, în număr de 9 (P.G. 66, 1588—1616), căci al zecelea nu apare
în toate manuscrisele. Scrise în dialect doric, cu diferiţi metri clasici,
aceste imne sînt de o profundă tonalitate religioasă. Primele patru imne
cîntă divinităţi platonice şi neoplatonice cu slabe adieri creştine. Ultimele
cinci au o coloratură din ce în ce mai creştină. Primul imn, în 134 de ver­
suri, vorbeşte de treimea neoplatonică : prima monadă a monadelor (v.
59), de inteligenţa care se îngrijeşte numai de binele curat (v. 76—77), de
sufletul care unindu-se cu Tatăl va exulta ca Dumnezeu în Dumnezeu
(v. 128—134). în imnul al doilea se vorbeşte de o Treime în trei lum ini:
adîncimea Tatălui, gloria Fiului şi înţelepciunea creatoare a lumii, lu­
mina care străluceşte a Sfîntului Duh (v. 26—31). în imnul al treilea se
stăruie asupra raportului dintre monadă şi triadă şi mai ales asupra maş­
terii Fiului şi a atributelor Acestuia (vv. 180—213, 220 ş.u.), cu vizibile
influenţe din partea Sf. Grigorie de Nazianz. în imnul al patrulea se
preamăreşte Logosul, ca sămînţă şi izvor al vieţii (vv. 130—259), unde
concepţia platonico-stoică se împleteşte cu cea creştină. Imnul al cinci­
lea cîntă naşterea Fiului Hristos din Fecioara curată şi dă calificative
Noului-Născut ca : lumină, inteligenţă, suflet, frumuseţea Tatălui etc.
(vv. 1 —68). în imnul al Vl-lea se relevă crearea lumii şi a rînduielilor
vieţii şi materiei prin Fiul. Imnul al şaptelea preamăreşte naşterea Fiu­
lui şi darurile aduse de magi şi roagă să i se accepte muzica strofelor
 SC R IITO R I D IN E G IP T 277

sale cîntate. Imnul al optulea roagă pe Fiul Fecioarei să-i ferească viaţa
de tot răul, să-l apere de necazuri ziua şi noaptea, să-i lumineze viaţa
cu putere din izvorul inteligenţei, să-i întărească mădularele, să glori­
fice faptele tinereţii lui, să-i dea bunuri la bătrîneţe şi să-i ocrotească
fratele (vv. 1—19). Imnul al nouălea vorbeşte de coborîrea Fiului
Fecioarei la iad, care s-a speriat, iar teribilul cîine s-a dat deoparte şi
unde acest Fiu a dezlegat din cătuşe sufletele noastre ; la întoarcere,
demonii s-au speriat, Tatăl înţelept al armoniei a intonat un cîntec tri­
umfal din lira cea cu şapte coarde (vv. 1—29).
Unele din aceste imne sînt de rară frumuseţe liturgică şi dogmatică,
ecou al unei meditaţii şi convertiri prelungite. Parte din ele ar putea
fi şi azi puse pe note şi cîntate la diverse oficii liturgice. Ele se înrudesc
cu unele din imnele Sf. Grigorie de Nazianz.
8) Cuvlnt despre darul astrolabiului (P.G. 66, 1573—1588), adresat
unui oarecare Paeoniu din Constantinopol şi căruia îi trimite concomi­
tent acest mic tratat astronomic. Acest Paeoniu dorea să cunoască cît mai
multe lucruri. Cîndva Sinesiu îl îndemnase să combine filosofia cu arta
militară. Acum el e curios de astronomie. Şi Sinesiu îl lămureşte : «Astro­
nomia este o ştiinţă foarte venerabilă şi probabil cu un trecut îndepăr­
tat ; eu o consider drept un instrument apropiat de negrăita teologie.
Fericitul corp al aerului supune materia. Mişcarea acestui corp imită
inteligenţa, după părerea celor mai cinstiţi filosofi ? demonstraţiile sînt
certe. Astronomia se slujeşte de geometrie şi aritmetică, pe care dacă
cineva le controlează prin astrolabiu, regulă a adevărului, n-ar greşi,
îţi ofer acest dar, pe care se cuvine mult ca eu să ţi -1 dau, iar tu să-l
primeşti, căci el este opera născocirii mele, cu cîte mi-a stat în ajutor
prea-venerabila mea profesoară (Hypatia)» (P.G. 66, 1581 D—1584 A).
9) Omilii. S-au păstrat două fragmente scurte din două Omilii (P.G.
G6, 1561 ABC, 1564). Primul fragment se ocupă cu interpretarea alegoriei
vers. 8 din psalmul 74 : «Paharul este în mîna Domnului, plin cu vin curat
bine-mirositor} şi il va trece de la unul la altul», vorbind la începutul
postului Paştilor despre potirul Logosului Hristos sau potirul pascal, care
(\ste dublu, adică e dat de la Dumnezeu oamenilor, în Vechiul Testa­
ment ca făgăduinţă, iar în Noul Testament ca realitate. Prin acest potir
se irigă sufletul graţie băuturii din el. Pentru că e Logos, fiecare din
278 PATROLOG.TE

cei doi este prezent şi ei se amestecă. Este însă unul singur format din
doi, «desăvîrşirea cunoaşterii». Vechiul Testament a dat făgăduinţa, iar
Noul Testament a dat pe Cel trimis, pe care Sinesiu îl numeşte apostol.
Cuvintele : «îl va trece de la unul la altul» exprimă succesiunea didas-
caii!or (P.G. 66, 1561 BC).
Al doilea fragment e dintr-o omilie pascală, adresată noilor bote­
zaţi, din care se revarsă o mare şi luminoasă bucurie a Paştilor şi a bo­
tezului. «Noaptea sfîntă a adus celor purificaţi atîta lumină cîtă nici
soarele nu răspîndeşte ziua. Dar această lumină nu poate fi comparată
cu Creatorul, deşi ea este lucrul cel mai frumos de pe pămînt. Nu este
creată însă acea lumină care luminează sufletele şi pe soarele cel sen­
sibil. M ărturisiţi lumina de acum care ne fericeşte» (P.G. 66, 1564 A).
10) Două cuvîntări (Katastaseis), cu caracter politic care deplîng
invaziile barbare, jefuirea şi distrugerea Pentapolei, una în 406—407 şi
alta în 412. In primul discurs (P.G. 66, 1565—1575), autorul mulţumeşte
comandantului Anysius, care a alungat pe barbari, şi descrie distruge­
rile pe care le-au provocat invadatorii şi fugarii, cum ausurianii au tra­
tat pe femei şi pe copii, cum Sinesiu însuşi a trebuit să-şi părăsească
patria, Biserica şi celelalte, cum armata romană, aşa de biruitoare altă­
dată, acum e pe punctul de a pierde cetăţile din Grecia, din Africa şi
chiar Alexandria. «Vai, mormintele dorice de care nu voi avea parte !
Vai, Pentapole, al cărei ultim preot am fost eu !... Lacrimile îmi împie­
dică limba ! Sînt zdrobit de gîndul că va trebui să părăsesc cele sfinte.
Voi merge întîi la templul lui Dumnezeu. Voi înconjura altarul. Voi
stropi cu lacrimi prea preţiosul paviment. Nu voi pleca înainte de a
săruta acea uşă şi acel tron» (Ibidem, col. 1572 B). In discursul al doilea,
din care fragmentul păstrat e mult mai mic, se vorbeşte elogios despre
acelaşi tînăr comandant roman Anysius, care cu ajutorul unigarzilor
(hunilor) a izgonit pe barbari, a mulat războiul în teren barbar şi a redat
patriei libertatea. Sinesiu s-a rugat pentru victoria asupra barbarilor
(Ibidem, col. 1576 BCD).
Operele lui Sinesiu revelează un autor complex, cultivat şi fin, pre­
ocupat tot timpul de filosofie, artă literară, treburi politice şi grija de
patria sa, Pentapole. Frumoasa lui limbă atică şi stilul său clar şi înflo­
rit atrag şi astăzi. Pregătirea sa filosofică şi ştiinţifică la şcoala faimoa­
sei Hypatia de la Alexandria a lăsat în Sinesiu urme neşterse. El a scris
 SC R IITO R I D IN E G IP T 279

proză retorico-istorico-sofisbică şi poezie. Acestea reflectă o tonalitate

protreptică, grijă de adevăr, puternic spirit critic sau umoristic (mai
ales în Lauda pieşuviei), credinţa fierbinte în divinitate, cald patriotism.
Paginile lui Sinesiu reflectă o adîncă cunoaştere şi o utilizare inteli­
gentă a culturii clasice, din care citează frecvent pe Homer, Hesiod, Pin-
dar, Platon, Aristotel, Pitagora, Zenon. Combină istoria cu mitul, ştiinţa
cu teologia, dialectica cu zborul liric, umorul cu izbucnirea dramatică.
Ideile creştine se grefează uneori uşor, alteori greu pe fondul filosofiei
neoplatonice.
DOCTRINA

Sinesiu nu are o doctrină teologică propriu-zisă, ci numai gînduri

despre Dumnezeu împrăştiate ici şi colo, mai ales la începutul operei
Despre imperiu, dar mai cu seamă în Imne. Convertindu-se nu dintr-o
dată, ci progresiv, şi punînd cele trei condiţii menţionate mai sus spre
a accepta episcopatul, Sinesiu n-a fost în măsură să-şi închege un sis­
tem de gîndire creştină. Moartea lui prematură şi nenorocirile patriei
sale l-au împiedicat. Dar el a fost un ierarh ireproşabil, care şi-a iubit
cu căldură Biserica şi credincioşii, combătînd pe eretici şi pe cei n e­
demni. El era un bun credincios şi înainte de episcopat, căci adora pe
Dumnezeul neoplatonic în tre it: Unul, Inteligenţa (Nous) şi Sufletul
cosmic. Este treimea neoplatonică pe care Sinesiu a grefat în felul său
Treimea creştină.
Dumnezeu este binele şi cauza tuturor bunurilor, după mărturia una­
nimă a înţelepţilor şi a neînţelepţilor (Despre imperiu, 5, P.G. 66,
1068 ABC). Dar încă din Imnul 2 , Sinesiu trece la relatări trinitare : «Un
singur izvor, o singură rădăcină, formă cu trei străluciri a luminii. Unde
e adîncimea Tatălui, acolo e şi ilustrul Fiu, o naştere a inimii, Înţe­
lepciunea creatoare a lumii şi acolo lumina unificatoare a Sfîntului Duh
a luminat» {Imnul 2, 25—32). Uneori Sinesiu subliniază mai ales rolul
T a tă lu i« T o a te depind de sfatul Tău j Tu eşti rădăcina celor prezente,
trecute, viitoare, a celor ce sînt. Tu eşti Tată, Tu eşti mamă, Tu eşti
bărbat, Tu eşti femeie, Tu eşti glas, Tu eşti tăcere ? Tu eşti natura care
însămînţezi natura. Tu, o, împărate, eşti veacul veacului atît cît se poate
spune cu glasu l; bucură-te mult, o, rădăcină a lumii, bucură-te mult,
centru al celor ce sînt, monadă a numerelor divine şi >a împăraţilor care
280 PA TR O LO G IE

lipsesc. Bucura-te mult, bucură-te mult, că la Dumnezeu este bucuria...

Deschide lumina înţelepciunii. Revarsă fericirea ilustră, revarsă harul
bogat al vieţii liniştite, îndepărtează sărăcia şi nenorocirea bogaţilor pă-
mînteşti. îndepărtează bolile din mădulare şi pornirile urîte ale pati­
milor. îndepărtează din viaţa mea grijile care-mi mănîncă sufletul, ca
nu cumva aripile îngreuiate ale minţii să-mi cadă la păm înl; ci ridi-
că-le libere, ca să pot sălta la tainele negrăite ale Fiului Tău» (Imnul 2,
vv. 59—91). Fiul şi înţelepciunea sînt aici destul de stîngaci coordonate
într-o Treime cu Tatăl, care e androgin şi pancosmic. Calificativul
«Tu eşti natura care însămînţezi natura» exprimă perfect panteismul neo­
platonic, asemenea brahmanismului. în lungul Imn al treilea (733 ver­
suri), se stăruie asupra panteismului, dar se încearcă şi o distincţie între
Tatăl şi Fiul, provocată desigur de controversele trinitare. în prima parte
a pasajului care urmează, autorul subliniază identitatea cu sine însăşi a
divinităţii în lumea inteligibilelor, în patru domenii de activitate : actul
existenţei în sine prin creaţiune, naşterea, luminarea şi vorbirea : «Unul
şi toate, unul a toate, unul înainte de toate, sămînţă a tuturor, rădăcină
şi ramură din vîrf, natură în inteligenţe, femeie şi bărbat, minte tainică
care spune unele şi altele, adînc de negrăit, care dănţuieşti în cor. Tu
eşti ceea ce naşte, Tu eşti ceea ce e născut, Tu eşti ceea ce luminează,
Tu eşti ceea ce e luminat, Tu eşti ceea ce apare, Tu eşti ceea ce se
ascunde în propriile-i străluciri. Unul şi toate, unul în Tine însuţi şi
prin toate, căci Tu, Cel născut în chip negrăit, Te-ai vărsat ca să naşti
pe Fiul, înţelepciunea vestită, creatoare a lumii, dar rămîi vărsat, moşit
pentru (ceva ce nu se desparte de Tine). Te cînt pe Tine Monadă şi Te
cînt pe Tine Triadă fiind. Eşti monadă, triadă fiin d ; eşti triadă, monadă
fiind. Dar diviziunea inteligibilă încă indivizibilă ţine ceea ce este îm­
părţit» (Imnul 3, vv. 180—215). Divinitatea e prezentată la genul neutru,
adică ea este încă o forţă impersonală, deşi există texte în care ea e nu­
mită «tată». «Diviziunea inteligibilă provocată prin revărsarea sau vărsa­
rea «unu»-lui sau a «monadei» exprimă naşterea Fiului sau a Logosului
din veci. Din «unul» sau «monada» se naşte inteligenţa (nous). Această
naştere sau «revărsare» menţine indivizibilitatea celor doi. De altfel, în
acelaşi Imn se precizează că Fiul a apărut odată cu Tatăl, prin sfatul
acestuia, Fiul «cel născut din veci şi care avea să se nască» (Imnul 3,
vv. 240—241, 25C—252). E «taina cea din veci ascunsă şi de îngeri ne­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 281

ştiută» din dogma creştină. Cel născut odată cu Tatăl, rămîne egal cu
Acesta în esenţă şi demnitate. Nu e îngăduit să vorbeşti de un al doilea
din Tine ; nu e îngăduit să vorbeşti de un al treilea din primul. Naştere
sfîntă. Prunc de negrăit... Venerez vrednicia ascunsă a inteligibilelor
(Imnul 3, vv. 222—227). Uneori Fiul e prezent ca născut din «sînurile
Tatălui», iar Sfîntul Duh cel înţelept ca cel ce «conduce toate, din adîn-
cimea veacurilor bătrîne» (Imnul 3, vv. 400—410). Fiul e înfăţişat cu
apelative ca : formă, chip şi frumuseţe ale Tatălui, iar «preacuratul Duh»,
ca centru al Tatălui şi al Fiului (Imnul 5, vv. 59, 61, 63—65).
Sinesiu vorbeşte şi despre întruparea Fiului dintr-o logodită dar ne­
căsătorită, naştere venerabilă prin care Logosul a luat chip de om venit
între oameni ca izvor al luminii, ca să lumineze sufletele oamenilor.
Creator al lumii şi al astrelor sferice, Fiul este Mîntuitorul oamenilor
(Imnul 5, vv. 15—19). «Pruncul strălucitor» al Fecioarei este Iisus din
Solymit (Ierusalim), Cel ce-şi amestecă firea sa cu toate». El, înţelep­
ciunea cea fără margini, Dumnezeu în cele cereşti, mirt în cele din iad,
descoperit de înţelepciunea magilor, care i-au adus ca daruri, aur, smir­
nă şi tamîie. El a purificat pămîntul, valurile mării, căile demonice şi
coborînd cu Dumnezeu la iad, a venit in ajutorul morţilor (Imnul 7,
vv. 1—39). El a dezlegat din lanţuri cetele sfinte ale sufletelor, slăvind
pe Tatăl. întoarcerea Sa din iad a înspăimîntat mulţimile aeriene ale de­
monilor şi cetele stelelor nemuritoare, eterul însă a rîs, iar Părintele
înţelept al armoniei a întocmit din lira cea cu şapte tonuri un imn tri­
umfal. Lucifer, vestitorul zilei, a surîs (Imnul 9, vv. 10 ş.u.).
Atît teologia neoplatonică, cît şi cea creştină ale lui Sinesiu alcă­
tuite din gînduri şi meditaţii dispersate nu ne dau o viziune unitară a
evlaviei, a filosofului şi a ierarhului, fiindcă el a vrut să fie filosof —
un filosof evlavios în sensul neoplatonic, nu un teolog, cel puţin teoretic
sau în scris. Creştinîndu-se încetul cu încetul şi punînd şi condiţiile
amintite, Sinesiu a început să grefeze, încă de la primul Imn, Treimea
creştină pe treimea sau triada neoplatonică. El insistă mai ales asupra
Tatălui şi Fiului cu contaminări gnostice, mai puţin asupra Sfîntului Duh.
Invocaţiile trinitare de la începutul Imnurilor 5, 7 şi 9 sînt aproape
complet creştine, dar cu dezvoltare împletind neoplatonismul, gnosticis­
mul şi creştinismul. Preeminenţa acordată mai ales Fiului, inclusiv ape­
282 FA TR O LO G IE

lativele Acestuia, se inspiră din Teologia trinitară patristică alexandrină

de la Origen la Sf. Atanasie. Fiul este invocat şi ca mîntuitor, iar in
fragmentul păstrat din Omilia I, Hristosul promis al Vechiului Testa­
ment şi Hristosul euharistie al Noului Testament dau împreună «desă-
vîrşirea cunoaşterii» (P.G. 66, 1561 C), adică piscul Logosului platonic
şi neoplatonic, pe care-1 absoarbe Logosul ioanic, îmbinînd în chip op­
tim filosofía şi Evanghelia. Atributele de lumină, înţelepciune, bunătate
şi milă date Logosului au dus pe filosoful Sinesiu la episcopul Sinesiu.
Sinesiu consideră sufletul drept o «seînteie a inteligenţei», ascunsă
in adîncul materiei, ca sămînţă a lui Dumnezeu (Imnul 3, w . 560—562).
Nu se descriu alte funcţii ale sufletului decît că el vine de la Dumnezeu
si prin el inteligenţa (nous) a fost aşezată în trup. Sufletul e însă acela
care se roagă lui Dumnezeu-împăratul în tot chipul şi în tot momentul.
In toate imnele se cîntă mărirea, puterea, mila şi frumuseţea Tatălui
sau a Fiului, iar din loc în loc li se adresează mişcătoare rugăciuni de
cerere ca, de exemplu : «Pentru sufletul meu care a pătimit lucruri în­
grozitoare, dă celui ce te roagă o viaţă nevinovată; scapă-mă de neca­
zuri, scapă-mă de boli, scapă-mă de grijile care-mi mănîncă in im a;
acordă robului tău o viaţă inteligentă. Nu mă ploua, împărate, cu bogăţii
pămînteşti, ca să neglijez cele ale lui Dumnezeu; dar nu-mi agăţa de
acoperiş nici trista sărăcie, care să atragă la pămînt grija sufletului.
Amîndouă aceste lucruri îmi atrag sufletul la pămînt, amîndouă aduc
uitarea minţii» (Imnul 3, vv. 501 ş.u.). Sau : «Ai milă, o, Fericite, de
fiul tău. Am coborît de la Tine ca să slujesc pămîntului, dar în loc de
slujitor am ajuns rob. Materia m-a legat cu arte magice. Mi-au mai
rămas ceva puteri... Milostiveşte-Te, Părinte, de fiul Tău rugător, pe
care în zborul său intelectual de urcuş (la cer), îl sufocă pofta blîndei
materii. Aprinde seînteia, aprinde focul, alimentind puterea minţii mele»
(Imnul 3, vv. 567—577 ; 585—598).

B IB L IO G R A F IE

E d i ţ i i : Migne, P.G. 66, 1053—1736. K. Tren, Synesios von Kyrene, Dion Chry-
soslomos oder Von Lcben nach seJnem Vorbîld. Text grec şi trad. germană, Berlin,
1959. P. Hercher, Epistiographi graeci, Paris, 1873, p. 638—739. W. Christ u. M. Pa-
ranikus, Anthologia graeca carminum christianorum, Leipzig, 1871, 3—23. N. Terzaghi,
Syncsius, Hymni et Opuscula I, Hymni, Roma, 1933; II, Roma, 1944. Synesius Cy-
renensis, Epistulae, Antonius Garzya, recensuit (Scriptores Graeci et Latini. Consilio
Academiae Lynceorum editi), Romas, Ist. Poligralicu, 1979.
 SC R IITO R I DIN E G IP T 283

T r a d u c e r i : Germană: J. Krabinger, op. cit., K. Tren, op. cit. W. Lang,

Das Traumbuch des Syriesius von Kyrene. Übersetzung und Analyse der philosophi­
schen Grundlagen (H.A.Ph.G. 10), Tübingen, 1926. Engleză : A. Fitzgerald, The Letters
01 Synesius oi Cyrene, London, 1926. Idem, Essays and Hymns oI Synesius oi Cyrene...,
2 vo]., London, 1030. Franceză : H. Druon, O euvres de Svnêsius, traduites entièrement
pour ia première iois en Irançais et précédées d'une élude biographique et iittéraire,
Paris, 1878. C. Lacombrude, Le Discours sur la royauté de Synésius de Cyrène, trad.
nouvelle avec introduction, notes et comentaires, Paris, 1951. M. Meunier, Synesius,
Hymnes, traduction et notes, Paris, 1947. Itaiiană : S. Nicolos], Il De Providentia di
Sinesio di Cirene. Studio critico e traduzione, Padova, 1959.
S t u d i i : G. Grützmacher, Synesius von Kyrene, Ein Charakterbild aus dem
Untergang des Hellenentums, Leipzig, 1913. G. Beltini, L’attivilà publica di Sinesio,
Udine, 1938. H. I. Marrou, La «conversion;• de Synesius, REG (51), 1952, 474—484.
C. Lacombrade, Synésius de Cyrène, hellène et chrétien, Paris, 1951. E. Demougiet, La
théorie du pouvoir impérial au V-e siècle : Mélanges de la société toulousaine d'études
classiques, I, Toulouse, 194G, 191—206. C. Lacombrade. Synésius et l'énigme du lo u p :
REAN (1946), 260—266. K. Tren, Synesius von Kyrene, Ein Kommentar zu seinem «Dion»
(T.U., 71), Berlin, 1958. J. G. Arggenkos, Studiu asupra astroiabiului lui Synesiu din
Cyrene, Atena, 1958 (in greceşte). X. H. Simeon, Untersuchungen 34 den Brielen des
Bischois Synesius von Kyrene, Paderborn, 1933. N. Terzaghi, La tradizione manoscritta
degli Inni di Sinesio, SIF, 20 (1913), 450— 197. C. Bizzochi, L’ordine degli Inni d i Si-
nesio, Greg. 23 (1942), 91—115, 202—237. Idem, Gli Inni di Sinesio interpritati comme
mistiche celebrazloni, Greg. 32 (1951), 347—377. M. Cocco, Neoplatonismo e crisiia-
nesimo nel prime inno di Sinesio di Cirene, Sophia, 16 (1948), 199—202, 351— 356. Pr.
prof. Ioan G. Coman, Petrologie, 150—351. B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, 282—283.
J. Quasten, Patrology, III, 106—114. Idem, Initiation aux Pères de l'Eglise, III, 161— 172.
Hans von Campenhausen, Les Pères grecs, trad. de l'allemand par O. Marbach, Edition
de rOraute, Paris, 1963, 169—185, F. Sillitti, Prospectiva culturali nel De regno di
Sinesio di Cirene, Vet. Chr., 16 (1979), 259—271.

81

NONNOS DE PANOPOLIS
Născut în regiunea Tebaidei, în Egiptul de Sus, la Panopolis, pro­
babil spre anul 400, Nonnos s-a impus întîi printr-un lung şi celebru
poem păgîn, Dionysiaca, în 48 de cărţi, care povestesc călătoria zeului
Dionysos în India. în imensul material mitologic, amestecat şi cu alte
elemente, s-au surprins şi unele aluzii la creştinism. Dar poemul rămîne
o piesă autentic păgînă, fără urme precise că autorul avea de gînd să
se convertească sau era pe punctul de a o face.
Codex Parisinus şi cîteva manuscrise mai vechi, inclusiv indicele
Antologiei Palatine şi interpretarea lui Suidas atribuie lui «Nonnos,
poetul din Panopolis» şi Parafraza Evangheliei după Sf. Ioan, în hexa­
metri, după 431, şi avînd puncte comune cu Dionysiaca, din care împru­
 PA TH O LO G IE
281

mută versuri, inclusiv asemănări de idei. Probabil că intre timp Nonnos

s-a convertit la creştinism. Aşa cum şcoala neoplatonică a Hypatiei a
influenţat pe Sinesiu, tot aşa, probabil, hristologia şi mariologia şcolii
catehetice alexandrine au influenţat pe Nonnos, care prezintă pe Sfînta
Maria sub titlul de Theotokos. S-a spus, poate, pe drept, că Nonnos a
fost ucenicul Sf. Chirii al Alexandriei, spre anul 431 (G. Costa, Bilychuis,
1931, p. 143—150), adică exact în perioada Sinodului III ecumenic de
Ia Efes, cînd s-a fixat definitiv, mai ales prin teologia Sf. Chirii al Ale­
xandriei, apelativul de Theotokos dat Maicii Domnului. Sfîntul Grigorie
de Nazianz nu putea să depindă de Nonnos, cum s-a pretins, pentru că
primul a murit în 389, iar al doilea s-a născut către anul 400.
B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : A. Ludwich, Dionysiaca, 2 vol. (Bibliotheca Teubneriana), Leipzig, 1909.

Edifie noua : R. Keydell, Nonni Pan. Dionysiaca, 2 vol. Berlin, 1959.
T r a d u c e r i : Germană : T. Schelfer, Die Dionysiaca des Nonnos von Pano-
polis, deulsch., 2 vol., München, 1929, 1933. Engleză: W. H. D. Rouse, Mythological
Introduction by H. J. Rouse and notes on text criticism by I. R. Lund (LCL), 3 vol.,
London and Cambridge (Mass.), 19-10. Franceză : M. Meunier, Les Dionysiaques, Paris,
1919.
S t u d i i : S. Bezdechi, Vulgarism es dans l'épopée de Nonnos : Anuarul Insti­
tutului de Studii Clasice, 3 (1936— 1940), 34—70 — observaţii asupra sintaxei. R. Key­
dell, Mythendeutung in den des Nonnos Dionysiaca, Gedenkschrift fiir Georg Rohde,
Aparchai ,(1961), 105—114.
Parafraza Ia Evanghelia după SI. Ioan. E d i ţ i i : Migne, P.G. 43, 749— 1228. A. So-
hundler (Bibliotheca Teubneriana), Leipzig, 1881.
T r a d u c e r i : Franceză : C. De Marullas, Paris, 1861.
S t u d i i : R. Janssen, Das Joliannesevangelium nach der Paraphrase des Nonnos
Panopolitanus (T.U., 23, 4), Leipzig, 1903. J. Golega, Studien iiber die Evangeliendichtung
des Nonnos von Panopoiis..., Breslau, 1930. H. Bogner, Die Religion des Nonnos von
Panopolis, Phil. 89 (1934), 320—333.

82

SFÎNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI

VIAŢA

Sfîntul Chirii s-a născut la Alexandria, în jurul anului 370, dintr-o

familie deosebită, care dăduse deja pe patriarhul Teofil, unchiul şi pre­
decesorul său în scaun. Şi-a făcut o cultură serioasă, în şcolile vremii,
 SC R IITO R I D IN E G IP T 285

cu deosebire la didascaleul catehetic alexandrin, deşi s-a susţinut că el

avea lipsuri în cunoştinţele sale. Creştinismul din familia sa, legătura
sa spirituală strînsă cu patriarhul Teofil şi, probabil, lectura aprofundată
a operelor Sf. Atanasie i-au format convingeri profunde şi i-au promovat
o subtilă şi ascuţită gîndire speculativă. Ferocitatea şi asprimea deose­
bită ale arhipăstoriei patriarhului Teofil au imprimat şi lui Chirii aceste
trăsături. Se pare că autorul nostru a petrecut un timp în pustie, printre
călugări, potrivit aluziilor din unele epistole ale lui Isidor Pelusiotul
(Ep. I, 25, 310, 370), deşi Sever de Antiohia se îndoieşte de autenticitatea
acestor epistole (CSCO 1 0 1 , 252) şi deşi Chirii însuşi n-ar face aluzie
niciodată la o perioadă eremitică a vieţii sale (J. Quasten). Aceste în­
doieli n-au acoperire sigură în faţa lui Isidor Pelusiotul, prietenul lui
Chirii. Despre ceva deosebit cu privire la perioada de dinaintea ponti­
ficatului său, ştim că el a însoţit pe Teofil, în 403, la Constantinopol,
unde a participat ila Sinodul de la Stejar, care a depus din treaptă pe
Sf. Ioan Gură de Aur. La 15 octombrie, 412, Teofil decedă, în locul lui
urmînd să fie numit un diacon Timotei, susţinut de guvern, dar la 17
octombrie, adică după două zile, Chirii fu ales şi urcă pe scaunul de
arhiepiscop al Egiptului.
Formaţia sa severă bisericească în compania lui Teofil, mintea sa
ascuţită, alimentată de întinse lecturi biblice şi patristice, temperamen­
tul său aprins şi viziunea teologico-istorică asupra importanţei Biseri­
cii egiptene, prin marii cateheţi din perioada I-a şi mai ales prin Sfîntul
Atanasie, care salvase întreaga Ortodoxie de otrava ereziei ariene, au
dat lui Chirii forţa şi curajul de a întreprinde fapte şi a lua atitudini
de dimensiuni cu totul neobişnuite. Diplomat, independent şi îndrăzneţ,
încerca să cîştige sau să manevreze guvernul imperial de la Constanti­
nopol, sau pe reprezentantul acestuia, prefectul Egiptului Ia Alexandria,
în interesul Bisericii sale, ca sa nu zicem al său personal, în anumite
privinţe. Metoda nu era nouă. Chirii a participat în continuare sau a
provocat o serie de evenimente care reflectă bine temperamentul şi
personalitatea sa.
Sf. Chirii moşteneşte unele din prejudecăţile şi duşmăniile unchiului
său Teofil. Noul arhiepiscop păstra aceeaşi neprietenie memoriei Sf.
Ioan Gură de Aur ca Teofil. La invitaţia lui Atticus, arhiepiscopul Con-
286 PA TH O LO G IE

stantinopolului, de a trece pe Sfîntul Ioan Gură de Aur în dipticele Bi­

sericii egiptene, Chirii a refuzat sub pretext că Ioan a fost scos din
preoţie : «Cum să fie aşezat între episcop! un laic ? Să fie scos din ca­
taloagele bisericeşti cel ce nu este liturg» (Nichifor Callist, Istoria bise­
ricească, 14, 27). Ceva mai tîrziu, în 417, însă, Chirii a trecut pe Sf.
Ioan Gură de Aur în diptice, la stăruinţa lui Isidor Pelusiotul, admirator
al marelui patriarh cu gura de aur. E curios cum Chirii, dotat cu un simţ
bisericesc aşa de dezvoltat, n-a găsit nimic de îndreptat în hotărîrile
Sinodului de la Stejar şi nimic bun în activitatea Sfîntului Ioan Gură de
Aur. El n-a reţinut decît duşmănia masivă a unchiului său contra celui
care găzduise, din caritate, pe Fraţii Lungi, fără a intra în comuniune
cu aceştia. Dacă ar fi examinat obiectiv elementele problemei, autorul
nostru ar fi descoperit eroarea unchiului său, iar el ar fi renunţat la o
atitudine de complicitate nedreaptă.
Sfîntul Chirii are un comportament dur faţă de necreştini, iudei, pă-
gîni, novaţieni. Istoricul Socrate ne relatează pe larg cum autorul nos­
tru a ajuns să distrugă sinagogile, să expulzeze pe iudeii din Alexandria
şi să le confişte averile, după ce aceştia mai înainte au ucis, într-o
noapte, un mare număr de creştini. Chirii a convocat personal pe că­
peteniile evreilor şi i-a ameninţat cu pedepsirea. Oreste, prefectul capi­
talei, care nu iubea pe episcopi, fiindcă aceştia îi ştirbeau din puterea
lui de reprezentant al împăratului, era amestecat în acest caz de răzvră­
tire a iudeilor şi creştinilor, căci el dispusese torturarea, chiar în teatru,
a profesorului Hierax, partizan înflăcărat al lui Chirii. Iudeii fuseseră
aşezaţi de Alexandru Maeedon în Alexandria. Prin expulzarea lor, ora­
şul a rămas aproape gol şi prefectul Oreste era foarte îngrijorat, ceea
ce l-a determinat să scrie împăratului. Dar şi Chirii a scris împăratului,
denunţînd răscoala iudeilor şi măcelărirea creştinilor. Poporul alexandrin
cerea lui Chirii să se împace cu Oreste. Arhiepiscopul a acceptat ideea,
dar n-o accepta Oreste, nici chiar cînd Chirii i-a oferit manuscrisul Evan­
gheliilor. Intre cei doi era un conflict neîmpăcat (Istoria bisericească,
VII, 13, P.G. 67, 759 C—766 A). Chirii s-a purtat dur chiar faţă de per­
soana lui Oreste, contra căruia a trimis 500 de călugări din Munţii Ni-
triei, ca să-l pedepsească pentru atitudinea sa «păgînă». Călugării i-au
ieşit în cale, l-au apostrofat cu calificative ca : «jertfitor» (la idoli) şi
«păgînos», dar Oreste a răspuns că era creştin, botezat la Constau tinop ol
 SC R IITO R I D IN E G IP T 287

de episcopul Atticus. Un călugăr fanatic, Ammonios, a aruncat cu o pia­

tră In capul lui Oreste şi l-a umplut de sînge. Poporul alexandrin a in­
tervenit, Ammonios a fost prins şi a fost prezentat prefectului, care, po­
trivit legii, a dispus torturarea lui, sub care a murit. Chirii a dispus
ridicarea trupului lui, aşezarea lui într-o biserică, schimbarea numelui
de Ammonios în acela de Thaumatios şi proclamarea lui ca martir, ca­
litate la care, cu timpul, însuşi Chirii a renunţat [Ibidem, 14, P.G. 67,
765 A—768 A).
Uciderea Hypatiei, vestita profesoară şi conducătoare a Şcolii pă-
gîne (Mouseionul) de la Alexandria, aşa de apreciată chiar de unii creş­
tini ca Sinesiu de Cyrene, fostul ei elev, şi de istoricul Socrate, nu pare
a fi total străină de anturajul lui Chirii. Socrate ne relatează că «la A le­
xandria se afla o femeie cu numele Hypatia, fiică a filosofului Tlieon.
Ea se înălţase la un asemenea nivel de cultură, încît depăşea pe filosofii
din vremea ei. Ea succedase la şcoala platonică descinzînd de la Plolin
şi preda auditorilor toate disciplinele filosofiei. De aceea, toţi cei do­
ritori de filosofie veneau la ea din toate părţile. Graţie autorităţii re­
marcabile pe care şi-o cîştigase prin erudiţie, ea se prezenta cu mo­
destie şi în faţa autorităţilor. Nu se ruşina să se prezinte în mijlocul
bărbaţilor. Din oauza modestiei ei excesive, toţi o venerau şi o admirau.
Dar în acelaşi timp s-a înarmat şi pizma împotriva ei. Pentru că Hypatia
se întîlnea des cu Oreste, creştinii au lansat împotriva ei calomnii, că
ea ar fi piedica promovării prieteniei între Oreste şi episcop (Chirii).
Cîţiva bărbaţi cu mintea înfierbîntată, conduşi de un lector Petru, se
înţeleseră să pîndească femeia la întoarcerea ei acasă de undeva. (I-au
ieşit în cale), au azvîrlit-o de pe scaun, au tîrît-o la biserica numită
Caesarion, au dezbrăcat-o de vestminte şi au ucis-o cu ţigle. Tăind-o
bucăţi i-au dus membrele la locul numit Kinaron, unde le-au ars. Aceasta
a provocat un mare reproş contra lui Chirii şi a Bisericii Alexandrine.
Căci uciderile, luptele şi cele asemenea acestora sînt cu totul străine
de cei ce cugetă la lucrurile lui Hristos. Evenimentul s-a întîmplat în
anul 415, al patrulea al episcopatului lui Chirii, în perioada celui de al
zecelea consulat al lui Honoriu şi al şaselea consulat al lui Teodosie,
în luna martie, în timpul postului» (Socrate, Istoria bisericească, VII,
15, P.G. 67, 768 BC—769 A). Avem aici una din paginile cele mai du-
288 PA TR O LO G IE

reroase din istoria creştinismului egiptean, sub Chirii, pe care dacă So-
crate evită şi ezită să-l implice direct în asasinarea Hypatiei, în schimb,
filosoful Damasius, în Viaţa filosofului Isidor, acuză pe Chirii de pizma
împotriva Hypatiei şi de a fi hotărît personal uciderea acesteia. E punc­
tul de vedere al unui păgîn.
Din anul 429, Sf. Chirii e continuu prezent în luptele contra unei
noi e re zii: nestorianismul. El este în această perioadă ceea ce fusese
Sfîntul Atanasie în perioada luptelor antiariene din sec. IV, adică un
luptător neînfricat şi un dătător de ton şi creator de formule dogmatice.
Chirii se găsea acum faţă în faţă cu arhiepiscopul Nestorie al Constan-
tinopolului, aşa cum mai înainte cu 30 de ani Teofil se găsise faţă în
fată cu Sf. Ioan Gură de Aur. Deci un conflict împrospătat între cele
două mari centre bisericeşti şi teologice : Alexandria şi Constantinopo-
iul. Deşi de data aceasta conflictul era cu precădere dogmatic, nu lipsea
nici jocul de interese personale de la C h irii; am numit dorinţa sa de
a conduce v-iaţa Bisericii. Nestorie, ca elev al şcolii antiohiene, susţinea,
in unele din predicile sale în Capitala bizantină, că în Iisus Hristos erau
două persoane : una umană, Iisus, în care locuia persoana divină, L-o-.
gosul, şi că deci Fecioara Maria nu era Născătoare de Dumnezeu —
Theotokos, ci, cel mult, Născătoare de Hristos — Christotokos. Chirii
a combătut aceste afirmaţii în pastorala pascală din primăvara anului
429 şi apoi intr-o lungă scrisoare adresată monahilor. în urma unui
schimb de scrisori fără rezultat între cei doi conducători de Biserici,
aceştia făcură apel la Episcopul Romei, Celestin, care, într-un Sinod ţi­
nut la Roma, în 430, a condamnat pe Nestorie şi a aprobat hristologia
lui Chirii. Chirii trimise lui Nestorie hotărîrea acestui sinod, însoţită
de 12 anateme chiriliene îndreptate împotriva ereziei celei noi. Se dă­
dea lui Nestorie avertismentul că va fi caterisit şi excomunicat, dacă
în 10 zile nu-şi va retracta erorile.
Ajunsă la acest punct, problema nu putea fi soluţionată decît prin-
tr-un sinod general pe care împăratul Teodosie II îl convocă la Rusa­
liile anului 431, la Efes, şi care a fost recunoscut ca Sinodul al III-lea
ecumenic. Sinod cu peripeţii şi concluzii neaşteptate în prima fază :
grupa episcopiilor orientali care susţineau pe Nestorie, nefiind încă so­
sită la data respectivă, iar Nestorie, deşi convocat personal, nevoind
să se prezinte la şedinţă, Chirii cu grupa lui caterisi pe Nestorie (22 iu-
 s c r iit o r î Din e g ip t 289

nie 431), condamnă doctrina acestuia şi proclamă pe Fecioara Maria

«Născătoare de Dumnezeu», Theotokos. Patru zile mai tîrziu, sosiră şi
episcopii orientali, în frunte cu loan de Antiohia, care, la rîndul lor, (nu
ezitară să convoace un sinod al lor, să caterisească şi să excomunice
pe Chirii şi să-i condamne doctrina. împăratul rău impresionat caterisi
şi pe Nestorie şi pe Chirii şi-i aruncă în temniţă. Dar, în cele din urmă,
Chirii se putu întoarce la Alexandria, în triumf, ca un nou Atanasie,
iar Nestorie se retrase într-o mînăstire din Antiohia. Cele două centre
bisericeşti se reconciliará prin Simbolul de unire din 433, prin care loan
de Antiohia recunoştea condamnarea lui Nestorie, iar Chirii semnă pro­
fesiunea comună de credinţă, după o liturghie solemnă şi o splendidă
predică de reconciliere, în prezenţa trimisului Bisericii de Antiohia. Sim­
bolul a fost scris, se pare, de Teodoret al Cyrului, care recunoaşte ma­
ternitatea divină a Sfintei Fecioare. Pacea dogmatică părea a se stabi­
liza, dar Chirii a trebuit să apere, în diverse rînduri, formula de cre­
dinţă a Sinodului III ecumenic, faţă de numeroase reacţii antichiriliene,
atît printre ucenicii şi prietenii săi, cît şi printre adversarii săi. Cores­
pondenţa sa o dovedeşte. O parte din protocolul lucrărilor Sinodului
IV ecumenic, care vor avea loc la numai 20 de ani (451) distanţă de
acelea ale Sinodului III ecumenic, o confirmă.
Prin rolul decisiv al Sf. Chirii la Sinodul III ecumenic, unde el a
reprezentat şi pe Celestin, episcopul Romei, cum şi prin oficializarea
expresiei Theotokos, autorul nostru s-a impus ca unul din cei mai mari
Părinţi ai Bisericii din toate timpurile, fiindcă formula Efesului a pregă­
tit pe aceea a Calcedonului şi a Constantinopolului şi fiindcă teologia
chiriliană despre Maica Domnului a dat creştinismului şi Bisericii o
forţă şi un prestigiu nemuritor. Comportamentul său aspru şi nebiseri­
cesc faţă de adversari, asemenea aceluia a'l lui Teofil, aruncă o umbră
asupra geniului său speculativ. Moare la 27 iunie 444. Biserica O rto­
doxă îl prăznuieşte împreună cu Sf. Atanasie, la 18 ianuarie.

OPERA

Opera literară a Sf. Chirii este considerabilă. Ea ocupă zece volume

în ediţia Migne (P.G. 68—77) şi merge de la lucrări exegetice la cores­
pondenţă, toate destinate aproape exclusiv problemelor şi speculaţiei
19 — Patrologie
290 PA TR O LO G IE

teologice. Unele din aceste opere au impresionat chiar pe contempo­

ranii săi, care au şi început să traducă din ele, ca Marius Mercator în
limba latină, iar Rabbulas din Edessa în limba siriacă, după care au
urmat versiuni armene, etiopiene şi arabe. Pînă în 428, operele chiriliene
sînt consacrate exegezei şi polemicii antiariene. Cu ele se încheie pe­
rioada fierbinte a arianismului şi antiarianismului. După 428 începe pe­
rioada lucrărilor antinestoriene, cele mai originale şi interesante şi care
durează pînă la sfîrşitul vieţii autorului. Operele exegetice folosesc, mai
ales cele care explică Vechiul Testament, metoda alegorică, dar nu în
măsura exhaustivă a lui Origen. Interpretarea Noului Testament este
ceva mai literară.
Limba şi stilul acestor opere nu sînt de prima mînă, ci, în oarecare
măsură, difuze şi greoaie, contrastînd, în general, cu acelea ale lui Si-
nesiu, om de şcoală retorică şi filosofică din aceeaşi Alexandrie. Dar
fondul operelor chiriliene este bogat şi profund, precis şi clar, radiind
o putere speculativă şi dialectică deosebite, ca în acest period condi­
ţional : «Dacă Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu, cum Sfînta
Fecioară care-L naşte nu este Născătoare de Dumnezeu ?» (Epistola /
către monahii egipteni, P.G. 77, 13). Gîndirea lui Chirii este un preţios
tezaur al Bisericii.

1. Comentarii la Vechiul Testament

a. Despre adorarea şi cultul In duh şi adevăr în 17 cărţi (P.G. 68,
135—1125), interpretează în chip alegorico-tipologic diverse episoade
din Pentateuh fără legătură între ele. Expunerea are loc sub formă de
dialog între Chirii şi Paladiu. Scopul este de a dovedi că Legea Vechiu­
lui Testament n-a fost abrogată decît în litera, nu şi în spiritul ei. Ceea
ce duce la concluzia că diversele instituţii ale Vechiului Testament sînt
prefigurări ale adorării în duh şi adevăr. Chirii conduce cu tact ideea
că mîntuirea noastră se capătă prin eliberarea din robia păcatului şi
a lui satan, prin îndreptarea lui Hristos, prin voinţa omului de a păstra
această îndreptare, încununînd acestea prin dragostea noastră faţă de
Dumnezeu şi faţă de aproapele (cărţile 1 —8). Se vorbeşte, în cărţile u r­
mătoare, despre prefigurările Bisericii şi preoţiei şi despre cultul bise­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 291

ricesc în instituţiile Vechiului Testament. Ultima carte se ocupă cu săr­

bătorile iudeilor, îndeosebi cu Paştele. Comentariul a fost scris după 412.
Lucrarea se inspiră copios din Origen, deşi acesta este criticat.
b. Glafira = Comentarii elegante, în 13 cărţi (Migne, P.G. 69, 9—
678), în strînsă legătură cu lucrarea precedentă, pe care o precede şi
la care se referă, interpretează pasaje din Vechiul Testament. Expu­
nerea nu mai este dialogată. Genezei îi sînt consacrate 7 cărţi, Exodului
3, iar celorlalte cîte una. Reţinem din textul operei că dacă paginii nu-s
capabili să descopere pe Creator, în schimb (creştinii) ştiu că in om
e o lege naturală, necesară, o cunoaştere spontană care duc la concep­
ţia a ceva mai înalt şi incomparabil mai bun decît ceea ce se află în
n o i; acesta e Dumnezeu (Glaiira la Geneză, I, 2, P.G. 69, 36).
c. Comentar la Isaia (P.G. 70, 9—1450), cuprinzând cinci cărţi, îm­
părţite unele in tomoi, iar altele în logoi şi interpretînd toate cele 66
de capitole ale profetului, minus capitolele 43—51. Opera a fost scrisă
după cele precedente, în tot cazul înainte de 429. Ca Evanghelist al Ve­
chiului Testament, Isaia vorbeşte despre naşterea lui Hristos şi susţine
că Hristos ia formă în noi prin lucrarea de sfinţire şi dreptate pe care
Sfintul Duh o săvîrşeşte în noi. în sufletele noastre străluceşte «pece­
tea ipostasului lui Dumnezeu-Tatăl», prin aceea că Sf intui Duh ne dă
forma prin sfinţirea în El (Comentar la Isaia 4, 2, P.G. 70, 936).
d. Comentarii asupra profeţilor mici (P.G. 71, 72, 9—364), în 12 di­
viziuni, corespunzătoare celor 12 profeţi, cu cîte un prolog la fiecare
şi o introducere generală pentru tot textul.
e. Cafenele păstrează numeroase alto texte din comentariile chiri-
liene la Vechiul Testament, ca : Regi, Psalmi, Proverbe, Cîntarea Cîn-
tărilor, Ieremia, Ezechiel, Daniel. Un fragment la Comentariul lui Eze-
chiel s-a păstrat într-un manuscris armean, azi în Biblioteca Bodleriană
din Oxford.
2. Comentarii la Noul Testament
a. Comentariul la Evanghelia după loan, în 12 cărţi (P.G. 73, 74,
9—756; P. E. Pusey, Sandi Patris noştri Cyrilli arch. Alexandrini in
S. Ioannis Evangeliam, 3 voi. Oxford, 1872), mai puţin cărţile 7 şi 8,
interpretînd loan 10, 18 — 12, 48, care au dispărut, este una din cele
mai întinse opere ale Sf. Chirii. E o lucrare eminamente speculativă,
292 PATH OLOGIE

susţinînd identitatea fiinţei Fiului cu aceea a Tatălui şi a Sfîntului Duh,

sfinţirea şi îndumnezeirea omului prin Sfîntul Duh, devenind fiu al lui
Dumnezeu prin har. Sfînta împărtăşanie (Ioan 6, 56) introduce pe Hristos
în noi, nu numai printr-o relaţie, ci printr-o participare naturală (Co-
nient. la Evanghelia după Ioan, 10, 2 (15, 1). Pusey, 1, 2, 542? P.G. 74,
341). Comentariul combate vehement pe arieni, eunomieni şi hristologia
şcolii de la Antiohia. Intrucît nu apar nici numele lui Nestorie, nici
apelativul de Theotokos şi nici alte noţiuni mai tîrzii din gîndirea chi-
riliană, e de presupus că lucrarea e anterioară anului 429. J. Lebon
şi N. Charlier consideră opera drept cel mai vechi comentar exegetic.
b. Comentariu la Evanghelia după Luca (P.G. 77, 1009; 1039—1050 ?
P.G. 72, 475—950; CSCO 70, Scriptores syri 27), alcătuit din omilii
cu caracter mai mult practic decît dogmatic. S-au păstrat doar trei omi­
lii în originalul grec, dar mult mai multe, 156, intr-o versiune siriacă
din sec. 6 sau 7. Omilia VI conţine polemică la adresa lui Nestorie
şi a partizanilor acestuia ? ea menţionează apelativul de Măria Născă­
toare de Dumnezeu — Theotokos (P.G. 77, 1029—1040), pe Celestin al
Romei, Efesul etc., ceea ce denotă că această omilie şi cele împreună
cu ea au fost scrise spre sfîrşitul anului 430.
c. Comentariu la Evanghelia după Matei (P.G. 72, 365—374), din
care nu s-au păstrat decît fragmente, dar pe care-1 cunosc Leonţiu de
Bizanţ şi Efrem al Antiohiei. Fragmentele păstrate în catene se referă
la toate capitolele (28) Evangheliei, ceea ce indică un comentariu în­
tins. O ediţie nouă a fragmentelor, aceea a lui J. Recess, Mathăus-
kommentare aus der griechischen Kirche (T.U. 61), Berlin, 1957, ne pre­
zintă texte mai sigure.
Un număr de fragmente din comentariile la Romani, I şi II Co-
rinteni, Evrei s-au păstrat în catene.
Operele exegetice ale Sf. Chirii sînt expresia ultimului mare re­
prezentant al şcolii catehetice alexandrine. Ele reiau parţial sau mai
dezvoltat metoda de cercetare şi ideile predecesorilor, ca Origen, Didim
cel Orb, dar mai ales Sf. Atanasie, inclusiv preocupări şi soluţii ale
apologeţilor şi polemiştilor anteriori. Ideile sînt clare, dar nu originale,
la nivelul ideilor Sf. Atanasie. Comentariul la Evanghelia după Ioan e
de înaltă ţinută spirituală.
 SC R IITO R I DIN E G IP T 293

3. Scrieri dogmatice şi polemice contra arienilor

a. Tezaurul despre Sfînta şi cea de o fiinţă Treime (P.G. 75, 9—656),
scris după unii critici la începutul pontificatului său, adică după 412,
iar după alţii între 423 şi 425. E o sinteză, in prima jumătate a sec. V,
asupra Sfintei Treimi, rezumînd întreaga controversă trinitară din sec.
IV şi dînd răspuns la întrebările arienilor, combătînd poziţia lor ge­
nerală şi de amănunt. Sf. Chirii urmează cu fidelitate doctrina Cuvîn-
tului III contra arienilor a Sf. Atanasie, şi Contra lai Eunomiu a
lui Didim cel Orb, operă pierdută astăzi. Fotie apreciază clarita­
tea metodei logice a acestui tratat (Biblioteca, cod. 136). Aproape
orice taxt din această operă, chiar frazele lungi, au o logică atră­
gătoare, uneori fermecătoare pentru cititorul iniţiat, ca de exemplu
strînsa legătură între minte, raţiune şi cuvînt (P.G. 75, 56), sau prezen­
tarea dialectică a apelativelor Logosului (P.G. 75, 332), ori explicarea
numelor lui Dumnezeu (P.G. 75, 452).
b. Despre Treimea sfîntă şi deofiinţă (P.G. 75, 657—1124, Cyrille
d'Alexandrie, Dialogues sur la Trinité, tome I, Dialogues l et II par
G.M. de Durand, o.p.S.Ch., Nu. 231, 1976), scrisă la puţin timp după Te­
zaur, dedicată lui Nemesius, cuprinde 7 Dialoguri, în care autorul dis­
cută cu presbiterul Hermios aspecte subtile ale raporturilor intratrini-
tare. Aceste dialoguri sînt mai adînci decît cele 35 capitole ale Tezau­
rului. Dialogurile 1— 6 se ocupă cu deofiinţ-imea Fiului cu Tatăl, iar al
7-lea cu aceea a Sf. Duh cu Tatăl şi Fiul. Iată titlurile celor 7 dialoguri
date de Sf. Chirii la sfîrşitul prologului lucrării : 1) Fiul este împreună
veşnic şi deofiinţă cu Dumnezeu-Tatăl. 2) Fiul este împreună veşnic cu
Dumnezeu-Tatăl şi în acelaşi timp vine din El prin naştere după fire. 3)
Fiul este Dumnezeu adevărat ca Tatăl. 4) Fiul n-a fost creat, nici făcut.
5) Proprietăţile 'Dumnezeirii şi gloria Sa sînt în Fiul prin însăşi firea Sa,
aşa cum sînt în Tatăl. 6) Proprietăţile umanităţii şi cele spuse nepotrivit
Dumnezeirii aplicate Fiului convin mai mult întrupării Sale decît firii
Sale de Logos, graţie cărora El este gîndit ca Dumnezeu şi este Dumne­
zeu. 7) Despre Sfîntul Duh : El este Dumnezeu şi vine de la Dumnezeu
prin firea Sa [Dialogues sur la Trinité I, sfîrşitul Prologului, p. 128, ed.
G.M. de Durând). Speculaţiile asupra raporturilor intertrinitare sînt de
o excepţională frumuseţe şi adincime. Dialogul e condus cu măiestrie.
294 PA TR O LO G IE

4. Opere dogmatice şi polemice contra nestorianismului

a. Contra blasiemiilor lui Nestorie, în cinci cărţi-tomoi, cu un total
de 43 de capitole (P.G. 76, 9—248. P.E. Pusey, Episiolae tres oecumeni-
cae etc., Oxford, 1875, 54—239 ? E. Schwarz ACO I, 1, 6, 13—106), fiecare
carte avînd cîte un prolog, care discută generalităţi asupra temei sau
temelor ce urmează. Lucrarea e scrisă în primăvara anului 430 şi anali­
zează critic o carte de omilii ale lui Nestorie, fără ca numele acestuia să
fie menţionat (P.G. 76, 13 D). Cartea I combate pasaje din omiliile nes-
toriene care tăgăduiau Sfintei Fecioare titlul de Theotokos. Celelalte
patru răspund la obiecţii nestoriene referitoare la cele două firi ale lui
Hristos, cea divină şi cea umană. Opera e un monument de erudiţie şi de
demonstraţii hristologice ale Sf. Chirii. Autorul numeşte pe Născătoa­
rea de Dumnezeu «cea mai sfîntă frumuseţe a dogmelor Bisericii» (Contra
blasiemiilor lui Nestorie, I, 1, P.G. 76, 17 C). Tratatul se încheie cu
această mărturisire : «Mărturisim un singur Fiu Hristos Iisus şi Dom­
nul, adică pe Logosul lui Dumnezeu înomenit, întrupat, răstignit şi în­
viat din morţi, care va veni la momentul Său în gloria lui Dumnezeu şi
Tatăl cu Sfinţii Săi îngeri. Prin El şi cu El însuşi glorie lui Dumnezeu şi
Tatăl cu Sfîntul Duh în veac, Amin» (Ibidem, V, 7, P.G. 76, 248 B).
b. Despre credinţă către preaevlaviosul împărat Teodosie II, în 45
de capitole (P.G. 76, 1133— 1200), cu o introducere de rigoare, relatînd
raportul dintre conducerea statului şi credinţă, prin citarea cazului re­
gelui Iosias din Israel şi a regelui asirian Senaherib, care n-a putut intra
în Ierusalim şi care a fost ucis (cap. 2—3) (IV Regi, 18— 19). în capito­
lele largi şi dense e dezvoltată o savantă hristologie biblică şi perso­
nală, mai adîncă şi mai clară decît în lucrările prezentate anterior. Se
discută printre altele de ce Logosul nu poate fi anipostatic (cap. 13, 24),
sau felul unirii Dumnezeirii şi umanităţii în Hristos (passim.) sau efectul
acestei uniri (passim.), care rămîne «o taină adîncă, ce depăşeşte mintea
noastră şi care e cinstită prin credinţa nemuririi» (cap. 23). La întreba­
rea : «Ce a născut Fecioara : un om, sau pe Logosul ilui Dumnezeu?»,
Chirii răspunde că e o eroare a răspunde la aşa ceva, căci mintea poate
contempla o deosebire între cele două firi, întrucît divinitatea şi umani­
tatea nu sint identice, dar prin această contemplare se admite concursul
lor la unire. Deci «Dumnezeu. (Logosul) a ieşit din Tatăl ca Dumnezeu şi
 SC R IITO R I D IN E G IP T 295

din Fecioara ca om» (Ibidem, 25, P.G. 76, 1168D). Firea Logosului luînd
umanitatea, n-a devenit o simplă şi pura natură umană, ci prin mărirea
Sa a biruit ceea ce a luat şi se menţine în starea sublimului divin (Ibidem,
cap. 31, P.G. 76, 1180 B).
c. Către regine, o primă carte (P.G. 76, 1201 A — 1336 B), formată
din 13 capitole şi un număr important de pasaje din Sf. Părinţi ca : Sf.
Alanasie, Atticus, Antiochus, Amfilohiu de Iconiu, Ammoniu de Adria-
nopole, Io an Gură de Aur, Severian, Vitalie, Teofil al Alexandriei şi nu­
meroase texte biblice, comentate pe scurt, din majoritatea scrierilor pau-
line, ale Sf. Apostoli Ioan şi Petru, din Epistolele soborniceşti şi din
Evangheliile lui Matei, Luca şi Ioan. Aceste texte patristice şi biblice u r­
măreau o documentare suplimentară pentru curtea imperială, unde se ştia
că cercetarea ştiinţifică îşi avea sprijinitorii ei. Se pare că această primă
carte Către regine era adresată surorilor îm păratului: Arcadia şi Ma-
riam. Menţionarea Sf. Ioan Gură de Aur cu un text bine ales arată că
vechea adversitate a Sf. Chirii faţă de arhiepiscopul de Constantinopol
dispăruse.
d. Către regine, o a doua carte (P.G. 76, 1336— 1420) în 59 de ca­
pitole bogate, adresată probabil surorii mai în vîrstă a împăratului, Pulhe-
ria, şi soţiei acestuia, Eudoxia. Unele capitole poartă şi titlu ri: cap. 22 :
Despre ascultarea lui Hristos, cap. 29 : Despre sfinţenia lui Hristos
şi despre preoţia Lui, cap. 47 : Despre aceea ce se scrie că Dom­
nul nostru Iisus Hristos a primit gloria, cap. 51 : Că Hristos a
înviat prin puterea Tatălui, cap. 58: Hristos e Dumnezeu, deşi El
e numit Fiul omului. E un tratat, uneori prezentat ceva mai sistematic
decît celelalte, cu dezvoltări mai întinse Ia anumite probleme şi cu ar­
gumentări mai strînse pentru că, probabil, Pulheria, care de fapt con­
ducea imperiul, şi Eudoxia, care era literată, ar fi putut face opoziţie lui
Chirii la curtea imperială. Patriarhul Nestorie era şi el un om învăţat
şi un predicator şi scriitor talentat şi nu e exclus ca împărătesele să-l
fi auzit şi să-l fi citit. Sînt discutate, pe larg, mai organizat ca în trata­
tul precedent, raporturile dintre Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, raportul din­
tre cele două naturi, divină şi umană, în Hristos, unitatea absolută a
unei singure Persoane, erorile lui Nestorie, care susţinea existenţa a doi
fii şi unirea celor două firi prin egalitate, demnitate şi autoritate, erorile
296 PA TR O LO G IE

lui Apolinarie, care declara că omul din Hristos nu avea logosul sau
nous-ul, adică inteligenţa şi raţiunea umană. Hristos e Dumnezeu ade­
vărat şi om adevărat, cu toate atributele inerente fiecăreia din cele
două firi. Felul unirii celor două firi.
e. 12 anatematisme contra lui Nestorie sau Apologie pentru cele
12 capitole contra episcopilor orientali (P.G. 76, 315—386), alcătuite fie­
care din cîte un grup de obiecţii din partea episcopilor orientali, de fapt
ale lui Andrei de Samosata, dintr-o apologie din partea lui Chirii şi o
concluzie numită anatematismă. Lucrarea e scrisă în 431, ca răspuns la
reacţiile nestoriene împotriva primelor scrieri antinestoriene ale Sf.
Chirii. Uneori apologiile lui Chirii ca şi textele anatematismelor sînt
presărate cu nume ale Sfinţilor Părinţi ca : Sf. Petru al Alexandriei, Sf.
Atanasie (Epistola către Epictet), Atticus al Constantinopolului, Iuliu şi
Felix, episcopii Romei, ori cu nume de eretici ca Arie, Eunomiu, Apoli­
narie, ori documentate cu texte din Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Vasile cel
Mare, Sf. Atanasie (P.G. 76, 381—385). Această apologie combate strîns
atît apolinarismul, cît şi monofizismul. Stăruie uneori impresia că Chi­
rii n-a rezumat destul de fertil obiecţiile orientalilor la argumentele sale,
poate pentru a le combate mai uşor. Raporturile sale sînt însă foarte do­
cumentate, strînse şi organizate cu o logică peste care adversarii nu pu­
teau trece uşor. Concluziile sale, numite anatematisme, au fost prezen­
tate ca dogme la Sinoduil de la Efes (431) şi acceptate în general ca atare
de Biserică, cu retuşările socotite necesare. Chirii susţine aci, în chip
special, că unirea celor două firi este naturală («Henosis physike»), că
această unire poate distinge firile numai cu mintea. După unirea lor
nu trebuie sa le mai separăm, lucrările lor respectă specificul fiecăreia,
dar nu sînt doi, ci unul singur care lucrează. Sfînta Treime e «o singură
fiinţă în trei ipostase», formulă pusă în circulaţie de Sf. Vasile cel Mare
şi pe care Sf. Chirii a adoptat-o, fiindcă se potrivea hristologiei lui.
Gloria sau slava divină n-a revenit niciodată numai lui Iisus, ci fiinţei
Logos-om. Adorarea se adresează nu numai Logosului divin, ci Logosu­
lui întrupat, adică şi lui Dumnezeu şi omului pe care Acesta l-a luat...
Logosul Hristos ca arhiereu s-a adus pe Sine jertfă nu pentru El, ci pen­
tru noi.
 SC R IITO R I D IN E G IP T 297

f. Epistolă către Evoptios împotriva criticii lui Teodoret contra celor

12 capitole (anatematisme) {P.G. 76, 385—388), un scurt bilet adresat
acestui episcop, prieten şi admirator al lui Chirii, care e identic, poate,
cu fratele omonim al lui Sinesiu din Cyrene. Chirii mulţumeşte 'lui Evop­
tios pentru afecţiunea pe care i-o arăta, trimiţîndu-i cartea lui Teodoret
cel învăţat, care critică aspru cele 12 anatematisme, atît în general cît
şi pe fiecare în parte. Autorul, care a scris atîta despre problemă, se
mulţumeşte deocamdată să observe că dacă Teodoret avea de gînd să
scrie cuvinte (logoi) despre tainele sfinte ale creştinilor, se cuvenea să
se folosească exclusiv de textele Sfintei Scripturi, ţesîndu-şi o expunere
religioasă, nu să introducă mituri vechi şi putrede. Teodoret compară
cuvântările lui Chirii cu mărul discordiei, pentru a-şi putea arăta înţe­
lepciunea. Sigur că el (Teodoret) nu ignoră pe Paris al lui Priam.
g. Explicarea celor 12 capitole, compusă in auţjust-septombrie 431,
în închisoare, după ce se pare că ea fusese rostită oral în Sinod (P.G. 76,
293—312). E o formă ameliorată a versiunii celor 12 anatematisme, ca
răspuns episcopilor orientali, o formă rezumată în care nu mai apar
«opoziţia orientalilor» şi «apologia lui Chirii», ci numai anatematismele
propriu-zise, în expresia lor cea mai dăltuită. Acestea au ca material
ajutător numai cîie o declaraţie — epilysis, care explică pe scurt, cu un
text ori două din Scriptură, conţinutul anatematismei respective. Avem
aci expresia cea mai concentrată şi substanţială a hristologiei Sf. Chi­
rii, care l-a impus în patristica orientală şi în tot creştinismul.
h. Apologie către prea evlaviosul împărat Teodosie (P.G. 76, 453—
488), în care autorul se apără de acuzaţiile aduse lui de Nestorie şi de
partizanii acestuia în legătură cu cele petrecute la Sinodul de la Efes, în
431. Dacă el, Chirii, a scris împăratului, este pentru a-i ajuta ca el să
sprijine şi să liniştească Bisericile tulburate de minciunile şi ernrile lui
Nestorie şi ale partizanilor acestuia. Pus de Dumnezeu ca supraveghetor
şi purtător de grijă al credincioşilor, Chirii a luat trîmbiţa sfîntă şi bise­
ricească spre a denunţa răul (P.G. 76, 460 BC). Credincioşii erau, în marea
lor majoritate, necunoscători ai tainelor lui Hristos, ceea ce uşura lu­
crarea ereziei. Pe de altă parte, Chirii cunoştea statornicia în credinţă a
împăratului şi aceasta era un motiv ca el să lupte contra lui Nestorie
(P.G. 76, 464 B). El îl caracterizează pe Nestorie, în care se pusese
298 PA TR O LO G IE

mare nădejde. A fost ales ca miel, dar a fost găsit ca lup. A început să
vorbească multe împotriva Domnului. I s-a atras atenţia, dar nu s-a în­
dreptat. A iubit minciuna, nu adevărul, a scornit glume pe seama lui
Hristos, nu se temea de cei ce-1 contraziceau, n-a ezitat să ofenseze pe
cei mai mulţi. La Sinodul de la Efes el s-a comportat insultînd pe Hris­
tos. Episcopii sinodali, oameni curaţi şi de înaltă autoritate, l-au con­
damnat (Ibidem, 76, 465 BCD). Chirii compară situaţia lui Teodosie cu ace­
ea a evreilor din timpul lui Moise, cu aceea a regelui Ezechias care a o r­
donat purificarea templului şi cu aceea a lui Hristos care a procedat la
fel. Ioan al Antiohiei a sosit cu 16 zile întîrziere la Efes, n-a voit să vină
la şedinţă şi şi-a proferat insultele din camera unde se afla, deşi, cu pu­
ţin timp înainte de a sosi, trimisese scrisori prieteneşti şi laudative lui
Chirii. Aceasta pune în lumină defectele diplomatice şi bisericeşti ale
lui Ioan de Antiohia care, prin cuvintele sale, s-a rupt din comuniunea
bisericească. Ioan a făcut, desigur, un raport către împărat, dar ce pu­
tea fi adevărat în acel raport ? De mai bine de trei ani Nestorie tulbură
Biserica, inclusiv pe episcopul Celestin al Romei, cu noile sale dogme.
Şi Chirii formulează o serie de întrebări cuprinzînd greşeli de doctrină
in aşa fel prezentate încît vina principală a tulburărilor cădea pe Nes­
torie, iar el, Chirii, apărea nu numai ca nevinovat, ci şi cu merite excep­
ţionale : «Trebuia, oare, Nestorie să osîndească pe arieni, care n-au fost
dovediţi vinovaţi de nici o crimă ? Trebuia să îndrepte sabia împotriva
fraţilor ? Sa dispreţuiască legile bisericeşti, să calomnieze, sa mintă pînă
chiar şi evlavioasele Voastre urechi (imperiale) ? Trebuia el, oare, să
dispreţuiască dreapta credinţă şi să pună în lumină urîtă lucruri care
n-au nici o pată ? Trebuia el, între timp, să patroneze oauza aceluia care
răspîndeşte blasfemii contra lui Hristos, caută să reînvieze minciuna ?
Va admite cineva că este aici rodul unei minţi sfinte, ori inovaţia unei
judecăţi preoţeşti ? Aud pe Domnul zicînd : «Buzele preotului vor păzi
ştiinţa şi din gura lui va căuta legea» (Mal. 2, 7) (P.G. 76, 480 C). In fa­
voarea lui Chirii erau Biserica Romei, hotărîrile Sinodului de la Efes,
scrisorile trimise lui Nestorie, mici îndoieli. Ar fi vrut să-l vadă pe îm­
părat spre a discuta cu Ioan al Antiohiei în faţă. Partizanii dogmelor lui
Nestorie sînt mincinoşi al căror Dumnezeu e pîntecul şi a căror mărire e
 SC R IITO R I D IN E G IP T 299

ruşinea lor (Filip. 3, 19). El, Chirii, e o victimă a invidiei şi a urii parti­
zanilor lui Nestorie. I se întîmplă ca proorocilor Amos şi Ieremia şi ca
marelui Atanasie despre care se ştie cîţi şi cum l-au calomniat.
i. Contra celor ce nu vor să mărturisească faptul că Sf. Fecioară
este Născătoare de Dumnezeu, în 30 de capitole (P.G. 76, 256—292), com­
bate pe cei ce, ca Nestorie şi partizanii lui, susţineau blasfemia că
Logosul nu s-a făcut om, ci că El sălăşluieşte în omul născut din femeie,
ceea ce însemna a împărţi pe Hristos cel unic în doi, adică într-un Dum­
nezeu şi un om. Logosul nu şi-a schimbat natura Sa divină în natura
umană, ci a luat, şi-a însuşit această natură. Lucrul acesta îl confirmă atît
Evangheliile, în frunte cu Evanghelia lui Ioan, cît şi Sf. Apostol Pavel.
De aceea, Logosul a avut o singură manifestare. Fiind Dumnezeu, El a
arătat o naştere neobişnuită (străină pentru oameni), o naştere din
Fecioară. Motiv pentru care fericita Fecioară a fost denumită Născătoare
de Dumnezeu şi Mamă-Fecioară (cap. 4). Logosul a fost tot timpul Dum­
nezeu, iar la sfîrşit, făcîndu-se om, a rămas în continuare Dumnezeu,
neschimbat, neprefăcut în Dumnezeirea Lui, într-un etern prezent, cum
o dovedeşte şi lui Moise zicînd : «Eu sînt Cel ce slnt>, (Exod 3, 14). A u­
torul citează apoi texte din David, Ieremia etc., spre a sublinia «starea de
neamestec» a fiinţei lui Dumnezeu şi a fiinţei omului. în cuvintele psal-
m istului: «Ai iubii dreptatea şi ai urît nedreptatea, de aceea Domnul
Dumnezeul tău te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai mult decît pe păr­
taşii tăi» (Ps. 44 9), Sfîntul Chirii vede pe «-.Cel ce a luat chip de rob».
Deşi Dumnezeu sălăşluieşte în toţi sfinţii, iar aceştia sînt sfinţiţi şi sfinţi,
totuşi nici unul nu e numit sfinţitor şi uns ca El, ca Logosul (cap. 7). Ca
«'Strălucire a măririi» şi ca «formă a ipostasului» Tatălui, Logosul-Fiul
purtînd toate prin cuvîntul puterii Sale, săvîrşind iertarea păcatelor,
s-a aşezat de-a dreapta măririi întru cele înalte (cap. 8).
Textele biblice şi întreaga atmosferă a iconomiei nu permit teoria
nestoriană a «sălăşluirii Logosului în om» sau a inhabitaţiei lui Dumne­
zeu în om, ceea ce de fapt se petrece în cazul sfinţilor. Aplicată Logosu­
lui, această sălăşluire sau legătură cu omul a avut loc ca o «unire a Lo­
gosului cu omul născut din Fecioară». Unirea de după naşterea Logosului
nu este, nu poate fi numită cea adevărată, fiind o unire prin har, prin
participare la Dumnezeu, ca în cazul sfinţilor (Ibidein 8, P.G. 76, 265 A).
300 PATH OLOGIE

In controversa referitoare la titlurile Sf. Fecioare de «Născătoare de

Hristos» şi «Născătoare de Dumnezeu» («Christotokos şi Theotokos»),
nestorianismuil preferind primul titlu celui de al doilea, Sf. Chirii observă
judicios că, daca Logosul a fost uns după unire (henosis), iar unirea
aceasta e considerată ca avînd loc nu înainte de naşterea din Fecioară,
urmează că (oamenii biblici) nu pot mărturisi pe Fecioară drept «Născă­
toare de Hristos». Căci dacă Maria este Născătoare de Hristos, ea este
neapărat şi Născătoare de Dumnezeu. Iar dacă e Născătoare de Dum­
nezeu nu este Născătoare de Hristos. Cum ungerea nu poate fi conce­
pută înainte de unire, dacă Fecioara este Născătoare de Hristos, unirea
avînd loc în ea, Aceasta n-a născut un om, cum susţin nestorienii, ci pe
cineva unit cu Logosul şi deci cu drept cuvînt poate fi numită «Născă­
toare de Dumnezeu». Ne referim la unirea adevărată şi nu la aceea din
cazul sfinţilor. Nu putem spune că adevărata unire a avut loc după naş­
tere : «Noi ştim nu pe un om unit cu Dumnezeu, ci pe Dumnezeu care a
luat cele omeneşti, adică trup, suflet şi minte, afară de păcat, pe care
şi le-a unit desăvîrşit în Sf. Fecioară. De aceea cînd auzi că Hristos este
numai om, nu uita că Acelaşi este şi Dumnezeu. Astfel ştie şi fericitul
Pavel cînd propovăduieşte pe Dumnezeu : «Adu-ţi aminte de lisus Hris­
tos cel înviat din morţi şi născut din sămînţa lui David» (II Tim. 2, 8)
(Contra celor ce nu vor să mărturisească faptul că Sf. Fecioară e Năs­
cătoare de Dumnezeu ; P.G. 76, 268 BCD).
Sf. Chirii apăra Dumnezeirea lui Hristos pentru că numai prin
aceasta El este garantul mîntuirii noastre. In timp ce nestorienii vorbesc
de ««marele om Hristos lisus, care s-a dat pentru toţi», ortodocşii vorbesc
de «marele Dumnezeu lisus Hristos, care s-a dat pe Sine pentru noi».
Autorul nostru citează din Timotei şi T it: «Omul Hristos lisus s-a dat pe
Sine răscumpărare pentru toţi» (I Tim. 2, 5) ; «Aşteptînd fericita speranţă
şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru lisus Hris-
Los, care s-a dat pe Sine pentru noi răscumpărare din toată fără-de-legea
şi ca să-şi purifice popor ales, rîvnitor spre fapte bune» (Tit 2, 13—14).
Dacă Hristos lisus este numai om — după nestorieni —, om care s-a dat
pentru noi şi şi-a făcut din noi poporul Său ales, în cazul acesta practi­
căm un cult asemenea păgînilor, atribuind făpturii demnitate dumneze­
iască. Logosul lui Dumnezeu s-a făcut om pentru noi, participînd la na­
 SC R IITO R I DIN E G IP T 301

tura umană. El s-a născut în această natură pentru negrăita Sa iubire de

oameni din Sfînta Fecioară, neştiutoare de nuntă. De aceea El este nu­
mit simultan şi om şi Dumnezeu, fiind unul şi acelaşi Hristos sub ambele
denumiri (Ibidem 13, P.G. 76, 269 CD, 272 A). Dumnezeu şi omul sînt
comparaţi cu un rege şi consulul său (cap. 14). Logosul şi-a obţinut Bi­
serica prin sîngele Său. El a suferit nu în Dumnezeirea Lui, ci în trupul
Său omenesc şi pătimitor.
împăratul Justinian I recunoaşte în opera sa Contra monofiziţilor,
scrisă în 542, că lucrarea analizată mai sus aparţinea Sf. Chirii al Ale­
xandriei.
j. Ca în cazul celor 12 anatematisme, autorul a alcătuit un Dialog al
Sf. Cliiril cu Nestorie despre faptul că Sfînta Fecioară e Născătoare de
Dumnezeu-Theotokos, şi nu Născătoare de Hristos-Christotokos (P.G.
76, 249—256). Plecînd de la textul din Galateni 4, 4, care afirmă că «Fiul
s-a născut din femeie», Nestorie crede a şti că Fecioara a născut nu pe
Dumnezeu, ci pe Hristos, pe Domnul sau pe Iisus. Apostolul n-a scris :
«A trimis pe Dumnezeu-Logosul». Termenul de «Fiu» exprimă cele două
n a tu ri: divina şi umană, cu sensul de două n a şte ri: una din Dumnezeu
şi alta din om. Expresia «Fecioara a născut pe Fiul lui Dumnezeu» con­
firmă textul psalm istului: «Voi sînteţi dumnezei şi toţi fiii Celui Prea-
înalt» (Ps. 81, 6). De unde reiese că Fecioara e Christotokos, Kyriotokos
şi anthropotokos (P.G. 76, 249 A). Sfintul Chirii combate ideea cu textul
cunoscut din Isaia : «Fecioara va lua In plntece şi va naşte Fiu şi vor
chema numele lui Emmanueî, ceea ce se tîlcuieşte: Cu noi este Dumne­
zeu» (Isaia 7, 14). Nestorie vorbeşte de un «om domnesc», anthropos
Kyriakos, în timp ce Sf. Chirii afirmă că Sf. Fecioară naşte «dumneze­
ieşte». Dacă, după Nestorie, Fiul este «consubstanţial» cu mama, adică
e om, după Sf. Chirii Fiul este «consubstanţial» şi cu Tatăl şi cu mama,
cum au spus Părinţii (Ibidem, P.G. 76, 251 AB). Chirii nu împarte pe Cel
unic în două. Dumnezeirea este nepătimitoare, fiindcă-i netrupească, dar
Domnul este pătimitor din cauza trupului Său.
k. Scolii despre întruparea Unuia-Născut, păstrate în fragmente
(P.G. 75, 1369—1412), scrise după 431. Sfîntul Chirii încearcă să explice
numele de Hristos, Emmanueî şi Iisus în cadrul unirii ipostatice. Autorul
se opune unei uniri-amestec sau unei uniri pur exterioare, cum susţi­
302 PA TR O LO G IE

neau nestorienii. El propune ca unirea dintre uman şi divin din Logos

să fie înţeleasă ca unirea dintre trup şi suflet. Nu în zadar, zice autorul,
Evanghelistul scrie : «Logosul trup S-a iâcut» (Ioan 1, 14). Textul e păs­
trat integral în traducere, în limbile latină, siriacă şi armeană.
1. Contra lui Teodor şi Diodor, fragmente păstrate într-o versiune la­
tină (P.G. 76, 1437 C — 1452 D), lucrare scrisă spre 438 în trei cărţi şi
menţionată de Sf. Chirii însuşi în Epistola sa Nr. 40 (Către Acaciu din
Melitene), în care el precizează : «Citind cărţile lui Teodor (de Mopsues-
tia) şi Diodor (de Tars), pe care aceştia le-au scris despre întruparea
Unuia-Născut, dar care mai degrabă sînt îndreptate contra întrupării,
am răspuns, punînd ceva şi din capitole (Anatematisme) şi i-am combă­
tut cum am putut, declarînd că părerile lor sînt pline de abominaţie»
(P.G. 76, 1449—1450, nota 2). Teodor şi Diodor fuseseră dascălii lui Nes-
torie şi scriseseră destul de multe lucrări în domeniul hristologiei din
care-şi luase părerile şi-şi formase concepţia sa. Sf. Chirii laudă pe Teo­
dor pentru cele peste 20 de cărţi de combatere a ereziei ariene şi euno-
miene, cărţi care respectă corectitudinea dogmatică (P.G. 76, 1448 B).
Ca şi în alte opere ale Sf. Chirii, editorul a grupat problemele ridicate de
Teodor şi răspunsurile respective ale Sf. Chirii, de o parte, şi problemele
ridicate de Diodor şi răspunsurile autorului nostru, de altă parte. E
vorba, în general, de probleme comune în hristologie, pe care Sf. Chirii
le reia şi le soluţionează mereu la fel. Vom semnala doar cîteva din
aceste probleme.
Ca să elimine acuzaţia ortodocşilor împotriva nestorienilor că
aceştia admiteau doi fii şi mai ales că Logosul-Dumnezeu sălăşluia în
omul Hristos, Teodor susţine că Cel născut din Maria este Fiul lui Dum­
nezeu prin har, iar Logosul, prin natură. Chirii răspunde că fiul prin har
nu e fiu real şi el exclude pe Fiul din Tatăl, care e Mîntuitorul nostru. La
întrebarea înşelătoare a ortodocşilor, în speţă a lui Chirii, dacă Maria
este Născătoare de om sau de Dumnezeu, Teodor propune ca să se răs­
pundă afirmativ la ambele alternative. Maria e «născătoare de om prin
natura lucrului şi Născătoare de Dumnezeu prin relaţie. Ea este născă­
toare de om in chip natural, pentru că în sînul ei era un om, care a şi ie­
şit de acolo. Dar Ea era şi Născătoare de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu
se afla în omul născut, nu circumscris după natură, ci prezent prin vo-
 SC R IITO R I DIN E G IP T 303

inţă. Deci e drept să se spună că Maria e născătoare de om şi Născătoare

de Dumnezeu, dar nu pentru aceeaşi raţiune. Căci omul n-a început să
existe în sînul Măriei aşa cum exista Dumnezeu-Logosul. Acesta exista
înaintea întregii făpturi. Deci fiecare din cele doua situaţii exista după
raţiuni proprii. La fel trebuie răspuns şi la întrebarea dacă a fost răstig­
nit Dumnezeu sau omul. Dar El s-a găsit în această situaţie, nu pentru
aceeaşi raţiune sau motiv» (P.G. 76, 1444 CD—1445 A). La care, Sf.
Chirii răspunde că unirea lui Dumnezeu şi a omului în Hristos poate fi
opera exclusivă a afecţiunii v o in ţe i: Dumnezeu-Logosul nu şi-a luat
începutul din trupul Sfintei Fecioare, Logos care este «deofiinţă» cu Ta­
tăl şi care a coexistat totdeauna cu Acesta. Hristos s-a făcut om ca noi
(Ibidem, P.G. 76, 1445 BC).
După Diodor din Tars, trupul Fecioarei era asemenea tuturor celor­
lalte trupuri umane, dar prin naşterea lui Hristos, el a căpătat un adaos
de cinste. Cînd Hristos s-a născut şi a devenit templul -lui Dumnezeu-Lo­
gosul, primind în el pe Unul-Născut, el a agonisit cinstea numelor, din
care i s-a adăugat mărirea (Ibidem, P.G. 76, 1449 D—1450 A). A susţine
aşa ceva, observă Sf. Chirii, înseamnă a întina foarte grav trupul Sfin­
tei Fecioare. Trupul Sfintei Maria a fost sfînt din momentul însuşi cînd a
zămislit trupul lui Hristos. Din acest moment nimeni nu admite nici cea
mai mică crîmpeie de timp în care acest trup, devenit trupul Logosului,
să fi avut ceva comun sau asemănător celorlalte trupuri umane (Ibidem,
P.G. 76, 1450 A). Diodor aşeza trupul Logosului într-un trup fără suflet
şi fără inteligenţă, împărţindu-1 în doi fii, respingînd adevărul unui sin­
gur Fiu. Emmanuel este unul singur, Dumnezeu şi om, ambii desăvîrşiţi,
Acelaşi fiind Dumnezeu şi omul, muritor şi nemuritor, vremelnic şi mai
înainte de toate veacurile, pipăibil şi impipăibil, văzut şi nevăzut. Dacă
El, Cel nemuritor prin natura Sa, n-ar fi luat nimic din natura muritoare,
adică din sămînţa lui Avraam, nu ne-ar fi reînnoit şi nu ne-ar fi ridicat
la nemurire (Ibidem, P.G. 76, 1446 BCD). Trupul luat din Fecioara Maria
era trupul lui Dumnezeu plin de putere divină, era Hristos dătătorul de
viaţă, vindecător al neputinţelor şi distrugător al morţii (Ibidem, P.G.
76, 1452 A).
m. Apărarea celor 12 anatematisine contra lui Teodoret de Cyr
{P.G. 76, 391—452), una din cele mai bune lucrări de hristologie ale Sf.
304 PA TR O LO G IE

Chirii, prin metoda critică, adîncimea gîndirii şi stăpînirea de sine în

controversa cu învăţatul şi subtilul episcop de Cyr, care ţine piept şti­
inţei şi geniului Sf. Chirii şi care nu o dată în timpul discuţiei este apre­
ciat pozitiv de marele său adversar. Lucrarea expune date după modelul
apologiei Contra orientalilor, adică e prezentată întîi anatematisma, după
care vine critica lui Teodoret, urmată de apologia lui Chirii. Socotim că
aceste pagini clare şi frumoase au fost scrise cam în acelaşi timp cu
apologia Contra orientalilor. Clare şi frumoase sînt mai ales paginile lui
Teodoret de Cyr, superior Sf. Chirii ca scriitor... Spicuim cîteva elemente
de hristologie mai sugestive.
La observaţia lui Teodoret că numele de Emmanuil — «Cu noi este
Dumnezeu», înseamnă că El a luat din noi pentru noi şi că propovădu-
ieşte că Dumnezeu-Logosul a fost luat de Emmanuil», Sf. Chirii răspunde
că întruparea a însemnat o unire a ipostaselor. Cînd, deci, se spune că
Logosul s-a făcut trup, nu afirma că e vorba de un amestec, de o prefa­
cere, sau de o schimbare, ci mai degrabă de o unire de negrăit a Logo­
sului cu un trup înzestrat cu un suflet raţional (P.G. 76, 393 CD, 396 C).
Unirea reală, adevărată a Logosului cu trupul însemna, oare, unirea cu
un trup în care se afla sufletul raţional, sau era o apropiere-unire rela­
ţională a unei forme anipostatice cu o formă enipostatică şi divină, sau,
în alt fel, adică numai după homonimia filiaţiei şi după egalitatea dem­
nităţilor ? Teodoret obiectează că nici Sf. Scriptură şi nici Sf. Părinţi nu
vorbesc de unirea ipostaselor. Unirea ipostatică n-ar putea însemna
decît amestecul trupului şi al Dumnezeirii, ceea ce nu poate fi admis,
pentru că amestecului îi urmează confuzia, iar confuzia suprimă speci­
ficul fiecăreia din cele două naturi. Amestecul nu menţine lucrurile ca
la început. Trebuie să admitem că Domnul a manifestat două firi. Unirea
ipostaselor este superfluă. E suficient să zicem numai unire şi astfel men­
ţinem şi proprietăţile firilor şi adorarea unui singur Hristos (P.G. 76,
400 AB). Prin unirea ipostatică — xa0’ ouooxaaia, răspunde Sf. Chirii, se
înţelege faptul că «numai firea Logosului, adică ipostaza, care este Iisus-
Logosul se uneşte adevărat cu firea omenească, fără prefacere şi fără
confuzie, aşa cum am spus adesea ? Hristos este înţeles şi există ca unul
singur, acelaşi Dumnezeu şi om... N-am spus că forma robului şi a lui
Dumnezeu se unesc în afara ipostaselor, nici că a fost cinstit un om co­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 305

mun numai pentru egalitatea vredniciilor şi că el s-a unit cu Logosul

relaţional, ci am susţinut că Logosul Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut cu
adevărat a luat trup cu care s-a unit, trup înzestrat cu suflet raţional, şi
s-a făcut om, rămînînd mereu Dumnezeu» (P.G. 76, 401 AB). Prin unirea
naturală — iv w o ic <poaix^ — Sf. Chirii înţelege unirea adevărată, care nu
confundă şi nu amestecă firile. Dacă unirea a fost voluntară, chenoza
Logosului n-a fost voluntară, ci necesară şi violentă. Căci firea prin ea
însăşi constrîngea. Lui Hristos i-a fost foame, i-a fost sete şi toate cele
legate de slăbiciunile trupului, afară de păcat, în timp ce firea divină a
Logosului a fost şi este în afara vremii şi a patimilor (P.G. 76, 405 BCD).
La sublinierea unor aparente contradicţii între neştiinţa şi neputinţele
omului Iisus — chenotic — şi ştiinţa şi atotputernicia Logosului semna­
late de Teodoret, Sf. Chirii răspunde că pentru aceasta nu trebuie să im-
părţim pe Cel întrupat în doi fii, ci să predicăm un singur Hristos, Fiu
şi Dumnezeu, aşa cum ne învaţă scrierile evanghelice şi apostolice (P.G.
76, 412—415). Dacă voinţa divină face una cu natura sau firea divină,
atunci Sf. Chirii se contrazice numai în aparenţă, cînd susţine că che­
noza e pe de o parte necesară, iar pe de alta voluntară (P.G. 76, 421 BC).
împotriva lui Teodoret şi a nestorienilor în general, care susţineau
că prin întrupare Logosul locuieşte în om, Sf. Chirii lămureşte că Cel în­
trupat nu era un om purtător de Dumnezeu, un teofor, ci Dumnezeu care
s-a dat pe Sine chenozei de bună voie, însuşindu-şi trup din femeie, trup
înzestrat cu suflet şi cu inteligenţă. El a numit trupul Său şi templu, dar
El n-a avut în acesta o sălăşluire de relaţie ca în cazul nostru prin Sfîn-
tul Duh, ci prin unirea Logosului cu omul se înţelege un singur Hristos,
Fiu şi Domn (P.G. 76, 421 BC). Chirii face observaţia justa că după pă­
rerea Sfintei Scripturi şi interpretările Sfinţilor Părinţi «noi nu spuneam
că omul a fost luat de către Logosul lui Dumnezeu şi a fost unit cu
acesta după o relaţie concepută străin. Ci definim că El s-a făcut om.
Din această cauză susţinem că au căzut de la evlavia dogmelor cei ce
cutează să spună că a fost luat om şi că trebuie adorat omul în Fiul lui
Dumnezeu ca unul cu altul. Dacă El este Dumnezeu şi om deodată, I se
va aduce o singură adorare ? nu se adoră unul cu altul şi nu se cheamă
Dumnezeu unul cu altul. Să nu se creadă că Emmanuil e pur şi simplu om
comun ca noi, participînd la mărirea divină prin har. Mai degrabă să
20 — Patrologie
306 PA TR O LO G IE

mărturisim că El este Dumnezeu în trup pentru noi, adică s-a făcut om

cu adevărat, nu prin prefacerea firii graţie alterării sau prefacerii, ci
prin iconomia unirii» (P.G. 76, 429 AB). Sf. Chirii revine şi în alte părţi
asupra faptului că Părinţii nu sînt de acord cu expresia «Logosul a luat
trup, sau a luat om», ci «El s-a făcut om», redînd întocmai textul Sf.
Evanghelist Ioan (1, 14) (Ibidem, P.G. 76, 449 A etc.).
Iată o lucrare bogată în idei, scrisă cu metodă, documentată, clară
şi cu dezvoltări şi concluzii remarcabile în ortodoxia ei, dar nu lipsită
uneori de contradicţii, aproape inevitabile într-o controversă complexa
ca aceea a hristologiei sec. IV şi V. Erudiţia Sf. Chirii citează la fiecare
pas textele Sfintei Scripturi, pe Sf. Părinţi în general, continuu şi textual
pe Teodoret pe care-1 combate şi îndeobşte ideile nestorienilor, ale lui
Apolinarie etc. Dar şi episcopul Cyrului e un mare învăţat, cunoscător
al Sfintei Scripturi, la nivelul lui Chirii, uneori cu selecţiuni mai judici­
oase de texte sfinte decît adversarul său şi cu o deosebit de puternică
logică în critica ce-o administrează anatematismelor lui Chirii. El ci­
tează pe Sf. Vasile cel Mare (Tratatul Despre Sfintul Duh către Amfilo-
hiu), se apropie uneori de doctrina lui Chirii şi scrie într-o limbă de cla­
sic. Pe deasupra el e şi smerit, ceea ce nu este cazul lui Chirii, care-şi
aduce auto-laude (Ibidem, P.G. 76, 429 A).

Apologie antipăgînă
Pentru sfînta religie a creştinilor împotriva cărţilor nelegiuitului
Iulian (P.G. 76, 503—1064), cuprinzînd textul complet al primelor zece
cărţi şi cîteva fragmente neînsemnate din cărţile XI—XV. Pararelele
Sfinte ale Hui Ioan Damaschin citează fragmente din cărţile 12, 15, 16, 17
şi 18 ale acestei opere a Sf. Chirii. Ipoteza lui C. Newmann că lucrarea
Sf. Chirii ar fi cuprins 30 de cărţi — cîte zece cărţi împotriva fiecăreia
din cele trei cărţi ale lui Iulian contra creştinilor —, nu poate fi susţinută
pentru că nu s-a păstrat nimic din pretinsele ultime zece cărţi ale aces­
tei apologii. Apologia este un răspuns la opera împăratului Iulian, Con­
tra galiîeenilor, în trei cărţi. într-o mică prefaţă adresată împăratului
Teodosie II, Sf. Chirii relevă că opera lui Iulian se afla în mîinile unor
păgîni culţi, care o deschideau în faţa creştinilor şi discutau cu rezultate
negative pentru creştini, pentru că nu se găsea nimeni încă printre aceş­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 307

tia care să răspundă problemelor ridicate de Iulian. Opera lui Iulian tul­
burase pe unii creştini mai ales pentru faptul că împăratul îşi permitea
să mînuie uşor texte ale Sfintei Scripturi şi probleme ale vieţii şi istoriei
creştine (P.G. 76, 508 BC). De aceea, «în numele Excelenţei şi al prea
rîvnitoarei evlavii şi a împăratului Teodosie», Sf. Chirii s-a văzut nevoit
să răspundă lui Iulian. Cu excepţia primei din cele zece cărţi, care com­
bate pe Iulian cu o apologie bine închegată, celelalte nouă cărţi sînt al­
cătuite dintr-un dialog între Iulian — care face obiecţiile — şi Chirii,
care răspunde acestor obiecţii. Metoda de lucru a acestor zece cărţi este
aceea a lui Origen în Contra lui Ceîsus, adică urmărirea textului adver­
sarului pas cu pas şi combaterea părerilor lui. Prin această citare fidelă
a operei lui Iulian, operă care altfel nu s-a păstrat, Sf. Chirii a făcut un
mare serviciu ştiinţei, transmiţînd o parte din textul acestei opere.
Acuzaţia principală a lui Iulian contra creştinismului este că acesta
nu e decît o transpunere a iudaismului completat cu elemente păgîne.
Sfîntul Chirii răspunde migălos la aceste acuzaţii, atît în mare, cit şi în
amănunt, folosindu-se de sinopse istorice, filosofice, rituale şi morale,
motivînd raporturile Vechiului Testament cu creştinismul, apoi origina­
litatea şi superioritatea acestuia atît asupra iudaismului, cît şi asupra
păgînismului. Sf. Chirii face uz de un larg comparatism cultural iudeo-
eleno-creştin oriental în general, din care se pot desprinde unele eta­
loane de valori şi critici de valoare care aveau circulaţie în Egipt, în
prima jumătate a sec. V. Unele din aceste etaloane de valori erau mai
vechi. Le găsim deja la Filon, la apologeţi, la Clement Alexandrinul şi
la Origen.
Comparatismul Sfîntului Chirii, bazat pe sinopse istorice, religioase
şi morale e minuţios, precis şi ferm, prin tonul său categoric în cartea I,
dar mai consistent şi mai categoric în cărţile următoare, unde textul lui
Iulian e citat şi criticat punct cu punct. Vom cita din paralelismul com­
paratist istoric fiindcă e cel mai frapant. La observaţia ironică a lui Iu­
lian că creştinii greşesc ţinîndu-se de legile eronate ale lui Moise, care
nu concordă cu superstiţiile şi filosofia grecilor, Sf. Chirii notează că în­
ţelepţii şi învăţaţii grecilor au trăit după Moise şi s-au inspirat din el,
fiindcă scrierile lui Moise erau în mare cinste la filosofii eleni, după spu­
sele istoricilor Polemon, Ptolemeu, Mendesius, HeUanicus, Philocho-
rus, Castor, Diodor şi mulţi alţii. Numeroşi învăţaţi eleni au deprins sau
308 PA TR O LO G IE

au.'adîncit ştiinţe in E g ip t: Pitagora din Samos, Thales din Milet etc.

Avizi de noi cunoştinţe, grecii alergau ca nişte copii sau tineri la locuri
cu oameni educaţi. Reţinem cuvintele pe care le-a auzit Solon, în timpul
vizitei sale în Egipt, de la un p re o t: «Solon, Solon, voi grecii sînteţi
veşnic copii. Nu există greci bătrîni ţ toţi aveţi sufletul tîn ă r ; voi
n-aveţi o părere veche în voi şi nici o învăţătură confirmată de timp.
Vra scăpat faptul că multe generaţii aţi fost muţi, fiind lipsiţi de alfa­
bet» '(Contra lui Iulian I, P.G. 76, 524 D — 525 A). Alfabete au desco­
perit fenicienii, evreii, egiptenii, înaintea grecilor. Toate disciplinele se
găsesc în scrierile lui Moise : esenţa supremă a tuturor lucrurilor, Dum­
nezeu, filosofía contemplativă şi practică, dorinţa de viaţă fericită etc.
Paralelismul istoric era impresionant. Dăm un fragment din acest para­
lelism : La 410 ani după Moise a fost atacată şi distrusă Troia pe cind
domneau Eşebon la evrei, Agamemnon la argoeni, Qunphri la egipteni,
Pantan la asirieni (Ibidem, P.G. 76, 520 A). La 165 de ani de la distruge­
rea Troiei, se spune că au trăit Homer şi Hesiod, în timp ce la Sparta
domnea Labot, la asirieni Laosthenes, la latini Alba Silvia, la Corint
Agelaos. In timpul Olimpiadei 50, erau vestiţi cei şapte înţelepţi, Ana-
ximandru din Milet, filosof pentru lucrurile naturii. In timpul Olimpiadei
59 au trăit poetul liric Ibycos, istoricul Ferechide, Fokylide şi Xenofan,
au apărut poeţii tragici (Ibidem, P.G. 76, 521 AB). Sf. Chirii citează apoi
numeroşi filosofi şi poeţi, autori eleni, care au tratat despre originea lu­
crurilor, a zeilor, a omului, mai ales pe Pitagora, pe Platón, Orfeu şi Ho­
mer, dar şi Hermes Trismegistos, inclusiv istorici ai filosofiei şi culturii,
greci, ca Porfiriu etc.
•• După ce, în cartea a Il-a, Sf. Chirii răspunde la acuzaţia că creştinis­
mul este o invenţie omenească, o maşinărie (slcevophoria) care n-are
nimic dumnezeiesc, ci abuzează de mit şi de partea copilăroasă a sufle­
tului omenesc, în celelalte cărţi, autorul nostru, citînd continuu din Con­
tra galileenilor, trece în revistă majoritatea punctelor de credinţă, mo­
rală şi cult, pe care le combate Iulian. Sf. Chirii apără creştinismul nu
atît printr-o analiză şi combatere, cuvînt cu cuvînt, a observaţiilor, cît
printr-o prezentare în larg evantai a mitologiei, cultului, moralei şi filo­
sofiei păgîne, care contrastau pînă la anulare cu corespondentele creş­
tine. Iată mitologia păgînă în faţa monoteismului creştin. Iată originea
lumii prezentată contradictoriu de către filosofi, consemnată printre al-
 SC R IITO R I DIN E G IP T 309

ţii de P lutarh; Platon e marea autoritate cu care Iulian înfruntă princi­

piile dogmei creştine prin cele trei principii de valoare : Dumnezeu,
materia şi ideea (Contra lui Iulian II, P.G. 76, 573 sqq). Antropologiei iu-
deo-creştine (Geneză 1, 26), Iulian îi opune un frumos text din Platon,
care cuprinde elementul esenţial In om, şi anume cel divin, lucru pe care
Sf. Chirii îl exprimă prin cuvintele : «Ce poate fi mai bun decît ca noi
să avem împreună în noi asemănarea cu Dumnezeu ?» (Ibidem, P.G. 76,
592 A).
Se tratează despre soarta oamenilor din rai şi rolul Providenţei de
care unii filosofi greci făceau mare caz, aproape la fel în păgînism şi 'în
creştinism. La întrebarea lui Iulian : în ce limbă vorbea şarpele cu Eva,
se răspunde cu paralela convorbirii lui Ahile cu Xanthos, unul din caii
săi (Iliada V, 407) (Contra lui Iulian III, 76, 682 BCD). Printr-unul din
textele sale, Platon se apropie de concepţia estetică a Genezei, care vor­
beşte despre frumuseţea lumii create. Platon zice : «De la frumuseţea
celor sensibile, trebuie să urcăm la frumuseţea inteligibilă a lui Dumne­
zeu» (Ibidem III, P.G. 76, 649 A). Dumnezeu a trimis pe Hristos ca prin
sfinţirea mulţimilor de păgîni şi prin zelul Său continuu, oamenii să
ajungă la linişte şi la pace, la mîntuire, prin Cel ce este nepătimitor (Ibi­
dem, P.G. 76, 661—674).
La obiecţia lui Iulian că politeismul păgin cu zeii săi tutelari pentru
fiecare domeniu al vieţii este superior monoteismului cu o singură pu­
tere divină, Sf. Chirii relevă că dacă germanii, celţii şi sciţii sînt îndrăz­
neţi şi cruzi, iar romanii şi grecii sînt civilizaţi, este pentru că zeii res­
pectivi obligă imperios popoarele la asemenea atitudini de viaţă şi mo­
ravuri. Cînd omul e bun, se impune de la sine, fără intervenţia zeilor,
aşa cum fac romanii cînd desemnează ca magistraţi pe cei mai capabili
dintre cetăţeni. Romanii osîndesc cruzimile şi ticăloşiile barbare, inclu­
siv incestul haldeilor, întrucît susţin dreptul şi egalitatea, iubesc ştiinţele
şi detestă nelegiuirea şi orice viciu (Contra lui Iulian IV, P.G. 76, .677
BCD sqq.). Numai Dumnezeu Unul şi bun face educaţia, întru bunătate, a
oamenilor şi-i apropie. Se combate cultul zeilor şi al demonilor cu un
text clar din opera lui Porfiriu : Despre abţinerea de la cele însufleţite
(Ib'idem, P.G. 76, 692 ABC), Despre Anacharsis (Ibidem, P.G. 76, 701 sqq.).
310 PA TR O LO G IE

La critica pe care Iulian o face Decalogului, Sf. Chirii răspunde că

valoroşii legislatori greci Solon şi Lycurg sînt posteriori lui Moise.
Moise, Solon, Lycurg şi toţi ceilalţi legislatori, cunoscători de ştiinţe şi
arte, medicină, textile, lucrarea cuprului, a sudorituiui şi multe altele
merită să fie lăudaţi (Contra lui Iulian V, P.G. 76, 733 A-738 B). Se ex­
plică apoi pe larg sensul «geloziei» sau «indignării» Dumnezeului lui
Israil, cum şi cultul variat ce se aducea acestui Dumnezeu ; în fine, se dă
motivarea cultului lui Hristos. Iulian susţine cu mîndrie că începutul şti­
inţei, la greci, l-a dat învăţătura filosofilor. Astronomia iniţiată prin ob­
servaţiile barbarilor în Babilon, geometria născută în Egipt, cunoaşterea
numerelor de către fenicieni au căpătat statutul şi valoarea de ştiinţe.
Acestea merită laudă, zice el. Muzica împreună cu astronomia şi geome­
tria i-au unit pe greci. Sf. Chirii observă că ştiinţele nu sînt rele, dar, în
practică, ele nu servesc decît la aţîţarea de orgolii şi la căpătarea de
glorii, fără folos pentru oameni. Scopul ştiinţei este cunoaşterea ade­
vărului, adică a lui Dumnezeu. Prin ştiinţă şi adevăr, nu prin artificii ief­
tine, prin cunoaşterea adevărului se ajunge la filosofie. Era şi convin­
gerea lui Platon în cartea a Il-a a Republicii şi în Despre suflet (Ibidem,
V, P.G. 76, 772 CD — 778 C).
Iulian se făleşte cu marea ceată de filosofi ca Platon, Socrate, Aris-
totel, Cimon, Thales, Lycurg, Agesilau, Archidamas şi cu tot neamul fi­
losofilor greci, generali, oratori, legislatori etc. Sf. Chirii trece în re­
vista critică, cu ajutorul 'lui Porfiriu, un număr de personalităţi filoso­
fice şi politice, semnalîndu-le viciile sau alte lipsuri, care nu-i pot men­
ţine pe piscul pe care i-a aşezat Apostatul. Socrate era un irascibil şi un
afemeiat, căci afară de cele două s o ţii: Xantippa şi Myrto, umbla şi după
altele, încolo, el se mulţumea cu puţin. Platon însuşi, filosof al iubirii,
era amator de lucrurile Afroditei, cum reiese din dialogurile Fileb şi
Symposion. Cit prestigiu avea Cimon şi, totuşi, el s-a căsătorit cu sora
sa, imitînd tradiţia perşilor şi mai ales exemplul lui Zeus, care şi-a luat
sora de soţie. Aristide «cel drept» a fost condamnat pentru afaceri bă­
neşti. Nici unul dintre creştini nu se poate compara cu Moise, cu Ghe-
deon, Samson, Barac, Ieftae, Samuil, David şi toţi cei pe care-i enumera
Sf. Pavel în Scrisoarea către evrei (XI, 32—35). Legile grecilor opreau pe
cetăţeni să vorbească necuviincios faţă de zei, şi pedepseau aspru pe
cei ce contraveneau acestei legi. Anaxagoras, Diagoras şi Melitos au
 SC R IITO R I D IN E G IP T 311

fost osîndiţi. Pentru că relata unele lucruri despre daimonion, şi pentru

că jurase pe stejar şi pe ciine, Socrate a fost condamnat la moarte. Cită
preocupare la greci pentru nişte zei mincinoşi şi cită pornire împotriva
înţelepţilor contra cărora se îndreptau legile. Şi tu acuzi pe Moise de
duritate şi de nemilostivire, cînd acesta pedepseşte pe cei puţini, care
au îmbrăţişat cultul lui Belfiegor (Contra lui Iulian VI, P.G. 76, 779 B —
790 C). Elogiile aduse de Iulian la adresa regelui Minos al Cretei şi re­
gelui Numa sînt analizate critic sau aprobate prin documente din Ho-
mer şi prin Dionisie din Halicarnas, care a scris o istorie a romanilor
(Ibidem, VI, P.G. 76, 789 D—796 C). Ca răspuns la ironia lui Iulian că
Iisus şi Pavel au înşelat servitoarele şi sclavii şi prin aceştia pe unii băr­
baţi ca Sergiu şi Corneliu Sf. Chirii relevă că Pitagora cumpărînd pe
sclavul Zamolxis din Tracia, l-a învăţat ştiinţa harurilor celor mai înalte
( t t jv jiEtecupov Seio p iav). Porfiriu a învăţat pe Marcellus (Ibidem IX, P.G.
76, 820 AB).
Uneori Iulian pune întrebări care n-au legătură cu religia creştini­
lor, ca, de pildă : pot prezenta evreii pe cineva din neamul lor de talia
lui Alexandru cel Mare sau Cezar ? Lucrul e recunoscut ca imposibil de
către Sf. Chirii, dar cu observaţia că întrebarea nu e la o b iect; alteori,
Iulian repeta chestiuni spuse anterior : superioritatea legilor romane,
administraţia statală, progresul ştiinţelor, studierea artelor literare,
care, toate, la evrei, se găseau într-o stare barbară, deşi istoricul Euse-
biu vorbeşte de cîţiva hexametri într-o redacţie poetică şi de o oare­
care logică în ştiinţele ebraice. Cît despre medicul Hippocrate şi ascle-
piazi, deşi n-au legătură cu creştinismul, se poate totuşi spune că mîi-
nile Sf. Apostoli au adus atîtea vindecări (Contra lui Iulian VII, P.G. 76,
837 D). Comparaţia dintre Solomon şi Focylide şi Theognis propusă de
Iulian este corect tratată de Sf. Chirii cu argumente obiective, care stau
şi azi în picioare. Iulian, care detesta limba ebraică şi preamărea limba
greacă, e întrebat de Sf. Chirii în ce categorie aşază limba latină. Grea­
ca e, desigur, o limbă civilizată, dar în ebraică a scris Moise şi au vor­
bit profeţii (Ibidem, VII, P.G. 76, 841 D sqq). Creştinii iau învăţătura
despre tot felul de virtuţi din Sf. Scriptură care e inspirată. Ei se folo­
sesc de cărţile greceşti ca de un preambul al adevăratei în v ăţătu ri; şi
fiindcă cunosc mai puţin ebraica, iau ca instrument de vorbire greaca
în circulaţie (Ibidem, VII, 857 D, 860 A).
312 PA TR O LO G IE

La începutul cărţii a VlII-a, Iulian încearcă să arate contradicţiile

Bibliei privitoare la unele din profeţiile despre Mesia din cărţile lui
Moise şi realitate, sau contradicţiile dintre ceea ce a fost Iisus Hristos
pe pămînt şi aprecierile asupra Lui din Evanghelii, îndeosebi a Sf. Ioan
şi din Scrisorile Sf. Pavel, inclusiv din diferite formule trinitare şi hris-
tologice din simboalele de credinţă sau texte liturgice, pe care Iulian
le cunoştea din copilăria sa, cînd unele din aceste elemente apăreau şi
se puteau reţine expresii ca : Fecioara Maria, Născătoarea de Dum­
nezeu, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Primul Născut al întregii făp­
turi sau : «Toate printr-Insul s-au făcut şi fără de Dînsul nimic nu s-a
făcut;» (Ioan 1, 1). Unele din aceste expresii erau şi mai vechi decît
Iulian. Sf. Chirii dă o soluţie â la «iconomiei divine» arătînd că tex­
tele nu se contrazic, ci, interpretate alegorico-profetic, ele confirmă
realitatea istorică a lui Iisus Hristos, inclusiv pe cea a Sfintei Treimi.
Ideea fundamentală creştină a monoteismului este susţinută nu numai
cu texte biblice, ci şi cu frumoase citate din Plutarh [Eşti Unul) şi Pla-
ton (Timeu) (Contra lai Iulian, VIII, P.G. 76, 885 A—912 D). Despre zei,
Platon observă : «A vorbi despre ceilalţi zei, pe care-i numim demoni,
sau-a cunoaşte naşterea lor, este peste puterile noastre» (Ibidem, VIII,
91-3 A). Discutînd despre Sf. Treime, Sf. Chirii semnalează că «înţelep­
ţii lui», adică neoplatonicii, stabilesc şi ei «trei ipostase primitive»,
susţin că esenţa lui Dumnezeu se cuvine şi celor trei ipostase şi între­
buinţează cuvîntul însuşi de Treime. Ei se folosesc de ideile creştine
fără lipsă, dar vor să acomodeze cuvîntul de «deofiinţime-consubstan-
ţialitate» celor trei ipostase, ca să fie înţeleasă o singură fire a dum-
nezeirii nemaiavînd triplicitatea ca diversitate de natură şi ca ipo-
stasele să nu apară inferioare unele altora. Ei, neoplatonicii, susţin ca
«primă cauză, în loc înalt, stabilă, imobilă, viţioasă, pe care o numesc
Binele. Din aceasta se naşte Inteligenta care se desăvîrşeşte prin con­
templarea binelui şi pe care o numesc al doilea Dumnezeu şi cel mai
apropiat creator a‘l lumii. Pe acesta ei îl micşorează şi-l aşază în ran­
gul al doilea după primul. In al treilea rînd, ei pun Sufletul lumii, care
nu are nimic perfect de la sine, ci stînd în raport cu Inteligenţa supe­
rioară se îndumnezeieşte şi se perfecţionează în a crea viaţa» (Contra
lui Iulian, VIII, P.G. 76, 913 CD—916 A). Şi Sf. Cliiril citează texte în
sprijinul doctrinei trinitare neo-platonice din Platon, Numenius, Plotin,
 SC R IITO R I D IN E G IP T 313

Hermes Trismegistos. Acesta din urmă vorbeşte despre un Logos ca­

pabil de a crea, iar Plotin, despre tot sufletul care dă fiinţa oamenilor
şi la toate celelalte {îbidem, P.G. 76, 921 ABC).
Partizan al politeismului, Iulian citează textul din Geneză 6, 2,
unde e vorba de îngerii lui Dumnezeu, numiţi şi fiii lui Dumnezeu, care
s-au unit cu fiicele frumoase ale oamenilor şi au dat naştere giganţilor.
Dintre aceşti îngeri-fii, făcea parte şi Logosul lui Dumnezeu, ca «Fiul
Meu, Primul-Născut al lui Israel». Sfîntul Chirii demonstrează cu texte
biblice că Logosul lui Dumnezeu nu are nici o legătură cu îngerii de care
vorbeşte Geneza [Contra lui Iulian, IX, P.G. 76, 945 AB sqq). La între­
barea lui Iulian care se referă la jertfa ţapilor şi a altor animale, în
iudaism, de ce creştinii nu aduc şi ei jertfă ?, — Sf. Chirii răspunde ca
Hristos s-a jertfit pentru păcatele noastre [Ibidem, 965 AB), luînd chip
omenesc. Autorul nostru explică apoi lui Iulian de ce creştinii mănîncă
din toate felurile de mîncare : pentru că sînt «bune» făcute de Dum­
nezeu şi pentru că sînt binecuvîntate [Ibidem, 992 AB).
Fără să fi citit atent Evangheliile şi Scrisorile pauline, Iulian re­
proşează creştinilor că aceştia pe nedrept consideră pe Iisus Hristos
drept Dumnezeu, întrucît nici Pavel şi nici Evangheliile nu-1 numesc
Dumnezeu, cu excepţia lui Ioan. Sf. Chirii dovedeşte contrariul cu nu­
meroase texte din Evanghelii şi Pavel, inclusiv cu relatări amănunţite
ale întrupării Fiului lui Dumnezeu. Ioan numeşte pe Iisus «Viaţă» şi «Lu­
mină», iar din tot contextul scrierilor pascale reiese că Iisus era Dum­
nezeu [Contra lui Iulian, X, P.G. 76, 1001 C—1012 D). Sînt dezbătute
problema cinstirii mormintelor, aceea a viselor şi mai ales a sacrifi­
ciului. «Milă voiesc, nu jertfă» reda ideea centrală a Sf. Chirii referi­
tor la nivelul şi felul jertfei creştine. Circumciderea carnală sau «a ini­
mii», pe care le critică Iulian, sînt interpretate alegoric, bune şi utile,
pentru că prefigurează purificarea de pofte şi plăceri prin lucrarea Sfîn-
tului Duh [Ibidem, P.G. 76, 1044 CD). Abraham n-a fost un mînuitor al
divinaţiei, aşa cum încerca să-l prezinte Iulian.
Evocarea acestor trăsături ale operei de apărare a Sf. Chirii faţă
de cele trei cărţi ale împăratului Iu lian : Contra galileenilor, nu redă
decît foarte puţin din cuprinsul acestei lucrări extrem de bogate în ma­
teriale variate de istorie a religiilor, istorie a culturii şi istorie a spi­
ritualităţii iudeo-greco-orientale creştine, pe o perioadă de aproxima­
314 FA TR O LO G IE

tiv un mileniu, în bazinul şi în jurul bazinului de est al Mării Medite-

rane. E o enciclopedie destul de puţin folosită în cadrul studiilor cla­
sice şi creştine primare. Sinceritatea şi probitatea acestei enciclopedii
nu pot fi puse la îndoială. Sînt citate zeci de nume de autori biblici
şi eleni şi sute de citate din Sfintele Scripturi şi din operele clasicilor,
mînuite cu pricepere şi cu încredere că ele vor dovedi adevărul, sau
vor indica sigur calea spre el. Sînt şi unele fisuri şi uneori chiar lacune
grave în lucrare. Caracterul său polemic imprimă acestei opere, uneori,
atitudini de duşmănie ireversibilă şi o ţinută dispreţuitoare de o parte
şi de alta. Iulian e foarte învăţat, dar Sf. Chirii e mai învăţat decît Iulian,
cel puţin în domeniul care face obiectul lucrării. Cei doi preopinenţi
nu stau totdeauna în subiect, mai ales Iulian, care introduce în discuţie
probleme străine de cadrul general oarecum static. Uneori împăratul nu
cunoaşte bine nici Sf. Scriptură, nici viaţa creştină în legăturile ei cu
viaţa iudaică. La rîndul lui, Sf. Chirii face introduceri prea lungi, pînă
ajunge să răspundă la întrebarea pusă. El are meritul deosebit de a ne
fi lăsat numeroase texte citate din opere filosofice sau de istoria filo-
sofiei ca : Porfiriu, Plotin, Hermes Trismegistos, Alexandru ucenicul lui
Aristotel.
Scrisori pascale
Sf. Chirii scrie şi un număr de 29 sau 30 Scrisori pascale sau iestale,
pe care Migne le-a editat sub numele de Omilii pascale (P.G. 77, 401—
981), continuînd tradiţia episcopilor egipteni în acest domeniu, iniţiată
de Sf. Dionisie cel Mare. Scrise între 414 şi 442, aceste mici tratate de
liturgică, morală şi teologie pascală sînt interesante pentru cunoaşterea
unor amănunte de viaţă creştină în timpul pregătirii pentru Paşti, cît
şi pentru nivelul spiritualităţii creştine în prima jumătate a sec. V, în
Egipt.
M ajoritatea acestor Scrisori încep prin preocuparea de felul în care
trebuie sărbătorit Paştele : «Oare există ceva mai măreţ ca faptele Mîn-
tuitorului ? Lucrurile dumnezeieşti nu biruiesc ele orice capacitate de
vorbire ?» (2, 2). «Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui» (Isaia
40, 3). «Nimic altceva nu datoraţi cuiva decît să vă iubiţi unul pe altul».
«Cele strălucite ale marii sărbători» (9, 1) etc. Mareile praznic al în­
vierii se pregăteşte printr-o puritate totală graţie postului şi rugăciu­
 SC R IITO R I DIN E G IP T 315

nii. «Deliciile lumii» nu se împacă cu «deliciile lui Hristos». Citează ca

modele de post pe regele David, pe cei trei tin e ri: Anania, Azaria şi
Misael etc. Rugăciunea să aducă curăţia de păcate (19, 1). Rugăciunea
şi toată viaţa noastră să fie un ospăţ spiritual. Mielul adevărat (spiri­
tual), care ridică păcatul lumii, ne cheamă la sfinţenie. Dar nu trebuie
să ne apropiem de Dumnezeu cu picioarele nespălate (2G, 2). Prin ru­
găciunile, postul, milostenia (27, 3) şi întreaga lor pregătire pascală,
creştinii provocau chemarea păgînilor la creştinism, spre deosebire de
evrei, care se opun acestuia (23, 1). Critica, dar şi unele merite ale pă-
gînismului sînt făcute în Scrisoarea 6, 4.
Erau în Biserica egipteană un soi de creştini care, eliberaţi prin Hris­
tos de păgînism, se manifestau creştini, dar în inima lor rămâneau păgîni.
Erau aşa numiţii dipsiluci sau bilinguişti. Sînt oameni pentru care neno­
rocirea unora nu este şi nenorocirea lor. Aceşti oameni erau comparaţi
cu poarta iadului şi una aveau în inimă şi alta vorbeau, ceea ce era în­
şelăciune şi viclenie (9, 5). în altă parte, dipsihia sau atitudinea «fiinţe­
lor cu două feţe» e denumită «lucru rău şi boală intolerabilă» (12, 1,
P.G. 77, 669 C).
întîmpinarea învierii solicită de la noi vestmîntul adecvat al sfin­
ţeniei. «Bucură-te şi te veseleşte fiica S-ionului» sînt cuvinte adresate
sufletului împodobit de frumuseţea sfinţeniei. «Sărbătoarea (Paştilor)
fiind aproape, trebuie să ştergem întinările, să spălăm petele, atît ale
trupului cît şi ale sufletului. Ar fi foarte potrivit ca luînd sau îmbrăcînd
abstinenţa, hrănitoarea tuturor virtuţilor «să alergăm cu răbdare la
lupta fixată nouă (Evr. 12, 1), împodobindu-ne sufletul cu mărire şi
ajungînd la felul sfînt şi nevinovat de viaţă... Să ne sfinţim şi... să stră­
lucim de frumuseţile virtuţilor» (24, 2). Numai nevinovaţi şi drepţi pu­
tem beneficia de mărinimia Lui. «Ochii lui Dumnezeu privesc la cei
drepţi şi urechile Lui se îndreaptă spre rugăciunea lor». Postul este
fc-arte folositor pentru că el şterge întinările, supune plăcerile, porni­
rile poftelor ruşinoase şi, ca un frîu, converteşte sufletul la măsură şi
potoleşte legea turbată şi furioasă a păcatului, inspiră oamenilor do­
rinţa de tot binele (24, 2). Milostenia împodobeşte şi adaugă la roadele
postului. Nu venim cu nimic în lume, iar cînd ieşim din ea, nu luăm ni­
mic cu noi. Bogăţiile noastre materiale se pot transforma în bogăţii
spirituale prin milostenie, care, la plecarea noastră, atrage cuvintele :
316 PA TR O LO G IE

«Veniţi, binecuvintaţii Părintelui, ca să stăpîniţi împărăţia, care vi s-a

gătit de la facerea lumii, căci flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănînc,
însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau...» (Matei 25, 34 sqq). Şi Chirii ci­
tează numeroase figuri biblice ca model pentru cei ce se oferă lui Dum­
nezeu, figuri atît din Vechiul cit şi din Noul Testament.
Cum era firesc, Sf. Chirii oferă cititorilor şi credincioşilor săi egip­
teni şi meditaţii teologice, referitoare la Mîntuitorul Iisus Hristos, în­
deosebi la întruparea şi la învierea Lui, încadrate în învăţătura despre
Sf. Treime. Convertiţii mai recenţi şi catehumenii aveau absolută ne­
voie de lămuriri doctrinare spre a-şi fixa mai bine credinţa şi dirija
viaţa. Pe de altă parte, măreţia praznicului impunea o recatehizare, în
linii mari, prin scoaterea în evidenţă a principalelor puncte de credinţă.
Aproape în fiecare din aceste Scrisori, autorul relatează despre Sf.
Treime, intr-o formă mai concentrată sau mai dezvoltată. Sîntem, zice
el, botezaţi în Taiăl, Fiul şi Sfîntul Duh şi credem într-o sfîntă şi deo-
fiinţă Treime pe care o adorăm. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl că
pentru a noastră mîntuire şi viaţă a trimis din cer pe Fiul Său născut din
femeie şi care, îmbrăcind asemănarea noastră, s-a făcut cu adevărat
om. EI a biruit începătoriile şi puterile, s-a răstignit pe crucea Sa, cum
zice Scriptura (Col. 2, 4), ne-a liberat de vină, ne-a puirificat şi ne-a
spălat de toate vechile întinări, a predicat duhurilor din iad care n-au
crezut, după cum e scris, şi a înlăturat, în cele din urmă, pe duşmanu]
a toate, care e moartea, prin învierea Sa din morţi (12, 6, P.G. 77, 692
BC). Prin Hristos am biruit stricăciunea şi ni s-a deschis Sfînta Sfinte­
lor. El este viaţa şi dătătorul de viaţă.
Contra lui Nestorie şi a partizanilor săi şi contra lui Eutihie şi a
partizanilor acestuia, Sf. Chirii susţine că întruparea Fiului lui Dumne­
zeu s-a realizat prin unirea Dumnezeirii cu umanitatea în chip tainic.
Logosul s-a născut cu trupul, pe pămînt, din Fecioara, dar El a coborît
din cer. Legătura unirii Logosului cu trupul este nedefinibilă şi de ne­
grăit, încît El şi înainte de întrupare şi după aceea vrea să fie m ărturi­
sit ca Hristos, Dumnezeu întreg şi om întreg. Noi nu putem să distin­
gem decît cu mintea, raţiunea fiecăruia dintre ei, căci unirea celor doi
este continuă. Logosul s-a făcut trup, dar nu s-a transformat în trup (8,
5, P.G. 77, 569 BCD).
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 317

Omilii diverse
Din bogatul material omiletic al Sf. Chirii s-au păstrat — afară de
Scrisorile şi Omiliile pascale — 22 Omilii etichetate de editori ca di­
verse,- spre deosebire de Omiliile (Scrisorile) pascale. Primele din aceste
omilii au fost rostite la Efes, în vara anului 431, cu ocazia ţinerii Sino­
dului III ecumenic. Una dintre cele mai frumoase omilii este cea cu
No. 4, dedicată Sfintei Fecioare Maria, rostită în Biserica Sfintei Fecioare
(P.G. 77, 992—996). Critica socoteşte că altcineva ar fi rostit
această omilie, în noiembrie 431, după plecarea Sf. Chirii de la Efes.
Omilia No. 11 intitulată : Laudă în cinstea Sfintei Maria Născătoarea de
Dumnezeu, reproduce Omilia No. 4, retuşînd-o şi amplificînd-o, operaţie
petrecută între sec. VII şi IX. Noi credem că fondul, adîncimea şi fru­
museţea acestor omilii — de fapt una singură — aparţin gîndirii Sf. Chi­
rii. Omiliile 13, 15, 16 şi 20 tratează despre întrupare şi par a oferi mai
multe garanţii de autenticitate. Omilia No. 8, La Schimbarea la faţă a
Domnului şi cea cu No. 12, La întîmpinarea Domnului, figurează printre
omiliile Sf. Luca ale autorului nostru. Am văzut mai sus că Omilia La
Cina cea de taină (P.G. 77, 1016—1029) aparţine lui Teofil. Omilia No. 14,
La ieşirea sufletului (P.G. 77, 1072—1098), aparţine, poate, tot lui Teofil.
Pentru frumuseţea ideilor ei, redăm aci cîteva rînduri din Omilia
8/11 dedicată Sfintei Fecioare : «Bucură-te din partea noastră, sfîntă,
tainică Treime, care ne-a convocat pe toţi în această Biserică a Sfintei
Născătoare de Dumnezeu Maria. Bucură-te, din partea noastră, Mărie,
Născătoare de Dumnezeu, comoară ce trebuie venerată de întreaga
lume, lampă nestinsă, cunună a fecioriei, sceptru al Ortodoxiei, templu
de neclătinat, sălaş al Aceluia care nu poate fi cuprins de loc, mamă şi
fecioară, prin care, în Evanghelie, e numit binecuvîntat acela care vine
în numele Domnului. Bucură-te, cea care ai cuprins în sînul sfînt, fecio­
relnic, pe Cel nemăsurat şi de necuprins, prin care Sfînta Treime este
preamărită şi adorată... în toată lumea, prin care cerul se bucură, îngerii
şi arhanghelii se veselesc, prin care diavolul ispititor a căzut din cer... Ce
frumoase sînt picioarele celor ce vestesc p a c e a ! Ce pace ? Domnul nos­
tru Iisus Hristos pe care L-a născut Maria, aşa cum El a voit» (P.G. 77,
992 AB, D, 993 A).
318 PA TR O LO G IE

Corespondenţa
Corespondenţa bogată a Sf. Chirii — 88 de Scrisori din care 17 ii
sînt adresate lui de către alţii — este un tezaur rar de învăţătură, credinţă
şi frumuseţe ecumenică ale Bisericii creştine din sec. V. Scrisorile au o
importanţă excepţională pentru istoria dogmelor, pentru modul gîndirii
creştine din prima jumătate a sec. V, pentru forţa şi maturitatea cu care
Ortodoxia a biruit erezia, pentru capacitatea de a fi alimentat dogmatic
Sinoadele ecumenice de la Efes (431) şi Calcedon (451), pentru a fi intro­
dus şi mai mult speculaţia creştină în circuitul cugetării universale, pen­
tru raporturile dintre Biserică şi Stat, pentru relaţiile dintre Răsăritul şi
Apusul creştin, pentru viziunea teandrică oferită lumii noi care apărea.
E o corespondenţă unică în felul e i : prin adîncimea gîndirii ei şi prin
patetismul legăturii dintre Dumnezeu şi om şi al orientării ei soteriolo-
gice, corespondenţa chiriliană contribuie la adîncirea unei spiritualităţi
originale şi la apariţia erei celei noi prin daco-romanul Dionisie cel Mic,
care preţuia mult pe Sf. Chirii şi din ale cărui scrisori a şi tradus, în sec.
VI, pentru «călugării sciţi». Scrisorile editate de Migne nu sînt toate au­
tentice ; unele scrisori noi, patru la număr, au fost editate de E. Schwarz
in 1914 şi 1920. Mai multe scrisori chiriliene s-au păstrat în versiuni
vechi, în siriacă, coptă şi armeană.
O importanţă specială au scrisorile adresate lui Nestorie, adică cele
de sub numerele 2, 4, 6, 7, 17 şi cele în legătură cu el, ca cea de la nr. 39.
în scrisoarea nr. 2, Sf. Chirii previne pe Nestorie că erorile sale de doc­
trină au scandalizat pe mulţi, pînă în Apus, unde episcopul Romei, Ce­
lestin, şi episcopii lui s-au sesizat şi l-au însărcinat pe el, pe Chirii, să
controleze dacă lucrul era adevărat. Nestorie era indignat de Scrisoarea
pe care Sf. Chirii o trimisese călugărilor din pustiu, în problema ereziei
nestoriene. Autorul îndeamnă pe ereziarh să dea Sfintei Fecioare titlul
de Născătoare de Dumnezeu. Nestorie e întrebat şi de unele mici rezu­
mate ale credinţei sale care circulau peste tot (P.G. 77, 40 CD — 41
ABCD).
Scrisoarea a IV-a, numită şi Scrisoarea dogmatică, aprobată în mod
solemn în prima şedinţă (22 iunie, 431) a Sinodului ecumenic de la Efes
şi recomandată de fiecare din cei 125 de episcopi participanţi la lucrări,
ca fiind de acord cu credinţa de la Niceea, cuprinde esenţa hristologiei
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 319

Sf. Chirii. Această scrisoare a fost acceptată şi de sinoadele ecumenice

de la Calcedon (451) şi Constantinopol (553). Ideea esenţială a scrisorii
este : cele două firi, deşi diferite, au fost aduse la o unire adevărată, re-
zultind din ele un singur Hristos şi Fiu. Această unire însă nu elimina
deosebirea firilor, ci Dumnezeirea şi umanitatea s-au unit intr-o unire
de negrăit. Astfel, Cel ce exista înainte de veacuri, născut din Tatăl, s-a
născut şi din femeie, nu în sensul că începutul firii Sale divine şi l-ar
fi luat din Sf. Fecioară, nici că această fire ar fi avut nevoie absolută 6^
a doua naştere din Fecioara, după naşterea din Tatăl, ci pentru noi şi
pentru a noastră mântuire, Logosul s-a unit cu umanitatea In chip ipo-
static, născîndu-se din femeie, adică s-a născut trupeşte. El nu s-a născut
întîi om comun din Sfînta Fecioară şi după aceea a coborit asupra Lui
Logosul, ci s-a unit (cu umanitatea) în însuşi sînul (Sfintei Fecioare), in­
cit se zice că El a avut naştere trupească, naşterea propriului Său trup.
Tot aşa zicem că El a suferit şi a înviat, a suferit nu ca Logos al lui Dum­
nezeu, în propria Sa fire, fie loviturile, fie străpungerea cuielor, fie cele­
lalte răni, căci Divinitatea este nepătimitoare şi netrupească. Trupul pe
care şi l-a luat a suferit acestea. Tot aşa cînd se zice că El a suferit pen­
tru noi, Logosul era nepătimitor în trup pătimrtor. Tot astfel El era, după
firea Lui, nemuritor şi nestricăcios, pentru că El era viaţă şi făcător de
viaţă, dar El a murit cu trupul Său. Tot aşa a înviat cu trupul Său. Pen­
tru că a înviat din morţi, îl numim Hristos şi Domn. Numindu-L astfel,
noi nu adorăm omul împreună cu Logosul, ca şi cum ar fi doi, ci ado­
răm pe unul singur, unul şi acelaşi, întrucît trupul este al Logosului (Ep.
4, Către Nestorie, P.G. 77, 45 CD — 48 AB). Restul ideilor îl vom pre­
zenta în capitolul despre doctrină.
Scrisorile 6 şi 7, păstrate toate în versiune latină (P.G. 77, 57 C—
60 A), de o rară duritate, somează pe Nestorie să retracteze blestemă­
ţiile sale, pe care le compară cu acelea ale lui Simon Magul, Iulian şi
Arie. Logosul nu este un simplu om, ci om şi Dumnezeu. El (Nestorie) nu
va putea lupta împotriva Bisericii şi a lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi epis­
cop, tronînd pe scaunul Fiului lui Dumnezeu, Nestorie n-ar fi cunoscut
de oameni, adică ar fi fost un om banal. O exagerare evidentă, ca atîtea
altele ale Sf. Chirii.
320 PATROLOGEE

Scrisoarea 17 adresată lui Nestorie, ca emanaţie a Sinodului de la

Alexandria din 430, adînceşte şi amplifică doctrina chiriliana, manifes­
tată anterior şi adaugă 12 anatematisme, în care se condamnă diferite
erori despre întruparea Domnului. Nestorie e declarat rupt de comuniu­
nea cu Biserica, dacă nu renunţă la greşelile sale, care, toate, inclusiv
cele ale partizanilor săi, sînt înfierate în anatematisme. Deşi cele 12 ana­
tematisme au fost citite în Sinodul de la Efes (431), ele n-au fost votate
ca atare, în mod special. Vîlva făcută în general acestor «capitole» şi in­
tervenţia masivă a Sf. Chirii pentru a le apăra, pe de o parte, şi accepta­
rea hotărîrilor sinodului pe de alta, în frunte cu Biserica Romei, au im­
pus aprecierile din ele ca făcînd parte din actele sinodului. Ele au rămas
ataşate la actele sinodului. Anatematismele rezumă, ca nici o altă operă
a Sf. Chirii, doctrina acestuia, redată de ele în chip concis şi cu o rară
preciziune. Vom reproduce aceste anatematisme în capitolul despre doc­
trină. Semnalăm totuşi cîteva puncte de reper ale Scrisorii.
Contra lui Nestorie şi a nestorienilor, Sf. Chirii susţine că unicul
Hristos, Fiu şi Domn... e unit cu Dumnezeu nu printr-o simplă legătură
( aovi<peia ), printr-o unitate de demnitate, sau de autoritate. Nu o egali­
tate de cinstire uneşte firile. Petru şi Ioan sînt egali în cinstire unul faţă
de celălalt, ca apostoli şi sfinţi ucenici, dar ei, doi, nu sînt unul. Noi în­
ţelegem legătura, nu ca opoziţie, căci aceasta nu poate duce la unirea
naturală. în cele două firi nu e nici o comuniune afectivă, ca atunci cind
ne alipim noi de Domnul, după cuvîntul Scripturii (I Cor. 6, 17), făcînd
una cu El. De aceea evităm termenul de legătură ( oova<peia) ca insufi­
cient pentru a semnifica rolul de unire (Epistola 17, Contra lui Nestorie,
P.G. 77, 112 BC). De aci sensul cultului euharistie, sau al Sfintei îm părtă­
şanii : «vestind moartea cea după trup, a Unuia-născut Fiului lui Dum­
nezeu, adică Iisus Hristos, şi învierea Sa din morţi, şi mărturisind înăl­
ţarea Sa la ceruri (de fapt) noi săvîrşim în Biserică jertfa cea fără de
sînge, ne apropiem astfel de binecuvîntările tainice şi ne sfinţim prin îm­
părtăşirea cu Sfîntul Trup şi cu cinstitul sînge al Mîntuitorului nostru
Iisus Hristos. Nu primim (ca împărtăşanie) un trup comun sau pe cel al
unui om sfinţit şi unit cu Logosul prin unirea cea după demnitate sau a
unuia în care sălăşluieşte Dumnezeirea. Ci (primim ca împărtăşanie) un
 SC R IITO R I D IN E G IP T 321

trup de viaţă făcător cu adevărat, trupul propriu al Logosului. Fiind

viaţă, după fire, ca Dumnezeu, cînd s-a făcut una cu trupul Său l-a ară­
tat făcător de viaţă» (Ibidem, P.G. 77, 113, CD).
Scrisoarea 39, sau a treia Scrisoare ecumenică, adresată episcopului
Ioan al Antiohiei (P.G. 77, 175 C — 181 C), combate, în prima parte, afir­
maţia adversarilor că «Trupul lui Hristos n-a fost luat de Sfînta Fecioară
Maria, ci a fost adus din cer. De asemeni, susţinerea că Logosul s-a ames­
tecat cu trupul şi că Dumnezeirea a suferit». Partea a doua cuprinde
Simbolul de la Efes, alcătuit din cele două părţi prezentate de episcopii
orientali, pe care Sfintul Chirii le compune intr-un singur tot..., ca semn
al împăcării Bisericilor, în urma caterisirii lui Nestorie. Autorul Scriso­
rii începe cu aceste cuvinte : «Să se bucure cerurile, iar pămîntul să se
veselească» (Ps. 95, 11). «S-a surpat peretele din mijloc al despărţiturii»,
a încetat mîhnirea, a dispărut chipul oricărei neînţelegeri, pentru că
Mîntuitorul nostru Hristos a dat Bisericilor Sale pacea». După ce no­
tează că şi împăratul i-a chemat la înţelegere, şi că ei din strămoşi pă­
zesc credinţa dreaptă, iar Hristos «împarte cele bune cu mîna Sa bo­
gată», Sfîntul Chirii semnalează cu mare bucurie venirea la Alexandria
a episcopului Pavel de Emesa, ca mijlocitor în convorbirile pentru în­
ţelegerea între Biserici. Sfîntul Chirii e fericit de osteneala lui Pavel de
Emesa, pentru fapta frumoasă a păcii între Biserici, aducîndu-şi aminte
de cuvintele M întuitorului: «Pacea Mea vă dau, pacea Mea vă las»
(Epistola 39, Către Ioan de Antiohia, P.G. 77, 175 CD — 176 AB). După o
scurtă mărturisire a Sfîntului Chirii cu privire la titlul de Născătoare de
Dumnezeu din Sfînta Fecioară, pe baza Scripturii, a tradiţiei patristice şi
a credinţei de la Niceea şi mărturisirea episcopilor orientali, cam de ace­
eaşi întindere şi în care se recunoaşte «deofiinţimea» Logosului cu Ta­
tăl după Dumnezeire şi «deofiinţimea» Lui cu noi, după umanitate, iar
graţie «unirii neamestecate», Sfînta Fecioară este Născătoare de Dum­
nezeu, autorul se apără de acuzaţia că el ar fi susţinut că Logosul şi-a
adus trupul din cer. încheie cu o referinţă la Scrisoarea către Epictet a
«Părintelui nostru Atanasie» (Scrisoarea 39, Către Ioan al Antiohiei, P.G.
77, 176 CD — 181 AB).
Sfîntul Chirii scrie numeroase alte Scrisori lui Ioan al Antiohiei,
Acaciu, Succensus etc. şi primeşte unele scrisori în legătură cu diferite
aspecte ale nestorianismului. Trei din Scrisorile Sfîntului C h irii: a 17-a
21 — Patrologie
322 PA TR O LO G IE

(către Nestorie) şi a 45-a şi 46-a (Către Succensus), au fost traduse în

limba latină de Dionisie cel Mic. In Scrisoarea nr. 75, Atticus al Constan-
tinopolului cere Sfîntului Chirii ca să reintroducă numele Sfîntului Ioan
Gură de Aur în diptice, spre a se restabili deplin pacea în Biserică, întru-
cît la Constantinopol, Antiohia şi în alte părţi, poporul cerea acest lu­
cru în chip ameninţător, iar unii episcopi ca Acaciu, Alexandru şi Teodot
sînt de acord cu credincioşii în această privinţă. De două ori Atticus
vorbeşte de «puterea populară-democrată», care cerea insistent repune­
rea în diptice a Sf. Ioan Gură de Aur. El, Atticus, a înscris pe Ioan în
diptice, «socotind că nu e nimic rău ca să pomeneşti numele unui de­
funct, în schimbul aşezării bunei rînduieli, a înţelegerii şi păcii popoa­
relor». Constrîns de mişcarea populară şi ca să nu lase mulţimea să
pună rînduială în lucrurile Bisericii, el a repus pe Ioan în diptice, fără să
fi comis ceva împotriva canoanelor, sau să fi atins judecata Părinţilor.
Ioan «este pomenit nu numai cu episcopii decedaţi, ci şi cu preoţii, dia­
conii, laicii şi femeile, cu care noi nu avem comuniune preoţească şi nici
împărtăşirea cu cele ce se săvîrşesc pe Sfînta Masă» (Epist. 75, P.G. 77,
352 A). Răspunsul Sf. Chirii în Scrisoarea următoare este nu numai ne­
gativ, considerînd pe Sfîntul Ioan Gură de Aur drept nn simplu laic, ci
şi poruncitor : «Porunceşte ca numele lui Ioan să fie scos din diptice.
Dacă nu apreciem astfel lucrul, să nu mîhnească ceata apostolilor trădă­
torul, care a fost pus în rîndul lor. Introducînd numele lui Iuda în rindul
apostolilor, unde îl vom aşeza pe Mattias ?» (Epist. 76, P.G. 77, 356 D).
Iată un lucru rar. Sfîntul Ioan Gură de Aur, comparat cu Iuda de un mare
învăţat al Bisericii. Limbajul lui Chirii este aici pe măsura limbajului
unchiului său Teofil la adresa lui Origen. Şi, totuşi, datorită unei alte in­
tervenţii pe lîngă el, Sf. Chirii va integra, ceva mai tîrziu, în diptice pe
marele Ioan Gură de Aur. Ideea forţă din Scrisoarea lui Chirii este că
hotărîrile Bisericii trebuie neapărat respectate, oricare ar fi ele, deci
inclusiv aceea dată de unchiul său Teofil în 303 şi 304, împotriva lui
Ioan, de a fi caterisit. Dar hotărîrea lui Teofil era hotărîrea întregii Bi­
serici ? Deşi ratificată de curtea imperială, caterisirea lui Ioan n-a fost
decît un episod trecător, pentru că, afară de Chirii, aproape toate cele­
lalte Biserici îl reintroduseseră în diptice.
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 323

DOCTRINA
Doctrina Sf. Chirii e una din cele mai bogate în gîndirea patristică.
El încheie discuţiile ariene pe care le încununează cu două opere masive
despre Sf. Treime şi, după 428, adînceşte problemele hristologice legate
de numele lui Nestorie şi acela al Sinodului III ecumenic, creînd şi lă-
sînd Bisericii o doctrină care a devenit oficială pentru ortodoxia între­
gului creştinism. El îşi creează o metodă de susţinere a adevărurilor teo­
logice, invocînd nu numai Sf. Scriptură, ci şi pe Sf. Părinţi. Hotărîrile Si­
nodului I ecumenic de la Niceea sînt evocate la fiecare pas pentru a jus­
tifica adevărurile şi concluziile hristologice. Sînt citaţi frecvent Sfinţii
Părinţi, în frunte cu Sf. Atanasie şi alţi Părinţi favorabili sau nefavora­
bili punctului său de vedere, făcîndu-şi dosare cu texte patristice pe care
le utiliza la nevoie, în cazuri de controversă şi în cadrul sinoadelor. Di­
feritele păreri hristologice neortodoxe, pe care el le condamnă în anate-
matisme sînt concludente în acest sens. Sf. Chirii capătă un spirit critic
remarcabil în controversele cu nestorienii, dintre care unii erau de ni­
vel superior, ca Nestorie însuşi, Teodoret de Cyr, Teodor de Mopsuestia,
Diodor etc. Chirii era la curent cu întreaga cultură şi filosofie greacă,
din care citează uşor în majoritatea problemelor pe care le tratează, de
exemplu, în tratatul său masiv Contra lui Iulian, unde el descoperă ca
neoplatonicii se foloseau de dogma trinitară creştină, fapt pe care el îl
semnalează prin citarea a numeroase texte din Plotin, Porfiriu, Hermes
Trismegistos.
a. Dumnezeu. Sfînta Treime. Dumnezeu e o natură simplă, e unul şi
unic în toate şi prin toate, nu a primit existenţa de la Sine însuşi şi nici
de la altul. El este veşnic, înaintea veacurilor, fără alterare şi fara
moarte sălăşluind în lumina cea neapropiată. El este izvorul înţelepciu­
nii şi al vieţii. Prin firea lui este înţeles ca bun, fiind bunătatea însăşi,
rădăcina întregii puteri. Ştim că El există, dar nu ştim ce este El în na­
tura Lui. Nu se cuvine să împing curiozitatea mai departe : sînt iniţiat,
am crezut şi sînt instruit să cred într-Unul Dumnezeu, fără să-I înţeleg
natura. Sînt lucruri care depăşesc înţelegerea şi raţiunea. Ce este min­
tea omului faţă de natura de negrăit şi inexprimabilă a Lui ? Cine e în­
zestrat cu o atît de mare înţelepciune încît să poată măsura acea fru­
museţe ? Ascultă ce spune sfîntul prooroc Isaia : «Cine a măsurat apa cu
324 PATH OLOGIE

mina şi cerul cu coiul ? Cine a cintărit munţii cu greutate şi văile cu

cintarul lor ?» (Isaia 40, 12). Nu-ţi întinde curiozitatea peste cele ale fi­
rii. Cînd izraeliţi au întrebat pe Moise care e numele Dumnezeului părin­
ţilor lor şir prin aceasta, ce este Dumnezeu ? cel întrebat răspunde : «Cei
ce este m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu şi pomenirea Mea veş­
nică din neam în neam» (Exod, 3, 13—15). Fiinţa şi existenţa voastră sînt
proprietăţi ale naturii divine. Iar tot ce este şi există veşnic n-are în­
ceput şi sfîrşit. Aceasta îl fereşte de contactul cu făpturile. El nu-şi are
existenţa de la altcineva (Scrisoarea a XH-a, 3 pascală, P.G. 77, 680 BCD
— 681 AB).
Dumnezeu necreat, nenăscut şi Tată are un Fiu deofiinţă şi coetern
cu El, născut din propria-i fiinţă. «Prin El» Tatăl a făcut veacurile, hă­
răzeşte fiinţa celor ce nu existau cîndva, dă viaţă la toate, umple cu lu­
mina divină şi inteligibilă pe toate ce n-au lumină. Este ceea ce ne rela­
tează David, cînd vorbeşte de Părintele tuturor lucrurilor : «Căci ai în­
mulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor
nădăjdui. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării
Tale îi vei adăpa pe ei. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vor
vedea lumină» (Ps. 35, 7—9). Iar prea înţeleptul Ioan zice : «Era lu ­
mina adevărată care luminează pe iot omul ce vine jn lume» (Ioan 1, 9).
Este Fiul Unul-născut al lui Dumnezeu, chipul şi întipărirea întocmai ale
Tatălui. El are în propria-i frumuseţe pe Născătorul Său întreg. De aceea
El însuşi (Fiul) reflecta foarte bine natura Născătorului, căci El zice :
«Eu sînt în Tatăl şi Tatăl este in Mine» (Ioan, 14, 10). Natura atotstăpî-
nitoare este netrupească şi suprafiinţială. Mintea să iasă din trup atunci
cînd cunoaşte ceva despre Dumnezeu. Ceea ce se înţelege este că El
este mai presus de orice fiinţă trupească, nici nu poate fi definit ca loc,
nici circumscris prin figuri. Cînd se vorbeşte de naşterea Lui să nu În­
ţelegi că cineva se detaşează printr-o oarecare tăiere. Oamenii
şi animalele nasc din ei înşişi. Dumnezeu cel netrupesc şi mai presus de
orice cugetare naşte nu divizîndu-se. La întrebarea : cum s-a născut Fiul
din Tatăl, s-ar putea răspunde cu o altă întrebare : «Cum s-a născut N a­
tura divină Ea însăşi ?» Ce poate spune mintea despre cele de deasupra
minţii ? Ce poate explica cuvîntul despre cele ce sînt deasupra cuvîntu-
lui ? Sfîntul Pavel urează filipenilor *. «Pacea lui Hristos care covîrşeşte
orice minte va păzi inimile voastre» (Filip. 4, 7). Solomon meditează :
 SC R IITO R I D IN E G IP T 325

vMarirea Domnului acoperă cuvîntul». Nici îngerii nu cunosc felul naş­

terii Fiului : «Iar Naşterea Lui cine-o va spune ?» (Isaia 53, 8). Alţi pro­
oroci s-au exprimat la fel (Avacum). Nu se poate găsi ceva care să ex­
plice Natura divină şi naşterea lui Hristos (Ibidem, P.G. 77, 681 BCD,
684 AB). In Dialogul II despre Sfînta Treime, compus aproape la aceeaşi
dată cu Scrisoarea a XH-a Pascalâ, adică spre 425, Sf. Chirii revine asupra
problemei naşterii Fiului din Tatăl. El relevă că, spre deosebire de oa­
meni şi celelalte fiinţe, la care naşterea e o trecere de la putere la act,
în cazul lui Dumnezeu, veşnic desăvîrşit, nu este progres spre o proprie­
tate care n-ar exista încă. Fiinţa Sa ne-o iradiază Fiul ca pe o pecete sau
întipărire. Tatăl are pe Fiul prezent în El, în chip fiinţial, prin propria Sa
natură. In acest caz de ce să nu se ia în consideraţie că El a născut în
act pe Fiul din totdeauna, aşa cum El exista din totdeauna, mai degrabă
decît să înclinăm a admite, că acest Tată s-a găsit în stare de potenţa,
suportînd o mişcare a fiinţei, fiind capabil să suporte o schimbare în ceea
ce nu era de la început. Această din urmă alternativă ar fi o impietate
faţă de Fiul. Dacă timpul se insinuează în actul naşterii sale, Unul-născut
nu va mai fi creatorul veacurilor, căci timpul se va prezenta ca mai
vechi decît declaraţia în act a naşterii Fiului din Dumnezeu-Tatăl. Naş­
terea Fiului ar fi pusă în timp (Cyrille d'Alexandrie, Dialogues sur Ia
Trinité, tome I, Dialogue II, 460 e, 461a, S.Ch., No. 231, ed. G. M. de
Durand, 1976, p. 352—353). Deci naşterea Fiului este o naştere în act
din ousia-fiinţa Tatălui, ca o imprimare sau pecete.
Sf. Chirii vorbeşte des despre Sf. Duh, pe care arienii mai ales ma-
cedonienii — îl considerau drept o creatură. «Dacă, însă, replică Sf. Chi­
rii, sintem pecetluiţi cu Sfintul Duh, noi ne formăm după Dumnezeu,
atunci cum să fie creat acela prin care ni se imprimă chipul fiinţei dum­
nezeieşti şi stăruie în noi peceţile firii necreate ? Sfîntul Duh nu pictează
în noi ca un zugrav Fiinţa divină, ca şi cum am fi străini de aceasta. Nu
în felul acesta ne duce la asemănarea cu Dumnezeu, ci El însuşi fiind
Dumnezeu şi purcezînd de la Dumnezeu, se imprimă ca în ceară în ini­
mile celor ce-1 primesc ca o pecete, în chip nevăzut, repictînd natura
prin comuniunea şi asemănarea cu El, spre frumuseţea arhetipală şi res­
tituind omului chipul lui Dumnezeu» (Tezaurul despre Sfînta şi cea deo-
iiinţă Treime, 34, P.G. 75, 609). Sf. Chirii vorbeşte frecvent de străluci­
326 PA TR O LO G IE

rea sfinţeniei, pe care Dumnezeu ne-a dat-o atît în momentul creaţiunii,

cînd a suflat omului suflare de viaţă (Gen. 2, 7), apoi în clipa cînd am fost
botezaţi, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfintului Duh» (Matei 28, 19)
şi, în fine, înainte de înălţare, cînd a zis apostolilor: «Luaţi Duh
Sfînt» (Ioan 20, 22). Sfîntul Duh este şi Duhul Fiului, de la care a primit
şi primeşte sfinţenia. Sfîntul Pavel ne prezintă pe Fiul ca sfinţitor şi sfin­
ţit pentru că s-a făcut om. El zice : «Cel ce sfinţeşte şi cei ce sint sfin­
ţiţi sînt din acelaşi» (Evr. 2, 11). Fiul sfinţeşte pentru că e sfînt prin na­
tură, ca Dumnezeu, dar e sfinţit pentru umanitatea Sa (Despre Sim tă şi
cea deoiiinţă Treime, 6, P.G. 75, 1017). Formarea lui Hristos în cei bote­
zaţi e semnalată de Sf. Pavel prin cuvintele : «O, copiii mei, pentru care
sufăr iarăşi durerile naşterii (voastre), pîna ce Hristos va lua chip în
voi» (Gal. 4, 19). Hristos ia chip în noi prin Duhul, care ne alcătuieşte
spre Dumnezeu prin El însuşi. Cînd sîntem formaţi spre Hristos, Acesta
pune semn şi chip în noi prin Duhul, asemenea cu El prin natură. Duhul
este Dumnezeu şi transformă în Dumnezeu nu ca prin lucrarea harului,
ci prin participarea la natura divină acordată celor vrednici (Ibidem, 7,
P.G. 75, 1089). E treapta cea mai înaltă a actului 'îndumnezeirii.
Se pretindea de către unii, în vremea Sf. Chirii, că dacă admitem
trei ipostase, Dumnezeirea ar putea fi înţeleasă ca fiind întreită. Dar, re­
plică Chirii, doctrina iniţierii ne-a învăţat că lucrurile nu stau astfel.
Am fost botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfintului Duh, iar cre­
dinţa a fost mărturisită nu în trei zei, ci într-un singur Dumnezeu ado­
rat în Treime. «De ce faci violenţă şi încerci să supui raţionamentelor
umane ceea ce este mai presus de minte şi de raţiune ?, — lucruri care
socot că trebuie să fie cinstite numai prin credinţă» (Ibidem 3, P.G. 75,
793). Problema era veche de pe vremea apologeţilor şi a fost reluată de
unii Părinţi, îndeosebi de capadocieni (Sf. Grigorie de Nyssa) şi chiar de
Sf. Chirii în opera sa Contra lui Iulian. Lumea necreştină era prea obiş­
nuită cu politeismul, pentru a putea crede uşor că, sub o formă care
părea triteistă, se putea ascunde o credinţă monoteistă. Trinitatea neo­
platonică (= Unul, Inteligenţa şi Sufletul cosmic, sau Binele, Inteligenţa
şi Sufletui cosmic) un decalc creştin, în bună măsură nu avea audienţă
însemnată. Explicaţia unirii celor trei ipostase prezentate de capadocieni
şi mai ales de Sf. Chirii, era o mare noutate filosofico-teologică, dar era
destul de subtilă pentru a putea fi înţeleasă de cei mulţi. Sf. Chirii de­
 SC R IITO R I DIN E G IP T 327

clară : «Natura supremă, simplă şi necompusă, lărgită prin proprietăţile

ipostaselor şi prin deosebirile de persoane şi de nume şi mergînd în Sf.
Treime, s-a unit, totuşi, într-unul printr-o unire naturală, graţie identi­
tăţii perfecte a întregului, care se numeşte Dumnezeu. în fiecare din
ipostase se înţelege întreaga Natură divină cu proprietatea sa, adică cea
ipostatică. Fiecare rămîne ceea ce este, dar prin unirea naturală cu cele­
lalte îşi îmbogăţeşte propria-i fire. Astfel, Tatăl e în Fiul şi în Sfîntul
Duh. De asemenea şi Fiul şi Sfîntul Duh sînt în Tatăl şi reciproc» (Ibidem,
7, P.G. 75, 1092).
Dumnezeu cunoaşte altfel decit oamenii. Dumnezeu cunoaşte lucru­
rile din veci, direct şi integral, nu pe cale raţională, analitică discursivă.
El cunoaşte totul pînă în adînc, fără hotar. Actul cunoaşterii divine nu e
limitat de timp. Dumnezeu care cunoaşte viitorul şi nu atunci cînd lu­
crurile au loc, ştia încă înainte de facerea lumii cele ce se vor întîmpla
în ultimele momente ale acesteia. Săvîrşind cele ce se cuvin Lui, El de­
liberează despre noi, nu atunci cînd am fost creaţi, ci înainte de a fi fost
pămîntul şi veacurile. El s-a gîndit la noi, înainte de a pune temelie Fiu­
lui Său în propria-i precunoaştere, ca fiind zidiţi pe El (Efes. 2, 20) să în­
viem în nestricăciune noi cei ce căzusem în stricăciune şi apostasie. El
ştia că vom muri prin păcat (Tezaurul despre Sfînta şi cea deoiiinţă Tre­
ime, 15, P.G. 75, 292).
Pentru a apăra doctrina trinitară ortodoxă contra adversarilor arieni
de tot felul, Sf. Chirii transcrie hotărîrea Sinodului de la Niceea, hotă-
rîre pe care o semnaseră şi unii din aceşti adversari, care participaseră
la lucrările Sinodului I ecumenic (325) : «Credem într-unul Dumnezeu,
Tată atotputernic, făcător al celor văzute şi nevăzute ; şi într-unul Domn
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut din Tatăl, adică din fiinţa
Sa, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate
au fost făcute : cele din cer şi cele de pe pămînt ? care pentru noi oame­
nii şi pentru a noastră mîntuire a coborît şi s-a întrupat şi s-a făcut om,
a pătimit, s-a înmormîntat şi a înviat a treia zi. Şi s-a înălţat la ceruri, va
veni să judece viii şi morţii. Şi întru Duhul Sfînt. Cît despre cei care
spun : «Era o vreme cînd (El) nu exista» sau : «El nu exista înainte de-a
fi fost născut» sau : «Fiul lui Dumnezeu a fost făcut din nimic, sau dintr-o
328 PATH OLOGIE

altă ipostasă sau fiinţă, sau că El a fost creat, sau supus schimbării ori
alterării, pe cei ce susţin asemenea lucruri, Biserica universală şi aposto­
lică îi anatema Uzează» (Dialoguri despre Sî. Treime I, 389 e—390 a, ed.
G.M. de Durând, p. 142).
b. HFistologie. Hristologia e marele capitol teologic şi bisericesc
care a conferit Sf. Chirii deosebita sa autoritate şi prestigiu de care el
s-a bucurat şi se bucură de-a lungul veacurilor. Hristologia s-a născut
din problema trinitară şi anume din susţinerea arienilor şi, după ei, a
nestorienilor, că Iisus Hristos a fost nu Dumnezeu, ci om, afirmaţie cu
implicaţii şi consecinţe nebănuite, dacă acest principiu ar fi fost admis
de Biserică. Se ştie cum Nestorie susţinea în predicile şi scrisorile sale
că Fecioara Maria născuse un simplu om, nu pe Dumnezeu şi, în conse­
cinţă, ea era o născătoare de om sau de Hristos, nu o Născătoare de
Dumnezeu. Ei precizau că în Iisus Hristos erau doi f i i : unul trupesc, al
Măriei şi altul dumnezeiesc, pe care Tatăl l-a trimis mai tîrziu, în omul
Iisus. Această concepţie atrăgea numeroase consecinţe asupra felului
unirii celor d o i: a omului şi a lui Dumnezeu în Hristos şi asupra efectu­
lui soteriologic al acestei uniri. Dacă Fiul lui Dumnezeu sălăşluia în
Fiul Măriei ca într-o casă sau ca într-un templu, iar această inhabitare
numită ouvâipeta = «legătură» ori conjuncţia prin demnitate sau auto­
ritate nu era o unire reală, Hristos meritînd numele de Dumnezeu, doar
pentru că se afla Dumnezeu în El, era evident că mîntuirea era compro­
misă. Lucian de Samosata şi Arie făcuseră ucenicia sub vraja unui ra­
ţionalism filosofico-teologic şi a platonismului. Şcoala antiohiană dădea
naştere la o seamă de intelectuali, ierarhi ori laici, ca Diodor de Tars şi
Teodor de Mopsuestia, dascăli ai lui Nestorie, sau ai lui Teodoret de
Cyr, prieten al acestuia şi altora.
Sf. Chirii nu se preocupase special de doctrina hristologică pînă spre
428—429, cînd «blasfemiile» arhiepiscopului de Constantinopol îi ajun­
seră -la ureche şi l-au tulburat. Pînă către această dată, el susţinea, ca şi
ceilalţi, că sălăşluirea Fiului lui Dumnezeu în trupul Fiului Măriei era
singura relaţie între Dumnezeu şi om în Hristos. în primele sale lucrări
se întîlnesc deci termeni de «templu» şi «sălaş», referitor la sălăşluirea
Logosului în trup (Thezaurul..., 23, 24, 28 ; Dialog, 8). Era teologia Sf.
Atanasie : Logos-Sarx, din care lipsea numai sufletul raţional. Sf. Chirii
 SC R IITO R I DIN E G IP T 329

supuse unui studiu atent afirmaţiile lui Nestorie şi, cu ajutorul Sfintei
Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi, ajunge la rezultate pe care le comunică
călugărilor din pustiu (Epistola I) şi altora, şi pune în alertă întreaga Bi­
serică. Problemele erau prea mari şi numeroase pentru a nu sesiza în­
treaga lume creştină pînă la episcopi, sinoade şi împăraţi, cu consecinţe
care durează plnă astăzi (Prof. Teodor M. Popescu, Importanţa istorică
a Sinodului de la Calcedon, în voi. 1500 de ani de la Sinodul al IV-lea
ecumenic din Calcedon — Importanţa şi actualitatea hotărîrilor sale, în
«Ortodoxia», an. III, nr. 2—3, aprilie — septembrie 1951, p. 188—294.
Cele două volume masive Das Konzil von Chalkedon, editate de A.
Grillmeier und H. Bacht, în colecţia Geschichte und Gegemvart, Wiirz-
burg, 1951—54, 1959, 1962, cu studii de adîncime. Relevăm pentru mo­
ment studiul lui Thomas Camelot, De Nestorius à Eutychès : L'opposi­
tion des deux christologies, Band I, p. 213—242). Analizele dogmatice ale
Sf. Chirii cîştigau progresiv în importanţă şi, deşi criticate nemilos de
către adversari, au sfîrşit prin a se impune (Pr. prof. D. Stăniloae, Defi­
niţia dogmatică de la Calcedon, în voi. 3500 ani de la Sinodul al D/-îea
ecumenic din Calcedon. p. 295—440. Paul Galtier, Saint Cyrille d'Alexan­
drie et Saint Léon le Grand à Chalcédoine, în Das Konzil von Chalkedon,
vol. I, p. 345—385).
In Scrisoarea adresată călugărilor, Sf. Chirii susţine, de acord cu ei
şi împotriva lui Nestorie, că Fecioara Maria era Născătoare de Dumne­
zeu şi citează un text din cartea a 3-a a lucrării Sf. Atanasie, Contra ari­
enilor, în care Fecioara era numită Theotokos : «Vestirea despre Mîn-
tuitorul în Sfînta Scriptură este dublă : El este din veci Dumnezeu şi Fiu
şi Logos şi strălucire şi înţelepciune a Tatălui ; iar mai pe urmă, luînd
pentru noi trup din Fecioara de Dumnezeu Născătoare (Theotokos) M a­
ria, s-a făcut om» (Ep. I, P.G. 77, 13 CD). S-a demonstrat prin Simbolul
de credinţă, adaugă Sf. Chirii, că Cel născut din Sf. Fecioară este, după
fire, Dumnezeu. Autorul citează textul Simbolului de la Niceea. Expresia
din Evanghelia după Ioan 1, 14, că «Logosul s-a făcut trup» i-a făcut pe
unii să creadă, îndeosebi pe apolinarişti, că Fiul lui Dumnezeu îşi luase
pur şi simplu un trup, ca pe o haină, fără alt nimic. Logosul ar fi luat,
deci, un trup, nu un om. Sfîntul Chirii combate această «blasfemie» sub­
liniind că expresia «şi Logosul trup s-a făcut», înseamnă că El s-a unit
( èviu07jvat ) cu un trup înzestrat cu suflet, adică cu omul complet (Ibidem,
330 FA TR O LO G IE

P.G. 77, 17 CD). Trupul Logosului nu este al unui om oarecare asemenea

nouă, ci era mai degrabă propriu «Logosului născut din Tatăl, născut
din Fecioara» (Ibidem, P.G. 77, 32 C). «Adoră un singur (Logos) şi după
unirea Dumnezeirii şi umanităţii, nu-I împărţit în două» (Ibidem, P.G.
77, 40 A).
In Scrisoarea nr. 4, adresată lui Nestorie şi care, probabil, datează
din anii 429—430, Sf. Chirii prezintă un element nou, zicînd : «Nu zicem
că firea Logosului s-a transformat devenind trup şi nici ceea ce alcătuia
trupul şi sufletul nu s-a transformat în omul total, ci mai degrabă Logo­
sul şi-a unit ipostatic un trup însufleţit cu suflet raţional şi a devenit om
în chip de 'negrăit şi de ne conceput şi s-a numit Fiul Omului, nu numai
după voinţă, sau bună voinţă, sau nu mai prin luarea persoanei. Cele
(două) firi deosebite se unesc cu adevărat. Din ambele rezultă un singur
î-Iristos şi Fiu, dar prin unire nu is-a eliminat deosebirea firilor, ci ele for­
mează un singur Domn Iisus Hristos, din Dumnezeire şi umanitate, prin-
tr-o unire de negrăit. Deşi existînd înaintea veacurilor, născut din Tatăl,
se zice că s-a născut şi după trup din femeie, dar nu în sensul că firea di­
vină şi-a luat începutul din Sfînta Fecioară, sau că a avut nevoie de o a
doua naştere, după naşterea din Tatăl. Este stupid să afirmi că cel ce
exista înaintea veacurilor şi e coetern cu Tatăl, are nevoie de un al doi­
lea început de existenţă. Logosul s-a născut din femeie pentru noi şi pen­
tru a noastră mîntuire, unindu-se în chip ipostatic cu umanitatea. Acesta
este sensul naşterii Sa'le trupeşti (Epistola a IV-a către Nestorie, P.G. 77,
45 BCD). Unirea ipostatică este unirea reală, în care firile divină şi umană
se unesc fiinţial, sau substanţial, «în mod de negrăit», adică o unire to ­
tală, pe care însă mintea noastră n-o poate înţelege. Nu întîi s-a născut
omul din Sf. Fecioară şi apoi a venit Logosul asupra Lui, ci Logosul s-a
unit cu umanitatea încă din sînul Fecioarei şi se zice că a suferit naştere
trupească, însuşindu-şi naşterea ca fiind a propriului Său trup. In acelaşi
sens zicem că El a pătimit şi a în v ia t: a pătimit nu ca Logos al lui Dum­
nezeu în propria-I fire, fie loviri, fie pironirea pe cruce, fie alte răni ase­
mănătoare. Dumnezeu este nepătimitor, întrucît este netrupesc. Cînd însă
şi-a făcut propriul Său trup, a suferit acestea şi se zice că a pătimit pen­
tru noi. El (Logosul) era însă nepătimitor în trupu-I pătimitor. Tot aşa se
înţeleg lucrurile şi despre moartea L u i: prin firea Sa nemuritor şi nepie­
 SC R IITO R I D IN E G IP T 331

ritor, El este viată şi Logos făcător de viaţă al lui Dumnezeu ? cînd însă,
prin harul lui Dumnezeu propriul Său trup a gustat moartea pentru toţi,
potrivit cuvîntului lui Pavel (Evr. 2, 9), se zice că El a pătimit moarte
pentru noi şi aceasta nu în sensul că El a experimentat moartea, ci în
acela că trupul Său a gustat moartea. Tot aşa şi referitor la învierea tru­
pului, care se zice că a înviat nu pentru că el, acest trup, ar fi căzut în
piericiune. Şi, astfel, pentru că trupul Său s-a sculat, se zice că El a în­
viat. Mărturisind un singur Hristos şi Domn, noi îl adorăm nu ca pe un
om adorat împreună cu Logosul, ca să nu apară iluzia împărţirii. In Lo­
gosul întrupat adorăm una şi aceeaşi persoană, pentru că trupul Său nu
e străin de Logos, ci stă cu El (trupul) de-a dreapta Tatălui. Nu stau de-a
dreapta Tatălui doi Fii, ci unul singur unit cu propriu-I trup. Daca am
respinge unirea ipostatică ca inaccesibilă şi lipsită de frumuseţe, am
ajunge la existenţa a doi Fii. Dar nu trebuie să împărţim pe unul Domn
Iisus Hristos în doi Fii. Nu e vorba de unirea a două persoane, cum pro­
pun unii, pentru că Sf. Scriptură nu zice că Logosul şi-a unit o persoană
umană, ci că s-a făcut trup, adică a luat părtăşie cu noi la trup şi singe
(Evr. 3, 14). El şi-a însuşit trupul nostru şi s-a născut din femeie fără a
renunţa la Dumnezeirea Sa şi la naşterea Sa din Dumnezeu-Tatăl. întru-
pîndu-se, El a rămas ceea ce era. Acesta e mesajul credinţei exacte,
aceasta-i gîndirea Sfinţilor Părinţi, care nu au ezitat să numească pe
Sfînta Fecioară Născătoare de Dumnezeu (Ep. IV, P.G. 77, 45 D, 48 ABCD).
Aceste elemente istorico-speculative din Scrisoarea IV-a, numită şi
prima Epistolă dogmatică şi ecumenică, exprimă punctele esenţiale ale
hristologiei Sf. Chirii. întruparea Fiului lui Dumnezeu hotărîtă din veci
pentru noi şi pentru mîntuirea noastră, realizată prin naşterea din Fe­
cioara Maria, a unit Dumnezeirea Logosului cu umanitatea încă din sînul
Sf. Maria. Cele două firi, divină şi umană, s-au unit ipostatic, adică fi-
inţial, sau prin ele însele, în chip de negrăit. Această unire nu elimină
deosebirea firilor, ele rămînînd ceea ce erau : Dumnezeu şi om. Trupul e
trupul propriu al Logosului, trup pătimitor în vederea realizării «icono-
miei» mîntuirii, prin cuvînt, pătimire, moarte şi înviere. Adorarea se
adresează unui singur Hristos, Domn şi Fiu, adică Logosului întrupat.
Sfînta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu. în celelalte opere hristo-
logice ale sale, Sf. Chirii reia punctele menţionate mai sus, explicîndu-le
332 FA TR O LO G IE

şi, uneori adăugind lucruri noi, provocate de evoluţia controversei cu

Nestorie, ori cu partizanii lui şi nu o dată cu persoane nedumerite asupra
cutărei formule sau termen în discuţie.
în altă Scrisoare către Nestorie, dogmatico-ecumenică, prin care
acesta era prevenit că va fi depus din treaptă, dacă nu va renunţa la
«blasfemiile» lui, după transcrierea simbolului de la Niceea, luat ca în­
dreptar al creaţiei, Sf. Chirii adaugă noi consideraţii, cum şi cele 12 ana-
tematisme. Vom spicui cîteva noutăţi din aceste consideraţii şi vom
transcrie anatematismele.
Răspunzînd lui Nestorie şi partizanilor lui, Sf. Chirii susţine că fi­
rile nu se unesc prin demnitate, sau autoritate, sau cinstire. Termenul
oovâ<peta = legătură, conjuncţie, nu exprimă decît o unire slabă, exteri­
oară f aceasta e o legătură prin apoziţie, prin punere a uneia lîngă cea­
laltă. Atîta nu e suficient pentru o unire naturală a firilor şi nici o co­
muniune afectivă, ca atunci cînd ne ataşăm Domnului, după cuvîntul
Scripturii: «Sîntem un Duh cu el» (Epistola XVII, P.G. 77, 112 BC). «Cel
luat, Cel ce ia, poartă împreună numele de Dumnezeu» (Ibidem, 113 A).
Această «luare» înseamnă a împărţi Logosul în doi H risto şi: omul de-o
parte, special, şi Dumnezeu de alta. Astfel se neagă unirea prin care Cu­
vîntul nu e adorat ca unul în altul şi nici nu poartă împreună numele de
Dumnezeu. Noi înţelegem, dimpotrivă, un singur Hristos Iisus, Fiul Unul-
Născut, cinstit printr-o singură adorare împreună cu propriu-I trup. Prin
moartea pe care a călcat-o în propriu-I trup, prin puterea Sa de negrăit,
Logosul a ajuns primul născut din morţi şi primaţie a celor adormiţi, ca
să deschidă firii omului drumul spre înălţarea nepieritoare prin harul
lui Dumnezeu (Ibidem, 113 AB).
In Sfînta Scriptură, noi nu atribuim Domnului nici doua ipostase, nici
două persoane, pentru că Hristos nu e dublu, ci e unul, deşi înţelegem în
El doi şi lucruri diferite pe care El le adună într-o unitate indivizibilă,
aşa cum prin om se înţelege sufletul unit cu trupul, om care nu e du­
blu, ci unul format din două elemente. Tot aşa şi în cazul Logosului,
atributele dumnezeieşti şi cele omeneşti sînt raportate la unul singur.
Cînd Iisus zice : «Cine M~a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (loan 14,
9) sau : «jEu şi Tatăl una sîntem» (loan 10, 38), noi înţelegem firea Sa
dumnezeiască şi de negrăit prin care El este unul cu Tatăl Său, graţie
 SC R IITO R I D IN E G IP T 333

identităţii de fiin ţă ; El este chipul şi pecetea, strălucirea gloriei Sale. Iar

cînd Mîntuitorul spune evreilor, care-L persecutau : «Acum căutaţi să
Mă ucideţi pe Mine, Care v-am spus adevărul» (Ioan 8, 40), nu trebuie
să vedem în aceasta nimic înjositor, pentru că aşa cum în egalitatea şi
asemănarea Sa cu Tatăl, noi vedem pe Logosul lui Dumnezeu, tot aşa în
limitele umanităţii Sale vedem pe omul din Logos. Dacă pentru noi, Lo­
gosul a acceptat chenoza, de ce să ne mirăm că-I aplică termeni potri­
viţi chenozei ? Trebuie să atribuim termenii biblici unei singure per­
soane, unei singure ipostase întrupate a Logosului, căci Iisus Hristos
este unul singur, după Scripturi (Ibidem, 116 ABC). Deci Iisus Hristos
este Dumnezeu şi om într-o singură persoană.
c. Anatematismele. După o scurtă expunere a raporturilor dintre
Hristos şi Sfîntul Duh, şi a rolului de mare preot al Acestuia, cu misiu­
nea de a ne sfinţi şi a mijloci pentru noi, Sfîntul Chirii pune în faţa lui
Nestorie 12 capitole sau anatematisme, cu invitaţia de a le subscrie şi
accepta. Iată textul acestor anatematisme :
1) «Dacă cineva nu mărturiseşte că Emmanuil este Dumnezeu ade­
vărat şi, pentru aceasta, Sfînta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu
(căci Ea a născut trupeşte pe Logosul lui Dumnezeu întrupat), anatema să
f ie !»
2) «Dacă cineva nu mărturiseşte că Lpgosul din Dumnezeu Tatăl s-a
unit ipostatic cu trupul şi că există un singur Hristos, cu propriu-I trup,
acelaşi: Dumnezeu şi om deodată, anatema să fie !»
3) «Dacă cineva împarte după unirea lor ipostasele unui singur Hris­
tos, unindu-le numai printr-o legătură de demnitate, autoritate sau pu­
tere şi nu printr-o unire naturală, anatema să fie !»
4) «Dacă cineva atribuie la două persoane sau ipostase termenii din
cărţile Evangheliilor şi ale apostolilor, pe unele rostite de sfinţi despre
Hristos, iar pe altele spuse de El despre El însuşi, pe unele adscriindu-le
omului separat de Logosul lui Dumnezeu, considerat aparte iar pe al­
tele numai Logosului din Dumnezeu-Tatăl, graţie demnităţii lor divine,
anatema să f ie !»
5) «Dacă cineva îndrăzneşte să spună că Hristos este un om pur­
tător de Dumnezeu şi nu mai degrabă Dumnezeu adevărat, ca unic Fiu
prin fire şi că Logosul s-a făcut trup şi a participat cu noi la trup şi sînge,
anatema să f ie !»
334 PA TR O LO G IE

6) «Dacă cineva îndrăzneşte să spună că Logosul din Dumnezeu este

Dumnezeul şi Stăpînul lui Hristos şi nu mărturiseşte mai degrabă că El
e Dumnezeu şi om în acelaşi timp, întrucît Logosul s-a făcut trup, după
Scripturi, anatema să fie !»
7) «Dacă cineva zice că Iisus a acţionat ca om sub influenţa Logosu­
lui lui Dumnezeu, şi că şi-a procurat celebritatea Unuia-Născut, ca unul
de la altul, anatema să fie !»
8) «Dacă cineva îndrăzneşte să spună că omul luat trebuie să fie
adorat împreună cu Dumnezeu-Logosui, slăvit împreună cu El, şi numit
împreună cu El Dumnezeu, ca unul în altul (căci particula împreună
aceasta ne obligă să înţelegem) şi nu cinsteşte mai degrabă pe Emma-
nuel cu o singură adorare şi nu-i înalţă o singură doxologie, întrucît
Logosul s-a făcut trup, anatema să fie !».
9) «Dacă cineva zice că Unul Domn Iisus Hristos a fost slăvit de
către Sfîntul Duh, folosindu-se ca de o putere străină, şi după ce a luat
putere de la Acesta (Sfîntul Duh) a putut acţiona contra duhurilor ne­
curate şi săvîrşi minuni între oameni şi nu zice mai degrabă că al Lui
este Siîntul Duh prin care realizează minunile, anatema să fie !»
10) «Sfînta Scriptură zice că Hristos a fost arhiereu şi apostol, care
s-a adus pe Sine pentru noi spre miros de bună mireasmă lui Dumnezeu
şi Tatălui. Dacă cineva spune că nu însuşi Logosul de la Dumnezeu a
fost arhiereu şi apostol atunci cînd s-a făcut trup şi om pentru noi, ci
alt om născut special din femeie şi diferit de El, sau dacă cineva zice că
El a adus jertfă şi pentru El însuşi şi nu mai degrabă numai pentru noi
(pentru că cel ce nu cunoaşte păcatul n-are nevoie de jertfă), anatema
să fie !»
11) «Dacă cineva nu mărturiseşte că trupul Domnului este de viaţă
făcător şi că el (acest trup) este propriu al Logosului din Dumnezeu Ta­
tăl, ci al altuia deosebit de Logos şi care e unit cu Logosul după demni­
tate, sau că EI nu este decît numai un sălaş dumnezeiesc, ci nu mai de­
grabă de viaţă făcător, cum am spus, pentru că a fost propriu al Logosu­
lui, care poate da viaţă la toate, anatema să fie !»
12) «Dacă cineva nu mărturiseşte că Logosul lui Dumnezeu a pă­
timit cu trupul, a fost răstignit cu trupul, a gustat moartea cu trupul şi a
 SC R IITO R I D IN E G IP T 335

fost primul-născut dintre cei morţi, pentru că El este viaţă şi dătător de

viaţă, ca Dumnezeu, anatema sa fie!» (Epistola XVII, P.G. 77, 120BCD
— 121 ABCD).
In aceste 12 capitole se află aproape întreaga teologie creştină a
primelor patru veacuri şi trei decenii după Hristos. O teologie redusă
la cele mai scurte formule, uşor de reţinut pentru orice cititor, la nivelul
gîndirii acestor formule. Ele, aceste formule, au provocat întinse discu­
ţii la vremea respectivă, cum am văzut mai sus şi cum au fost prezentate
de către autorul lor şi în plenul Sinodului al III-lea ecumenic (431), dar
nu e dovedit că au fost şi votate, repetăm. Ideea centrală a anatematis-
melor este unitatea Logosului întrupat, în care cele două firi, divină şi
umană, alcătuiesc o singură persoană sau ipostasă. Nu sînt doi Fii : Fiul
lui Dumnezeu şi Fiul Măriei, ci un singur Fiu şi Domn, în care firile s-au
unit ipostatic, nu prin legătura de demnitate, autoritate sau putere. Uni­
rea e naturală, adevărată, pentru că trupul luat este al Logosului, e un
trup propriu, nu un sălaş sau vehicol al divinităţii, ca la sfinţii obişnuiţi.
Trupul e o parte integrantă din Logos, ca fiind din Acesta, ca provenind
din El. Este teandria perfectă a Mîntuitonilui, expresie care va apărea
peste circa un secol, dar pe care au pregătit-o discuţiile hristologice. Li­
teratura poetică şi filosofică elenică nu cunoscuse o asemenea teandrie.
d. O singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Logosul. Sf. Chirii derivă
unitatea lui Hristos din ipostasă şi din cele două firi. Vorbind de «unire
ipostatică» şi anticipînd, cu aceasta, hotărîrea teologică a Sinodului de
la Calcedon, autorul nostru confundă noţiunile de fire şi ipostasă. El
vorbeşte de «o singură fire întrupată a Logosului», vrînd să sublinieze
unitatea de persoană şi fidnd convins că expresia aparţine Sf. Atanasie.
în realitate, ea pornise de la Apolinarie, care susţinea o singură fire în
Hristos. Sf. Chirii precizează : «Cei care strică cele drepte nu ştiu că
există în Hristos o singură fire întrupată a Logosului. Căci Acesta, sin­
gurul Fiu natural şi adevărat, născut în chip negrăit, luînd trup împre­
ună cu suflet raţional şi născîndu-se om din femeie, nu se va împărţi,
pentru aceasta, în două persoane sau firi, dar nu va fi fără trup, nici în
afara trupului, ci va avea propriul Său trup, printr-o unire fără interval
(Ka0' iotooto aoiâoxaxou). Vorbind astfel, cu acesta nu se învederează un
amestec, o confuzie sau altceva de acest fel... Căci dacă noi îl numim
Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, întrupat şi făcut om, pentru aceasta
336 PA TR O LO G IE

însă El nu este amestecat, cum se pare acestora, nici firea Logosului nu

s-a transformat în firea trupului, nici aceea a trupului în aceea a Logosu­
lui, ci fiecare rămîne şi se înţelege în proprietatea sa naturală... (şi ast­
fel) Logosul fiind unit, ne arată o singură fire a Logosului, numai că e
o fire întrupată» (Epistola 46, 2, Către Succensus, P.G. 77, 241 AB).
Această formulă lansată de alţii, a adus lui Chirii acuzaţia de monofi-
sism, deşi din explicaţiile date lui Succensus şi din altele reiese clar că
nu o singură fire, ci două firi erau prezente în Hristos, firi care puteau
fi considerate ca două, distincte, înainte de unirea lor, dar numai una
după unire, însă întrupată, adică, în fond, tot două. Sf. Chirii repetă,
apoi, comparaţia unirii firilor divină şi umană în Hristos cu unirea tru­
pului şi sufletului în om. Fiecare din cele două părţi componente sînt
deosebite, nedeofiinţă şi totuşi formează o singură fire sau natură a omu­
lui (Ibidem, col. 241 BC). Dacă unirea firilor e «de negrăit», ca şi zămis­
lirea şi naşterea, comparaţia cu unirea trupului şi sufletului nu e, desi­
gur, valabilă decît pînă la un punct, nefiind decît o paralelă practică.
«O singură fire întrupată» nu implică nici o micşorare, nici o sustragere
a naturii umane, pentru că Logosul s-a întrupat, adică s-a făcut om (Ibi­
dem, col. 241 BC). Deşi trupul unit cu Logosul nu e deofiinţă (consub­
stanţial) cu Logosul fiitor din Dumnezeu Tatăl şi cu toate că el are su­
fletul inteligent, mintea noastră înţelege deosebirea celor uniţi. Ce ne­
voie era ca sufletul să sufere în propria-i fire, dacă se spune că după
unire era «o singură fire întrupată a Fiului» ? (Epist. 46, 1, P.G. 77, 240
BC). In Scrisoarea către Acaciu, Sf. Chirii este şi mai clar : «Noi spu­
nem că cele două firi sînt unite, dar că după unire nu mai este împărţire
între cele d o u ă ; noi credem deci într-o singură fire a Fiului, căci El
«este unul, deşi s-a făcut om şi trup» {Epist. 40, Către Acaciu, P.G. 77,
192 D, 193 A). Străduindu-se să apere doctrina tradiţională a Bisericii
atît contra apolinarismului, cît şi contra nestorianismului, Sf. Chirii a pu­
tut fi suspectat pînă ce Sinodul de la Calcedon i-a dat dreptate în liniile
fundamentale. Limbajul său nu era totdeauna suficient de clar. Pînă la
urmă, în Simbolul de unire din 433, el se acomodează şi cu unii termeni
folosiţi de şcoala antiohiană : «Mărturisim pe Domnul nostru Iisus Hris­
tos Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Dumnezeu desăvîrşit şi om desăvîr-
şit, cu suflet raţional şi trup, născut înainte de veci după Dumnezeire,
iar, în zilele cele mai de pe urmă, născut pentru noi şi pentru a noastră
 S C R IIT O R I D IN E G IP T 337

mîntuire din Fecioara Maria după umanitate, deofiinţă cu Tatăl după

Dumnezeire, deofiinţă cu noi după umanitate. Cele două firi s-au unit.
De aceea mărturisim un singur Hristos, un singur Fiu, un singur Domn.
Potrivit acestui sens al unirii neamestecate, noi numim pe Sfînta Fecioară
Născătoare de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Logosul s-a întrupat şi
s-a făcut om şi, prin însăşi această zămislire, El şi-a unit trupul luat din
Ea. Cunoaştem teologi care, referitor la termenii evanghelici şi aposto­
lici relativi la Domnul, pe unii îi adresează ca unei singure persoane, iar
pe alţii îi împart ca adresîndu-se la două persoane ? pe unii termeni dum­
nezeieşti, potrivit cu Dumnezeirea lui Hristos, iar pe alţii smeriţi, potri­
vit umanităţii Lui» (Epist. 39, Către îoan al Antiohiei, P.G. 77, 176 CD —
177 AB). Sf. Chirii face aci două concesii antiohienilor : el admite folo­
sirea termenului «templu» pentru trap şi circulaţia unor termeni adre­
sîndu-se Domnului, cînd ca la o persoană, cînd ca la două persoane. Con­
jugarea acestor opinii teologice va fi reluată şi definitivată de Sinodul
de la Calcedon (431) (J. Meyendorff, Le Christ dans la théologie byzan­
tine — Bibliothèque Oecuménique 2, Lecerf, Paris, 1969, p. 16—32 ; Pr.
prof. Ioan G. Coman, Momenie şi aspecte ale hristologiei precalcedo-
niene şi calcedoniene, «Ortodoxia», XVII (1965), No. 1, p. 44—82).
e. Mariologie. Sf. Chirii a fost sesizat să facă cercetări hristologice
de predicile lui Nestorie în catedrala Capitalei, iîn care acesta susţinea
că Sfînta Fecioară Maria nu poate fi numită «Născătoare de Dumnezeu»,
ci Născătoare de Hristos. Nestorie afirma lucrul acesta şi în Scrisorile
sale către Sf. Chirii. într-una din ele se precizează că ori de cîte ori în
Sf. Scriptură se menţionează «iconomia» Domnului, naşterea şi patima
Sa sînt atribuite nu Dumnezeirii, ci umanităţii lui Hristos şi ereziarhul
citează aproape toate textele biblice unde e vorba de naşterea, copilăria
şi atitudinile pămînteşti ale Domnului, cu concluzia că e o impietate să
vorbim despre alăptarea lui Dumnezeu Logosul, creşterea Lui cu viaţa,
teama Lui în timpul patimii, circumciderea, jertfa, sudoarea, foamea,
setea. A atribui Dumnezeirii asemenea lucrări înseamnă a minţi şi a
le face vrednice de osîndă. Acestea-s vestirile Evangheliei şi tradiţiei
Sf. Părinţi {Epist. 5, Către Chirii, P.G. 77, 49 BCD—52 ABC).,
împotriva acestor «impietăţi)), Sf. Chirii ia poziţie în aproape toate
Scrisorile, tratatele şi omiliile sale hristologice, dar mai ales în opera
Sa : Contra celor ce nu vor să mărturisească faptul că Sf. Fecioară e Năs-
22 — Patrologie
 338 PA TH O LO G IE

cătoaie de Dumnezeu (Theotokos). «Este stupid să spun, zice Sf. Chirii, că

Cel ce exista înaintea tuturor veacurilor şi este coetern cu Tatăl are
nevoie de o a doua naştere spre a exista. Atunci cînd pentru noi şi pen­
tru a noastră mîntuire, El s-a născut din femeie, unindu-se cu umanita­
tea în chip ipostatic, prin aceasta se zice că El s-a născut trupeşte. Căci
nu întîi s-a născut un om comun din Fecioara, şi pe uimă Logosul a co-
borit asupra Lui, ci Acesta fiind unit (cu umanitatea) încă din sînul Ma­
mei, se zice că a suferit naştere trupească, însuşindu-şi naşterea ca fiind
a propriului sau trup» (Epist. 4, Către Nestorie, P.G. 77, 45 CD-47 A). în
prima Scrisoare adresată lui Succensus, Sf. Chirii relevă că nestorienii
nu numesc pe Sf. Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci născătoare de
om, pentru că ei pun de o parte pe omul special născut din Sf. Fecioară
şi tot aşa, de altă parte, pe Logosul din Dumnezeu-Tatăl. El însă, Sf. Chirii,
călăuzit de Sf. Scriptură şi de Sfinţii Părinţi, mărturiseşte că Logosul din
Dumnezeu Tatăl s-a născut din Acesta în chip divin şi de negrăit, îna­
intea veacurilor, iar în zilele cele mai de pe urmă, Acelaşi s-a născut
pentru noi din Sf. Fecioară. Pentru ca a născut pe Dumnezeu făcut om şi
întrupat, o numim Născătoare de Dumnezeu. Este un singur Fiu şi un
singur Domn Iisus Hristos, atît înainte cît şi după întrupare. Nu unul era
Fiul, Logosul din Dumnezeu Tatăl şi altul era cel din Sf. Fecioară, ci cre­
dem că unul şi acelaşi era Cel de dinaintea veacurilor şi Cel născut din
femeie, nu în sensul că Dumnezeirea ar fi început să existe de-abia de
acum, prin Sf. Fecioară, ci în sensul că Logosul preexistînd veacurilor,
s-a născut după trup. Trupul Său îi era propriu, aşa cum şi trupul nostru
ne este propriu. Celor ce atribuie Sf. Chirii erorile lui Apolinarie, şi
anume ca prin întrupare Logosul s-a amestecat cu trupul şi chiar că tru­
pul s-a transformat în firea Dumnezeirii, autorul nostru răspunde că Lo­
gosul în mod de nepătruns şi-a unit trupul înzestrat cu suflet raţional şi
s-a născut om din Fecioară, nu prin transformarea firii umane, ci prin
bunăvoinţa «iconomiei» mîntuirii. El a vrut să fie om fără a renunţa la
ceea ce era, adică la Dumnezeirea Lui. Dar, deşi a coborît la dimensi­
unile noastre şi a purtat chipul robului, El a rămas pe piscurile Dumne­
zeirii şi cu stăpînirea Sa firească. Ref'lectînd la Sfîntu'l Trup înzestrat cu
suflet raţional şi anume la unirea lui de negrăit şi peste putere de în­
ţelegere cu Logosul din Dumnezeu-Tatăl, realizată în chip neamestecat,
neschimbat şi fără transformare, mărturisim un singur Hristos, Fiu şi
 SC R IITO R I D IN E G IP T 339

Domn, acelaşi Dumnezeu şi om, nu unul şi altul, ci unul şi acelaşi. Se vor­

beşte despre El cînd ca despre un om în cadrul «iconomiei» mîntuirii şi
omeneşte, cînd ca despre Dumnezeu, cu putere dumnezeiască. Întrupîn-
du-Se, Logosul nu şi-a făurit sfîntul Său trup din propria-i fire dumne­
zeiască, ci şi l-a luat din Fecioara Maria. Întrupîndu-Se, cele două. firi
s-au întîlnit într-o unire neîntreruptă, fără amestecare şi fără schimbare.
Trupul este trup şi nu Dumnezeire, chiar dacă s-a făcut trupul lui Dum­
nezeu, aşa cum Logosul este Dumnezeu şi nu trup, deşi, pentru «icono-
mie», El şi-a făcut trupul propriu. Reflectînd la acest lucru, zicem că uni­
rea s-a făcut din două firi. După unire nu mai despărţim firile una de
alta, nu împărţim în doi fii pe unicul şi indivizibilul, ci zicem că e un
singur Fiu, aşa cum au afirmat şi Sfinţii P ă rin ţi: «O singură fire întru­
pată a lui Dumnezeu Logosul». Atît cît ne poate veni în minte şi cît pot
vedea ochii sufletului, ne putem da seama de felul în care s-a întrupat
Unul Născut şi anume că cele două firi s-au unit, Logosul dînd un singur
Hristos, Fiu şi Domn prin întruparea Sa. Această unire se aseamănă cu
aceea dintre trup şi suflet, care dau omul (Ep. 45, Către Succensus, P.G.
77, 229 CD, 232ABCD, 233 A). E unul din pasajele cele mai clare şi mai
caracteristice ale hristologiei Sf. Chirii. Expresii ca «unirea ipostatică»
şi unirea a avut loc «neamestecat» şi «neschimbat» au fost incluse în
textul hotărîrii Sinodului IV ecumenic de la Calcedon (451).
In tratatul său Contra celor ce nu vor să mărturisească faptul că Sf.
Fecioară e Născătoare de Dumnezeu, Sf. Chirii prezintă pe Sfînta Maria
«Născătoare de Dumnezeu» şi «Maică Fecioară» (© sotoxo? xat irapOevoţi^-
Tiop) (P.G. 76, 260 C), cu explicaţia că Iisus născut de Ea nu era un sim­
plu om, întrucît şi cele petrecute înainte de naşterea Sa, Sfînta Scriptură
le raportează tot la puterea şi lucrarea Lui (Ibidem 4, 5, col. 260 C). Uni­
rea firilor avînd loc în sînul Fecioarei, noi nu zicem că Maria a născut
un om unit cu Logosul, ci că Logosul a luat cele omeneşti, adică pe Hris­
tos, în speţă trup, suflet şi inteligenţă, cu totul în afară de păcat, toate
unite în sînul Fecioarei. Hristificarea sau ungerea a avut loc odată cu
zămislirea sau unirea firilor, căci dacă am aşeza-o după această unire,
Maria nu mai este Născătoare de Hristos (Christotokos). Dacă Ea este
Născătoare de Hristos, este Născătoare de Dumnezeu (Ibidem, 9, P.G.
76, 265 BCD). Născut fără păcat, trupul lui Hristos a rămas şi a lucrat
tot fără păcat, pentru mîntuirea noastră. M întuirea a fost posibilă gra­
340 PA TR O LO G IE

ţie unirii Logosului cu un asemenea trup. Nu starea de cooperare-sau

chiar de întrepătrundere între divin şi uman în Hristos, ci unirea (heno-
sîs), realizează, în cadrul iconomiei, mîntuirea. Logosul este prezent în
toate etapele vieţii lui Iisus. A refuza să dăm Sf. Fecioare n um ele' de
Născătoare de Dumnezeu, înseamnă a nu accepta taina însăşi a întrupă­
rii, pentru că în Hristos nu este alt subiect decît Logosul (J. Meyendorff,
Le Christ dans la iheologie byzantine, p. 19).
• Mariologia Sf. Chirii n-ar fi completă, dacă el nu i-ar adăuga şi un
număr de laude liturgice în cîteva predici mariale, rostite chiar în Bi­
serica Sfînta Maria, la Efes, în timpul lucrărilor Sinodului III ecumenic
(431, probabil lunile de vară). Critica socoteşte că unele din aceste pre­
dici sînt prelucrări sau remanieri din secolele posterioare (6—7). ;Dacă
comparăm fondul acestor predici cu mariologia operelor autentice, des­
coperim că ideile sînt aceleaşi, în general, mai puţin unele exagerări’de
stil,-explicabile în operele encomiastice. Relevăm de la început că nil to­
tul e imn, zbor liric ori evlavie caldă, în aceste prime acatiste pe care
le‘ întîlnim în literatura patristică orientală. Redăm cîteva fragmente1din
Omiliile IV şi VI.
2 «E strălucită adunarea sfinţilor, a tuturor celor ce s-au adunat a ci cu
rîvnă, invitaţi de Sfînta Maria Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fe­
cioară. Prezenţa Sfinţilor Părinţi mi-a schimbat mîhnirea în bucurie.
Acum s-a împlinit pentru noi cuvîntul dulce al cintăreţului David : (dată
ce bine şi irumos este să sălâşluiască fraţii împreună» (Ps. 132, 1). Bucu­
ră-te Sfintă şi tainică Treime, care ne-ai invitat pe toţi în această Bise­
rică a'-Mariei Născătoarea de Dumnezeu ! Bucură-te, Mărie, Născătoare
de Dumnezeu, comoară venerabilă a întregii omeniri, lampă aprinsă; cu­
nună a fecioriei, sceptru al Ortodoxiei, templu de neclintit, loc al Ace­
luia care nu e încăput de nici un loc, mamă şi fecioară, prin care e nu­
mit binecuvîntat în Sfintele Evanghelii Cel ce vine în numele Domnu­
lui ! Bucură-te ceea ce ai cuprins în sfîntul tău sîn pe Cel de necuprins,
prin care se sfinţeşte Treimea, prin care crucea e cinstită şi adorată. în
toată lumea, prin care cerul se bucură, îngerii şi .arhanghelii se veselesc,
demonii sînt alungaţi, iar diavolul ispititor a căzut din cer, prin care făp­
tura căzută se înalţă la ceruri, prin care toată făptura a fost oprită d& la
nfebunia idolească şi a venit la cunoaşterea adevărului, prin care sfîntul
bdtez ajunge la credincioşi, prin care (avem) untdelemnul-bucuriei;;prin
 SC R IITO R I D IN . E G IP T 341

care se întemeiază Biserica ,în toată lumear-prin care • neamurile • sînt

aduse-la pocăinţă..., prin^ care Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, lumină a
luminii celor ce stau' în întuneric şi în umbra m o rţii! (Luca 1, 79), pen­
tru care profeţii au proorocit, prin care apostolii vestesc neamurilor mîn-
tuirea, prin care morţii înviază, prin care împăraţii stăpînesc graţie.Sfin­
tei Treimi. Ce om poate povesti totul despre Maria cea mult. lăudată ?
(Omiiia 4, P.G. 77, 992 ABC). Această .viziune :ecumenică şi soteriolo-
gică a mărit prestigiul — deja ridicat — al Sfintei Fecioare Maria.
•Intr-o a doua Omilie, lauda Sf. Maria e precedată de o laudă a .Sf.
Ioan Apostolul ,şi Evanghelistul, simbolul şi frumuseţea fecioriei: «Bu-
cură-te şi tu, Ioane, de trei ori fericite, Apostole şi Evanghelistule, lauda
fecibriei, învăţător al curăţiei, distrugător al -urîţeniei idoleşti, nimici­
torul templului zeiţei Artemis, limanul şi apărătorul. Efesului, hrănitorul
săracilor, refugiul oropsiţilor, răcoarea şi odihna celor de aproape şi a
celor* de departe ! Bucură-te vas pur plin de cumpătare. Domnul nostru
Iisus Hristos înălţat pe cruce, ţie ţi-a încredinţat ca unui feciorelnic pe
Născătoarea de Dumnezeu şi pururea F ecioara! Bucură-te şi tu, N ăscă­
toare; de Dumnezeu ;şi mamă fecioară, purtătoare de lumină/ vas pur !
Bucură-te, Fecioară «Maria, mamă şi roabă, Fecioară pentru Cel născut
din Fecioară, mamă pentru Cel purtat în braţele tale şi hrănit cu laptele
tău şi roabă pentru Cel ce* a luat chip de rob. împăratul a intrat în ce­
tatea- ta, mai m u lt: chiar în pîntecele tău, şi iarăşi a ieşit cum a venit şi
uşa a:rămas încuiată. Ai zămislit făra<sămînţă şi ai născut dumnezeieşte.
Bucură-te, Mărie, templu neclintit, mai mult chiar : sfînt, aşa cum strigă
profetul David spuhînd : «Sfînt e templul Tău, minunat întru dreptate»
(Ps. 64, 5). Bucură-te, Mărie, comoara lu m ii! Bucură-te, Mărie, porumbiţa
cea neîntinată ! Bucură-te, Mărie, lampă nestinsă ! Căci din*tine s-a năs­
cut soarele dreptăţii. Bucură-te Mărie, locul Celui necuprins de loc, care
ai eu-prins pe unul născut, Logosul lui Dumnezeu, care fără plug şi să-
mînţil; ai germinat spicul cel nemuritor. Bucură-te Mărie prin care pro­
feţii *.laudă, păstorii doxologesc, înălţînd împreună cu îngerii acel imn
cutremurător : «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pămînt pace,
iar între oameni bunăvoire» (Luca 2, 14)... Bucură-te, Mărie, Născătoare
de Dumnezeu, prin care a venit harul cel de negrăit, despre care aposto­
lul zice : «S-a arătat harul.mîntuitor al lui Dumnezeu tuturor oamenilor»
(Titi-2, 11)... ,Bucură-te,- Mărie, Născătoare de Dumnezeu, prin care Ioan
342 PA TR O LO G IE

şi Iordanul se sfinţesc, iar diavolul se necinsteşte. Bucură-te, Mărie, Năs­

cătoare de Dumnezeu, prin care întreaga suflare a credincioşilor se mîn-
tuieşte» (Omilia 11, P.G. 77, 1032 BCD, 1033 ABC). Acest din urmă salut,
adresat Fecioarei, este etosul unei evlavii, în care Sf. Fecioară Maria e
aproape la acelaşi nivel cu Mîntuitorul. Aici textul poate fi remaniat
chiar în cadrul sec. 6—7.
f. Sfintele Taine. Sfintui Chirii n-a tratat în mod special Sfintele
Taine şi nici n-a scris un studiu anume pentru vreuna din ele, cu excep­
ţia, poate, a Sfintei Euharistii, dacă o predică — a zecea printre cele zise
diverse — este autentică. Numeroasele scrisori pascale trimise anual la
toate comunităţile Egiptului şi ferventa activitate misionară a Sf. Chirii
îl puneau continuu în faţa necesităţii de a săvîrşi Sfintele Taine, îndeo­
sebi la Bobotează, la Paşti şi la Rusalii, dar şi ori de cite ori nevoia o ce­
rea. Luptele sale hristologice şi întinsele sale speculaţii în acest dome­
niu il obligau imperios să nu uite partea practică a operei sale teologice,
adică educaţia cateheţilor şi pregătirea unora pentru ierarhia biseri­
cească. Evlavia însăşi a autorului nostru îl împingea să săvîrşească per­
sonal Sfintele Taine, sau să asiste la oficierea lor de către alţii. îndem­
nurile calde din unele scrisori pascale şi din alte diverse predici ne pun
în faţa preocupărilor sale permanente pentru Sfintele Taine.
Autorul nostru vorbeşte despre botez, Euharistie, mirungere şi po­
căinţă, despre aceasta din urmă, mai ales în Scrisorile pascale. Dar nu
le acordă explicaţii decît prin menţionarea lor sau relevarea importanţei
lor, în treacăt, cu excepţia Sf. Euharistii, căreia îi dedică ceva mai mult.
într-un Comentariu la loiî, Sf. Chirii s c rie : «Ni s-a dat ca într-o ploaie
apa vie a Sfîntului Botez, ca în grîu Pîinea vieţii şi ca în vin sîngele ¡ la
acestea se adaugă şi întrebuinţarea untdelemnului care conferă desavîr-
şirea celor îndreptaţi în Hristos prin Sfîntul Botez» (Comentariu la Ioil,
32, P.G. 71, 373). Se află în acest text nu numai indicaţia asupra mate­
riei celor trei taine : apa pentru Botez, pîinea şi vinul pentru Sf. Euha­
ristie şi untdelemnul pentru Mirungere, oi şi sensul şi scopul tainelor :
Botezul şi Euharistia protejează şi promovează viaţa, întrucit ele sînt
«apa vie» şi «pîinea vieţii» j M irungerea duce la desăvîrşire.
Intr-un pasaj la Comentariu la Matei, autorul nostru prezintă cu­
vintele de instituire a tainei Sfintei Euharistii şi caracterul realist al
acesteia : cap. 26, vv. 26— 27 : «Demonstrativ a spus : «Acesta este trupul
 SC R IITO R I D IN E G IP T 343

.Meu» şi «Acesta este sîngeîe Meu», ca să nu socotiţi că cele arătate sînt

imagini, ci că acestea, prin ceva de negrăit, au fost prefăcute de A tot­
puternicul Dumnezeu în trupul şi sîngele lui Hristos, cu adevărat ofe­
rite. Că cei ce ne împărtăşim cu ele primim puterea de viaţă făcătoare
şi sfinţitoare a lui Hristos» fComentariu la Matei, cap. 26, v. 27, P.G.
72, 452). Intr-un mediu puternic alegorizant ca cel alexandrin, era nece­
sară această subliniere a realismului euharistie... Acest realism este ac­
centuat prin alte cuvinte ale M întuitorului: «Cei ce mănincă trupul Meu
şi bea sîngele Meu, acela râmlne în Mine şi Eu în el» (loan 6, 56). In
aceste cuvinte e vrednic de notat că Hristos susţine că El va fi in noi
nu printr-o simplă relaţie afectivă înţeleasă în dispoziţia în care ne aflăm,
ci printr-o împărtăşire naturală (fizică). «Aşa cum cineva împletind o
■ceară cu o altă ceară şi topindu-le la foc face un singur lucru din două,
tot aşa prin împărtăşirea cu trupul lui Hristos şi cinstit sîngele Său, El
este în noi, iar noi ne unim (cu toţii) în El. Nu e cu putinţă, altfel, să se
verifice ceea ce prin natură este stricăcis, decît dacă se uneşte corpo­
ral cu trupul vieţii naturale, adică a Unuia-Născut» (Comentariu la loan
10, 2, (15, 1), P.G. 74, 841)‘. Deci consumarea trupului euharistie înseamnă
o intrare în legătură directă cu viaţa dumnezeiască a lui Hristos. Nu e o
simplă relaţie afectivă. Unitatea noastră cu Dumnezeu e ca aceea a ce­
rii cu ceara topite la foc. Faptul cel mai remarcabil este că prin împăr­
tăşanie .noi toţi ne unim unii cu alţii în El şi cu El. Unirea trupului vieţii
>cu trupul nostru asigură nemurirea şi îndumnezeirea. Consumarea tru­
pului hristic nu înseamnă consumarea Dumnezeirii. Cuvintele «cel ce Mă
mănincă pe Mine va trăi» (loan 6, 57), nu înseamnă că noi mîncăm Dum­
nezeirea (departe de noi o asemenea impietate), ci mîncăm propriul trup
•de viaţă făcător al Logosului (Contra lui Nestorie, 4, 5, P.G. 76, 192 D,
193 A). Distincţia aceasta era necesară pentru că în religiile de misterii
:se credea că iniţiatul mînca realmente divinitatea respectivă.
In lupta sa cu nestorianismul, Sf. Chirii a relevat continuu că trupul
lui Hristos nu e trupul unui om obişnuit. Jertfa euharistică cuprinde, zice
autorul nostru, moartea după trup a Unuia născut, Fiul lui Dumnezeu,
adică Iisus Hristos, învierea Lui din morţi şi înălţarea Lui la ceruri. E
jertfa cea fără de sînge în Biserică, în timpul căreia ne apropiem de
bihecuvîntările Mîntuitorului nostru al tuturora, Hristos. Primim trupul
hristic nu ca pe un trup comun : să nu fie ! — nici ca pe un trup al unui
344 PA TH O LO G IE

om sfinţit şi unit cu Logosul prin unitatea divinităţii sau care poartă în

el pe Dumnezeu, ci-1 primim ca pe un trup, cu adevărat de viaţă făcă­
tor, ca pe trupul propriu al Logosului însuşi. Fiind viaţă după fire, ca
Dumnezeu, cînd s-a unit cu trupul său, l-a vădit pe acesta făcător de
viaţă. Cînd ne spune : «Amin, amin grăiesc vouă : Dacă nu veţi mînca
trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sîngele Lui» (Ioan 6, 54), nu înţele­
gem că acest trup e ca al unui om dintre noi — un trup omenesc, nu va
fi făcător de viaţă —, ci considerăm că el, acest trup, a fost cu adevărat
propriu al Celui ce l-a făcut şi 'este şi Fiu şi om pentru noi (Epist. 17,
P.G. 77, 113 CD, 116 A). Numai un trup propriu al Logosului fără de pă­
cat putea fi instrument de mîntuire, un trup omenesc, care n-a existat
decît în persoana Logosului Iisus Hristos, un trup care n-a provenit din
sămînţă bărbătească şi care n-a dat naştere altui trup. A fost unicul
trup salvator unit enipostatic cu Logosul. De aceea el n-a intrat în pu­
treziciune, ci a înviat ca trup duhovnicesc şi stă ca Logosul de-a dreapta
Tatălui. E trupul lui Dumnezeu cum n-a fost şi nu e altul. în predica Sa la
Cina cea de taină, Sf. Chirii pune în gura lui Hristos această parafrazare
a cuvintelor de instituire a Sf. E uharistii: «Veniţi de mîncaţi pîinea Mea,
beţi vinul pe care vi l-am amestecat, lepădaţi nebunia şi veţi trăi, cău­
taţi înţelepciunea ca să trăiţi. îndreptaţi înţelegerea prin ştiinţă» jfîn ţe­
lepciunea lui Solomon 9, 5 ş.u.)... M area taină e pregătită, potirul e
amestecat. împăratul măririi e chemat. Fiul’lui Dumnezeu este primit.
Dumnezeu-Logosul întrupat ne îndeamnă : înţelepciunea enipostatică a
lui Dumnezeu-Tatăl şi-a zidit sieşi casă nefăcută de mînă şi-şi împarte
trupul său ca pîine, şi-şi dă sîngele său de viaţă făcător ca vin. O ! taină
cutremurătoare ! O ! iconomie de n e g ră it! O, pogorămînt cu neputinţă
de înţeles ! Creatorul se dă creaturii spre a fi gustat. Viaţa însăşi se
oferă muritorilor spre mîncare şi băutură. Veniţi, mîncaţi pîinea Mea, ne
îndeamnă, şi beţi vinul pe care vi l-am amestecat. Eu M-am făcut pe
Mine însumi mîncare. Eu M-am amestecat pe Mine însumi pentru cel
ce doresc. Viaţă fiind, M-am făcut trup, de bună voie am participat la
sînge şi la trup, fiind Eu Logosul şi pecetea enipostatică ale Tatălui Meu,
ca să vă mîntuiască pe v o i : «Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul» (Ps.
33, 8) ; (Omilia 10, P.G. 77,. 1017 CD, 1020 A).
• ^
 SC R IITO R I D IN E G IP T 345-

• g. Credinţă şi cunoaştere. Harul. 1. Problema raportului din­

tre credinţă şi cunoaştere era veche în şcoala alexandrină, unde
şi Clement şi Origen o trataseră în adîncime. Sf. Chirii reia
problema, în Comentariu ia Ioan, unde explicînd v e rse tu l: «£i am­
orezul şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiui Dumnezeului Celui viu»
(Ioan -6, 69), relevă că, în vremea lui, se susţinea că cunoaşterea şi cre­
dinţa pot fi reduse la unul şi acelaşi lucru. Se cădea să şi credem, să şi
înţelegem. Întrucît lucrurile dumnezeieşti se pricep prin credinţă, nu în­
seamnă că pentru aceasta trebuie să renunţăm cu totul la cercetarea lor,,
ci mai degrabă să încercăm a ne ridica la o cunoaştere modestă, ca aceea
din oglindă şi ghicitoare, după cuvîntul Sf. Pavel (I Cor. 13, 12). Se sus­
ţine., iarăşi, cu temei că nu cunoştinţa precede şi credinţa urmează, ci
invers, că în primul rînd vine credinţa şi în al doilea rînd cunoaşterea.
Cunoaşterea vine după credinţă şi nu înaintea acesteia, după cum stă
scris : «Dacă nu veţi crede, nici nu veţi înţelege» (Isaia 7, 9). Credinţa
necuvioasă precedînd ca o bază, pe aceasta se zideşte cunoaşterea care,
cîte puţin, ne aduce la măsura vîrstei lui Hristos (Efes. 4, 13) şi la băr­
batul desăvîrşit şi duhovnicesc (Comentariu la Ioan, 4, 4, P.G. 73, 628).
Această coexistenţă a credinţei şi cunoaşterii era veche în cultura şi spi­
ritualitatea umanităţii. Sfîntul Chirii întîlnea această coexistenţă în cul­
tura elenică şi împreună cu alţi Sfinţi Părinţi a transplantat-o şi în Bise­
rica. Platonismul şi neoplatonismul de care el face atîta caz, îndeosebi în
opera sa Contra lui Iulian, au înlesnit această transplantare. Nu toate
lucrurile pot fi ştiute şi nu toate pot fi crezute. Aşa era pînă în vremea
Sf. Chirii şi aşa e pînă în zilele noastre. Sînt puţine lucrurile pe care le
ştim bine sau le credem cu adevărat. Aceste lucruri vor spori mereu şi în
cunoaştere şi în credinţă, dar nu le vom epuiza, ci le vom avea ca în
oglindă şi ghicitoare, cu excepţia celor ce le cunoaştem prin Evanghelie.
Cunoaşterea şi credinţa prin Evanghelie sînt certe şi evidente, căci le
avem de la Adevărul însuşi, care s-a imortalizat în scrisul sfînt al apos­
tolilor. Sfîntul Petru zice M întuitorului: «Noi am crezut şi am cunoscut
că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu» (Ioan 6, 69).
2. Harul era atunci şi este şi acum factorul decisiv în procesul de
spiritualizare a credincioşilor şi de apropiere a împărăţiei lui Dumnezeu.
El e roada Sfîntului Duh, care lucrează prin Sfintele Taine şi prin toate pu-
346 PA TH O LO G IE

terile şi lucrările neîntinate ale omului. Gîndul, cuvîntul şi fapta noastră

.sînt canale perpetui ale acţiunii harului, cu condiţia ca ele să fie pure,
drepte şi active. Bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu sînt tot timpul şi
peste tot prezente, dar ele nu pătrund decît acolo şi atunci cînd li se
•deschide uşa. Explicînd textul din Ioan 1 ,1 2 : celor ciţi L-au primit,
care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă iii ai lui Dumnezeu»,
Sf. Chirii stăruie asupra importanţei recăpătării chipului lui Dumnezeu
pe care d-am pierdut prin păcat şi a cărui recuperare ne dă dreptul de
•a ne numi fiii lui Dumnezeu. «Făcuţi părtaşi ai lui Dumnezeu prin Sfîn-
tul Duh, noi am fost pecetluiţi spre asemănarea cu El şi ne ridicăm la
forma arhetipală a chipului după care zice Sfînta Scriptură că am fost
creaţi» (Gen. 1, 26). După ce vom fi recuperat astfel vechea frumuseţe
a firii şi vom fi recăpătat forma acelei firi dumnezeieşti, vom birui relele
•care ni s-au întâmplat din cauza călcării poruncii. Astfel, ne ridicăm la
vrednicia supranaturală prin Hristos şi vom fi şi noi fiii lui Dumnezeu,
dar nu exact după Acesta, ci prin harul, prin care-L imităm pe Dumne­
zeu. în timp ce El este Fiul adevărat din Tatăl, noi sîntem fii adoptivi,
prin iubirea Sa de oameni, ca unii care primim acest har : «Eu am zis:
Voi sînteţi dumnezei şi toţi fii ai Celui Preaînalt» (Ps. 81, 6). Făptura cea
creată şi roabă este chemată între cele suprafireşti numai printr-un semn
şi voinţa Tatălui. Fiul însă, Dumnezeu şi Domn, îşi are existenţa de Dum­
nezeu şi de Fiu nu în voinţa lui Dumnezeu şi Tatăl şi nici numai pentru
că a voit, ci El fulgerînd din aceeaşi fiinţă cu Tatăl îşi aduce propriul
bun al fiinţei potrivit firii Sale» (Comentariu la Ioan, 1, 9, P.G. 73, 153).
Recăpătarea frumuseţii dintîi a omului, adică a chipului lui Dumnezeu,
prin lucrarea aşa de curată a Sfântului Duh, e unul din capitolele funda­
mentale ale esteticii şi soteriologiei creştine.
h. Rîvna după desăvîrşire e prezentă în toate operele Sf. Chirii, în­
deosebi la comentariile la Evanghelii, în lucrările adresate Curţii impe­
riale, în corespondenţa sa cu diverşi ierarhi, preoţi şi monahi, în omiliile
sale pascale. în controversele sale dogmatice, el califică actele de vir­
tute după ortodoxia sau neortodoxia celor în cauză. Drumul desăvîrşi-
rii fiind drumul spre mîntuire, el trebuie făcut cu dreptate, cu puritate,
cu smerenie, cu dragoste.
 SC R IITO R I DIN E G IP T 347

Obstacolul cel mare pe drumul desăvîrşirii este păcatul, această

realitate înfricoşătoare care ne abate sau ne îndepărtează de frumuseţea
spirituală şi apoi dumnezeiască. «Păcatul a fost osîndit, zice Sf. C h irii;
el a fost omorît întîi în Hristos şi va fi omorît şi în noi, atunci cînd vom
introduce pe Hristos în sufletele noastre, prin credinţă şi prin împărtă­
şirea Sf. Duh, care ne desăvîrşeşte după forma lui Hristos, adică prin
asimilarea sfinţeniei. Iar această formă era ca Duhul Mîntuitorului Hris­
tos, înfăţişarea noastră dumnezeiască imprimată prin El însuşi» (Omilia
pascală 10, P.G. 77, 617). Pătrunderea lui Hristos în sufletele noastre şi
hristificarea noastră prin sfinţenie, pînă la măsura staturii Lui redau
frumuseţea arhetipală, adică puritatea iniţială. Călăuziţi pe drumul de­
săvîrşirii şi încununaţi la capătul 'lui, ajungem opera Sfîntului Duh, care
ne duce la îndumnezeire, după cuvîntul Sf. Petru : «Cu aceasta El ne-a hă­
răzit făgăduinţe mari şi de mare preţ, ca prin ele să vă faceţi părtaşi
dumnezeieştii firi şi să scăpaţi de stricăciunea poftei celei din lume»
<11 Petru 1, 4). Se spune că am fost născuţi din Dumnezeu şi pentru
aceasta sîntem numiţi dumnezei ? sîntem înălţaţi la o slavă superioară
nu numai prin har, ci şi prin aceea că Dumnezeu însuşi sălăşluieşte şi
stăruie în noi, potrivit textului proorocului care zice : «Voi locui în ei
şi voi umbla» (Lev. 26, 12; II Cor. 6, 16) (Comentariu la Ioan 1, 9,
P.G. 73, 157). îndumnezeirea e cea mai înaltă treaptă, ca operă conju­
gată a harului şi a prezenţei lui Dumnezeu în noi, dar şi a dreptăţii, pu­
rităţii şi smereniei noastre, pe care trebuie să le încunune dragostea, re­
gina virtuţilor. însuşi Logosul întrupat ne-a arătat în ce constă şi cum
trebuie să practicăm aceste virtuţi. El s-a făcut drept murind pe cruce
pentru păcatele noastre şi ne-a făcut şi pe noi drepţi ca la început, adică
nevinovaţi. Sf. Chirii subliniază smerenia Logosului prin chenoza Sa.
Prin ascultarea Sa faţă de Tatăl, El a şters neascultarea strămoşului Adam
şi ne-a redat raiul. Prin ascultarea nu a unui om oarecare, ci prin aceea
a Logosului întrupat însuşi noi am fost îndreptaţi (Cuvîntarea a doua
către regine, 2, P.G. 76, 1364 CD — 1365 AB). Dragostea, zice Sf. Chirii,
păstrează şi realizează plenitudinea poruncilor Mîntuitorului. Pe drept
cuvînt ea a fost numită «capul tuturor virtuţilor». Dragostea de fraţi sau
dragostea de aproapele vine după dragostea faţă de Dumnezeu. Dragos-
348 PA TR O LO G IE

tea de aproapele şi evlavia faţă de Dumnezeu sînt cuprinse în cuvintele :

«Vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Ga’l. 5, 14) [Comentariu la
loan, 10, 2, P.G. 74, 384).
i. Ecumenism. Sf. Chirii a fost şi rămîne una din cele mai mari figuri
ecumenice ale Bisericii din secolele 4—5. Crescut şi educat în mediul şi
spiritul Bisericii egiptene şi şcolii alexandrine, respirînd universalis­
mul elenic şi sincretismul pagînismului alexandrin şi oriental în gene­
ral, călăuzit de patriarhul Teofil pe lîngă care se forma, autorul nostru
s-a impus, încă de la început, cu o largă şi o bogată viziune ecumenică,
alimentată de un geniu speculativ şi o putere de muncă excepţională şi
nu mai puţin de o serie de evenimente ale vremii. Popularitatea şi pres­
tigiul de care se bucurau predecesorii săi în scaunul Alexandriei, înde­
osebi «marele Atanasie», cunoscut şi venerat în toată lumea creştină', au
stimulat şi ele pe Sf. Chirii pentru mai mult şi mai bine. E drept că nu
toţi i-au aprobat atunci scrisul şi faptele, lucru repetat uneori şi printre
specialiştii de azi. Dar aceasta e o altă problemă. Ecumenismul Sf. Chi­
rii al Alexandriei ar merita o carte întreagă — poate o teză de doctorate
Vom prezenta aci doar cîteva aspecte ale ecumenismului chirilian.
1. Sf. Chirii preţuieşte mult autoritatea şi unitatea Bisericii. Auto­
ritatea Bisericii depinde de unitatea ei. El combate cu tărie, în scris şi
verbal, pe arienii de toate nuanţele, pe apolinarişti şi pe hestorieni, care,
prin ereziile lor, turburau şi ameninţau unitatea Bisericii. E informat
repede şi informează la fel pe toţi conducătorii Bisericii, în toate pro­
blemele importante ale Bisericii. Ţine legături îndeosebi cu episcopii
Celestin al Romei, loan al Antiohiei şi Nestorie al Constantinopolului.
Pericolul nestorian îl obligă să scrie şi împăratului Teodosie al II-lea.
şi reginelor. Determină pe împărat să convoace Sinodul ,111 ecumenic
de la Efes în 431, sinod pe care Sf. Chirii îl prezidează şi în care el
desfăşoară o activitate febrilă, dublată de una predicatorială în oraş,
luptă pentru Ortodoxie cu o imensă aparatură dogmatică, susţinută cu
dosare patristice, pune în circulaţie faimoasele 12 Capitole sau anate-
matisme, nu se lasă intimidat de manevrele partidei nestoriene, condusă
de loan al Antiohiei, şi nici de arestarea lui din ordinul împăratului,
ducîndu-şi pînă la capăt misiunea şi ajungînd, în 433, la înţelegere cu
loan al Antiohiei, printr-un simbol care ni s-a păstrat şi care, pe baza
 SC R IITO R I D IN E G IP T 349

-unor compromisuri de termeni, dă cîştig de cauză Ortodoxiei. Unele din

ideile şi formulele sale ca : unirea ipostatică a firilor, care s-au unit
neamestecat şi neschimbat ; Sfînta Fecioară Maria e Născătoare de
Dumnezeu, au fost primite chiar în textul hotărîrii Sinodului de la Ca'l-
cedon, iar formula «o singură fire întrupată a lui Dumnezeu Logosul»
a fost înţeleasă în sensul că pentru Sf. Chirii ipostas şi îire erau sino­
nime (J. Meyendorff, Le Christ dans ia théologie byzantine, p. 19—20).
Teologia trinitară şi hristologică a Sf. Chirii e o teologie a unirii Per­
soanelor divine şi a unirii firilor divină şi umană în Persoana lui Hristos.
E o teologie eminamente ecumenică, în care unitatea Persoanelor tri-
nitare de o parte şi unitatea firilor divină şi umană de alta, recomandă
şi cheamă la unirea credincioşilor între ei şi a Bisericilor între ele,
exemplu pentru unirea tuturor oamenilor. O unire reală, nu un simu­
lacru de unire, care să lase portiţe deschise schismelor şi ereziilor. De
aceea, Sf. Chirii dă o luptă acerbă pentru adoptarea de termeni şi for­
mule adecvate ; formulele sale curente : unire ipostatică, unire adevă­
rată, unire naturală sau firească nu pot fi comparate sau înlocuite cu
formule neortodoxe ca : legătură sau contact după demnitate, autoritate
sau putere, firea divină sălăşluieşte sau inhabitează în om şi alte deri­
vate ale acestor formule. Susţinînd că formulele neoplatonice trinitare
(Unul sau Binele + Inteligenţa + Sufletul lumii) derivă din dogma tri­
nitară creştină, Sf. Chirii credea nu numai ca această dogmă generează
valori adiacente adaptate filosofiei păgîne, ci şi ca forţă ecumenică
creştină dogmatică depăşea universalismul elenic atît de prestigios de
circa o mie de ani, dar care începuse să intre în declin. Eforturile pen­
tru unitatea Bisericii, ajutau şi la menţinerea unităţii imperiului bizan­
tin, aflător acum în luptă cu zguduirile provocate de migraţii şi cu re­
vărsarea atîtor ideologii şi curente spirituale, aduse de diverse frămîn-
tări la început de eră nouă.
. 2. Ecumenismul Sf. Chirii cultiva nu numai omogenitatea, ci şi con-
tinuitatea credinţei şi vieţii creştine. în dezvoltările şi luptele sale doc­
trinare, Sf. Chirii evocă şi' provoacă continuu Sfînta Scriptură, pe Sfinţii
Apostoli, pe Sfinţii Părinţi, mai ales pe Sf. Atanasie, pentru a lămuri
dogmele sau a apăra Ortodoxia. Pentru a-combate pe arieni şi nesto-
rieni, el reaminteşte 'tôt timpul adversarilor şi cititorilor săi conţinutul
350 PA TR O LO G IE

Sinodului I ecumenic de la Niceea ; Simbolul de unire din 433 transcrie,

în prima sa parte, textul Simbolului I niceean. Fiecare din cele 12 ana-
tematisme combate o interpretare greşită a unei învăţături hristologice,
interpretare care afecta 'continuitatea doctrinară a Bisericii. Fără doc­
trină clară şi sigură, ortodoxia credinţei şi cu ea Biserica urmau să de­
vină un simplu foişor cu viziune sectară. Sf. Chirii cultiva în operele
sale şi continuitatea în viitor, fiindcă Sinodul IV ecumenic de la Cal-
cedon (451) reia în bună măsură şi consolidează sau adînceşte unele
din formulele şi ideile sale. Deşi hotărîrile Calcedonului au provocat
turburări şi frămîntări în secolele următoare, totuşi marii teologi de
atunci ca Leonţiu, zis de Bizanţ (daco-romanul), Sf. Maxim M ărturisi­
torul şi Sf. Ioan Damaschin au păstrat şi uneori au adîncit esenţialul
doctrinei Sf. Chirii. Părinţii daco-romani de la Dunărea de Jos, în frunte
cu Dionisie cel Mic (Exiguus) şi Ioan Maxenţiu, preţuiesc şi fdlosesc
doctrina Sf. Chirii. Dionisie, în Prefaţa adresată episcopului Petru, daco-
roman, la traducerea Scrisorii a 17-a, Contra lui Nestorie, conţinînd şi
cele 12 anatematisme ale Sf. Chirii, îl califică pe acesta drept «aşa de
mare învăţător al credinţei apostolice, de mult cunoscut grecilor dar
încă ignorat de latini». în această vreialâ, ca si în aceea adresată ‘lui
Ioan şi Leonţiu, în care le comunică ştirea că el a tradus în latineşte
cele două Scrisori ale «Prea Fericitului Chirii, episcopul oraşului Ale­
xandria», că episcopul Succensus al Diocezareii Isauriei, >îl critică sever
pe Nestorie şi doctrina sa, care prezintă mare primejdie pentru Bise­
rică (Scriptores «Illyrici Minores», ed. S. Gennaro, în CCL, 85, Turnholti,
1972, p. 55—56, 59—60). Ioan Maxenţiu, după Ioan, episcopul Tomisului
s-a ocupat de aproape cu combaterea nestorianismului, inspirîndu-se nu
o dată din operele Sf. Chirii, mai ales în Libellus fidei şi în Contra Nes-
torianus (CCL, 85, 1978, p. 5 sqq., 51—110, 235—236)... Duhul continui­
tăţii ecumenice al Sf. Chirii continuă pînă astăzi şi ne face solidari cu
toţi Sfinţii Părinţi de dinaintea lui şi de după el. Acest duh a pătruns
pînă şi într-un fals nestorian, compus în jurul anului 440, o scrisoare
atribuită faimoasei filosoafe alexandrine Hypatia, adresată Sf. Chirii şi
în care autoarea, după o scurtă însemnare asupra apariţiei lui Hristos,
a doctrinei apostolilor despre El şi mai ales asupra răstignirii, morţii
şi îngropării unui Dumnezeu care nu poate fi văzut, reproşează auto­
rului nostru că a ¡tratat prea dur pe Nestorie, trimis în exil, ale cărui
 SC R IIT O R I D IN E G IP T 351

opere ea le-a citit şi le-a găsit juste. Ca urmare ea (Hypatia) reflecta să se-
creştineze şi spera că va fi găsită vrednică să primească Sf. Botez (Epist.
88, P.G. 77, 389 C—390 C). Hypatia fusese ucisă de creştini de circa un
sfert de veac, dar falsificatorul nestorian spera să convingă pe Sf. Chirii
că însăşi filosoafa alexandrină intervenind pe lîngă patriarh, aceste, ar
putea stărui pentru eliberarea ereziarhului din exil. Aşa de puternică,
era continuitatea autorităţii lui Chirii.
3. Scrierile Sf. Chirii exhala un ecumenism al Inteligenţei şi Ra­
ţiunii supreme, al Logosului din Tatăl, a*l cărui nume apare aproape în
fiecare pagină. Acest Logos, Care este cînd singur, cînd cel mai adesea
însoţit de atributele de Fiu şi Domn sau Domnul nostru Iisus Hristos,.
este Creatorul, organizatorul, supraveghetorul, înfrumuseţătorul şi M în-
tuitorul lumii. El e pretutindeni prezent, în Sfînta Treime, în spaţiile-
cosmice, în procesul continuu de mişcare şi viaţă a lumii, în sufle­
tele oamenilor şi între oameni. Logosul creştin, prezentat de Evanghelia
dupa Joan (1, 1 sqq), şi aşa de studiat de şcoala alexandrină, prin Cle­
ment, Origen şi Sf. Atanasie, se întîlnea în cîmpul misionar cu logosul
filosofilor Heraclit, Platon, stoicilor şi neoplatonicilor, cu care, formal,,
avea contigenţe. Logosul filosofic avea o mare importanţă pentru viaţa
umană ca raţiune tehnică, uneori ca principiu de existenţă şi progres,
continuu în domeniul ştiinţelor şi al cug.etării, dar el nu era o divini­
tate, ci doar o forţă, o abstracţie a spiritului care, deşi lumina, nu era
totdeauna iubit, pentru că el avea şi rolul de a frîna pornirile sau de a
opri, măcar din cînd în cînd, de la rău. Existau, e drept, unele divini­
tăţi păgîne, ca acelea a înţelepciunii, a pudoarei, a păcii, a măsurii pro­
prii fiecăruia (J. Coman, L'idée de la Némésis chez Eschyle, Paris, 1931,
p. 15—44 şi passim) etc., dar ele aveau rol minor, doar simbolic. Lo­
gosul creştin era Dumnezeu, cu putere şi autoritate infinită, creator a
toa^e, iubitor de oameni, mîntuitor, bucurîndu-se de un cult pe care-
nu-1 avea logosul elenic. Raţiune şi Cuvînt al lui Dumnezeu, ca Fiu al
Acestuia, Logosul creştin crea, organiza şi înfrumuseţa viaţa oameni­
lor, vehiculînd prin cuvînt o întreagă cultură nouă, fără a refuza ele­
mentele principale ale culturii elenice, dimpotrivă. Făcîndu-se om, deci
cu existenţă istorică, El a unit fiinţa Sa cu aceea a oamenilor şi a legat
destinul 'acestora de destinul Raţiunii supreme. Prin întruparea Sa,,
această Raţiune supremă, unită ipostatic cu umanitatea, este nu numaL
:352 FA TR O LO G IE

izvorul cercetării critice şi al progresului în istorie, ea este viata şi

ocrotitoarea vieţii, pacea sufletului şi a lumii, ocean de iubire care a
suferit moartea pe cruce pentru izbăvirea oamenilor. O raţiune care
iubeşte e rară între oameni. Ce raţiune s-a mai urcat pe cruce, de atunci
încoace, de dragul oamenilor ? Logosul — raţiunea filosofiei Sf. Chirii —
*e Domn, Domnul nostru Iisus Hristos, adică Stăpînul făpturilor, pen­
tru că El a nimicit duşmanul nemilos al acestor făpturi, care e moartea.
Un stapîn care conduce şi iubeşte.
4. Ecumenismul Sf. Chirii are şi un aspect soteriologic, care, în
fond, e cel mai important, pentru că el susţine şi împărtăşeşte ideea de
mîntuire a omului. Cuvîntul sau ideea de mîntuire revin foarte des în
operele autorului nostru, în special cînd e vorba despre întruparea
Fiului sau Logosului lui Dumnezeu-Tatăl. Ideea fundamentală a credin­
ţei creştine este mîntuirea, iar înomenirea Logosului a avut loc tocmai
în vederea acestei mîntuiri. Fiindcă numai oamenii au nevoie d e ‘mîn­
tuire, Logosul s-a întrupat în om, pentru a le face acestora posibilă1iz­
băvirea de moarte. Iar moartea, fiind rodul păcatului, Logosul şi-a luat
.un trup care a luat asupra lui toate păcatele oamenilor, spre a le ucide
prin moartea pe cruce. E aici cel mai înalt act al Raţiunii supreme' în
favoarea oamenilor. Moartea şi învierea Mîntuitorului au redat oame­
nilor chipul lui Dumnezeu, adică frumuseţea de la început. Acest pro­
ces al «iconomiei» divine, finalizat prin ridicarea omului pînă la îndüm-
nezeirea acestuia, atestă prezenţa unui umanism neîntrevăzut sau puţin
întrevăzut în istoria altor religii. E un umanism ţesut din firile muncii,
sm ereniei, raţiunii, păcii şi dragostei, în pînza vieţii.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 68—77. Ed. Scliwartz, ACO, I, 1—5. P. E. Pusey, 7 Voi.

Oxford, 1868—1877. Comentariu la Luca, In CSCO, 70, ed. J. B. Cahiot, 1917 şi ÇSCO
1940, ed. R. M. Tonneau, 1953. Cyrillus Alexandrinus, A collection oi pubiishecl Svriac
letters oi Cyrili oi Alexandria. Ed. and transi, by R. Y. Ebied and L. R. Wickhaus,
CSCO, 359—360, Louvain, 1975. Cyrillus Alexandrinus, Dialogues sur ia Trinité. The­
saurus de Sancta et consubstanţiali Trinitate. I Dialogues I et II Introd. Texte crit.,
trad. et notes par G. M. De Durand (S.Ch., 231), Paris, 1976. Idem, Dialogues sur
la Trinité II : Dialogues III, IV, V. Texte crit., trad. et notes par G. M. De Durand
(S.Ch., 237), Paris, 1977. Idem, Dialogues sur la Trinité, III, Dialogues VI şi VII.
Texte crit., trad. et explic, par G. M. De Durand (S.Ch. 246), Paris, 1978. Cyrillus
Alexandrinus, Der Dialog «Dass Christus Einer ist des K yrillos von Alexandrien»,
.Hrsggb. v. B. M. W eischer (Querelles, 3. Äthiopische Forschungen 2), Wiesbaden, 1977.
•Cyfillus Alexandrinus, Trattato contra graeci che non vogliono riconescert la Sărita
 SC R IITO R I D IN E G IP T 353

Vergine Madre di Dio. Introd., testo crit., trad. et note a cura di C. Scanzillo, Sor-
rento, 1975. Cyrillus Alexandrinus, Querelles IV, 1. Homilien und Briefe zum Konzil
von Ephesos. Ed. B. M. Weischer (Äthiopische Forschungen, 4), Wiesbaden, 1979.
T r a d u c e r i : Germană: H. Hayd, in BICV (1879). O. Bardenhewer-, în BKV
(1935). Engleză: P. E. Pusey, în LFC, 43 (1874), 47 (1881). T. Randeil, LFC, 48 (1885).
Franceză : G. M. De Durand, op. cit. istorii literare : Ghenadie, De viris illustr., 55.
.Istorii bisericeşti : Socrate, 7, 15.
S t u d i i : J. Mahé, C yrille (Saint), Patriarche d’Alexandrie, D.Th.C. III, 2, 1923,
col. 2476—2527. E. Weigl, Die Christologie vom Tode des Athanasius bis zum Ausbruch
des nestorianischen Streits, 1925. Pr. Dr. Olimp N. Căciulă, Anatematism ele Sf. Chirii al
Alexandriei, Bucureşti, 1931. F. M. Abel, Paralèlisme exègètique entre Saint Jérôme et
.Saint Cyrille d'Alexandrie, Vivre et Penser, 1941, 94— 119, 212—230. N. Charlier, Le
«Thesaurus de Trinitate» de Saint Cyrille d'Alexandrie, RHE, 45 (1950), 25—81. H. du
Manoir, Dogme et spiritualité de Cyrille dA lexandrie, Paris, 1944. In Kyrilliana, Le
Caire, 1947, se află numeroase studii închinate Sf. Chirii şi doctrinei lui. La fel în
cele două volume masive editate de A. Grillmeier şi H. Bacht, Das Konzil von Chal-
kedon, Geschichte und Gegenwart, Würzburg, 1951— 1954, 1959, 1962, din care men­
ţionăm : Thomas Camelot, O. P. De Nestorius à Euthychès : l’opposition des deux
■christologies, în Band I, p. 213—242. P. Galthier, S. J„ Saint Cyrille d ‘Alexandrie et
Saint Léon le Grand à Chalcèdoine..., Band I, p. 345—387. Ignacio Ortiz de Urbina,
S. J„ Das Glaubenssym bol von Chalkedon — sein Text, sein W erden, seine dogm a­
tische Bedeutung, Band I, p. 289—418. Mgr. Joseph Lebon, La christologie du mo­
nophysisme syrien, Band I, p. 425—580. Charles Moeller, Le Chalcèdonisme et le
nèochalcèdonisme en Orient de 451 à la Un du V l-e siècle, Band I, p, 637—720.
.Maurice Richard, Les florilèges diphysites du V -e et du V l-e siècles, Band I, p. 721—
748. Din volumul aniversar publicat de Biserica Ortodoxă Română Î500 de ani de
Ia Sinodul IV ecumenic de la Calcedon, în «Ortodoxia», anul III, nr. 2—3, aprilie-
septembrie 1951, semnalăm articolele şi studiile: Justinian, Patriarhul României, V a ­
loarea actuală a canonului 28 al Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, p. 173— 187.
Prof. Teodor M. Popescu, Importanţa istorică a Sinodului IV ecumenic, Ibidem, p. 188
—294. Pr. Prof. D. Stăniloae, Definiţia dogmatică de la CaJcedon, Ibidem, p. 295—440.
Pr. Prof. Liviu Stan, Importanţa canonico-juridică a Sinodului al IV-lea ecumenic,
Ibidem, p. 441—458. Hrisostom Papadopoulos, Sf. Chirii al Alexandriei, Alexandria,
1933. A. Eberle, Die Mariologie des Heiligen C yrilles von Alexandrien, 1921. B. Forte,
La dimensione cristologica, pneumatologica ed eucaristica della Chiesa nel <Comen-
tario à Giovanni», di S. Cirillo d'Alexandria, RILCE, 7 (1975), 357—398. Malby W il­
liam J., Hellenism and Christianity. The Conilict between Hcllenic and Christian
wisdom in *The Contra G alilaeos» of Julian the Apostate and the «Contra Julianum»
■of St. Cyrill of Alexandria (HG, 210), Roma, Unios Gregoriana, 1978. Richard Marcel,
Les traités de Cyrille d’Alexandrie contre Diodore et Theodore et les fragments
dogmatiques de Diodore de Tarse, în Opera Minora, II, No. 51, 1977, H. J. Heudek,
Contemplation in the liie and w orks ol Saint C yrill oï Alexandria, Los Angeles, 1979.
J. M. Labelle, Saint Cyrille d'Alexandrie témoin de la langue et de la pensée philo­
sophiques au V -e s/èc7e, RcSR, 52 (1978), 135—158; 53 (1979), 23—42. B. de Margerie,
L’exégèse christologique de Saint Cyrille d'Alexandrie, NRTh, 102 (1980), 400—425.
■O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchüchen Literatur, Band IV, p. 22—74. J.
Quasten, Patrology, III, p. 116—142. Idem, Initiation aux Pères de l'Eglise, III, 175—
200. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, 144—150. Hans von Campenhausen, Les
Pères grecs, trad. O. Marbach, 210—223. N. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, 283—288.

23 — Patrologie
 M O N A H ISM U L E G IPT E A N

Monahismul creştin îşi arată conturul precis în sec. IV, dar el este
mai vechi. Diferitele tratate «Către fecioare» ale unor apologeţi din se­
colul II, ori acel Symposmm al lui Metodiu de Olimp din sec. III erau,
in bună măsură, reacţii parţiale -ale societăţii creştine faţă de nivelul
moral- păgîn, dar şi faţă de seculardsmul acelor secole. Nu se poate şti
cu precizie dacă, în adevăr, expulzarea de către împăratul Decius, spre
250, a unui mare număr de persoane în pustiul Egiptului, unde unele din­
tre ele au rămas pentru totdeauna, stă la geneza monahismului egiptean
(Eusebiu, Istoria bisericească, 6, 42). Pe de altă parte, Biserica întinzîn-
du-se mereu şi disciplina ei liberalizîndu-se, mai ales după proclamarea
creştinismului ca religie de stat şi angajarea multor creştini în slujbe
oficiale, această situaţie a provocat în unele suflete dorinţa de purifi­
care şi îmbunătăţire sau desăvîrşire. Din cauza prea multor griji lumeşti,
unii creştini plîngeau de durere. Era, la început, o fugă nu numai de
lume, ci şi de cultură. Popularea progresivă, în sec. IV şi V, cu sute de
colibe, case sau schituri şi mînăstiri în tot pustiul şi munţii Egiptului, a
atras vieţuitori din m ajoritatea părţilor creştine ale imperiului ca Asia
Mică şi Europa. Spre sfîrşitul sec. IV, daco-romanii loan Cassian şi Gher-
man se duc, prin Palestina, spre Egipt, ca să-şi împreune viaţa cu fru­
moasele trăiri ale marilor avi din Scete, etc.
Eremiţi sau organizaţi în viaţa de obşte, monahii urmăresc liniştea
şi pacea pe care nu le aveau în lume, iertarea de păcate, rînduiala min­
ţii şi a sufletului, îmbunătăţirea acestora prin contemplaţie şi fapte mai
bune şi mîntuirea sufletului şi a trupului. Ei aveau ca model pe patriarhi,
pe Sfinţii Apostoli, în frunte cu Mmtuitorul, pe sfinţii şi martirii de di­
naintea lor, pe avii lor sub ale căror îndrumări evoluau. Asceza lor ere­
mitică sau chinovia'lă cuprindea, între altele, elemente ca :
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 355

. — Rugăciunea, care trebuia rostită sau ascultată cu evlavie, atît în

starea de eremit cît şi în viaţa de obşte, adică în Biserică, la trapeză, în
chilii. Rugăciunea e «plămînul spiritual» al monahului, acesta neputînd
trăi fără rugăciune. Monahul care ajunge la rugăciunea continuă e un
îmbunătăţit. Sînt mai multe căi de rugăciune.
■ — Pocăinţa sau mistuitoarea părere de rău pentru păcatele săvîr-
şi.te. Această pocăinţă se poate întinde, uneor-i, pînă la a cere iertare
pentru păcatele tuturor, cum a făcut, prin moartea Sa pe cruce, însuşi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pocăinţa poate ajunge uneori pînă la
plînsul cu lacrimi, sau la «darul lacrimilor».
— Cumpătarea, continenţa şi postul, care, prin efectele lor, pot
ajuta celelalte virtuţi ale sufletului şi /trupului, ca puritatea şi dreapta
socotinţă. Nu trupul e de condamnat, ci poftele carnale, care trebuiesc
înfrînate prin sobrietate la mîncare şi băutură. Autorii monahi pun în
fruntea celor şapte sau opt păcate capitale lăcomia pîntecelui. Postul
e totdeauna însoţit de rugăciune şi, uneori, de «contemplaţie», la cei cu
iriiiiia curată. '*
— Munca manuală, dar şi intelectuală în perioada de culme a mona­
hismului patristic era o condiţie sine-qua-non de viaţă, condiţie mai se­
vera în monahism decît în afara lui. Monahul nu poate cădea în sarcina
nimănui spre a fi hrănit, ci trebuie ca el să se hrănească şi pe sine şi pe
alţii, căci, zice M íntuitorul: «Flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănînc...»
(luatei 25, 35) sau : «Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez». Munca era şi este
şi'astăzi o lumină sigură întru ale desăvirşirii. Monahii au contribuit
mult la conservarea în Europa, a culturii greco-latine, prin transcrierea
de texte. • • ’ r 1 ;
_— Dragostea, bunătatea, ajutorarea celor în nevoie, lepădarea de
sine sînt pretutindeni recomandate şi lăudate în viaţa monahală chino-
vială sau eremitică. Fără acestea, monahul nu are nici un statut pe. pă­
mânt : «Dacă nu am dragoste, nimica nu sînt» (I Cor. 13r 2, 3). Capitolele
despre caritate în toate sensurile şi la toate nivelurile sînt o frumoasă
podoabă a istoriei bisericii.
);i— Smerenia şi ascultarea sîn/t factori de seamă care înalţă pe mo­
nah spre piscurile desăvîrşirii... Chenoza monahală încearcă să imite pe
aceea a Fiului lui Dumnezeu, care prin ascultarea Sa s-a făcut Mîntuito-
356 PA TR O LO G IE

rul oamenilor. Fără-4anularea egoismului şi m îndriei'nu era şi nu este

posibilă exercitarea virtuţilor. Mîndria e combătută sever în toate re ­
gulile imonahale. .i
' — Monahismul a fost supranumit «martiriul alh», întrucît nevoin-
ţele adevăratei asceze echivalează pe cele ale martiriului într-o perse­
cuţie ; suferinţele unui martir durează puţin, pe cînd nevoinţele mona­
hului se întind pe o viaţă întreagă. S-a zis chiar că «martiriul alb» a luat
locul martiriului sîngelui, după încetarea, persecuţiilor. . : .,
-— Lupta neîncetată contra păcatului sau a păcatelor, cel m ai-vi­
clean şi mai sinistru duşman al vieţii spirituale şi trupeşti. Păcatul se
ţine de om ca umbra lui, căci el e zămislit înăuntrul cugetului de care
nimeni nu poate scăpa. Numai o dreapta socoteală, o voinţă tare, mă­
suri educative severe şi harul lui Dumnezeu cerut prin rugăciuni şi cu la­
crimi pot inhiba sau chiar diminua asaltul păcatului. Ce aspect de epopee
a lupţei cu asalturile cameleonice ale păcatului ne-au lăsat descrierile
unor autori monahi ca Evagrie Ponticul, Ioan Cassian, Nil de Ancira,
Diadoh al Foticeei în operele lor Contra celor 7 sau 8 păcate capitale!
Dar Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Damaschin sau
Fericitul Augustin, ori Sfintul Grigorie cel Mare ? De ce atîta sensibilitate
pentru păcat la oamenii patristici şi aproape nici o sensibilitate astazi ?
Factorul conştiinţei morale era foarte activ, la aproape toate nivelurile.
— Dacă la început mulţi monahi, din aversiune pentru păgînism cu
toată idololatria şi aparatura lui religioasă, respingeau cultura şi atacau
pe unii creştini învăţaţi, ca în cazul lui Origen, ulterior, pe măsură ce
Biserica prelua sarcina de educaţie şi de progres în lume, aceşti monahi
s-au angajat în acte de cultură din ce în ce mai înaltă. Incepînd din se­
colul IV vor apărea monahi printre autorii creştini. Ei compun, la înce-
pu»t, scrieri în legătură cu viaţa şi mediul lor : reguli monastice, tratate
ascetice, colecţii de «Cuvinte» ale Părinţilor, scrieri aghiografice, Cu-
vîntări şi Scrisori. Dar, mai pe urmă, trecură la elaborarea de lucrări
deosebite de teologie şi istorie. Unele mînăstiri deveniră centre impor­
tante de ştiinţă sacră, atît în Orient cît şi în Occident.
Izvoarele asupra originii şi expansiunii monahismului le găsim în
biografiile întemeietorilor scrise de ucenici ai acestora (ca, de exemplu :
Viaţa Si. Antonie, scrisă de Sf. Atanasie cel Mare etc.), dar şi în două
colecţii de biografii: 1) Istoria Lausiacă a lui Palladius, episcop de H&-
 M O NAHISM UL E G IPT E A N 357

lenopolis şi 2) Istoria monahilor din Egipt, operă anonimă păstrată ,în

greceşte şi intr-o traducere latină datorită lui Rufin. La acestea se pot
adăuga Istoriile bisericeşti ale lui Socrate şi Sozomen, care consacră
unele capitole m o n a h ism u lu iîn fine, Cuvinte sau Apoftegmele Părin­
ţilor.

83

SFÎNTUL ANTONIE CEL MARE

Sfîntul Antonie a fost cel dintîi monah al pustiului cu viaţă eremi­
tică şi creatorul vieţii monahale creştine în istoria Bisericii. S-a născut
pe la 250 în Egiptul de Mijloc, dintr-o familie creştină, în care a învăţat
să. practice credinţa, mergînd des la biserică. La moartea părinţilor, a
vîndut moştenirea ce-i revenea, a împărţit banii săracilor şi a început să
practice asceza nu departe de casa părintească, depărtîndu-se progresiv
de aceasta, pînă ce la vîrsta de 35 de ani s-a aşezat într-o fortăreaţă rui­
nată pe malul drept al Nilului, pe «Muntele dinafară», la Pispir, unde s-a
nevoit 20 de ani. Aici a atras mulţi vieţuitori, formînd mari colonii as­
cetice, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Scete. Deşi
era ’conducătorul multor mînăstiri, el a dus tot timpul o viaţă izolată.
Lucrul acesta l-au deprins în bună măsură şi ucenicii lui. Deşi nu ştia
carte, el a participat activ, de pe poziţia lui, la multe din evenimentele
vremii sale : lupta cu arianismul, cu schismele, cu păgînii. A murit la
356, în vîrstă de 105 ani, pe muntele Kolzim, aproape de Marea Roşie şi
a fost înmormîntat de doi din ucenicii săi într-un loc tainic, după po­
runca defunctului, spre a evita primejdia iniţierii unui cult al său.
(!t Sf. Atanasie, un (timp ucenic al Sf. Antonie, ne dă amănunte semni­
ficative despre viaţa eremiticului său avă, amănunte din care, pentru
scopul acestor pagini, reţinem doar că puritatea inimii şi puterea cre­
dinţei lui erau aşa de mari, că el putea alunga pe demoni numai prin
semnul sfintei cruci sau rostirea numelui lui Hristos, putea face minuni
şi putea ţine piept filosofilor şi înţelepţilor timpului. Deşi simplu ţăran,
neştiutor de carte şi trăitor în munte, Antonie era, zice Sf. Atanasie, de
o rară blîndeţe şi bunătate cu toţi cei care i se adresau, inclusiv neprie­
teni sau înţelepţi păgîni veniţi ca să-l ispitească. «Sfîntul era de o în­
358 PA TH O LO G IE

ţelepciune rară şi( ceea ce e de mirare, deşi nu învăţase carte, cugetul

lui era pătrunzător şi ager». Au venit odată la el doi filosofi greci, voind
să-l încerce pe Antonie, care atunci se găsea în muntele din afară. Cu­
noscând el pe aceşti oameni după chip şi, ieşindu-le înainte, le zise el
prin (tîlmaci: «De ce v-aţi ostenit atîta, o filosofi, ca să ajungeţi la un
om sărac cu d u h u l; osteneala voastră a fost zadarnică; dacă credeţi că
sînt înţelept, fiţi asemenea cu mine, căci se cade să te faci deopotrivă cu
cele bune. Căci dacă eu aş fi venit la voi, aş fi căutat să mă fac aseme­
nea cu v o i; dar acum, venind voi la mine, faceţi-vă deopotrivă cu miné,
căci eu sînt creştin». Minunîndu-se ei, plecară, căci afară de aceasta ei
văzuseră că şi diavolii se tem de Antonie (trad. de Şt. Bezdechi, Bucăţi
alese din opera Simţului Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei,
Cluj, 1926, p. 64—65). Iată un salut de bun venit dialectic adresat filoso­
filor păgîni, care nu se convertiră, dar au plecat ruşinaţi inclusiv tulbu­
raţi de un om de care se temeau şi diavolii. Sfîntul Atanasie relevă, to­
tuşi, că sub influenţa cuvîntului şi a faptei Sf. Antonie, se creştinau
mulţi păgîni. Referitor la neştiinţa lui de carte, Sf. Antonie, după ce-i
întreabă, răspunde astfel unora care veniseră la el să-l batjocorească
pentru această lacună : «Venind şi alţii la fel cu aceştia, în Muntele din
afară, în nădejdea să-şi rîdă de el, că nu ştia carte, i-a întrebat sfîn tu l:
Ce credeţi ? Ce a fost mai în tîi: mintea sau cartea şi care din aceste
două lucruri e făcut în vederea celu ilalt: minjtea în vederea cărţii sau
cartea în vederea minţii ?». Răspunzînd aceştia că mintea a fost întîi şi
că ea a născut cartea, zise Antonie : «Cine are minte sănătoasă n-are
nevoie de carte», la care vorbe se uimiră atît ei cît şi alţii, care erau de
faţă. Şi plecară aceia minunîndu-se de atîta deşteptăciune la un om sim­
plu. Căci, deşi trăise şi îmbătrînise în munte, nu avea apucături groso­
lane, ci era blajin şi omenos. Iar cuvîntarea lui era dreasă cu sarea dum-
nezeirii, aşa că nimeni nu avea pizmă pe dînsul, ci toţi care veneau la
el se bucurau» (Viaţa Si. Antonie, 73, trad. de Şt. Bezdechi, op. cit.,
p. 65).
Sf. Antonie a căpătat un bun renume în toată lumea creştină, 're­
nume cîştigat nu prin ştiinţă, ci prin evlavie şi dragoste de Dumnezeu şi
de oameni. Sf. Atanasie explică: «Nu prin scrierile sale, nici prin înţe­
lepciunea lumească, nici printr-un alt meşteşug nu a fost vestit; ci nu­
mai prin evlavia lui faţă de Dumiiezeu.'Şi nimeni n-ar-putea tăgădui-că
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 359

acesta e darul lui Dumnezeu. Căci altfel, cum s-ar fi răspîndit faima de­
spre dînsul pînă în Spania şi Galia, la Roma, în Africa, dacă Dumnezeu,
care de la început a făgăduit aceasta lui Antonie, n-ar face pe ai Săi cu­
noscuţi şi vestiţi în toate părţile pămîntului ? Căci deşi se ascund şi nu
doresc să fie cunoscuţi, stotuşi Dumnezeu îi arată ca pe nişte făclii, ca
auzind aceştia şi alţii să ştie că, pentru a face fapte mari, e de ajuns să
cunoască învăţăturile Domnului şi să se înflăcăreze de rîvna de a-şi pre­
găti calea evlaviei» (Sf. Atanasie, Viaţa Sf. Antonie, 93, trad. Şt. Bez-
dechi, op. cit., p. 78). Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sf. Antonie la
17 ianuarie.
OPERA
Neştiutor de carte, nici de limbă greacă, Sf. Antonie n-a scris perso­
nal nimic, dar a dictat ucenicilor săi unele opere în limba copită, din care
cîteva au fost traduse în limbile greacă, latină etc. I s-au atribuit nume­
roase scrieri dintre care unele s-au păstrat în versiune latină şi care sînt
menţionate ori transcrise în Migne, P.G. 40 ca : Cuvintări despre deşer­
tăciunea lumii şi învierea m orţilor; Cuvintări către iiii săi monahi, cu
bucăţi scurte, plecând de la un text bibli.c şi tratînd despre diverse vir­
tuţi monahale (20 b u căţi); Şapte scrisori; apoi Douăzeci de scrisori, în­
tre care sînt incluse şi cele şapte menţionate precedent, traduse din
arabă în latină; Scrisoarea către Teodor păstrată în Scrisoarea episco­
pului Ammonas ; Reguli monahale adresate fiilor săi monahi, traduse
din arabă, 80 de b u c ăţi; Documente duhovniceşti adăugate Regulelor ;
îndemnuri şi documente diverse ; Sentinţe ale St. Antonie } întrebări
puse Si. Antonie şi răspunsurile lui (P.G. 40, 962—1098). Cea mai mare
parte a acestui material este neautentică, cu excepţia celor Şapte seri-
sori şi a Scrisorii către Teodor, inclusiv probabil cele Douăzeci de scri­
sori. S-ar putea ca şi altele din aceste materiale sa fie autentice, ca, de
exemplu, o parte din Regulele monahale, îndrumările din Cuvlntările că­
tre fiii săi monahi, inclusiv cele 170 de capitole despre : învăţături de­
spre viaţa moraiă a oamenilor şi despre buna purtare, din Filocalia romă-
nească, Sibiu, 1946, voi. I, p. 3—34. E regretabil că traducătorul n-a in­
clus în textul său şi opera strict autentică a Sf. Antonie, cele Şapte scri­
sori, pe care critica le consideră cu adevărat ale lui, inclusiv cele Două­
zeci de scrisori, care; recent, au fost declarate ca autentice. Ceva din
spiritul Sf. Antonie se află în tot acest material.
360 PA TR O LO G IE

Scrisorile. E lucru sigur că Sf. Antonie a dictat mai multe scrisori

decît cele pe care critica ni le prezintă ca autentice. Despre unele dintre
ele ne aminteşte Sf. Atanasie, care ne precizează că împăraţii Constan­
tin cel Mare şi feciorii săi Constanţiu şi Constans au scris marelui ana­
horet, iar acesta, la stăruinţa celor din jurul lui, le-a răspuns : «Vestea
despre Antoniu ajunse chiar pînă la împăraţi. Aflînd despre el, prea-
măritul Constantin, cît şi feciorii lui Constanţiu şi Constans i-au scris ca
şi unui tată, dorind să capete de la el răspuns. Ci el nu punea mare preţ
pe scrisorile acelea şi nici nu s-a bucurat cînd le-a primit, ramînînd tot
astfel cum fusese şi înainte de a le primi. Cînd i se aduceau astfel de
scrisori, el chema la sine pe călugări şi le spunea : «Să nu vă miraţi că
ne scrie împăratul, căci şi el e om ; ci minunaţi-vă mai degrabă că Dum­
nezeu a scris legea oamenilor şi a vorbit cu noi, prin însuşi Fiul Sau».
Şi cu adevărat nu voia să primească acele scrisori, zicînd că el nu ştie-
să le dea răspuns. Dar, la îndemnul schimnicilor, care spuneau că îm­
păraţii sînt creştini şi că e primejdie că se vor supăra crezîndu-se neso­
cotiţii, el îngădui sa i se citească scrisoarea şi le răspunse lăudîndu-i că'
se închinau lui Hrîstos. Şi le dădea lor sfaturi privitoare la mîntuire şi
ii îndemna să nu pună mare preţ pe lucrurile pieritoare, ci mai bine să-şi
aducă aminte de ziua judecăţii, ştiind că Hristos doar e veşnicul împă­
rat. Şi îi ruga sa fie omenoşi, şi să aibă grijă de dreptate şi de cei săracL
La primirea cărora scrisori, împăraţii se veseleau. Atît era de drag şi
iubit de toţi, şi toţi voiau să le fie ca un părinite» (Sf. Atanasie, Viaţa Sf-
Antonie, 81, trad. Şt. Bezdechi, op. cit., p. 69—70). într-o altă scrisoare,,
trimisă căpitanului Balakios, care proteja pe arieni, dar chinuia pe fe­
cioarele şi pustnicii ortodocşi, îl prevenea pe persecutor să înceteze pri­
gonirea creştinilor, căci în curînd se va abate asupra lui mînia lui Dum­
nezeu, ceea ce s-a şi întîmplat (îbidem, 86). Nu s-a păstrat nimic din tex­
tul acestor scrisori.
în schimb, ne-au parvenit cele Şapte scrisori adresate diverselor
mînăstiri egiptene, întemeiate de ucenici ai Sf. Antonie, scrisori păs­
trate în diverse traduceri. Ieronim menţionează aceste scrisori în De
viris iîiastribus 88, unde precizează că erau şapte la număr, scrise în
coptă şi traduse în limba greacă şi că exhalau sensibilitatea şi limba
Apostolilor. Cea mai de seamă din aceste scrisori era aceea adresată
arsenoiţi'lor. Există pentru unele din aceste scrisori versiuni georgiene,.
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 361

siriace şi fragmente copte ; există chiar un corpus arab. în ce priveşte

versiunile latine, tardive, una mai slabă făcută de Valeriu de Sarasio şi
editată la Paris de S. Champerius în 1515 (Migne, P.G. 40, 977—1000) şi
alta făcută pe un manuscris arab de către maroni/tul Abraham Ecohelleu-
sis, publicate la Paris, în 1641 (P.G. 40, 999—1068), ele (aceste versiuni)
sînt autentice. După F. Klejna, sînt autentice sigur primele şapte scri­
sori. După L. v. Herrling şi G. Garitte şi colecţia celor şapte scrisori, şi
colecţia celor douăzeci de scrisori sînt autentice. Celelalte scrisori ar
aparţine lui Ammonas, succesorul lui Antonie, sau, poate, şi altor ere-
miţi. Recent G. Garitte a descoperit o versiune georgiană a colecţiei ce-
l’or. şapte scrisori.
• Aspecte doctrinare. în general, Scrisorile Sf. Antonie, cele şapte îm­
preună cu cele douăzeci, au un conţinut de catehism monahal, îmbinat
cu elemente fundamentale de credinţă creştină (P.G. 40, 977—1066), stă-
ruindu-se asupra virtuţilor care duc la sfinţenie şi asupra viţiilor care
trebuie combătute. Scopul final este mîntuirea monahului printr-o as­
ceză spirituală de lungă durată şi în care primează actul cunoaşterii şi.
al vederii lui Dumnezeu trecută, în prealabil, prin pocăinţă, raţionalitate
şi smerenie. Hristos e în centrul şi în vîrful procesului ascetic. Tonul şi
limba acestor scrisori sînt blînde, părinteşti, uneori de o rară dulceaţă
spirituală, în care monahii şi monahiile sînt calificaţi drept «izrae­
liţi», elogiu semnificînd biruinţa lui Iacob în lupta cu îngerul Dom­
nului, tot timpul mîngîiaţi cu formule de adresare ca : «Fiii mei», «Fiu-
ţii mei» şi «Preacinstiţii mei copii», «Prea-iubiţi în Domnul», «Preaiubi­
ţilor copii», «fii ai lui Israel după existenţa lor sensibilă» etc.
a. Elemente de antropologie sînt puţine şi de nivel monahal comun :
omul e format din trup şi suflet, care-şi fac răni reciproce. Trupul are
trei măsuri sau situaţii : alcătuirea sa firească, starea de saturare după
mîncare şi băuitură şi asedierea de către demoni. Starea a doua şi a
treia depind de voinţa sufletului. Sufletul, la rîndul lui, amestecat cu
cele naturale ale trupului, poate căpăta unele boli c a : mîndria, care e-
extra-corporală, îngîmfarea, ura, pizma, mînia, micimea de suflet, nerăb­
darea şi celelalte (Epist. I, ,4, 7, P.G. 40, col. 979 AB şi 981 A). Este o
existenţă sensibilă, în care nu e bărbat şi'femeie, ci numai o substanţă,
nemuritoare, care are un început, dar nu şi un sfîrşit; dar aceasta a ca-
-362 PA TR O LO G IE

zut în aşa mare înjosire şi confuzie ajungînd pînă la noi. «Dumnezeu

văzînd această rană, i-a vizitat pe oameni şi le-a dat lege, legea prin
Moise. Dar acesta n-a putut ridica lui Dumnezeu casă. După aceea, a tri­
mis pe marele preot şi medic, care, singur, putea să ne vindece această
mare rană. De aceea, prin voinţa Tatălui, Fiul s-a golit de propria-i slavă
şi, Dumnezeu fiind, a luat chip de rob pentru păcatele noastre. Aceste
păcate au umilit pe Domnul, dar «prin rana Lui, noi toţi ne-am vindecat»
■tlsaia 53, 5) (Epist. II, 1, P.G. 40, 982 AB).
Sîntem numiţi raţionali, dar purtăm în noi simţire iraţională, căci nu
cunoaştem vicleniile şi momelile ascunse ale diavolului. Autorul se
roagă lui Dumnezeu, ca Acesta să dea monahilor «cugetul cunoaşterii» şi
«duhul osebirii», pentru a putea oferi.lui Dumnezeu propria inimă, jertfa
sfîntă în faţa Tatălui, în toată sfinţenia şi fără turburare [Ep. II, 4, 5, P.G.
40, 982 D, 983 A). Trupul, casa noastră, e plină de războaie, iar sufletul,
coexistînd cu duhurile rele, e sfătuitorul acestora la rău (Ibidem, 6, P.G.
40, 984 A). Toţi am fost creaţi dintr-un singur principiu şi din una şi
aceeaşi substanţă (fiinţă) intelectuală. Cine se cunoaşte pe sine însuşi
ştie că este o fiinţă nemuritoare şi că Domnul nostru Iisus Hristos este
•adevărata Inteligenţă a Tatălui, din care provine adevărata raţiune a
întregii creaţiuni raţionale, care a fost creată după asemănarea chipului
Lui [Epist. VI, P.G. 40, 1014 BC).
b. Hristologie şi soteriologie. Nu ne putem mîntui decît prin Dom­
nul nostru Iisus Hristos. Sfîntul Pavel scrie că prin primul Adam am
avut moartea, iar prin Hristos am avut viaţa. Domnul Iisus Hristos este
viaţa tuturor fiinţelor raţionale create după asemănarea chipului Lui.
A ceastă viaţă esite adevărata Inteligenţă a Tatălui şi chipul neschimba-
bil al Acestuia. Acest chip a apărut convertibil în mijlocul creaturilor.
De aceea, s-a făcut moarte pentru noi (natura sau firea intelectuală , se
opune acestui lucru) şi din acea moarte ne-am născut în trup şi am ajuns
casă plină de luptă. După ce am pierdut toate puterile şi Dumnezeu a
văzut neputinţa noastră şi că nu putem suporta manifestarea Lui după
propria Lui formă, în adevărata Lui Raţiune, ta trimis pe Fiul Său Unul-t
născut, Care a luat trupul nostru şi a vizitat cu daruri făpturile, slujitorii
:şi pe sfinţii Săi (Epist VII, P.G. 40, 1016 BC). .
 M O NAHISM UL E G IP T E A N 363

într-un pasaj din Scrisoarea lîl-a (din cele şapte), Sf. Antonie ex­
plică ceva mai dezvoltat procesul mîntuirii noastre : Legea Testamen­
tului, zice el, dată spre mîntuire a fost călcată prin neglijarea esenţei ra­
ţionale, iar oamenii s-au prăbuşit în moarte. Dar după cum toţi mor în
Adam, aşa toţi vor învia în Hristos (I Cor. 15, 22). Hristos este Raţiu­
nea Tatălui — «Sensus Patris» şi viaţa întregii firi raţionale creată după
pecetea chipului Său. Dumnezeu este în afara naturii. Noi, însă, oame­
nii, ne-am adăugat răutatea şi am căpătat o casă întunecoasă şi plină de
luptă (trupul). Ştiinţa noastră (a oamenilor) e lipsită de întreaga ei pu­
tere. Din cauza slăbiciunii noastre nu putem purta adevărul. De aceea,
în bunătatea Sa, Dumnezeu a vizitat creaturile prin sfinţii Săi (Epist. III,
P.G. 40, 988 BCD). Patriarhii, proorocii, preoţii şi Apostolii au suferit
pentru Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu însuşi a suferit pentru noi toţi. Se
cuvine să ne îndreptăm şi noi spre Ziditorul. Dumnezeu s-a milostivit
şi nu a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru păcatele noastre,
spre a ne mîntui. Ne-a adunat din toate regiunile lumii prin puterea cu-
vîntului Său pînă va realiza învierea raţiunii noastre (sensus sui), învă-
ţîndu-ne că sîntem mădulare unii altora {Epist. III, 2, P.G. 40, 989 AB).
Ne-a învăţat, de asemenea, cunoaşterea demnităţii şi a deosebirii sau
osebirii binelui de rău. Iisus s-a făcut nebunie şi scandal pentru unii,
înţelepciune şi putere pentru alţii, cîştig pentru unii, înviere şi viaţă
pentru alţii. A luat pentru noi chip de rob să ne elibereze, s-a făcut să­
rac pentru a ne îmbogăţi pe noi. Prin moartea şi învierea Sa, a adus în­
vierea tuturor. Dacă ne vom libera pe noi înşine pentru venirea Lui, vom
putea deveni ucenicii lui Iisus. Se menţionează frecvent parusia Domnu­
lui (Epist. III, 3, P.G. 40, 989 CD — 990 A).
Se pune accent pe actul de cunoaştere al omului. Intîi omul raţio­
nal să se cunoască pe sine însuşi ? să cunoască, apoi, lucrurile lui Dum­
nezeu ; în aii doilea rînd să cunoască lucrurile pe care Dumnezeu -le-a fă­
cut cu e l ; în fine, să ştie că păcatul e în afara naturii existenţei raţio­
nale. Oamenii mureau prin liberul lor arbitru, dar Dumnezeu s-a milos­
tivit şi nu şi-a cruţat pe Fiul Său însuşi, dîndu-L pentru păcatele noas­
tre. Nedreptăţile noastre L-au umilit, dar, «prin rana Lui noi toţi ne-am
vindecat» (Isaia 53, 5). Dacă se pregăteşte ca liber să întîmpine pe Dom­
nul, la venirea'A cestuia, omul raţional să se scruteze şi să vadă ce-ar
364 PA TH O LO G IE

putea să dea lui Dumnezeu în schimb pentru darurile'Acestuia. Schim­

bul este pregătirea ca, după botezul lui Ioan, să se poată primi botezul
în'H ristos prin purificarea cugetului nostru (ad purgandum sensuulam
meniem nostram) spre a ne putea oferi jertfă lui Dumnezeu (Epist. III,
5, 6, P.G. 40, 991 ABC). Botezul echivalează aci cu jertfa.
în rezumat, mîntuirea e opera smereniei lui Hristos şi a dragostei
Tatălui, dar şi a jertfei monahului. Această jertfă e oferirea raţionalităţii
pure lui Dumnezeu. Păcatul e în afara raţiunii şi a naturii şi monahu]
trebuie să tindă spre atingerea acestui nivel. Accentul pus pe raţiune,
raţionalitate sau existenţă ori substanţă raţională, moştenit din gîndirea
alexandrină influenţată de platonism şi neoplatonism, deosebeşte pe om
de natură şi de păcat şi face posibilă mîntuirea prin Verbum-Logos-
Cuvîntul-Raţiunea Tatălui. Dar raţionalitatea are nevoie de asceză.
c. Ansamblul ascezei Sf. Antonie cuprinde combaterea viţiilor sau
a păcatelor atît trupeşti cît şi sufleteşti, precum şi recomandarea virtu­
ţilor, cu accentul pe smerenie şi dragoste. Demonul e veşnic la pîndă cu
înşelăciunile şi momelile lui. El încurcă gîndurile şi bunele intenţii ale
monahului, mai ales daca acesta nu posedă puterea de deosebire a bi­
nelui de rău. Postul şi rugăciunea sînt de necesitate permanentă. Dul­
ceaţa dragostei dumnezeieşti se obţine prin rugăciune şi lucrare {Epist.
IX, P.G. 40, 1022 B). Fără smerenie, nu se ajunge la împărăţia lui Dum­
nezeu. Purtăm nume de sfinţi şi ne îmbrăcăm în hainele lor, dar nu fa­
cem faptele virtuţii. Fiinţa naturală nu păcătuieşte. Oamenii să fie puşi
să facă lucruri naturale, fii'nţiale = «ut amplectamini opera naturalia
substantialia» {Epist. VII, P.G. 40, 1018 C). N atura deci nu cuprinde şi nu
provoacă păcatul. Sf. Antonie îndeamnă pe ucenicii săi ca după ce vor
fi oferit lui Dumnezeu munca trupului şi smerenia inimii, să-şi înalţe cu­
getele la cer cerînd Duhul de foc în îndreptarea inimii. Este Duhul pe
care l-au avut Ilie, Elisei şi ceilalţi prooroci. Duhul de foc coboară în
inimile drepte. El coboară în urma rugăciunii stăruitoare şi a îndreptării
minţii. El revelează lucruri înalte ascunse şi înlătură teama de oameni,
de fiare şi de dragostea altora {Epist. VIII, P.G. 40, 1020 D—1021 ABCD).
1. Puterea centrală a procesului ascetic conceput de Sf. Antonie
este Iisus Hristos ca Raţiune supremă, împletită cu Dragostea supremă.
Autorul nostru repetă mereu că Iisus Hristos* este Raţiunea adevărată «
 M O NAHISM UL E G IP T E A N 365

Tatălui în care-s-a realizat întreaga plenitudine a firii raţionale, mai

ales a acelora care au luat chipul Lui, corpul întregii creaturi şi trupul
Bisericii. Căci toţi sîntem mădulare unii altora şi ale trupului lui Hris-
tos (I Cor. 12, 27). Tatăl a trimis pe Unul-Născut la noi, învăţîndu-ne că
sîntem din aceeaşi substanţă-fiinţă. Cine iubeşte pe aproapele îşi iubeşte
propriul său suflet. Foarte mulţi monahi duc o viaţă cu totul sfintă, dar
îi pierde neputinţa lor de a deosebi binele de rău (Epist. II, 9, P.G. 40,
980 AB; 11, 987 BC). Raţiunea sau inteligibilul e fiinţa noastră, dar ea,
această raţiune, capabilă de sfinţire, trebuie să-şi exercite funcţiunea
critică de a deosebi binele de rău, optînd pentru bine şi operînd cu pu­
tere de a-1 alege şi a-1 impune. Aceasta e drama fundamentală între Ra­
ţiunea divină şi raţiunea tehnică sau pur speculativă.
Deşi autorul nostru nu ierarhizează virtuţile monahului, se poate re­
ţine, totuşi,.o ordine de egalitate între ele, cu primatul general al dra­
gostei şi discern'ămîntului.
.2. «Iubiţi-vă unii pe alţii şi faceţi altar din trupul vostru, punînd pe
el toate deliberările voastre. Ridicaţi mîinile inimii voastre la Domnul şi
cereţi să coboare focul nevăzut şi mare din cer pe altar. Astfel se vor
teme preoţii lui Baal şi lucrările protivnice ca în faţa lui Ilie» (Epist. II,
8, P.G. 40, 985 BC). Monahul să facă din trupul său cădelniţă în care ar-
zînd gîndurile şi sfaturile rele prin focul nematerial din cer, să ofere
acest trup ca jertfă lui Dum nezeu; după aceea va veni ploaia spirituală
care este Sf. Duh (Epist. VI, P.G. 40, 1014 AB). Să iubim pe fraţii noştri ca
Pavel pe Timotei (II Tim. 1, 3—5) cu trei lu c ru ri: 1) Să ne aducem
aminte de e i ; 2) Să ne rugăm pentru ei şi 3) Să dorim să-i vedem. Nimic
nu se poaite compara cu dragostea părinţilor faţă de copii şi a copiilor
faţă de părinţi. Aceştia doresc tot timpul să se vadă unii pe alţii. Dacă
astfel este dragostea părinţilor şi a copiilor trupeşti, cu cît mai mare este
dragostea părinţilor şi fiilor duhovniceşti (Epist. XII, P.G .40, 1027 B). în­
deamnă pe monahi ca pe nişte copii iubiţi, să se bucure de dulceaţa şi
bogăţiile dragostei de Dumnezeu, care face să crească sufletele acestor
suflete li se descoperă tainele împărăţiei lui Dumnezeu şi li se aproba
toate cererile. Bogăţiile împărăţiei lui Dumnezeu sînt nemăsurate şi fără
sfîrşit. Autorul ştie că mulţi din monahii şi monahiile cărora li se adre­
366 PATH O LO G IE

sează Scrisoarea XIH-a au ajuns la desăvîrşire, lucru pentru care în ziua

judecăţii vor sta pe scaune şi vor judeca. Drepţii vor judeca lumea
(Epist. XIII, P.G. 40, 1028 ABC).
3. O altă virtute preţuită de Sf. Antonie este discernămîntul, men­
ţionat deja, adică puiterea de a prevedea şi de a deosebi binele de rău.
Monahul şi omul în general să nu se lase înşelat nici de om, nici de
diavol. Sfîntul Pavel se roagă pentru efeseni, ca Dumnezeu să le dea du­
hul înţelepciunii, inteligenţă şi ochii iluminaţi în inimă (Efes. 1, 17— 18).
în credinţa creştină nimic nu e mai mare ca puterea de a deosebi bir-
nele de rău (Epist. XI, P.G. 40, 1025 ABCD).
4. O altă virtute subliniată de autorul nostru este ascultarea. Cei
ascultători primesc ca moştenire de la părinţii lor, bogăţie, dreptate şi
binecuvîntări. Prin binecuvîntare, cei ce s-au luptat lupta cea bună ajung
să vadă cetele îngerilor şi se ataşează de dragostea nemuritoare pentru
Hristos. Rugăciunile părinţilor întăresc în ei puterile moştenite de la p ă­
rinţii lor. Prin asemenea binecuvîntare, Iacob a fost învrednicit să vadă
scara duhovnicească pe care urcau şi coborau îngerii. Autorul roagă pe
Dumnezeu ca binecuvîntările părinţilor ucenicilor săi să sălăşluiască şi
să pătrundă în ei puteri raţionale spre a se bucura toată viaţa (Epist.
XIV, P.G. 40, 1029 BD).
5. Sf. Antonie stăruie mult asupra smereniei şi sărăciei. Dumnezeul
iubeşte pe sfinţii puri pentru smerenia lor, cum a fost cazul cu Avraam,
Îsaac şi Iacob, care din săraci au ajuns bogaţi. îmbogăţiţi, să nu uităm de
sărăcia cea dinainte, asemenea lui Iacob, Iosif şi Moise. Acesta din urmă,,
păstor între sitrăini, umbla cu toiagul cu care făcuse minuni şi despicase
Marea Roşie. Toiagul era simbolul minunilor pe care le făcea cu el, dar
şi simbolul sărăciei. S-au purtat smerit şi Debora, Barac, Ana, mama lui
Samuil, în fine David, care din păstor a fost făcut rege. David avea şi
toiag şi praştie. Nici el n-a uitat de vechea-i sărăcie. S-a smerit adînc
scriind psalmul de pocăinţă (50). Au făcut »la fel Ilie, care a lăsat mărtu­
ria sa lui Elisei şi Sf. Apostoli, care-şi aduceau şi ei aminte de sărăcia
lor. Scena din Evanghelie cu plata în bani către cezarul este elocventă.
Domnul însuşi s-a purtat sm e rit: de cîte ori făcea minuni, cerea să nu
se spună la cineva. Smerenia vine de acolo că sfinţii au văzut slava lui
Dumnezeu, ca, de exemplu, Petru, Iacob, Ioan, Moise şi Ilie pe muntele
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 3G7

Taborului. Iisus Hristos spală picioarele ucenicilor, învăţindu-i smere­

nia. Monahii să nu cadă în păcatul opus, care este slava deşartă, care-
uită de sărăcie şi împinge pe monah să umble din om în om şi din mă­
năstire în mînăstire după slava deşartă. Monahul să nu-şi uite păcatele..
(Epist. X V I, P.G. 40, 1032 A — 1037 C).
6. Vederea lui Dumnezeu sau contemplaţia Lui constituie piscul pro­
cesului ascetic al Sf. Antonie. E desăvîrşirea pe care o aduce creştinis­
mul ca slavă a virtuţii şi desăvîrşirii. Unii au pretins că au văzut pe Dum­
nezeu cum L-au văzut Apostolii, dar nu L-au putut privi ca Apostolii îiv
mulţimile care-L înconjurau, ci L-au văzut cu ochii inimii, ca Pavel şi ca'
femeia căreia îi curgea sîngele. Cine vede pe Dumnezeu devine liber de
patimi. Păcătosul nu vede pe Dumnezeu, căci sufletul său e în întuneric..
Moise şi Pavel au văzut pe Dumnezeu nu cu ochii trupului, ci cu ochii
duhului. Dumnezeu desprinde mintea lui Moise de toajte celelalte lu­
cruri, o întăreşte şi o stabilizează spre a fi în stare să cerceteze cele ale-
lui Dumnezeu ; atunci mintea vede măreţia puterii, a Dumnezeirii şî
strălucirii Lui în făpturi. Este prima parte a viziunii lui Moise, viziune-
care în miezul ei era un rug aprins care nu ardea. Acum viziunea este
mai aproape de Dumnezeu, cum constată însuşi Moise (leş. 3, 3). A ur­
mat- dialogul cu Dumnezeu, după care* smerenia a adus desăvîrşirea, o.
desăvârşire ca a ce-lor nedesăvîrşiţi, care văd numai anumite aspecte ale
lui Dumnezeu, care văd ca în oglindă. Celor ce ajung la desăvîrşire li se
deschid ochii inimii şi atunci apare o foarte mare lumină, cu pace fără
sfârşit. In ochii celor desăvîrşiţi nu mai rămîn atunci nici reproş de pă­
cat, nici întuneric, intrucît dacă aceste două lucruri sînt în inimă nu mai
permit sufletului să vadă contemplaţia celor desăvîrşiţi, ca aceea a luf
Pavel şi a celor asemenea lui, despre care apostolul zice : «Cu faţa des­
coperită vedem slava lui Dumnezeu, ca acela care vede în oglindă şi
ne schimbăm din slavă în slavă» (II Cor. 3, 18) {Epist. XVII, P.G. 40,.
1041 CD — 1043 A). Deşi se pleacă de la acte ascetice, procesul culmi­
nează în'tr-un act mistic, deşi cei mai mulţi cercetători susţin că Sf. An­
tonie n-are nici urmă de misticism. Textul Scrisorii a XVII-a (din cele-
douăzeci), pe care noi îl considerăm ca antonian, sau ca aparţinînd Şco­
lii Sf. Antonie, vorbeşte frecvent de «misterul» contemplaţiei. Revenind
la, textul autorului nostru relativ la vederea dui Dumnezeu, citim : «Moise
s-a mutat nu dintr-un loc în altul şi nici dirutr-o regiune în alta, ci a fă-
:368 PA TR O LO G IE

eut o emigraţie minunata. El a contemplat această mare viziune, care

era aprinderea focului în rugul care nu ardea, iar, pe lingă aceasta, a
avut convorbirea cu Dumnezeu. Această minunată contemplaţie este chi­
pul unui mister de neînţeles. Aceasta este mutarea (sau prefacerea) de
care pomeneşie Apostolul Pavel că este mutare din slavă în slavă, din
credinţă în credinţă şi din putere nedesăvîrşită în putere mai desăvîr-
şită. Această mutare şi această pornire spre El ne apropie de Domnul şi
.ne acordă capătarea contemplaţiei cunoaşterii-puterii Lui» (Epist. XVII,
P.G .40, 1042 AB).
B I B L I O G R A F I E

. E d i ţ i i : Migne, P.G. 40, 972— 1000 (cele şapte scrisori strict autentice) ; P.G. 40,
col. 999—1066 (colecţia a doua de scrisori) ; P.G. 40, 1065 (Scrisoarea clespre pocăinţă
către Teodor). G. Garitte, Lettres de Saint Antoine, Version géorgienne et fragments
coptes, în CSCO 148 text, 149 traducere latină, Louvain 1955. F. Nau, La version s y ­
riaque de la première lettre de Saint Antoine, ROC, 14 (1909), 282—297, Antonius Ere-
mita, Lettres, Introd. par A. Louf, trad. par les moines du Mont des Cais, Abbaye de
Bellefontaine, 1976.
S t u d i i : E. Amélineau, Saint Antoine et les monuments du monachisme chré­
tien en Egypte, RHR 65 (1912), 16—78. K. Heussi, Der Ursprung des Mönchtums, Tübin­
gen, 1936, 78—103. G. Bardy, Antoine, DSp. I (1936), 702—708. B. Steidle, Antonius M ag­
nus Eremita, 356, 1956 (SA, 38), Roma, 1956. F. Klejna, Antonius und Ammonas. Eine
Untersuchung über die Herkunft und Eigenart der ältesten Mönchsbriefe ZKTh, 62
(1938), 309—348. G. Garitte, A propos des lettres de Saint Antoine l’Eremile, Mus. 52
(1939) 11—32 (pentru autenticitatea celor două colecţii de scrisori). J. Quasten, Initia­
tion aux Pères de l'Eglise, t. III, 210—225. N. D evilliers, Saint Antoine le Grand, père
des moines. Begrolles, Abbaye de Bellefontaine, 1971. B. Altaner — A. Stuiber, Patro-
logie, 8-e, Aufl. 1978, p. 261—262.

84

AMMONAS
Unul din cei mai vechi ucenici ai Sf. Antonie a fost Ammonas. Dupa
moartea lui Antonie, el luă conducerea comunităţii de la Pispir. Opera
Apophthegmata Patmm 65 îi apreciază bunătatea, iar din corespondenţa
lui ştim că era un personaj cultivat.
Din cele şapte scrisori păstrate în versiune greacă şi din cele 15
scrisori ajunse pînă la noi in versiune siriacă, inclusiv din unele piese
ale lui conservate în vasta corespondenţă a Sf. Antonie, se pot culege
.date importante despre istoria monahismului creştin în ţinutul Scete. Se
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 369

vorbeşte chiar de un «misticism» autentic şi original, fără teorie şi fără

sistem, străin de orice influenţă din partea lui Origen. Ideea lungii 'călă­
torii a sufletului în lumea de dincolo, urcînd dintr-o lumină în altă lu­
mină şi dintr-un cer în alt cer, întîmpinînd multe obstacole şi primejdii,
dar ajuns teafăr la destinaţie prin ocrotirea unei puteri divine, e o idee
inspirată din contemplaţia Sf. Antonie, menţionată mai sus, dar poate nu
şi fără legătură cu călătoria sufletului în mitul lui Osiris. Autorul citează
Ascensiunea lui Isaia. Acest misticism al lui Ammonas nu e «primul mis­
ticism creştin», cum s-a spus (J. Quasten), ci e dezvoltarea celui găsit
la Sf. Antonie.
BIBLIOGRAFIE
E d i ţ i i : Text grec: F. Nau, P.O. 11 (1916), 432—454. Versiunea siriacă : M.
Kmosko, Les lettres ci'Ammonas, P.O. 10 (1915), 555—639. In versiunea latină, P.G. 40,
1019— 1066, propusă ca aparţinînd lui Ammonas, nu se poate preciza ce este al lui
Ammonas şi ce este al Sf. Antonie. Traducerea franceză (din greacă): F. Nau, op. cit.
E ngleză: The letters oi Ammonas, successor of Saint Antony, Transl. by James Derway
Chitty, Rev. and with am introd. by Sebastian Brock, Oxford, 1979.
S t u d i i : J. Quasten, Patroîogy, III, p. 153— 154. Idem, Initiaiion aux Peres de
l'Egîise, III, 225—226. B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie, p. 262.

85

SFÎNTUL PAHOMIE
VIAŢA

Din numeroasele sale biografii (circa şase) reiese că Pahomie s-a

născut în Egiptul de Sus, din părinţi păgîni şi s-a converti* la creştinism
aproximativ la vîrsta de 20 de ani. A fost ucenicul anahoretului Pole-
mon. După o legendă transmisă de Paladie (Istoria lausiacă 32, 1), dar re­
latată şi de Ieronim, în Prefaţa la traducerea operelor lui Pahomie (Pre­
faţa 9, P.L. 23, 68 AB), la începutul perioadei sale anahoretice, pe cînd
stătea într-o peşteră, primi vizita unui înger, oare-1 lăudă pentru felul
desăvîrşit în care-şi îndeplinea obligaţiile sale personale, dar îl avertiza
că statul în acea peşteră era superfluu. îngerul îl îndeamnă să iasă din
peşteră, să adune pe toţi tinerii monahi, să locuiască împreună cu ei şi
să le imprime legi sau reguli după un plan scris pe o tablă de aramă pe
24 — Patrologie
370 PA TH O LO G IE

care îngerul i-a şi înmînat-o. E o încercare de a învesti Regulele paho-

miene cu o autoritate care să le impună, aşa cum Tablele ilegii lui Moise
de pe Sinai urmau să dea o putere excepţională decalogului.
Pahomie a întemeiat, spre 320, primul mare aşezămînt mînăstiresc
chinovial sau o mînăstire cu viaţă de obşte *la Tabennissi, aproape de
Deiidera, în Tebaida, pe malul drept al Nilului. Acestei prime mînăstiri,
i-a adăugat încă alte opt mînăstiri de bărbaţi şi două de femei. Fondato­
rul tuturor acestor mînăstiri era şi conducătorul sau stareţul lor gene­
ral. în această perioadă de libertate şi puternică dezvoltare creştină,
după 313, sub domnia lui Constantin cel Mare, nu era de mirare că mul­
ţimi imense de oameni plecau în pustie. Pentru prima dată se organiza
meiiculos şi strîns o comunitate monahală reală, condusă după reguli
stricte de comuniune economică şi spirituală în care, după principiul
vaselor comunicante, se realiza aproape o uniformitate şi rodeau v ir­
tuţile ascultării, sărăciei şi smereniei. Aceste comunităţi nu erau ceva
nou în Egipt, căci noi am văzut mai sus că şi Sfîntul Antonie avea sub
mina sa mai multe comunităţi monahale, dar regulile lor de vieţuire nu
erau codificate în dispoziţii de lege, ci erau indicate prin îndemnuri şi
sfaturi părinteşti, cum ni s-a transmis în scrisorile sale. Pahomie creează
astfel mînăstirile cu viaţă de obşte, chinovială, sau în comun, mînăstiri
care s-au extins în toată lumea creştină şi durează pînă astăzi... Aceste
mînăstiri au adus mari foloase morale, spirituale şi uneori materiale
populaţiilor din jurul lor, pe care le ajutau şi le ocroteau în momente de
grea cumpănă. Pahomie adoarme în Domnul, în 346, cu zece ani înaintea
Sf. Antonie, acoperit de respect şi veneraţie, ceea ce i-a provocat mai
multe biografii.
OPERA

După Ghenadie de Marsilia (De scripioribus ecclesiasticis 7), SL

Pahomie a scris mai multe opere pe care le menţionează în ordinea u r­
mătoare.
a. Regula pentru monahi şi monahii, pe care a primit-o sub dictarea
îngerului şi care i-a oferit sensul vieţii şi celebritatea numelui încă din
timpul vieţii. Scrisă în coptă, Regula a fost tradusă în greacă pentru vor­
bitorii acestei limbi şi apoi în latină, pe la 404, de Ieronim, care se afla
atunci la Betfleem. Alcătuită din 194 de paragrafe (P. L. 23, 60—90, Re­
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 371

gula pahomiană a apărut în Evul mediu, cînd sub o formă lungă, cînd sub
o formă scurtă şi a influenţat masiv, în Orient, Rinduieille Sf. Vasile cel
Mare, iar în Occident Regula Orientalis sau Regula Vigilii, scrisă în Ga-
iia, pe la 420, şi care e înrudită probabil cu Aşezâmintele chinoviale ale
Sf. Ioan Cassian. Regula pahomiană a influenţat pe Cezar de Arelate şi
mai ales pe Sf. Benedict, a cărui Regulă a împrumutat pasaje întregi din
Pahomie, potrivit aprecierilor lui Dom C. Butler. Benedict de Aniana
(t 821) reproduce complet versiunea ieronimiană în cartea sa Liber ex
regulis diversorum Pairum coilectus. Sub o formă mai strictă sau mai li­
berală, Regula pahomiană influenţează şi astăzi stilul vieţii mînăstireşti
din toată creştinătatea. Ediţia critică A. Boon şi L. T. Lefort, Pachomiana
Latina (Bibi. RHE 7, Louvain, 1932), completată de acelaşi Lefort şi alţii
cu texte copte şi etiopiene, n-a putut fi folosită aci. Am utilizat în ediţia
Migne P. L. 23, 70—90, versiunea latină a lui Ieronim, pe care acesta a
făcut-o după o versiune greacă la cererea prezbiterului Silvan de la
Alexandria, care i-a trimis textul prin prezbiterul Leontin şi alţi fraţi
însoţiţi de un stenograf. Acestui stenograf (notarius), Ieronim i-a dictat
textul traducînd din greacă în latină. Această traducere i-a fost cerută
lui Silvanus de către numeroşi vorbitori în limba latină din chinoviile
mînăstirii Metanoia (Pocăinţa), nume fericit schimbat din acela de Ca-
nope. Aceşti latini nu cunoşteau nici limba coptă, nici pe cea greacă, în
care erau scrise poruncile lui Pahomie, Teodor şi Orsiesi (Ieronim, Re-
gulae Sandi Pachomii, Praefatio, 1, P.L. 23, 65 AB). Ieronim precizează că
primele chinovii în Tebaida şi Egipt au fost întocmite după porunca
lui Dumnezeu de aceştia (trei, deci nu numai de Pahomie. Sensul nu poate
fi decît că Regula n-a fost elaborată exclusiv de Pahomie, ci capitolelor
pahomiene s-au adăugat ulterior cele ale urmaşilor săi, Teodor şi Orsi­
esi. Ieronim precizează că traducerea sa din Pahomie e şi o mîngîiere
pe care o aduce sufletului vestitei sale ucenice Paula, decedată nu de­
mult. Traducerea sa, zice Ieronim, «răcoreşte sufletul sfintei femei, care
tot timpul a fost înflăcărară de dragostea pentru mînăstire ; ceea ce a
meditat pe pămînt avea să vadă în cer». Mai mult, Eustochium, venera­
bila fecioară, fiica Paulei, şi care conducea o mînăstire va da, prin
această traducere, de lucru surorilor sale călugăriţe, punîndu-le în faţă
exemplele fraţilor monahi egipteni, ¡adică a celor din Tabennissi (op.
cit., col. 65—66 A).
372 PA TR O LO G IE

Din amănuntele date de Ieronim şi Prefaţa sa, cum şi din cercetarea

atentă a conţinutului ei, reiese că Regula pahomiană a fost compusă pro­
gresiv. Dezordinea şi repetiţia unor prescripţii o indică. Experienţa sta­
reţului şi a stareţilor de-a lungul anilor a provocat adăugiri la corpus-ul
original. S-a vorbit chiar de o compilaţie din mai multe serii de reguli
date monahilor de un număr de stareţi.
b. Unsprezece Scrisori (P.L. 23, 91—104), de diferite întinderi şi cu
conţinut în general monahal, din care cinci (1, 2, 3, 6, 11), scrise într-o
limbă absconsă, în care unele litere ale alfabetului grec, uneori şi ale
celui copt, aşezate într-o anumită ordine orizontală sînt menite să de­
semneze fapte ori 'lucruri viitoare. Aceste scrisori sînt trimise de Paho-
mie lui Corneliu şi Syrus, stareţi ai unor mînăstiri. Nu se ştie precis ce
urmărea acest cifru secret. Ultima scrisoare, a XI-a, e, de fapt, transmi­
terea unor cuvinte auzite de Pahomie în extaz şi care, pentru noi, n-au
nici un înţeles, ca, de exemplu : «Veniţi să cercetăm căile noastre şi să
vedem şi să găsim aluatul, pe care să-l vîrîm în coca de făină, care nu
poate fi ridicată şi nici să se înalţe» (Epist, 11, P.L. 23, 103 B). Scrisorile
combat mai ales neascultarea, minciuna şi desfrînarea. Scrisoarea V-a,
adresată întregii comunităţi monahale adunate la marea mînăstire nu­
mită Baum, este o pastorală de Paşti, dar nu se vorbeşte în ea despre
praznicul învierii Domnului. Scrisoarea a Vil-a, adresată tot aşa în­
tregii obşti pahomiene, adunată la aceeaşi mînăstire Baum e o pastorală
generală, cu prilejul marii sărbători a iertării reciproce a monahilor.
Unele scrisori au caracter eshatologic, dar lipsit de nota dramatică. Sînt
invocate mereu exemplele sfinţilor din trecut (Epist. IV).
Organizare şi educaţie. Muncă. Disciplină. Spiritualitate. 1) Sf. Pa­
homie a organizat întîi mînăstirea de la Tabennissi, o insulă pe Nil, şi
alte opt mînăstiri, după un sistem aproape militar ca funcţionare şi dis­
ciplină. In propria sa mînăstire, la Tabennissi, el avea circa 1300 de
monahi, iar în toate mînăstirile se pare că numărul se ridică la 7000 de
monahi, după spusa lui Sozomen (Istoria bisericească III, 14, P.G. 67,
1074 B — 1075 A). Cifra de 50.000 de chinoviali pahomieni dată de Iero-
nim este, desigur, o eroare de transcriere (Prefaţa 7, P.L. 23, 68 A). Ace­
laşi Ieronim precizează că fiecare mînăstire a lui Pahomie avea condu­
cători numiţi Părinte (adică stareţ), apoi administratori, responsabili cu
 M O NAHISM UL E G IP T E A N 373

săptămîna (hebdomadarii), slujitori (miniştri), conducători sau prepoziţi

pentru fiecare casă, însărcinaţi speciali cu îngrijirea bolnavilor, cu
păstrarea şi distribuirea veştmintelor, cu pregătirea mesei etc. Mînăsii-
rile se împart in triburi şi case. O casă, în frunte cu un conducător (pre-
pozit), cuprinde circa 40 de fraţi. într-o mînăstire sînt 30 sau 40 de case.
Trei sau patru case se unesc într-un trib, san familie, pentru ca să
meargă simultan sau în ordine succesivă la muncă, sub răspunderea in­
tendentului săptămînal (Ieronim, Prefaţa 3, P. L. 23, 66 A). Autoritatea
supremă a stareţului nu poate fi discutată. El convoacă săptămînal,
uneori mai des, pe conducătorii caselor şi triburilor pentru organizarea
marilor sarcini ale mînăstirii în legătură cu munca, probleme speciale
care apar pe neaşteptate, vizite din afară, misiuni în afară, călătorii etc.
Nimic nu se petrece fără ştirea şi aprobarea stareţului în mînăstire şi
fără ştirea ori aprobarea conducătorilor de case. Iniţiativele sau apro­
bările pentru treburi mai mărunte revin intendentului de săptămîna şi
altor diverşi însărcinaţi, care, uneori, se numesc «mai marii», expresie
care poate însemna şi cei «mai vîrstnici».
Filiera organizării mînăstirii se poate vedea, în primul rînd, din
felul în care se recrutează şi se pregătesc novicii spre a deveni monahi.
O dispoziţie a Regulii pahomiene prevede că dacă cineva din afară vine
la poarta mînăstirii cu gîndul de a renunţa ia lume şi de a fi primiit în
rîndul monahilor, nu va putea intra înainte de a fi anunţat stareţul. Cî-
teva zile noul venit va rămîne înaintea porţii, unde va învăţa Rugăciu­
nea domnească şi citi mai mulţi psalmi. Va fi supus apoi unui examen
moral sever, pentru ca nu cumva, dacă va fi săvîrşit ceva rău, acum —
de teamă — să dea înapoi, ori să fie sub vreo putere. Va fi întrebat dacă
poate renunţa la părinţii săi şi la averea pe care o are. Dacă superiorii
săi constată că el se poate ruga şi cuprinde cu sufletul toate cele ale
mînăstirii, atunci el va fi instruit şi în celelalte discipline ale mînăsti­
rii, pe care va trebui să le păstreze şi să le execute. Prin aceste disci­
pline, el va trebui să slujească fie în adunarea tuturor fraţilor, fie în
casa în care va fi repartizat, fie în rînduiala de la bucătărie. Instruit şi
pregătit în tot lucrul bun, novicele va fi dus, progresiv, pînă în mijlocu]
fraţilor. Va fi dezbrăcat de hainele sale lumeşti şi va fi îmbrăcat în haine
monahale. La vremea rugăciunii, portarul îl va prezenta întregii obşti.
Va şedea în locul care i se va indica. Hainele lumeşti vor fi încredinţate
374 PATH OLOGIE

umm însărcinat special, care le va depune la magazia respectivă (repo-

sitorinm), aflătoare sub autoritatea directă a stareţului (Regula 49,
P.L. 23, 73 AB).
Sozomen relevă că monahii pahomieni se deosebeau de ceilalţi mo­
nahi atît prin felul de viaţă, cit şi prin shimă sau uniformă. Această uni­
formă, alcătuită din felurite vestminte se compunea dintr-o piele de ani­
mal, care acoperea buatuil pînă la coapse şi care imita pe aceea a Sf.
Ilie, exemplu de virtute şi de luptă 'contra păcatelor. Dar şi celelalte
piese de îmbrăcăminte exprimă o anumită filosofie. Tunica sau hitonul
fără mîneci simbolizează mîini care nu provoacă călcarea legii. Culionul
cu care monahii îşi acoperă capul vrea să însemne viaţa curată a co­
piilor care sînt hrăniţi cu lapte, şi cărora li se pun pe cap asemenea
tiare (căciuliţe de .lînă), spre a le ţine de cald. Brîul care încinge şalele
şi o pelerină care acoperă umerii şi braţele şi ajută la slujirea lui Dum­
nezeu şi la lucru. Cu prilejul împărtăşirii, monahul îşi dezbracă brîul
şi-şi scoate vestmîntul de piele (Sozomen, Istoria bisericească, III, 14,
P.G. 67, 1070 BC, 1072 A). Regula pahomiană nu cunoaşte cele 24 de
clase de monahi de care vorbeşte Sozomen, numite după cele 24 de li­
tere ale alfabetului grec (Ibidem, col. 1072 C, 1073 A).
Superiorii caselor vor instrui pe monahi în disciplina actului mîn-
cării. La masă, toţi au locurile fixate. Monahii vor mînca avînd capul
acoperit şi nu vor privi pe alţii mîncînd. Dacă cineva vorbeşte sau rîde
în timpul mesei, va face penitenţă. La fel cel ce vine tîrziu la masă (f?e-
gula, 29—32). Masa începe cu o mică meditaţie. Cei ce împart hrana vor
primi partea lor de la superiori. Hrana se împarte pe trei zile. Resturile
se depun la chelar (Regula 36—39). Nimeni nu va intra în bucătărie sau
în magazie ca să se servească. Alimentele aduse de rude sau prieteni pen­
tru cei din mînăstire, dacă sînt la fel cu cele ce se servesc monahilor, vor
fi duse la infirmerie pentru bolnavi, iar destinatarul va gusta rar sau
ntimai o dată din acele alimente (Regula 52, P.L. 23, 74 AB).
Exista infirmerie (trichinium) penjtru bolnavi. Bolnavii sînt aduşi de
către superiorii casei şi li se asigură aşternutul şi hrana. Bolnavul nu va
ieşi afară ca să consume ce doreşte el. Nimeni nu poate intra în infirme­
rie. Bolnavul nu va aduce nici mîncare, nici fructe în chilia Hui. Nimeni
să nu se atingă de vin, în afara infirmeriei. Bolnavului aflător în călăto­
rie, dacă doreşte să mănînce ceva din cele ale mînăstirii, să i se ofere din
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 375

belşug. El nu poate fi vizitat nici de fraţi, nici de vreo rudă, fără învo­
irea superiorilor (Regula, 42—47). Un frate rănit sau lovit, care nu stă
la pat, dar se comportă ca un invalid, va primi tot ce trebuie de la con­
ducerea casei. însănătoşit, fostul invalid va restitui tot ce i s-a oferit
(Regula 105).
Primirea oaspeţilor era un alt capitol bine organizat. Laici şi mo­
nahi care doreau să vadă mîntuirea, erau primiţi cu cinste prin spălarea
picioarelor şi cazarea la casa de oaspeţi, xenodochium. Ei erau anunţaţi
stareţului şi, dacă doreau, participau la rugăciune, dacă erau de aceeaşi
credinţă şi la adunarea fraţilor. Laicii şi fecioarele erau primiţi în lo­
cuinţe anume şi cu onorurile respective. Mai ales femeile trebuiau tra­
tate cu cinste şi teamă de Dumnezeu. Li se vor da camere depărtate de
sălaşul bărbaţilor. Dacă ele sosesc seara, nu pot pleca în alta parte. Fra­
ţii le vor sluji serios, fără a se provoca denigrări (Regula 51, P.L. 23,
73 CD).
Orice act de organizare este, în bună parte, cînd e vorba direct de
oameni, şi un act de educaţie, mai ales în concepţia creştină despre mî-
năstire, care e un instrument de desăvîrşire şi de mîntuire. Unele dis­
poziţii ale Regulii pahomiene sînt generale, altele de o rară precizie şi
amănunţime, ca, de exemplu :
Cu ocazia convocării generale a mînăstirii, casele (domus) merg în
ordine, unele după altele, în frunte cu superiorul primei case. Monahii
nu vorbesc unii cu alţii, ci fiecare meditează asupra unui lucru sau per­
sonaj din Sf. Scripturi (Regula 59). Prezenţa permanentă a Sf. Scripturi în
.sufletul monahului era menită să lumineze hotărîrea lui în adunări cu
iniţiativa virtuţilor sau măcar cu acceptarea acestora.
Dispoziţii educative simple, dar pe care omul şi mai ales monahul
e bine să şi le aducă mereu aminte, căci uneori le uită : nu se intră în
chilia altuia fără a se bate la uşă (89). Nu se umblă în mînăstire, la adu­
nare şi la masă fără culion şi fără haina de piele (pellicula) — (Regula
91). Culioanele vor purta insigna mînăstirii şi a casei (Regula, 99). Căr­
ţile (codices) păstrate într-un perete, la fereastră, vor fi legate şi secun­
dul casei le va număra şi le va închide. Cărţile să nu fie lăsate în sala
adunării sau în sufragerie (Regula, 100). Seara, după muncă, mîinile se
ung şi pielea se înmoaie cu ulei. Se unge cu ulei tot itrupul numai în caz
de boală. Nimeni nu poate fi uns sau spălat de altul decît din poruncă
376 PA TH O LO G IE

(Regula, 91—92). Nimeni nu poate ţine mîna altuia, nici dormi în ace­
laşi p a t; paturile vor fi separate unele de altele (Regula, 94). Nimeni nu
va spăla sau unge pe celălalt. Nu se poate schimba nimic din ceea ce a
hotărît stareţul, în nici o privinţă (Regula 97).
2) Disciplina monahilor era strictă şi itrebuiau să i se supună toţi, de
la conducere pînă la ult-imul monah, inclusiv copiii care trăiau în cu­
prinsul aşezării. Sînt acte de disciplină individuală şi de disciplină colec­
tivă.
Nimeni nu întreprinde nimic fără porunca superiorului [Regula, 157).
Nimeni nu merge înaintea superiorului său [Regula, 130). Certăreţul sau
cel ce se opune poruncii superiorului va fi mustrat pe măsura greşelii.
Mincinosul, leneşul, neascultătorul, glumeţul, cel ce vorbeşte de rău pe
fraţi şi umblă contra Regulii, Scripturii şi disciplinii mînăstirii, va fi pe­
depsit pe măsura păcatului (Regula, 140, 151). Cine păcătuieşte cu ştiinţă
şi apară păcatul la alţii va fi blestemat în faţa lui Dumnezeu şi a oame­
nilor ; dacă însă a păcătuit din neştiinţă i se va ierta [Regula, 176). Ni­
meni nu poate merge la ogor ori să iasă în mînăstire sau în afara ei, făra
învoirea celui mai mare [Regula, 84). Nimeni nu poate duce vorba din
casă în casă, din mînăstire în mînăstire, din mînăstire în ogor şi invers
(Regula, 85). Nu poate spune cineva ce a văzut şi ce i s-a întîmplat în-
tr-o călătorie pe uscat, pe apă sau în timpul muncii pe ogor [Regula, 86).
Se condamnă defăimarea, mînia şi mărturia falsă. Vorbăreţul care ţine
să pervertească sufletele celor simpli va fi sfătuit de trei ori să renunţe ;
dacă nu va înceta, va fi biciuit [Regula, 160—161 ; 163, P.L. 23, 86 B).
Nu sînt permise rîsul şi joaca şi prietenia cu copiii, ci monahii să-şi
aducă aminte de cinste şi de teama de Dumnezeu ; dacă nu renunţă, cei
în cauză vor fi pedepsiţi. Superiorul care nu va reuşi timp de 30 de zile
să corecteze pe copii de glumele şi lenea lor şi nu va fi prevenit pe sta­
reţ de acest lucru, va fi pedepsit. Copiii care nu se tem de reproşul pă­
catului, iar din neştiinţă nu se gîndesc la judecata lui Dumnezeu, vor fi
biciuiţi pînă cînd vor accepta disciplina şi teama [Regula 166, 172, 173).
Pedeapsă excesivă pentru care, -la vîrsta lor fragedă, nu puteau înţelege
nici sensul, nici gravitatea păcatelor.
Conducătorii înşişi ai mînăstirii suportă rigorile disciplinii. E vorba
mai ales de superiorii sau prepoziţii caselor, de iconomi, responsabilii de
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 377

săptămînă, de slujitori (miniştri) de tot felul pînă la stareţ, inclusiv

acesta, în pofida autorităţii lui supreme. Superiorul casei şi iconomul
care au dormit o singură noapte în afara instituţiei, nu pot reintra în
casă fără penitenţă şi fără porunca stareţului (Regula, 137). Superiorul
casei este pedepsit cu trei zile de penitenţă publică, dacă nu anunţă sta­
reţului la timp fuga sau dispariţia unuia sau altuia din casa lui [Regula,
152—153). Dacă superiorul casei e neglijent sau mustră prea aspru pe
fraţi, întrecînd măsura, se va referi stareţului, care-1 va mustra (Regula,
158).
în dispoziţia 159 a Regulii se descrie pe larg ţinuta superiorului,
care poate fi al casei, dar şi al întregii mînăstiri, superior pe care versi­
unea lui Ieronim îl numeşte praepositus, nu Pater, dar ale cărui răspun­
deri implică, în cea mai mare parte şi pe acesta din urmă. «Superiorul
să nu se îmbete. Să nu plîngă în ziua Domnului Mîntuitorului. Să-şi stă-
pînească trupul pe măsura sfinţilor. Să nu doarmă în pat înalt ca păgînii.
Să nu fie taler cu două feţe, să nu dea urmare gîndurilor inimii lui, ci
legii lui Dumnezeu, să nu se opună cu îngîmfare autorităţii superioare,
să nu se supere pe cei simpli, să nu mute hotarele. Să nu înşele, să nu se
viclenească, să nu-şi treacă păcatele cu vederea. Să nu fie biruit de
pofta cărnii, să nu umble neglijent, să nu vorbească inutil, să nu cul­
tive plăcerea în inima lui. Să nu se lase dus de rîsul şi gluma proştilor.
Inima lui să nu se lase furată de cuvinte nesăbuite sau dulci şi mai ales
de daruri. Să nu pună preţ pe cuvîntul copiilor, să nu se tulbure în ne­
norocire, să nu se teamă de moarte, ci de Dumnezeu, să nu părăsească
adevărata lumină pentru puţină mîncare. Să nu se clatine, nici să osci­
leze în lucrările sale. Să nu-şi schimbe părerea, ci să fie de o hotărîre
fermă şi solidă. Să judece după adevăr, nu după pofta măririi, limpede în
faţa Dumnezeu şi a oamenilor, fără înşelăciune. Să cunoască viaţa şi
ştiinţa sfinţilor. Să nu rănească pe cineva prin cuvînt. Să nu dea urmare
poftei ochilor. Să nu treacă niciodată pe lîngă adevăr. Să urască nedrep­
tatea. Să nu judece după persoană, sau după cadouri. Să nu osîndească,
de dragul mîndriei, suflet nevinovat. Să nu rîdă între copii. Să nu pără­
sească adevărul de teamă. Sa nu mănînce pîine prin înşelătorie. Să nu
dispreţuiască pe cei ce au nevoie de milă... Să nu mintă în sprijinul mîn­
driei. Să nu lepede dreptatea din laşitate. Să nu-şi piardă sufletul de
teamă. Să nu privească la banchetele somptuoase, şi nici să-şi dorească
378 FA TR O LO G IE

vestminte frumoase. Să unească smerenia cu adevărul. Judecata lui să

se bazeze pe învăţăturile celor mai mari şi pe legea lui Dumnezeu, care
e predicată pe tot pămîntul. I se prevăd pedepse mari dacă nu judecă
drept» (Regula 159, P.L. 23, 84 ABCD, 85 A—86 A). Desele repetiţii ale
acestui catehism mînăstiresc arată că textul lui nu e cel de la început, ci
unul adăugit şi remaniat în decursul deceniilor pînă la versiunea greacă
după care l-a tradus Ieronim. Combaterea accentuată a neadevărului, a
judecăţii nedrepte, a poftei carnale, a luxului indică punctele-cheie ale
evoluţiei unui conducător normal expus tot timpul să cadă în ispită şi
păcat. Mîndria şi judecata nedreaptă ameninţau să compromită pe un
conducător de casă sau de mînăstire cu suite sau mii de oameni sub
mîna lui. Autorul Regulii face apel călduros la onestitatea, la cinstea
intrinsecă a conducătorului. Atitudinea severă faţă de copii pare sur­
prinzătoare la prima vedere, dar ea îşi avea raţiunile ei, printre care, în
primul rînd, turbulenţa vîrstei fragede, dar şi alte motive pe care Re­
fu la nu le expune. Probabil că în mînăstirile de maici, tratamentul apli­
cat fetiţelor era mai matern.
3) Munca e cel mai important obiectiv al mînăstirilor pahomiene.
Munca fizică e socotită aproape ca o lege divină. Toţi trebuie să mun­
cească. M ajoritatea monahilor merg la agricultură, dar şi la împletitul
rogojinilor din frunze de palmier, la împletitul coşurilor din tres­
tiile Nilului şi la o sumedenie de alte meserii necesare într-un ansamblu
■aşa de complicat ca mînăstirea pahomiană : croitori, fierari, dulgheri, bo­
iangii, tăbăcari, cizmari, grădinari, copişti, cămilari. Toţi meseriaşii erau
organizaţi în cadrul mînăstirii, cu maximum de randament, dar ţinînd
seama şi de condiţiile în care se lucra. Reţinem cîteva prevederi suges­
tive din cele cuprinse în Regulă.
După rugăciunile de dimineaţă, responsabilul săptămînii cere dispo­
ziţii de la conducerea mînăstirii, care va hotărî cîţi monahi vor trebui
să iasă să 'lucreze 'la cîmp şi apoi ce este necesar pentru fiecare casă în
parte. Luînd note de ceea ce este necesar în fiecare din aceste case, va
scrie acest necesar în registrul casei (codex), după care-1 va aşeza ia lo­
cul lui, pentru cei ce vor veni săptămîna următoare (Regula, 25). Cind se
iese la muncă, conducătorii sînt în frunte şi nimeni nu rămîne în mînăs-
•iire, decît cu învoirea stareţului. Cei ce merg la muncă nu întreabă unde
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 379

merg (Regula, 53). Nimeni să nu privească la altul cum împleteşte firul

ci să fie cu ochii fixaţi asupra lucrului său (Regula, 7). Atît categoria ce­
lor ce muncesc stînd în picioare (stantes), cît şi a celor ce lucrează şe-
zînd (sedentes) repetă cu voce tare poruncile care li s-au dat. Dacă cineva
ezită să spună ceva din aceste porunci, va fi mustrat pentru neglijenţă
şi uitare (Regula, 13). Atunci responsabilul de săptămînă va împărţi tres­
tia din care se scot firele de ţesut, iar în absenţa responsabilului, hotă­
răsc cei mai mari [Regula, 12). La fel, cu frunza de palmier [Regula, 74).
Iar responsabilul de săptămînă nu va da nimănui nici fire, nici unelte,
fără porunca celui mai mare [Regula, 24). Cînd se lucrează rogojini, res­
ponsabilul săptămînal ia seara legătură cu conducerea caselor asupra
cantităţii necesare de trestie, se scot trestiile şi a doua zi dimineaţa se
împart. Cantitatea poate fi mărită dacă e nevoie [Regula, 26). Conducă­
torii au grijă sa vadă ce s-a omis şi ce s-a neglijat din lucrări. Vor face
rogojini de întins pe jos în sala adunării, vor număra firele toarse de
fiecare casă săptămînal, le vor însemna pe tăbliţe şi le vor păstra pînă la
adunarea anuală a iertării, cînd se fac conturile şi... iertarea [Regula, 27).
Muncitorii nu vor vorbi nimic de ale lumii, ci vor medita asupra unui
lucru din Sfînta Scriptură, sau vor tăcea (Regula, 60). La muncă nu se
merge cu haină de in (pallium), care se îmbracă numai la adunare. Mun­
citorul se odihneşte numai după porunca celui mai mare [Regula, 61—
62). Uneltele de muncă sînt, după ziua de lucru, încredinţate secundului
casei, care le va aşeza într-o chilie specială. Duminica nimeni nu spală
hainele, afară de corăbieri şi brutari [Regula, 66—67). în timpul frămln-
tării şi coacerii pîinii, nu se vorbeşte, ci se cîntă psalmi şi ceva din
'Scriptură [Regula, 116).
Aceste prevederi ale «codului muncii» dintr-o mînăstire paho-
miană par severe, neîndurate chiar. Este însă şi o prevedere care
recomandă ca fraţii sa nu fie constrînşi la prea multă muncă : «O
muncă moderată să-i îndemne pe toţi la lucru. Să fie între ei pace,
înţelegere, şi să se supună de bună voie celor mai mari, fie că
se aşază, fie că sînt în picioare după treapta lor întrecîndu-se unii
pe alţii în smerenie» (Regula, 79, P.L. 23, 87 D—88 D). O muncă făcută
în disciplină, smerenie, egalitate şi cu măsură cuvenită nu putea să nu
producă şi pace şi înţelegere, pe lîngă beneficiile materiale de în treţi­
nere a vieţii. O muncă împletită cu rugăciune, cîntare şi gîndul la Dum­
380 FA TR O LO G IE

nezeu nu putea să nu ducă la unitatea spirituală a chinoviilor pahomi-

ene, de unde Sfinţii Ioan Cassian, Vasile cel Mare şi Benedict au primit
atîta inspiraţie pentru fundaţiile lor şi au oferit lumii de atunci îndem­
nul : «Roagă-te şi munceşte», două forţe ale Europei medievale şi mo­
derne.
4) Spiritualitatea e semănată dozat în ansamblul prevederilor Re­
gulii şi Scrisorilor Sf. Pahomie. Autorul nu face din această spirituali­
tate un lucru spectaculos, ci obligaţii permanente dar discrete, care
structurează întreaga comunitate, orientînd-o spre împărăţia lui Dum­
nezeu. Sînt trei elemente care susţin această structură : ştiinţa de carte,
meditaţia continuă a Sfintei Scripturi şi curăţia inimii.
a. Novicele despre care am vorbit mai sus, dacă ştie carte, i se vor
da spre lectură 20 de psalmi, două epistole pauline şi ce poate din cea­
laltă parte a Scripturii (Vechiul Testament) ; dacă însă nu ştie carte, se
va duce, în anumite ceasuri, la instructorul însărcinat cu aceasta, va în­
văţa acolo cu multă rîvnă şi va mulţumi învăţătorului (Regula, 139). N o­
vicele va învăţa literele alfabetului, silabele, cuvintele, numele. Nu va fi
nimeni în mînăstire care să nu ştie ceti şi să nu cunoască din Sfînta Scrip­
tură măcar minimum, adică Noul Testament şi Psaltirea {Regula, 140).
Această cunoaştere era ajutată nu numai prin lectura directă, ci şi indi­
rectă, prin citirea Sfintei Scripturi de către conducătorii fiecărei case iar
fraţii ascultau, ca să rumege între ei, să răspundă şi să memoreze ceea
ce auziseră (Regula, 122). Erau, oare, şi copiii instruiţi în arta scrisului
şi cititului ? Probabil că erau, de vreme ce Regula prevede că în mî­
năstire nu putea sta nimeni fără ştiinţă de carte.
b. în fiecare săptămînă au loc cîte două cateheze — disputationes
— ţinute de superiori. Temele catehezelor se referă la viaţa sfintei şi
nimeni nu poate lipsi de la aceste cateheze (Regula, 156, 188). Nu ni se dă
nici un model sau exemplu de cateheză, dar cum atît Regula cît şi Scri­
sorile evocă frecvent viaţa, osteneala, slujirea sau ştiinţa sfinţilor, e de
presupus că discuţiile (disputationes) tratau de fiecare dată cîte ceva din
evantaiul acestei spiritualităţi : ascultare, feciorie, smerenie, credinţă,
teologie, pe măsura înţelegerii fraţilor care ascultau şi care, probabil,
erau învăţaţi să ia cuvîntul pentru lămuriri şi adînciri. O dispoziţie a
Regulii prevede că dimineaţa, după cele şase rugăciuni, în fiecare casă,
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 381

Iraţii nu intră în chiliile lor, ci discută între ei cele auzite de la superiori

(Regula, 20). Discuţia sau cateheza susţinută de superiori are loc mar­
ţea, fraţii, atît cei ce şed, cit şi cei în picioare, păstrează ordinea pe case
şi pe locurile individuale (Regula, 21). în afară de superiori sau prepozi­
ţii caselor, hrana spirituală era dată şi de bătrînii — maiores — mînăs-
tirii. La sunetul clopotului, fraţii se adună să asculte învăţăturile bătrî-
nilor, care stîrnesc şi ele discuţii, iar focul de seară nu se aprinde înainte
de terminarea acestor discuţii (Regula, 23). Cînd bătrînii sînt trimişi cu
fraţii în afară, ei au dreptul superiorilor (prepoziţilor), de a sfătui, a
judeca şi a învăţa pe fraţi în anumite zile (Regula, 189). Sfatul bătrînilor
va contribui la unitatea sufletească şi spirituală (Regula, 191).
c. Cultul e precis şi strict organizat, deşi n-avem amănunte, ci nu­
mai generalităţi. Potrivit acestor generalităţi, ştim că ceasul rugăciunii
trebuie respectat în orice situaţie s-ar afla m onahul: pe drum, pe cora­
bie, pe cîmp, sau în mînăstire. In mînăstire, la vremea cuvenită, fraţii
se adună pentru slujba respectivă făcînd toate după rînduială. In fie­
care casă, dimineaţa şi seara, se fac şase rugăciuni, care se completează
cu psalmi (Regula, 142, 143, 155). Aceste rugăciuni din fiecare casă se
fac după modelul adunării celei mari, în care se adună toţi fraţii, în
afara oricărei alte sarcini, din care ar putea ieşi .aversiuni. Dacă în tim­
pul rugăciunii soseşte un frate de la muncă şi nu poate veni între fraţi,
nu va fi constrîns s-o facă (Regula, 186, 187). Duminica şi în orice zi cu
liturghie euharistică (oblationis tempore), nu va lipsi nici unul din res­
ponsabilii săptămînali, trebuind să dea răspunsul celui ce cîntă, cel pu­
ţin într-o casă care e de serviciu în săptămîna mare (Regula, 14). Du­
minica şi în ziua adunării, cînd se celebrează liturghia euharistică (obla-
tio) nimeni nu poate cînta afară de superiorul casei şi de bătrînii mî-
năstirii, care au oarecare nume (Regula, 17). Cintarea era, se pare, anti­
fonică (Regula, 128). E de la sine înţeles că slujbe religioase deosebite
aveau loc îndeosebi la Paşti şi la sărbătoarea iertării (20 august), zile
asupra cărora Pahomie ne-a lăsat şi scrisori.
d. îndrumări de conducere şi combaterea unor păcate. Asemenea
Sfîntului Antonie, Sf. Pahomie dă sfaturi mînăstirilor sale şi prin scri­
sori adresate îndeosebi conducătorilor de adunări : Corneliu, Syrus şi
Ioan, scrisori mult mai scurte decît acelea ale lui Antonie şi avînd ca­
382 PA TR O LO G IE

racter general, uneori cu avertismente eshatologice. în Scrisoarea 3,

autorul atrage atenţia lui Corneliu asupra sensului mistic al alfabetului
grec, dar şi asupra disciplinei monahilor şi îndeamnă la înţelepciune,
abstinenţă de vin şi contra poftei carnale. Recomandă dreptatea şi mîn-
tuirea după voinţa lui Dumnezeu, aşa cum se manifestă această voinţă
în istoria vieţii omeneşti de la Adam pînă în prezent (Epist. 3, P.L. 23,
92 C—96). în Scrisoarea 4, adresată lui Syrus, stareţ al mmăstirii Chnum
şi Ioan prepozit în această mînăstire, autorul cere acestora să aibă
grijă de bunul mers al mînăstirii şi de poruncile care-i stau la bază.
«Aduceţi-vă aminte de slujirea şi oboseala sfinţilor». Combate păcatul
în general şi mai ales mîndria. «Privegheaţi şi vedeţi cum umblaţi. Să
ne pregătim pentru zilele din urmă. Dumnezeu să ne ajute în pace, care
să fie şi în casele noastre pînă va trece noaptea» (P.L. 23, 96 BCD — 97
ABCD).
Sfîntul Pahomie combate stăruitor şi permanent, îndeosebi păcatele-
care pîndesc sau care chinuie pe monah : neascultarea, mîndria, mînia
şi polta trupului. Pentru neascultare, autorul dă ca exemplu pe Adam
care a fost osîndit, pierzînd stăpînirea şi locul pe care-1 ocupase. Aşa se
întîmplă celor ce dispreţuiesc poruncile lui Dumnezeu şi se poartă cu
mîndrie. în schimb, Noe e răsplătit pentru ascultarea lui de Dumnezeu
şi a porumbelului faţă de el, căci acesta s-a întors (Epist. 5, P.L. 23, 99
BC). Se combate mîndria atît în Regulă, cit şi în Scrisori, pentru că acest
păcat provoacă neascultarea şi rupe unitatea şi ordinea morală a comu­
nităţii monahale. Mîndria provoacă certuri, neînţelegeri, minciuna şi mai
ales mînia altora ; să ne rugăm ca mînia lui Dumnezeu să nu vină asu­
pra noastră. Autorul revine destul de des asupra poftei, patimă care se-
încuibă uneori în inima celor căşti din mînăstire. în Scrisoarea 8, adre­
sată fraţilor din pustiu care păzeau caprele acolo, Sf. Pahomie laudă pe
Iosif din Biblie, care nu s-a lăsat dus de ispita ochilor, ci şi-a păstrat
trupul curat de păcat. Păstorii pustiului sa imite pe Iosif, care, la vîrsta
tinereţii şi a poftei carnale fiind, s-a stăpînit, biruind lanţurile şi închi­
soarea. Să păstrăm şi noi în pustiu trupul şi sufletul în sfinţenie, ca Io-
sif în capitivitate (Epist. 8, P.L. 23, 102 BC).
e. Recomandarea de virtuţi. Autorul recomandă practicarea virtuţii
nevinovăţiei, a smereniei, a muncii şi iertării. într-o pastorală pascală
adresată către toate mînăstirile ai căror vieţuitori erau adunaţi în ma­
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 383

rea mînăstire numită Baum, autorul le cere vigilenţă în toate sensurile.

Privegheaţi şi întindeţi arcurile voastre. Nu uitaţi că sfinţii deschid uşa
oricărui trecător. Să imităm vremurile de dinainte de potop, clnd nu era
nici un păcat in ei şi cînd fiecare din cei drepţi au plăcut lui Dumnezeu
cu toată casa şi copiii lor [Epist. 5, P.L. 23, 98 BC). Toţi aceşti drepţi au
fost smeriţi şi binecuvîntaţi de părinţii lor. La smerenie se adaugă virtu­
tea sobrietăţii şi aceea a tăcerii. O altă virtute este munca. Munca ce’a
bună, nu munca cea rea : «Să muncim, purtîndu-ne sarcinile unii altora,
aşa cum Hrislos a purtat neputinţele noastre în trupul Său... Dacă Hris-
tos este învăţătorul nostru, să-L imităm şi să-I purtăm nedreptăţile care
I se fac» [Epist. 5, P.L. 23, 99 D). In fine, virtutea iertării căreia i se con­
sacrase o zi specială festivă (Dies remissionis), la 20 august, adică la
sfîrşitul anului bisericesc, era recomandată călduros, pentru ca în chi­
noviile aşa de complexe pahomiene, viaţa nu era posibilă fără balsamul
şi echilibrul iertării. Iertarea aducea suflete, gînduri şi atitudini noi care
însemnau o nouă creaţiune, o nouă lume. Iertarea se aplica nu numai
sufletelor, ci şi faptelor materiale şi administrative aflătoare în starea
de a ii se face pogorămînt
Intr-o frumoasă omilie — Scrisoare adresată conducătorilor tuturor•
minăstirilor şi caselor, cu ocazia praznicului iertării, la 20 august, ser­
bat în mînăstirea mare numită Baum, sînt convocaţi toţi monahii paho-
mieni ca să se cunoască şi să se ierte unii pe alţii. Se iertau greşelile, du­
rerile şi tristeţile şi se cerea ca minciuna şi certurile să fie înlocuite cu
adevărul şi pacea, să se iubească toţi unii pe alţii, să slujească Domnu­
lui păcii, nu diferitelor pofte, greşelii ochilor şi înşelătoriilor unei şti­
inţe, care se umflă, sau păcatului trupului. Din acestea se nasc schis­
mele, lupta gînduri'lor rele, mînia care fierbe, spuma plăcerilor trupeşti.
Cei duşi de pofte să se întoarcă la Dumnezeu, căutînd cele veşnice în
locul celor trecătoare, moştenind pe sfinţi, care au dispreţuit prezentul,
în vederea celor viitoare şi care au sporit în bunătate, pace şi înţelegere.
Ei au ales a plăcea voinţei lui Dumnezeu (Matei 6, 22 ; 18, 14 ? Luca 6,
27; 18, 3 ? Rom. 12, 21 ; I Petru 3, 9; Rom. 12, 17; Gal. 6, 10). Mulţi
doresc cele bune şi caută pe Dumnezeu cu 'lacrimi ziua şi noaptea, dar
înşelaţi de pofta ochilor şi biruiţi de frumuseţea trupului, adorm în
suspinul şi durerea inimii că nu-şi pot stăpîni trupul şi stinge focul gîn-
durilor lor aprinse (Epist. 7, P.L. 23, 101 ABCD—102 A). Avem aici un.
.384 PATH OLOGIE

rezumat al filocaliei Sf. Pahomie, cu ecouri la diverşi istorici literari (Ie-

ronim, Sozomen, Fotie etc.) şi influenţa asupra aşezămintelor chinoviale
ale Sf. Vasile, Ioan Cassian şi Benedict de Nursia.
Sf. Pahomie a fost nu atît un mare scriitor, cit un organizator de ge­
niu al vieţii de obşte sau chinoviale în veacurile IV şi V. El e un expert,
un tehnician al vieţii de obşte al unor grupe mari de oameni. împărţi­
rea pe unităţi, pornind de la mic spre mare : chilie, casă, trib, mînăstire,
grup de mînăstiri, reflectă cel puţin în parte o imagine militară a aces­
tor aşezăminte. Forţa mînăstirii pahomiene stă în organizarea unei baze
economice solide, unită cu puterea spirituală a credinţei, onestităţii şi
dragostei reciproce a unuia faţă de altul şi faţă de toţi oamenii. Ideile
de egalitate, de nevinovăţie, de dreptate, de grijă subtilă a unuia pen­
tru altul sînt dominante şi în Regulă şi 111 Scrisori. Ordinea în muncă, la
împărţirea sarcinilor, la masă, la rugăciune, la cateheze etc. e aşa de
mare, că totul se săvîrşeşte discret, fără ostentaţie, temeinic şi smerit.
Disciplina şi, în special, ascultarea nu sînt porunci oarbe, militare, ci
roade ale unei convingeri şi acceptări libere, care iese ca fructul din
evlavie. Mîntuitorul Hristos e modelul perfect al muncitorului care
poartă în trupul Său sarcinile şi neputinţele noastre. Modele sînt şi sfin­
ţii din veac, prezentaţi totdeauna ca «slujitori» şi «ostenitori». Există în
Regulă şi în Scrisori o înaltă siguranţă, o încredere de nezdruncinat, faţă
de prevederile acestei vieţi de obşte. E încrederea în «învăţătorul» Hris­
tos, în afara căruia nu există nimic mai sigur şi mai puternic... Aşa se
explică, probabil, că Pahomie nu vorbeşte nicăieri despre demoni, sau
duhuri rele, spre deosebire de Sf. Antonie. Anahoret, Sf. Antonie a pu­
tut fi obiectul atacurilor demonice, pe cînd rugăciunea continuă şi pu­
terea batalioanelor de chinoviali erau mai puţin accesibile unor aseme­
nea asalturi. Păcatul prezent la fiecare pas este opera patimilor sau
poftelor omului. Avertismentul sever dat intr-o prevedere a Regulii,
conducătorului de mînăstire, implică aceleaşi înclinaţii păcătoase în fier*
care monah. De aci necesitatea iertării pe care trebuiau să şi-o acorde
unii altora. Regimul penitenţilor destul de sever era menit nu numai unei
ameliorări morale a monahului, dar şi provocării frămîntării de con­
ştiinţă. Prezenţa cărţilor în chilii, în sala de mese, în sala marii adunări
indică preocupări nu numai de evlavie, ci şi de cultură.
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 385

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.L. 23, 65— 106. A. Bonn, et L. T. Lefort, Paschomiana latina. Rè­
gles et Epltres de Saint Pacôme..., éd. L. T. Leiort — Bibi, de R.H.E. 7, Louvain, 1932.
Lefort a publicat şi diverse fragmente copte : Oeuvres de Saint Pacôme et de ses
disciples (CSCO, 159), Louvain, 1956, 30—36.
T r a d u c e r i : G ermană: E. König, Th. St. Kr. 51 (1878), 323—337. Franceză:
R. Basset, Les Apochryphes éthiopiens traduits en français, Fasc. 8, Paris, 1896. L. T.
Lefort, CSCO, 160 (1956), p. 30—37. A tît versiunile copte, cît şi traducerile lor mi-au
fost inaccesibile.
S t u d i i : Sozomen, Istoria bisericească, III, 14 ; T. L. Lefort, St. Pacôme et Amen-
em-opè, Mus. 40 (1927), 65—74. L. Heussi, Der Ursprung des Mönchtums, Tübingen,
1936, 115—131. H. Leclercq, Pakhöme, DAL, 12 (1937), 499—510. H. Bacht, L'impor­
tance de l’idéal monastique de Saint Pacôme pour l’histoire du monachisme chrétien,
RAM, 26 (1950), 308—326. J. Quasten, Patrology, III, 154— 159. Idem, Initiation aux
Pères de l ’Eglise, III, 227—234. B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie, 262—263. H. Van
Kranenburgh, Les noms de Dieu dans la prière de Pacôme èt de ses irères, R. H. Spir.,
52 (1976), 193—211. J. M. Lozano, La communifà pacom/ana dalla comunione ail’ isti-
tuzione — Claretianum 15 (1975), 237—267. A. Vogüe, Sur la terminologie de la
pénitence dans la Règle de Saint Pacôme, St. Mon. 17 (1975), 7— 12. Ierod. Prof. Ioasaf
Popa, M ijloace morale de îmbunătăţire a vieţii creştine după Sfinţii V asile cel Mare,
Pahomie şi Ioan Cassian. Proiect de teză de doctorat, dactilografiat, p. 6—7, 236—237.

86

ORSIESI
VIAŢA

După relatarea lui Ghenadie de Marsilia (De Scriptoribus eccle-

siasticus 9), Orsiesi a fost coleg şi al lui Pahomie şi al lui Teodor, cei
doi conducători vestiţi ai monahismului chinovial din Egiptul secolu­
lui IV. Din -alte părţi ştim ca succesorul 'imediat al lui Pahomie, un
oarecare Petroniu, n-a trăit decît două luni in funcţia sa. Orsiesi luă
conducerea minăstirilor (poate spre 341), dar spre 350, ca să dovedească
•o revoltă care se iscase în interiorul comunităţilor şi să aducă liniştea
fraţilor agitaţi, şi-a luat ca ajutor pe Teodor, care l-a ajutat considerabil,
aproape două decenii în munca de educare şi reeducare a monahilor
pînă la 368, cînd Teodor a adormit în Domnul. Despre Orsiesi ştim,
dintr-o scrisoare a Sf. Atanasie (P. G. 26, 977 B), că el lucrase foarte
armonios cu Teodor la conducerea fraţilor, că era preţuit şi iubit de
marele patriarh alexandrin, iar de la Ghenadie aflăm că el era un mare
25 — Patrologie
386 PA TR O LO G IE

savant în domeniul Sf. Scripturi, atît a Vechiului cit şi a Noului Testa­

ment pe care le cunoştea «ad perfectum» — «la perfecţie». Lucrul este
meticulos exact, atestat de opera scrisă pe care ne-a lăsat-o. Din această
operă ştim că Orsiesi iubea neţărmurit pe «Părintele nostru» Pahomie
(Doctrina de instituto monachorum, 10, 12, 13, 21, 23, 35, 47, 51), a cărui
învăţătură şi pildă trebuie să rămînă îndrumătoare pentru fraţi şi că el,
autorul nostru, nu face decît să repună pe linia corectă pe toţi cei ce se
abătuseră sau se abat încă. Revolta gravă a monahilor, in jurul anului
350, revoltă provocată de neglijenţa ori indiferenţa unor conducători
(prepoziţi sau secunzi etc.) şi de indisciplina fraţilor, dar şi de elemente
din afara mînăstirii, a cerut multe eforturi, tact, curaj şi rugăciuni cu
lacrimi Părintelui Orsiesi. După 40 de ani de conducere a cîtorva mii
de oameni, aşa de diferiţi şi de dificili, Orsiesi se stinge spre 380, nu
înainte de a scrie, în ultimul capitol al cărţii sale, numit şi testamentul
său, aceste cuvinte : «Privegheaţi şi trudiţi cu toată rîvna şi grija să
nu uitaţi scopul vostru. împliniţi ceea ce ştiţi că aţi făgăduit».

OPERA
La sfirşitul traducerii Regulii lui Pahomie, Ieronim ne transmite o-
splendidă traducere a cărţii lui Orsiesi in titu lată : Doctrina de instituto'
monachorum, pe care Ghenadie o descrie ca pe o «lucrare făcută cu cel
mai înalt gust, construită cu mijloacele întregii ştiinţe monastice şi în
care, ca să rezum, se află expuse în disertaţii scurte tot Vechiul şi tot
Noul Testament, pentru trebuinţa monahilor, carte pe care a oferit-o-
acestora ca testament aproape de ziua morţii lui» (De Scriptoribus ec-
clesiasticus 9). Nu ştim dacă Ghenadie a citit opera aceasta în versiunea,
greacă, sau în cea latină a lui Ieronim, dar merită să relevăm că apre­
cierile sale sint de o acribie care merită tot elogiul. Cartea e, în adevăr,
de un înalt nivel spiritual, bazată pe considerabila cunoaştere a Sf..
Scripturi şi pe toată aparatura administrativă şi ascetică a vieţii de mî-
năstire. Ea ne informează mai complex şi mai adine asupra vieţii din
minăstirile pahomiene decît însăşi Regula acestor minăstiri. Cuprinsul
celor 56 de capitole e alcătuit din mai multe rezumate de cateheze sau;
omilii catehetice, ori disertaţii, cum le spune Ghenadie. Nu se pot de­
limita cu precizie aceste cateheze, căci ele au teme apropiate, uneori
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 387

identice, şi sînt structurate pe fondul cîtorva principii comune : practi­

carea virtuţilor şi evitarea păcatului, egalitatea fraţilor cu orice preţ în
faţa lui Dumnezeu, educarea continuă în sensul vieţii de obşte şi în con­
tinuitate cu sfinţii, dragostea de fraţi şi de Dumnezeu, castitatea şi pro­
bitatea. Distincţia temelor este uneori ceva mai clară, dar repetiţiile de
idei^ încurcă adesea aceste distincţii. Bănuim că, iniţial, aceste cateheze
au fost ţinute ad hoc, pentru rezolvarea anumitor probleme ridicate la
un moment dat, de comunitate şi avînd un conţinut mai dezvoltat, dar
care mai tîrziu au fost unificate, rezumate şi închegate într-un tot, ca
versiunea transmisă de Ieronim. întrucît nu putem analiza fiecare din
aceste cateheze, vom prezenta problemele în mare ale acestei cărţi, care
se desprind din ansamblul textului. De ce a scris Orsiesi Doctrina despre
aşezămîntul monahilor ?
a. Geneza operei. Autorul precizează că el a scris cartea pentru ca
monahii să nu mai fie purtaţi de toate vîntuxile în privinţa doctrinii
(Efes. 4, 14). Luînd în seamă vieţile sfinţilor, să lucrăm (laboremus) ur-
mîndu-le exemplul şi să fim poporul devotat al lui Dumnezeu. Să nu
îndepărtăm pe Sfintul Duh de la noi, să nu-L stingem în noi, să nu dispre­
ţuim profeţiile şi să facem ca Sfîntul Duh să sălăşluiască în noi. Să. nu
ne temem decît de Dumnezeu (53, P. G. 40, 893 BC). Orsiesi va fi consta­
tat poate că atît Regula şi Scrisorile Părintelui Pahomie, cît şi catehe­
zele superiorilor de care am vorbit nu articulau suficient .de clar sensul
vieţii chinoviale, pe care unii fraţi n-o înţelegeau bine sau n-o practicau
corespunzător. Severitatea faţă de cei ce greşeau sau păcătuiau părea
mereu prea mare şi ne justificată. Fundamentul biblic ceva mai dezvoltat
şi explicat cu blîndeţe devenea necesar. Sfînta Scriptură provoca şi
promova procesul de sfinţire în care urmau să se integreze monahii,
care urmau să ajungă «poporul deosebit» sau «special» al lui Dumnezeu.
Autorul nostru va cere monahilor să-citească şi să mediteze intens
Sfînta Scriptură, făcindu-şi o cultură serioasă, cum vom vedea mai tle-
parte. Dar dacă apelul la Sfînta Scriptură era, în mînăstirile pahomiene,
un ¡articol normal de educaţie ascetică, ştiinţa excepţională cu care au­
torul nostru încearcă să aplice textul biblic aproape la fiecare amănunt
al-vieţii chinoviale şi accentul dramatic cu care el relevă cazurile în
speţă-, s-au dovedit foarte utile pentru durata tulburării şi revoltei ceire
388 FA TR O LO G IE

s-au putut ţine lanţ mai mulţi ani... In cap. 24, 25 şi 26 se face clar aluzie
la aceste nemulţumiri, certuri şi revolte. Dacă un conducător de casă
mustră pe unul din fraţii încredinţaţi lui, corectîndu-1 în teama de Dum­
nezeu şi doreşte să-l îndrepte din greşeală, iar altul vrea să ia partea
acestuia din urmă apărîndu-1, îi nimiceşte sufletul ? intervenţionis.tul
păcătuieşte contra propriului său suflet, pentru că distruge pe cel ce
putea fi îndreptat, aruncă la pămînt pe cel ce încerca să se ridice şi
înşală prin sfat rău pe cel ce tindea spre mai bine, el însuşi greşind
şi făcînd şi pe alţii să greşească. Aceasta împinge de la ascultare la
mîndrie şi de la dulceaţa dragostei la amărăciune (Doctrina de inst.
monach. 24, P. G. 40, 880 AB). «De aceea, fraţilor, să evităm cu totul
de a revolta sufletul cuiva împotriva învăţătorului şi a sfătuitorului său.
Să ne amintim de Scriptură care zice : «Spălaţi-vă inima de răutate ca
să vă izbăviţi» (Ier. 4, 14). Să nu semănăm unii altora în inimile
noastre mîndria şi revolta în locul ascultării. Temătorul de Dumnezeu,
dacă vede pe fratele său că greşeşte şi alunecă, trebuie să-i arate lu­
crurile sfinte şi drumul drept, ca să meargă pe el cu toată castitatea
şi teama de Dumnezeu» (op. cit., 24, P.G. 40, 890 CD). Trebuie prevăzut
ca nimeni să nu meargă şi să propage, din casă în casă şi din chilie în
chilie, cine ştie ce şi să facă ceva contra disciplinii mînăstirii. Un ase­
menea om nu este dintre fraţi, ci un mercenar şi un străin. El nu tre­
buie să mănînce Paştele Domnului cu toţi ceilalţi, pentru că s-a făcut
piatră de scandal în m înăstire; despre el se poate spune : «Aruncaţi
pietrele din calea mea» (Ier. 50, 26) — (op. cit., 26, P.G. 40, 881 A).
Pentru prima dată se arată aici intervenţia diavolului (op. cit., 27).
b. Critica şi încercarea de domolire a tulburărilor. Autorul, care
cunoaşte bine istoria mînăstirii încă de pe vremea lui Pahomie şi care,
începînd de pe la 350 a avut colaborator pe Teodor, va fi ştiut că nu
numai clevetirea şi instigaţia dinăuntrul şi din afara instituţiei, ci şi
numeroase pogorăminte şi păcate personale necorectate sau încurajate
contribuiau la menţinerea şi intensificarea atmosferii din mînăstire.
Să nu socotim răbdarea lui Dumnezeu drept ignoranţă. El rabdă şi
amînă ca noi să ne întoarcem spre bine. Cînd păcătuim, să nu credem
că Dumnezeu consimte la păcatele noastre fiindcă nu ne pedepseşte
imediat, ci să ne gîndim la momentul trecerii de aici, cînd vom fi despăr-
 M O NAHISM UL E G IPT E A N 389

ţiţi de Părinţi şi de.fraţi (op. cit.; 3). Să ne controlăm căile şi paşii noştri
şi să ne întoarcem la Domnul, pentru ca să ne ajute în ziua judecăţii
(op. cit., 4). Fraţii să se supună cu ascultare către stareţii sau Părinţii
lor şi să săvîrşească o slujire liberă, fără murmure şi gînduri felurite, ci
ailtrenînd simplicitatea sufletului pentru faptele bune, ca sa merite adop­
ţiunea din partea lui Dumnezeu (op. cit., 19). «Păstraţi castitatea sufle­
tului pentru faptele bune, ca să fiţi «grădină închisă» şi «izvor pecetluit»
(Cintarea Cîntărilor, 4, 12). Să imităm fecioarele înţelepte, care, în vasele
şi lămpile lor aduceau uleiul faptelor bune (op. cit., 20). Fraţii să pri-
vegheze asupra bogăţiei de har pe care Dumnezeu le-a dat-o prin Pă­
rintele Pahomie *. «acest h a ri-a liberat de jugul robiei lumeşti şi le-a dat
putinţa să aibă toate de obşte. Iar această viaţă de obşte se sprijină pe
crucea lui Hristos, decît care, nimic nu este mai tare. «Pe această cruce,
Părinţii ne-au zidit pe temelia apostolilor şi a profeţilor şi pe învăţă­
tura Evangheliei, care e susţinută de piatra din capul unghiului», care
e Domnul Hristos (Efes. 2, 2C) (op. cit., 21). Să ne întoarcem spre El. E
ceasul să ne trezim din somn ; noaptea a trecut, ziua se apropie ; să le­
pădăm faptele întunericului, să îmbrăcăm armele luminii» (Rom. 13,
11—12) (op. cit., 38). Trebuie evitată prietenia cu oamenii din lume, căci
lumea persecută pe sfinţi. Dumnezeu e Tatăl, Judecătorul, împăratul şi
Regele nostru. El ne va mintui (op. cit., 42). Să imităm faptele drepţilor,
ca să fie pace şi dreptate, şi nu spioni şi pălămidă. Să nu semănăm pe
spini. Să semănăm dreptatea, ca să recoltăm fructele vieţii (op. cit.f
55). Să ne întoarcem la Domnul Dumnezeul nostru şi să-I spunem :
«Să ne ierţi păcatele, ca să primim cele bune».i. (Oseo, 14, 3) (op. cit.,
44)'. Orsiesi combate frecvent lăcomia, păcat lumesc, şi care provoacă
lupte şi războaie, fiindcă prin ea se caută folosul personal, nu al aproa?
pelui (op. cit., 31). «Să fim ostaşii lui Hristos, ţinînd seamă ce spune
Scriptura : «Nimeni din cei ce slujesc lui Dumnezeu, nu se amestecă în
treburi lumeşti, ca să placă Celui Căruia îi slujeşte... Iar noi în numele
Domnului Dumnezeului nostru» (Ps. 19, 9)... să fim fiii luminii. Să ne
întoarcem la Dumnezeu şi să împlinim poveţele sfinţilor şi ale Părin­
telui nostru Pahomie şi vom prisosi în toate faptele bune. Neîncrederea
multor fraţi vine de .acolo că ei au cunoscut străini şi nu s-au opus sau
n-au rezistat spuselor acestora» (op. cit., 35, 36). Mînia este uşa lăcomiei
390 PATH OLOGIE

înfierată frecvent: «Să nu apună soarele asupra mîniei voastre» (Efes. 4,

26). Aduceţi-vă aminte, de cîte ori trebuie să iertăm celor ce ne gre­
şesc şi că nu trebuie să lăsăm darul nostru la altar înainte de a ne îm­
păca cu fratele nostru (Matei 5, 24). Să putem spune : «Iartă-ne nouă
greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri» (Matei 6, 12).
«Să fim ucenicii blîndeţii tuturor sfinţilor şi ca David şi alţii» (op.
cit., 54). Iubirea să le încunune pe to a te : «Fraţii mei, mai în-
tîi să iubim pe Dumnezeu din toată inima, apoi să ne iubim unii
pe alţii, amintindu-ne de învăţăturile Mîntuitorului Dumnezeu, Care
s p u n e : «Pacea Mea vă dau vouă, pacea Mea v-o las. Eu vă dau
pacea nu cum v-o dă lumea» (Ioan 14, 27). «In aceste două porunci
se cuprind toată legea şi profeţii» (Matei 22, 40) (op. cit., 38). Porunca
iubirii nu e atît de prezentă în Regula lui Pahomie ca în această reco­
mandare a lui Orsiesi. Relevăm şi aici că pacea adevărată — pacea lui
Hristos, e rodul exclusiv al dragostei. De aceea pacea omenească este
atît de precară. «Să ne facem vrednici de slujirea lui Dumnezeu, ca să
ne fie milostiv şi să ne spună : «Chemaţi-Mă şi Eu vă voi auzi)» (op.
cit., 37).
Nu ştim exact care va fi fost rezultatul acestor cateheze, despre pă­
cate şi virtuţi în comunităţile pahomiene, dar un pasaj din cap. 49 în­
deamnă pe m onahi: să cercetăm căile noastre şi să judecăm paşii noştri,
să mergem după mersul ştiinţei, ţinînd mereu ascunse cuvintele lui Dum­
nezeu în inimile noastre, ca să fim nepătaţi în călătorie şi să mergem
după legea Domnului. Să simţim blîndeţea de negrăit a Dumnezeului
care, pînă azi, ne îndeamnă >la pocăinţă (op. cit., 49, P. G. 40, 891 A).
c. Raportul între conducători şi conduşi sau obligaţia superiorilor
de a îndrepta şi a îmbunătăţi pe fraţi. Conducătorii fraţilor şi secunzii
lor, inclusiv responsabilii, aveau şi ei o bună parte de răspundere în
tulburările din mînăstiri, în calitatea lor de educatori principali ai fra­
ţilor. Aveau ca model, în această privinţă, pe Însuşi Iisus Hristos, Care,
prin gura lui Pavel, spune lui Tim otei: «Tu ai urmat învăţătura Mea,
strădania Mea, credinţa Mea, îndelungata Mea răbdare, dragostea Mea,
răbdarea Mea» (II Tdm. 3, 10). Dar conducătorii pahomieni nu se com­
portau aşa. De aceea, Orsiesi le recomandă stăruitor această purtare
de grijă, încît, la venirea Mîntuitorului, ei să poată prezenta Acestuia
 M O NAHISM UL E G IP T E A N 391

pe cei încredinţaţi lor, ca pe o armată împodobită, dîndu-le atît hrană

trupească cît şi sufletească, ferindu-i de neglijenţă. Conducătorii să
muncească cot la cot cu fraţii, nu fraţii să fie zdrobiţi de muncă, iar mai
marii lor să lenevească. Munca şi întremarea să fie comune condu­
cătorilor şi celor conduşi. Ucenicii să nu fie sclavi, iar necazul unora
să nu fie bucuria celorlalţi (op. cit., 7 ; P. G. 40, 872 S — 875 A). Condu­
cătorul să nu înceteze a sfătui cele sfinte pînă la ultimul suflet, fiind
personal exemplu pentru faptele cele bune şi păzindu-se ca pe unul să-l
iubească, iar pe altul să-l urască, ci să fie egal faţă de toţi. Nu fi de
acord cu cel ce greşeşte, chiar dacă ţi-e prieten. Nu apăsa pe unul şi
nu uşura pe altul. Conducătorul ofensat de vreun frate, să nu se mînie
şi să zică : «De ce mă ocup eu de un dispreţuitor ? Facă ce-o v r e a ! Nu
mă interesează! De ce vorbeşti aşa ? Te stăpîneşte furia şi inima ta s-a
umplut de răutate, încît fratele tău se pierde mai mult prin greşeala ta
decît prin păcatul lui. Se cuvine să-l ierţi, iar el să facă penitenţa. Dacă
vrei ca Dumnezeu să-ţi ierte păcatele, iartă şi tu fratelui tău ceea ce
ţi-a greşit, aducîndu-ţi aminte de porunca : «Să nu urăşti pe fratele tău
în inima ta» (Lev. 19, 17) (op. cit., 9, P.G. 40, 873 BCD). Conducătorii
mînăstirii vor da seama de fiecare om încredinţat lor, zice Părintele
Pahomie. La tribunalul lui Hristos, vom da socoteală nu numai de fap­
tele, ci şi de gîndurile celor încredinţaţi nouă. Trebuie să ne purtăm
sarcinile unii altora, ca să împlinim legea lui Hristos. Să păzim ceea ce
ni s-a încredinţat (I Tim. 6, 20). Muncim şi aşteptăm cele viitoare pentru
fraţi (op. cit., 10, 11, P.G. 40, 874 BCD). Stareţii să aibă grijă de fraţi, cu
toată teama şi dragostea de Dumnezeu. Să fie exemple pe întreagă
turmă şi să aibă milă de ea. Ajutoarele stareţilor să se afle printre vir­
tuoşi, practicînd smerenia şi modestia (op. cit., 13, 14, 18).
în contextul raportului dintre conducători şi conduşi, merită să re­
levăm preţuirea şi omagiul deosebit cu care Orsiesi înconjoară persoana
şi personalitatea lui Pahomie, înaintaşul aşezămintelor care-i purtau nu­
mele. Nu numai că el l-a citat nominal, de cîteva ori (op. cit., 10, 12, 13,
21, 23, 35, 47, 51), dar întreaga lucrare respiră prezenţa şi duhul lui.
invocarea lui cu pricepere şi fervoare în perioada turburărilor va fi avut
o deosebită greutate. «Să ne întoarcem la Domnul, zice autorul, să nu
părăsim Legea Lui, pe care Părintele nostru (Pahomie) a primit-o de la
392 PA TR O LO G IE

El şi ne-a dat-o nouă. Să nu nimicim ostenelile Părintelui nostru, pe care

le-a depus pentru mîntuirea noastră, oferindu-se pe el exemplu de v ir­
tute şi mîndrindu-se cu noi în faţa sfinţilor * «Aceştia sînt fiii Mei, po­
porul Meu, copiii Mei» (op. cit., 46, P.G. 40, 889 A). «La ieşirea noastră din
trup să nu ¡ajungem duşmanii Părinţilor noştri». «Prin rîvma lui (Pahomie),
Dumnezeu ne-a primit în familia Sa, dînd ospitalitate străinilor, arătînd
limanul 'Celor de valurile turbate ale mării, oferind pîine în timp de foa­
mete, umbră în timpul arşiţei, haină celui în golătate, învăţînd cele du­
hovniceşti pe cei neştiutori, îmbrăcînd în castitate pe cei ce slujeau pă­
catului, apropiindu-şi pe cei de departe. După adormirea lui să nu uităm
atîta bunătate şi binefacerile lui nemuritoare, transformînd furia în ju ­
decată şi roada dreptăţii în amărăciune» (op. cit., 47, P.G. 40, 889 CD).
Aceste ultime cuvinte arată că ele au fost rostite în clipa de răzmeriţă a
celor ce ascultau. Elogiul lui Orsiesi pentru Pahomie, ne reaminteşte pe
acela al Sf. Atanasie pentru Sf. Antonie prezentat mai sus. Desigur, e
un progres mare de la anahoretismul lui Antonie la organizarea vieţii
chinoviale aşa de complexă şi cu atîtea răspunderi, realizată de Pa­
homie. Viaţa de obşte este o prefaţă a vieţii în împărăţia lui Dumnezeu.
Această prefaţă se pregăteşte greu şi se menţine şi mai greu. E ceea ce
au reuşit să realizeze Pahomie şi ucenicii săi mai apropiaţi, ca Orsiesi
şi Teodor şi unii mai depărtaţi.
d. Spre viaţa de obşte. Se ajunge greu la o viată de obşte reală,
fiindcă persoanele dorind acest lucru renunţă greu, iar uneori deloc, la
egoismul lor. Autorul nostru descrie într-o cateheză severă procesul
acestei deveniri. «Vă conjur să nu uitaţi scopul vostru odată propus şi
să socotim tradiţiile Părinţilor noştri drept scară care duce la împărăţia
cerurilor. Să nu regretaţi lucrurile la care aţi renunţat. Ne este suficient
să avem ceea ce este de ajuns pentru un monah : 2 levitonarii, 1 scoarţă,
un pallium de lînă, 2 culioane, 1 brîu de lînă, încălţări, o haină de piele
şi 1 toiag. Aceluia căruia i s-a încredinţat o slujbă sau o funcţie admi­
nistrativă în mînăstire, dacă-şi procura cîştig din acestea, i se va imputa
drept crimă şi sacrilegiu, care vor afecta pacea lui de dincolo, întrucît
dispreţuieşte pe cei ce nu au (avere), dar sînt bogaţi în sărăcia lor feri­
cită, încît (cel îmbogăţit) <nu se pierde numai pe sine, ci atrage şi pe cei­
lalţi la pieire. Cei care şi-au plecat grumazii şi cu smerenie şi îndure-*
 M ONAHISM UL E G IPT E A N 303-

raîe plîngînd, un timp, au plăcut lui Dumnezeu, cind vor deşi din acest
trupuşor, vor fi duşi şi vor şedea alături de Sfinţii Părinţi Avraam, Isaac,
Iacov, profeţi şi apostoli. Ei se vor bucura de o vrednică consolare,
cum s-a bucurat şi Lazăr în sînul lui Avraam. Cei care însă au trăit
în viaţa de obşte şi şi-au însuşit din ce era comun ceva pentru folosul
lor personal, vai l o r ! Cînd vor ieşi din trup, li se va spune : «Aminti-
ţi-vă că în viaţa voastră aţi primit cele bane» (Luca 16, 25), în timp ce-
fraţii lucrau, posteau şi asudau în renunţări şi muncă neîncetată. De
aceea vedeţi cum se bucură şi se veselesc aceia care au lăsat viaţa de
faţă ca să cîştige pe cea viitoare, în timp ce voi sînteţi în dureri, în
chinuri şi în nenorocire, fiindcă n-aţi voit să auziţi cuvîntul Evangheliei
şi aţi dispreţuit cuvintele lui Isaia, care zice : «Iată slugile mele vor-
mînca şi vouă vă va fi foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor
bvtcura, iar voi veţi fi în greutăţi. Iată slugile mele vor sălta de bucurie,,
iar voi veţi striga de îndurerată ce vă va fi inima, şi de frînt, ce vă va
fi.sufletul veţi urla» (Isaia 65, 13, 14). Toţi aţi auzit fericirile pe care
le oferă Scriptura, dar n-aţi voit să apăraţi buna rînduială. «De aceea,,
fraţilor, să fim egali unii cu alţii, de la cel mai mic pînă la cel mai mare,
fie bogat, fie sărac, desăvîrşiţi în înţelegere şi smerenie, ca să se poată
spune şi despre noi: «Celui ce are mult nu i-a prisosit şi celui ce are
puţin nu i-a lipsit» (II Cor. 8, 15). Să nu se gîndească cineva la plă­
cerile sale, văzîndu-şi fratele în sărăcie şi strîmtorare, ca să i se spună
acel cuvînt pro fetic: «Oare nu v-a creat un singur Dumnezeu ? Oare-
nu Unul este Tatăl vostru al tuturor ? De ce fiecare şi-a părăsit fratele
ca să pîngărească testamentul părinţilor voştri ? Iuda a fost părăsit şi
s-a făcut urîciune în Israel» (Mal. 2, 10—11). De aceea, potrivit cu-
vînlului spus de Domnul Apostolilor : «Poruncă nouă vă d a u : să vă
iubiţi unul pe altul, cum v-am iubit şi Eu, şi prin aceasta să ştiţi că
sînteţi ucenicii Mei» (Ioan 13, 34—35), tot aşa şi noi trebuie să ne iu­
bim unul pe altul şi să arătăm că în adevăr sîntem slujitorii Domnului'
nostru Iisus Hristos, fii ai Tatălui şi ucenici ai celor cu viaţă de obşte»-
(op. cit., 22, 23, P.G. 40, 879 ABC—880 A). Viaţa de obşte înseamnă deci
ascultare, muncă, unire, egalitate, smerenie şi dragoste, avînd crucea
ca principiu al învăţăturii şi al vieţii, adică convingerea că fără neca­
zuri şi fără strîmtorări nu există viaţă de obşte.
.3 9 4 FA TR O LO G IE

Cartea despre cele şase cugetări ale sfinţilor (P.G. 40, 895—896
AB), deşi conţine unele reflecţii spuse în stilul lui Orsiesi, nu pare a
aparţine acestuia, pentru că nu e menţionată de Ghenadie. Aceste gîn-
duri fac, probabil, parte din spiritualitatea generală a mînăstirii ; a gindi
permanent la Domnul, în timpul muncii, a ne aminti de patima şi sîngele
Lui vărsat pentru noi, de marea zi a judecăţii, cînd totul se dă pe faţă,
-de iad, cu conştiinţa că oamenii suferă pe drept cele ce îndură acolo
şi a şti că e o viaţă veşnică în care sfinţii se bucură, toate acestea pre-
•gătesc sufletul să poată birui duşmanul şi să iubească veşnic pe Dum­
nezeu împreună cu îngerii.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 40, 869—895, P.L. 103, 453—476. P. B. Aibers, S. Pachomii

abbatis Tabennensis Regulae monasticae. Accedit S. Orsiesii... Docirina de institulione
monachorum, Bonn, 1923, p. 91— 125. L. T. Lefort, Oeuvres de Saint Pacôme et de ses
,disciples (CSCO, 159), Louvain, 1956.
S t u d i i : H. Bacht, Studieri zum «Liber Orsiesii», H. J. G. 77 (1958), 98—124.
J. Quasten, Patrology, III, 159—160; Idem, Initiation aux Pères de l'Église, III, 134—5.
B. Altaner—A. Stuiber, Patrologie, 263—264. A. Vogiie, Epjfres inéd/ies d'Horsiesi et
de Théodore, Commendements du Seigneur et libération évangélique. Études monas-
.tiques..., 1977— 1978, 244—257, St. Ans. 70, Roma.

87

TEODOR
v ia ţ a

Teodor, preot, unul din ucenicii lui Pahomie şi conducător, împre­

ună cu Orsiesi, al comunităţilor pahomiene, a contribuit mult la domoli­
rea revoltei monahilor în jurul anului 350 şi poate şi după aceea la Ta-
bennessi, a întemeiat mînăstiri, s-a impus prin rîvna sa pentru frumu­
seţea vieţii călugăreşti şi a lăsat amintiri neşterse în inimile celor ce
l-au cunoscut. La moartea lui, (27 aprilie 368), după 18 ani de conducere
.a mînăstirilor împreună cu Orsiesi, Sf. Atanasie, într-o scrisoare adre­
sată acestuia din urmă, apreciază cu cuvinte de laudă, şi admiraţie viaţa
:şi comportamentul lui Teodor pe care-1 califică repetat drept fericit, cu
 M O NAHISM UL E G IP T E A N 395

cuvintele psalmistului : «Fericit Teodor care n-a mers în calea necre­

dincioşilor» (Ps. 1, 1), ca unul care, acum, se bucură de o viaţă liniştită.
«Teodor nu trebuie plins, ci imitat de fraţi, iar Orsiesi e rugat să ia în­
treaga sarcină a conducerii mînăstirii, făcînd tot binele fraţilor «prea­
iubiţi».
OPERA

Ghenadie de Marsilia, (op. cit. 8) vorbeşte de trei scrisori pe care

Teodor le-a scris monahilor răzvrătiţi din mînăstire, după moartea lui
Pahomie. Apreciindu-le, în general, Ghenadie zice că aceste scrisori sînt
structurate cu cuvîntul Scripturii, că autorul pomeneşte frecvent pe în­
văţătorul şi educatorul său Pahomie, citindu-i pildele vieţii şi doctrinei
pe care fondatorul le primise prin intermediul unui înger. In acelaşi timp,
Teodor insista pe lîngă fraţi, ca aceştia să stăruie asupra scopului inimii
şi rîvnei lor. El cere revenirea la înţelegere şi pace a acelora care, după
moartea stareţului (Pahomie), printr-o despărţire s-au rupt de unitatea
chinovială. Aceste elemente şi aceste atitudini confirmă întru totul con­
ţinutul operei lui Orsiesi : învăţătură despre aşezămîntul monahilor, pre­
zentată mai sus.
Din aceste trei scrisori, una s-a păstrat în traducerea lui Ieronim ca
apendice la Regula lui Pahomie şi intitulată A d omnia monasteria de
pascha (P.L. 23, 105 A — 106 A), în care autorul invită pe toţi fraţii la
praznicul pascal în ziua fixată, cum a stabilit Pahomie : «Să ne adunăm
în pace şi înţelegere, ca să împlinim scopurile şi Regula Părintelui nos­
tru. Şi catehumenii care sînt dn mînăstire şi aşteaptă iertarea păcatelor
şi harul tainei dumnezeieşti (Botezul), să audă şi ei prin voi şi să plîngă,
să jeluiască pentru vechile păcate şi să se pregătească pentru sfinţirea
sufletelor şi a trupurilor, ca sa poată duce sîngele şi trupul Mîntuitoru-
lui». O notă a lui Teodor, păstrată într-o comunicare a episcopului Am-
mon către Teofil al Alexandriei, se adresează vieţuitorilor din Munţii
Nitriei, încurajîndu-i să reziste contra arianismului.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.L. 23, 105— 106. A. Boon, op. cit., 105—106. L. T. Lefort, CSCO,
159, Louvain, 1956, 37—60.
S t u d i i : P. Ladeuse, Etude sur le cénobitisme pachôen, Louvain, 1898, 108— 111.
J. Quasten, PatroJogy, III, 160—161. Idem, Initiation aux Pères de l'Eglise, III, 235—236.
A se vedea şi bibliografia lui Orsiesi.
396 PATH OLOGIE

88

SFÎNTUL MACARIE EGIPTEANUL

VIAŢA

Patru izvoare aproape contemporane : Paladiu (Istoria lausiacă, 19),

Rufin (Historia monachorum, 28), Ghenadie [De script. eccles., 10) şi
Apophthegmata Patrum ne informează despre Sf. Macarie Egipteanul,
supranumit şi cel Bătrîn sau cel Mare. Ghenadie se mărgineşte să ne
spună că acest monah era «vestit şi strălucit prin virtuţile sale». Paladiu
ne dă amănunte din cele mai interesante.
Născut spre anul 300, în Egiptul de Sus, el a plecat la vîrsta de 30
de ani în pustiul Scete, probabil atras de Sf. Antonie şi de propria sa vo­
caţie ascetică. Aici, în pustiu, unde a trăit şaizeci de ani, s-a făcut aşa
de vestit prin virtuţile, efortul continuu, înţelepciunea şi minunile sale,
încît a fost supranumit rcatoapioŢepcoo = bătrinul tînăr. într-un singur
deceniu, de la vîrsta de 30 la 40 de ani, strădaniile sale pentru desăvîr-
şire l-au dus la o mare putere de discernămînt. El a progresat în virtuţi
mai repede decît cerea vîrsta. în vîrstă de numai 40 de ani, el a primit
putere contra duhurilor, harul vindecărilor şi harul profeţiei. A fost în­
vrednicit şi de sfînta preoţie... Sălăşluiau cu el în fundul pustiului Scete
doi u cen ici: unul era slujitorul lui care-i stătea în preajmă pentru cei ce
veneau să fie vindecaţi. Celălalt se afla separat, într-o chilie proprie.
Macarie a profeţit slujitorului său Ioan, care mai. apoi a ajuns şi preot în
locul sfîntului, că dacă nu se va lepăda de lăcomie, va sfîrşi la Ghiezi
(IV Regi 5), adică va fi cuprins de lepră, lucru care s-a şi întîmplat lui
Ioan, la 15 ani de la moartea bătrînului, fiindcă nu ţinuse seama de aver­
tismentul ce i se dăduse. Nu se poate vorbi de mîncare şi de băutură la
asemenea oameni, unde nici monahii din afară, mai slabi, nu erau mîncă-
cioşi şi unde lăcomia la mîncare şi băutură nu se practica din cauza ra­
rităţii celor necesare ,• pe deasupra era zelul faţă de Dumnezeu al celor
ce ambiţionau să depăşească pe aproapele prin felurite moduri de viaţă.
Se mai zicea că acest sfînt era în extaz continuu şi că mai mult timp vor­
bea cu Dumnezeu decît cu cele pămînteşti.
 M O NAHISM UL E G IPT E A N 397

Paladiu relatează despre trei minuni ale Sf. Macarie : 1) pofta nesă­
buită a unui afemeiat, de a se împreuna cu o tînără femeie căsătorită
care-1 respingea, a reuşit, după unele eşecuri, ca bărbaţii care priveau
această femeie s-o vadă iapă, nu femeie ? soţul ei, speriat, a adus-o în
pustiu la Macarie, care prin rugăciuni şi stropirea capului iepei cu apă
sfinţită i-a redat chipul iniţial feminin şi nu fără a da o lecţie severă
bărbaţilor de faţă, inclusiv soţului ei, care priviseră femeia cu ochi de
dezaxaţi libidinoşi, nu cu ochi de om no rm al; femeia e sfătuită să nu
părăsească Biserica şi să se împărtăşească cu Sf. Taine. Cele întîmplate
femeii se datorau — zicea Macarie — faptului că ea nu mai primise Sfînta
împărtăşanie de cinci săptăm îni; 2) a înviat un mort (Rufin, op. cit., II,
28 ,*3) o mamă în lacrimi i-a adus pe fiul ei posedat de duhul lăcomiei la
mîncare. Nefericitul copil mî-nca trei baniţe de pîine şi bea o amforă
ciliciană de apă, pe care apoi le vomita, mîncarea prefăcîndu-se în abur.
Tot ce mînca şi bea era consumat ca de foc. Există o categorie de de­
moni, numită categoria de foc. Sf. Macarie s-a rugat pentru copil şi de­
monul a îndurat torturarea pentru lăcomie. După alte şapte zile de ru­
găciuni, demonul a fost izgonit din copil şi copilului i s-a fixat să mă-
nînce trei livre de pîine pe zi dacă munceşte. Şi astfel a redat Macarie
mamei pe fiul ei complet sănătos. Paladiu n-a cunoscut personal pe M a­
carie, căci acesta murise cu un an înainte de sosirea istoricului în pus­
tiu. Faptele relatate le-a aflat de la celălalt Macarie : Alexandrinul,
care-i fusese tovarăş în lucrările credinţei (Paladiu, Istoria lausiacă, 19,
P.G. 34, 1043 A—1050 A). Macarie a adormit în Domnul spre 390, în
vîrstă de 90 de ani.
OPERA

O aură de legendă înconjoară opera scrisă a Sf. Macarie. Nici Pala­

diu, nici Rufin, contemporani cu el, nu-i menţionează vreo operă scrisă.
Doar Ghenadie, cu circa un secol mai tîrziu, vorbeşte de o scrisoare a
lui Macarie, «o singură scrisoare către tinerii din profesiunea lui». Şi,
totuşi, la circa un secol şi jumătate de la moartea lui, au începui sa i se
atribuie numeroase opere : faimoasele 50 de omilii spirituale, scrisori,
apoftegme, tratate etc.
398 FA TR O LO G IE

a. Cele 50 de omilii duhovniceşti (P.G. 34, 449—822) au exercitat

şi exercită o puternică influenţă în mistica şi speculaţiile spirituale me­
dievale şi moderne, graţie înaltului lor nivel intelectual şi caldei lor evla­
vii. De aceea şi studii-le asupra acestor omilii şi traducerile lor în diverse
limbi, inclusiv în limba română, s-au ţinut lanţ. Rezultatele acestor studii
nu sînt însă prea încurajatoare în ce priveşte autenticitatea omiliilor.
După cercetările lui Dom L. Villecourt, H. Dorries şi alţii, aceste omilii ar
fi fost puternic influenţate de secta messalienilor (oameni rugători) din
Edesa, printr-o carte ascetică sau Askeiikon, care a fost condamnată la
Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes (431). Teodoret de Cyr confirmă
existenţa acestei secte, ai cărei membri se lăsau influenţaţi de un aşa zis-
Sf. Duh (un demon) şi care, din această pricină, se numeau, uneori, şi
«entuziaşti», nu acceptau munca fizică, dormeau mult şi pretindeau că v i­
sele lor erau profeţii. Conducătorii lor aveau în frunte pe un oarecare
Symeon (Istoria bisericească 4, 17, 2, P.G. 82, 1144 A). Secta messalieni­
lor a fost condamnată de un sinod încă de la sfîrşitul secolului al IV.-lea
(390), ţinut la Side, sinod prezidat de episcopul Amfilohie de Iconiu. Alţi
cercetători, care,.ca W. Jaeger, văd în partea a doua a .operei Despre
aşezămîntul creştin al Sf. Grigorie de Nyssa un izvor al Scrisorii celei
mari a lui Macarie, scrisoare care, sigur, are acelaşi autor ca omiliile, se-
îndoiesc de originea messaliană a omiliilor. Numai cînd vom avea o edi­
ţie critică fără ipoteze a acestor omilii, se va şti mai mult şi mai bin€
ce stă la geneza lor. Din versiunile siriacă şi araba cu trei tipuri de omi­
lii, H. Dorries a putut reconstitui forma primitivă probabilă a A sketiko-
nului messalian şi a ajuns la concluzia că autorul acestei cărţi era Sy­
meon din Mesopotamia, pe care Teodoret îl aşeza printre conducătorii
messalienilor. Pînă la reeditarea unei noi ediţii a textului omiliilor (HL
Berthold, Makarios Symeon, Reden und Briefe, 1/2, G.C.S., 1973, editează
numai Colecţia I, Vatic. Graec. 694 B), socotim că O. Bardenhewer era
aproape de adevăr cînd susţinea autenticitatea omiliilor pe care le discu­
tăm. Dacă — zice el — mărturiile externe nu sînt suficiente, textul, com­
poziţia, felul de a pune problemele şi doctrina militează pentru
autenticitate. Rarele date istorice — menţionarea a două persoane,
în zilele unei persecuţii «ajunse mărturisitori» şi dubla relevare
a războiului dintre romani şi perşi (Om. '27, 15, '46 j 27, 22), se
referă la sec. IV, iar întreaga spiritualitate a acestor 50 de piese
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 399*

se aseamănă mult cu aceea a monahilor egipteni. Limba este per­

sonală, sigură, proaspătă şi inepuizabilă în imagini. Legătura isto­
rică a omiliilor e sitrînsă, fără a fi totdeauna pozitivă ; unele omi­
lii sînt foarte dezvoltate, altele scurte. Deseori ele dezvoltă întrebări
şi răspunsuri de cuprins întins, ori numai către sfîrşit. Era tradiţia ca la
sfîrşitul predicii să aibă loc discuţii între vorbitor şi ascultători. Conţi­
nutul era expres liber, iar ascultătorii luau note cînd mai dezvoltate, cînd
mai rezumate. Omiliile-prelegeri macariene sînt oglinda unei persona­
lităţi de înalt nivel şi ecou. Bardenhewer citează părerea lui Stoffels,
după care «Macarie nu e nici un filosof adînc, nici teolog, ci un spirit viu
şi original, de înaltă seriozitate ascetică şi de elan m-istic» (Die Mystische
Teologie Mcikarius des Aegypters, Bonn, 1908, 10). Vom reveni asupra
acestei aprecieri. Cu excepţia lui Pavel, nimeni n-a arătat mai adînc şi
ma-i sensibil urmările păcatului originar ca Macarie. Idealist şi optimist
ca Pavel, Macarie s-a ostenit tot timpul să ridice pe fraţii săi deasupra
celor ¡pămînteşti. Viaţa monastică este pentru el nu un scop în sine, ci
un mijloc de unire a sufletului cu Hristos, prin Sf. Duh. Treptele pe care
urcă sufletul sînt credinţa şi speranţa, purificarea şi renunţarea la lumer
dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, smerenia şi rugăciunea, «condu­
cător în carul virtuţilor». «Pe‘piscul solar al urcuşului, sufletul devine
cu totul lumină şi cu totul spirit». E posibil ca Macarie să fi folosit ele­
mente de filosofie naturală stoică, pentru construirea şi lămurirea mis­
ticii sale, dar realismul său derivă, mai probabil, din simbolismul biblic
şi din vechea -tradiţie bisericească (O. Bardenhewer, Geschichte des alt-
kïrçhlichen Literatur, III, II, Auf., 89—91).
: *

t. Această analiză şi concluzie atît de perspicace nu pot fi infirmate

de. cercetările recente, potrivit cărora Omiliile duhovniceşti sau Colecţia
II ar fi avut la dispoziţie Colecţiile III şi IV, încă o colecţie necunoscută
şi bucăţi izolate, iar redactorul ar fi operat decupaje în unele Omilii spre
a forma altele, «respectînd în general ţinuta textului său». Totul s-ar fi
petrecut în epoca iui Simeon Noul Teolog, iar textul ar fi luat forma ac­
tuală în sec. X—XI (Vincent Desprez, Pseudo-Macarie, Oeuvres spiri­
tuelles, I, Homélies propres à la Collection'III, Introd., trad. et notes, avec
le texte grec par..., Sources Chrétiennes, 275, Lecerf, Paris, 1980, p. 30 ?
H. Berthold, op. cit., p. XXXIX). îâidirjire filologică fără rezultate certe,
400 P A TR O LO G IE

care nu justifică adoptarea unui titlu ca Pseudo-Macarie. în orice caz,

ipotezele lui Dorries, Berthold şi Desprez nu par convingătoare. H. Ber-
thold nu acceptă titlul de Pseudo-Macarie.
In schimb sînt, poate, necesare, unele sugestii asupra formaţiei şi v i­
ziunii de ansamblu a doctrinei lui Macarie. Nivelul ridicat al gîndirii Sf.
Macarie şi distincţia limbii lui indică pe cineva care a făcut studii înalte
de teologie creştină şi neoplatonică, probabil în Şcoala catehetică creş­
tină şi la Mouseionul din Alexandria, puţin înainte de a pleca în pustiu,
la vîrsta de 30 de ani. Studii pe care le-a făcut discret şi de care smere­
nia l-a împiedicat să vorbească. Macarie ducea mai departe marea moş­
tenire a şcolii alexandrine, formată din gîndirea lui Clement, Origen şi
Sfîntul Atanasie, moştenire pe care o împletea cu extazele sale şi cu
•darul facerii de minuni. El nu putea fi decît un om excepţional în mediul
monastic al Egiptului, unde cunoscuse columne ale ascezei, ca Sfinţii An­
tonie, Pahomie, Orsiesi, Teodor şi alţii, columne pe care le umbrea stră­
lucita sa cultură filosofică şi literară, care-i atrăgeau atîţia ucenici şi
oaspeţi. Macarie era şi filosof şi teolog de înaltă clasă, încununat cu au­
reolă de misionar neobosit în mediul ascetic. Această moştenire de cul­
tură şi mistică alexandrină primiseră şi Părinţii capadocieni, în frunte cu
Sf. Grigorie de Nyssa, a cărui concepţie despre desăvîrşire este aşa de
asemănătoare cu aceea a Sf. Macarie, încît eşti ispitit să crezi că una de­
rivă din cealaltă sau o im ită : aceeaşi viziune despre păcat, virtuţi, do­
rul sufletului pentru mirele său, ascensiunea sufletului pînă la Logos
•după ce s-a purificat şi s-a luminat, rănirea sufletului prin iubirea divină,
unirea inteligenţei umane cu inteligenţa divină. Asemănări explicabile
pînă la un punct, printr-o moştenire spirituală comună, asemănări iden­
tificabile nu numai între Scrisoarea cea Mare a lui Macarie şi Despre
aşezâmîntul creştin al lui Grigorie de Nyssa, ci şi între celelalte opere
ale lor ca cele 50 de Omilii de o parte şi Viaţa lai Moise, Despre feciorie,
•Comentarii la Fericiri, la Rugăciunea domnească, la Cîntarea Cîntărilor
etc., de altă parte. Menţinîndu-ne numai la raportul dintre Despre aşe-
zămîntul creştin al Sf. Grigorie de Nyssa şi Scrisoarea cea Mare a
lui Macarie, e greu de acceptat concluzia lui W. Jaeger că lucrarea lui
Macarie n-ar fi decît o «metafrază completă», o «adaptare» a tratatului
Sf. Grigorie vieţii monahale (din Egipt) întrucît Macarie murise în 390,
iar Grigorie îşi publica opera în 394. Ipoteza e acceptabilă numai dacă se
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 401

admite că «metafraza» a scris-o altcineva, după moartea lui Macarie.

Dacă datele de 390 pentru moartea lui Macarie şi 394 pentru apariţia
operei lui Grigorie Despre aşezănuntuî creştin sînt reale, logic, nu Ma­
carie depinde de Grigorie, ci invers, dacă se ţine neapărat ca între cele
două lucrări să fie o legătură directă. Remanierile sau «prelucrările» su­
ferite de Scrisoarea cea Mare nu sînt de bun augur pentru autenticita­
tea piesei. Nici ultima ipoteză după care operele spirituale, zise maca-
riene, ar aparţine lui Symeon din Mesopotamia, care le-ar fi compus,
poate, între 390 şi 430 şi pe care messalianismul l-ar fi influenţat într-o
oarecare măsură (Pr. prof. D. Stăniloae, Introducere la Sîîntul Grigorie
de Nyssa, Scrieri, Partea I, P.S. B. 29, 1982, p. 11 şi nn. 20—23 bis) nu
pare a rezista. Noi socotim că cele 50 de Omilii duhovniceşti aparţin re­
almente lui Macarie, care le-a scris pentru mînăstirile din Scete, aşa
cum Sfinţii Antonie, Pahomie, Orsiesi, Părinţii capadocieni etc. scriau
pentru mînăstirile lor. Un contact cu Sf. Grigorie de Nyssa personal, mai
ales după 381, cînd acesta a fost inspector al Bisericii în Orient, contact
ca între doi conducători de mînăstiri, nu e exclus, îndeosebi după că­
lătoria Sf. Vasile în Egipt, unde marele capadocian a putut întîlni direct
pe Sf. Macarie. Contact bibliografic, fie că Scrisoarea cea Mare a putut
ajunge în mîinile Sf. Grigorie — Macarie scrisese înainte de publicarea
operei Despre aşezămintul creştin (394) al Sf. Grigorie —, fie că un uce­
nic al lui Macarie s-a inspirat din lucrarea gregoriană, remarcînd într-un
fel sau altul textul părintelui său duhovnicesc.
b. Scrisori (Epistulae), în număr de patru (P.G. 34, 405—446). Prima
din aceste scrisori, păstrată în versiune latină, este adresată A d fiîios
Dei (P.G. 34, 405—410) şi pare să corespundă Scrisorii indicată de Ghe-
nadie (op. cit., 10), ca aparţinînd lui Macarie şi adresată monahilor ti­
neri : «Macarie a scris o scrisoare adresată celor mai tineri din profe­
siunea sa. El arată în menţionata scrisoare că slujeşte lui Dumnezeu în
chip desăvîrşit acela care, recunoscînd condiţia sa de făptură, şi-ar con­
sacra acestui lucru toate eforturile şi care luptînd contra a tot ceea ce
e plăcut în viaţă şi implorînd ajutorul lui Dumnezeu va atinge şi puri­
tatea naturală şi va obţine şi continenţa ca pe un bun meritat al natu­
rii». Versiunea latină a scrisorii nu dă o asigurare absolută asupra au­
tenticităţii, deşi ideea de «puritate a naturii» şi cea de «continenţa», ca
26 — Patrologie
402 FA TR O LO G IE

bun al naturii, ne duce în anii Sf. Macarie de întiistatător monastic tî-

năr, cînd, probabil, făcea caz de «puritatea naturală», ceea ce i-a adusf
în Evul Mediu, acuzaţia de pelagianism, nu numai pentru Scrisoare, ci şi
pentru Omilii (P.G. 34, 401—402). Scrisoarea e un scurt compendiu —
catehism pentru monahii tineri — în care se stăruie asupra lipsei de po­
căinţă din neglijenţă şi asupra întăririi sufletului prin creşterea şi cola­
borarea virtuţilor între ele. Dumnezeu e binevoitor şi are grija de crea­
tura sa şi-i inspiră virtutea sfîntă, supunîndu-i inima, sufletul şi trupul
sub jugul Sfintului Duh Mîngîietorul, care prin curăţia inimii, tăria su­
fletului şi sfinţenia trupului face pe monah să progreseze mergînd spre
dreptate şi văzînd cele drepte pe drumul cel drept. Va realiza acest lu­
cru prin stăruinţa în rugăciune, suferinţa trupului şi privegherile dese. Va
săvîrşi toate acestea cu măsură şi discernămînt, nu cu turburare, ci cu
linişte. Ascultarea este piscul tuturor virtuţilor. Scrisorile a IlI-a şi a
IV-a sînt simple pastişări după prima şi alte materiale.
Scrisoarea a II-a, numită şi Scrisoarea cea Mare (P.G. 34, 409—442)
a fost prezentată mai sus, cu prilejul discuţiei generale asupra originii
operelor Sf. Macarie. Diferenţa între ediţia Migne cu 16 coloane greceşti
şi ediţia W. Jaeger, cu 67 pagini în 80 ca întindere de text a acestei scri­
sori, arată că ediţia primitivă, aceea a autorului, a suferit diverse rema­
nieri care au scurtat sau au adăugat textul de autor. Nu ştim în ce mă­
sură reconstituirea textului făcută de W. Jaeger este corectă, dar admi-
ţînd că este corectă, aceasta nu rezolvă problema autorului propriu zis şi
mai ales problema ridicată de Quasten, şi anume cum se explică faptul
că, în timp ce tratatul Sf. Grigorie de Nyssa Despre aşezâmintul creştin
era puţin cunoscut — unii i-au negat chiar autenticitatea —, Scrisoarea
lui Macarie se bucura de o aşa de mare reputaţie ? (Initiation aux Peres...
III, 245). Nu cumva, repetăm, Sf. Grigorie s-a inspirat din Sf. Macarie,
ipoteză pusă în circulaţie de Villecourt şi pe care, independent, am su­
gerat-o şi noi mai sus. Propunerea lui Symeon din Mesopotamia ca au­
tor e o ipoteză greu de susţinut, pentru că acest nume apare numai în
versiunile siriene, arabe şi unele slave, nu şi în textele greceşti, limba
în care a fost scrisă opera originală. Messalianismul n-a putut avea decît
contact superficial cu Scrisoarea cca Mare, căci problema rugăciunii nu
e problema exclusivă a acestui tratat şi nici una de prioritate, iar men­
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 403

ţionarea a două războaie ale romanilor cu perşii şi a fluviului Eufrat nu

implică necesitatea ca autorul să fie din Mesopotamia. Este posibil ca
indicaţia lui Ghenadie menţionată mai sus despre Scrisoare : «unică pe
care Macarie <a scris-o celor mai tineri din profesiunea sa»r să se refere
nuda prima piesă din corespondenţa sa, ci la a doua piesă, adică la Scri­
soarea cea Mare, de care vorbim. în acest caz, nu mai este nici o îndo­
ială că Scrisoarea cea Mare este absolut sigur a lui Macarie. Critica sus­
ţine în general că autorul Scrisorii celei Mari este identic cu acela al
Omiliilor duhovniceşti, deşi Ghenadie nu menţionează aceste Omilii.
Scrisoarea este o lucrare teologică de înalt nivel adresată monahilor
unei mînăstiri cu viaţă de obşte şi urmăreşte formarea omului desăvîr-
şit. Ea deapănă neîncetat condiţiile prin care «omul lui Dumnezeu» poate
ajunge să sălăşluiasca în Tabernacolul dumnezeiesc, în «muntele cel
sfînt al dumnezeirii pure», după ce a ieşit de sub stăpînirea întunericu­
lui şi a patimilor. Mîntuitorul sălăşluieşte în cei vrednici, care s-au cu­
răţit prin sfinţenie şi despătimire (P.G, 34, 409 C). Prin liberul nostru
arbitru sîntem capabili să tindem spre cele bune şi să ne abţinem de la
cele rele. Patimile nu sînt create de Dumnezeu în noi, ci ele sînt ele­
mente străine. Toată făptura lui Dumnezeu e bună, zice S-crip.tura (I Tim.
4, 4}. Sfîntul Duh are un rol hotărîtor în procesul de transformare a omu­
lui, în a cărui inimă El scrie legea divină, nu cu cerneală, ci cu degetul
lui Dumnezeu (P.G. 34, 416 B şi passim.). Sufletul purificat prin Sfîntul
Duh e rănit de dragoste pentru Hristos şi moare, ca să zic aşa, de dorul
frumoasei uniri duhovniceşti şi mistice cu El prin comuniune în sfinţe­
nie (Ibidem, 416 CD). Ca la Orsiesi, autorul nostru recomandă întîistă-
tătorilor mînăstirii să nu-şi însuşească ceva ce este la comun şi să con­
ducă pe fraţi, nu după voinţa lor, ci după voinţa lui Dumnezeu, ca nişte
slujitori simpli şi cinstiţi ai lui Hristos... (Ibidem, 424 ABC). Dragostea de
Dumnezeu şi de semeni e o comoară care ne poate ajuta la găsirea de
gînduri curate împotriva gîndurilor rele, pe care diavolul. încearcă tot
timpul să 'le strecoare în inimă (Ibidem, 429 AB). Roadele rugăciunii s în t:
simplitatea, dragostea, smerenia, curajul, nevinovăţia şi toate cele ase­
menea. Fără aceste roade, orice efort este zadarnic. Ce folosesc postul,
rugăciunea şi privegherile, dacă lipsesc pacea, dragostea . şi celelalte
roade ale harului Sfîntului Duh ? (Ibidem, 436 ABC).
404 PATH OLOGIE

c. Cele şapte mici tratate ascetice, din care unul, Despre desăvîrşire
(P.G. 34, 841—852), sînt inspirate din Scrisoarea cea Mare ţ de asemenea
opusculul Despre rugăciune (Ibidem, 853—865) ca şi celelalte, Despre
paza inimii, Despre răbdare şi dreapta socoteală (discernămînt), Despre
înălţarea minţii, Despre libertatea minţii (P.G. 34, 821—840, 865—968),
sînt, după W. Jaeger, tot o parafrazare a operei Sf. Grdgorie, Despre aşe-
zămîntul creştin. în forma lor iniţială, aceste opuscule care reiau teme
esenţiale din Magna Charta care e Scrisoarea cea Mare au putut servi
drept cateheze sau piese de meditaţie pentru clasa intelectuală a mo­
nahilor.
d. Apophthegmata sau Cuvintele Sî. M acarie (P.G. 34, 229—265) nu
sînt probabil, decît parţial autentice, dar interesante prin înţelepciunea
şi adîncimea lor şi mai ales ca roade ale experienţei sale personale, de-a
lungul unei vieţi de aproape un secol. Minunile se împletesc şi ele, une­
ori, cu «spusele» macariene, ceea ce le dă o aură de prestigiu. Iată un
Cuvînt al Sf. Macarie : «Bătrînul a zis : «Viaţa sfîntă fără cultură produce
mai mult bine decît cultura fără viaţa sfîntă. Sfîntul neînvăţat aduce fo­
los chiar cînd tace, pe cînd omul cultivat fără sfinţenie produce tulbu­
rare şi numai prin gîndirea sa. Dacă însă cultura sănătoasă şi viaţa sfîntă
s-ar întîlni într-unul singur, aceasta ar fi o podoabă a întregii filosofii»
(P.G. 34, 235 A). Avem în aceste cuvinte o autobiografie a Sf. Macarie.
Sau : «A zis b ă trîn u l: «Nu umbla să ajungi la conducerea comunităţii
fraţilor, ca să nu-ţi pui pe grumaz încărcături de păcate străine» (Ibidem,
235 B). Fiindcă Ava Macarie se purta cu simplitate şi nevinovăţie faţă
de toţi fraţii, unii dintre ei l-au în tre b a t: «De ce te comporţi astfel ?» —
la care el a răspuns : «Doisprezece ani am slujit Domnului meu ca să-mi
dăruiască această harismă, iar voi toţi mă sfătuiţi să renunţ la ea ?»
(P.G. 34, 245 B).
e. S-au păstrat două rugăciuni ale Sf. Macarie : una către Dumne­
zeu în Treime şi alta către îngerul păzitor, pe care le considerăm auten­
tice. Cităm din prima rugăciune : «Dumnezeule, milostiv fii mie păcăto­
sului, că n-am făcut nimic bun în faţa Ta. Scapă-mă de cel rău şi învred-
niceşte-mă ca neosîndit să deschid gura mea nevrednică şi să cînt nu­
mele Tău prea sfînt al Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh. Iartă-mi,
Doamne, pornirile necuviincioase ale inimii, Tu care cercetezi inimile şi
 M ONAHISM UL E G IP T E A N 405

rărunchii. Tu, Stăpîne a toate, ştii că (eu greşesc) fără voia mea. Iartă-mă
că mă apropii de Tine cu nevrednicie, pentru că Te-am dorit şi Te do­
resc. Iartă-mă că sînt păcătos, rău, mincinos, nerăbdător, mic la suflet,
nestatornic, uşuratic, neglijent faţă de poruncile sfinte, gata să săvirşesc
tot felul de păcate şi nelegiuiri : cuTvie, adultere, malahii, pe pămînt, pe
mare şi în tot locul unde Tu eşti Stăpîn. Doamne, în faţa ochilor Tăi, că­
rora nu le scapă nimic n-am încetat să săvîrşesc toate lucrurile rele şi
ruşinoase. Şi, iarăşi vrăjmaşul nu încetează să mă lege cu lăcomia pîn-
tecelui, cu plăceri şi pofte rele, viclenii, slave deşarte şi blasfemii. Ci
Tu, ca Unul singur ce eşti bun şi milostiv, ajută-mă şi miluieşte-mă ca pe
cel pierdut, ca pe vameş, ca pe desfrînata, ca pe tîlhar. Da, Doamne, iu-
bitorule de oameni, prea bunule, să nu dispreţuieşti pe păcătosul şi sla­
bul Tău slujitor pentru rugăciunile Prea Curatei noastre de Dumnezeu
Născătoarea şi ale tuturor sfinţilor» (P.G. 34, 445—448 AB).

Aspecte ale doctrinei spirituale

Doctrina spirituală a Sf. Macarie e bogată şi variată, cu întinse dez­
voltări în toate domeniile de aativitate ale sufletului. In cele 50 de
Omilii duhovniceşti şi în cele şapte opuscule scrise ulterior, în care au­
torul reia analiza factorilor intelectuali şi afectivi ai desăvîrşirii, se de­
rulează clar şi precis filmul impresionant al progresului sufletului de la
naşterea lui pînă la atingerea treptei de mireasă a lui Hristos, cu care el
se va uni, după modelul perechii alegorice din Cîntarea Cîntărilor. Au­
torul analizează magistral apariţia sufletului sau a omului spiritual prin
Logosul — Cuvîntul lui Dumnezeu şi Sfîntul Duh, semnificaţia lui Adam
şi a ontologiei sale în raport cu omul interior, ingredientele şi acţiunea
multiplă a păcatului, dirijate de Satan, frumuseţile omului interior, dorul
sufletului pentru Hristos cu care el se uneşte la banchetul dragostei du­
hovniceşti, unde vestmîntul mirelui este harul. Sf. Macarie relevă im­
portanţa excepţională a minţii sau inteligenţei, care e tronul lui Dum­
nezeu, actul cunoaşterii, libertatea minţii, înălţimea minţii, discernămîn-
tul,'rugăciunea şi condiţiile rugăciunii, harul cu multiplele lui acţiuni şi
efecte, desăvîrşirea cu numeroasele ei elemente, raiul cu anticipările lui
pămînteşti, Biserica, eshatologia cu învierea morţilor, creştinismul şi
creştinii etc. Probleme mari de spiritualitate avînd în centru ideea că
406 p a t h o l o g ie

Dumnezeu şi omul sînt meniţi să se iubească, iar acest lucru e posibil

prin puterea minţii, voinţei, ascultării, rugăciunii şi dragostei, ajutate de
harul dumnezeiesc. Ne vom opri doar asupra cîtorva din aceste pro­
bleme, care, prezentate chiar pe scurt, ne vor reliefa gîndirea autorului
nostru. Unele lucruri curioase ale acestei gîndiri sau comparaţiile prin
care sînt susţinute întorsăturile de cugetare macariană se datoresc, în
bună măsură, şi faptului că autorul nostru se adresa, în general, mo­
nahilor, dar nu numai lor.
a. Logosul şi Sfîntul Duh, părinţi ai omului spiritual. Aşa cum pă­
rinţii pămînteşti nasc copii din propria lor natură, adică din trupul şi
sufletul lor, ca să aibă bucurie de ei şi să le fie moştenitori, tot astfel,
Domnul nostru Iisus Hristos, solicitat de mîntuirea oamenilor, a realizat
iconomia întîi prin slujirea părinţilor, a patriarhilor, a Legii şi a profe­
ţilor, apoi prin propria Sa venire, ignominia crucii şi a morţii, cu scopul
de a naşte fii din propria Sa natură, adică din Sine şi din Sfîntul Duh,
din Dumnezeirea Sa. Şi, iarăşi, după cum părinţii pămînteşti se întris­
tează dacă nu nasc copii, tot aşa Domnul, Care iubeşte neamul omenesc,
ca pe propriul Său chip, a voit să nască pe oameni din însăşi sămînţa Sa
divină. Cei ce nu vor să ajungă la o astfel de naştere, adică să se nască
din pîntecele Sfîntului Duh, provoacă multă durere lui Hristos, Care a su­
ferit mult pentru ei, ca să-i mîntuiască. Domnul a murit pentru toţi şi a
adus această naştere spirituală pentru toţi. Viaţa este naşterea de sus, din
Dumnezeu, naştere fără care sufletul nu poate trăi, după cuvîntul Dom­
nului : «Dacă cineva nu se naşte de sus, nu poate vedea Împărăţia Iui
Dumnezeu» (Ioan 3, 3). în schimb, cei ce cred în Domnul şi se fac vred­
nici de această naştere fac mare bucurie şi veselie părinţilor din ceruri
care i-au născut. Toţi îngerii şi puterile se bucură de sufletul născut din
Sfîntul Duh şi ajuns duh. Trupul nostru e asemenea sufletului, iar sufletul
este chipul Sfîntului Duh. După cum trupul fără suflet este mort, pen­
tru că nu poate să săvîrşească nimic, tot aşa fără sufletul ceresc, adică
fără Duhul dumnezeiesc, sufletul e mort pentru împărăţia cerurilor, pen­
tru că nu poate realiza nimic din cele ale lui Dumnezeu fără Sfîntul Duh.
Hristos e pictorul care pictează pe omul ceresc după chipul Său în cei ce
cred în El şi au privirea fixată asupra Lui. Este o pictură alcătuită din
Sf. Duh însuşi, din substanţa luminii de negrăit. Purtînd pe Hristos în
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 407

noi, vom obţine viaţa veşnică (Omilia 30, 1—4, P.G. 34, 721 ABCD —
724 ABC). Domnul a venit pentru om, să-l învieze, să-l spele de întină-
ciune, să-l lumineze cu lumina Sa, să-l îmbrace cu vestmintele Sale di­
vine. La învierea trupurilor, acestea vor fi şi ele slăvite şi luminate odată
cu sufletele. Căci Domnul este casa, tabernacolul şi cetatea lor. în acest
sălaş ceresc nefăcut de mînă omenească, sufletele sînt făcute ca fii si
luminii înconjurate de slava luminii dumnezeieşti. Aici, nu se vor mai
uita unii la alţii cu ochi răi, căci răutatea nu mai este. Aci nu este băr­
bat şi femeie, rob şi liber. «Toţi se schimbă în natură divină, sînt buni şi
dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu». Aci fratele va vorbi în pace cu sora.
Toţi sînt una în Hristos şi toţi se odihnesc într-o singură lumină (Omi­
lia 34, 2, P.G. 34, 745 AB). Cine se apropie de Dumnezeu şi doreşte să fie
alături de Hristos, acela trebuie să-şi schimbe, să-şi transforme situaţia
•dinainte şi să se arate om bun şi nou, nemaipurtînd nimic din omul vechi.
«Căci dacă cineva e în Hristos, e făptură nouă», zice apostolul (II Cor.
.5, 17). «Domnul nostru Iisus Hristos a venit, ca să schimbe, să trans­
forme, să reînnoiască şi să creeze din nou sufletul acesta destrămat de
patimi din cauza călcării poruncii şi să4 unească cu propriul Său Duh
al Dumnezeirii. El a venit să construiască o inteligenţă nouă, un suflet
nou, ochi noi, urechi noi, limbă nouă spirituală, într-un cuvînt oameni
noi care să creadă în El, sau burdufuri noi, ungîndu-le cu lumina cunoş­
tinţei Sale, ca să toarne în ele vinul cel nou, care este Duhul Său, căci
«vinul nou trebuie vărsat în burdufuri noi» (Matei 9, 17) (Omilia 44, 1,
P.G. 34, 777 D — 780). Aşa cum duşmanul, diavolul, prinsese pe om şi-l
unsese cu vinul păcatului, tot aşa Hristos Domnul a uns pe om cu vinul
Duhului Său. Cum schimbase natura desfrînatei în puritate, natura pîi-
nilor în natura mulţimilor, natnra focului în roua care răcorea pe cei din
•cuptor, şi cum -a îmblînzit firea leilor sălbatici pentru Daniil, tot aşa El
poate transforma pustiul şi sălbăticia sufletului îndobitocit de păcat în
propria lui bunătate, blîndeţe şi pace prin Duhul Sfînt şi bun al făgădu­
inţei. Domnul este păstorul cel bun, şi doctorul cel bun, Care spre deose­
bire de preoţii, leviţii şi învăţătorii de altădată, poate să vindece şi să
însănătoşeze sufletul omului. El însuşi este oaia cea nepătată care a
fost jertfită o singură dată. El poate vindeca pe cei ce vin la El. A devă­
rata sănătate pleacă numai de la Domnul, «/a/â Mielul lui Dumnezeu,
Care ridică păcatul lumii» (Ioan 1, 29) — (Omilia 44, 2, 3, P.G. 34, 780
408 PA TR O LO G IE

BCD). Prin venirea Saf Domnul creează din nou sufletele, le face părtaşe
ale firii dumnezeieşti şi dă sufletului nostru suflet ceresc, adică Duhul
Dumnezeirii care ne îndrumează la toată virtutea, ca să putem trăi
viaţa veşnică. De am putea crede din toată inima in făgăduinţele Sale
de negrăit, pentru că e adevărul Cel ce făgăduieşte. Să cerem continuu
ca sufletele noastre să fie vivifícate încă de cînd sîntem In trup. Sufletul
care nu primeşte încă din această lume sfinţenia Duhului prin multă cre­
dinţă şi rugăciune şi care nu se împărtăşeşte cu firea divină, încă de
aici, unindu-se cu harul prin care va putea împlini ireproşabil şi pur în­
treaga poruncă, nu e apt de împărăţia cerurilor (Omilia 44, 9, P.G. 34,
785 AB). în Vechiul Testament, cu sîngele mielului sacrificat se ungeau
uşile caselor. Hristos, adevăratul, bunul şi nepătatul Miel fiind sacrifi­
cat, cu sîngele Lui s-au uns usciorii inimii pentru ca sîngele Lui să se
verse pe cruce pentru viaţa şi răscumpărarea sufletului. Dacă sufletul
nu se pregăteşte prin fapte bune cit îi stă in putinţă, nu i se dă să mă-
nînce mielul. Dacă mielul e dulce şi azima e buna, lăptucile sînt amare şi
aspre. Sufletul mănîncă mielul cu întristare, pentru că-1 oprimă satan,
care sălăşluieşte în el [Omilia 47, 8, P.G. 34, 801 AB). Deci un suflet în­
drăcit nu se poate împărtăşi cu Hristos.
Sfîntul Duh, Care e Duhul lui Hristos, îmbracă sufletul ca un vest-
mînt spiritual ? sufletul spoliat de puterea divină nu poate rămîne dez­
brăcat, gol, acoperit de ruşinea şi dezonoarea patimilor, unde Sfîntul Duh
nu poate fi vestmînt. Aşa cum în lumea pămîntească un om gol se acoperă
de ruşine şi infamie, tot aşa şi Dumnezeu îşi întoarce faţa de la sufletele
neîmbrăcate în haina Sfîntului Duh (Omilia 20, 1, P.G. 34, 649 CD). Răs-
cumpărînd pe om prin sîngele Său, Domnul a semănat aluatul ceresc al
bunătăţii în sufletele .subjugate de păcat, aluat care prin creştere şi pro­
gres avea menirea să realizeze în aceste suflete toată dreptatea porun­
cilor şi toate virtuţile pînă la dospirea într-un singur tot în bine, ca ele
să ajungă «cu Domnul un singur Duh» (I Cor. 6, 17), după cuvînitul lui
Pavel. Astfel, răutatea nu va mai putea ajunge la sufletul dospit complet
cu Sf. Duh, după cu v în tu l: «Dragostea nu gîndeşte răul» (I Cor. 13, 7).
Fără aluatul ceresc, care este puterea Sf. Duh, sufletul nu poate dospi în
bunătatea Domnului şi ajunge la viaţă. în sens opus, neamul lui Adam
a putut ajunge la o aşa de mare răutate prin strecurarea în eil a aluatu­
lui răutăţii, păcatul, o putere raţională şi intelectivă a lui Satan (Omilia
 M O NAHISM UL E G IP T E A N 409"

23, 3, P.G. 34, 664 CD). Dacă în umila natură umană n-ar fi pus şi n-ar
fi amestecat aluatul ceresc al Sfîntului Duh şi sarea sfîntă şi bună a
Sfîntului Duh, sufletul n-ar putea scăpa de mirosul urît al răutăţii (Omi­
lia 24, 4, P.G. 34, 665 A). Focul Sfîntului Duh dă viaţă şi aprinde inimile.
Nematerial şi dumnezeiesc, el iluminează sufletele şi le pune la încer­
care, aşa cum e încercat aurul prin fo c ; acest foc arde păcatul ca pe-
spini şi paie : «Dumnezeul nostru este foc care arde» (Deut. 4, 24).
Acest foc a dat putere Apostolilor, cînd aceştia vorbeau în limbile de
foc. Acest foc s-a răspîndit prin glasul lui Pavel, i-a iluminat mintea şi
i-a învăluit simţul vederii pe drumul Damascului (Fapte 9, 3 sqq). El a
văzui cu trupul puterea acelei lumini. Acest foc i-a apărut lui Moise în
rug, el, în chipul unui car a răpit pe Ilie de pe pămînt..., energia acestui
foc o cerea fericitul David de la Dumnezeu (Omilia 25, 9, P.G. 34, 673 B).
Acest foc al Sf. Duh înflăcăra inimile lui Luca şi Cleopa pe drumul către-
Emaus, cînd Mîntuitorul vorbea cu ei după înviere. îngerii şi slujitorii
Domnului participă la acest foc, după cu v în tu l: «Cel ce face pe îngerii
Soi duhuri şi pe slugile Sale pară de foc» (Ps. 104, 4). Acest foc arde bîrna
din ochiul dinăuntru, face sufletul pur şi cu ajutorul vederii naturale
priveşte continuu minunile lui Dumnezeu (Ps. 118, 18). Acest foc
alungă pe demoni, ridică păcatele, dă puterea divină, realizează nem uri­
rea, luminează sufletele sfinte, întăreşte puterile raţiunii. «Să rugăm
acest foc ca să vină şi la noi, spre .a merge continuu în lumină, spre a
nu lovi de piatră picioarele noastre, ca să apărem în lume ca luminători,
reţinînd cuvîntul vieţii veşnice şi gustînd binefacerile lui Dumnezeu să
fim cu Domnul în viaţă (Omilia 25, 10, P.G. 34, 673 CD). «Să ridicăm tru­
pul nostru şi să-l facem jertfelnic şi să punem pe el toate cugetele noas­
tre şi să rugam pe Domnul să trimită din cer focul cel nevăzut şi mare,
care să ardă jertfelnicul şi toate cele ce erau pe el şi pe toţi preoţii lui
Baal, care sînt puterile potrivnice. Atunci vom vedea ploaia duhovni­
cească ca pe o urmă a omului venind în suflet, împlinindu-se astfel fă­
găduinţa lui Dumnezeu după cuvîntui profetului: «Voi ridica şi voi re­
construi cortul lui Dumnezeu» (Amos 9, 11) pentru ca sufletul care lu ­
crează noaptea şi pe întuneric, în beţia ignoranţei, să fie luminat de
Domnul prin bunătate şi care, după aceea, recăpătindu-şi sobrietatea, să
meargă pe drumul zilei şi al vieţii (Omilia 31, 5, P.G. 34, 732 BC).
-410 PA TR O LO G IE

b. Adam şi omul în general. Omul interior. Călcînd porunca, Adam

a suferit două p ierd eri: întîi a pierdut posesiunea sacră a firii sale, po­
sesiune frumoasă şi creată după chipul şi asemănarea lui Dum nezeu;
apoi a pierdut însuşi chipul dumnezeiesc, în care se afla, potrivit făgă­
duinţei, întreaga moştenire cerească. Ca chipul împăratului de pe o mo­
nedă aurită, dar adulterată, aşa s-a şters şi chipul divin al lui Adam.
Acest chip cuprindea imense bogăţii şi o mare moştenire. Era ca o mare
proprietate cu multe venituri : viţă roditoare, ogoare fertile, turme, aur
şi argint. Toate acestea, înainte de neascultare, erau ca o proprietate
preţioasă. Dar toate au pierit prin gîndurile şi judecăţile rele ale lud
Adam. Adam nu pierise în întregime : el murise în faţa lui Dumnezeu,
•■dar trăia prin natura lui. Dumnezeu vede, prin natura Lui, pe
oamenii căzuţi cum se mişcă şi lucrează pe pămînt, le cercetează min­
tea şi gîndurile, dar nu intră în legătură cu ei, căci gîndurile uman 3 nu
•erau plăcute lui Dumnezeu. Era o mare dezordine şi ticăloşii de tot felul
în purtări şi în fapte. Oamenii evlavioşi care trăiau printre asemenea oa­
meni erau execraţi. Aceşti oameni priveau fără să vadă (Omilia 12,
1—2, P.G. 34, 557 ABC). înainte de cădere, Logosul lui Dumnezeu era
cu Adam şi-i era acestuia moştenire, îmbrăcăminte, slava care-1 acope­
rea şi învăţătură. Acest Logos-Duh i-a dat lui Adam porunca şi puterea
să dea nume lucrurilor : cer, pămînt, soare, lună, pasăre, fiare, arbori.
Logosul îi era lui Adam toate : şi cunoaştere şi simţire şi învăţătură,
după cuvîntul lui Ioan : «La început era Cuvîntul» (Ioan 1,1). Sfîntul Duh
lucra cu Adam, cum va lucra mai tîrziu cu profeţii. Şi totuşi, în această
stare de comuniune cu Dumnezeu fiind, Adam a călcat porunca, pentru
că, chiar cei plini de Duhul Sfînt au reflecţii-judecăţi naturale şi o vo­
inţă de acord cu acestea. Deşi în rai cu Dumnezeu, Adam a călcat po­
runca, trecînd de partea celui rău, iar cu aceasta a aflat cunoştinţa bine­
lui şi răului (Omilia 12, 6—10, P.G. 34, 560 D — 561 ABCD).
Omul e o fiinţă de mare demnitate. Toate, oricît sînt de mari, ce­
rul, pămîntul, soarele si luna, şi, totuşi, nu faţă de aceştia, ci numai faţă
de om Dumnezeu şi-a manifestat bunăvoinţa şi numai pe el s-a bizuit.
Omul e mai presus de toate creaturile, nu numai vizibile, ci şi de duhu­
rile cele nevăzute ; căci nu despre Arhanghelii Mihail şi Gabriil a zis
Dumnezeu: «Să facem după chipul şi asemănarea Noastră» (Gen. 1,
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 411

26), ci despre oussia intelectuală a omului, adică despre sufletul cel ne­
muritor. Creaturile vizibile sînt legate de o fire neschimbabilă (Omilia
15, 22, P.G. 34, 589 CD — 592 A). Omul are iliber arbitru, sau libertatea
de voinţă de a hotărî ce voieşte, întocmai ca Dumnezeu. Domnul este un
judecător drept. Ca şi El, tu eşti liber în voinţa ta ; dacă vrei să pieri, fi­
rea ţa e schimbătoare ; dacă vrei să arunci blasfemii, să pregăteşti otră­
vuri sau să ucizi pe cineva, nimeni nu ţi se opune sau te împiedică. Pe
de altă parte, cine vrea să se supună lui Dumnezeu, merge pe drumul
dreptăţii şi îşi stăpîneşte patimile. O astfel de minte care se opune poate
birui patimile ruşinoase şi pornirile răutăţii. în timp ce animalele au,
fiecare în specia lui, o natură neschimbătoare, de exemplu : lupul este
răpitor — toţi lupii sînt răp ito ri; mielul este blînd = toţi mieii sînt
blînzi, neamul omenesc, singur, poate da naştere ambelor acestor trăsă­
turi ; unul nemulţumit de soţia sa desfrînează, pe cînd altul nu îngăduie
concupiscenţei să-i atingă inima unul fură, pe cînd altul face miloste­
nie. Iată deci cît de schimbătoare e firea umană, atît prin înclinarea ei
spre păcat, cît şi prin tendinţa ei spre bine. Prin amîndouă aceste însu­
şiri firea umană poate înclina spre faptele pe care le doreşte. Firea
umană e deci capabilă şi de bine şi de rău, adică ea poate primi şi harul
dumnezeiesc, dar şi putere contrarie, dar nu e supusă necesităţii. La în­
ceput, Adam fiind pur, îşi stăpînea judecăţile, dar, după călcarea porun­
cii, munţi de netrecut se ridică înaintea minţii lui. Gîndurile răutăţii lui
■amestecîndu-se cu mintea sa, i-au devenit, toate, proprii (Omilia 15, 23,
P.G. 34, 592 ABCD — 593 A). După fapta neascultării, Adam a murit su­
fleteşte şi s-a acoperit de blesteme, ca : «Spini şi pălămidă îţi va da ţie
pămîntul» (Gen. 3, 18), sau : «Vei cultiva pămîntul şi el nu-ţi va da
roadele sale». Aşa au răsărit şi au crescut în inima lui Adam spini şi
pălămidă. Duşmanii lui i-au distrus slava prin înşelătorie şi l-au acope­
rit de ruşine. I s-a luat bucuria şi a fost îmbrăcat în întuneric ; i-au omo-
rît sufletul şi i-au împrăştiat şi împărţit gîndurile şi le-au sustras din
piscul minţii sale. Astfel omul Israel a ajuns robul adevăratului Faraon.
Duhurile rele l-au constrîns ca, vrînd, nevrînd, să facă fapte rele şi să
realizeze o alcătuire din noroi şi cărămidă. Cei ce l-au separat de înţelep­
ciunea cerească l-au coborît la fapte materiale, pămînteşti, de domeniul
lutului, şi la cuvinte, meditaţii şi gînduri deşarte. Căzînd din propria sa
412 PATH OLOGIE

înălţime, sufletul a găsit o împărăţie care urăşte pe om şi nişte conducă­

tori cruzi, care-1 obligă să construiască cetăţi ale răutăţii şi ale păcatului
(Omilia 47, 6, P.G. 34, 800 BCD).
Natura umană singură nu poate săvîrşi mare lucru, ci se comportă
ca şi cum ar avea numai un ochi, sau numai o mînă. Ea trebuie să se-
unească şi să intre în comuniune cu natura cerească. Altfel rămîne goală
şi vinovată în multa ei întinare. Sufletul a fost numit templul şi sălaşul
lui Dumnezeu şi mireasa împăratului, după cuvîntul: «Voi sălăşlui şi
voi umbla în ei» (II Cor. 6, 16). Dumnezeu a coborît din cerul sfînt, a
luat firea ta raţională, trupul din pămînt pe care l-a unit cu Sfîntul Său
Duh, pentru ca şi tu, omul din lut, să primeşti suflet ceresc. Iar cînd su­
fletul se va împărtăşi cu Duhul Sfînt şi sufletul ceresc va fi în sufletul
tău, atunci vei fi om desăvîrşit în Dumnezeu şi moştenitor şi fiu (Omi­
lia 32, 6, P.G. 34, 737 BC). Acţiunea conjugată a omului săvîrşitor de
minte, dragoste şi voinţă, este ajutată de har. Voinţa omu'lui este ca u n
ajutor apostolic (oferit de natură). Fără voinţa omului nici Dumnezeu
nu face ceva, deşi poate, graţie liberului său arbitru. Desăvîrşirea ope­
rei Sfîntului Duh stă în voinţa omului. Dacă noi dăm toată voinţa, toată
opera ne-o atribuie nouă Dumnezeu cel minunat în toate şi care nu poate
fi înţeles, în general. Noi, oamenii, încercăm să explicăm, o parte din
minunile Lui sprijiniţi pe Sfînta Scriptură. Dumnezeu nu ne cere decît
voinţa, iar manifestarea voinţei este efortul spontan (Omilia 37, 10, P.G.
34, 757 AB).
Sfîntul Macarie concepe sufletul omenesc ca pe o făptură cerească,
sau în curs de a deveni făptură cerească. Dacă el nu se renaşte, de acum,
din pămîntul celor vii, dacă nu e alimentat acolo duhovniceşte progresînd'
în Domnul şi dacă nu e îmbrăcat în vestmintele de taină ale frumuseţilor
cereşti, nu poate trăi prin el însuşi, fără acea hrană, în bucurie şi linişte.
Fără comuniunea cu Sfîntul Duh, sufletul moare, pentru că nu e capabil
de viaţa veşnică şi dumnezeiască. După cum prietenii şi rudele cuiva care
nu se poate hrăni, se jelesc că pentru persoana în chestiune nu mai e
nici o speranţă de viaţă, tot aşa Dumnezeu şi îngerii depilîng sufletele
care nu se hrănesc cu mîncarea cerească a Sfîntului Duh şi nu trăiesc în
nestricăciune (Omilia 1, 11, P.G. 34, 461 AB). «Dacă tu ai devenit tronul
lui Dumnezeu şi în tine stă vizitiul ceresc, dacă sufletul tău întreg s-a
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 413

făcut ochi duhovnicesc şi eşti tot numai lumină şi dacă ai fost hrănit cu
acea mîncare cerească a Sfîntului Duh şi ai băut din apa vieţii, dacă ai
îmbrăcat veşmintele luminii de taină şi dacă, în fine, omul tău interior a
experimentat toate acestea în deplină convingere şi ai multă credinţă,
iată tră-ieşti cu adevărat viaţa veşnică şi sufletul tău se odihneşte din
■acest moment cu Domnul. Iată ai obţinut şi ai primit acestea de la Dom­
nul, cu adevărat, ca să trăieşti viaţa cea adevărată. Dacă însă nu eşti
•conştient de nici unul din aceste lucruri, plîngi, întristează-te şi isuspină
că nu eşti încă părtaş la bogăţiile veşnice şi spirituale şi n-ai primit încă
viaţa veşnică. Preocupă-te de sărăcia ta, rugînd pe Dumnezeu ziua şi
noaptea să te scoată din grozava sărăcie a păcatului. O, de s-ar îngrijora
cineva de cauza propriei sale sărăc ii! Şi n-am trăi ca sătuii în siguranţă !
Cine susţine efortul său spiritual, caută şi roagă continuu pe Domnuil,
repede va obţine şi răscumpărarea şi bogăţiile cereşti, după cuvîntul
Domnului» (Omilia 1, 3, P.G. 34, 461 D). Acest frumos portret al sufle­
tului din împărăţia luminii contrastează profund cu sufletul ajuns în îm­
părăţia întunericului. Conducătorul acestei împărăţii îmbracă sufletul şi
substanţa lui în păcat, îl întinează, îl face complet prizonierul lui şi nu-i
lasă nimic liber : nici gîndurile, nici mintea, nici trupul, ci-1 acoperă în
purpura întunericului. Aşa cum în cazul trupului bolnav, nu un singur
mădular, ci toate mădularele suferă, tot aşa şi sufletul întreg suferă pa­
timile păcatului (Omilia 2, 1, P.G. 34, 464 AB). Separarea sufletului de
păcat e cu neputinţă fără .intervenţia lui Dumnezeu care opreşte şi face
să înceteze acest vînt rău care s-a introdus în sufletul şi trupuil nostru
(Ibidem, col. 464 D — 465 A).
c. Iubirea de Hristos împodobeşte sufletul cu frumuseţi spirituale.
Frumuseţea sufletului e roada iubirii. Sfîntul Macarie îndeamnă stă­
ruitor pe monahii şi cititorii săi să ajungă părtaşi ai iubirii de negrăit a
Sfîntului Duh, după cuvîntul Sf. P a v e l: «Căutaţi iubirea» (I Cor. 14, 1),
pentru ca să fiţi socotiţi vrednici să vi se schimbe duritatea prin mîna
Celui prea înalt şi să ajungeţi la dulceaţa şi liniştea duhovnicească, ră ­
niţi de dragostea Sfîntului Duh. Domnul e profund mişcat în dragostea
Sa de oameni, cînd ne întoarcem toţi la El, depărtîndu-ne de toate cele
ce-I sînt ostile. Deşi, din cauza marii noastre ignoranţe, a copilăriei şi a
anticipării răutăţii, ne depărtăm de viaţă şi ne punem nouă înşine pie­
414 FA TR O LO G IE

dici, nevoind să ne .schimbăm cugetul, totuşi El are multă milă de noi,

aşteptind cu mărinimie, să ne întoarcem da El, să luminăm omul nostru
lăuntric, ca să nu fim cu feţele ruşinate în ziua judecăţii (Omilia 4, 16
P.G. 34, 484 CD, 485 A). Harul crucii lucrează şi împacă toate mădula­
rele şi inima noastră încît sufletul, de multă bucurie, se arată ca un co­
pil nevinovat; omul (creştin) nu mai osîndeşte pe grec şi pe iudeu, nici
pe păcătos şi pe cel din lume, ci omul interior priveşte cu ochi buni pe
toţi şi se bucură de toată lumea şi vrea să venereze şi să iubească pe
greci şi pe iudei. Acestui om i se încredinţează, ca unui fiu şi moştenitor,
lucruri pe care mintea omenească nu le poate explica (Omilia 8, 6, P.G.
34, 532 C). Demnităţile şi bogăţiile pe care le posedă cei ce au pe Dom­
nul şi Ziditorul în omul lor interior nu vor pieri niciodată (Omilia 15,
43, P.G. 34, 605 A). Aşa cum albinele fac fagurele de miere, tot aşa Dom­
nul, adevăratul artist, sculptează inimile noastre şi le reînnoieşte pină
ce ele ies din trup şi atunci se arată frumuseţea sufletului. Omul interior
e asemenea celui exterior. Omul interior e un vas măreţ şi de cinste,
pentru că dintre toate creaturile numai el a plăcut lui Dumnezeu. Gîn-
durile bune ale sufletului se aseamănă pietrelor preţioase şi mărgărita­
relor, în timp ce gîndurile necurate sînt pline de oase de morţi, de toată
necurăţia şi mirosull urit (Omilia 16, 7 ; P.G. 34, 617 CD).-Noua făptură a
creştinilor se deosebeşte de restul lumii prin reînnoirea minţii, prin pa­
cea gîndurilor, prin dragostea Domnului şi iubirea cerească. De aceea,
Domnul venind a învrednicit de toate aceste bunuri spirituale pe cei ce
cred în El cu adevărat. Slava, frumuseţea şi bogăţia cerească a creştini­
lor sînt de negrăit. Ele au fost cîştigate cu eforturi, sudoare, încercări şi
multe lupte. Totul prin harul lui Dumnezeu. Dacă un om din lume, avînd
in el duhul lumii, doreşte să vadă bogăţiile, îmbrăcămintea, .podoabele
şi cununa unui împărat pămîntean, oamenii duhovniceşti, care au expe­
rimentat slava cerească şi netrupească şi au fost răniţi de o altă frumu­
seţe negrăită, trăiesc prin omul interior şi participă la alt duh. Toţi cei
în care a pătruns o picătură a Duhului vieţii, adică al 'lui Dumnezeu,'şi
li s-a rănit inima de dragostea dumnezeiască pentru Hristos, împăratul
ceresc, sînt bogaţi cu acea frumuseţe şi slavă de negrăit şi cu acea po­
doabă nepieritoare şi bogăţie de necuprins ale adevăratului şi veşnicu­
lui împărat Hristos, de a cărui făgăduinţă şi dorinţă sînt prinşi. Toţi se
îndreaptă cu totul spre El şi doresc să obţină acele bunuri de negrăit pe
 M ONAHISM UL- E G IPT EA N 415-

care le văd prin Sfîntul Duh. De aceea, aceşti oameni socotesc drept ni­
mic toate frumuseţile, podoabele, slava, cinstea şi bogăţiile împăraţilor de-
pe pământ. Ei s-au rănit de frumuseţea dumnezeiască şi viaţa nemuririi
cereşti a pătruns în sufletele lor. De aceea, ei doresc acea dragoste a
împăratului ceresc, în toate dorinţele îl au numai pe El în faţa ochilor,
prin El se liberează de dragostea lumii, se dezleagă de orice lanţ pă-
mînlesc, ca să păstreze numai acea dorinţă pentru El în inimile lor, fără
săi o amestece cu altceva. Puţini sînt cei ce încep cu bine şi termină cu
bine, iubind numai pe Dumnezeu şi lepîndu-se de toate celelalte. Mulţi
au. mustrări de conştiinţă şi se întristează, mulţi sînt răniţi de dragostea
cerească, dar prin luptele, eforturile şi ispitele zilnice din partea celui
rău nu suportă şi se lasă duşi de diferite pofte lumeşti, pentru că au în
ei voinţa de a iubi ceva din lumea aceasta (Omilia 5, 5—6, P.G. 34,
497 D, 500 ABCD).
Suflotele iubitoare de Dumnezeu şi de adevăr, care cu multă spe­
ranţă şi credinţă doresc să îmbrace pe Hristos, n-au atît nevoie de în­
demnul aitora, cît de dorinţa cerească şi de dragostea faţă de Domnul,,
deşi ei suportă să fie micşoraţi. Aceste suflete, ţintuite de crucea lui
Hristos, percep în ele însele, zilnic, progresul spiritual faţă de nevoile-
duhovniciei. Rănite de dragostea cerească şi înfometate de dreptatea
cea după virtute, ele aşteaptă cu maximă şi nesăturată dorinţă lumi­
narea duhului. Deşi sînt învrednicite să cunoască sfintele taine prin
credinţa lor şi deşi participă la bucuria cerească a harului, ele nu sînt
convinse în ele însele că reprezintă ceva. Cu cît sînt mai mult în­
vrednicite de harisme duhovniceşti, cu atît ele sînt mai lacome de do­
rul cerului. Cu cît poartă în ele mai mult simţul progresului duhov­
nicesc, cu atît mai mult sînt duse de foamea şi de setea participării
şi creşterii în har. Cu cît sînt mai bogate duhovniceşte, dar sărace în
ele însele, cu atît aceste suflete sînt mai lacome de dorinţa lor spiri­
tuală pentru Mirele ceresc, după cuvîntul: «Cei ce Mă mănîncă le va fi
încă foame, iar cei ce Mă beau le va fi încă sete». Astfel de suflete
care iubesc aprins şi insaţiabil pe Domnul sînt vrednice de viaţa veşnică.
De: aceea sînt socotite vrednice de a fi liberate de patimi şi de a fi în
comuniune negrăită şi tainică cu Sfîntul Duh, în plenitudinea harului..
Sufletele mai slabe, care nu caută aceste lucruri, ca unele ce sînt încă
în trup, primesc sfinţirea inimii nu parţial, ci desăvîrşit prin perseve­
.416 PA TH O LO G IE

renţa şi răbdare. Ele nu speră in comuniunea cu Sfîntul Duh Mîngîie-

torul, plenar, cu toate simţurile şi nu primesc liberarea din răutatea
.patimilor prin Sfîntul Duh. Atît că, asemenea suflete sînt socotite din
nou vrednice de sfîntul har ? din pricina neglijenţei şi a delăsării, ede
•s-au lăsat furate de răutate. In schimb, sufletele care au primit harul Sfin-
tului Duh şi au mîngîierea acestui har în liniştea, dorinţa şi dulceaţa du­
hovnicească şi, convinse de aceasta, se ridică şi trăiesc fără griji, nu au
inima înfrîntă şi sufletul sm erit; ele nu au ajuns la măsura desăvîrşită a
nepătimirii şi nu au obţinut întreaga plenitudine a harului cu toată rivna
.şi credinţa; ele au rămas în aşteptarea puţinei mîngîieri a harului, pro-
gresînd mai mult prin înălţare decît prin smerenie, din care cauză sînt
învrednicite de harismă atunci cînd ajung dezbrăcate din pricina dispre­
ţului lor neglijent şi a mîndriei părerii lor (Omilia 10, 1—3, P.G. 34, 541
ABCD).
Se cuvine să imităm pe Dumnezeu, pe apostoli şi pe profeţi, zidind
mai departe, pe temeflia pusă de ei, după cuvîntul apostolului (I Cor.
11, 1). «Trebuie să te răstigneşti cu Cel răstignit şi să suferi cu Cel ce
.a suferit ca să fii slăvit împreună cu Cel slăvit. Trebuie ca mireasa
.(sufletul) să sufere împreună cu Mirele, ca să devină copărtaşa şi moşte­
nitoarea Lui. în cetatea sfinţilor se intră pe calea grea, îngustă şi aspră
.a suferinţelor» (Omilia 12, 5, P.G. 34, 560 BC). Sufletul nu poate tra­
versa singur marea amară a păcatullui şi abisul greu al duhurilor rele,
fără Duhul uşor, fin şi bun zburător al lui Hristos, Duh care trece peste
•orice răutate şi cu al cărui ajutor ajunge pe drum drept la portul ceresc
.al liniştii şi la cetatea împărăţiei. Sufletele creştinilor primesc, nu din
această lume, ci de sus, hrană cerească şi îmbrăcăminte spirituală. Ele
trăiesc în curăţia bunului şi de viaţă făcătorului Duh şi trec pe lîngă
puterile vrăjmaşe ale începătoriilor şi puterilor (Omilia 44, 6, P.G. 34,
781 D, 784 A). Cînd a vrut Dumnezeu să intre în comuniune cu ea, şi-a
potrivit mireasa pentru rege : «o curăţă de întinăciune, o spală de ne­
greaţă şi de turpitudine şi o face strălucitoare, o înviază din starea de
muribundă, o vindecă de starea ei de prăbuşire şi o împacă în adversi­
tăţile ei. Fiind făptură, ea a fost potrivită ca mireasă pentru Fiul împă­
ratului Dumnezeu, Care o primeşte cu propria Sa putere şi o schimbă
•cîte puţin pînă ce o sporeşte prin propria ei creştere. El o întinde şi o
.măreşte pînă la creşterea infinită, nemăsurată, ca să fie mireasă irepro­
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 417

şabilă şi vrednică de mirele ei. La început, El o naşte în Sine însuşi, o

creşte în El pînă ce ajunge la măsura desăvîrşită a dragostei Lui. E]
însuşi fiind Mirele desăvîrşit, ia mireasă desăvîrşită în sfînta, mistica şi
pura comuniune a căsătoriei, şi ea, mireasa, va împărăţi cu El în veac»
(Omilia 47, 17, P.G. 34, 808 BC).
Sfîntul Macarie consideră că această dragoste dintre suflet şi Dum­
nezeu poate fi numită şi «masă spirituală» (■uVE-jjAa'nxr, r:pxT:z£z). «Masă
spirituală», şi nu «banchet» (co^oaiov), ca la P-laton şi Metodiu de Olimp,
penlru că ne găsim în faţa unei mese ascetice a sufletului cu Dumnezeu.
O masă care uneşte nupţial pe aceştia, dar şi unde «ambrozia» şi «necta­
rul» sînt sfinţenia şi dragostea ontologică. E o întîlnire a anahoretului
sau a monahului din viaţa de obşte cu Sfîntul Duh, în rugăciune, adorare
simplă sau Euharistie. Dumnezeu a luat şi da masa cu toţi sfinţii Săi,
în frunte cu marii Părinţi, dar cu fiecare a ltfe l: într-un fel cu Avraam,
altfel cu Isaac, altfel cu Noe, David, Solomon, Isaia etc. în timpul celor
40 de zile de post cît a stat în muntele Sinai, Moise a ajuns la «masa
duhovnicească», unde s-a desfătat şi a gustat multe delicii. Adică Moise
a văzut, duhovniceşte, pe Dumnezeu. Acesta s-a arătat şi se arată cînd
şi cum voieşte, ca să-i întărească, să-i păzească şi să-i ducă la cunoaşte­
rea Divinităţii. El se arată mai ales celor ce-L iubesc, într-o slavă neapro­
piată de lumină şi celor ce sînt vrednici de El. Sufletul care a fost vred­
nic de suprema dorinţă, aşteptare, credinţă şi dragoste ca să primească
acea putere din înălţime, dragostea cerească a Sfîntului Duh şi care a
cîştigat focul ceresc al vieţii nemuritoare, se degajează de orice dragoste
lumească şi se eliberează din cătuşele răutăţii (Omilia 4, 13, P. G. 34,
481 CD). Sufletul pe care Mirele ceresc Hristos îl peţeşte în căsătorie
pentru o comuniune mistică şi dumnezeiască şi care gustă bogăţiile ce­
reşti trebuie să se silească, realmente, să placă Mirelui Hristos şi să
săvîrşească după cuviinţă slujirea Sfîntului Duh, care i s-a încredinţat,
ca să placă Domnului în toate, să nu întristeze cu nimic pe Sfîntul Duh, ci
să păstreze faţă de El, o frumoasă decenţă şi dragoste, iar în casa ce­
rească a împăratului să se comporte cu delicateţe, în atmosfera harului.
Un astfel de suflet este stăpînul tuturor bunurilor Domnului şi însăşi
strălucirea Dumnezeirii îi devine trup. Dacă însă acest suflet greşeşte
şi, în slujirea lui, trece dincolo de ce trebuie, dacă nu urmează voinţei
Mirelui şi nu colaborează cu harul Sfîntului Duh, cu care sălăşluieşte,
27 — Patrologie
418 PA TR O LO G IE

atunci îşi pierde cinstea, e separat de viaţă ca nefolositor şi nepotrivit

oenlru comuniunea cu împăratul ceresc. Sufletul e cuprins de mîhnire şi
durere. El e jelit de toţi sfinţii şi puterile spirituale : îngerii, apostolii, pro­
feţii, martirii, toţi îl plîng (Omilia 15, 2, P. G., 34, 576 CD, 577 A). îm­
părăţia lui Dumnezeu e asemenea unei grădini cu arbori fructiferi, unde
sint multe locuri plăcute, înmiresmate, pline de bucurie şi în care su­
fletele care intră sînt împăraţi, stăpîni şi zei. Cu multă dragoste şi în­
durare Domnul se uneşte cu inteligenţa sufletului şi devine un singur
duh cu el. Sufletul unindu-se cu Domnul şi rămînînd neîncetat în harul
Domnului, ei devin un singur duh, o singură unire, o singură inteligenţă :
sufletul şi Domnul. Trupul sufletului se tîrăşte pe pămînt, dar mintea
întreagă se află în Ierusalimul ceresc, înălţată pînă 'la al treilea cer şi li­
pită de Domnul (Omilia 27, 3, P. G. 34, 696 B ; Omilia 46, 3, P. G. 34,
793 C). Sfîntul Macarie repetă că «tronul Dumnezeirii este mintea noas­
tră şi însuşi tronul minţii noastre este Dumnezeirea şi Sfîntul Duh. La
fel, Satan şi puterile şi începătoriiUe întunericului după călcarea poruncii
s-au aşezat în inima, mintea şi trupul lui Adam ca pe un teren propriu..
De aceea, Domnul a venit şi a luat trup din Sfînta Fecioară. Dacă ar fi
coborît numai ca divinitate, cine ar fi putut suporta ? El a vorbit oame­
nilor prin intermediul trupului. El a nimicit de pe tronurile inteligenţei
şi ale gîndurilor duhurile răutăţii, care se .aşezaseră în trupurile celor
în care sălăşluiau. Domnul a purificat conştiinţa şi şi-a făcut trup din
mintea, gîndurile şi trupul omului» (Omilia 6, 5, P.G. 34, 521 B). In su­
flet se dă o mare luptă între gîndurile bune ale minţii şi cele ale pă­
catului, gînduri care apar dintr-o clipă în alta de fiecare parte. Mintea
este vizitiul care înhamă şi conduce carul sufletului, ţinînd hăţurile gîn­
durilor, pornind contra carului lui Satan (Omilia 40, 5, P. G. 34, 765 B).
Sufletele împodobite cu ştiinţă, înţelegere şi minte foarte ascuţită se
aseamănă cu nişte mari cetăţi. Trebuie întrebat însă dacă ele sînt în­
tărite cu puterea Sfîntului Duh, ca nu cumva invadînd duşmanii să le
pustiască. înţelepţii lumii, Aristotel, Platon sau Socrate erau tari în cu­
noaştere, ca nişte mari cetăţi, dar au fost devastaţi de duşmani pentru
că nu aveau pe Sfîntul Duh în ei (Omilia 42, 1, P. G. 34, 769 C).
d. Despre har, rugăciune, desăvîrşire şi Biserică. în loc de definiţii,
Sfîntul Macarie oferă despre har şi celelalte, roadele experienţei sale şi
ale fraţilor săi. «Cele ale harului — zice el — sînt pline de bucurie, pace,
 MONAHISMUL EGIPTEAN 419

dragoste şi adevăr. Acest adevăr împinge pe om să caute adevărul.

Chipurile păcatului sînt turburente, ele nu manifestă bucurie sau dra­
goste faţă de Dumnezeu... Cum este raza soarelui, tot aşa e şi globul
solar, dar altfel luminează raza, şi alfel lumina care stă în globul solar...,
tot aşa lampa care e pusă în casă f una e raza care luminează peste tot
şi alta e lumina lăm pii: mai strălucitoare şi mai veselă. Aşa sînt şi cele
ale harului : de departe, omul le vede ca pe nişte arătări-vedenii şi se
bucură de ele, dar devine altul cînd ajunge la el puterea lui Dumnezeu,
îi ţine mădularele şi inima şi-i captivează mintea în dragostea lui Dum­
nezeu» (Omilia 7, 3, P. G. 34, 525 AB).
Sfîntul Macarie a făcut experienţa harului pînă la absorbirea sa spi­
rituală completă în Dumnezeu. El descrie, din trăirea personală, harul ca
pe ceva natural, concret, care e continuu prezent, se înrădăcinează şi se
amestecă cu omul din vîrsta fragedă, ca o ousie, o esenţă, care dispune
variat pe om, după voinţa acestuia şi spre folosul l u i : uneori focul se
aprinde şi arde mai mult, alteori acesta e mai slab şi mai blînd ? lumina
însăşi, în unele momente, se aprinde şi străluceşte mai puternic, alteori
ea scade şi se întristează • uneori lampa se aprinde şi străluceşte mai
viu de îmbătarea dragostei pentru Dumnezeu (Omilia 8, 2, P. G. 34,
528 D — 529 A). Această lampă sau această lumină a apărut şi apare
variat sufletului omenesc : unora le-a apărut în semnul crucii, care s-a
fixat în omul interior ? altă dată s-a arătat în timpul rugăciunii, ca şi
cum omul era în extaz, stînd în picioare în faţa altarului, în biserică şi
oferindu-i-se trei pîini dospite cu ulei, pîini pe care cu cît le mînca cu
atît ele creşteau şi se măreau ? alteori apare ca un veşmînt luminos,
cum nu se află pe pămînt, în acest veac, veşmînt ce nu poate fi făcut
de mînă omenească. Era un veşmînt strălucitor ca fulgerul, asemenea
aceluia al Domnului cînd a urcat pe munte împreună cu Ioan şi Petru.
«In alte momente, lumina străluceşte în inimă, în care deschide mai in ­
terior şi mai adînc lumina ascunsă, încît omul întreg este absorbit de
acea dulceaţă şi contemplaţie, nu mai este stăpîn pe sine însuşi, ci e
ca un nebun şi barbar în această lume, din cauza dragostei şi dulceţei
covîrşitoare şi a tainei ascunse... în acel moment, omul liberat ajunge la
gradul desăvîrşit şi este pur şi liber de păcat... După aceea, harul se re ­
ţine şi merge la acoperămîntul puterii vrăjmaşe, el se arată parţial şi
se opreşte la treapta întîi, cea mai de jos, a desăvîrşirii» (Omilia 8, 3,
420 FATROLOGIE

P. G. 34, 529 ABC). Pentru atingerea desăvîrşirii, e nevoie ca cineva să

treacă sau să urce 12 trepte. Uneori cineva poate atinge dimensiuni, care
să ajungă la desăvîrşire. Pe urmă, iarăşi, harul cedează şi coboară cu
o treaptă, oprindu-se la unsprezece trepte. Altul, bogat în har, se află
tot timpul, ziua şi noaptea, la dimensiunea desăvîrşită, liber şi pur, me­
reu captiv şi sus. Persoana căreia i s-au arătat aceste lucruri minunate
şi a făcut experienţa lor, dacă ele sîn t'to t timpul cu ea, această per­
soană nici nu poate vorbi, nici nu poate primi vreo altă sarcină, nu
poate auzi şi nici n-are grijă de sine însuşi, dacă ar fi nevoie, nici de
ziua de mîîne, ci stă suspendată într-un colţ şi e îmbătată. De aceea,
treapta supremă nu e acordată, pentru ca cel în chestiune să poarte
grija fraţilor şi să poată vorbi. Afară numai dacă n-a fost dărîmat zidul
din mijloc al despărţiturii şi moartea a fost biruită (Omilia 8, P. G. 34,
529 CD). Şi, totuşi, situaţia persoanei împărtăşite de har oscilează.
«Uneori o putere întunecată se lasă şi acoperă uşor, ca o atmosferă
grea, sufletul, deşi lumina arde şi se vede. Stă un văl asupra luminii...
De aceea omul mărturiseşte că nu e desăvîrşit, nici complet liber de
păcat, încît se poate spune că zidul din mijloc al împrejmuirii a fost
dărîmat, dar iarăşi, că într-o parte n-a fost dărîmat în întregime şi nici
peste tot. Sînt, apoi, momente cînd harul se aprinde mai puternic, în­
deamnă şi linişteşte, dar şi momente cînd el cedează şi se întristează.
Harul acţionează pentru folosul omului. Cine a ajuns cîndva la mări­
mea desăvîrşirii şi a gustat-o şi n-a constituit primejdia acelui veac ?
Încă n-am văzut un om desăvîrşit creştin sau liber. Chiar dacă cineva
se linişteşte în har şi ajunge la taine şi descoperiri şi la marea dulceaţă
a harului, totuşi păcatul coexistă şi el în omul interior. Din cauza
mulţimii harului şi a luminii care este în ei, unii se socotesc liberi şi
desăvîrşiţi, dar cad din lipsă de experienţă, abia după aceea au puterea
harului, dar n-am văzut încă pe nimeni liber». «Aceasta, pentru că şi
eu, parţial, în unele momente, am ajuns la acea măsură (a desăvîrşirii)
şi mi-am dat seama că nu există om desăvîrşit» (Omilia 8, 5, P. G. 34,
629 D, 532 AB).
Iată o geografie spirituală -a harului în omul interior, cu o evoluţie
de 12 trepte de ascensiune pînă la punctul culminant, acela al contem­
plaţiei, unde omul e complet pur şi liber, dar nu poate fi desăvîrşit,
pentru că păcatul continuă să coexiste în el. Harul e comparat cu o al­
 MONAHISMUL EGIPTEAN 421

bina. Aşa cum aceasta îşi construieşte fagurele şi alveolele acestuia,

tot aşa harul îşi exercită, pe ascuns, dragostea lui în inimile noastre,
transformă amarul în dulce şi ce este aspru în ce este uşor. Asemenea
argintarului şi sculptorului, care, cînd fac mobilierul acoperă puţin di­
versele chipuri de animale, pe care numai după ce le-au finisat le arată
strălucitoare la lumină, tot aşa Domnul, acel adevărat artist, sculptează
inimile noastre şi le reînnoieşte pe ascuns, pînă ce acestea ies din trup,
cind se arată la vedere frumuseţea sufletului. Omul interior este şi el
un mic animal înzestrat cu chip şi formă, căci omul lăuntric se aseamănă
cu cel exterior. El este un vas strălucitor şi preţios, pentru că el a plăcut
Domnului mai mult decît toate celelalte făpturi. Gîndurile bune se asea­
mănă cu pietrele preţioase şi mărgăritarele, pe cînd gîndurile necurate
sînt pline de oase de morţi şi de toată spurcăciunea şi de miros greu
(Omilia 16, 7, P. G. 34, 617 CD). Harul este comparat şi cu focul care
arde sub un cazan cu lichid care trebuie să fia rb ă ; dacă focul nu e
alimentat, el se va subţia şi se va stinge... La fel, harul e focul ceresc
dinlăuntru! tău... Dacă te rogi şi-ţi îndrepţi gîndurile spre dragostea lui
Hristos, vezi cum alimentezi focul, ca aceste gînduri să devină foc şi
să fie absorbite de dorinţa după Dumnezeu. Sfîntul Duh e şi în tine şi în
afara ta. Dacă cineva II neglijează, El se risipeşte puţin sau trece în
lucruri şi ocupaţii lumeşti, şi astfel apare iar viţiul care îmbracă su­
fletul şi astfel întregul om se chinuieşte (Omilia 40, 7, P. G. 34, 765 D,
768 A). Harul se păstrează prin smerenie faţă de Dumnezeu şi de oa­
meni şi prin sărăcie (Omilia 41, 3, P. G. 34, 709 AB).
Rugăciunea se face cu inima plină de putere sfîntă şi cu bucurie
în suflet pentru Domnul, ca pentru un mire, după cuvîntul proorocului
Isaia (62, 5). Omul care toată ziua e ocupat, cînd ajunge la unicul ceas
al rugăciunii, lăuntrul său e răpit în acea adîncime infinită a veacului
şi în mare dulceaţă, încît mintea întreagă îi peregrinează în înălţimi, ca
răpită acolo ? în acele momente, gîndurile grijilor pămînteşti sînt în­
gropate în uitare, pentru că gîndurile omului interior s-au umplut şi
devin captive ale lucrurilor cereşti infinite şi de neînţeles, captive ale
acelor lucruri minunate pe care gura omenească nu le poate rosti (Omi­
lia 8, 1, P. G. 34, 528 CD). Nu gesturile exterioare, corporale, ca ple­
carea genunchilor, rostirea cu voce tare, sau tăcerea au importanţă în
422 PATROLOGIE

actul rugăciunii, ci concentrarea totală cu dragostea pentru Domnul.

Aşa cum trupul se consacră în întregime, cu toate mădularele sale, unei
lucrări pe care o realizează, tot aşa şi sufletul se cuvine să se consacre
in întregime cererii şi dragostei Domnului spre a nu fi ocupat sau dus
de gînduri împrăştiate, ci să aibă speranţă numai în Hristos (Omilia 33, 1,
P. G. 34, 741 BC). Trebuie să ne rugăm «cu duhul şi cu adevărul», după
însuşi îndemnul M întuitorului (Ioan 4, 24). Să ne împodobim sufletul
variat şi artistic, ca să avem un adevărat şi suprem cîştig, adică pe Dum­
nezeu, Care ne învaţă să ne rugăm cu adevărul. Astfel Domnul se odih­
neşte în buna alegere a sufletului şi face din acesta tronul slavei Sale
(îbidem, 33, 2, P. G., 34 741 CD). Sufletul care poartă pe Domnul sau
care, mai degrabă, e purtat de Domnul, este tot numai ochi. Fruntea
rîvnei celei bune şi piscul îndreptărilor sînt stăruinţa în rugăciune prin
care putem obţine, zilnic, de la Dumnezeu şi celelalte virtuţi graţie ce­
rerii. De aci le vine celor vrednici comuniunea cu sfinţenia lui Dum­
nezeu, cu energia spirituală şi cu afecţiunea minţii pentru Domnul
printr-o dragoste de negrăit. Cel care zilnic se sileşte să stăruie în ru­
găciune, acela se aprinde de o dragoste sfîntă şi de un dor fierbinte de
iubire spirituală (pentru Dumnezeu şi primeşte harul desăvîrşirii sfinte
prin Sfîntul Duh (Omilia 40, 2, P. G. 34, 64 B). în opusculul său Despre
rugăciune (P.G. 34, 853—865), Sf. Macarie vorbeşte pe larg despre
condiţiile morale ale rugăciunii. El relevă ca dacă rugăciunea nu e li­
pită de noi prin smerenie, dragoste, simplitate şi bunătate, e un simu­
lacru zadarnic de rugăciune, de foarte puţin folos. Acest criteriu se
api-ică, de altfel, şi celorlalte virtuţi, ca postul, fecioria, privegherea,
psalmodia, slujirea şi toate celelalte. Dacă nu putem vedea în noi înşine
roadele dragostei, păcii, bucuriei, mîngîierii, smereniei şi folosului cre­
dinţei după cuviinţă, dacă nu vedem efectele mărinimiei şi bunăvoinţei,
strădania în rugăciune este fără folos. Cei ce se roagă fără aceste roade
în viaţa lor, nu se deosebesc de cele cinci fecioare nebune, care, pentru
că nu aveau untdelemnul duhovnicesc în inimile lor, care reprezintă
energia spirituală a virtuţilor prin Sfîntul Duh, au fost numite nebune
şi au fost excluse lamentabil de la camera nupţială a împăratului
(Despre rugăciune, 5, P. G. 34, 856 CD, 857 A). Cel ce se poate ruga
mult, fără întrerupere, să nu dispreţuiască pe cel ce nu poate face acest
lucru, iar cel ce se ocupă cu diaconia-slujirea, să nu clevetească împo­
 MONAHISMUL EGIPTEAN 423

triva celui dedat rugăciunii (Ibidem, 9, P. G. 34, 860 BC). Cei ce se

roagă şi cei ce slujesc se completează unii pe alţii prin prisosul care
acoperă lipsurile, după cu v în tu l: «Nici celui ce a avut mult nu i-a pri­
sosit, nici celui ce a avut puţin nu i-a lipsit» (leş. 16, 18). Această reflecţie
este, probabil, ecoul unor nemulţumiri între fraţii «rugători» şi cei din
.alte slujiri ale mînăstirii conduse de Sf. Macarie.
Ideea de desăvîrşire e prezentă, sub o formă sau alta, în toate ope­
rele Sf. Macarie. Desăvîrşirea este o poruncă sau o recomandaţie insis­
tentă a Mîntuitorului cînd zice : «Fiţi desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru
cel din ceruri desăvîrşit este». Aceasta pentru toţi creştinii. Desăvîrşi­
rea era şi este un ideal scump monahilor, îndeosebi celor îmbunătăţiţi.
Este posibilă desăvîrşirea ? Sf. Macarie relevă critica unora după care
nici desăvîrşirea nu este posibilă, nici lepădarea de patimi nu e reali­
zabilă (Despre rugăciune, 11, P. G. 34, 861 A). Desăvîrşirea progresează
în trepte, ca în ciclul învăţămîntului şcolar, unde se pornea de la treapta
elementară, se înainta prin şcoala latină, prin «grammaticus», şi «scho-
lasticus», şi se ajungea la conducerea de instituţii cu magistraţi şi avo­
caţi şi unde, în fiecare din aceste trepte, elevul începea prin a fi ultimul
şi sfîrşea prin a deveni sau a trebui să devină primul. Dacă în lucrurile
externe, omul are de făcut atîtea trepte de progres, cu atît mai multe
trepte au tainele cereşti I Şi cîtă creştere şi spor ! Cel ce a trecut prin
multe exerciţii şi primejdii devine desăvîrşit (Omilia 15, 42, P. G. 34,
£04 CD). Afirmaţie apodictocă, evident, şi exagerată, fiindcă autorul
nostru, în cea mai mare parte a operei sale, susţine, din proprie expe­
rienţă, că omul nu poate fi desăvârşit. Exagerată şi ideea că cel intrat
pe calea desăvîrşirii, adică acela care poartă în mintea şi în inima lui
■semnul crucii, trebuie să dispreţuiască toate ale lumii de aici, de la
bogăţie şi slavă, pînă la filosofie, întrucît toate sînt trecătoare. Obser­
vaţia e, în general, justă, cu corectivul doar că palestra pentru exerci­
ţiile întru virtute este lumea aceasta, cu lipsurile ei, şi nu alta. Cum
ajută Domnul Hristos pe om pe calea desăvârşirii ?
Asemenea agricultorului care, cînd pleacă la munca sa, îşi îmbracă
.costumul potrivit şi-şi ia uneltele trebuitoare, împăratul Hristos, ade­
văratul şi cerescul agricultor, venind la omenirea pustiită de răutate,
Juînd trup şi purtînd crucea drept instrument, a cultivat sufletull pustiu,
424 PATHOLOGIE

a scos din el spinii şi mărăcinii duhurilor rele, a smuls neghina păca­

telor şi a ars în foc toată iarba păcatului. Astfel, exercitînd sufletul pe
lemnul crucii, Domnul a plantat în el grădina Sfînlului Duh, care aduce,
ca lui Dumnezeu-Stăpînul, roada dulce şi dorită (Omilia 28, 3, P. G. 34,
712 CD). Desăvîrşirea creşte prin cunoaştere şi dragoste duhovnicească,
cei doi factori fundamentali ai spiritualităţii creştine, factori promovaţi
de har. Dacă, prin călcarea poruncii, Adam nu mai vedea şi nu mai pu­
tea cunoaşte, nici pe Tatăl său Dumnezeu, nici pe mama sa, harul, nici
pe prietenii săi, prin venirea Mîntuitorului şi opera Sa reapare omul
interior, cu ochi şi urechi interioare. Cu aceşti ochi şi cu aceste urechi
iluminate de lumină dumnezeiască, sufletul vede şi recunoaşte pe ade­
văratul prieten, pe Domnul, mirele cel prea dulce şi prea dorit, la lu­
mina Sfîntului Duh. Privind cu minLea (vospio?) frumuseţea dorită şi
cu totul negrăită, sufletul se răneşte de dragostea dumnezeiască şi se
îndreaptă spre toate virtuţile Sfîntului Duh şi astfel capătă iubirea in­
finită şi neîntreruptă pentru Domnul cel dorit de el (Omilia 28, 5, P. G.
34, 713 AB). Această dragoste se cîştigă prin luptă, printr-o educaţie
severă împotriva patimilor şi a răului de tot felul. Domnul, zice Sf.
Macarie, e alături de sufletul şi trupul tău, privind la lupta pe care o
porţi, punînd in tine gînduri cereşti, nevăzute şi începe să te întărească
în ascuns. Te lasă pînă te instruieşti prin călire aspră, dar harul, chiar în
nenorocire, este cu tine şi cînd, prin luptă, ai ajuns la linişte, el (harul)
ţi se face cunoscut, şi-ţi arată că el şi-a permis ca tu să fii supus la exer­
ciţii, spre folosul tău. Aşa se petrece lucrul cu copilul unui om bogatr
care are pedagog şi care uneori e lovit cu biciul, e pedepsit, are răni şi
•i se văd loviturile primite, pînă ce ajunge bărbat. De abia atunci începe
să mulţumească pedagogului. Tot aşa şi harul face educaţie severă, prin
«iconomie», pînă ce fostul copil ajunge bărbat desăvîrşit (Omilia 32,
10, P. G. 34, 740 CD). La harul şi dragostea lui Hristos, omul trebuie să
adauge lupta lui neîncetată cu nenumărate obstacole, îndeosebi depri­
mare şi încercări ce-i stau în calea de urcuş a desăvîrşirii.
Efortul omului şi mai ales rezultatele bune ale acestor eforturi sînt
decisive pentru desăvîrşire. «Să -rugăm, zice Sf. Macarie, pe Domnul să
ne elibereze prin propria putere a Dumnezeirii Sale din închisoarea întu­
nericului patimilor dezonoarei şi să revendice propriul Său chip şi făp­
 MONAHISMUL EGIPTEAN 425

tura Sa» (OniiIia49, 5, P.G. 34, 816 C). Cîte lacrimi, cită muncă, cit
zbucium, cită rugăciune, cită milostenie şi bunătate ne trebuie ca să re-*.-
cuperăm chipul lui Hristos prin căldura harului şi dragostei Sale. Nimic
nu umple mai deplin conţinutul ideii de desăvîrşire ca iubirea pura şi
calda de Dumnezeu (Despre desâvîrşirea în duh, 11, P. G. 34, 848 D —
849 A). Cel ce se apropie de Domnul, trebuie să se silească sa facă bi­
nele, chiar împotriva inimii sau cugetului s ă u ; şi tot astfel el trebuie
să se silească a iubi pe oameni şi a-i trata blînd şi milostiv (Omilia
19, 3, P. G. 34, 644 D — 645 A).
Biserica are două în ţelesuri: acela de adunare a credincioşilor şi
acela de ansamblu al sufletului. Luată în sens spiritual pentru om, Bi­
serica este totalul ce alcătuieşte sufletul, adică substanţa lui, ca putere
de judecată, mai precis cele cinci cuvinte ce cuprind virtuţile care for­
mează totalitatea omului, virtuţi împărţite diferit. Aşa cum cel ce vor­
beşte în Domnul, prin cinci cuvinte el îmbrăţişează întreaga înţelep­
ciune, tot aşa cel ce urmează Domnului îşi zideşte multă evlavie prin
cele cinci virtuţi. Cele cinci virtuţi cuprind pe toate celelalte în prima
dintre ele, în rugăciune. Celelalte patru, cunoaşterea, milostenia, sără­
cia şi răbdarea, se desăvîrşesc prin dorinţă şi voinţă. Acestea sînt cu­
vinte ale sufletelor spuse de Domnul şi ascultate de inimă. Domnul le
dă putere, Sfîntul Duh le spune minţii, iar inima, în măsura în care le-
doreşte, în aceeaşi măsură le realizează la vedere (Omilia 37, 8, P. G.
34, 756 AB). In măsura în care se cuprind unele pe altele, virtuţile se
nasc unele din altele. în absenţa primei, dispar toate celelalte. Tot aşa,
în cazul lipsei celei de a doua şi aşa mai departe. Cum se poate ruga
cineva decît sub lucrarea Sfîntului Duh ? Mărturie stă Sfînta Scriptură
care zice : «Nimeni nu poate spune Domnul Iisus, decît în Sfîntul Duh»
(I Cor. 12, 3). Cum poate stărui cineva în cumpătare fără ajutorul Sfîn­
tului Duh ? Cum poate cineva milui pe cel înfometat şi pe cel nedrep­
tăţit ? Cel ce nu miluieşte nu poate nici sărăcia să şi-o ia asupră-şi de-
bună voie. Mînia alimentează pofta de bani, fie că omul are, fie că
n-a re bani. Sufletul virtuos se zideşte astfel în Biserică, nu pentru că a
lucrat, ci pentru că a dorit. Nu propria lucrare mîntuieşte pe om, ci Cel
ce i-a hărăzit putere. Cel ce poartă stigmatele Stăpînului să nu creadă
că e cineva, deşi poate a realizat ceva, ci numai se semnalează că a do­
 PATROLOGIE
■426

rit puterile ce i s-au dat (Omilia 37, 9, P. G. 34, 756 CD). Iată o concep­
ţie eclesiologică şi soteriologică puţin abătută de la ortodoxie sub in­
fluenţa euchiţilor, dar pe care autorul n-o susţine tot timpul.
N-am dat aci decît puţine elemente ale unei uriaşe fresce spirituale
a secolului IV, frescă ieşită de sub pana Sf. Macarie Egipteanul. Scriso­
rile şi Omiliile sale duhovniceşti apar ca o sinteză completă a spiri­
tualităţii monahale a secolului clasic al patristicii. Analizele la care el
•supune sufletul sub căldura Sfîntului Duh, prin lucrările variate ale ha­
rului şi prin îndemnurile păcatului, cu o imensă aparatură de luptă între
rbine şi rău, în care tronează mintea şi voinţa şi în care soarta acestor
lupte este, aproape tot timpul, nesigură, sînt magistrale. Interpretările
filocalice ale Sf. Macarie sînt, în general, tradiţionale, mai aproape de
■cele ale Sf. Antonie, decît de cele ale Sf. Pahomie. Iar interpretările sale
..sînt, uneori, şi strict personale, ceea ce îi dă spaţiu de manevră spiri­
tuală, nu tot timpul reuşită. Dragostea între mirele Hristos şi mireasa-
suflet e, uneori, mai bine motivată logic decît la Origen şi Sf. Grigarie
de Nyssa, dar contemplarea e mai puţin explicată. Ideea de frumuseţe
.a sufletului ca chip al lui Dumnezeu şi ca garanţie de intrare în împă­
răţia lui Dumnezeu e prezentă în m ajoritatea Omiliilor şi Scrisorilor
macariene. La fel urîţenia, mirosul urît şi oasele de mort ale păcatului.
•Cele două mari forţe şi substanţe ale sufletului: cunoaşterea şi dragostea
•sînt analizate, cîntărite şi apreciate în chip magistral. Aceste două pîr-
ghii ale civilizaţiei şi culturii umane fac astăzi şi vor face mereu gloria
' Sf. Macarie. Severitatea lui excesivă faţă de lume şi de cultura acesteia
se explică, pînă la un punct, prin viziunea, că religia creştină este o
altă lume. El tratează sever pe Socrate, Platon şi Aristotel, nu pentru că
aceştia n-au scris bine, ci pentru că în scrisul lor nu se găsea Sfîntul
Duh.
Concepţia trinitară e tot timpul sprijinită pe doxologia trinitară.
Hristos şi Sfîntul Duh lucrează împreună, iar arhitectul desăvîrşirii
umane e Sfîntul Duh, tot timpul în colaborare cu celelalte două Per-
. soane trinitare. Hristologia e strîns legată de pnevmatologie căci sîntem
în preajma sinodului II ecumenic (381), scrisă la puţin timp după acesta.
E o hristologie analitică şi practică aplicată aproape fiecărei probleme
•dezbătute în scop filocalic sau soteriologic, dar mai ales filo calic. Mîn-
tuitorul e prezentat în continuă lucrare de trezire, de purificare şi de
 MONAHISMUL EGIPTEAN 427

înfrumuseţare a sufletului prin iubire. El e cînd Hristos, cînd Iisus, cînd

mai ales Domnul. Hristos înfrumuseţează sufletul numai prin iubire, care
sfinţeşte şi desăvîrşeşte. SfIntui Duh este desăvîrşitorul lucrării Logo­
sului, curăţind sufletul de urîţenia şi mirosul fetid al păcatului şi îmbră-
cîndu-1 în haină de lumină.
Antropologia macariană se ocupă nu atît de trup, cît de suflet,
chipul lui Dumnezeu, omul interior pe care-1 supune unei chirurgii spi­
rituale deosebite, analizînd mintea, voinţa sau liberul arbitru, inima şi
harul. Mintea e tronul lui Dumnezeu şi ea e vizitiul carului sufletesc.
Fără minte, cu ea bolnavă, slăbită sau nedezvoltată, sufletul se prăbu­
şeşte, fiindcă mintea are în ea binele şi ne îndreaptă numai spre bine.
Sfîntul Macarie merge pînă acolo încît ne îndeamnă să facem binele
chiar cu sila. Voinţa este decisivă pentru orice direcţie şi acţiune. Dum­
nezeu aşteaptă voinţa omului, care e suverană în natura umană şi fără
care nici lucrarea harului nu e posibilă. Liberul arbitru este cel ce in­
strumentează şi vehiculează acţiunile omeneşti. Inima este la Sfîntul M a­
carie, ca şi la majoritatea Părinţilor, cugetul sau gîndul cel mai intim
sau ascuns al omului, forul de judecată al puterilor sufletului, ansam­
blul forţelor spirituale care oferă voinţei atitudinea de luat, sau soluţia
de dat în problemele puse. Dar Satan are şi el aceeaşi aparatură compli­
cată, dar negativă, pentru promovarea păcatului, pe care-1 pune în luptă
cu voinţa cea bună şi harul lui Hristos. Harul este o ousie, o esenţă care
purifică, sfinţeşte şi dirijează sufletul către Hristos şi către împărăţia
lui Dumnezeu. Dar dacă păcatul asaltează sufletul şi acesta înclină să
cedeze, harul se retrage fără a părăsi sufletul cu totul. Desăvîrşirea e
un exerciţiu între nevoinţă şi educaţia severă, toată viaţa progresînd
continuu din treaptă în treaptă pînă la a XlI-a, exerciţiu dirijat şi con­
trolat de har, pedagog zelos şi liber acceptat. Biserica psihică a Sf. Ma­
carie, care cuprinde cele cinci v irtu ţi: rugăciunea, cunoaşterea, milos­
tenia, sărăcia şi răbdarea sau mărinimia, este o viziune eclesiologică
personală, necesară, poate, pentru uzul intern al mmăstirii. Efortul pen­
tru desăvîrşire e şi efortul pentru mîntuire.
Frumoasa gîndire a Sf. Macarie e prinsă în aceste 50 de Omilii, in­
clusiv în Scrisorile sale de o rară frăgezime spirituală, puritate, prospe­
ţime şi libertate. Cugetarea e calmă, bogată, uşor de urmărit, deşi nu o
428 PATHOLOGIE

dată contradictorie sau repetitivă. Compoziţia e inegală de la scrisoare

la scrisoare, sau de la omilie la omilie, uneori bine închegată, alteori
dezlînată. Dar gîndirea în sine e clară, continuu îmbogăţită printr-o dia­
lectică consecventă şi printr-un bogat material din viaţa zilnică a oame­
nilor şi a naturii. Autorul foloseşte numeroase texte biblice şi nu rareori
idei filosofice, îndeosebi platonice, deşi el combate filosofia. Persona­
lităţi ca Moise, Avraam, David, Isaac, Sfinţii loan, Pavel şi Petru sînt fo­
losiţi atît ei cît şi scrierile lor pentru a exemplifica şi documenta analiza
problemelor. Limba e fluenta, limpede şi la nivelul de înţelegere a majo­
rităţii monahilor, dar ea are şi inflexiuni de înalt nivel logic şi spiri­
tual, cu termeni aleşi sau mai rari. Stilul e de o încîntătoare varietate,
împodobit cu bogate şi frumoase comparaţii din toate domeniile, com­
paraţii care contribuie decisiv la lămurirea logică şi ontologică a pro­
blemelor dezbătute şi constituie prin ele însele un material încîntător la
lectură.
B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 34, 499—822 (Omilii duhovniceşti) ; 821—868 (Opuscule) \ 405—

446 (Scrisori) ; 409—442 (Scrisoarea mare) ; 445—448 (Rugăciuni). C. L. Mariott, Macar ii
anecdota. Seren, published Hornillos oi Macarius (H.T.S. 5), Cambridge (Mass.), 1918.
H. Dörries — E. Klostermann — E. Kroeger, Die 50 geistlichen Homilien des Makariost
1964. H. Berlhold, Makarios-Symeon, Reden und Briefe 172, G.C.S. 1973. Pseudo-Maca-
rie, Oeuvres spirituelles I : Homélies propres a la collection 3. Introduction, traduction
et notes (avec le texte grec) par Vincent Desprez, S. Ch. 275, Paris, 1980.
T r a d u c e r i : Germană : M. Jocham Sämtliche Schriften des Heiligen Maka-
rios des Grossen, B.K.V. Kempten, 1878, 63—424. Engleză : A. J. Mason, Fifi y Spiritual
Homélies oí St. Macarius the Egyptian (S.P.C.K.), London, 1921. Franceză : V. Desprez,
op. cil. Română : Pr. Cicerone Iordăchescu, Omilii duhovniceşti de Sf. Macarie Egip­
teanul, traducere din greceşte. Ediţia I, Chişinău, 1931. Ediţia II-a, Chişinău, 1932.
S t u d i i : H. Dörries, Symeon von Mesopotamien. Die Überlieferung der Messa-
lianischen Makariosschriften (T.U. 55, 1), Leipzig, 1941. H. Dörries, Christlicher Huma­
nismus und mönchische Geist-Ethik, Th. L.Z., 79 (1954), 643—656. W. Jaeger, Two Re-
discovered W orks of Ancient Christian Literature : Gregory oi Nyssa and Macarius,
Leiden, 1954. D. Stäniloae, in jurul *Omiliilor duhovniceşti» ale Sf. Macarie Egipteanul,
Mitropolia Olteniei, 1957, 9, 15—18. P. Resch, La doctrine ascétique des premiers maîtres
égyptiens, Paris, 1931, 39—41. L. Villecourt, La grande Lettre de Macaire, ses iormes
textuelles et son valeur littéraire, R.O.C., 12 (1921), 29— 56. W. Jaeger, op. cit., 145—
230. L. Villecourt, Saint Macaire, les opuscuies ascétiques et leur relation avec les ho­
mélies spirifueiies, Mas, 35 (1922), 203—212. G. Ninua, Die georgische Übersetzung der
dem Makarios von Ägypten zugeschrieben Homilien (în georgiană cu traducere ru­
sească), Mravalt'avi (Tbilisi), 6 (1978), 42—50. Clarkson, Antony Paul, Christ and the
Christian in the writfngs of Pseudo-Macarius. A Study of an early Christian spiritua-
lity, Rom, Pontificia Universitas Gregoriana, 1977. H. Dörries, Die Tiieoiogie des Maiia*
 MONAHISMUL EGIPTEAN 429

r/os-Sy/neon, Göttingen (Vandenhoech und Ruprecht), 1978. H. Berthold, Makarios und

seine Hörer. Methodische Beobachtungen an antignostischer und antimanichüischer Li­
teratur, in Studien zum Menschenbild in Gnosis und Manichäismus, Halle, 1979, 229—
239. J. Meyendorff, Messalianism or anti-messalianism. A fresch look at the «Maca­
rían» problem, in Kyriakon, Testschrift Johannes Quasten 2, 585—590. J. Rausch, The
monastic concept ol purity oi heart and its sources. Symeon — Macarius, the school
ol Evagrius Ponticus and the Apophthegmata Patrum, St. Mor. 12 (1970), 7—41.
K. Deppe — W. Strothmann, Die 50 geistiichen Homiiien des Makarios. Kollationen der
griechischen, arrabischen und syrischen Parallelversionen zu den Homiiien des Pseu-
do-Makarios, 1/2, Göttingen, 1974. R. Staats, Gregor von Nyssa und die Messalianer,
Berlin, 1968. A. Voöbus, On the histórica1 importance oi the legacy ol Pseudo-Maca-
rius. N ew observutions about its syriac provenance, Stockholm, 1972. J. Quasten, Pa-
trology, III, 161— 168. Idem, Initiation aux Peres de l'Eglise, III, 236—245. B. Altaner
— A. Sluiber, Pafroiogie, 8 Auflage, 263—4 (4), 601. Macarius St. oi Egypt, in The
Oxf. Dict. of the Christ — Church, second edition, 1974, 853—854.

89

MACARIE ALEXANDRINUL
Macarie Alexandrinul, născut la Alexandria, de unde şi porecla sa
de «orăşanul» («politikos»), puţin înainte de 300, a fost contemporan cu
Sf. Macarie Egipteanul, cu care nu o dată el e confundat, provocîndu-se
confuzie în prezentarea biografiilor lor, ca în relatările pe care ni le-au
păstrat despre ei Paladiu (Istoria Lausiacă, 19—20), Socrate (Istoria bi­
sericească IV, 23), Sozomen (Istoria bisericească VI, 14). Reţinem de la
Paladiu că l-a cunoscut personal pe acest Macarie, încă de la vîrsta de
18 ani, cînd acesta păzea turmele lîngă un lac numit Maria, şi, unde, in­
voluntar, a ucis pe cineva. De teama lui Dumnezeu şi a oamenilor, M a­
carie a fugit în pustie, unde a trăit trei ani fără acoperiş. După aceşti trei
•ani şi-a făcut o chilie, unde s-a nevoit 25 de ani, cîştigînd o mare expe­
rienţă spirituală, pînă la a dispreţui pe demoni. Macarie judeca păcatul
său din tinereţe, cu o logică proprie, şi anume aprecia că fapta lui nu
numai că nu l-a mîhnit, ci l-a împins chiar să' mulţumească lui Dumne­
zeu pentru crima săvîrşită, care l-a împins în pustie, aşa cum pe Moise
crima uciderii egipteanului, l-a obligat să fugă de Faraon, să-şi ia asu-
pră-şi misiunea eliberării poporului său, ajungînd apoi în Sinai, la con­
templarea lui Dumnezeu. Cu aceasta, zice Paladiu, nu vreau să justific
calea spre crimă, ci doar că, uneori, împotriva voinţei Domnului, virtu­
430 PATROLOGIE

ţile pot apărea şi din intîmplări sau accidente (Paladiu, Istoria Lausiacă
17, P.G. 34, 1041 AB). Socrate relevă că între cei doi Macarie era numai
deosebirea că Macarie Alexandrinul era vesel, în timp ce Egipteanul era
sever. Cu veselia lui, Alexandrinul atrăgea pe tineri la viaţa ascetică.
Astfel, a atras 'la asceză pe Evagrie, pe care şi l-a făcut ucenic, prin filo­
sofía faptelor, căci era deja filosof, dar numai în cuvinte. După ce Eva­
grie a fost hirotonit diacon de către Sf. Grigorie de Nazianz la Constan-
tinopol, a plecat cu Macarie în pustie (Socrate, Istoria bisericească IV,
23, P.G. 67, 576 A). Macarie Alexandrinul a fost hirotonit preot mai tir-
ziu decît Macarie Egipteanul şi avea darul dispreţuirii diaconilor. A
practicat tot fe>lul de asceze ? pe unele le-a inventat el, pe cele pe care
le-a auzit de 3a alţii le-a preţuit cu atîta zel încît nu i-a crescut păr în
barbă (Sozomen, Istoria bisericească III, 14, P.G. 67, 1069 A). Tradiţia
pune, uneori, pe cei doi Macarie să călătorească împreună. Macarie «oră-
şanul» a adormit în Domnul spre 394. Nu ştim dacă a condus sau nu o
mînăstire, cum s-a susţinut uneori.
Nici unul din autorii care vorbesc despre Macarie Alexandrinul nu-i
atribuie vreo lucrare scrisă. Se pare că tot ce i se pune în seamă în P.G.
34, 261—264 ? 385—392 ? 957—970 ; 971—978, adică apoftegme, cuvinte
despre moarte, două reguli monastice şi alte reguli, nu-i aparţin.
B I B L I O G R A F I E

Migne, P.G. 34, loc. cit., E. Amann, D. Th. C. 9, 1440 sq. J. Quasten, Patrology
III, 168— 169. Idem, Initiation aux Peres de i'Egüsc III, 246. B. Allaner — A. Stuiber, Pa-
trologie, 8° Aullage, p. 265.

90

EVAGRIE PONTICUL
VIAŢA

Evagrie a fost una din personalităţile remarcabile ale monahismu­

lui şi gîndirii creştine din secolul IV patristic. Cele patru izvoare prin­
cipale asupra l u i : Paladiu (Istoria Lausiacă 86), Socrate (Istoria biseri­
cească IV, 23), Sozomen [Istoria bisericească VI, 30) şi Ghenadie (De
 MONAHISMUL EGIPTEAN 43 r

scriptoribus ecclesiasticus 11) ne prezintă elementele unui personaj com­

plex, în care roadele harului se împletesc armonios cu acelea ale unei
forţe intelectuale şi ale unei trăiri duhovniceşti excepţionale. Izvoarele
se confirmă şi se întregesc unele pe altele. Sînt în ele puncte de refe­
rinţă şi amănunte, care s-ar putea închega într-un roman spiritual. Le­
găturile sale din tinereţe cu strălucite minţi şi inimi sfinte ale timpului
în Pont, Capadocia şi Constantinopol şi vestitele sale nevoinţe ascetice
în pustiul Egiptului, unde a învăţat de la atîţia şi a învăţat pe atîţia, scri­
erile sale de rară adîncime spirituală şi de autoritate pan-creştină au
făcut şi fac din Evagrie una din cele mai apreciate podoabe ale Bi­
sericii şi creştinătăţii.
Evagrie s-a născut ca fiu de preot, la 345—346, la Ibora, în Pont, de-
unde şi supranumele de Ponticul. A făcut ceva studii acasă sau în îm­
prejurimi, căci ajungînd la Cezareea Capadociei, încă tînăr, Sfîntul Va-
sile cel Mare îl hirotoneşte lector (citeţ) la această Biserică, unde el slu­
jeşte şi învaţă pînă la moartea tatălui său şi a Sf. Vasile (1 ianuarie, 379)
(Paladiu, Istoria Lausiacâ, 86, P.G. 34, 1188C). într-o scrisoare, el
mulţumeşte Domnului şi Sf. Vasile, pentru că i-a dat «sfînta shimă» şi
î-a aşezat în număruil monahilor (Frankenberg, Evagrius Ponticus, 21,
la Iustin I. Moisescu, Evagrie Ponticul — Viaţa, scrierile, doctrina (gre­
ceşte), Atena, 1937, p. 23 şi nota 1). După moartea Sf. Vasile, Evagrie se
îndreaptă spre Constantinopol, unde nu Sf. Grigorie de Nyssa, cum scrie
Paladiu, ci Sf. Grigorie de Nazianz îl primeşte şi-l hirotoneşte diacon şi
apoi arhidiacon, colaborînd şi instruindu-se tot timpul sub îndrumarea
marelui Patriarh. In vremea aceasta, Evagrie se impunea printr-o re ­
marcabilă forţă dialectică în lupta contra tuturor ereziilor şi prin pro­
gres la studii, prin'tr-un deosebit talent al vorbirii şi prin frumuseţea
chipului şi eleganţei veşmintelor sale (Sozomen, Istoria bisericească VIr
30, P.G. 67, 1384 C). După demisia sa de la conducerea Bisericii din Ca­
pitala imperiului, în timpul celui de al II-lea sinod ecumenic (381), SL
Grigorie a lăsat pe Evagrie în grija lui Nectarie. Este de reţinut că SL
Grigorie de Nazianz e mulţumit la culme de progresul în studiile de teo­
logie şi filosofie ale ucenicului său, lucru pentru care-şi exprim«! bucu­
ria deosebită într-o scrisoare (Epistola 228, P.G. 37, 372) (Iustin I. Moi­
sescu, op. cit., p. 24 şi nota 2). în testamentul său, Sf. Grigorie prevedea
432 PATROLOGIE

ca, după moartea sa, să se dea lui Evagrie o cămaşă, un stihar, două pa-
llia şi 30 monezi de aur (P.G. 37, 393). Deşi cinstit în capitală, pentru cul­
tura şi talentul său oratoric, Evagrie, ne spune Paladiu, a trebuit să în­
trerupă şederea sa la Constantinopol din cauza unei aventuri cu soţia
unui mare dregător din acest oraş, povestită pe larg de Paladiu (Istoria
Lausiacă 86, P.G. 34, 1118 CD, 1193 ABC), aventură repovestită şi rezu­
mat de Sozomen (Istoria bisericească VI, 30), dar care, redată prin des­
crierea unei viziuni în extaz, pentru partea a doua a evenimentelor, e o
punere in scenă destul de naivă, care acoperă partea întîi a faptului. Vor­
bire frumoasă, cultură frumoasă şi chip frumos, îmbrăcat în haine ele­
gante, nu putea să nu atragă atenţia într-o capitală ca Bizanţul, aşa cum
o profesoară tînără, frumoasă şi savantă, ca Hypatia, nu putea să nu atra­
gă atenţia la Alexandria, la circa 35 de ani după povestea lui Evagrie, deşi
nu pentru aceleaşi motive. Evagrie a scăpat de încurcătură şi, probabil,
de moarte, cu fuga. A fugit la Ierusalim, unde a fost primit de vestita Me-
lania Romana, care, cum se ştie, făcuse aici o mînăstire pe care o con­
ducea personal. El a avut legături strînse de evlavie şi de preocupări
teologice şi ascetice cu această femeie superioară, mai ales că Metania
adoptase toate ideile lui Origen, ceea ce bucura pe Evagrie, care sim­
patiza mai de mult pe marele alexandrin şi care asistase, poate şi cola­
borase la alcătuirea Filocaliei origeniste, încă de pe vremea cînd îşi fă­
cea ucenicia la Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz. Dar aici,
la Ierusalim, autorul nostru a revenit la viaţa mondenă. îşi schimba hai­
nele şi se înfunda, prin dialectică, în slava deşartă. La îndemnul Mela-
niei şi în urma unei boli îndelungate, după ce relatase marii sale prie­
tene, întîmplarea de la Constantinopol, Evagrie a plecat în munţii Ni-
triei, în Egipt, unde a îmbrăcat haina şi viaţa monahală (Paladiu, op. cit.,
80, P.G. 34, 1193 CD).
A doua parte a vieţii lui Evagrie se desfăşoară, timp de 16 ani, din
care doi în Munţii Nitriei, iar 14 în pustiul scetic, în aşa numitele Che­
lii, mîncînd o jumătate de pîine pe zi şi puţin ulei pe trimestru, el care
dusese mai înainte o viaţă moale şi delicată. Făcea 100 de rugăciuni pe
zi şi muncea scriind (copiind) manuscrise numai pentru costul mîncarii.
Scria frumos, cu litere oxyrince. Timp de 15 ani şi-a purificat mintea şi
a fost învrednicit de harisma cunoaşterii, a înţelepciunii şi a osebirii
 MONAHISMUL» EGIPTEAN 433

duhovniceşti (Paladiu, op. cit., 86, P.G. 34, 1194 AB). în Munţii Nitriei,
Evagrie a întîlnit monahi care profesau origenismul şi se pare că mulţi
din ei, erau ucenicii lui Didim cel Orb, didascal cu renume atunci la
Şcoala din Alexandria. In cei 16 ani petrecuţi în pustiu, Evagrie a înche­
gat legături cu monahi vestiţi pe care i-a cercetat duhovniceşte şi de la
care a învăţat multă înţelepciune, ca de la cei doi Macarie prezentaţi
mai sus. Evagrie punea dieta trupului sub ochiul ascezei duhovniceşti, în
primul rînd prin rugăciune şi prin ieşirea de sub patimile trupeşti şi su­
fleteşti, urmărind desăvîrşirea, adică starea de nepătimire. Scopul u r­
mărit era «să stăpîneşti orgoliul şi dispreţul în aşa măsură, încît nici cel
elogiat pe drept să nu se umple de aplauze şi nici cel insultat pe nedrept
să nu se mînie la primirea insultelor» (Sozomen, Istorici bisericească
VI, 30, P.G. 67 1384 A) (Iustin I. Moisescu, op. cit., p. 28—29).
Dragostea lui Evagrie pentru Origen, care urmărise atît de mult de­
săvîrşirea, contactele lui cu minţile aprinse ale anahoreţilor şi îndelun­
gatele sale lecturi şi meditaţii personale, i-au creat şi lui o conştiinţă
personală în domeniul ascezei şi al teologiei, căci acestea sînt nedespăr­
ţite in domeniul spiritualităţii înalte. S-a spus pe drept cuvînt că Eva­
grie «era un grec autentic şi un spirit speculativ, adorator şi iubitor de
înţelepciune» (Iustin I. Moisescu, op. cit., p. 29), dar, da aceasta, s-a adău­
gat norocul de a fi fost iniţiat în procesul de gîndire şi viaţă creştină al
marilor «stîlpi» ai Bisericii timpului, ca Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigo-
rie de Nazianz şi al marilor nevoitori spirituali ca Melania, Macarie
Egipteanul şi Macarie Alexandrinul. în timpul şederii sale în Egipt, Eva­
grie şi-a completat formaţia sa teologică şi filosofică cercetînd operele
marilor învăţaţi ai creştinismului. în afară de Origen şi Sfinţii Capado-
cieni, Evagrie a studiat pe Sf. Atanasie, Serapion de Thmuis şi Clement
Alexandrinul. La Alexandria, unde venea uneori şi unde discuta cu unii
filosofi, Evagrie a întîlnit pe Didim cel Orb, înflăcărat partizan al 'lui
Origen. Se pare că întîlnirile cu acest magistru l-au cîştigat definitiv
pentru origenism. După circa zece ani de nevoinţe în pustiu, se pare că
formaţia ascetică a lui Evagrie era terminată. Acum, spre 391, Paladiu
vine în pustiu, îl cunoaşte şi-i devine ucenic şi admirator şi se pare că
tot în perioada aceasta îl vizitează şi Sfîntul Ioan Cassian, venind nu din
Apus, ci tot din Răsărit, şi anume din Scythia Minor, prin Palestina. Prie-
20 — Patrologie
434 FATROLOGIE

ten şi ucenic i-a fost şi Heraclide, ulterior arhiepiscop al Efesului, prie­

ten şi ucenic al Sf. Ioan Gură de Aur (Iustin I. Moisescu, op. cit.,
p. 30—32).
Una din laturile principale ale activităţii lui Evagrie în pustiu a fost
opera sa scrisă, bogată şi interesantă sub raport spiritual şi de care ne
vom. ocupa puţin mai departe. Opera pe care o semnalează Paladiu, So-
crate şi Ghenadie, cu lucrări de deosebită valoare (Paladiu, Istoria Lau-
siacă 86, P.G. 34, 1194 B ; Socrate, Istoria bisericească IV, 23, P.G. 67,
516 AB ; Ghenadie, De scriptoribus ecclesiasticus 11). Ghenadie, la
sfîrşitul sec. V, tradusese deja o bună parte din această operă necesară
monahilor şi nu numai lor. Alte traduceri în alte limbi vor urma. Partea
esenţială a celebrităţii lui Evagrie o constituie lucrările sale scrise.
Ca atitudine practică, Evagrie susţinea că e necesar să cercetăm vie­
ţile monahilor de dinainte spre a ne călăuzi după ele, întrucît ei au spus
şi au făcut multe lucruri bune. Sau : o mîncare uscată şi neregulată îm­
preunată cu dragostea duce pe monah la limanul nepătimirii. Coşmaru­
rile de noapte nu se sting prin nimic mai bine ca prin facerea de bine
(Socrate, Istoria bisericească IV, 23, P.G. 67, 516 CD). La tortura demo­
nului desfrînării, etl a răspuns o dată stînd toată noaptea gol, intr-un put,
pe vreme de iarnă, pînă i-a îngheţat tot trupul, relatare făcută direct lui
Paladiu. Altă dată, tulburat de duhul blasfemiei, n-a intrat 40 de zile în
casă, ceea ce-i făcuse trupul ca acela al fiarelor sălbatice. într-o zi,
trei oameni, în chip de clerici, i s-au prezentat ca să discute cu el
despre credinţă, spunîndu-i că unul din ei era arian, celălalt eunomian
şi al treilea apolinarist. A fost chinuit de nenumărate ori de demon. Avea
darul profeţiei. De abia dacă mînca ceva legume, iar pîinea numai o
atingea. în timp ce-şi sfîrşea trupull, îşi vivifica sufletul cu ajutorul Sf.
Duh, împărtăşindu-se de Bobotează în biserică. Cu puţin înainte de
moarte, a ¡spus lui Paladiu că de trei ani nu mai era chinuit de «pofta car­
nală. Persoanei care i-a adus ştirea morţii tatălui său, Evagrie i-a răs­
puns : «încetează cu blasfemia. Tatăl meu este nem uritor! Pînă la acest
punct ajunsese viaţa virtuoasă a vestitului Evagrie» (Paladiu, op. cit.,
P.G. 34, 1*194 BCD, 1195 A). Deşi arhiepiscopul Teofil al Alexandriei i-a
propus să-l hirotonească episcop de Thmuis, Evagrie a refuzat, invocînd
nevrednicia pentru această dregătorie şi învinuirea fraţilor de cin că,
 MONAHISMUL EGIPTEAN 43.5

acceptlncl episcopia, ţinea mai mult sa fie liniştit decît să slujească Bise­
ricii. In fond, Evagrie a fost şi a vrut să fie monah, cum o spune el în­
suşi într-o scrisoare (13) şi cum relatează, se pare, Sf. Cassian despre ţi­
nuta sa riguros monahală (De instituiis coenob., V, 32, P.L. 49, 248). So­
cotit asemenea cu apostolii (Vitae patrum, P.L. 73, 1182), dăruit cu ha-
rismele cunoaşterii, înţelepciunii şi discernămîntului duhovnicesc, pnev-
matofor, cult, gînditor şi vorbitor adine, capabil să discearnă gîndurile
care duc la virtute şi pe cele care duc la răutate, profet şi făcător de mi­
nuni, autor de cărţi vestite în Răsărit şi în Apus şi care continuă să fie şi
azi o comoară spirituală, Evagrie, acest mare şi fin intelectual, n-a putut
rezista pustiului mai mult de 18 ani f moare relativ tînăr, în vîrstă de 54
de ani (Paladiu, op. cit. 86, P.G. 34, 1188 B) (Iustin I. Moisescu, op. cit.,
p. 34—35).
OPERA

. Evagrie este scriitorul monah cel mai prolific şi mai plin de idei
din întreg pustiul egiptean. Educat şi instruit de Sfinţii Vasile cel Mare
şi Grigorie de Nazianz şi îmbogăţit sufleteşte prin legăturile sale cu
Melania şi Sfinţii Macarie Egipteanul şi Macarie Alexandrinul, inte­
resat de controversele dogmatice ale vremii şi, îndeosebi, de puterni­
cul curent origenist, Evagrie a fost în măsură să cerceteze un imens
material spiritual şi să elaboreze opere care-1 vor impune. El e crea­
torul misticismului monahal, din care s-a împărtăşit monahismul creş­
tin de pretutindeni. Deşi osîndit la sinodul V ecumenic (553) şi urmă­
toarele, ca origenist, operele sale s-au bucurat, totuşi, de o mare difu­
zare prin aceea că prietenii săi, asemenea ereticilor, i-au pus în circu­
la ţie ’operele sub alte nume, îndeosebi sub acela al lui Nil Sinaitul?
pe de altă parte,-aceşti prieteni ai lui Evagrie dădeau numele Sf. V a­
sile ca garanţie a ortodoxiei autorului nostru. Deşi cu m ajoritatea ope­
relor originale dispărute din cauza condamnării lor, totuşi Evagrie a
supravieţuit prin traducerile sale în latină graţie lui Rufin şi Ghena-
di&.de M a rs ilia (QP-- cit,,... 11) Jşi mai ales prin traducerile siriene, ar­
mene, etiopiene ş i, arabe. Dar unele din aceste traduceri s-au pierdut.
Unele lucrări apar sub numele. Sf. Vasile sau Nil Sinaitul, cum am
spus, şi se aşteaptă c a , cercetările în curs asupra manuscriselor orien­
436 PATROLOGIE

tale să ducă la noi identificări de asemenea opere. Evagrie a creat, în

literatura patristică, genul literar al aforismelor sau sentinţelor sub
influenţa literaturii gnomice filosofice şi a inventat «centuriile» spi­
rituale, adică grupe de cîte o sută de sentinţe, care se vor bucura de
multa favoare în literatura bizantină.
Evagrie Ponticul a provocat prin cărţile sale mari discuţii şi a
influenţat oameni ca Sf. Ioan Scărarul, Hesychiu, Maxim M ărturisito­
rul, Niceta Stethatos, isihaştii, scriitori sirieni ca Filoxen de Mabug,
Isac de Ninive, Ioan Bar Caldun şi pe autorul latin Ioan Cassian.
Autorul nostru era preţuit de creştini greci şi apuseni ca scriitor
ascetic, nu dogmatic, întrucît teologia lui plină de origenism şi ideile
sale generale opuse tradiţiei dogmatice a Bisericii erau suspectate şi
combătute în imperiul bizantin, cum o arată, la unison, sinoadele V,
VI şi VII ecumenice. In schimb, în Bisericile Siriei şi Armeniei limi­
trofe imperiului bizantin, care, pentru raţiuni politice şi din cauza situa­
ţiei lor interne evoluau în strînsă legătură cu Biserica greacă, Evagrie
era apreciat ca un mare teolog. Operele sale sînt puse în circulaţie de
monahii sirieni din Egipt, exercitînd o puternică influenţă asupra lite­
raturii şi teologiei siriene, îndeosebi de nuanţă nestoriană. Buradat
(509—612) precizează că, după Sfinta Scriptură şi alte opere, el a dior-
tosit şi cărţile Sfîntului Evagrie. Isac de Ninive scrie că el a împrumutat
de la Sf. Evagrie nu numai învăţături, ci şi texte şi metodă. Arhiman­
dritul Babai cel Mare (569—628) a scris şi o apologie pentru Evagrie,
ca să arate ortodoxia acestuia. în perioada de cîteva secole, de la Isac
de Ninive pînă la Bar-Hebraeus (1226—1286), Evagrie e calificat ca
«sfînt», iar învăţătura sa e apreciată ca ortodoxă (Iustin I. Moisescu,
op. cit., p. 59—69). Acelaşi lucru s-a petrecut cu Evagrie şi operele
iui şi în Armenia, unde era considerat «sfînt» şi «învăţător al Bisericii».
Biserica etiopiană l-a primit în calendarul sfinţilor ei.
a. Antirrheticos sau combaterea celor opt duhuri ispititoare, con-
ţinînd pasaje alese din Sfînta Scriptură contra duhurilor ispititoare,
distribuite în opt părţi, după numărul gîndurilor, şi intitulate «Comba­
tere» (P.G. 67, 515 B). Ghenadie de Marsilia vorbeşte şi el despre
aceeaşi lucrare cînd zice că Evagrie a scris Sugestii contra celor opt
păcate capitale, adăugind că acesta sau a fost primul care a atras aten­
 MONAHISMUL EGIPTEAN 437

ţia asupra acestor păcate, sau a fost printre primii care a elaborat o
învăţătură despre ele, complinind opt cărţi contra lor cu mărturii din
Sf. Scriptură, adică după pilda Domnului, care tot timpul s-a opus ispi­
titorului său cu mărturii biblice, în aşa fel încît orice sugestie venind
de la demon sau de la natura depravată să aibă contra ei o mărturie.
«După porunca ce-am primit, am tradus această operă în latineşte, re-
dînd textul cu aceeaşi simplitate ca în limba greacă» (De script. Eccles.
11). Din nefericire, atît traducerea lui Ghenadie, cît şi originalul grec
al acestei opere s-au pierdut. Extrasul publicat în Migne (P.G. 40,
1272—1276), in titu la t: Despre cele opt glnduri păcătoase către Anatolie
nu aparţine Antirrheticului, ci sentinţelor din Praktikos. în schimb
Ântirrheticul s-a păstrat complet în traducere siriacă şi armeană.
Cunoscutul W. Frankenberg a retradus Antirrheticos-ul din siriacă în
greacă şi ne-a dat frumoasa ediţie din 1912 : Frankenberg W., Evagrius
Ponticus, Berlin, 1912, p. 472—545, text siriac cu traducere greacă.
‘■Evagrie tratează în această operă despre lupta nevăzută a duhu­
rilor rele contra sufletului, adică duhurile nesaţiului la mîncare, des-
frinării, lăcomiei, trîndăviei, mîniei, tristeţii sau dezgustului de a fi mo­
nah, slavei deşarte şi mîndriei. El analizează migălos cauzele şi evo­
luţia fiecăruia din aceste păcate alimentate de asalturile demonice şi
încheind cu un text biblic care le combate şi le biruie. Monahul va
prinii acest tratat ca pe un ghid cu care se va apăra de fiecare din
aceste păcate. E un ghid «activ», adică socotind pe purtător ca încă
angajat în luptă. Un iniţiator al descoperirii celor opt păcate, ca prim
martor literar al existenţei şi acţiunii lor, Evagrie declanşează o în­
treagă producţie de opere spirituale împotriva acestor păcate, reduse
din opt la şapte şi studiate cu talent şi adîncime de Sf. Ioan Cassian,
Nil Sinaitul, Sf. Grigorie cel Mare, Sf. Ioan Damaschin etc.
■ Combaterea celor opt păcate principale are o deosebită importanţă
pentru antropologia creştină şi opera de desăvîrşire a sufletului în sec.
V:: Autorul dezvoltă numeroasele sale cunoştinţe psihologice într-un
vast cîmp al experienţei personale şi active nu o dată în conflict cu
părerile obişnuite alei mediului său, inclusiv cu antrolopogia păgînă a
vremii. Analizele fiecărui gînd păcătos, care se transformă în păcat
propriu zis cu ajutorul demonilor, sînt minuţioase, uneori dramatice,
în.general clare şi concludente.. Spre deosebire de opera corespunzăr
43B PATROLiOGIE

toare a Sf. Ioan Cassian, Antirrheticosul lui Evagrie e plin de prezenţa

şi acţiunea variată a demonilor, care lucrează neîncetat asupra gîndu-
rilor umane. Ameliorările pînă la limite prin post şi rugăciune con­
tinuă, curăţirea de patimi, puritatea minţii şi dragostea nu pot totul
fără ajutorul lui Dumnezeu.
b. Monahul in două părţi : Practicul şi Gnosticul (P.G. 40, 1251—
1264). Practicul cuprinde o sută de sentinţe, iar Gnosticul cincizeci de
sentinţe. Ghenadie remarcă şi această lucrare : «Evagrie a compus încă
o carte de o sută de sentinţe pentru cei studioşi» (op. cit., 11). El a tra­
dus întîi partea a doua în latineşte, pentru că partea întiia era deja tra ­
dusă, dar el a refăcut această traducere, fie traducînd din nou, fie îm­
bunătăţind anumite părţi, pentru a reda adevăratul sens al autorului,
pentru că văzuse că vechea versiune se deteriorase cu timpul. E, pro­
babil, vorba de traducerea lui Rufin, pe care-1 menţionează ca traducător
al Sentinţelor lui Evagrie. Aceste traduceri s-au pierdut, dar s-a păstrat
în greceşte prima parte a Practicului — o ediţie în 70 şi alta în 100 de
sentinţe — iar din Gnosticul s-a conservat o versiune siriacă. Sfaturile
şi îndemnurile din cele 11 capitole ale Practicului editat de Migne (P.G.
40, 1251—1264) sînt spicuiri din învăţătura unor Părinţi ca Antonie,
Macarie Egipteanuil, Atanasie, Seraipion, Didim etc.( bazate aproape tot
timpul pe texte biblice, îndeosebi pe Psalmi, Evanghelii şi Sf. Apostol
Pavel.
Monahul anahoret să caute singurătatea, evitînd ieşirea în lume
şi contactul cu oamenii, îndeosebi prietenia cu aceştia, să muncească,
căpătînd roadă mai multă decît îi trebuie, pentru a putea oferi şi altora
în nevoie, din prisosul său, după cuvîntul Apostolului (II Cor.
3, 14—15) (Monahul-Practicul 4, P.G. 40, 1256 ABC). Ideea fundamen­
tală a acestor capitole este găsirea şi păzirea cu grijă a liniştii sufletu­
lui. De aceea, monahul nu-şi va angaja slujitor tînar spre a nu fi tu l­
burat ; el va fugi chiar din propria sa chilie, dacă prea multele lucruri
din ea îl tulbură (5). Monahul poate pleca din părţile locului său de
naştere pe meleaguri străine, de dragul şi pentru folosul liniştii. Prie­
teni să aibă numai pe fraţii duhovniceşti şi pe Sfinţii Părinţi. Să nu se
adune cu cei împrăştiaţi de griji multe. Să primească invitaţiile la masă,
dar să se întoarcă repede la chilie ; să nu doarmă niciodată în afara
 MONAHISMUL EGIPTEAN 439

chiliei, pentru a-şi păstra harul liniştii (6—7, P.G. 40, 1257 BCD—1260
AB). Rămînerea mult timp în afara chiliei ia harul şi întunecă mintea,
aşa cum se întîmplă cu vinul bun dacă-1 mutăm din loc în loc. Munca
nu trebuie să înceteze zi şi noapte, pentru ca monahul să nu îngreu­
neze pe nimeni pentru întreţinerea sa, ci să aibă el însuşi de unde să
dea şi altora. Cu aceasta se porneşte lupta şi împotriva dracului trîn-
dăviei, dar mai ales scapi de păcat. «Dacă dai şi iei, nu eviţi păcatul»
(op. cit., 8, P.G. 40, 1260 CD—1261 A). Monahul să se gîndească şi să
se pregătească pentru ziua morţii şi soarta celor răi, dar şi a celor b u n i;
de asemeni, la ziua învierii şi a judecăţii sufletelor (9). Postul sa fie
cu putere, ca înaintea Domnului. în întîlnirile cu fraţii, se poate mînca
şi de două sau de trei ori pe zi, împlinind legea dragostei. In timp de
boală, se poate mînca de mai multe ori pe zi. Înfrînarea de la anumite
bucare rămîne la alegerea personală (10). Rugăciunea fără frică, fără
trezvie şi fără priveghere este deşartă. Să ne rugăm pentru vrăjmaşi (11).
c. Sentinţe metrice pentru monahi şi monahii. E o colecţie de cinci­
zeci de sentinţe, care ni s-au păstrat în original şi în traducerea latină
a lui Rufin (P.G. 40, 1277—1286). în Scrisorile 19 şi 20 ale autorului
s-a păstrat introducerea la scrisorile pentru fecioare (monahii). Aceeaşi
atmosferă şi gen de îndemnuri şi sfaturi ca în Practicul Monahului.
d. Probleme gnostice, al căror original grec s-a pierdut, dar s-au
păstrat în două traduceri siriene şi una armeană. Socrate vorbeşte de
Sase sute de probleme pregnostice (Istoria bisericească 4, 23), titlu
în care termenul «pregnostic» trebuie, probabil, înlocuit cu «gnostic».
Opera e o colecţie de şase sute de sentinţe, grupate cîte o sută, adică
pe centurii, şi se ocupă cu chestiuni dogmatice şi ascetice, printre al­
tele, cu Sfînta Treime, îngeri, demoni şi oameni şi raporturile tuturor
acestora cu Dumnezeu şi între ei, cu restaurarea universală. Scopul
lucrării e mai mult practic decît teoretic, urmărind cunoaşterea a cît
mai multe lucruri şi, prin aceasta, apropierea de Dumnezeu. Opera e
o adevărată enciclopedie teologică şi mistică (Iustin I. Moisescu, op.
cit., 84—85). Ediţia cea mai bună a textului este aceea a lui W. Fran-
kenberg, op. cit., p. 49—471).
440 PATROLOGIE

e. Despre rugăciune. Printre operele lui Nil de Ancyra (Sinaitul)

se află un tratat Despre rugăciune (P.G. 79, 1165—1200), care pare a
aparţine lui Evagrie, deşi cele opt sentinţe citate în Apophthegmeie Pă­
rinţilor (P.G. 65, 305 BC) sînt prezentate ca fiind ale lui Nil, lucru în­
tărit şi de Fotie (Bibliotheca, cod. 201), Ideile şi stilul lucrării sînt, în
general, asemănătoare acelora ale lui Evagrie, iar traducerea siriacă
şi toţi autorii sirieni îl atribuie exclusiv lui Evagrie. în cele 153 de
capitole precedate de o mică introducere, autorul arată efectele rugă­
ciunii din treaptă în treaptă pînă la piscul «rugăciunii pure», care, şi
cu ajutorul sfîntului har, ne ajută să ajungem la lumina neapropiată a
Sfintei Treimi.
f. Despre gîndurile păcătoase. Deşi aflător printre operele lui Nil
Sinaitul (P.G. 79, 1199—1228) s-a demonstrat că acest tratat aparţine
lui Evagrie Ponticul.
g. Către monahul Evloghie. Atribuit de Nichifor Callist lui Nil,
tratatul acesta (P.G. 79, 1093—1109) pare a aparţine lui Evagrie, căci
numeroase manuscrise circulă sub numele acestuia, inclusiv acelea ale
versiunii siriene şi armene. E un buchet de sfaturi antidemonice, pe
drumul greu al desăvîrşirii, asemănător, în bună parte, Scrisorilor Sf.
Antonie către ucenicii săi.
h. Comentarii biblice. S-au păstrat fragmente dintr-un Comentar
la Psalmi, scris, ca majoritatea operelor lui Evagrie, sub formă do sen­
tinţe. Totul e prezentat sub această formă şi totul respiră duhul eva-
g ria n : raţionamentele, binecuvîntările, ideea de Dumnezeu, despre
asceză, cunoaşterea lumii etc. I se atribuie şi un Comentar la Proverbe,
din care o bună parte se află în Comentariile lui Origen şi fragmente
în diverse catene şi opere ale !altor autori ca Ipolit, Eusebiu, Vasile cel
Mare, Ioan Gură de Aur etc. întreaga operă în sentinţe a lui Evagrie
a fost profund influenţată de cartea Proverbelor. Un Comentar la Iov
a dispărut; se păstrează încă vestigii dintr-un Comentar la Luca în care
autorul foloseşte, se pare, mai mult stilul discursiv decît cel sentenţios.
Se pare că a scris comentarii şi la NUmeri, Regi, Cîntarea Cîntărilor.
Metoda de interpretare a acestor texte este cea alegorică, după mo­
delul origenist.
 MONAHISMUL EGIPTEAN 441

. i. Corespondenţă. S-au păstrat 67 de Scrisori de la Evagrie, majori­

tatea în versiune siriacă şi pe care W. Frankenberg le-a retradus în
greacă. Cele mai multe sînt scurte şi nu li se cunosc destinatarii, cu
excepţia a două dintre ele, lungi, una adresată Melaniei, la Ierusalim,
şi în care autorul îşi rezumă întreaga sa doctrină ; a doua adresată
unor monahi de la Cezareea (Capadociei), păstrată în originalul grec,
scrisoare însă care a fost identificată ca fiind a 8-a epistolă din cores­
pondenţa Sf. Vasile cel Mare. Scrisoarea aceasta se ocupă cu dogma
Sfintei Treimi, apără consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl şi combate
pe arieni cu privire la atitudinea acestora faţă de dumnezeirea Sim­
ţului Duh (J. Quasten).
Aspecte doctrinare
a. Dumnezeu — Sfînta Treime. Dumnezeu este unul şi unicul. El
este simplu şi esenţă simplă ; El este dragoste, monadă sau henadă, nu
ca ţiumăr, ci ca natură. Dumnezeu este în tot locul şi în tot ce se petrece,
prin, foarte variata Sa înţelepciune. înainte de a crea natura raţională,
Dumnezeu a sălăşluit în propria-i esenţă, dar după ce a creat această
natură (raţională) şi-a făcut-o casă. Actul creaţiei n-a adus nici o
schipibare în natura divină. Dumnezeu sălăşluieşte în toate şi le uneşte
pe toate. Lucrarea lui Dumnezeu se vădeşte prin apropierea harurilor
între ele, mai ales în firile raţionale şi sfinte.
Dumnezeu lucrează în lume prin Puterea şi înţelepciunea Sa, adică
prin Fiul şi prin Sfîntul Duh, Care sînt necreaţi ,*Ei sînt semne ale măririi
prin care se concepe iubirea Tatălui şi chipul exact şi strălucirea fiinţei
Tatălui. Aşa cum mintea, prin mijlocirea sufletului lucrează în trup, tot
aşa Dumnezeu prin sufletul Său, adică prin Logos şi Sfîntul Duh, lucrează
în trupul Său — mintea (Scrisoarea către Melania, la Iustin Moisescu,
op. cit.e p. 105, n. 9). Ca esenţă simplă, Sfînta Treime e neschimbabilă,
întrucît în ea nu intră nici un fe'l de sinteză de calităţi, de inferioritate,
ori de superioritate, ca la creaturi. Formată din trei Ipostase, Tatăl, Fiul
şi .Sfîntul Duh, Sfînta Treime nu înseamnă trei Dumnezei, căci ea nu e
o triadă de numere. Treimea este a unuia unic, căci altfel ar trebui pre­
cedată de doime, iar aceasta urmată de treime. Esenţa sau fiinţa Sf.
Treimi se caracterizează ca pace şi linişte de negrăit, fără început şi fără
442 PATHOLOGIE

sfîrşit şi care nu sălăşluieşte într-un anumit loc, ci lucrează în sufletul

raţional, numit şi templu al Sfintei Treimi şi căruia i se descoperă (Iustin
I. Moisescu, op. cit., p. 102—107).
Dumnezeu-Tatăl e unic, simplu şi izvor şi sfîrşit a tot ce se întîmpiă.
El este cauza fiinţială a Fiului şi a Sfântului Duh. El e Tată prin har al
creaturii raţionale, căreia i-a dat chipul Său. Fiul este Unul-născut şi
Primul-născut prin care vin toate. El este împăratul firii raţionale. El s-a
arătat neamului omenesc «din cunoaşterea fiinţială şi din natura netru­
pească şi trupească», s-a făcut învăţătorul cunoaşterii despre Dumnezeu
pentru toată firea raţională, creată după asemănarea Lui. Dumnezeu după
fiinţă, Fiul singur cunoaşte pe Tatăl după unirea Monadei, aşa cum
Tatăl singur cunoaşte pe Hristos. Din dragoste pentru noi, Fiul s-a făcut
M întuitorul nostru, coborînd pe pămînt în trup deofiinţă cu trupul nos­
tru şi cu suflet din firea sufletelor noastre, ne-a răscumpărat, prin moar­
tea Sa, de păcat. Răstignirea Sa înseamnă omorîrea vechiului om din
noi, anularea osîndirii şi iertarea pentru restabilirea vieţii noastre (Pro­
bleme gnostice, Centuria VI, 40, la W. Frankenberg, Evagrius Ponticus,
p. 387, apud Iustin Moisescu, op. c it, p. 108, nota 5). A fost o vreme cînd
trupul lui Hristos nu exista, dar n->a fost o vreme cînd Dumnezeu-Logosul
sa nu fi existat în El. După înviere, trupul Său a devenit nestricăcios şi
rămîne pentru totdeauna unit cu esenţa sa divină. Fiul e mai mic decît
Tatăl, nu sub raportul firii divine, ci al celei umane, întrucît El a murit
ca să ne scape pe noi de moarte şi să ne facă părtaşi la nemurire. Pu­
terea, semnele, minunile şi vindecările săvîrşite de Hristos îl arată drept
creator. Înainte de întrupare, El s-a arătat oamenilor în diverse chipuri,
preocupat de făpturile Sale. Sfîntul Duh este Dumnezeu deofiinţă cu
Tatăl şi cu Fiul şi numit degetul şi înţelepciunea lui Dumnezeu. El este
«izvorul sfinţeniei» (Sf. Vasile). Sfinţenia lui nu e obţinută, căci, în cazul
acesta, ea ar fi accesibilă la rău ? Sfîntul Duh n-are o esenţă schimbă­
toare. Prin descoperirea Sf. Duh, Dumnezeu îşi desăvîrşeşte chipul Său în
noi (op. cit., p. 108—109).
b. Cosmologie şi antropologie. Dumnezeu a creat lumea în timp
ca «oglindă a bunătăţii divine» a întregii Sfinte Treimi. Lumea alcătuită
din fiinţe raţionale asemenea între ele şi unite cu Dumnezeu prin har a
fost creată în timp de Creatorul fără început. Lumea n-are sfîrşit, întru-
 MONAHISMUL EGIPTEAN 443

cît e unită cu Acela care n-are nici început, nici sfirşit. Totul e opera
înţelepciunii şi voinţei Iui Dumnezeu, Care poartă grijă de făpturile Lui,
organizînd totul şi bucurîndu-se de toate. Mintea făpturilor raţionale a
fost întipărită după asemănarea Creatorului. Lumea a fost creată desă-
vîrşită atît cît pot cuprinde făpturile raţionale, lucru pentru care Eva-
grie denumeşte pe cei raţionali cu calificativul de «dumnezeieşti» şi
»dumnezei» (Probleme gnostice, Centuria IV, 51, la W. Frankenberg, p.
293, Ibidem, p. 110 şi nota 13). Nu poate fi vorba la Evagrie de un pan­
teism, findcă Dumnezeu a creat lumea, zice el, nu din propria Sa esenţă,
ci din nimic, prin har. Autorul nostru vorbeşte despre «lumi» sau
«eonuri», ca părţi ale lumii existente : lumea îngerilor, lumea demonilor,
lumea oamenilor, sau lumea pămintească şi lumea duhovnicească în
împărăţia cerurilor. Nu e vorba, la el, de mai multe lumi sau de serii de
creaturi. La început, prin cuvîntul Domnului, cele existente atît trupeşti
cît şi netrupeşti existau şi nici una dintre ele nu era mai veche decît
cealaltă.
Sufletele preexistă, ca la Origen. în fiecare din noi, inteligenţa are
starea naturală de la început, adică e o inteligenţă «divină», «nudă»,
«pură», ca chip al lui Dumnezeu, dar fără simplitatea Acestuia, ci fără
altă calitate şl putere decît cea dată de Creator prin har. Inteligenţele
create, duhovniceşti prin esenţa şi firea lor, au primit de la Dumnezeu
ca daruri asemănătoare accidentale din cele ale esenţei Sale. Acestea
sînt calităţi şi puteri obţinute, nu aptitudini sau forţe esenţiale ale na­
turii creaturilor raţionale. Această forţă e dirijată de liberul arbitru şi
desăvîrşită de puterea lui Dumnezeu. Voinţa liberă are iniţiativa mode­
lării sufletului. Alegerea virtuţii sau a păcatului stă în voinţa noastră.
Pronia lui Dumnezeu merge împreună cu liberul nostru arbitru. Prima
şi cea mai de seamă harismă dată de Dumnezeu este cunoaşterea Sfintei
Treimi, sau unirea cu Ea, scopul creaturilor raţionale.
Ca la Origen, inteligenţele, pure şi fericite prin cunoaşterea Sfintei
Monade, au ajuns imobile, folosindu-se de darurile lui Dumnezeu, iar
liberul arbitru devine nemişcat. Dar această fericire s-a stins prin in­
troducerea răului în creaturile raţionale. La întrebarea asupra originii
răului, Evagrie răspunde că întrucît în lumea materială şi cea spirituală
nu s-a creat numai rău, acela (răul) nu poate avea ipostasă, adică sub-
444 PATHOLOGIE

sistenţă proprie, cum are Dumnezeu esenţă proprie. Evagrie sugerează

că «tot ceea ce e capabil să cunoască pe Dumnezeu, dar preferă igno­
ranţa în locul cunoaşterii, acesta se numeşte rău» (Epist. 30, la Franken­
berg, Ibidem, p. 115). Deşi nesubstanţial şi nepotenţial, răul există în
lume şi toţi îi sîntem accesibili. Răul este negarea binelui, opusul puterii
existente, el e ceea ce nu există, a cărui putere deşi n-o avem în firea
noastră, îl primim, totuşi, ca făpturi. Din cauza puţinătăţii arătate în
cunoaşterea Sfintei Treimi, a pătruns în inteligenţă mişcarea, care, în
sistemul lui Evagrie, constituie elementul esenţial al apariţiei răului. Mai
presus : «în neglijenţa ei inteligenţa (noüs) îşi întoarce faţa de la Sfinta
Monadă şi, prin aceasta, provoacă ignoranţa». Această neglijenţă a adus
lipsa darului cunoaşterii lui Dumnezeu, sau pierderea seminţelor natu­
rale, care menţin în noi cunoaşterea lui Dumnezeu. Căderea a adus
pieirea numai a acestor seminţe ale cunoaşterii divinităţii, nu şi a celor­
lalte. Anularea unirii cu Dumnezeu prin har a adus făpturilor trecerea
imediată în starea de natură. Unirea armonioasă a voinţelor celor create
de Dumnezeu a pierit, iar lumea cu viaţa fericită a dispărut. Făpturile au
început să fie mai depărtate sau mai apropiate de Dumnezeu după va­
rietatea folosirii liberului arbitru de către fiinţele raţionale. Astfel a
apărut lumea definită de Evagrie «ca o întocmire a naturii, care constă
din corpuri separate şi conţine fiinţe raţionale diferite după creşterea
cunoaşterii lui Dumnezeu» (Probleme gnostice, Centuria III, 36, la Fran­
kenberg, p. 215, Ibidem, p. 117 şi n. 1).
Moartea e «un lucru contra naturii». Ea este răul cel mai mare. Din
pricina înclinării spre moarte, fiinţele raţionale au fost împărţite în trei
părţi : una stăpînită de viaţă, alta stăpînită de viaţă şi moarte şi alta
numai sub stăpînirea morţii. O altă consecinţă a căderii a fost că fiinţele
raţionale au obţinut grosime (consistenţă materială) prin cele patru
elemente şi mai ales diferenţă de calităţi. Trupurile sînt articulate nu
prin materia însăşi (pămîntul, apa, aerul şi focul), ci prin energiile ace­
steia (Probleme gnostice, Centuria a Il-a, la Frankenberg, p. 153, Ibidem,
p. 117 şi n. 6).
Îngerii sînt îndepărtaţi de cunoaşterea Sfintei Treimi, prin mişcare.
T.ulburîndu-se, uneori, între ei din cauza frămîntărilor şi a neglijenţei lor,
fiecare lucra după propriul liber arbitru. îngerii fac binele din propria
lor voinţă, dar se deosebesc numai după treapta la care fiecare alege
 MONAHISMUL EGIPTEAN 445

binele. Cel mai înalt rang al acestora sînt Sfintele Pateri, ale căror inteli­
genţe sînt pure şi pline de adevărata cunoaştere, avînd trupurile lumi­
noase f ei dau descoperirile sau apocalipsele prin har. Ei sînt cinstiţi de
oameni şi-i ajută pe aceştia. Un alt rang sînt îngerii, formaţi din esenţă
şi sfinţenie. Sînt naturi netrupeşti, în comparaţie cu oamenii, dar au, to ­
tuşi, trupuri iuţi şi luminoase. Îngerii conduc pe oameni, se îngrijesc de
viaţa şi de virtutea lor, pe unii îi schimbă prin cuvinte, pe alţii îi înţe-
lepţesc prin teamă, pe alţii prin vise.
Demonii sînt opuşi îngerilor. Ei sînt fiinţele raţionale care au căzut
din ceruri şi sînt inabordabile pentru Dumnezeu. Prin liberul lor arbitru,
graţie mişcării, ei nu numai că au căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu,
lepădînd rangul îngeresc, dar şi-aa însuşit răul, în sensul că diavolul
pierzînd starea iniţiala de fericire, şi-a însuşit starea opusă. Demonii au
ajuns la o răutate desăvîrşită. Ei rostesc cuvinte de evlavie, dar nu cu­
nosc evlavia, întrucît ei nu se hrănesc cu contemplaţia celor ce sînt. Pe
demoni îi dirijează mînia (thymos) la multe. în cantitate mai mică, mînia
se află şi în oameni şi devine cauză a păcatelor celor mai grele. Nici o
răutate nu îndrăceşte mintea ca mînia. Demonul nu este altceva decît
un om tulburat de mînie, cînd aceasta pătrunde în simţirea lui. Demonii
fac tot ce pot spre a atrage pe om la rău şi se bucură de împuţinarea vir­
tuţii (Iustin I. Moisescu, op. cit., p. 118—121).
Oamenii sînt fiinţele raţionale intermediare între îngeri şi demoni.
Aflători între cei buni şi cei răi, ei sînt capabili şi de bine şi de rău,
întrucît după cădere ei nu s-au ataşat nici binelui, nici răului. Copiii nu
sînt ataşaţi perfect nici de bine, nici de r ă u ; de aceea, oamenii se -afla
intermediari între îngeri şi demoni. Nu în sensul că oamenii n-au păcă­
tuit, întrucît îndepărtarea de Dumnezeu este un rău al tuturor făpturilor
raţionale, ci în sensul că prin liberul lor arbitru, ei nu s-au fixat nici în
bine, nici în rău, adică nici în lumea îngerilor, nici în lumea demonilor
(Probleme gnostice, Epistola 57, la Frankenberg, p. 607, Ibidem, p. 121
şi n. 6).
Ca urmare a căderii, firea omului şi-a pierdut unitatea, iar puterile
lui sufleteşti s-au tulburat. în firea alcătuită din inteligenţă, poftă şi mî­
nie, la început a prezidat inteligenţa, conducătorul sufletului. După păcat
şi tulburările aduse de el, oamenii au fost conduşi de poftă, în care omul
446 PATROLOGIE

a ajuns superior tuturor celorlalte creaturi raţionale. Esenţele raţionale

dominate de pasiuni se numesc suflete (Epistola către Melania, la Fran-
kenberg, p. 617—619, Ibidem, p. 122 şi n. 2), după ce, la început, Evagrie
susţinuse că mintea-inteligenţa se făcuse suflet. Sufletelor li s-au ataşat
trupurile carnale sau greutăţile calităţilor celor patru elemente ale ma­
teriei. Astfel, omul se compune din suflet şi trup, esenţial diferite unul
de altul, sufletele fiind create, la început, ca inteligenţe pure de către
Dumnezeu, iar trupurile provenind din părinţii noştri. Virtutea şi viţiul
vin din suflet, pentru că trupul nu primeşte cunoaşterea binelui şi a rău­
lui. Cea mai preţioasă putere a sufletului este raţionalitatea, ca una care
participă la înţelepciunea lui Dumnezeu. Inteligenţa este esenţa omului.
Creată ca chip al lui Dumnezeu, inteligenţa (nous) este de necuprins (aka-
taleptos) şi oarecum infinită faţă de puterile oamenilor, din cauza rapor­
tului ei nemijlocit cu Dumnezeu. Cum e raportul dintre suflet şi trup, tot
aşa este şi raportul dintre Dumnezeu şi trupul Său, care e inteligenţa —
mintea (Epist. către Melania, la Franlcenberg, p. 615—617, Ibidem, p. 23
şi notele 6, 7).
c. Eshatologie. în ziua judecăţii, toate fiinţele raţionale se vor re­
înnoi (trupurile lor se prefac în duhovniceşti), nu prin schimbare, ci prin
suprimarea grosimii, adică a materialităţii. După gradul stării lor de vir­
tute, în această zi a învierii, trupurile vor fi asemenea trupului slăvit al
Domnului, tot ce este stricăcios fiind înghiţit de nestricăciune. Va fi şi o
reînnoire duhovnicească, în care, prin înflorirea cunoaşterii la cei drepţi,
se trece din virtute în virtute şi din cunoaştere în cunoaştere, iar la pă­
cătoşi este o evoluţie de la păcate la păcate mai tari. în viaţa viitoare,
ignoranţa fiinţelor raţionale va înceta, dar le va creşte cunoaşterea di­
ferenţelor, în sensul că vor resimţi cunoaşterea lor ca pe un bine, iar lipsa
de cunoaştere ca pe un rău, ceea ce va produce, în primul caz, bucurie,
iar în celălalt tristeţe. Judecata lui Dumnezeu e dreaptă, oferind după
faptele fiecăruia, o creştere a binelui în cei ce au săvîrşit binele, sau o
creştere în rău a celor ce au săvîrşit răul. Această creştere este răsplată
pentru cei drepţi şi osîndă pentru cei răi (Probleme gnostice, Centuria
a IlI-a, 38, la Frankenberg, p. 215, Ibidem, p. 124—126). Moştenitori ai lui
Iisus, drepţii vor intra în împărăţia cerurilor, care nu e socotită ca un loc
anume, ci, după cuvîntul Domnului, se află în noi, înţeleasă ca o cunoa-r
 MONAHISMUL EGIPTEAN 447

ştere sau o contemplare a celor ce sînt (Capete practice, P. G. 40, 1221

D). Sfinţii îngeri sînt şi acum în rai, unde drepţii se odihnesc împreună
cu ei. Iadul e considerat ca un loc întunecos şi de pedepsire a celor răi,
după judecată. Dar, ca şi în cazul răului, iadul poate fi o creştere a du­
rerilor vieţii din lume dusă în păcate. în această creştere a răului şi a
ignoranţei nimeni nu poate scăpa din închisoarea în care a fost aruncat.
Iadul este ignorarea raţionalului din lipsa de cunoaştere a lui Dumnezeu
(Capitole monahale, 25 P. G. 40, 1263 A). Sufletul pătimaş capătă purifi­
care prin tristeţea focului iadului.
Apocatastasa sau restabilirea tuturor lucrurilor susţine că prin reîn­
noirea eshatologică dispare grosimea sau m aterialitatea trupurilor fiin-
ţe'lor raţionale, prin schimbarea trupurilor, ceea ce atrage şi dispariţia nu­
melor şi a (numerelor în procesul de ridicare a trupului, sufletului şi
minţii la demnitatea inteligenţei «ca ei să fie una, aşa cum Noi sîntem
una» (Ioan 17, 22). Fiecare revine la starea sa naturală, adică a minţii-
inteligenţei netrupeşti. Fiinţele spirituale îşi duc o viaţă corespunză­
toare. Cu ajutorul harului dumnezeiesc toate fiinţele raţionale tind
numai spre viaţa adevărată, care păzeşte pe cei vii şi înviază pe cei
morţi. în procesul de înălţare treptată a fiinţelor raţionale, adică prin
creşterea cunoaşterii celor raţionale, se schimbă lumile (lcosmoi) şi se şi
şterg numele egalităţii sau identităţii de cunoaştere după egalitatea per­
soanelor. Desăvîrşirea lumii este starea naturală în oare au fost create,
la început, fiinţele raţionale, împărăţia cerurilor desăvîrşită, condusă de
împăratul Primul născut din cei morţi, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
Desăvîrşirea acestud drum este Sfînta Treime. «Acesta este urcuşul na­
turii raţionale spre starea din care a căzut», sau, după Evagrie, restabi­
lirea tuturor lucrurilor (Probleme gnostice, Centuria IV-a, 19, la Fran-
kenberg, p. 375, îbidem, p. 129 şi n. 6). Evagrie susţine că celor ce revin
la starea naturală le rămîne numai darul cunoaşterii lui Dumnezeu, ca
să ajungă în starea de la început. Aceasta e împărăţia cerurilor. De aici
încolo începe împărăţia lui Dumnezeu, adică cunoaşterea Sfintei Treimi,
care rămîne în veac. Aci, toate cele raţionale vor redeveni inteligenţe
pure, cu libertate desăvîrşită şi vor trăi veşnic în viaţa adevărată, în cea
mai înaltă fericire, în Dumnezeu. în monadă nu vor mai fd conducători şi
conduşi, ci toţi vor fi dumnezei (Iustin I. Moisescu, op. cit., p. 124—
130. şi notele).
448 PATROLOGIE

Evagrie nu tratează, în chip special despre mîntuirea demonilor şi

a celor răi, cum făcuse Origen, dar în Epistola 52, 56 şi 59 (Franken­
berg, p. 603, 605 şi 609 şi în Probleme gnostice, Centuria II, p. 84, Ibi­
dem, p. 128, n. 3), autorul nostru relevă că Domnul poate să cheme şi pe
oamenii păcătoşi şi «pe demoni spre a-i duce la viaţă şi a-i face moşte­
nitori împreună cu cei sfinţiţi în lumină». E posibil ca în textele sale
pierdute, Evagrie să fi stăruit ceva mai mult asupra acestui capitol al
apocatastasei, dar el nu pare să fi pus un accent deosebit pe această
problemă. Pe el l-a interesat coborîrea, dar mai ales urcarea fiinţelor
raţionale la starea iniţială.
d. Viziuni ascetice şi îndrumări duhovniceşti. Monah prin exce­
lenţă, Evagrie a cercetat amănunţii, cu atenţie esenţa şi manifestările
patimilor spre a ajunge la concluzia necesităţii nepătimirii. Ce este ne-
pătimirea ? «Nepătimirea, zice Evagrie, este starea liniştită a sufletului
raţional formată din smerenie şi cumpătare». Ea e pace, linişte, puritate,
slava şi lumina sufletului, zid duhovnicesc care fereşte de gînduri rele.
Ea pierde pînă şi amintirea lucrurilor (Capete practice 39, P. G. 40,
1232 B). Puritatea urmăreşte nu obţinerea nepătimirii, ci unirea cu Dum­
nezeu (Iustin I. Moisescu, op. cit., p. 138—139).
Relevăm subtilitatea şi adîncimea cu care Evagrie identifică, anali­
zează şi combate cele opt gînduri păcătoase capitale : 'lăcomia pîntecului,
desfrînarea, arghirofilia, tristeţea, mînia, trîndăvia, slava deşartă şi
mîndria. Dacă lacomul pretextează că va avea o bătrîneţe lungă, ca
mîinile slăbite nu vor mai putea lucra, că vor veni peste el foamea şi
bolile, tristeţea cuprinde pe cel ce nu i se satisfac dorinţele, tînjind
după casă, părinţi, viaţa dinainte. Mînia, patimă cu totul ascuţită, este
fierbere şi mişcare contra celui nedrept sau a celui ce pare a fi nedrept.
Mînia exacerbează sufletul, tulbură mintea chiar în timpul rugăciunii.
Dacă se învecheşte, mînia se poate transforma în furie şi cruzime de
fiară. Demonul trîndăvdei, numit şi dracul cel de miază-zi, e cel mai grav
dintre toţi dracii. Acesta atacă pe monah de la ceasurile patru la opt,
face ca soarele să pară nemişcat şi ziua ca avînd cincizeci de ceasuri.
El inspiră monahului ura de locul (în care se află), de viaţă şi de lucrul
mîinilor. Demonul slavei deşarte e foarte subtil şi pătrunde uşor în su­
fletele celor drepţi şi virtuoşi, voind să facă publice ostenelile acestora,
 MONAHISMUL EGIPTEAN 449

rivnind glorii omeneşti. Demonul mîndriei e cel mai crîncen pricinuitor

al căderii sufletului. Mîndrul e împins de demon să mărturisească ca
n-are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, că el se socoteşte îndreptat (co­
rectat) şi se umflă de mîndrie contra fraţilor, ca împotriva unor nebuni
(Despre cele opt gînduri către Anatolie, 4—9, P. G. 40, 1272 C — 1273
ABCD — 1276 A). Cinci lucruri aduc bunăvoinţa lui Dumnezeu : 1) ru­
găciunea curată f 2) cîntarea de psalm i; 3) lectura de texte sfinte ? 4)
aducerea aminte cu durere de păcate, de moarte şi de judecata cea
mare ; 5) munca manuală (Ibidem, P. G. 40, 1275 B).
Numeroasele sugestii, sentinţe şi îndemnuri duhovniceşti ale lui
Evagrie adresate monahilor se potrivesc şi pentru simplii credincioşi şi
pentru tot omul. Iată cîteva. Imprăştierea minţii o opresc : lectura, prive­
gherea şi rugăciunea. Fierberea poftei se stinge prin : foame, muncă, re­
tragere în pustiu, mărinimie şi milostenie. După cum e contra firii
coexistenţa vieţii şi a morţii în acelaşi om, tot aşa de antinaturală e
coexistenţa dragostei şi a banilor în aceeaşi persoană. Cine evită toate
plăcerile lumii devine turn inaccesibil pentru demonul tristeţii (Capete
practice... 6, 9, 10, P. G. 40, 1224 ABC). Demonii care conduc patimile
perseverează pînă la moarte. Dragostea e socotită mare pentru că înfrî-
nează mînia (Ibidem, 25, 26, P. G. 40, 1228 CD). Este puternică acea
minte care în timpul rugăciunii nu-şi imaginează nimic din cele ale
lumii. Virtuţile nu împiedică atacurile demonilor, ci ne păstrează pe noi
nevătămaţi. Nu este posibil să rezistăm Ia toate gîndurile trimise prin
îngeri, însă e posibil să înlăturăm toate gîndurile sugerate de demoni ;
gîndurile trimise prin îngeri aduc stare de pace, pe cînd celelalte pro­
voacă tulburare (Ibidem, 37, 49, 50, P. G. 40, 1232 B — 1233 AB). Am
cunoscut pe demonul slavei deşarte persecutat de aproape toţi demonii,
asistînd cu neruşinare la căderea persecutorilor şi arătînd monahilor
măreţia virtuţilor. Demonii cei răi atrag după ei demoni mai răi şi, deşi
se luptă Intre ei cu patimă, sînt de acord numai în acest lucru : pierde­
rea sufletului omenesc. împotriva laicilor, demonii se luptă prin faptele
acestora, pe cînd împotriva monahului se lupta prin gînduri, căci, în
pustiu nu sînt fapte ? e mult mai uşor să păcătuieşti cu mintea decît cu
fapta (Ibidem, O sută de capitole, 31, 45, 48, P.G. 40, 1244 C— 1245 AB).
C u ' cît un suflet progresează mai mult, cu atît mai mari sînt duş­
manii care vor să-l ia în primire. Nu cred că aceiaşi demoni l-ar ajuta.
29 — Patrologie
450 F ATROLO GIE

Atît virtuţile cît şi viţiile orbesc su fletu l: primele, ca el să nu vadă

viţiile, iar ultimile ca el să nu mai vadă virtuţile (Ibidem, 59, 6, P. G.
40, 1248 D — 1249 A). Puiul de leu este omul nepătimitor, care stăpîneşie
peste fiarele aflătoare în puterea sa. Iadul este ignoranţa firii raţionale
survenită prin lipsa contemplării lui Dumnezeu. «Puii de vultur» sînt
puterile sfinte cărora li s-a încredinţat îndepărtarea celor impuri {ibi­
dem, Treizeci şi trei de capitole, 21, 25, 33, P.G. 40, 1265 D, 1268 AB).
Vrei să cunoşti pe Dumnezeu? Cunoaşte-te întîi pe tine însuţi. Omul
ireproşabil este templul lui Dumnezeu. Vorbeşte (tu) ce se cuvine şi cînd
se cuvine, şi nu vei auzi ce nu se cuvine. Prietenul fără greşeală este
cea mai mare avere. Un pahar cu apă va fi apărător la judecată. Cine e
studios la tinereţe are garanţie că va fi împodobit cu cinste la bătrî-
neţe. Un suflet curat este Dumnezeu după Dumnezeu (Sentinţe duhov­
niceşti în ordine alfabetică, 2, 9, 11, 12, 17, 24, P.G. 40, 1268 CD, 1269 AB).
Iisus Hristos este lemnul vieţii. Foloseşte-te de El cum se cuvine
şi nu vei muri în veac. Fă bine celor cu adevărat săraci şi vei avea ca
mîncare pe Hristos (Alte sentinţe, 17, 18, P.G. 40, 1269 CD). Credinţa
este începutul dragostei, iar încheierea dragostei este cunoaşterea lui
Dumnezeu. Mai bine e să fii al o miilea în dragoste, decît singur cu ura
în ascunzişuri şi peşteri. Cine ţine minte răul în sufletul său, acela
ascunde focul în paie. Cine se roagă pentru duşmani, acela nu ţine minte
răul. Cine-şi ţine limba, acela nu va întrista pe aproapele său. Cine iu­
beşte banii nu va vedea ştiinţa. Vai de cel nedrept în ziua morţii. îngerii
vor duce sufletele celor drepţi, iar demonii vor lua sufletele celor răi.
Podoaba capului este cununa; podoaba inimii este cunoaşterea lui
Dumnezeu (Sentinţa către fraţii cei din chinovii şi Xenodochii, P.G. 40,
1277 C — 1278 CD).
Evagrie Ponticul a fost un monah cu bogată experienţă în lume şi
în pustiu, un om deosebit de cultivat, un scriitor cu multe şi variate
resurse spirituale, care a lăsat pagini adînci despre viaţa monahală de
obşte şi anahoretică, pagini care se citesc şi astăzi cu folos nu numai
pentru destinatarii din mînăstiri şi pustiu, dar şi pentru credincioşii laici
de toate categoriile. Prudenţa, curajul, cumpătarea şi dreptatea, virtuţi
filosofice pe care Evagrie le citează ca fiind preţuite de Sf. Grigorie de
Nazianz (Socrate, Istoria bisericească IV, 23) erau, de mult, un bun spi­
ritual comun, în lumea profană, de unde şi le-a însuşit şi creştinismul.
 MONAHISMUL EGIPTEAN 451

Ucenic de clasă înaltă al lui Ordgen — în comparaţie cu Didim cel Orb

— Evagrie a urmat, în general, schematismul soteriologic general al ma­
relui său dascăl, dar, se pare, nu în toate amănuntele. Apocatastasa sa
nu e atît de încărcată ca aceea a lui Origen, dar nota ei principală ră-
mîne ascensiunea continuă din treaptă în treaptă a fiinţelor raţionale
pînă la Dumnezeu însuşi, Esenţa puiă sau Inteligenţa pură, care preface
aceste fiinţe în dumnezei, în sensul că Dumnezeu v>a fi totul în toate.
Doctrina sa trinitară şi hristologică nu e ireproşabilă. Demonul poate in­
tra ca moştenitor împreuna cu cei sfinţiţi prin lumină. Deşi condamnat
la Sinodul V ecumenic (553), Evagrie şi-a salvat o bună parte din opere
şi numele său, graţie traducerilor masive în sirdacă, arm eană şi coptă,
înainte de sinod, pînă într-atît, încît el a ajuns pînă la rangul de «sfînt»
în calendarul Bisericii etiopiene. El a fost impus în lumea monofizită şi
nestoriană prin prestigiul său de a fi fost discipolul direct al Marilor Ca-
padocieni şi al lui Macarie Egipteanul în pustiu, cît şi prin elaborarea
originală a teoriei celor opt păcate capitale. Cele opt păcate capitale sau
cele opt gînduri păcătoase sînt analizate şi clasificate magistral în pa­
gini de rară densitate şi cu un spirit de înaltă pătrundere critică. Pati­
mile trupului şi ale sufletului şi-au găsit în el un analist de înaltă com­
petenţă şi un judecător de probitate desăvîrşită. De aci, influenţa Iui
spirituală asupra patristicii orientale de la Paladiu şi Ioan Cassian la
Sf. Maxim M ărturisitorul şi Ioan Damaschin în Răsărit şi asupra patristi­
cii apusene de la Ieronim şi Ghenadie al Marsiliei pînă ila Sf. Grigorie
cel Mare şi Isidor de Sevilla.
Cu Evagrie Ponticul s-au ocupat, la noi, întîi Patriarhul Iustin
care i-a consacrat o savantă teză de doctorat la Atena, în 1937
(155 pagini) şi căreia paginile de faţă îi datorează interpretări substan­
ţiale mai ales în partea de doctrină ; şi apoi Pr. Prof. D. Stăniloae, care
a tradus cu evlavie cîteva zeci de pagini din opera scriitorului (Filoca-
lia, I, 1946, p. 39—94, cu o introducere după Viller-Rahner).

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 40, 1219— 1286 (sub numele lui Evagrie)? P.G. 79, 1093—
1140, 1145— 1234 (sub numele lui Nil). Traducerea siriacă : W. Frankenberg, Evagrius
Poniicus (AGWG, N.F. 13, 2), Berlin, 1912 (texte siriace cu retraducere in greacă). J.
Muyldermans, Evagria siriaca, Textes inédits, Louvain, 1952. F. B. Sarghisean, The
life and the W orks of ihe Holy Falher Evagrius Poniicus in an Armenian version oS
452 PATROLOGIE

the Fiith Century witli Introduction and Notes (in armeană), Veneţia, 1907, 217—323.
P. Gehin, Un nouvel inédit d'Evagre le Pontigue : son commentaire sur l'Ecclèsiaste
— Byzan. 49 (1979), 188— 198. A. Guillaumont, Le Corpus de 62 lettres d'Evagre le
Pontique AEHESR 89 (1980—1981), 471—472. A. Wilmart, Les versions latines des sen­
tences d'Evagrius pour les vierges, R. B. 28 (1911), 143—153. J. Leclercq, L'ancienne
version des Sentences d'Evagre pour les moines, Scriptorium 5 (1951), 195—213. A.
Guillaumont, Les six centuries des «Kephalaia Gnostica» d'Evagre le Pontique, Edition
critique de la version syriaque commune et édition d'une nouvelle version syriaque...
avec une traduction française, P. O. 28, 1 (1958).
T r a d u c e r i : Franceză : A. Guillaumont, op. cit. I. Hausherr, Le traité de l'Orai­
son d'Evagre le Pontique (Pseudo Nil), RAM, 15 (1934), 34—93, 113—170. Idem, Les
Leçons d’un contemplaţii. Le traité de l'Oraison d'Evagre le Pontique, Paris, 19G0.
Română : Pr. Prof. D. Stăniloae, op. cit.
S t u d i i : R. Reitzenstein, Historia monachorum und Historia Lausiaca, Göttingen,
191 6, 124— 142. I. Hausherr, «Ignorance iniinie» O.C.P., 2 (1936), 355—362. Iustin I. Moi-
sescu, Evagrie Ponticul (greceşte), Atena, 1937. M. Viller et K. Rahner, Ascese und
M ystik in der Väterzeit, Freiburg im Breisgau, 1939, 97— 109. H. Ursvon Balthasar,
Metaphysik und Mystik des Evagrius Ponticus, ZAM, 14 (1939), 31—47. A. Guillau­
mont, Evagre et les anathématismes antropremistes de 553, SP 3, (TU, 78), Berlin, 1961,
219—226. A. et CI. Guillaumont, Evagre. D. Sp. 4, 2 (1961), 1731— 1744. I. Hausherr,
L'origine de la théorie orientale des huit péchés capitaux, O. Ch. 30, 3 (n. 86), 164—
175. I. Hausherr, Ignorance iniinie ou science infinie? OCP 25 (1959), 44—52 (Cen­
turie 3, 88). Idem, Comment, priaient les Pères? RAM, 32 (1956), 33—58, 284—296. M.
J. Rondeau, Le commentaire sur les Psaumes d'Evagre le Pontique, OCP, 20 (1960),
307—348. Pr. Prof. Ioan Gh. Coman, Patrologie, p. 213—214. J. Quasten, Initiation aux
Pères cJe l'Eglise III, p. 2 16—257. Idem, Patrology III, p. 169—176.

91

PALADIU
VIAŢA

Paladiu s-a născut în Galatia, spre 363—364. A primit o solidă cul­

tură clasică şi în 388 a plecat în Egipt spre a trăi cu monahii. A petrecut
un an la Alexandria, unde preotul Isidor l-a introdus în viaţa ascetică
şi care l-a încredinţat, mai departe, pustnicului Dorotei, ce trăia însin­
gurat. Din cauza unei boli nu şi-a isprăvit cei trei ani de noviciat şi a
plecat la Chilii în munţii Nitriei, unde a petrecut nouă ani cu Macarie
Egipteanul. Aici a întîlnit pe Evagrie, căruia i-a devenit ucenic şi care
l-a influenţat profund. Bolnav, pleacă în Palestina, unde clima îi îngă­
duie să-şi caute sănătatea. Spre 400, el e hirotonit episcop pentru 'He-
lenopolis, in Bitinia şi ia parte la controversele origeniste. Se reîntoarce
 MONAHISMUL EGIPTEAN 453

în Palestina, unde se stabileşte un an la Betleem şi trei ani pe Muntele

Măslinilor. Pe la 400 a luat parte la un sinod convocat de Sf. Ioan Gură
de Aur la Constantinopol. El a fost amestecat în drama acestui mare pa­
triarh, ca sprijinitor al acestuia. în anul 405, pleacă la Roma spre a apăra
cauza lui Ioan Gură de Aur. în 406, Paladiu e exilat de împăratul Arcadie
în Egiptul de Sus. Revenit din exil, el ajunge episcop de Aspuna în Ga-
latia. Sf. Epifanie a denunţat pe Paladiu ca origenist. Moare puţin înainte
de sinodul III ecumenic (431).

OPERA

a. Istoria Lausiacă, numită astfel după numele Iui Lausus, şambe­

lanul împăratului Teodosie II. Lucrarea a purtat şi alte nume : Cartea
către Lausus şi (Extrase) din cele adresate lui Lausus; Istoria Sfinţilor
Părinţi adresată lui Lausus; Carte de istorie adresată lui Lausus, Vieţile
Sfinţilor Părinţi numiţi Paradisul vieţii. Scrisă spre 419—420, lucrarea de­
scrie viaţa nevoitorilor din mînăstirile Egiptului, PaJlestinei, Siriei şi Asiei
Mici, în cursul secolului IV. Opera are o importanţă excepţională pen­
tru cunoaşterea începuturilor vieţii monahale creştine. Textul grec pu­
blicat în Migne, P. G. 34, 995—1260, în 151 de capitole, a fost redus de
Dom C. Butler la 71 de capitole prin cercetările migăloase la care l-a
supus, ajungînd la concluzia că Istoria Lausiacă a fuzionat foarte de­
vreme cu o Istorie a monahilor din Egipt, compusă de un anonim şi
avînd aproximativ acelaşi conţinut. Această Istorie ar fi prezentat
şapte personaje care au vizitat pe asceţii egipteni, în 394—395, şi ar
avea ca.autor, după C. Butler, pe arhidiaconul Timotei din Alexandria,
în tiţnp ce F. Diekamp crede că e mai degrabă vorba de Rufin, care a
şi tradus opera în latineşte (Migne, P.L. 21, 387—462). Pentru o nouă
ediţie critică, mai corectă decît aceea.a lui Dom C. Butler, a se vedea
A. J. Festugiere, Historia monachorum in Aegypto, Edition critique du
texte:grec, Bruxelles, 1961. Remanierile, adaosele sau contrazicerile de
text erau fireşti atunci, în genul acestor opere de edificare. Dezavan­
tajul este că nu se poate deosebi uşor ce este şi ce nu este istorie. Fan­
tasticul sau legendarul înăbuşă istoria, dar pentru cititorul evlavios
această confuzie nu însemna un pericol de degradare a credinţei, întru-
cît şi istoria reală îmbrăţişează lucruri peste limita normalului şi deci
454 PATROLOGEE

imaginea încălzită a legendei putea fi, în general, tolerată. De altfel,

minunile unora dintre personajele Istoriei Lausiace nu depăşesc pe cele
relatate de Sf. Scriptură. Aceasta nu ne dezleagă de a citi textul cum
grano saîis.
Istoria Lausiacă are avantajul remarcabil că Paladiu a văzut direct
şi, uneori, a trăit aievea cu multe din personajele a căror biografie o
face, sau a auzit de la alţii relatări orale, ori a citit pagini scrise despre
aceste personaje. Nu putem pune la îndoială spusele sale, cînd el de­
clară că a văzut personal cele relatate. Paladiu avea nu numai credinţă,
ci şi spirit critic. El nu face o apologie a monahismului, ci o prezen­
tare cît mai reală şi mai verosimilă a monahiilor şi a monahilor, rele-
vînd nu o dată slăbiciunile sau defectele acestora. El preţuieşte, ca şi
Evagrie, curăţia inimii, căldura credinţei unită cu înţelepciunea şi so­
brietatea împotriva unei false sobrietăţi care emană orgoliu. In Intro­
ducerea adresată marelui şi evlaviosului dregător Lausus, căruia îi este
închinată cartea, autorul precizează, printre altele, nivelul moral ge­
neral al personajelor micilor sale romane : «Sfînta raţiune a mişcărilor
noastre elimină lucrurile vătăm ătoare şi acceptă pe cele folositoare :
«căci pentru cel drept nu e lege» (I Tim. 1, 9). E preferabil să se bea
vinul cu raţiune, decît să se bea apă cu mîndrie. Priveşte-mi sfinţii care
beau vinul cu raţiune şi priveşte şi la oamenii vulgari care beau apa
fără raţiune şi nu vei mustra sau elogia materia, ci ai să fericeşti sau
ai să socoteşti nebun cugetul celor ce se folosesc bine sau rău de ma­
terie. O dată a băut şi Iosif vin de la egipteni, dar nu şi-a vătămat
mintea, ci şi-a asigura cugetul» (The Lausiac History of Paîladius —
A criticai discussion together «with notes on early egyptian monachism
by Dom C. Butler, Cambridge, 1898, p. 12, r. 16—24). Acest echilibru
general al oamenilor cuprinşi de dorul desăvîrşirii pe care-1 înfloreau
adesea virtuţi deosebite cu efecte neobişnuite, care latrăgeau atenţia,
rămînea un postulat evanghelic sprijinit şi de forţele sapienţiale ale
culturii păgîne. Evident, nu toate personajele din Istoria Lausiacă sînt
prezentate în acest echilibru, căci cîştigarea lui -impunea eforturi şi vir­
tuţi, salturi morale şi spirituale, care depăşeau normalul.
M ajoritatea vieţilor de sfinţi descrise de Paladiu amănunţit sau
numai menţionate în treacăt, vieţi de bărbaţi şi de femei, sau vieţi de
«Sfinţi Părinţi» şi de «sfinte femei» sînt, în fond, vieţi eroice, duse în
 MONAHISMUL EGIPTEAN 455

smerenie, sărăcie, rugăciune, milostenie şi dragoste. Acestea asigură

liniştea şi pacea monahului anahoret şi chinovial. Unii dintre ei au că­
zut, dar s-au şi putut ridica. Paladiu are meritul deosebit de a fi mers
special în pustiu, de a fi trăit acolo cu eroii săi şi de a se fi interesat
da scrieri tratînd despre asemenea oameni sau de martiri în toate re­
giunile creştine : Egipt, Palestina, Siria, Capadocia, Roma. Iată cîteva
nume ale acestor e r o i: Antonie, Pahomie, Macarie Egipteanul, Macarie
Alexandrinul, Isidor, Dorotei, Pafnutie, Apolo, Pavel cel Simplu, Ammon,
Ammuna, Amun, Pambo, Arsi, Arsisiu (Orsiesi?), Ioan (mai mulţi),
Theona, Filimon, Dioscur, Pityrion, Posidoniu, Evagrie Ponticul, Cronius,
Efrem, Abranius, Inocenţiu, Sisinie, Visarion, Pammacliius, Alexandra,
Melania Romana, Melania cea tînără, Paula, Eustochium, Olympiada,
Candida, Ghelasia, Iuliana etc. Aceşti asceţi şi aceste ascete aveau le­
gătură cu alte personaje cunoscute lor şi nu o dată îşi întindeau mi­
siunea de îmbunătăţire a sufletelor creştine pînă departe. Aveau adicii
o arie misionară uneori destul de întinsă. Unii dintre asceţi şi ascete
au trăit cu mult înaintea lui Paladiu ca, de exemplu, Iuliana, care a pri­
mit, a ascuns şi a hrănit în casa ei pe Origen timp de doi ani într-o
perioadă de persecuţie din partea păgînilor, lucru consemnat de Origen
însuşi în versuri lăsate într-o carte găsită de autorul nostru în caisa
Iulianei, la Cezareea Capadociei. Cartea fusese primită de la iudeul
Symmachus, traducător al Bibliei (The Lausiac History, 64, p. 160, ed.
C. Butler). Alţi asceţi de renume ca Antonie, Pahomie, Orsiesi, Evagrie
etc. sint cunoscuţi şi din propriile lor opere sau de la alţi autori, care
i-au înregistrat, ca Sf. Atanasie, Ghenadie etc. Sfinte femei vestite ca
Melania, Paula, Eustochia sînt menţionate şi de Rufin şi Ieronim.
Atît în Introducerea sau Prefaţa, cît şi în încheierea Istoriei
Lausiace, dar şi în interiorul cărţii, Palladiu scrie că scopul său este
edificarea sau educarea ori îmbunătăţirea vieţii cititorului prin pilda
personajelor descrise. El «a învăţat de la atleţii lui Hristos purtători
de Dumnezeu stilul vieţii lor cereşti». Bărbaţii şi femeile descrise de
autor «şi-au îndreptat virtutea spre piscuri». Aceştia ştiau că mîndria,
numită şi slava deşartă, duce în fundul iadului (Ibidem, Introducere,
p. 4—5). Reflecţie prezentă şi la Evagrie Ponticul. Paladiu are prilejul
să identifice şi să combată fiecare din cele opt păcate sau gînduri pă­
cătoase, dezbătute şi prezentate sistematic de Părintele său Evagrie,
456 PATHOLOGIE

păcate biruite fiecare de virtutea opusă. Stăruinţa asupra păcatului mîn-

driei, care trebuie neapărat înlocuită cu smerenia, arată că Istoria
Lausiacâ nu poate fi comparată cu diversele istorii de înţelepţi sau v a­
lori culturale păgîne, ori cu Vieţile paralele ale lui Plutarh, sau cu
Despre bărbaţii iluştri ai lui Ieronim, Ghenadie sau Isidor de Sevilla.
Aceştia subliniau calităţi, atitudini culturale ori spirituale pamînteşti,
eroisme ştiinţifice, militare sau de alt gen, în care nu o dată apăreau
mîndria, slava deşartă sau alte gînduri păcătoase, dar mai ales primul
dintre acestea, mîndria, duşmanul cel mai periculos al urcuşului spre
viaţa cerească. Smerenia este podoaba mult căutată şi preţuită a Sfin­
ţilor Părinţi din pustiu şi din chinovii. Lausus ceruse lui Pa-ladiu sa
scrie această carte, probabil în primul rînd pentru propriul său uz, căci
dregătoria pe care o deţinea la curtea imperială bizantină îl putea pune
îri situaţia de a săvîrşi păcatul mîndriei. Dar smerenia nu putea apare
în sufletul sfinţilor fără mama şi piscul smereniei care era şi este dra­
gostea, dragostea caldă, puternică şi fără limite pentru Dumnezeu şi
pentru oameni. Sfinţenia şi mîntuirea atît de căutate erau şi sînt floarea
dragostei pe care o au şi o practică, fiecare în felul său, toţi cei peste
o sută de nevoitori din Istoria Lausiacă. ' •
b. Dialogul istoric despre viaţa şi activitatea Fericitului loan,
episcopul Constantinopolului (P.G. 47, 5—82). Scris la 408 pe cînd auto­
rul se afla exilat la Syena, acest dialog este unul din cele mai impor­
tante izvoare asupra ultimilor ani ai vieţii Sfîntului loan Gură de Aur.
Luîndca model opera Phaidon a lui Platon, autorul scrie un dialog fictiv,
în care un episcop oriental discuta cu diaconul roman Teodor, în 407 sau
408, după moartea dui loan, întîmplările vieţii recente şi drama acestuia
din urmă. După dezbateri îndelungate şi păreri critice autorizate, ca ace­
lea ale lui Dom C. But'ler şi Aengenvoort, dialogul are astăzi autentici­
tatea asigurată. Acesta are mai mult un caracter apologetic decît. bio­
grafic propriu zis, cum ar reieşi din titlu. Episcopul oriental care nu. e
altul decît Paladiu însuşi, ţine să rupă pînza de minciuni care s-au ţesut
în jurul marelui Patriarh. Cu ajutorul unor documente autentice, Pailadiu
pregăteşte mersul istoric al conflictului lui loan cu adversarii săi. El ia
poziţie faţă de acuzaţiile aduse lui loan de către episcopul Teofil al Ale­
xandriei, într-o lucrare pierdută, pe care Ieronim o tradusese în latineşte.
 MONAHISMUL EGIPTEAN 457

Pamfletul antiioaneic al lui Teofil nu cuprindea lista de acuzaţii formu­

late la Sinodul de la Stejar contra Patriarhului de Constantinopol. Acest
pamflet era o piesă specială, pe care Teofil a scris-o după exilarea lui
Ioan, în 404, şi-i place să se flateze cu atitudinea sa în Corespondenţa lui
Ieronim. Dialogul are o mare valoare documentara prin cantitatea rem ar­
cabilă a materialului şi prin spiritul critic în care e folosit. Stilul e mai
şlefuit decît în Istoria Lausiacâ, iar lexicul ambelor opere este asemă­
nător.
c. Despre poporul Indiei şi brahmani, Din cele patru părţi ale
acestui mic tratat numai prima pare a fi opera lui Paladiu. în această
primă parte, autorul expune faptele unui învăţat egiptean care a cer­
cetat India. Partea a IlI-a povesteşte întâlnirea dintre Alexandru cel
Mare şi brahmani. Părţile a Il-a şi a IlI-a sînt poate opera istoricului
Arrian.
B I B L I O G R AFIE

E d i t i i : Migne, P.G. 34, 995— 1260. Dom C. Butler, The Lausiac History oi Pal-
ladius,• 2 voi. Texts and Studies ed. by Armitage Robinson DD, voi. VI, Cambridge,
1898. Versiune latină : Migne, P.L. 74, 249—342 şi 343—382. Historia monachorum in
Aegypto, Migne, P.L. 21, 337—462.
" T r a d u c e r i : Germană: I. Krottentmaler BKV5 5. Engleză : W. K. L. Clarke,
SPCIC, Londra şi New York, 1918. Franceză: A. Lucot, Palladius, Histoire Lausiaque.
Texte grec, Introd. et traduction, Paris, 1912.
S t u d i i : R. Reitzensten, Historia monachorum und Historia Lausiaca, Gottin-
gen, 1916, W. Bousset, Zur Komposition der Historia Lausiaca. NGWG 21 (1922), 81—98.
R. Draguet, L'histoire Lausiaque, une oeuvre ecrite dans î’espril d'Evagre, RHE (1940),
321—364* (1947), 5—49. F. X. Murphy, Melania the E lder: A. Biographical N ote: Tra­
diţie 5 (1947), 59—77. Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, p. 215—216. J. Quasten,
Patrology, III, 176— 180. Idem, Initiation aux Peres de l’Eglise, III, p. 257—261.
Dialogul istoric despre viaţa Si. Ioan, Episcopul Constantinopolului: E d i ţ i i :
Migne, P.G. 47, 5—82 ; P.L. Coleman-Norton, Palladii Dialogus de vita Ioannis Chry-
sostomi, Edited with revised text, Cambridge (Mass), 1928.
• T r g d u c e r i : Engleză: H. Moore, The Dialogue oi Palladius concerning The
Life oi Chrysostom (SPCIC), New-York şi Londra 1921.
s ' t u d i i : E. C. Butler, The Dialogue de vita C/jrysosiomi and the Historia
Lausiaaa,. J.Th.St., 22 (1921), 138— 155. J. Dumortier, La valeur historique du Dialogue
de Palladius et la chronologie de Saint Jean Chrysostome, MSR, 7 (1951), 51—56.
De'Spre poporul Indiei şi brahmani: J. D. M. Derret, Palladius, De vita Brahma-
norum r)arratio..., Classica et Medievalia, 21 (1960), 100—135. A. Wilmart, I.es textes
latins de la lettre de Palladius sur Ies moeurs des Brahmanes, RB 45 (1955), 29— 42.
A. Pfister, Alexander der Grosse in den Oflenbarungen der Griechen, Juden, Maho-
medanen und Christen, Berlin, 1956. J. Quasten, Initiation aux Peres d l’Eglise, III,
p. 261—262.
458 PATHOLOGIE

92

ISIDOR PELUSIOTUL

VIAŢA

Isidor de Pelusa s-a născut, probabil, spre 360. Se pare că n-a fost
stareţul unei minăstiri din Delta Nilului, cum s-a pretins, căci nici Sever
de Antiohia, care ne vorbeşte despre el, nici propria sa operă nu ne
indică o asemenea calitate. Intr-o scrisoare ce-i este adresată, el e de­
numit «venerabilul preot Isidor, altarul lui Hristos, vasul slujirii Bise­
ricilor, comoară a Sfintei Scripturi». Sever, el însuşi, îl numeşte «un
preot corect în credinţă, plin de înţelepciune divină şi de ştiinţă bi­
blică». De abia în Cuvintele Părinţilor — Apophthegmata Patrum, pre-
zentînd şase din sentinţele sale, el e calificat drept «stareţul» Isidor,
formulă care nu poate însenina, aici, decît «Părinte al pustiului» sau
«Părinte al monahilor», adică învăţător al acestora în cele spirituale.
Nici Mineiul lui Vasile II şi nici Sinaxaruî Bisericii din Constantinopoî
nu numesc pe Isidor stareţ. Titlul de stareţ îi este dat prima dată în
sec. VI de către diaconul Rusticus, care a alcătuit o colecţie de 49 de
Scrisori isidoriene, le-a tradus în latină şi le-a anexat Actelor Sino­
dului de ia Eles (431). Prima din aceste scrisori î/1 numeşte ((doctor eccie-
siae et abbas monasterii circa Pelusium». Problema rămîne deschisă.
Rămîne sigur că Isidor era un preot evlavios, cunoscător recunoscut al
Sfintei Scripturi şi ducînd o viaţă monastică de prestigiu, cum reiese
din Scrisorile sale după Nichifor Callist (Istoria bisericească, 14, 53);
Isidor a fost ucenicul indirect al Sf. Ioan Gură de Aur, pe care-1 elogiază
de cîteva ori (Epist. I, 152, 156 etc.), ucenic în sens larg, fără relaţii
personale. Fotie (Epist. II, 24) îl preţuia pentru viaţa sa preoţească şi
ascetică şi-l elogiază ca epistolograf alături de Sfinţii Vasile cel Mare
şi Grigonie de Nazianz. A avut relaţii numeroase cu tot felul de oa­
meni, aşa cum reiese din corespondenţa sa.
 MONAHISMUL EGIPTEAN 459

OPERA
(corespondenţa sa)

Ediţia actuală din Migne (P.G. 78) cuprinde 2012 scrisori şi se ba­
zează pe o veche colecţie de texte, pregătită între 450 şi 550, în mî-
năstirea Achimiţilor din Constantinopol, colecţie menţionată de Fa-
cundus de Hermiana în opera sa Pentru apărarea celor trei Capitole
(P.L. 67, 573), operă scrisă între 546 şi 548 şi la care, spre 566, a ajuns
şi diaconul roman Rusticus, pomenit mai sus. Schwartz crede că scri­
sorile erau cuprinse în patru manuscrise, fiecare de cîte 500 de bucăţi.
Cifra de 2000 de scrisori a fost fixată anume de aehimiţi, ca să dea un
număr rotund. Sever de Antiohia vorbeşte de aproape trei mii de scri­
sori (CSCO, Scriptores Syr, Ser. 4, t. 6, ed. Lebon, 182—183) cifră dată
şi de Lexiconul din Suidas (2, 668). Se susţine că o ediţie nouă după
manuscrisul de ¿La Grotta Ferrata ar ameliora textul ediţiei actuale şi ar
restabili ordinea originală a scrisorilor.
Corespondenţa lui Isidor reflectă o personalitate de mîna întîi, eu o
remarcabilă formaţie clasică şi teologică. El se inspiră din Sfînta Scrip­
tură dar şi din scriitori creştini din primul period, cum este Clement
Alexandrinul. Cultura profană e de mare folos pentru creştini dacă e
prezentată, zice el, prin adevărurile dumnezeieşti (Epist. 65). Isidor re­
comandă lecturi din Demostene, Platon, Aristotel şi Homer. Scrisorile
cuprind referinţe -la numeroase probleme ale mediului, timpului şi pre­
ocupărilor sale spirituale : Biserica cu ierarhia ei, conducerea imperiului,
morală, asceză, desăvîrşire, dogme. Om de curaj şi fără prejudecăţi, Isi­
dor critică şi judecă pe împăraţi, episcopi şi dregători de tot soiul, pre­
vine şi sfătuieşte la toate nivelurile şi în orice moment. El mînuie toiagul
dreptăţii în cel mai curat sens biblic. Cu eleganţa sa fără afectare (Epist.
5, 133), el intervine la autorităţile imperiaile în favoarea Pelusiei (Epist
2, 25; 1, 175), reproşează lui Quirinus, prefectul Egiptului, folosirea for­
ţei, iar pe împăratul Teodosie II îl îndeamnă la generozitate (Epist. 1, 35).
Numeroasele sale scrisori exegetice folosesc interpretarea istorico-
gramaticală proprie şcolii din Antiohia şi se ridică împotriva interpretă­
rii excesiv alegorice, care caută figuri ale lui Hristos la tot pasul în Ve­
chiul Testament, ceea ce dă apă la moară păgînilor şi ereticilor, care
460 PATROLOGIE

contestă adevăratele texte mesianice (Epist, 4, 117 ; 2, 195 ; 2, G3 ; 4, 203).

Interpretarea alegorică e admisă, In general, pentru raţiuni de edificare.
Dintre scrierile pierdute ale lui Isidor, menţionăm un tratat Contra
grecilor (Epist. 2, 137 şi 228) şi o scriere Despre neexistenţa destinului
(Epist. 3, 263, care pare a fi redată în scrisoarea către sofistul Harparas
(Epist. 3, 154, P.G. 78, 348 BCD — 349 C).

DOCTRINA

a. Sfînta Treime. Hristologie. Isidor combate din răsputeri ereziile

timpului său, în frunte cu arianismul. El susţine, împotriva acestei ere­
zii, dumnezeirea lui Hristos, printr-o savantă interpretare literală a Sf.
Scripturi. Arienii trebuiesc desfiinţaţi (Epist. 1, 389). El o face printr-o
cercetare precisă filologică, printr-o severă metodă de exegeză ştiinţi­
fică {ca în Epist. 3, 335 ; 1, 353 ; 3 ; 34 ? 3, 31 ; .3, 166 ; 4, 166 etc.) foloseşte
termenii homoousios, homoousiotes {Epist. 1, 67; 4, 22; 3, 18, 31, 112,
334, 335 etc.). Cuvintele Evangheliei: «Fiul nu poate face de la Sine ni­
mic, decît ce vede pe Tatăl făcînd» sînt înţelese în sensul că ceea ce
Fiul vede pe Tatăl deliberînd implică comuniunea de viaţă şi de natură.
Unitatea fiinţei Tatălui şi Fiului implică unicitatea în voinţa lor (Epist.
1, 353, P.G. 78, 384 C). Cele trei Ipostase nu sînt trei Dumnezei, ci o sin­
gură Fiinţă, formulă care combate şi pe Arie şi pe Eunomiu şi pe pagini,
dar şi pe iudei (Epist. 3, 27, P.G. 78, 748 D — 749 A). Isidor menţionează
explicit Sinodul I ecumenic de la Niceea, care «plin de Duhul lui Dumne­
zeu a învăţat adevărul» (Epist. 4, 99). Contra maniheilor, Isidor susţine
realitatea umanităţii lui Hristos : «Domnul şi-a ales mama din urmaşii
lui Avraam, de la care a primit trupul său. El s-a făcut om cu adevărat,
intru- toate asemenea nouă, afară de păcat» (Epist. 1, 264). Contra iudei­
lor autorul nostru citează faimosul text»din Iosif Flaviu «Testimonium
Flavianum», folosit înainte şi de istoricul Eusebiu al Cezareei. Textul
precizează : «în acea vreme era lisus, om înţelept, dacă se poate spune
că era om. El făcea minuni şi învăţa pe oamenii care primeau adevărul
cu plăcere. El a atras mulţi iudei şi mulţi pagini. Acesta era Hristosul,
Care acuzat fiind de conducătorii noştri, a fost osîndit de Pilat la răstig­
nirea- pe cruce. Dar cei de la început n-au încetat să-l iubească. A treia
zi li s-a arătat iarăşi viu, aşa cum profeţii au spus despre El, acestea şi
 M O NAHISM UL EG IPT EA N 461

multe alte nenumărate minuni. Neamul creştinilor numiţii după numele

Lui, nu încetează de a exista pînă astăzi» (Epist. 4, 225, P.G. 78, 1320
BC). Importanţa acestei mărturii, care a stîrnit atîtea reacţii n-are ne­
voie să fie subliniată. Isidor are o întreagă corespondenţă cu Sf. Chirii
al Alexandriei, căruia îi adresează cel puţin opt scrisori (Epist. 1, 310,
323, 324, 370 ,• 2, 127 ; 3, 306 ; 5, 79, 268). Intr-una din ele {Epist. 1, 310)
Isidor mustră sever pe Chirii pentru comportamentul acestuia la Sino­
dul de la Efes (431) : «Dacă simpatia nu vede clar, antipatia nu vede de­
loc. Dacă vrei să scapi de aceste două feluri de orbire, nu te lăsa dus de
împotriviri violente, ci judecă drept toate învinuirile care ţi se aduc.
Dumnezeu însuşi, cunoscător a toate, a binevoit să coboare spre a as­
culta plîngerea Sodomei, învăţîndu-ne prin aceasta să privim lucrurile
de aproape şi să le cîntărim cu grijă. Mulţi dintre cei ce s-au adunat în
sinod, la Efes, vorbesc despre tine cu ironie, ca despre un om înclinat
să ţină seamă de duşmăniile sale personale şi nu ca un om iubind pe
Hristos». Critică severă, evident, dar şi dreaptă, cum am văzut mai sus,
căci Chirii s-a împăcat pînă la urma, cu adversarii, prin simbolul de cre­
dinţă din 433. Aceeaşi critică adresată împăratului Teodosie II, privitor
la intruziunea unor ofiţeri de la curtea imperială ca autorităţi judiciare
în materie de credinţă (Epist 1, 311).
Isidor susţine unirea ipostatică a firilor fără amestec şi fără sepa­
rare între ele. Sînt «două firi, o persoană şi două ipostase». «Hristos a
fost cu adevărat om şi cu adevărat Dumnezeu, Unul din două firi» (Epist.
1, 23, P.G. 78, 107 A). Al doilea om sau Adam, adică Hristos, «fiind Dum­
nezeu adevărat, s-a făcut om adevărat, un singur Fiu al lui Dumnezeu
din două firi, neschimbîndu-se din ceea ce era ca să fie ceea ce sîntem
noi» (Epist. 1, 303, P.G. 78, 357 C — 360 A). «Atît mărturia Scripturilor cît
şi contemplaţiile unite cu faptele ne proclamă ca adevărată învăţătura
despre întruparea Domnului, deşi aceasta este o taină mai presus de min­
tea şi de limba noastră. N-ai să tăgăduieşti că adevăratul Dumnezeu, Cel
de peste toate, s-a făcut om cu adevărat, neschimbîndu-se din ceea ce
era, ci luînd ceea ce nu era, fiind Unul singur din două firi, fără început
şi fără sfîrşit, recent şi veşnic. Ai pentru aceasta foarte multe argumente
din partea Sfîntului Părintelui nostru, marele Atanasie, omul care a pă­
truns cele dumnezeieşti în chip excepţional» (Epist. 1, 323, P.G. 78, 369
B). ■
462 PA TH O LO G IE

b. Principii ascetice, sacerdotale şi morale. Eshatologie. Pentru

toţi creştinii, dar mai ales pentru preoţi, episcopi şi monahi, Isidor ela­
borează şi recomandă sfaturi ieşite dintr-o frumoasă înţelepciune îm­
pletită cu texte biblice şi date sub formă de scurte mesaje. Ei recomandă
sărăcia, abstinenţa, ascultarea de toate poruncile şi practicarea virtuţi­
lor. Ascetismul trebuie însoţit de spiritul ascetic, după pilda Sf. Ioan Bo­
tezătorul. Fecioria e deşartă fără dragostea de aproapele şi fără smere­
nie. Isidor mustră pe cei lacomi la mîncare şi băutură. «Ai mare poftă
de mîncare... şi consideri pîntecele drept un Dumnezeu. Dacă socoţi că
toate se sting în această viaţă, luptă-te bine, restrîngîndu-te de la mîn­
care. Dar dacă crezi că va fi ceva şi după aceasta, pregăteşte-ţi fapte
pentru a merge acolo» (Epist. 1, 336, P.G. 78, 376 C). Isidor reproşează
lui Silvan că, asemenea iudeilor, el împodobeşte Biserica cu daruri şi
ofrande, dar învăluie în răutate pe păstorul acestei Biserici. Deci nu din
dragostea de Dumnezeu ai oferit aceste daruri, ci din zelul după slava
deşartă, care-şi va primi răsplata sa. La păcatul slavei deşarte, episco­
pul Silvanus adaugă pe acela al dispreţuirii preotului sfinţitor al daruri­
lor aduse la Biserică. «Dacă doreşti să aduci cu adevărat ofrandă lui
Dumnezeu, nu dispreţui pe mijlocitorul darurilor, de ale cărui mîini slu­
jitoare Dumnezeu a socotit cu iubire de oameni să se folosească. Căci
preotul, deşi şi-a pătat viaţa cu oarecare neglijenţă, aşa cum spuneţi,
pentru care el va da seamă la judecată, totuşi e!l este îngerul
Domnului, Făcătorul a toate, atît prin aducerea dumnezeieştilor
jertfe, cît şi prin ajutorarea multora pentru mîntuire» (Epist. 1, 348, 349,
P.G. 78, 381 BC). într-o scrisoare adresată Clarissimului Dorotei, autorul
nostru îi recomandă sa hirotonească nu pe cei ce dau asalt pentru pri­
mirea acestei taine, ci pe cei ce ostenesc pe drumul virtuţii. Trebuiesc
lăudaţi şi fericiţi aceia care au primit preoţia ca pe o recompensă a v ir­
tuţii (Epist. 5, 379, P.G. 78, 1553 CD). Vrednicia preoţească nu trebuie să
îngîmfe pe primitorii acestei taine : «Deşi preoţia e mai înaltă şi mai
vrednică decît orice împărăţie, totuşi cei ce au primit-o nu trebuie să se
ridice, prin ea, contra altora, ci să o considere ca pe o prea cuviincioasă
şi prea armonioasă podoabă, înţelegînd preoţia ca pe o blîndeţe unită
cu inteligenţa, întrucît ea e superioară oricărei cinstiri şi vrednicii ome­
neşti. Preoţii au primit această treaptă prin harul lui Dumnezeu spre fo­
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 463

losul altora şi deci nu sînt îndreptăţiţi să insulte (pe oameni) prin tira­
nie» {Epist. 5, 422, P.G. 78, 1576 C). Isidor critică aspru în numeroase scri­
sori pe episcopul Eusebiu al Pelusium-ului pentru simonie şi alte neorîn-
d u ieli; el revine neîncetat asupra frumuseţii p reo ţiei: «Preoţia este ceva
dumnezeiesc şi cel mai sublim dintre toate lucrurile cite există))...; prin
mijlocirea lui obţinem noi renaşterea şi participăm la dumnezeieştile
taine, haruri fără de care noi — potrivit cuvintelor neînşelătoare ale
adevărului — nu putem ajunge la bunurile cereşti... De aceea noi pre­
ţuim mult preoţia şi deplîngem pe aceia care o exercită în mod nedemn,
fără a pune greşelile lor pe seama preoţiei, care se cuvine şi mai mult
sprijinită» (Pr. Prof. loan G. Coman, Patrología, p. 152). Tonul acestor
aprecieri seamănă mult cu acelea ale Sf. Ioan Gură de Aur.
Numeroase scrisori îndeamnă la milostenie. Iată una : «Se cuvine,
o prietene, ca sufletul să încline spre milostenie. Cine are un asemenea
izvor, îi răsar toate bunurile. Dacă are bani, să-i lase liberi. Dacă vede
pe cineva nenorocit, să plîngă. Dacă întîlneşte pe cineva ameninţat cu
nedreptatea, să-i întindă mîna. Şi nimic nu-i va scăpa din cele ce se cu­
vin făcute în sfera lui» (Epist. 2, 130, P.G. 78, 573 C). M întuirea fiecăruia
depinde de propriul său liber arbitru, nu de violenţa sau de constrîngt?-
rea din partea cuiva. «Viţiul sau răutatea are şi puterea de a depărta pe
Dumnezeu de oameni şi mijlocul de a despărţi pe oameni unii de alţii.
De aceea, se cuvine să fugim cît mai repede de viţiu şi să urmăm virtu­
tea, care ne şi duce la Dumnezeu şi ne şi uneşte pe unii cu alţii. Regula
virtuţii şi a filosofiei este unirea simplităţii cu înţelepciunea» {Epist. 2,
129, 131, P.G. 78, 573 BCD). Oamenii cu diferite metehne sau păcate se
pot vindeca de ele prin lectura Sfintei Scripturi, care ca o oglindă spiri­
tuală ne arată continuu aceste păcate prin opoziţia cu oamenii buni a că­
ror istorie e relatată acolo, împreună cu legile mîntuitoare date de Dum­
nezeu. Această oglindă arată nu numai diformitatea păcatului, ci şi po­
sibilitatea schimbării într-o frumuseţe de neasemuit (Epist. 2, 135, P.G. 78,
977 BC). Ca în pictură şi în arta ţesutului, şi metoda progresului spre
Dumnezeu nu e simplă şi unică. Desăvîrşirea are nevoie de toate virtu­
ţile. Postul de mîncări n-are nici un folos, daca nu postim cu toate sim­
ţurile. Cine se luptă, se abţine de la toate.
464 PATH OLOGIE

Dacă între înţelepţii păgînî şi creştinism sînt neînţelegeri cu privire

la multe dogme şi învăţături, ei au cu toţii o dogmă comună raţională şi
justă mărturisită şi acceptată de ambele p ă rţi; e vorba de judecata fi­
nală. Deşi mulţi nu cred în această dogmă, totuşi nu-s puţini aceia pe
care ea îi torturează. îşi ascut limba, flecăresc despre materia necreată
şi alte lucruri, nu se cuminţesc şi nu aduc nici un adaos virtuţii. Se cu­
vine ca aceşti oameni să discute dogma judecăţii finale, care şi la noi
şi la ei este necontroversată şi să îmbrăţişeze viaţa cea dreaptă. «Mi se
pare. cu totul absurd să trecem sub tăcere lucruri în care sîntem de
acord şi să discutăm în sus şi în jos lucruri în care ne deosebim» (Episi.
3, 37, P.G. 78, 757 AB).
c. Elemente de cultură. în cele peste două mii de scrisori redactate
timp de 40 de ani (393—433), Isidor a înregistrat sute de evenimente şi
nume de persoane care alcătuiesc o adevărată enciclopedie a zonei lui
de activitate şi de relaţii în spaţiul vremii sale. Semnalăm aici, cîteva
nume de persoane, evenimente sau probleme de gîndire care .ne-ar
putea interesa.
Isidor ne-a lăsat însemnări preţioase despre legăturile Sf. .Ioan
Gura de Aur cu Libaniu, despre tratatul său Despre preoţie, Despre
Comeniarul la Romani şi despre tragedia sa provocată de Teofil al
Alexandriei. Libaniu, vestit prin elocinţa sa, elogiază pe Ioan pentru
limba, frumuseţea ideilor şi densitatea argumentelor din opera sa ora­
torică. îl fericeşte pe autor, ca şi pe cei pe care el îi lăuda — inclusiv
pe împăraţi. Iată cuvintele înseşi ale lui Libaniu: «Libaniu salută pe
Ioan. După ce am primit cuvîntarea ta înaltă şi elegantă, am citit-o
cîtorva bărbaţi ei înşişi arhitecţi de cuvîntări. Nici unul din ei n-a ezi­
tat să sară şi să strige şi să facă tot ce fac cei ce-s cuprinşi de admi­
raţie. Mi-a plăcut' faptul că la înfăţişarea artei cuvîntului în public, ai
adăugat demonstraţii. Te fericesc că poţi să exprimi asemenea laude,
dar fericesc şi pe cei ce au primit un asemenea lăudător, adică pe
tatăl care a dat împărăţia şi pe fiii care au primit-o». După ce citează
pe Plutarh, Leontius, Gorgias şi Platon, Isidor conchide că Ioah i-a
întrecut pe toţi aceştia, atît prin limba sa atică, cît şi prin claritatea
ideilor şi stilului său incomparabile (Epist. 2, 42, P.G. 78, 484 BCD).
Scrisoarea lui Libaniu care e un test de mare importanţă pentru creş­
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 465

tini face cinste autorului ei şi lui Isidor care a înregistrat-o. într-o altă
scrisoare, Isidor face o recenzie a tratatului Despre preoţie al Sf. Ioan :
«Ţi-am trimis cartea pe care mi-ai cerut-o şi aştept rodul de la ea prin
tine, rod, care în mod obişnuit, e cerut de la toţi. Nu este, nu există
inimă în care pătrunzînd lectura acestei cărţi să nu fie rănită de dra­
gostea dumnezeiască. Cartea înfăţişează preoţia ca venerabilă, dar di­
ficilă. Ea ne învaţă că preoţia trebuie primită de candidaţi fără pată.
Acel înţelept interpret al tainelor lui Dumnezeu, Ioan, ochiul Bisericii
din Bizanţ şi al întregii Biscrici, a elaborat aceasta carte cu atîta pre­
cizie, subtilitate şi prudenţă, încît toţi cei ce fac o preoţie după Dum­
nezeu, cît şi cei ce o administrează neglijent, să găsească în ea pro­
priile îndreptări şi mustrări» (Epist. 1, 156, P.G. 78, 288 A). în scrisoarea
adresată unui oarecare Simah, care întrebase pe Isidor despre trage­
dia Sf. Ioan Gură de Aur, cel întrebat răspunde : «Mi-e greu să explic
această tragedie. Faptul depăşeşte mintea. Dar ascultă cîteva lucruri
mărunte. Egiptul vecin a comis, în mod obişnuit, fără-de-legi: a înde­
părtat pe Moise, a adoptat pe Faraon, a biciuit pe cei umili, a apăsat
pe cei osteniţi, a construit oraşe, dar a refuzat plăţile ,■pînă azi se preo­
cupă de aceste lucruri. (Acum) Egiptul a pus în faţă pe Teofil, înne­
bunit după piatră şi adorator al aurului şi care e întărit de patru cola­
boratori, mai degrabă de patru co-apostaţi. Teofil a pornit lupta îm­
potriva unui om iubitor de Dumnezeu şi teolog, luptă de ură şi duşmă­
nie, găsind acestea ca impuls al propriei sale stupizenii. Dar casa lui
David prinde putere, pe cînd a lui Saul slăbeşte, cum vezi, deşi acel om
a trecut peste furtuna vieţii şi s-a mutat la liniştea cea de sus» (Epist.
1, 152, P.G. 78, 284 D — 285 A).
Firea omenească este accesibilă celor rele, dar acestea nu se obţin
pe cale naturală, adică nu sînt proprii firii. Firea îndură căderea din
cele bune prin cuget şi neglijenţă (Epist. î, 303, P.G. 78, 357 C).
Isidor încurajează şi îndeamnă pe Sf. Chirii al Alexandriei să ţină
piept adversarilor săi în lupta pentru adevărurile hristologice : «Tre­
buie să piu; te schimbi, să nu trădezi cele cereşti de teamă şi să nu
pari că te contrazici cu tine însuţi. Dacă compari scrierile tale de acum
cu cele anterioare sau dacă te arăţi sensibil la linguşiri ori slujitor al
uşurătăţii, lăsîndu-te biruit de slava deşartă, (înseamnă că) nu vei
urma luptele marilor şi sfinţilor atleţi, care, toată viaţa au răbdat să
30 — Patrologie
466 PA TH O LO G IE

fie martirizaţi în regiuni străine, decît să accepte, nici măcar pînă la

ureche, un gînd rău» (Epist. 1, 324, P.G. 78, 369 C). Aceste aprecieri
critice trebuie să fi cîntărit greu în inima Sf. Chirii, care nu s-a lăsat
abătut de nimic în dezvoltarea doctrinei sale. El este, cum am văzut
mai sus, cînd mustrat, cînd încurajat pentru fapte sau proiecte cores­
punzătoare, dar credem că n-ar fi citit cu plăcere aprecierile făcute de
Isidor asupra unchiului său, TeofM al Alexandriei. Aceasta subliniază
obiectivitatea autorului nostru.
Intr-o scrisoare adresată unui Ammon, autorul nostru critică ve­
hement, într-un stil neobişnuit de tare, pe capadocienii cu care acest
Ammon are de-a face şi cu care se compară. Capadocienii sînt cali­
ficaţi ca «neam barbar», «duşmănoşi», «giganţi», «beţivi», «cîini care
muşcă mortal», «limbi insultătoare», oameni pe care «un om cuminte
nu i-ar folosi nici ca sclavi». în scrisoarea următoare către acelaşi
personaj, se releva că aceste moravuri capadociene sînt nevrednice de
«Sfinţii capadocieni de odinioară, vestiţi peste tot şi nu-ţi vine să crezi
că cei de azi se trag din cei de atunci, cum zici tu. Dar eu admit că
Sfinţii capadocieni au precedat pe aceştilalţi (text nesigur). Acesta e
cel mai mare semn al răutăţii lor. Dacă (Sfinţii capadocieni) n-ar fi
strălucit, ceilalţi ar avea scuza unui popor leneş, de neam cu răuta­
tea înnăscută, iar cineva ar putea face pe Creator responsabil de rău­
tatea lor. Natura a strălucit în (Sfinţii capadocieni) purtători de Dum­
nezeu, pe cînd în ceilalţi se vede clar semnul voinţei lor» (Epist. 1,
351 şi 352, P.G. 78, 381 D, 384 AB). E vorba, aici, foarte probabil, de
o controversă a lui Ammon cu ereticii arieni-eunomieni, acoperiţi de
calificative grave pentru încăpăţînarea şi comportamentul lor. Califica­
tivul de «gigant» dat acestor capadocieni, eretici răi, se referă, pro­
babil, la violenţa lor, deşi învinuirea de erezie nu e folosită în text.
Grupa a doua de capadocieni, cei elogiaţi, sînt marii Părinţi ai Bise­
ricii din C apadocia: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Grigo-
rie de Nyssa, vestiţi peste tot şi în care natura a strălucit. Aceşti
«purtători de Dumnezeu» sînt o mîndrie pentru Isidor, care nu neagă,
ci confirmă connaţionalitatea lor cu capadocienii eretici, ai căror epis-
copi. făceau atîta rău Ortodoxiei în acea vreme.
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 467

Isidor nu e numai exeget de înalt nivel, ci şi filolog iscusit. Locul

accentelor în limba greacă schimbă sensul cuvîntului. Luînd ca exem­
plu formula frecvent folosită în Sf. Scriptură : «Primul născut al întregii
firi» sau «creaţiuni» = irpcoxó-toxos Tuáav]? cpóasio? , autorul arată că dacă
accentul e pus pe silaba antepenúltima, cuvîntul înseamnă «Primul
născut», expresie care se află şi la Homer în termenul irpo)-roTs*/.o5aal cu
sensul de aceea care «a născut prima». Cînd accentul cade însă pe
silaba penultimă, ca în cuvîntul ^ p otoxó-xo;, acesta înseamnă «Primul
care naşte», aşa cum găsim şi la Pavel (Col. 1, 15). Nu e vorba aci,
însă, despre primul născut dintre creaturi — «să nu fie!» —, ci de
faptul că El, cel dintîi a creat făpturile (Epist. 3, 31, P.G. 78, 749 CD,
752 A).
într-o lungă scrisoare adresată sofistului Arpocra, autorul nostru
discută problema destinului, aşa cum e pusa de adversarii Providenţei,
în raport cu astrele şi cu nenumăratele reale sau închipuite întîmplări ale
vieţii. Concluzia este că, chiar înţelepţi şi filosofi ca Socrate, Platón
Diogene, Antistene şi Focion au suportat necazurile existenţei şi une­
ori moartea cu seninătate şi chiar cu umor. Numai judecata finala pe
care o cîntă logografii, poeţii, retorii şi istoricii va decide cît de exact
au cugetat oamenii despre această problemă (Epist. 3, 154, P. G. 78,
845 BCD — 849 C).
Contactul permanent al lui Isidor cu tot felul de oameni de cul­
tură, filosofi, gramatici, retori, înţelepţi, clerici creştini, ofiţeri etc. i-a
ascuţit continuu simţul critic, făcîndu-1 să distingă fondul esenţial de
superficialitate şi să combată pe aceasta din urmă. Iată un exemplu :
«Fratele tău e admirat pentru comportamentul său, iar tu pentru vorbi­
rea ta ; el e admirat pentru integritatea cugetului, iar tu pentru gro­
zăvia lim bii; el pentru moderaţia în purtare, iar tu pentru bombasticis-
m ul'cuvintelor ,• el ca unul care dă roade, iar tu ca unul care te îm­
podobeşti cu frunze. Dacă lucrul stă astfel, imită pe fratele tău, ca să
fiţi’ lăudaţi amîndoi. C ăci' nu atît fratele tău are nevoie de darurile
tale, cît tu ai nevoie de frumoasele lui calităţi» (Epist. 3, 40, P.G. 78,
760 A).
468 FA TR O LO G IE

Limba şi stilul lui Isidor sînt de o rară bogăţie, supleţe, mobili­

tate şi claritate. El scrie şi literatură aproape aforistică, în scrisorile
sale scurte şi dense, dar şi o literatură discursivă, cu date precise în
exegeză şi istorie, cu o logică strînsă în gîndire. întinsele sale cunoş­
tinţe în cultura greacă şi creştină, splendida formaţie filosofică, alimen­
tarea sa continuă cu fondul biblic şi experienţa zilnică, întinsele sale
relaţii cu oameni de toate nivelurile şi valorile, onestitatea şi curajul
său, au făcut din el un adevărat oracol al Deltei Nilului. Paginile sale
se citesc uşor, cu plăcere şi mare folos. Entimemele, eleganţa şi te r­
menii proprii hrisostomici pe care-i laudă Isidor, în Comentarul lui
Iocin Gură de Aur la Epistola către Romani (Epist. 5, 32) împodobesc
şi limba autorului nostru. Aticismul atît de preţuit la Sf. Ioan Gură de
Aur e prezent, într-o măsură mai sobră, şi la Isidor, mare iubitor al
frumosului în artă şi care a relevat importanţa concepţiei la Socrate
despre nuditatea Graţiilor, care trebuiesc prezentate nu pentru cîştig,
schimb, prietenie, mărire sau pentru altceva, ci pentru actul de edu­
caţie care emană din ele dacă le priveşti, fecioare pure : fără cîştig
şi fără veşminte, la care cineva privind să nu vadă altceva decît fru­
museţea însăşi (Epist. 5, 331, P.G. 7o, 128 AB). Limba, dialectica şi ideile
lui Isidor ar merita sa fie studiate într-o. teză de doctorat în patristică
sau in filologia clasică.
B IB L IO G R A F IE

E rl U i : Migne, P.G. 7B. A. Aigrain, Quarante ncuf leitres de Sa/ni Isidore de Pe-
lusc, edition critique de l'ancienne version latine contenue dans deux manuscrits du
Concile d’Ephese, Paris, 1911. E. Schwarlz, ACO, I, 4 (1922—’1923), 9—25. Grupuri de
scrisori editate de V. Landstrom, G. Mercati, Mansi.
S t u d i i : D. S. Balanos, Isidor Pelusiotul (greceşte), Atena — 1922. G. Bareille,
Isidore de Peluse, D. Th. C. VIII, 1, 1924, 84—98. C. I-I. Turner, The Letters of is/dore
of Pelusium, J. Th. St. 6. (1905), 70—86. E. Fehrle, Satzschluss und Rhythmus bei Isidor
von Pelusion, BZ 24 (1924), 315—319. A. J. Phy trakes, Conducătorii politici şi biseri­
ceşti după Isidor Pelusiotul (greceşte). Mytilene, 1936. A. Schmid, Die Chrislologie
Isidors von Pe/us/um (Panadoris 2), Freiburg, 1948. D. S. Balanos, Patrologia, p. 387—
389. O Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur IV, p. 100—107. Pr. Prof.
Ioan G. Coman, Patrologie, p. 151— 153. J. Quasten, Patrology III, p. 180—185. Idem,
Initiation aux Peres de l'Eglise, III, p. 263—269. B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie,
p. 267—268.
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 469

93

ŞENUTE DE ATRIPE
VIAŢA

După biografia lăsată de ucenicul său, Vesa, biografie din care s-au
inspirat numeroase alte biografii şenutiene ulterioare, se pare că Şe-
nute s-a născut spre 348, dintr-o familie de ţărani din ţinutul Tebei şi a
avut, de copil, înclinare spre evlavie şi viaţă călugărească. Lucrul i-a
fost înlesnit de o chinovie din apropiere, condusă de stareţul Pgol, un­
chiul său după mamă. Imbrăcînd hadna monahală şi ajungînd stareţ, Şe-
nute lucrează cu un zel excepţional în trei d irecţii: 1) stabilirea unei
Reguli monahale, inspirată, în general, după Regula vieţii chinoviale a
,Sf. Pahomie, dar mai complexă, mai severă şi uneori îndepărtîndu-se de
aceasta ; 2) rezidirea la mari dimensiuni a mînăstirii 'lui Pgol, cu materi­
ale noi de piatră şi păstrîndu-şi numele de M înăstirea Albă, lingă loca­
litatea Atripe, mînăstire zidită de călugări şi de ţărani, plătiţi cu rugă­
ciunile obştei pentru mîntuirea sufletelor lor ; 3) opera catehetică pentru
monahi şi lucrarea misionară de combatere a iudaismului şi a păgînismu-
lui. Deşi irascibil şi aspru, Şenute a reuşit să organizeze şi să ridice la
un mare prestigiu M înăstirea Albă în epoca patristică. Prieten şi spriji­
nitor zelos al patriarhilor Teofil şi Chirii, pe primul l-a ajutat cu călu­
gării săi la o răscoală împotriva paginilor inclusiv la distrugerea unui
templu al acestora, lucru pentru care a fost dat în judecată, iar pe al
doilea (Chirii) l-a însoţit la Sinodul ecumenic de la Efes (431), unde a
luptat din răsputeri contra lui Nestorie. Şenute a fost în măsură să con­
ducă o chinovie de 2200 de monahi şi o chinovie de 1800 de monahii, sar­
cină care cerea o minte ageră, o voinţă de fier, şi o putere excepţională
de a se ruga. Se retrăgea, uneori, în pustie, de unde conducea mînăsti­
rea prin scrisori, care căpătau autoritate de canoane. Ajuta, în tot chi­
pul, populaţia din regiune, în caz de boli, foamete, invazii barbare, adă­
postind nu o dată mulţimi în sînul mînăstirii. A murit în vîrstă de 118
ani, la 466.
470 PA TR O LO G IE

Potrivit Regulei lui Şenute, candidatul la călugărie depunea un ju-

rămînt sau o profesiune de credinţa, în care se obliga să nu-şi întineze
trupul, să nu fure, să nu jure strîmb, să nu mintă şi să nu săvîrşească
nimic în ascuns. în unele scrisori Şenute recomandă sărăcia, ascultarea
şi fecioria, adică cele trei voturi monahale, dar textele nu le impun
cu rigurozitate. Plecarea din mînăstire echivalează cu renegarea. în
mînăstire toţi fraţii erau egali, ceea ce însă nu-i scutea de ascultare.
Lectura Sfintei Scripturi era rînduită aşa fel, ca toţi fraţii să benefi­
cieze de ea. Unii învăţau pasaje întregi pe dinafară, pe care le rosteau
în timpul lucrului. Munca era obligatorie şi organizată tot aşa de strict,
ca în comunităţile pahomiene. Vieţuitorii mînăstirii n-aveau voie să se
viziteze reciproc, să vorbească unul cu altul în întuneric, să se întreţină
cu mirenii. Nici un monah sau monahie nu putea ieşi singur(ă) din mî­
năstire, ci numai însoţit(ă). Pedepsele grele ca : punerea în lanţuri, arun­
carea în închisoare şi bătaia nu erau practicate în mînăstirile pahomiene.

OPERA

Şenute a scris mult. Dar majoritatea acestor opere n-au încă o ediţie
definitivă a textelor autentice, ci numai bucăţi atribuite lui Şenute. Spe­
cialişti ca : Leipoldt, Crum, Amelineau şi alţii nu au reuşit total să des­
luşească ce e realmente autentic şi ce nu e în bogatul material rămas
şi pus sub numele autorului nostru.
Şenute este cel mai mare scriitor creştin de limbă coptă, zice J.
Quasten. Copţii din generaţia următoare lui, susţineau că «scrierile Pă­
rintelui nostru Şenute... au umplut tot pămîntul din Etiopia pînă la ma­
rele oraş al Alexandriei şi pînă la Constantinopol, Palestina, Efes... şi
pînă la Roma, unde se citeau cuvîntările sale» (Protos. Ioasaf Popa,
Temeiuri patristice pentru viaţa de obşte — Ava Şenute din Atripe,
«Studii Teologice», 1956, nr. 1—2, p. 83. Vesa vorbeşte de scrisori şi
predici sau omilii ale .lui Şenute. Aceste scrieri, cercetate mai ales de
Leipoldt şi Amelineau, sînt adresate unele monahilor şi monahiilor, în
probleme mînăstireşti şi-s scrise într-un stil înflăcărat, altele combat
păgînismul în chip necruţător şi una sau două sînt trimise patriarhului
Timotei al Alexandriei (j 385). Predicile, scrise şi ele aproape în stil
furtunos, se ocupă mai ales cu judecata de apoi şi cu răsplata sau pe­
 M O NAHISM UL E G IPT EA N 471

depsele pe care această judecată le implică. Şenute a scris şi apocalipse

sau viziuni. Una dintre ele reaminteşte Apocalipsa lui Petru ; autorul
pretinde că a primit revelaţia asupra destinului unor persoane decedate.
Alte viziuni în limba etiopiană vorbesc despre soarta celor ce nu fac
pocăinţă înainte de judecata finală, despre persecuţia Bisericii prin Sa-
tan şi despre cei şapte regi în momentul parusiei Domnului pentru ju ­
decată. Se pare că nu numai traducerile scrierilor lui Şenute în arabă,
etiopiană şi siriaca, dar chiar şi textele copte continuă să ridice semne
de întrebare cu privare la autenticitate.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : J. Leipoldt şi W. E. Crum, Sinuihii arc ¡ii manei ritae vita el opera omnia
CSCO 41 (text copt, 1), Louvain, 1906 ; CSCO 42 (text copt, 2) 1908 ; CSCO 73 (text copt,
5), 1913. E. Amélineau, Oeuvres de Chenoudi. Texte copte et traduction française, 2
vol., Paris, 1907, 1911. P. Du Bourget, Entretien de Chenoute sur les problèmes de disci­
pline ecclésiastique et de cosmologie, Bullet. Institut français d'arch. orientale 57 (1958),
p. 99—104.
T r a d u c e r i : Latină : A. Wiesmann, Sinuthii archimandritae vita et opera
omnia, CSCO 96, 42, Louvain, 1931, CSCO 73, 1936, 1952; CSCO 129, trad. 41, 1951.
Franceză : Amélineau, op. cit.
S t u d i i : J. Leipoldt, Schenute von Atripe und die Entstelung des national-
ägyptischen Mönchtums (TV, 25, 1) Leipzig, 1903, J. F. Bethune-Baker, The Date oi
the Death oi Nestorius, J.Th.St. 9 (1908), p. 601—605 (Moartea lui Şenute in 466). D. G.
Müller, Die alte Koptische Predigt. Versuch eines Überblicks. Diss., Heidelberrj 1954.
Protos. Ioasaf Popa, Temeiuri patristice pentru viata de obşte — Ava Şenute din Atri-
pe — St. T„ 1956, nr. 1—2, p. 81—108. J. Quasten, Initiation aux Pères de l'Eglise,
III, 269—271. B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, p. 268—269.

94

SENTINTELE (CUVINTELE)
SAU APOPHTHEGMELE PĂRINŢILOR
E o colecţie de cuvinte, sentinţe sau aforisme, uneori mai scurte,
alteori mai dezvoltate ale Sfinţilor Părinţi egipteni împreunate, deseori,
cu evenimente sau fapte deosebite din viaţa acestora (P. G. 65, 71—440).
încheiată către sfîrşitul sec. V, colecţia a circulat, probabil, î-ntîi sub
formă orală, înainte de a fi pusă în scris pe papirus. Cum era firesc,
colecţia a fost tradusă în greceşte. Nu cunoaştem pe traducător sau tra ­
ducători, însă textul grec e de o frumoasă fluenţă şi corectitudine. Pu­
nerea în ordine alfabetică a autorilor, de la Sf. Antonie, pînă la Or, a
472 PA TR O LO G IE

avut loc, probabil în sec. VI. Cele mai multe sentinţe sînt atribuite lui
Pimen, Macarie Egipteanul şi Antonie. Colecţia e o imensă compilaţie
a urmaşilor lui Pimen. Ea a fost, poate, cunoscută de Sf. Ioan Cassian,
sigur cunoscuta de Chirii de Scythopolis (t 560) şi de Ioan Moshu
(t 619). Sentinţele Părinţilor au fost traduse în latină. Verba Seniorum
scoase din Vitae Patrum (P. L. 73—74), publicate în 1615 de iezuitul
Rosweyde sînt o versiune făcută din mai multe colecţii de Apophthegme
redactate în greceşte. în limba română, există unele traduceri din Pate­
ric, din diferite epoci.
Cuprinsul acestor sentinţe aşa de variat e o mină de informaţii şi de
înţelepciune religioasă pentru monahul şi pentru credinciosul de orice
nivel şi de oriunde. Nu toate personajele care spun sentinţe, mai precis
care dau răspunsuri la întrebările care li se pun sînt strict istorice şi nici
răspunsurile nu sînt absolut autentice, căci compoziţia denotă, nu o dată,
un caracter compilatoriu.
Intre numele Părinţilor care sînt prezentaţi ca autori de sentinţe,
cităm pe : Antonie, Arsenie, Agaton, Ammona, Achila, Abraam, Apolo,
Andrei, Vasile (Basile), Visarion, Veniamin, Grigorie Teologul, Ghelasie,
Gherontie, Daniel, Dioscur, Epifanie din Cypru, Efrem, Evloghie, Evagrie
(Ponticul), Zenon, Heraclius, Theodor (de Pherme), Theona, Theofil
Theona, Teodora, Ilarion, Ioan (cel Scurt), Isidor, Isaac, Ioan Cassian,
Luciu, Lot, Longin, Macarie Egipteanul, Macarie Alexandrinul, Marcu,
Nil, Nisteros, Nicon, Niceta, Olympiu, Orsiesi, Pimen sau Pastorul, Ru-
fus, Sisoe, Silvan, Simon, Serapion, Seren, Spiridon, Sara, Sinclitiki, Ti-
motei, Foca, Felix, Charme, Chairemon, Or. Nu toţi aceşti autori de sen­
tinţe erau egipteni, ca, de exemplu : Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie
Teologul, Epifanie de Cypru şi Spiridon etc., dar aceştia sau au vizitat
Egiptul, ori s-au nevoit acolo un timp, sau numai şi-au făcut noviciatul
acolo. Sf. Ioan'Cassian a stat fie în pustiu, fie în chinoviile egiptene
aproape 15 ani, de unde a venit la Constantinopol, de aci la Roma şi de
aci la Marsilia în Galia, unde a înfiinţat cele două mînăstiri : una de
monahi şi alta de monahii.
Pentru bogăţia de înţelepciune, adîncimea şi frumuseţea unora din
sentinţele Părinţilor, ne îngăduim să transcriem aci cîteva. începem cu
Sf. Antonie : «Nimeni neispitit nu va putea intra în împărăţia cerurilor.
 M ONAHISM UL E G IPT EA N 473

Suprimă ispitele şi nimeni nu va mai fi mîntuit». Sf. Antonie a spus :

«Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pămînt şi, suspinînd,
am zis : Cine va trece pe lîngă acestea ? Atunci am auzit un glas spu-
nîndu-m i: smerenia». «Ava Pambo a întrebat pe ava Antonie : Ce sa
fac ? — la care bătrînul a răspuns : Nu te încrede în dreptatea ta, să
nu-ţi pară rău de un lucru trecut şi infrînează-ţi limba şi pîntecul».
In pustiu s-a revelat avei Antonie că în cetate exista cineva, asemenea
Iui, de profesiune medic, care împărţea săracilor tot ceea ce avea de
prisos şi cînta «Sfinte Dumnezeule» împreună cu îngerii. «Ava Antonie
a zis : Vine timpul în care oamenii vor înnebuni şi cînd vor vedea pe
cineva ne-nebun, se vor ridica împotriva lui zicînd : «Tu eşti nebun»,
pentru că nu se aseamănă cu ei» (Despre ava Antonie 5, 7, 6, 24, 25,
P. G. 65, 77 AB, 84 BC). «Un frate a cerut avei Arsenie să-i spună ceva.
Bătrînul i-a răspuns : luptă din toate puterile ca lucrarea din lăuntrul
tău să fie după Dumnezeu şi vei birui patimile din afară». «El a mai
spus : Dacă căutăm pe Dumnezeu, Acesta ni se va a ră ta ; şi dacă-L re­
ţinem, El va rămîne cu noi» (Despre ava Arsenie 4, 10, P. G. 65, 89 BC).
«Ava Grigorie (Teologul) a zis : Dumnezeu cere de la tot omul botezat
aceste trei lucruri : credinţă dreaptă din suflet, adevăr în vorbire şi
cumpătare în trup». «El a mai spus : Toată viaţa omului este ca o singură
zi pentru cei frămîntaţi de pofte» (Despre ava Grigorie, 1, 2, P. G. 65,
145B). «Ava Zenon, ucenicul Fericitului Silvan, a zis: Să nu locuieşti
într-un loc vestit, să nu şezi alături de un om cu nume mare şi să nu-ţi
pui temelie ca să-ţi construieşti chilie» (Despre ava Zenon, 1, P. G. 65,
176B). «Ava Theodor a zis iarăşi: dacă închegi prietenie cu cineva şi
se întîmplă ca acesta să cadă în patima desfrînării, întinde-i o mină şi
scoate-1 din patimă. Dacă însă cade în erezie şi nu-1 poţi convinge să
se întoarcă, desparte-te de el, ca nu cumva întîrziind să fii tras şi tu
odată cu el în groapă» (Despre ava Theodor de Phermes, 4, P. G. 65,
188 C). «Ava Pimen a spus despre ava Ioan Colobos că acesta a rugat
pe Dumnezeu şi i-au dispărut patimile, rămînînd fără grijă. Atunci Ioan
s-a dus la un bătrîn şi i-a spus : mă văd liniştit şi lipsit de orice luptă.
Bătrînul îi zise : Du-te, roagă pe Dumnezeu ca să-ţi vină lupte, necazuri
şi umilinţe pe care le resimţeai înainte, căci sufletul progresează prin
lupte. Astfel s-a rugat. Venindu-i şi luptă, nu s-a mai rugat să i se ia
474 f a t r o l o g ie

lupta, ci zicea : Doamne, dă-mi răbdare în luptă» (Despre ava îoan Co-
lobos sau cel Scurt 13, P. G. 65, 208 BC). «Ava Isidor Pelusiotul a zis :
e mai de folos viaţa fără cuvînt, decît cuvîntul fără viaţă. Cine trăieşte
drept, ajută şi cu tăcerea, pe cînd cel care numai vorbeşte face zgomot.
Dacă cuvîntul şi viaţa ar merge împreună, ar construi o statuie a în­
tregii filosofii» (Despre ava Isidor Pelusiotul, 1, P. G. 65, 221 D).
Combinaţie de înţelepciune sacră şi înţelepciune profană, aceste
gînduri sînt o podoabă pentru orice cultură, inclusiv cea modernă. O
traducere românească după originalul grec al acestor sentinţe, aşa de
frumoase, adevărate perle ale spiritului uman, este necesară în con­
textul culturii noastre actuale.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P. G. 65, 71—440. Versiune coptă în dialectul sahidic, cu tra­

ducere franceză de M. Chaine, Caire, 1960. Traducerea engleză a versiunii siriace de
E. A. W. Budge, W it and Wisdom of the Christian Fathers in Egypt, 1934; J.C.Guy,
S. J., Recherches sur Ia Tradition grecque des Apophthegmata Patrum (Subsidia Ha-
giogruphica, 36), 1962; J. Quasten, Initiation aux Peres de I'Egiise,.., Iii, p. 271—275.
Apophthegmata Patrum, Oxf. C. Ch., p. 74.
 SC RIITO RI D IN A N T IO H IA
ŞI S IR IA

Orientată ceva mai raţionalist faţă de Şcoala patristică alexandrina,

spiritualitatea Antiohiei şi a întregii provincii bisericeşti a Siriei, în care
intra şi Palestina, a produs, prin Lucian de Samosata şi colegii acestuia
de sub influenţa lui Arie, nefericita erezie ariană, dar şi scriitori mai
puţin atraşi de arianism, deci şi autori pur ortodocşi ca : Sfinţii Chirii
al Ierusalimului, Epifanie de Salamina şi Ioan Gură de Aur. Aceştia
trei, inclusiv Diodor de Tars, Teodor de Mopsuestia şi Teodoret de Cyr,
au apărat dogma de la Niceea. Dacă ne gîndim că scaunul episcopal a]
Antiohiei a fost ocupat de arieni din 326 pînă în 360, perioadă în care
arianismul s-a dezvoltat printr-o propagandă studiată şi stăruitoare spri­
jinită, în bună măsură, şi de curtea imperială din Constantinopol, totuşi
nu erezia, ci Ortodoxia s-a impus prin operele de înaltă ştiinţă istorică
şi de comparatism al culturilor ale lui Eusebiu al Cezareei Palestinei,
prin Catehezele Sf. Chirii al Ierusalimului, prin opera de combatere a
ereziilor a Sf. Epifanie, prin cuvîntul de foc şi scrisul de har al Sf. Ioan
Gură de Aur, prin lucrările de valoare educativă ale lui Diodor, Teodor
şi Teodoret. Credinţa împletită cu raţionalismul echilibrat >al Antiohiei
a influenţat profund pe Isidor Pelusiotul şi, parţial, pe Sf. Vasile cel
Mare, care, deşi, esenţial, de formaţie alexandrină prin Origen şi Sf.
Atanasie, totuşi a acceptat realismul antiohian, mai ales în interpre­
tarea Hexaemeronului.
476 PA TH O LO G IE

95

EUSTAŢIU DE ANTIOHIA
VIAŢA

Eustaţiu, născut la Side, în Pamfilia, a participat la Sinodul I ecu­

menic de la Niceea, unde a salutat pe împăratul Constantin la intrarea
acestuia în adunarea episcopilor, lăudînd grija suveranului pentru buna
rînduiaiă în treburile Bisericii (Teodoret, Istoria bisericească, l t 7). Se
ştie că Eustaţiu a prezidat un timp sinodul. Episcop întîi la Bereea Si­
riei, el a fost’chemat, în 323 sau 324, ca arhiepiscop al Antiohiei. în
urma unor uneltiri, Eustaţiu a fost depus de un sinod arian, in 326, iar
împăratul Constantin l-a exilat la Trajanopolis, în Tracia, unde a şi mu­
rit şi unde a fost înmormîntat (Ieronim, De viris iilustribus, 85).

OPERA
Ieronim relevă că Eustaţiu a scris multe opere contra arienilor şi
enum eră: 1. Despre s u fle t; 2. Despre vrăjitoarea din Endor contra lui
Origen şi 3. Nenumărate Scrisori, care ar cere timp lung ca să le pre­
zinţi (De viris iilustribus, 85). Din aceste opere nu s-a păstrat în între­
gime şi in original decît Despre vrăjitoarea din Endor contra lui Origen,
în care autorul combate interpretarea origenistă şi în general exegeza
alegorică, întrucît aceasta răpeşte Sfintei Scripturi caracterul ei istoric
(P. G. 18, 613—674. E. Klostermann, Kleine Texte 8, 1912, 16—62).
Contra arienilor, fragmente, probabil în 8 cărţi, păstrate la Eulogiu
de Alexandria, Ioan Damaschin, Facundus de Hermiana.
Despre suflet, cu o primă parte care combate pe platonicieni cu
privire la raporturile dintre trup şi su fle t; şi cu o a doua care combate
pe arieni, întrucît susţineau că Logosul întrupîndu-se a luat trup ome­
nesc, dar nu şi suflet omenesc. Eustaţiu susţine cu fermitate divinitatea
completă şi umanitatea completă în Iisus Hristos. Comentariile la Psal­
mii 15 şi 92 şi la Proverbe 8, 22 : «Domnul m-a creat la începutul cărări­
lor sale» au şi ele valoarea hristodogică.
Din numeroasa sa Corespondenţă (infinitae epistulae) a putut fi re­
constituită prin catenae o scrisoare adresată lui Alexandru al Alexan­
 SC R IIT O R I D IN A N TIO H IA Ş I SIR IA 477

driei, încă pe cînd Eustaţiu era episcop al Bereei şi în care el combate

pe melhisedecieni care puneau pe Melhisedec, regele Salemului, şi pe
unii eretici, care identificau pe Melhisedec cu Sf. Duh, mai presus de
Hristos. Din fragmentele în siriacă, s-a păstrat o omilie probabil ne­
autentică, editată de F. Cavallera în 1905, in titu lată : Omilie hristolo-
gică în cinstea lui Lazăr, a Măriei şi a Martei, un Comentariu la Hexa-
emeron, publicat de L. Allatius în 1629 şi o Liturghie a Sf. Eustaţiu,
opere neautentice.
Apreciind forma şi fondul scrierilor lui Eustaţiu, istoricul Sozomen
scrie în această privinţă : «Eustaţiu era un om superior (kalos kai
agathos), pe drept admirat pentru talentul cuvîntului său, aşa cum se
poate constata din cărţile sale ajunse pînă la noi, cărţi care reflectă o
vorbire veche, moderaţie în gîndire, eleganţă în termeni şi graţie în po­
vestire» (Istoria bisericească 2, 19, P. G. 67, 984 AB).
DOCTRINA
Din cauza încălzirii minţii multora prin febra ariană, Eustaţiu a
putut fi acuzat atît că succede lui Pavel de Samosata, cît şi că a fost
un precursor al lui Nestorie. Din puţinătatea fragmentelor sale, reiese
însă că el recunoaşte limpede comuniunea însuşirilor sau communica-
tio idiomatum, întruparea Logosului (frag. 64), moartea şi răstignirea
Lui pe cruce (frag. 70) şi calitatea Fecioarei de Mamă a lui Dumnezeu
— Theotolcos (frag. 68). Eustaţiu înlocuieşte hristologia Logos-Sarx
prin hristologia Logos-Om. Prima hristologie Logos-Sarx putea înlesni
arienilor tentativa de a anula dumnezeirea Logosului, care avînd numai
trup, fără suflet, era expus schimbărilor. Prin formula Logos-Om, Eusta­
ţiu realiza o distincţie clară între cele două firi.
B I B L I O G R A F I E

E di ţ ţ i i : Migne, P.G. 18, 675—704. F. Cavallera, Sancti Eustathii episc. Antioch.

in Lazarum, Mariam et Martham homiliia christologica, Paris, 1905. Nouă ediţie critică
de M. Spanneut, Lille, 1948. F. Scheidweiler, D/e Fragmente des Eustathius von A/i-
tiocliia, B. Z. 43 (1955), 73—85.
S t u d i i : L. Radermacher, Eustathius von Aniiocftien, P/afon und Sophokles,
RhM 75 (1924), 449—455. F. Zoepfl, Der Kommentar des Pseudo-Eustathius zum Hexa-
emeron, Miinster, 1927; Idem, Die trinitarischen und christoiogischen Anschauungen
des Bischois Eustathius von Antiochien, Th. Q. 104 (1923), 170—201. M. Spanneut, La
position theologique d'Eustathe d'Antioche, J.Th.St., N.S., 5 (1954), 220—224. J.
Quasten, Initiation aux Peres de I'Eglise, III, p. 429—434. B. Altaner-A.Stuiber, Pa-
trologie, p. 309—310.
478 FA TR O LO G IE

96

AETIU DIN ANTIOHIA

După Socrate (Istoria bisericească 2, 35), Aetiu, originar din An-
tiohia, a fost puţin timp la Alexandria, de unde s-a întors şi a fost hiro­
tonit diacon de episcopul Leonţiu (344—358) şi episcop de Antiohia în
362. Aetiu era aristotelician şi jura pe Categoriile lui Aristotel, dar se
încurca în argumentările sale, avea cunoştinţe superficiale, citise puţin
din Platon şi Plotin, cu care unii combăteau pe Aristotel. EI nu putea
înţelege naşterea Celui nenăscut şi cum Cel născut este coetern cu
Născătorul. Puţin cultivat, Aetiu nu era iniţiat în Sf. Scriptură, era
meşter în şicane, de nivel general mediocru, nu cunoştea pe vechii au­
tori creştini, care interpretaseră textele sacre şi dispreţuia pe Clement
Alexandrinul, Iulian Africanul şi Origen, oameni cunoscători ai întregii
înţelepciuni. A scris unele scrisori către împăratul Constantin şi către
alţii, în care împleteşte dispute neserioare cu sofisme. Pentru aceasta,
a şi fost supranumit «Cel fără credinţă». Deşi susţine aceleaşi lucruri ca
arienii, totuşi pentru că ei nu înţeleg argumentele sale perplexe, îl con­
sideră eretic. De aceea, a fost dat afară din Biserica lor. Sînt de partea
lui vechii arieni, acum numiţi eunomieni. Eunomiu, fostul lui secretar,
a învăţat de la Aetiu vorbirea eretică şi a ajuns conducătorul sectei
(Socrate, Istoria bisericească, 2, 35, P. G. 67, 297—ABC — 300 AB).
Aetiu a scris Scrisori către împăratul Constantin şi către alţii în
care-şi etalează sofismele (Socrate, loc. cit.) şi o Mică lucrare despre
Dumnezeul nenăscut şi Cel Născut, păstrată în întregime de Sf. Epifaniu
(Contra ereziilor 76, 11), în patruzeci de teze, în care susţine termenul
anomoios, prin care crede că poate dovedi deosebirea esenţială între
Tatăl nenăscut şi Fiul născut. Epifaniu precizează că Aetiu a elaborat
trei sute asemenea teze.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Sf. Epifanie, Contra ereziilor 76, î i . S t u d i i : G. Bardy, L'héritage

littéraire d'Aetius, jRHE, 24 (1928), 159— 166; V. Grumel, Les textes monothëlites
d'Aetius, EO 28 (1929), 159—166. J. Quasten, Initiation aux Pères de l’Eglise, 111,.
434—435.
 SC R IITO R I D IN A N TIO H IA Ş I SIRIA 479

97

EUNOMIU DE CYZIC
VIAŢA

Pentru viaţa şi activitatea lui Eunomiu, dispunem de informaţiile

lăsate de Sf. Grigorie de Nyssa, Socrate, Filostorgiu şi resturile pro­
priei sale opere. După Sf. Grigorie de Nyssa, Eunomiu era fiul unui fer­
mier, om de ispravă, dar avînd un asemenea fiu, şi care-şi cîştiga exis­
tenţa stenografiind (Contra lui Eunomiu 1). Socrate confirmînd pe Sf.
Grigorie de Nyssa, relevă că Eunomiu devenise secretarul lui Aetiu, de
la care a învăţat maniera sofistică de a raţiona. In contact cu Aetiu, el
a învăţat arta argumentelor false spre paguba lui. Orbit de aceste ar­
gumente, Eunomiu a căzut în blasfemia învăţăturii lui Arie şi a pornit
lupta împotriva adevărului. A fost hirotonit diacon de către Eudoxiu
al Antiohiei, iar în 360 făcut episcop de Cyzic, de către acelaşi Eudoxiu,
ajuns arhiepiscop de Constantinopol. Puţin instruit în Sf. Scriptură, nu
putea s-o înţeleagă. Mare debitor de cuvinte pe care le întorcea în tot
felul, el nu putea să-şi atingă scopul, cum o dovedesc cele şapte cărţi
de Comentarii ale sale la Epistola către Romani. Tot aşa sînt scrise şi
celelalte cărţi ale sale : multe cuvinte, puţine idei. Prezentîndu-se la
Cyzic ca episcop al eparhiei de acolo, în predica sa inaugurală s-a slujit
de dialectica sa obişnuită şi a provocat tulburare între auditori. Nepu-
tîndu-i suporta orgoliul cuvintelor, locuitorii Cyzicului l-au izgonit din
cetate. Ajungînd la Constantinopol, ia legătură cu Eudoxiu şi rămîne
aici .ca episcop fără scaun. Ce fel de slujitor al lui Dumnezeu era Euno­
miu se poate vedea din aceste cuvinte ale sale dintr-o predică : «Dum­
nezeu, nu ştie despre propria sa esenţă mai mult decît ştim noi despre
aceasta. Această esenţă nu-i este cunoscută Lui mai mult, iar nouă mai
puţin. Ceea ce ştim noi despre ea (esenţa), acelaşi lucru ştie şi El. Şi
iarăşi, ceea ce ştie El, acelaşi lucru, fără deosebire, îl vei găsi şi în noi»
(P. G. 67, 473 B). Cu asemenea fraze, Eunomiu nu-şi dădea seama unde
poate ajunge (Socrate, Istoria bisericească, 4, 7, P. G. 67, 472 CD —
473 AB).
480 PATH OLOGIE

După moartea lui Aetiu, Eunomiu ajunse conducătorul anomeismu-

lui, sau după numele său, al eunomeinismului, sectă puternică antiorto-
doxă şi care a dat Bisericii mult de lucru. Filostorgiu, istoric arian şi
partizan înfocat al lui Eunomiu, elogiază pe eretic în ditirambi puţin
obişnuiţi. După ce Aetiu se retrăsese în insula Lesbos, la o proprietate
oferită de împăratul Iulian, pentru că era partizanul acestuia, Eunomiu
se retrage şi el la o fermă personală, lîngă Calcedon, vecină cu marea.
Aci, el, ca şi Aetiu, n-a condus vreo biserică particulară şi nici n-a
sîujit tot timpul şederii acolo, dar purta grijă de membrii sectei sale
(Istoria bisericească, 9, 4, P.G. 65, 569 BC—572 A). Exilat din nou la
Mursa, în Panonia, unde trebuia să se întîlnească cu împăratul Valens,
dar nu s-a întilnit, ulterior a fost surghiunit în insula Naxos de către
prefectul Modestus pentru tulburarea Bisericilor şi cetăţilor cu activi­
tatea lui sectară. împăratul Teodosie I descoperind că unii şambelani ai
palatului iubeau învăţătura lui Eunomiu, i-a înlăturat, iar pe Eunomiu,
care în vremea aceea se găsea tot la Calcedon, l-a exilat la Halmyris.
«Localitatea — zice Filostorgiu — se afla în Moesia Europei din re­
giunea Dunării (Istrului). Cînd îngheţă Dunărea, Halmyris e cucerit de
barbari care trec peste fluviu» (P. G. 65, 585 C — 588 A). E vorba de
localitatea şi lacul actual Razelm, dar care nu era în Moesia, cum zice
Filostorgiu, ci în Scythia-Minor. E posibil ca numele geto-dac să fi fost
Salmyris, din aceeaşi familie cu Salmoxis. Teodosie a exilat pe Eunomiu
la Halmyris, probabil nu numai pentru că era o regiune dificilă — cu
frig, barbari eţc. —, ci şi pentru că Halmyris era o eparhie profund or­
todoxă, cum reiese din frumoasa apreciere a aceluiaşi împărat la adresa
episcopului Gherontie de Tomis, relevat pentru ortodoxia credinţei sale.
De la Halmyris care a fost cucerit de barbari, Eunomiu e surghiunit la
Cezareea Capadociei, unde a fost primit rău, întrucît el scrisese cărţi îm­
potriva Sf. Vasile, care păstorise această cetate. De aceea i s-a permis
să se retragă la ferma sa, numită Dacoroenoi (poate Dacorenoi). Filostor­
giu «supra-adora pe Eunomiu, susţinînd că înţelepciunea şi virtutea lui
erau neasemuite. Exultă în cuvinte de cel mai înalt elogiu chiar chipul
feţii şi membrele corpului său. Cuvintele gurii sale erau asemănate cu
mărgăritarele, dar nu voia să mărturisească în acelaşi timp bîlbîiala
limbii sale. Nu se ruşina să proclame bîlbîiala drept o mare eleganţă
 SC R IITO R I DIN A N TIO H IA Ş I SIR IA 481

şi graţie. Ba susţinea că chiar petele de iepră care-i înseninau şi-i

muşcau faţa erau o podoabă pentru trupul său. Ridica în slăvi cărţile lui
şi zicea că cele mai de valoare din toate operele erau scrisorile» (Filo^
storgiu, Istoria bisericească, 10, 6, P. G. 65, 588 AB). Eunomiu a trăit
pînă în 394.
OPERA
Eunomiu a scris mult, cum reiese aLîl din bibliografiile făcute de
admiratori cît şi din cele lăsate de ortodocşi. Lucrările sale scrise cil
talent dar apărînd un arianism din ce în ce mai negativ şi duşmănos
faţa de Biserică, au provocat reacţii critice din partea mai multor mari
Părinţi ai Bisericii. Lucrările lui au fost combătute de : Didim cel Orb,
Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Sofronie, Apolinarie de Laodiceea
şi Teodor de Mopsuestia. Aceste combateri au pierit, afară de acelea ale
celor doi Capadocieni. Prin edictele lui Arcadie şi Teodosie II, operele
iui Eunomiu au fost arse. Posesiunea lor aducea învinovăţirea de crimă
capitală. ,:
a. Prima sa Apologie, publicată în 361 şi care s-a păstrat (P.G. 30,
835—868) este cea mai importantă operă a sa şi a provocat reacţia Sf.
Vasile, Didim şi Apolinarie. Cartea a provocat vîlvă şi a atras mulţi ci­
titori pentru talentul real cu care este scrisă. Filosofia sa e un amestec
de. neoplatonism şi aristotelism cu tendinţe spre nominalism, iar teolo­
gia este pentru el «tehnologică». Dumnezeu are un singur nume, acela
de «Nenăscut», care constituie esenţa sa. Fiul fiind «Născut», are altă
natură decit Tatăl şi este creat din nimic. Hristos a fost adoptat de
Dumnezeu ca Fiu încă de la început şi nu pentru meritul virtuţilor sale,
cum credea Arie. Prin această deosebire faţă de Arie, Eunomiu pare
că se ţine pînă la un punct în cadrul trinitar subordinaţianist al lui
Origen.
b. A doua Apologie, numită Apologia apologiei, în care Eunomiu
combate răspunsul Sf. Vasile la prima sa Apologie (361), după mulţi
ani de pregătire şi ezitare, s-a pierdut. S-au păstrat' însă largi extrase
din ea în scrierile Sf. Grigorie de Nyssa contra lui Eunomiu. Primele
două1din cele cinci cărţi ale acestei Apologii combăteau cartea I din
Contra lu-v Eunomiu a Sf. Vasile. Ultimele1două cărţi combăteau cartea
a-treia‘din opera menţionată a Sf. Vasile. Filostorgiu relevă că Sf. Va-
31 — Petrologie
482 PATH OLOGIE

sile citind prima carte din această Apologie şi-a dat obştescul sfîrşit, de
ciudă căci el «cinstea mai mult minciuna decît adevărul» (Filostorgiu,
istoria bisericească 8, 12, P. G. 65, 565 B). In realitate, Eunomiu a pu­
blicat Apologia a doua, după moartea Sf. Vasile (379).
c. Profesiunea de credinţă, scrisă în 383 şi trimisă împăratului Teo-
dosie s-a păstrat în întregime şi a fost combătută de Sf. Grigorie de
Nyssa.
d. Comentariul în şapte cărţi la Scrisoarea către Romani a Sf. Apos­
tol Pavel menţionat de Socrate (Istoria bisericească A, 7) s-a pierdut
complet.
e. Scrisorile dintre care Fotie (Bibîiotheca, cod. 138) zice că a cilii
40 de bucăţi, au dispărut complet. Ne reamintim că Filostorgiu le pre­
fera celorlalte lucrări ale lui Eunomiu (Istoria bisericească, 10, 6). Fotie
(loc, cit.) relevă că lui Eunomiu i s-a adus acuzaţia de a ignora stilul
epistolar.
B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 30, 835—868. J. D. Mansi, S. S. Con. Coli. ampliss. 3, G45—

649. C. N. G. Rettberg, Marcelliana, Gottingen, 1794, 125, 147 ele.
S t u d i i : E. Vandenbusche, La part de Ia dialectique dans la théologie d'Euno-
mius «le thèologique» R.H.E. 40 (1944— 1945), 47—72. M. Albertz, Untersuchungen über
die Schriiten des Eunomius, Wittenberg, 1908. J. Daniélou, Eunome l'arien et l'exégèse
néoplatonicienne de Cratyle, R.E.G. 69 (1956), 412—432. L. R. Wickham, The Date oI
Eunomius Apology. A reconsideration — J. Th. S. N. S. 20 (1969), 231—240. E. Cavnl-
canti, Studi eunomiani (OCA 202), Rom. Pont. Inst. Orientalium Studiorum, 1976.
J. Quasten, Initiation aux Pères de l'Eglise III, 435—438. B. Altaner-A. Stuiber, Petrolo­
gie, p. 310.

98

EUSEBIU AL CEZAREEI
VIAŢA

Născut, probabil, în jurul anului 264—265, în Cezareea Palestinei

sau în altă localitate a Ţării Sfinte, din părinţi despre care nu se ştie
dacă erau păgîni sau creştini, Eusebiu şi-a făcut o cultură multilaterală
şi solidă sub conducerea vestitului prezbiter învăţat Pamfil, pe care l-a
iubit şi l-a preţuit aşa de mult, îneît la numele său şi-a înscris adaosul «al
 S C R IIT O R I D IN A N T IO H IA Ş I SIR IA 483

lui Pamfil». Ieronim precizează în acest sens : «et ob amicitiam Pamphili

martyris ab eo cognomentum sorti tus est» (De viris iliustribus, 81, ed.
Richardson). în oraşul şi mediul creştin al Cezareei, Eusebiu sorbea nu
numai frumuseţea şi parfumul amintirilor lăsate de Origen, care crease
şi condusese aici o şcoală celebră mai mult de 20 de ani, dar în acest
loc el citea cu nesaţ bogata bibliotecă organizată şi lăsată de marele
didascăl. împreună cu Pamfil, el a îmbogăţit marea bibliotecă de aci,
scriind şi corectînd manuscrise. Pasiunea lui pentru studiu a crescut
cu -timpul şi pe măsura diferitelor împrejurări care-1 stimulau în acest
sens. Istoria imperiului roman din zilele Iui şi cu osebire persecuţiile
contra creştinilor şi ridicarea vieţii celei noi a Bisericii au contribuit
substanţial la generarea conştiinţei lui Eusebiu despre noile valori ale
proaspetei spiritualităţi, care se impunea, şi despre necesitatea confrun­
tării lor măcar parţiale cu valorile culturilor pagînă şi iudaică. Trăind
zi de zi şi personal măriile evenimente ale vieţii Bisericii şi transfigurat
de spectacolul morţii glorioase a atîtor martiri în Palestina, Eusebiu îşi
dădea seama că se petrecea ceva nou, excepţional, în sinul istoriei uni­
versale. O istorie universală care, în aparenţă, nu s-a schimbat, dar care
e altoită prin viaţa cea nouă a duhului creştin, prin aceşti altoi proas­
peţi şi puternici, care sînt personalităţile creştine. De aceea, cînd în
307, preotul Pamfil va fi arestat în timpul persecuţiei lui Maximin, Eu­
sebiu nu se va teme să lucreze, chiar în închisoare, cu bunui său prieten,
apologia lui Origen, iar cînd Pamfil însuşi va fi executat, în 309, să-i
consacre şi acestuia o biografie. Obligat să se refugieze la Tyr şi de aci
la Tebaida Egiptului, deşi arestat, a reuşit să scape cu viaţa. începuse
să lucreze deja la istoria sa bisericească.
Unul din momentele principale ale vieţii lui Eusebiu este alegerea
lui ca episcop al Cezareei Palestinei, în a cărei Biserică el fusese pînă
atunci prezbiter. Această alegere avusese loc imediat după darea edictu­
lui de la Milan, în 313. Administraţia eparhiei nu l-a împiedicat să-şi
continue cercetările sale laborioase, mai ales cele privitoare la Istoria
bisericească, sau să iniţieze altele de natură filologică, apologetică sau
dogmatică. Pasiunea lui de a călători putea fi de acum complet satisfă­
cută.
484 .PATROLOGIE

Momentul cel mai de seamă al vieţii, lui Eusebiu este acela în care
Constantin cel Mare a ajuns stăpînul absolut al imperiului (323).
Împăratul, apreciind ştiinţa şi rîvna deosebită a lui Eusebiu pentru.cer­
cetări, i-a acordat întreaga sa preţuire şi admiraţie. Constantin i-a.pus
la.-dispoziţie toate mijloacele necesare pentru .studiu în cît mai ¡bune
condiţii şi i-a dat oarecare putere în. politica, bisericească.. A ajuns au­
rind un favorit al curţii şi în această calitate milita, se pare, pentru- un
fel de Biserică de Stat,, o Biserică unită şi supusă comandamentelor., sta­
tului, o Biserică înclinată spre concesii teologice şi formule conciliante.
De aceea, în marea luptă trinitară pe . care .a dezlănţuit-o criza ariană
şi pe care ,a încercat s-o soluţioneze Sinodul I ecumenic de la Niceea
(325), Eusebiu a avut o atitudine echivocă. El. nu vedea soluţionarea
conflictului între ortodocşi şi eretici decît prin concesii reciproce,.t Pe
dragul şi, sigur, de teama lui Constantin, Eusebiu a semnat proceşul-
verbal al sinodului .cu formula homoousioş, dar după aceea s-a şliat
din nou cu Eusebiu al Nicomidiei în favoarea atitudinii ariene. Ni« s-a
păstrat scrisoarea lui către Biserica sa din Cezareea în care încerca să
explice adeziunea sa la formula homoousios de la Niceea ca dorită ide
împărat şi ca fiind, totuşi, conformă tradiţiei Bisericii din oraşul său de
scaun. Scrisoarea sa către Euphratiort arată că el era arian fără greş.
In Sinodul de la Antiohia (330), el a avut partea lui de răspundere în
actul de depunere a lui Eustaţiu ; în Sinodul de la Tyr (335) el a fost
adversarul lui Atanasie pe care n u 4 menţionează în nici o alta împre­
jurare, deşi ar fi. putut s-o facă ; în Sinodul de la Constantinopol (336)
a contribuit la depunerea lui Marcel de Ancira. Se pare că toate hptă-
rîrile lui Constantin îndreptate contra Ortodoxiei au fost in sp irated e
Eusebiu. Eusebiu s-a bucurat de o deosebită preţuire din partea împă­
ratului şi a curţii imperiale. în anul 337, cu prilejul tricenaliilor lui
Constantin, Eusebiu a fost însărcinat să rostească discursul de rigoare.
E o mare cuvîntare dezvoltată în patru cărţi în care împăratul e p re­
zentat ca «prieten al atotputernicului Dumnezeu şi. model văzut al vieţii
creştine pentru toţi oamenii». Alte formule sînt de .circumstanţă. Eusebiu
adoarme în Domnul în anul .339, cel m aj.tîrziu în 340, ,epocă de glorie
şi luptă bisericească şi teologică a Sf. Atanasie.
 SC R IITO R I DIN ANTIOHTA Ş I SIR IA 485

OPERA

Eusebiu a fost un teolog, un scriitor şi un caracter mediocru, după

expresia sugestivă a lui Puech. Cu excepţia actelor sinoadelor la care
a luat parte şi a istoriilor bisericeşti care i-au continuat operele isto­
rice, Eusebiu nu e pomenit în nici una din marile dezbateri teologice
ale veacurilor patristice. El era supranumit «omul cu două limbi» (is-
toriciil Socrat), sau «omul cu două suflete», pentru că, după vorba Sf.
Iacob la al doilea Sinod ecumenic de la Niceea (787), el a cochetat cu
arienii. De aceea, acest Sinod (787) a şi hotărît ca Eusebiu nu poate fi
considerat ca martor al adevăratei credinţe.
în schimb, Eusebiu a scris un număr considerabil de opere. Aces­
tea nu ni s-au păstrat în întregime. Cele trei cataloage transmise pîna
la n o i: al lui Ieronim (De viris illustribus, 81), al lui Fotie (Bibliotheca,
Codic. 9—13, 27, 39, 118, 127) şi al lui Ebed. Iisus [Assemani ¡ Biblio­
theca Orientalis, III, 1, 18) nu sînt complete. în timp ce Occidentul
cundştea din operele Iui Eusebiu: Cronica şi Istoria bisericească, care
fuseseră traduse devreme cu osebire de Ieronim şi Rufin, Orientul ci­
tea mult mai m ulte'dintre cărţile sale. Traduceri armene şi siriace du­
ceau pînă departe substanţa şi ecoul lucrărilor sale. Nu avem intenţia
să prezentăm aici o înşirare sau o analiză a tuturor operelor păstrate
ale lui Eusebiu.
' Iéronim precizează‘şi la începutul şi la sfîrşitul referatului său că
EusetJiu a scris enorm de mult («infinita volumina» şi «multa alia») şi
că în'catalogul său el nu transcrie decît cîteva titluri («de quibus haec
suilt»)'.' Reţinem că opérele menţionate de Ieronim se împart în trei
mari categorii î 1) apologetice, în ‘frunte cu Demonstraţia evanghelică
şi Pregătirea evanghélica,- apoi Contra lui Porîiriu şi Apologia pentru
Origen ; 2) istorice, în fru n te -cu Crónica şi Istoria bisericească, apoi
Despre martiri şi Viaţa ■•lut P am îil; 3) exegetice : Comentarii la Isaia,
la oei '150 Psalmi ele. Topicele este prescurtarea unui titlu mai ,lung şi
careţ suna : Despre numele dé locuri ailătoare in Sfinta Scriptură. Fap­
tul-că ¡Ieronim începe catalogul- său cu cele două mari opere apologe­
ticé' [‘¡Demonstraţia evanghelică şi Pregătirea evanghelică, indică im­
portanţa deosebită de care Se bucurau aceste lucrări în mediul creştin
la'sfîrşitul sec**'IV, cînd>e scris catalogul ieronimian (392). Celé două
486 PA TR O LO G IE

opere se răfuiau pe plan istorico-teologic cu iudaismul şi cu păgînismul

arătînd inevitabilitatea venirii creştinismului pe planul existenţei isto­
rice şi superioritatea lui incontestabilă pe plan religios şi moral. Iu­
daismul a fost superior păgînismului, iar creştinismul face inutil iu­
daismul, care a fost numai o coajă trecătoare. Nota aceasta apologetică
va caracteriza şi operele istorice ale lui Eusebiu.
Meritul şi valoarea deosebită a eruditului episcop de la Cezareea
Palestinei stau în opera şi în concepţia sa istorică. Teolog de mina a
doua, apologet de mîna întîi, Eusebiu este mai ales istoric de mîna întîi.
Cele două opere de seamă care l-au impus în acest domeniu sînt Cro­
nica şi Istoria bisericească.
a. Opere istorice. 1. Cronica a ieşit din nevoia cercetătorului
Eusebiu de a stabili o cronologie de la începutul ¡lumii sau de mai în­
coace, pentru a integra în ea apariţia creştinismului şi a explica spe­
cificul şi antecedentele acestei apariţii. Ideea nu aparţine lui Eusebiu ?
ea a fost concepută şi pusă în aplicare de Taţian Asirianul, Glement
Alexandrinul, Ipolit şi mai ales Iuliu Africanul. Eusebiu reia opera lui
Iuliu Africanul, dar cu mult mai multă erudiţie şi orizont istoric şi re­
nunţă de a începe Cronica cu crearea lumii, aşa cum făcuse Africanul.
Spiritul său ştiinţific l-a ferit de gîndul prezentării istoriei omenirii pe
o durată de 6000 de ani, cum o concepuse predecesorul său. Tiblul exact
al Cronicii este : «Xpoviv.oi xavovcS xa't s-tct'toţi.Tj lîavxooatcrp iaxopia?
eXX^vtov */.at [3appccpu)v == Canoane cronologice şi rezumatul istoriei uni­
versale a grecilor şi a barbarilor» ; acest titlu a fost greşit redat de Ie-
ronim în catalogul transcris mai sus : Istoria universală a canoanelor
cronologice. Scrisă, probabil, în jurul anului 303, Cronica nu s-a păs­
trat în textul original. Partea întîia s-a transmis intr-o versiune armeană,
iar a doua în versiunea latină a ilui Ieronim. în partea I, care e un fel
de introducere la partea a II-a, Eusebiu declară că e greu ca cineva să
aibă cunoştinţe exacte despre vremi şi că e necesar să ne mulţumim
şi cu aproximaţiuni. Dovadă de spirit critic, evident. Urmează o pre­
zentare pe scurt a popoarelor de seamă ale antichităţii: caldeeni* asi-
rieni, evrei, egipteni, greci şi romani. Sînt folosiţi ca izvoare : Biblia,
Alexandru Polyhistor, Abydenos, Iosef, Castor, Diodor, Kephalion, Cle­
ment Alexandrinul, Manetho, Porfiriu, Dionisie. Se dau extrase largi
 SC R IITO R I D IN A N T IO H IA Ş I SIR IA 487

din aceşti autori cu interesante observaţii critice. Partea a Il-a, care e

partea principală, e alcătuită din tabele sau (liste cronologice, în care
sint aşezate paralel evenimente şi persoane din istoria profană şi cea
biblică. Acest paralelism îşi are importanţa lui metodică alături de
cea cronologică.
Se pare că Eusebiu nu începea Cronica sa cu apariţia lumii, cum
am spus, dacă versiunile actuale coincid cu textul primitiv a)l operei.
Cronica începea cu patriarhul Avraam. pe care Eusebiu îl aşeza în anul
2016—2015 înainte de Hristos şi venea pînă la al 16-lea an al domniei
lui Diocleţian. Se pare că primul text după care a fost făcută versiunea
armeană ducea pînă la anu-1 327 după Hristos. Sînt interesante preci­
zările pe care Ieronim le dă în Prefaţa la partea a Il-a pe care a tra­
dus-o e l : «Trebuie ştiut că eu am făcut în parte oficiul de traducător
şi în parte oficiul de autor, pentru că am şi tradus partea grecească cu
foarte multă fidelitate, şi am şi adăugat unele lucruri care mi se părea
că lipsesc în anumite intervale, cu osebire in cuprinsul istoriei romane
pe care Eusebiu, autorul acestor cărţi, cred că nu atît n-a cunoscut-o,
ca un savant ce era, cît că a socotit-o puţin necesară pentru ad săi
(greci ?). Prin urmare, traducerea pură din greceşte merge de la Ninus
şi Avraam pînă la luarea Troiei. De la Troia şi pînă ia al douăzecilea
an al lui Constantin cele mai multe lucruri sînt fie adăugate, fie com­
binate, lucruri pe care le-am cules cu atenţie mare de la Tranquill şi
de la ceilailţi vestiţi istorici. De la anul pomenit mai sus al lui Constantin
pînă la al şaselea consulat ai împăratului Valens şi al doilea consulat
al împăratului Valentinian, totul îmi aparţine (totum meum est). Ajuns
aci, am rezervat restul epocii lui Graţian şi Teodosie unui gen istoric
mai dezvoltat; nu că m-aş fi temut să scriu 'liber şi adevărat despre
contemporani, întruclt team a de Dumnezeu împrăştie teama de oameni,
cît că toate sînt nesigure» (Migne, P.G. 19, col. 315—316).
Din aceste consideraţiuni reiese grija deosebită şi nivelul ales al
Iui Ieronim în tratarea problemelor de istorie. De altfel, el va scrie
personal Cronica de la al XX-lea an al domniei lui Constantin pînă la
anul 382 după numărătoarea ieronimiană, pînă la 378 după numărătoarea
corectă.
488 PA TH O LO G IE

Eusebiu reuşeşte, prin Cronica sa, să prezinte o schiţă uneori destul

de dezvoltată a istoriei universale, aşa cum se concepea în vremea
sa, avînd în plus meritul sincronizării datelor istoriei profane cu da­
tele istoriei sacre, începînd de la Avraam şi continuînd cu anii de la
Hristos. E o istorie schematică în care se menţionează pe scurt, adesea
în stil telegrafic, tot soiul de evenimente : suiri de împăraţi pe tron,
izgoniri sau morţi ale acestora, războaie, secete, cutremure de pămînt,
ridicări de statui, de temple, promulgări de legi, apariţii şi înfloriri de
scriitori, poeţi, filosofi, artişti, enumerări de persecuţii cu întîmplările
de seamă petrecute atunci, prezentări de episcopi creştini care mor sau
nu în persecuţii. Uneori, scriitorii sînt numai pomeniţi, alteori li se con­
semnează şi cîte una sau mai multe opere. Iată cîteva exemple de felul
în care Eusebiu face istorie universală şi istorie literară în cadrul Cro­
nicii sale : «In anul al II-lea al Olimpiadei a 219-a, în anul 99 (98) de
la Hristos şi întîiui an al domniei lui Traian, printr-un decret al sena­
tului- (roman) împăratul Nerva a fost ridicat în rîndul zeilor... Episcopul
Irineu scrie că Apostolul Ioan a trăit pînă în vremea lui Traian ? după
acest (autor) ucenicii de seamă ai lui Ioan au fost: Papias, episcop de
HieTâpolis, Policarp, episcop al Smirnei, şi Ignatie, episcop al Antio-
hiei». Pentru anul 103 după Hristos şi a'l cincilea al împăratului Traian,
Eusebiu precizează : «Traian, după învingerea regelui Decebal, a făcut
Dacia provincie rom ană; a supus pe Iberi, pe Sarmaţi, pe Osroeni, pe
Arabi, pe Bosforani, pe Colhi, a ocupat şi a stapînit Seleucia, Ctesi-
fonUl; Babilonul; a creat o flotă în Marea Roşie, ca sa atace hotarele
Indiei». Iar pentru anul 108 (107) al erei noastre, se face însem narea:
«Traian pornind persecuţia împotriva creştinilor, Simon, fiul lui Cleopa,
care era episcop la Ierusalim, e ucis prin răstignire pe cruce ; acestuia
îi urmează ca episcop Justus. Şi Ignatie, episcopul Bisericii din Antiohia,
e dus la Roma şi dat fiarelor. După acesta, e aşezat al treilea episcop,
Herori» (Cronica, II, Migne, P.G. 19, col. 551—552, 553—554). Simple
însemnări, se va zice, dar de importanţă capitală. Cum era şi firesc,
informaţiile privitoare la evenimente şi persoane creştine sînt mai bo­
gate un perioada de după Constantin, prezentată în elaborarea şi re­
dactarea lui Ieronim.
 SC R IITO R I D IN A N TIO H IA Ş I SIRIA 489

,.2..Istoria bisericească. Partea creştină a istoriei din Cronică e dez­

voltata de Eusebiu în Istoria sa bisericească. Această operă are o mică
prefaţă în care antorul precizează cuprinsul pe care-1 va trata în cele
10 cărţi. Acest cuprins e alcătuit din :
1) Succesiunile Sî. Apostoli (xx? xiuv Upwv aţroatoXwv Siaoo^as) sau
urmaşii Sf. Apostoli, adică episcopii aşezaţi de Sf. Apostoli şi care, prin
succşsiune, vin pînă în zilele autorului. Şi pentru ca totul sa nu se re­
ducă la o simplă înşirare de nume proprii, Eusebiu adaugă că această
succesiune apostolică, ce se întinde de la Mîntuilorul pînă în zilele auto­
rului, se va împleti cu toate lucrurile mari, care au avut loc de-a lun­
gul istoriei bisericeşti. Deci, oameni şi fapte. Dintre oameni, adică de­
spre episcopi, Eusebiu precizează că va trata cu osebire pe deţinătorii
celor mai de seamă scaune episcopale, adică ale celor mai importante
comunităţi, în speţă, Alexandria, Antiohia, Ierusalim şi Roma. Cît de­
spre fapte, acestea sînt evlavia, lupta cu persecuţiile, întinderea rapidă
a Bisericii pînă la marginile imperiului şi dincolo de marginile impe­
riului roman.
2) Solitorii mesajului dumnezeiesc prin cuvînt sau opere scrise,
adică misionarii Evangheliei, care prin predica lor sau prin cărţile lor
au dus pînă departe învăţătura creştină. E vorba de învăţătorii şi de
scriiţorii bisericeşti. Aceşti învăţători şi scriitori bisericeşti au repre­
zentat. şi reprezintă şi azi o forţă considerabilă a Bisericii. De aceea Eu­
sebiu îi aşază imediat după episcopi. De altfel, mulţi dintre ei au fost
ierarhi ori simpli preoţi şi diaconi. Autorul nostru ne făgăduieşte că ni-i
va^prezenta -/axa -¡-evlav IzaaxTjv = «în fiecare generaţie», adică, va
face tot posibilul să-i înfăţişeze pe toţi, fără omisiune, aşa cum au apă­
rut şi au lucrat în fiecare generaţie. Amănuntul acesta n-a fost spus cu
priyire, la episcopi. El subliniază importanţa pe care le-o acordă autorul,
el însuşi scriitor.
3) Numele, calitatea şi epoca ereticilor, adică a'acelora care, din
dorinţa noutăţii, au ajuns la ultimele extreme ale erorii, făcîndu-se ves­
titorii; şi introducătorii ştiinţei cu nume mincinos şi care, ca nişte lupi
turbaţi,; au atacat turma lui Hristos. Deşi poate surprinde la prima ve­
dere*,-'tratarea ereticilor era absolut necesară. Viaţa şi doctrina creştină
se dezvoltă în luptă şi cu ereticii, foşti fii ai Bisericii, care s-au desprins
490 PA TR O LO G IE

de la sînul acesteia şi au creat conventicuile cu viaţă şi concepţie aparte.

Luptele bisericeşti şi doctrinare ale ereticilor cu Biserica au ridicai, prin
reacţie, valori considerabile duhovniceşti şi intelectuale în rîndul co­
munităţilor ortodoxe. Un Irineu, un Clement Alexandrinul, un Origen
sînt, în bună parte, purtători de trofee ale luptei Bisericii cu gnosticii.
4) Nenorocirile poporului iudeu după complotul urzit şi executat
împotriva Mistuitorului. E vorba de cuceririle romane în Palestina sub
Neron şi îndeosebi de distrugerea Ierusalimului sub Vespasian şi Titus.
Amănuntele date de istoricul iudeu Iosif Flaviu şi pe care Eusebiu cel
mal adesea le rezumă, afară de descrierea înfiorătoare a foametei de
la Ierusalim — cu care prilej s-a ajuns la antropofagie — descriere pe
care istoricul nostru ne-o transmite pe larg, după lucrarea confratelui
său iudeu, urmăresc să demonstreze că suferinţele iudeilor se datoresc
tratamentului la care ei au supus pe Mîntuitorul — omorîndu-L şi per-
secutînd pe Sf. Apostoli şi pe urmaşii acestora. Prezentarea are, deci,
un caracter apologetic şi ea a părut necesară autorului, pentru că creş­
tinismul a luat naştere în Palestina, în care a trăit, a învăţat, a murit
şi a înviat Mîntuitorul Hristos.
5) Natura, calitatea şi vremea persecuţiilor păgîne împotriva creş­
tinismului şi martirii care au luptat prin singe şi chinuri pentru cuvîn-
tul dumnezeiesc. Aceste persecuţii anticreştine reprezentau capitole
glorioase ale Bisericii şi ale istoriei creştine ? ele demonstrau vitalita­
tea şi ethosul puternic al Bisericii şi trebuiau nu numai înregistrate, ci
şi subliniate intr-o istorie bisericească. Persecuţiile erau nu numai sîn-
geroase, ci şi imorale şi antisociale. Ele constau în măsuri represive
din partea autorităţilor, în combateri filosofice sau religioase ale cre­
dinţei creştine şi în dezlănţuirea, adesea, a urii populare împotriva co­
munităţilor creştine. Aceste variate genuri de persecuţie au provocat
apariţia bogatei literaturi apologetice, una din cele mai interesante şi
sugestive din cîte a creat spiritul creştin.
6) Martiriile din vremea autorului şi încetarea persecuţiilor prin
milostivirea şi bunătatea Mîntuitorului. E vorba de istoria martirilor
din vremea sa pe care autorul îi tratează în cartea <a VlII-a a Istorici
sale bisericeşti şi apoi de edictul lui Gaieriu din 311, care era în fa­
voarea creştinilor.
 S C R IIT O R I D IN A N T IO H IA Ş I SIRIA 491

Sub aceste titluri generale se ascund foarte multe amănunte de lot

soiul. E o istorie extrem de bogată in fapte, cu care Biserica se poate,
in general, mîndri, dacă lăsăm la o parte unele lipsuri de material, de
interpretare şi de apreciere.
Materialul referitor la istoria literară este destul de bogat. El e,
uneori, parte integrantă din istoria episcopilor sau a personajelor mar­
cante despre care tratează Istoria bisericească, alteori în grupa geo­
grafică respectivă sînt enumeraţi şi scriitori în număr mai mic sau mai
mare, alteori cîte un scriitor se întinde pe cîte o carte înlreagă, cum
e cazul lui Origen care ocupă pagini considerabile din cartea a Vl-a
şi Sf. Dionisie din cartea a Vll-a. De la Sf. Apostoli şi bărbaţii aposto­
lici pînă la Origen şi Dionisie cel Mare, Eusebiu încrustează pe răbo­
jul istoriei numeroase nume de scriitori, nume de opere, apoi extrase
din lucrările care i s-au părut caracteristice ori importante. Sînt nume
şi extrase verificate prin operele autorilor înşişi despre oare e vorba,
dar sînt şi nume de autori şi opere necunoscute decît de el, pentru că
au fost nimicite de dintele vremii. M aterialul e preţios prin biografiile
autorilor, prin rezumatul unora dintre opere, prin excerpte uneori mai
scurte, alteori mai lungi, prin elemente unice de informaţie în domeniul
literar (Eusebiu, Cronica, P.G. 19, col. 101—598 ? Istoria bisericească,
Prefaţă, ed. Grapin şi ed. G. B ardy; Ieronim, De viris illustribus, 81,
ed. Richardson).
b. Metoda istorică şi istorico-literară a lui Eusebiu de Cezareea.
Istoricul nostru nu-şi propune o anumită metodă de urmat în lu­
crarea sa de istorie şi implicit de istorie literară. Dar, în Prologul său,
el ne dă unele elemente pe care le-am putea coordona în ceea ce s-ar
putea numi metoda eusebiană.
El cere, de la început, iertare pentru că-i ilipsesc puterile ca să
ducă la bun sfîrşit făgăduinţa *lui. E o mărturisire de smerenie şi de
precauţie ştiinţifică, pe care n-o fac totdeauna chiar istoricii creştini.
E un motto care onorează pe Eusebiu ca om de ştiinţă şi ca ierarh.
Modestia şi teama lui vin, poate, de acolo că în fraza anterioară el de­
clarase că-şi va începe cartea cu întruparea Mîntuitorului Hristos (Is­
toria bisericească, I, 1,2, ed. G. Bardy). Covîrşitor subiect, ca să începi
istoria cu întruparea Fiului lui Dumnezeu !
492 FA TR O LO G IE

Eusebiu îşi motivează scuza sa prin aceea ca el e cel dintîi care

scrie o asemenea lucrare şi merge oarecum pe un drum pusLiu şi ne­
bătut. (Ist. bis., I, 1, 3). Existaseră,’ mai înainte, e adevărat, cronicari
care elaboraseră unele tabele sincronice ale istoriei profane şi iudeo-
creştine, ca Teofil al Antiohiei, Ipolit şi Iuliu Africanul (H. Brunders,
La parte de Ia chronique juive dans Ies erreurs de l'Histoire univcr-
seile, în Nouvelle Revue Theologique, 1934, p. 928—951, la Eusebiu,
Ist. bis., I, 1, 3, p. 4, nota 5, ed. G. Bardy). Dar aceste cronici nici nu
puteau fi considerate ca istorii, întrucît ele erau simple însăilări fără
pretenţii, aşa cum nici Memoriile lui Hegesip nu puteau însemna prea
mult. Eusebiu zice că nu existau nici măcar simple urme de la niscaiva
predecesori ai săi, ci numai slabe informaţii pe care le dă fiecare in
felul sau, povestiri parţiale ale vremurilor prin care au trecut. E, în
această afirmaţie, o aluzie netă la autorii care au lăsat însemnări isto­
rice, cu osebire la cei mai de seamă dintre Părinţii apostolici, apologeţi
şi polemişti, inclusiv cei trei cronicari pomeniţi mai sus. Materialul pro-
priu-zis istoric nu era prea bogat la scriitorii anteriori de diferite ge­
nuri literare şi de diferite niveluri, pe care Eusebiu îi citea, dar expe­
rienţa consumată a istoricului de la Cezareea ştia să reţină acele po­
vestiri parţiale, adică referitoare la fapte, persoane ori idei izolate, însă
pe care logica istorică era în măsură să le coordoneze într-un lanţ con­
tinuu şi să le creeze o atmosferă de ansamblu. Reţinem că aceste iz­
voare, deşi fragmentare şi locale, au o importanţă deosebită pentru auto­
rul nostru : ele sînt ca nişte făclii pe care autorii lor le înalţă înainte,
ca- strigătele crainicilor din vîrful turnurilor şi care-şi trimit cuvîntui
pînă departe ; ele arată autorului pe unde să meargă, pentru a-şi con­
duce fără greşeală şi fără primejdie firul povestirii. Aceste comparaţii
sînt.măgulitoare pentru scriitorii-izvoare ale lui Eusebiu. Ele arată pre­
ţuirea pe care Eusebiu o avea cel puţin pentru unii din aceşti âutori:.
'Metoda istorică propriu-zisă a autorului nostru constă în a alege
din1ceea ce autorii în chestiune au menţionat, tot ceea ce e util pentru
scopul propus: «Voi alege şi voi culege ca din nişte pajişti spirituale
pasajele folositoare din scriitorii vechi şi voi încerca, prin povestirea
istorică, să încheg într-un singur corp (aceste pasaje)» (Ist: bis., l\ 1; 4).
E metoda clasică a selecţionării materialului isto ric; pasajele folosi-'
 SC R IITO R I DIN A N TIO H IA Ş I SIR IA 493

Loare din vechii scriitori vor fi contopite într-o substanţă de structură

şi stil mai mult sau mai puţin unitar. E drept că Istoria bisericească a
iiti Eusebiu nu prezintă totdeauna un aspect unitar, deşi autorul îşi dă
osteneala,• lucrul se explică prin aceea să Istoria lui Eusebiu este o
massa de texte sau de excerpte în care domină preocuparea sincroni­
zării faptelor şi evenimentelor de seamă din viaţa Bisericii, şi nu un
spirit de concepţie sau de atmosferă unitară.
Deci elementul cronologic e determinant. Formaţi in spiritul şcolii
alexandrine, Pamfil şi Eusebiu înţeleseseră să trateze considerabila1co­
moară literară creştină din biblioteca lui Origen şi de aiurea, după me­
toda pe care alexandrinii o aplicau bogatului tezaur literar elenic, şi
anume sincronizarea operelor literare cu anumite sărbători sau persoa­
ne marcante din vremea corespunzătoare. Eusebiu, zice Ed. Schwariz,
căuta în operele: autorilor creştini pasaje care se puteau dată şi ‘c'reâ
o împletitură de sincronisme care se susţineau reciproc. Acest sistem
d6'sincronisme e bine închegat şi artistic lucrat. Nu e de' mirare că'$i
ereticii sînt cuprinşi în acest sistem. Ştim că polemica ortodoxă încerca
prin cronologie să arate că ereziile erau separate de tradiţia apostolică
printr-o mare distanţă cronologică. Eusebiu nu putea ignora acest ma­
terial. Din încercările polemice ortodoxe au ieşit primele liste de epis-
copi, cum e cazul în Memoriile lui Hegesip. Aceste liste de episcopi
au oferit cadrul unei istorii a Bisericii, asemenea succesiunilor sau dia-
dohiilor istoriei filosofiei (Ed. Schwartz, Einleitungen, Übersichten und
Register zu Eusebius Kirchengeschichte, Die griechischen christlichen
Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte 9 3, Leipzig, 1909, p. CCXVI).
«îmi place să salvez de la uitare succesiunile, dacă nu ale tutiiror
Apostolilor Mîntuitorului nostru, cel puţin pe ale celor mai iluştri din­
tre ei_ în Bisericile vestite, în care amintirea lor e încă vie» (Ist. bis.,
1,1, 4);. Această succesiune este, de fapt, zice Grapin, Istoria bisericească.
Ea nu este o,simplă înşirare de nume şi de date pe listele episcopale-;
ea.,este tradiţia însăşi a Bisericii, menţinută prin şirul neîntrerupt al
episcopilor. Identitatea dintre succesiune şi tradiţie e atestată chiar de
Sf. Irineu cînd afirm ă: «Tradiţia apostolilor în Biserică şi predicărea
adevărului au .ajuns pînă, la noi în aceeaşi ordine şi în aceeaşi succe­
siune» (Contra ereziilor, ,111, 3, 3). Eusebiu ia termenii şi ‘ideile de>tra­
494 PA TH O LO G IE

diţie şi succesiune ca sinonime. Succesiunea e un lanţ neîntrerupt al

vieţii. Hegesip, acest turist al succesiunilor apostolice, în fond e un
constatator şi un verificator al tradiţiei. El precizează cu privire la fi­
nalul călătoriilor sale : «In fiecare succesiune şi în fiecare oraş, se păs­
trează cu fidelitate învăţarea legii, proorocilor şi Domnului» (Istoria
bis., IV, 22, 3). Succesiunea e, deci, o expresie istorică pentru vitali­
tatea procesului spiritual al Bisericii. Sinonimia dintre succesiune şi tra­
diţia istorică a unui popor sau a unei instituţii e prezentă şi în con­
cepţia lui Iosif Flaviu (Contra lui Appion, I, 39 şi urm.) pentru care tra­
diţiile iudaice aflătoare in cărţile canonice îşi trag autenticitatea din
felul în care aceste cărţi au fost redactate de către «profeţi». Concep­
ţia eusebiană face din succesiunea episcopilor istoria însăşi a Bisericii.
E o concepţie cu bază cronologică, dar înregistrînd şi frămîntînd în­
treaga pulsaţie de viaţă şi activitate multilaterală desfăşurată de Sfînlul
Duh în comunităţile creştine. Intre doi sau mai mulţi episcopi ai ace­
luiaşi scaun, au Ioc schimbări de împăraţi, persecuţii, apariţii de oameni
excepţionali, de edicte, de invazii, de războaie, de evenimente marcante,
de opere scrise ortodoxe sau eretice, de călătorii, de scrisori, de schim­
buri de păreri. Intre datele vieţii episcopilor legate de datele consula­
telor imperiale e o nesfîrşită mişcare de oameni, fapte, atitudini şi idei,
în contact mai apropiat sau mai depărtat cu credinţa şi numeroasele
ei manifestări. E o concepţie istorică dinamică, în continuă mişcare.
Dacă subiectul Istoriei bisericeşti e succesiunea apostolilor sau tra­
diţia apostolică şi dacă, potrivit concepţiei vremii, cadrul e strict cro­
nologic, înflorit cu multe fapte şi probleme, materialul lui Eusebiu e
tratat într-o compoziţie şi după un plan care au provocat multe dis­
cuţii şi critici. Faptele sînt tratate pe serii succesive, aşa cum se pre­
zintă, dar cu treceri uneori rapide de la una la alta şi cu reveniri. Ca­
pitolele sînt cu totul inegale : unele cuprinzînd cîteva rînduri, pe cînd
altele pagini întregi. Lucrul se datoreşte, fireşte, fie cantităţii de ma­
terial de care dispunea autorul în momentul redactării, fie importanţei
pe care el o atribuia problemei tratate. Nu credem, aşa cum pretinde
Schwartz, că Eusebiu ar fi conceput opera sa în capitole principale,
unde ar fi turnat m ajoritatea materialului, şi în capitole accesorii, unde
ar fi pus lucrurile de mai mică importanţă, detalii care. ar fi distrat pe
cititor. Nu trebuie să uităm, zice Grapin, că Istoria bisericească a lui
 SC R IIT O R I D IN A N T IO H IA Ş I SIR IA 495

Eusebiu dezvolta Cronica acestuia, care se întindea pînă la 302. Euse-

biu zice textual : «în canoanele mele cronologice, am trasat de mai îna­
inte un rezumat ad faptelor a căror povestire foarte exactă purced s-o
fac acum» (Istoria bis., I, 1, 6). Metoda aceasta nu era nouă. Cronica
lui Eusebiu a precedat Istoria bisericească, zice Grapin, aşa cum Cro­
nica lui Dionisie de Halicarnas a precedat Antichităţile sale. Aşa cum
acest Dionisie îşi stabilea o concordanţă a cronologiei romane cu cro­
nologia greacă a lui Eratostene, tot aşa Eusebiu, luînd ca bază această
dublă concordanţă, şi-a completat-o şi unificat-o cu aniii de la Avraam.
Principiul de bază al Istoriei lui Eusebiu era concordanţa datelor isto­
riei profane şi istoriei ebraice sau bisericeşti. Răsărirea istoriei biseri­
ceşti din Cronică era un fenomen întîmplat şi în istoria profană (E. Gra­
pin, Introduction la Eusèbe, Histoire ecclésiastique, vol. III, Paris,
1913, p. LVI—LX). Combinarea istoriei bisericeşti cu cea profană, mai
exact verificarea uneia prin cealaltă, denota prezenţa unui remarcabil
spirit ştiinţific care integră supranaturalul în posibilităţile de înţelegere
ale naturalului. Nu e nevoie să subliniem importanţa pedagogică a aces­
tei metode. Acelaşi sens şi încă unul mai bogat are afirmaţia lui Euse­
biu despre utilitatea deosebită a operei sale istorice pentru cei ce caută
«învăţămintele istoriei». Cît adevăr a spus Eusebiu în aceste cuvinte !
Noi, cei de azi, n-am şti multe lucruri din primele trei veacuri ale Bi­
sericii, fără istoria eusebiană şi, necunoscîndu-le, n-am putea aprecia,
după cuviinţă, atîţia oameni şi atitea evenimente şi idei. în afară de
aceasta, istoria este o succesiune neîntreruptă de lecţii din care obser­
vatorii cu judecată vor avea totdeauna de învăţat ceva.
Izvoarele Istoriei bisericeşti sînt pur literare. întreaga documen­
taţie a istoricului se bazează pe cărţi, scrisori şi tot felul de însemnări
pe care Eusebiu le găsea în primul rînd în cele două biblioteci : cea
de la Aelia-Ierusalim, înfiinţată de episcopul Alexandru, şi cea de la
Cezareea legată de numele lui Origen şi Pamfil şi în care se aflau im­
portante colecţii de documente bisericeşti. Istoricul nostru a mai cer­
cetat, evident, şi alte biblioteci bisericeşti. Sînt izvoare cu caracter
strict livresc. Erau cele mai numeroase şi cele mai la îndemma auto­
rului, mai ales începînd de la 313 şi cu osebire de la 323, cînd Constantin
ajunge stapkiu1! unic ad imperiului, iar Eusebiu se bucură de toată în­
crederea şi favoarea împăratului, care-i punea la dispoziţie toate mij­
4Ô6 PA TH O LO G IE

loacele pentru a-şi continua şi lărgi cercetările istorice. E de presupus

că dacă Eusebiu s-ar fi folosit şi de alte izvoare istorice, ca de exemplu :
inscripţii, monumente, numismatică şi arheologie în general — atît cît
aceste izvoare îi erau la îndemînă —, orizontul istoric s-ar fi mărit şi
constatările şi aprecierile ar fi cîştigat în acribie. Dar e drept că 'ase­
menea izvoare erau puţine şi uneori foarte depărtate de reşedinţa- is­
toricului. în general însă, Eusebiu se foloseşte de numeroase izvoare
literare, iar acestea erau, în m ajoritatea cazurilor, de bună calitate.1 N u­
mărul autorilor folosit e nu numai mare, ci şi v a ria t: în afară' de-!căr-
ţile canonice şi necanonice ale Vechiului şi Noului Testament şi de lu­
crările autorilor creştini de la sfîrşitul secolului I pînă la începutul se­
colului IV, sînt citaţi autori iudei, păgîni şi gnostici de toate catego­
riile. Deosebirile care se observă uneori între unele extrase făcute de
Eusebiu şi manuscrisele păstrate ale autorilor respectivi se referă la
ţinuta anumitor termeni, nu la pasaje sau pagini întregi. Diferenţele^ le­
xicale se datorescr probabil, copierii greşite a textelor respective. Sim­
ţul şi respectul pentru adevăr pe de o parte şi evlavia pentru marile
figuri istorice şi literare ale Bisericii pe de alta impuneau lui Eusebiu
datoria de a recurge aproape tot timpul la textele originale ale auto­
rilor în chestiune, texte care n-aveau, pentru el, numai valoare de-do­
cument, ci şi valoare sacră. Istoricul renunţă, cel mai adesea, la folo­
sirea de colecţii de texte sau manuale deja în circulaţie, metodă pe care
o foloseau gramaticii păgîni şi pe care o vor folosi, mai tîrziu, şi unii
creştini avînd la îndemînă «catenele». E de reţinut că Eusebiu a:' găsit
in biblioteca de la Cezareea texte bune ale lui Filon,-Sf. Iustin, Sf. lri-
neu, Clement şi O rigen; în schimb, a aflat o copie rea a Memoriilor lui
Hegesip şi a. altor documente ; lasă de dorit textul Scrisorii către- smir-
neni, al Scrisorii comunităţilor din Galia, al Scrisorii Sf. Dionosie al Co­
rintului ; textul Scrisorii lui Fileas către comunitatea din Thmuis- feste
desfigurat. Eusebiu a avut la dispoziţie copii proaste şi interpolate ¡pen­
tru edictul de la Milan, rescriptul lui Maximin pentru tirieni şi edictul
lui Liciniu către guvernatori (Ed. Schwartz, Einleitungen..., p. CLIII).‘-'
Metoda folosirii extraselor sau excerptelor din textele izvoarelor
nu era nouă, dar ea devine aproape suverană în lucrarea ilui Eusebiu.
Tot aşa, combinarea succesiunii apostolice cu aceea a extraselorf!S-a
zis, uneori p'e drept, că această lucrare e ’adesea o ‘simplă colecţie'de
 SC R IIT O R I D IN AN TIO H IA Ş I SIR IA 497

texte. Observaţia aceasta nu se poate converti într-un reproş serios,

pentru că autorul, fără să evite sistematic aprecieri personale asupra
faptelor pe care le prezintă, preferă ca judecăţile de valoare să le facă
cititorul. Din confruntarea extraselor cu textele operelor respective
păstrate, reiese că Eusebiu a citat lucruri aproape totdeauna esenţiale,
semnificative şi caracteristice pentru omul, problema sau fapta în discu­
ţie. Aceasta înseamnă că el a citit opera sau operele respective în în­
tregime pentru a avea de unde să aleagă şi a ştiut ce să aleagă ca mai
semnificativ şi concludent. Adesea extrasele sînt aşa de grăitoare, că
n-au nevoie de comentar. Uneori Eusebiu este martor ocular a*l faptelor
pe care le descrie, ca în cazul multora dintre martirii Palestinei, printre
care Pamfil şi tovarăşii săi, ca în cazul evenimentelor descrise în căr­
ţile IX şi X ale Istoriei bisericeşti, sau cunoaşte prin martori mai în
vîrstă sau scrisori preţioase amănunte privitoare la viaţa unor oameni
ca Origen şi întreaga şcoală a acestuia. Evident, el avea simpatiile şi
antipatiile lui, căci a fost amestecat în multe capitole de politică bise­
ricească din vremea 'lu i; dar, în general, Eusebiu e un istoric obiectiv
şi imparţial. El nu ocoleşte greşelile creştinilor şi socoteşte că marea
persecuţie a lui Diocleţian se datoreşte, probabil, ţinutei necorespun­
zătoare a multora dintre conducătorii Bisericii (Istoria bis., VIII, 2).
Uneori el se îndoieşte de adevărul anumitor tradiţii şi face dovada unui
serios spirit critic, vrednic de laudă pentru vremea lui, spirit care se
ascuţea pe măsură ce-şi întindea lecturile şi pe măsura înmulţirii şi
varietăţii izvoarelor.
Bogatele extrase de care se serveşte Eusebiu în Istoria sa biseri­
cească sînt luate din autori creştini care se ridicaseră în cîmpul şti­
inţei bisericeşti de la sfîrşitul vieţii Mîntuitorului pe pămînt pină în
momentul în care istoricul din Cezareea îşi încheie lucrarea sa. Sînt
texte, rezumate sau caracterizări scoase dintr-o bogată literatură care
a înflorit mai bine de 250 de ani. E vorba de toţi auLorii cărţilor Noului
Testament, începînd cu Sfintele Evanghelii şi terminînd cu Apocalipsa,
apoi de bărbaţii apostolici, de majoritatea apologeţilor orientali, de Sf.
Irineu şi de întreaga şcoală alexandrină, inclusiv autori sau documente
izolate care nu pot fi uniţi sub un titlu oarecare mai caracteristic. La
aceştia se adaugă autori eretici, iudei şi pagini. Citind pasaje mai lungi
sau mai scurte din operele lor, Eusebiu nu se mărginea, de fapt, la fo-
32 — Palrologie
498 PA TR O LO G IE

losirea lor exclusiv ca mijloace sau izvoare de documentare a Istoriei

sale. Paralel cu enumerarea succesiunilor episcopale, apar aceşti autori
al căror rol nu e numai de a documenta succesiunile sau de a umple
golul între doi sau mai mulţi membri ai acestor succesiuni, ci şi acela
de a apărea reprezentativi prin ei înşişi. Deşi integraţi în fluviul succe­
siunii, ei se desprind cu relief propriu în frumoasa grădină a tradiţiei
bisericeşti. Lăsînd la o parte pe autorii Noului Testament, pe scriitorii
iudei şi pe cei păgîni, relevăm că o seamă dintre autorii creştini au
fost episcopi ca : Sf. Clement Romanul, Sf. Ignatie Teoforul, Sf. Policarp,
Papias de Hierapolis, Filip de Gortyna, Meliton de Sardes, Apolinarie
de Hierapolis, Sf. Teofil al Antiohiei, Sf. Irineu, Sf. Dionisie al A le­
xandriei, Sf. Dionisie al Corintului, Sf. Ipol'it ('irpoecrcios) etc. ; aceştia in­
trau de la sine în succesiune ,* alţii sînt, însă, simpli preoţi, ca : Clement
Alexandrinul, Pamfil, Origen, Pierius, Dorotei etc. ? alţii, simplii laici
ca : Quadrat, Aristide, Ariston de Pella, Sf. Iustin Martirul şi Filosoful,
Taţian Asirianul, Atenagora Atenianul, probabil autorul Scrisorii către
Diognet, deşi acesta pare a fi fost cleric, etc. Toţi aceştia, deşi servind
ca bază documentară Istoriei bisericeşti, constituie, totuşi, o categoric»
de oameni aparte ; ei sînt scriitori bisericeşti, care prezintă o impor­
tanţă specială, în afară de valoarea lor documentară, pentru marea operă
istorică eusebiana. Eusebiu îi tratează şi pentru ei înşişi, pentru sensul
şi valoarea propriei lor personalităţi şi mai ales a operelor lor scrise.
Uneori istoricul nostru consacră capitole întinse, aproape cîte o carte,
personalităţii sau operelor anumitor scriitori ca : Sf. Ignatie, Sf. Poli­
carp, Sf. Iustin, Sf. Dionisie al Corintului, Origen (acestuia aproape toată
cartea a Vl-a). E drept că Eusebiu n-a intenţionat să scrie o istorie li­
terară creştină propriu-zisă. Planul şi scopul lui erau să ridice o hartă
duhovnicească a vieţii creştine în Biserică. Cu toate acestea, el a ţinut
să sublinieze apăsat aportul şi valoarea deosebită a culturii teologice
şi literare în cadrul istoriei şi tradiţiei bisericeşti. Fără această cultură
şi literatură bisericească, apărînd din ce în ce mai bogată şi mai nu­
anţată, el n-ar fi putut să-şi elaboreze şi să scrie nici partea creştină
a Cronicii şi nici Istoria sa bisericească. Această istorie, care are la
bază succesiunile, e, de fapt, o lucrare de sinteză a vieţii şi culturii li­
terare creştine din primele trei veacuri după Hristos. în al doilea rînd,
Eusebiu pune des accentul pe valoarea ştiinţifică şi pe efortul pentru
 S C R IIT O R I D IN A N TIO H IA Ş I SIR IA 499

cultură al autorilor săi. El era conştient de această valoare în mediul

spiritual creştin al vremii sale şi-şi da seama că Biserica M intuitorului
se impunea şi prin aceasta. Ştim cu cită admiraţie citează el autori ne­
creştini care apreciază pe creştini şi valorile creştine. Eusebiu e perfect
conştient de puterea şi valoarea creaţiilor literaturii creştine începind
cu Sfintele Evanghelii şi sfîrşind cu Origen şi ucenicii Ini şi cu însuşi
autorul Istoriei bisericeşti. Profilul literar creştin se ridică dintre rîn-
durile Istoriei bisericeşti cu discreţie, smerenie şi certitudine. El e co­
pilul vieţii şi inteligenţei Bisericii şi aşteaptă să fie scos din lanul bise­
ricesc pentru a se constitui în istorie a literaturii creştine. Holdele gata
Işi aşteaptă secerătorul care să adune şi să alcătuiască în snop tranda­
firii şi crinii spirituali; acest secerător e Ieronim, care va da prima
recoltă creştină sub numele : De viris iiiustribus.
In această preistorie literară, mai exact în cîmpul acestor membra
disiecta ale literelor creştine, Eusebiu nu pune nici o ordine şi sistema­
tizare. El nu prezintă un catalog de autori şi de opere, cum vor face
istoricii literari de după e l ; autorii 'apar sporadic, precedaţi sau urmaţi
de personaje în afară de istoria literară şi sînt trataţi o dată sau de mai
multe o r i : Eusebiu nu vorbeşte o singură dată despre Sf. Iustin, Sf. Iri-
neu sau Origen etc., ci în diferite reprize, după iconomia Istoriei bise­
riceşti. La fel procedează cu operele : uneori, la autori de mai mic relief,
ele sînt enumerate toate ; alteori ele sînt prezentate cu întrerupere, ca
în cazul lui Origen şi al altora. Autorii-episcopi sînt trataţi la locul cu­
venit şi operele lor sînt, de obicei, enumerate toate într-un singur loc,
ca în cazul Sf. Ignatie, Sf. Policarp, Papias, Meliton de Sardes, Dionisie
al Corintului. Autorii neepiscopi sînt risipiţi între episcopi-autori sau
neautori. Se bucură de 'atenţie deosebită autorii-martiri cărora autorul
le consacră capitole în tre g i: Sf. Ignatie, Sf. Policarp, Sf. Iustin, Origen
şi mai ales episcopii din Palestina (cartea VlII-a).
Eusebiu nu procedează la fel nici cu operele pe care le citează :
uneori menţionează numai titlul respectiv, alteori, odată cu titlul re­
zumă şi opera, alteori redă cîteva rînduri de la începutul operei, alteori
transcrie extrase mai scurte sau mai lungi, după caz, cu sau fără ca­
racterizări. Eusebiu ne spune adesea că el a citit personal sau a avut
în mînă cele mai multe din operele enumerate. Stăruie, totuşi, uneori.
500 PA TR O LO G IE

impresia că el a dispus nu numai de liste mai mult sau mai puţin com­
plete de episcopi şi autori, dar şi de cataloage de opere, cum pare a
reieşi din enumerarea operelor Sf. Ignatie, ale Sf. Iustin, ale lui Meliton
de Sardes, ale lui Origen etc. Ştim ca Eusebiu împreună cu Pamfil au
făcut un catalog al operelor lui Origen, pe care-1 reproduce în parte
Ieronim.
Extrasele au, în primul rînd, o valoare istorică, dar şi una literară,
căci Eusebiu, deşi nu e un clasic al formei, preţuieşte frumuseţea lite­
rară unde o găseşte şi-i face plăcere s-o recomande şi altora. Unele din
extrasele citate de el se impun printr-un deosebit farmec nu numai al
fondului, ci şi al formei ? e cazul cu pasajele din Sf. Ignatie, din M arti­
riul Sf. Policarp, din Sf. Irineu, din Porfiriu (cu privire la Origen), din
Meliton de Sardes, din Dionisie al Corintului. Unele din aceste extrase
sînt vrednice de o antologie.
O parte din extrase sînt piese unice în istoria literaturii creştine
primare, pentru că operele din care ele au fost făcute s-au pierdut, iar
aceste extrase au ‘rămas singurele supravieţuitoare. Se înţelege valoa­
rea lor istorică şi preţuirea deosebită pe care le-o acordă cercetătorii.
Cu prilejul citării lor din cutare operă, Eusebiu dă şi unele elemente
de istorie literară referitor la aceste opere, arătînd, pe lîngă titlul lor,
şi împrejurarea în care au fost scrise, scopul, adresanţii etc. Dar lucrul
acesta nu se întîmpla cu toate operele, ci numai cu cele mai de seamă.:
Scrisorile Sf. Ignatie, Scrisoarea Sf. Policarp către Filipeni, Apologiile
Sf. Iustin, operele Iui Origen. Enumerarea stereotipă de opere nu im­
plica puţina lor preţuire.
Merită să relevăm spiritul critic al lui Eusebiu şi prin grija pe care
el o arată în separarea operelor apocrife de cele autentice atît în lite­
ratura neotestamentară, cît şi în cea ulterioară. E sigur că nu el a iniţiat
şi a operat izolarea literaturii apocrife de cea autentică, pentru că el
însuşi repetă deseori că cutare produs literar nu e acceptat de Biserica
ortodoxă ¡ dar el are meritul de a fi oficializat oarecum această situaţie.
Are atitudine hipercritică faţă de eretici şi de operele lor pe care le
înfierează cu orice p rile j..
 SC R IITO R I DIN A N TIO H IA Ş I SIR IA 501

• în general, Eusebiu cunoaşte bine autorii pe care-i foloseşte şi ope­

rele lor din care face sau nu extrase. El cunoaşte mai puţin bine autori
latini ca Tertulian şi Ciprian sau un scriitor ca Sf. Ipolit. El face dovada
unui serios spirit critic în opera sa laborioasă de istorie bisericească
şir implicit, de istorie literară. El comite şi greşeli, care, cel mai adesea,
sînt greşelile izvoarelor sale. Metoda sa, aceea a succesiunilor şi a tra­
diţiei, era nouă în creştinism, dar era cunoscută şi practicată în cultura
păgîna de oameni ca Diogene Laertul şi alţii (Eusebiu, Istoria biseri­
cească, ed. Grapin şi ed. Bardy ; Grapin, Introduction la ediţia sa : Eusebe,
Histoire ecclésiastique, vol. III, p. IX—LXVIII ; Ed. Schwartz und Theo­
dor Mommsen, Einleitungen, Übersichten und Register zu Eusebius
Kirchengeschichte, Leipzig, 1909, passim).
c. M artirii din Palestina. Eusebiu a publicat o colecţie de A cte ale
martirilor din Palestina, dar s-au pierdut. El menţionează în Istoria bi­
sericească (P.G. 20, 776 B) că va consacra o lucrare aparte martirilor pe
care i-a văzut el personal în Palestina. Această lucrare ne-a parvenit
în două versiuni, din care, cea mai scurtă, păstrată în patru manuscrise
greceşti (Cod. Paris. 1430, Cod. Laurent. 70, 7 şi 70, 20 şi Cod. Mosqu.
50), ne-a parvenit ca apendice al cărţii a VlII-a a Istoriei bisericeşti.
Versiunea lungă s-a păstrat în siriacă, dar s-au conservat cîteva frag­
mente şi din textul ei grecesc. Opera relatează persecuţiile lui Diocle-
ţian şi Maximin pentru perioada 303—311. Sub Diocleţian au fost exe­
cutaţi un grup de 12, iar în total, sub ambii împăraţi, 83 de creştini,
printre care şi vestitul preot Pamfil, dascălul şi prietenul iui Eusebiu.
Desigur însă că numărul martirilor a fost mult mai mare (Istoria bi­
sericească, 8, 12, 10 SCH). Lucrarea are mare valoare istorico-psiholo-
gică şi morală.
d. Panegirice în cinstea lui Constantin cel Mare. 1) Viaţa lui
Constantin (Migne, P.G. 20, 905—1440), în patru cărţi, este un pane­
giric mai mult decît o relatare de fapte istorice, ceea ce i-a adus nu­
meroase critici de la G. Burchhardt la H. Grégoire şi chiar pînă în zi­
lele noastre. Aceste critici, unele mai înverşunate ca altele, nu ţin sea­
ma, de faptul că lucrarea e un elogiu, care ţine să releve meritele sau
părţile frumoase ale domniei împăratului Constantin, cum relevă Euse­
biu însuşi în prefaţă. De ce alţii să înfrumuseţeze printr-o limbă elegantă
502 PA TR O LO G IE

pe Neron şi pe alţi 'tirani mai răi ca acesta, iar el, Eusebiu, care -a
avut norocul să întMnească un împărat cum n-a cunoscut istoria, să
nu-i proclame virtuţile în faţa tuturor acelora pe care imitarea faptelor
nobile îi poate duce la dragostea de Dumnezeu ? Unii biografi înnobi­
lează fapte rele, care trebuie uitate. «Relatarea mea, chiar dacă nu
poate exprima măreţia subiectului, va plăcea, totuşi, prin simpla pre­
zentare de fapte nobile ale acestui împărat. E lucru sigur că reamintirea
unei purtări plăcute lui Dumnezeu nu va fi fără folos, ci va însemna
lecţii folositoare pentru sufletele gata să le primească». Constantin e
prezentat aici numai ca slujitor al lui Dumnezeu. Şi autorul înfăţişează
un număr de fapte bine alese, exprimate cît mai scurt. Sfinţenia împă­
ratului ar trebui elogiată, dar lucrul nu se poate face atît timp cît Con­
stantin este în viaţă (P.G. 20, 921 C).
Constantin e prezentat ca un împărat excepţional, «singurul împă­
rat roman care a fost prietenul lui Dumnezeu, Stăpînul universului, şi
care a oferit un aşa de frumos exemplu de trăire după Dumnezeu» (1, 3).
împăratul e, «totodată, ca un puternic luceafăr foarte luminos şi ca un
crainic cu vocea «limpede a evlaviei» (1, 4). Ca «un nou Moise», el a
liberat rasa cea nouă a poporului ales de apăsarea tiranilor şi de ser­
vitutea duşmanilor (1, 12). Se descrie pe larg apariţia crucii pe cer cu
inscripţia : «In hoc signo vinces», fapt confirmat de Constantin prin ju-
rămînt. Autorul relevă marile fapte ale împăratului legate direct de Bi­
serică : edictul de la Milan, Sinodul ecumenic de la Niceea, prezidat în
prima zi de împăratul însuşi, reacţiile ariene la hotărîrile sinodului,
construcţiile sacre de la Ierusalim, legăturile lui Constantin cu diferiţi
episcopi, botezul său etc.
împotriva altor critici, I. A. Heilcel a dovedit autenticitatea celor
16 edicte şi scrisori imperiale încorporate panegiricului, autenticitate
confirmată şi de Papyrus London 878 publicat recent şi a cărui redactare
nu poate fi posterioară anului 320. Textul aparţine scrisorii lui Constan­
tin adresată provincialilor şi publicată după înfrîngerea lui Licinius, text
care corespunde întocmai celui al Vieţii iui Constantin, 2, 27 şi 28 ţ
sfîrşitul lui 26 şi începutul lui 29 (H. Kraft, A. H. M. Jones). Deci scri­
soarea lui Constantin din 324 este autentică, nu un fals, cum s-a pretins,
în general, textul original al Vieţii Iui Constantin a putut fi revizuit
în parte de Eusebiu însuşi, în parte de alţii, după moartea autorului,
 SC R IIT O R I DIN A N TIO H IA Ş I SIR IA f>03

dar nu poate fi vorba de interpolări masive sau de existenţa unui simplu

nuaîeu eusebian (H. Grégoire), oricît de abil, ci de o operă după anul
430 (Scheddweiler), ori de atribuirea primei părţi a lucrării lui Eusebiu,
iar a doua parte lui Ghelasie (Idem). E o operă încărcată de fapte mari,
unele ieşite din comun, de amintiri admirative, dar şi de documente,
ca edictele şi scrierile imperiale, care ocupă aproape un sfert din text.
Lucrarea e un elogiu, o pistă de zidire sufletească, dar şi o mină de in­
formaţii, din care unele sînt confirmate de istoria bisericească eusebiană
şi de alte documente. Botezul împăratului pe patul de moarte dovedeşte
că el a crezut în cruce, care l-a dus la o convertire reală. Constantin
cel Mare a însemnat o cotitură decisivă în istoria creştinismului şi a
lumii.
2) Către adunarea Sfinţilor. Cuvîntul împăratului Constantin către
adunarea Sfinţilor (P.G. 20, 1253—1316) apare ca apendice la cartea a
IV-a a V ieţii lui Constantin, Cuvînt pe care un manuscris îl consideră
drept cartea a V-a a V ieţii lui Constantin. Lucrarea a fost scrisă, după
obiceiul împăratului, în limba latină şi apoi tradusă în limba greacă de
interpreţi (P.G. 20, 1181 A). E o apologie în care se critică păgînismul
şi se elogiază creştinismul sub diverse aspecte. Cuvîntul pare a fi rostit
în Vinerea Patimilor. După salutul din introducere şi referirea da pa­
timile Domnului ca prefaţă a învierii Sale, într-o primă parte (3—10)
Constantin vorbeşte despre Dumnezeu-Tatăl, ca singurul Dumnezeu şi
Creator, combătînd politeismul idololatriei, credinţa în destin şi în no­
roc, unele idei filosofice şi ficţiuni mitologice, cu excepţia cîtorva ele­
mente de la Platon. Partea a doua vorbeşte despre mîntuirea adusă de
Hristos răstignit, Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu. Venirea Acestuia a
fost profeţită de proorocii Vechiului Testament, inclusiv de oracole pa­
gine, ca, de exemplu, acela al Sibylei de Erythreia, care a fost inspi­
rată de sus şi a proclamat pe Mîntuitorul în versuri, ale căror iniţiale
formau numele : Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitor : I X 0 Y, S.
La rîndul ei, Ecloga IV a lui Virgiliu a fost interpretată ca amintind
întruparea şi mîntuirea (11—21). Partea a IlI-a (22—25) proclamă că vic­
toriile lui Constantin se datorează lui Hristos ? Constantin relevă pie-
irea mizerabilă a persecutorilor creştinismului şi mulţumeşte M întui­
tor ului pentru binecuvîntările acordate domniei şi persoanei sale (26).
504 FA TR O LO G IE

Un număr de învăţaţi ca J. P. Rossignol, A. Mancini şi I. Heikel au negat

autenticitatea acestei piese, dar a'lţi învăţaţi ca A. v. Harnack, E.
Schwartz, J. M. Pfăttisch, A. Kurfess, A. Piganol şi H. Dorries îi susţin
autenticitatea. Rostită într-o zi de Vinerea Mare între 313 şi 325, această
cuvîntare a fost revizuită de Lactanţiu (J. M. Pfăttisch).
Această apologie are m ajoritatea caracterelor proprii acestui gen
literar, pe care le-am examinat în volumele I şi II ? îndeosebi pe cele
proprii Dumnezeieştilor Instituţii ale lui Lactanţiu, care face atîta caz
de Sibylă. Nu e exclus ca partea care tratează despre prevestirile lui
Hristos prin oracolele Sibylei şi Ecloga lui Virgiliu să fie opera per­
sonală a lui Lactanţiu. Cuvîntarea aceasta poate fi considerată ca o m ăr­
turisire de credinţă a împăratului în sens larg. Constantin putea fi îm­
părat creştin şi fără această cuvîntare. Dar convertirea sa Ia creştinism
şi toate măsurile sale de sprijinire şi promovare a creştinismului tre­
buiau semnalate şi printr-o declaraţie solemnă în faţa creştinilor la
Mormîntul lui Hristos care-i întărise suveranitatea şi-i binecuvînlase
domnia. Oracolele, filosofia şi poezia păgînă prevăzuseră acest lucru.
E un protocronista, pe care poate nu atît împăratul, cit consilierii lui
spirituali ţineau să-l exploateze.
3) Laudele lui Constantin (P.G. 20, 1316—1440) urmează după opera
precedentă şi cuprinde, de fapt, două lucrări. Prima, un panegiric ţinut
ia 25 iulie 335, în palatul imperial din Constantinopol, cu prilejul ani­
versării a 30 de ani de domnie a lui Constantin, proclamă că împăratul
este un om aparte faţă de ceilalţi, pentru că e «desăvîrşit în înţelepciune,
bunătate, dreptate, curaj şi evlavie faţă de Dumnezeu. împăratul şi nu­
mai el este un filosof, căci se cunoaşte pe el însuşi şi e conştient de
bogăţia binecuvîntărilor revărsate asupra lui dintr-un izvor cu totul din
afară şi care vine din cer» (cap. 5). Constantin e ca un soare strălucitor,
care luminează pe supuşii cei mai depărtaţi ai împărăţiei sale prin pre­
zenţa Cezarilor şi a propriilor sale raze. Imperiul său imită puterea Mo­
narhului ceresc (3, 5). Monarhia e mai presus de polyarhie, care e, mai
degrabă, anarhie (P.G. 20, 1329 A). Se relevă binefacerile rezultate din
libertatea acordată Bisericii şi se stăruie asupra faptului că, prin tot
ceea ce face, Constantin invită pe supuşii săi să cunoască pe adevăratul
Dumnezeu (10). Lucrarea a doua (cap. 11—18) e un tratat prezentat îm­
păratului cu prilejul sfinţirii Bisericii Sfîntului Mormînt (335). Sînt pa­
 S C R IIT O R I D IN A N TIO H IA Ş I SIR IA 505

gini înalte în care autorul (Eusebiu) preamăreşte frumuseţea şi carac­

terul imperial al acestor clădiri, spre decepţia ignoranţilor care ironi­
zează faptul că un astfel de împărat îşi risipeşte zelul pentru morminte
şi monumente ale morţii. în realitate, Biserica Sf. Mormînt simboliza
legătura dintre misiunea împăratului şi întruparea, moartea şi învierea
lui Iisus Hristos (P. G. 20, 1380 A).
Aceste laude la adresa lui Constantin par exagerate, la prima v e­
dere, dar ele legau, în Biserica Sfîntului Mormînt, soarta imperiului ro­
man şi a lui Constantin de credinţa, fapta şi ontologia creştină. Laudele
sînt un ecou al teandriei, al unirii între Hristos şi imperiu, care avea
loc acum. Un om şi un imperiu universal se contopesc cu un loc sacru
din care ieşeau lumina şi viaţa.
e. Opere apologetice. Eusebiu nu este numai cel mai mare istoric
al epocii patristice, ci şi cel mai mare apologet al perioadei a doua. El
reia temele apologeţilor sec. II, dar le prezintă într-un larg cadru
ştiinţific, citind numeroase fapte şi înregistrîndu-le cu deosebită acribie
istorică. El ne dă o imagine aproape fidelă a religiilor necreştine ante­
rioare şi contemporane lui.
1) Introducere generală elementară (P.G. 20, 1021—1262), în Evan­
gheliile, în 10 cărţi, din care s-au păstrat numai cărţile 6—9 ? această ul­
timă parte, intitulată Culegeri profetice, dă o interpretare a profeţiilor
mesianice ale Vechiului Testament.
2) Pregătirea evanghelică (P.G. 21), în 15 cărţi, în greceşte, păstrate
toate, combate politeismul şi miturile lui obscure şi interpretarea ale­
gorică pe care neoplatonicii o dădeau acestor mituri (Cărţile 1, 2 şi 3).
Sînt respinse oracolele păgîne şi ideea de destin (Cărţile 4, 5, 6). Creş­
tinii erau îndreptăţiţi să renunţe la religia şi filosofía grecilor şi să ac­
cepte cărţile sfinte ale evreilor. Se reia ideea apologeţilor, a autorităţii
lui Moise şi <a profeţilor faţă de filosofii greci acuzaţi, mai ales Platón,
de a-şi fi împrumutat ideea de ila evrei. Filosofii greci se contrazic între
ei (Cărţile 14 şi 15). Originalitatea metodei lui Eusebiu, mereu metoda is­
torică, era de a cita texte originale din operele păgîne, care se ocupau
cu problema respectivă : «Nu voi da propriile mele cuvinte, ci pe ace­
lea ale persoanelor înseşi, care se interesau de aproape de cultul ace­
lora pe care îi numeau zei» (16 d). Acelaşi spirit ştiinţific se regăseşte în
506 PA TR O LO G IE

felul în care Eusebiu ştie să folosească marea arhivă spirituală iudeo-

păgîno-creştină care erau operele lui Clement Alexandrinul (J. Coman,
Utilisation des Stromates de Clément d'Alexandrie par Eusèbe de Cé-
sarée dans la Praeparatio. Sonderdruck aus Überlielerungsgeschicht-
lichen Untersu.chu.ngen, in Texte und Untersuchungen, Bd. 125, Akade-
mie-Verlag-Berlin, 1981, p. 115—134).
Data lucrării poate fi aşezată după 314.
3) Demonstraţia evanghelică (P.G. 22, 13 — 794), în 20 de cărţi, din
care s-au păstrat primele zece şi un fragment important din cartea a 15-a.
Opera răspunde acuzaţiilor evreilor aduse creştinilor că aceştia refu­
zau iudaismul, dar pretindeau dreptul la făgăduinţele poporului ales.
Vechiul Testament are valoare universală, iar făgăduinţele lui s-au rea­
lizat în creştinism. Creştinismul continuă religia universală a patriarhi­
lor pe care Legea lui Moise n-a făcut decît s-o transmită de la patriarhi
la Hristos. Căderea statului Israel, venirea lui Iisus şi chemarea neamu­
rilor fuseseră prezise (Cărţile 1—2). Dumnezeirea, umanitatea şi întru­
parea lui Hristos sînt arătate prin texte profetice (Cărţile 3—9). Cartea
a zecea se ocupa cu patimile şi moartea Domnului. Restul celorlalte zece
cărţi se ocupa probabil cu învierea şi înălţarea Domnului, misiunea Sf.
Duh şi întemeierea Bisericii, A tît Pregătirea evanghelică cît şi Demon­
straţia evanghelică sînt îndreptate contra păgînilor şi iudeilor, deşi e
sigur că ele luptau mai ales contra tratatului lui Porfiriu, Contra creşti­
nilor în 15 cărţi, după o metodă care reaminteşte, parţial, pe aceea a lui
Origen, Contra lui Celsus, adică respingere prin citare directă din opera
lui Porfiriu. Eusebiu însă nu intră în punote secundare de controversă.
Era o metodă care-i punea la îndemîna toate rezultatele obţinute de îna­
intaşi şi făcea din cele două lucrări menţionate, cea mai bună apologie
din epoca patristică. Data apariţiei Demonstraţiei evanghelice e poste-
rioară aceleia a Pregătirii evanghelice.
4) Contra lui Hieracle (P.G. 22, 795—868), în care Eusebiu combate
susţinerea lui Hieracle, guvernatorul Bitiniei, că Apoloniu din Tyana era
superior lui Iisus. Opera, păstrată în vestitul Codex al lui Arethas la
Paris, pare a fi o lucrare de tinereţe a lui Eusebiu, scrisă, poate, între
311 şi 313.
 SC R IITO R I D IN A N TIO H IA Ş I SIR IA 507

5) Contra lui Poriiriu, în 25 de cărţi, azi dispărute, combate cele 15

cărţi ale lui Porfiriu Contra creştinilor, operă scrisă de filosof, după
unii, în Sicilia, zice Ieronim (De viris iilustribus 81). Numărul de 30 de
cărţi al apologiei Contra lui Porfiriu dat de Ieronim în De viris illustri-
bus, e corectat de acesta şi fixat la 25 în Epistola 70 A d Magnum. So~
erate ne informează ca Porfiriu a scris opera sa blasfematoare contra
creştinilor pentru motivul că el a fost bătut de cîţiva creştini la Ceza-
reea Palestinei, ceea ce l-a înfuriat nespus şi l-a împins să se răzbune
(Socrate, Istoria bisericească 3, 23, P.G. 67, 444 C — 445 A). Socrate nu
ne spune de ce l-au bătut creştinii pe Porfiriu tocmai la Cezareea Pales­
tinei, dar prezenţa lui în oraşul în care (Origen) predase cursuri timp de
circa douăzeci de 'ani şi pe care Origen filosoful îl ura şi-l critica cu aro­
ganţă (Eusebiu, Istoria bisericească 6, 19, 5—8) implică o manifestare
locală duşmănoasă faţa de acest învăţat al Bisericii, ceea ce a provocat
reacţia violentă a creştinilor de aci. Amănuntul dat de Eusebiu că Por­
firiu şi-<a scris opera sa anticreştină în Sicilia, patria din totdeauna a ven-
dettei, confirmă faptul că filosoful «bătut» şi-a ales anume locul potri­
vit ca să scrie o operă de răzbunare. Porfiriu combatea, ca şi Iulian
Apostatul, unele texte din Evanghelie referitoare mai ales la genealogia
lui Iisus, texte care i se păreau contradictorii (Socrate, op. cit. 3, 23).
Opera lui Porfiriu a fost combătută nu numai de Eusebiu, ci şi de Me-
todiu de Olimp şi Apolinarie (Filostorgiu, Istoria bisericească, 8f 14, P.G.
65, 565 C, 568 A).
6) Teofania — Arătarea lui Dumnezeu (P.G. 24, 609—690), în cinci
cărţi, scrise în stil popular, tratează despre manifestarea lui Dumnezeu,
prin întruparea Logosului, manifestare în crearea şi conservarea .lumii,
în spirituil uman şi în necesitatea mîntuirii şi realizarea acesteia în Hris-
tos (Cărţile 1—3). Profeţiile Vechiului Testament s-au realizat în Hris-
tos. Acesta nu e un magician, cum s-a pretins, iar ucenicii Lui nu sînt
nişte impostori (Cărţile 4 şi 5). Primele trei cărţi reiau teme tratate în
Pregătirea şi Demonstraţia evanghelică, a patra pare a fi o reeditare a
unei lucrări despre realizarea profeţiilor în Hristos, iar cartea a cincea
pare a reproduce cartea a treia a Demonstraţiei evanghelice, după opera
autorului însuşi (4, 37). Lucrarea pare a fi scrisă după 323, dar textul ori­
508 PATH OLOGIE

ginal grec s-a pierdut, nerămînînd din ea decît un număr de fragmente.

S-a păstrat în întregime o versiune siriacă a acestui original, versiune
care urcă pînă la anul 431.
f. Opere biblice şi exegetice.
1) 50 de exemplare ale Bibliei. în urma cererii lui Constantin cei
Mare, exprimată într-o scrisoare adresată lui Eusebiu (Viaţa lui Con-
stantin 4, 36, P.G. 20, 1185 A), acesta a pregătit, împreună cu Pamfil, o
ediţie a Bibliei, plecînd de la Septuaginta lui Origen. Multe din manu­
scrisele Bibliei urcă pînă la codicii făcuţi de aceştia doi. împăratul Con­
stantin cerea lui Eusebiu să-i pregătească 50 de exemplare pe perga­
ment bine lucrat, uşor de citit, format comod de folosit, scrise de cali­
grafi de meserie şi în acelaşi timp artişti. *Sf. Scriptură, precizează împă­
ratul, este deosebit de necesară, în Biserică, pentru catehizarea celor ce
vin din ce în ce mai numeroşi la Sfîntul Aşezămînt. S-au trimis dispozi­
ţii catolicosului eparhiei spre a lua măsurile necesare în privinţa pro­
curării materialului.
2) Canoanele evanghelice (P.G. 22, 1275—1291), inspirate după Con­
cordanţele sau Secţiile evanghelice ale lui Ammoniu de Alexandria. E
vorba de diviziuni paralele ale Evangheliilor, sau un tablou de zece ca­
noane, fiecare conţinîiid o lista de pasaje într-o anumită ordine, ca, de
exemplu : Canonul 1 : pasajele comune ale celor patru Evanghelii; Ca­
nonul 2 : pasaje comune sinopticilor etc. Cu aceste canoane se pot găsi
uşor pasajele paralele. Sistemul a trecut în manuscrisele siriace şi latine
şi e cunoscut sub numele de Canoane eusebiene.
3) Onomastikon sau Dicţionar al locurilor din Biblie, în ordine alfa­
betică, cu însemnări geografice şi istorice la fiecare nume, scris cu gra­
fia din vremea lui Eusebiu. Apreciat atunci ca şi astăzi de învăţaţii din
Răsărit şi Apus, originalul grec ca şi traducerea latină a lui Ieronim
s-au păstrat intacte. Onomastilconul e a patra parte dintr-o operă mai
mare de geografie biblică, compusă de Eusebiu la sugestia episcopului
Paulin de Tyr, mort în 331. Scrise înainte de această dată, cele trei
părţi anterioare ale acestei opere, pierdute astăzi, se ocupau prima cu
o interpretare a numelor etnice ebraice, a doua cu topografia vechii Iu­
dei şi a teritoriilor celor 12 triburi şi a treia cu un plan al Ierusalimului
şi al Templului.
 SC R IIT O R I D IN A N TIO H IA Ş I SIR IA 509

4) întrebări şi răspunsuri evanghelice, în două părţi, intitulate : 1.

întrebări şi răspunsuri evanghelice adresate lui Ştefan, în două cărţi,
pun probleme în legătură cu copilăria M întuitorului; 2. întrebări şi răs­
punsuri evanghelice adresate lui Marin, într-o singură carte, vorbesc
de unele aporii de la începutul Evangheliei şi de la sfîrşitul acesteia,
adică despre înviere. Ambele părţi au dispărut. Un rezumat (epitomé)
(P.G. 22, 879—1006) descoperit nu de mult spune lucruri interesante
despre original.
5) Comentariu asupra Psalmilor (P.G. 23, 24, 9—76), vestit pentru
întinderea, erudiţia şi spiritul său critic. N-a rămas nimic din cele două
versiuni latine : una a lui Ilarie de Pictavium şi alta a lui Eusebiu de
Vercelli. S-au păstrat, în schimb, extrase copioase, fragmente, catene
descoperite, studiate şi publicate de Montfaucon, Mai, Pitra, G. Mer-
cati, M. Richard etc. Se pare că acest comentariu a fost printre ultimele
scrieri ale lui Eusebiu. Interpretarea e alegorică.
6) Comentariu la Isaia, prezentat de Ieronim cînd ca fiind compus în
zece cărţi (De viris illustribus 81), cînd în 15 cărţi, în altă operă a sa,
s-a crezut pierdut, dar Montfaucon a reuşit sa adune un număr de frag­
mente substanţiale din catene (P.G. 24, 89—526). Cercetări ulterioare au
ajuns la concluzia că unele din aceste fragmente aparţineau altor au­
tori. De curînd A. Mohle a descoperit acest comentariu aproape com­
plet pe marginea unui manuscris florentin : Bibi. Laus. Plut. XI, 4. Din
acest text se vede că Eusebiu depinde de Origen, care e citat de şapte
ori, iar textul biblic de bază e acela al Septuagintei Hexaplelor.
7) Poligamia şi marile familii ale Patriarhilor, citată de Eusebiu în­
suşi în Demonstraţia evanghelică (1, 9, 20) şi Pregătirea evanghelică
(7, 8, 29), inclusiv de Sf. Vasile cel Mare (Despre Sf. Duh, 29, 72), lu­
crare azi pierdută, ţinea să arate deosebirea dintre libertatea admisă de
Geneză şi concepţia creştină în materie de căsătorie.
8) Despre Paşti, lucrare menţionată în Viaţa lui Constantin 4, 34 şi
confirmată de o scrisoare a împăratului Constantin, s-a pierdut. S-a
păstrat din ea un fragment în Catena asupra lui Luca a lui Niceta de
Heracleea (P.G. 24, 695—706), din care aflăm că nu toţi membrii sino­
dului I ecumenic serbau Paştile odată, ci în zile şi saptămîni diferite :
unii (Siria, Mesopotamia şi o parte a Libiei) în duminica de după 14 Ni-
510 PA TR O LO G IE

san, restul orientalilor după computul alexandrin, iar apusenii după cel
roman. Constantin critică sever diferenţa de date pentru prăznuirea
Paştelui : «Este grav şi scandalos ca, în timp ce unii intră în post, alţii
să se veselească în sărbătoare, iar după zilele Paştilor, unii să participe
la banchete şi la petreceri, în timp ce ceilalţi îşi continuă postul pre­
scris» (Viaţa lui Constantin 3, 18). După dezbaterile Sinodului de la Ni-
ceea, Biserica siriacă a acceptat practicarea tradiţiei pascale din cele­
lalte Biserici. Pentru Eusebiu, Jertfa Sfintei Liturghii este ospăţul pas­
cal al noii Alianţe (Despre sărbătoarea pascală, 7). Lectura tratatului
Despre Paşti a provocat mare admiraţie în sufletul împăratului pentru
«dragostea de ştiinţă şi zelul» lui Eusebiu (P.G. 20, 1181 A).
g. Opere dogmatice.
1) Apologia lui Origen în şase cărţi, din care primele cinci scrise
de Pamfil şi a şasea de Eusebiu, era, se pare, o operă dogmatică. Nu s-a
păstrat decît prima carte în traducerea lui Rufin (P.G. 17, 542—615). Nu
s-a păstrat nimic din cartea a şasea, pentru a ne face o idee despre ge­
nul dogmatic al marelui istoric care, se pare că, aci, între altele, com-
bătea pe Metodiu de Olimp şi alţii care atacaseră pe Origen. Fotie înre­
gistrează întreaga lucrare cu satisfacţie (Bibliotheca, Cod. 118).
2) Contra lui Marcel (de Ancyra) (P.G. 24, 707—826), în două cărţi
scrise împotriva unui partizan statornic al Sinodului de la Niceea. Căr­
ţile acestea scrise în 336, în urma condamnării lui Marcel de către un
sinod arian la Constantinopol, nu fac decît să apere arianismul pe ca-
re-1 ataca M arcel; în prima carte, Eusebiu combate pe Marcel, pentru
că acesta ataca pe şefii arieni, mai ales pe sofistul Asterie şi pe Euse­
biu al Nicomidiei, iar în a doua carte el acuza pe acest Marcel de ere­
zia lui Sabelie şi a lui Pavel de Samosata.
3) Despre teologia bisericească (P.G. 24, 825—1046), în trei cărţi,
scrise spre 337 şi adresate episcopului arian Flaccillus de Antiohia
(334—342) combate pe Marcel, de data aceasta mai amănunţit sub ra­
portul doctrinei, cu reveniri dese asupra tratatului Contra lui Marcel.
Eusebiu prezintă drept «teologie a Bisericii» un subordinaţianism care
susţine că Fiul nu este din fiinţa Tatălui, ci e produsul voinţei libere a.
 SC R IIT O R I D IN A N TIO H IA Ş I SIR IA 511

Acestuia, iar Sfîntul Duh este creatura Fiului. După el, recunoaşterea
Dumnezeirii Fiului atrage anularea unităţii divine (2, 17, 12). Era exact
contrariul credinţei şi învăţăturii ortodocşilor niceeni.
h. Opere oratorice. Afară de panegiricul pe care l-am prezentat
mai sus, Eusebiu a mai rostit şi alte cuvîntări şi predici, dintre care
unele în faţa împăratului Constantin cel Mare. S-a susţinut că o indi­
caţie din Viaţa Iui Constantin 3, 11, referitoare la şedinţa inaugurală a
Sinodului I ecumenic, de la Niceea, ar semnala că discursul de deschi­
dere a Sfintei Adunări ar fi fost rostit de Eusebiu. Cuvintele : «Tăcerea
sinodului după cele cîteva cuvinte rostite de episcopul Eusebiu», cu­
vinte spuse cu titlul de rubrică deasupra unui text, nu implică certitu­
dinea că episcopul în chestiune a fost Eusebiu, deşi istoricul Sozomen
atribuie acest discurs lui Eusebiu (Istoria bisericească 1, 19, P.G. 67,
917 C). E greu de crezut însă că episcopul Eusebiu, arian convins, care
a fost adus cu sila la sinod şi a fost ameninţat cu condamnarea, ar fi
putut fi însărcinat de sinod cu această cinste. Un număr de scriitori şi
istorici ca Ioan de Antiohia, Teodoret de Cyr şi Facundus de Hermiona
susţin că discursul inaugural a fost rostit de episcopul Eustaţiu al An-
tiohiei, care a şi prezidat sinodul. Teodor de Mopsuestia şi Filostorgiu
atribuie acest discurs episcopului Alexandru al Alexandriei. E. Schwartz
crede că e vorba de episcopul Eusebiu al Nicomidiei. Problema rămîne
deschisă.
1) Discursul lui Eusebiu la siinţirea catedralei din Tyr, rostit spre
316 şi care s-a păstrat complet în Istoria sa bisericească 10, 4, 12—72,
elogiază triumful creştinismului prin reconstruirea catedralei şi ridica­
rea baptisteriului, ca simboluri ale slăvirii Bisericii, mireasa lui Hristos.
2) Un Panegiric al martirilor din Antiohia, descoperit într-un ma­
nuscris din 431 (British Museum, add. p. 150) la sfîrşitul Martirologiului
siriac, care celebra, în august, pe eroii Maccabei. Elogierea mamei şi a
celor, şapte fii Maccabei, martirizaţi sub Antiochus Epiphanius şi soco­
tiţi ca fiind înmormîntaţi la Antiohia, a fost, probabil, ocazia rostirii
acestui panegiric, publicat de W. W. Wright.
i. Corespondenţă. Din bogata corespondenţă pe care trebuie să fi
avut-o Eusebiu prin numeroasele sale relaţii, s-au păstrat trei scrisori :
o scrisoare către Flaccillus la începutul tratatului său despre Teologia
512 P A TR O LO G IE

bisericească; o scrisoare către Garpianus, ca introducere la Canoanele

evanghelice; şi Scrisoarea către eparhia sa, în care-şi justifică compor­
tarea sa la sinodul de la Niceea.
Sf. Atanasie cel Mare a reprodus această din urmă scrisoare, ane-
xînd-o la opera sa Despre hotărîrile Sinodului de la Niceea şi după el
au copiat-o Socrate (Istoria bisericească 1, 8, 35), Teodorei (Istoria bi­
sericească 1, 12, 1) şi Ghelasie (Sinodul de la Niceea II, 35, 1). Eusebiu
justifică adeziunea sa la formula oficială homoousios a Sinodului, după
ce a rostit un lung memoriu în faţa împăratului în care-şi proclama ata­
şamentul său la credinţa în care fusese botezat, apoi un crez baptismal,
poate cel din Cezareea, în fine a dat asigurarea că aceasta i-a fost cre­
dinţa şi predica în trecut. Era aci o reabilitare a ortodoxiei lui Eusebiu
care fusese pusă în discuţie. împăratul, zice mai departe Eusebiu, a de­
clarat ortodoxia mărturisirilor sale şi le-a recomandat ca atare între­
gii adunări sinodale, ca aceasta să le aprobe şi să le subscrie, «inserînd
în ele simplul cuvînt homoousios, pe care el (împăratul) nu-1 interpreta
în sensul de deofiinţime cu patimile trupului, nici că Fiul exista prin
împărţire sau prin separare de Tatăl» (Socrate, Istoria bisericească 1,
8, P.G. 67, 72). Eusebiu transcrie textul simbolului de cred in ţă; pentru
rest el semnalează opoziţia puternică a sinodalilor, ceea ce l-a obligat
să semneze hotărîrea generală, nu fără a examina, în prealabil, textul
acesteia. Numeroase amănunte ale atitudinii lui Eusebiu la sinodul de
la Niceea păstrate de Socrate însoţesc această scrisoare foarte preţi­
oasă, întrucît actele sinodului I ecumenic au dispărut.
Dintr-o scrisoare a lui Eusebiu al Nicomicliei către Paulin de Tyr,
reiese că Eusebiu al Cezareei a trimis o scrisoare lui Alexandru al
Alexandriei în favoarea lui Arie (Teodoret, Istoria bisericească 1, 5).
Sf. Atanasie vorbeşte de o scrisoare a lui Eusebiu către episcopul Eu-
phrantion de la Balaneea (în Siria), scrisă în perioada sinodului de la
Niceea şi în care autorul susţinea că Hristos nu este Dumnezeu adevă­
rat (Despre si noade, 17).
Constanţiei, sora împăratului Constantin, care dorea un portret a]
lui Hristos, Eusebiu îi reproşează această dorinţă. Portretul era., după
el, un obicei păgîn. în secolul VIII, iconoclaştii vor cita această scri­
soare în favoarea tezei lor.
 S C R IIT O R I D IN A N T IO H IA Ş I SIR IA 513

Această bogată operă reflectă o considerabilă cultura generală în

care intră istorie, filologie, geografie, biblicism, apologetică, liturgică
dogmatică, retorică, toate însuşite cu mare rîvnă şi cu deosebită acri­
bie, lucru remarcat şi admirat încă de împăratul Constantin, de istorici
şi critici literari de atunci pînă astăzi. Imensele sale cunoştinţe şi spiri­
tul său critic uimesc pînă astăzi, dacă ţinem seama de greutăţile de a
face ştiinţă în vremea lui. După Origen, Eusebiu rămîne cel mai învăţat
om al Bisericii din epoca patristică. Ştiinţa lui bazată pe analize migă­
loase de documente, pe un comparatism viu, între religii, între oameni,
între evenimente şi între opere scrise de toate categoriile şi pe o vi­
ziune precisă a realităţii, fac din Eusebiu o personalitate de nivel uni­
versal şi de actualitate. La baza universalităţii lui au stat textul Sfintei
Scripturi pe care-1 cunoştea ca nimeni altul şi prietenia sa cu împăra­
tul Constantin cel Mare. Universalismul biblic a favorizat universalis­
mul lui Constantin şi invers. Acest universalism antieretic milita pen­
tru unitatea imperiului, dar şi pentru unitatea Bisericii. In operele euse-
biene se simte pulsaţia puternică a vieţii Bisericii, nu în gradul în care
se simte pulsaţia ortodoxiei în operele Sf. Atanasie, ci ca o mişcare or­
ganizată a atomului şi a întregului bisericesc, ca o primăvară a Biseri­
cii în care totul creşte, se înalţă şi înfloreşte : de la simpli credincioşi
pînă la fastuosul sobor ecumenic de la Niceea, de la bisericuţa modestă
de la Dunăre, Rin sau Eufrat pînă la Biserica măreaţă a Sfîntului M or­
măit de la Ierusalim. M artirii, elitele Bisericii, nu sînt prezentaţi ca
ceva senzaţional, ci ca recolta normală cu spice bogate care fac una cu
ierburile mai mărunte ale holdei. Unul din aceste spice şi una din aceste
ierburi mărunte a fost Eusebiu în su şi: spic ca mare erudit al Bisericii,
iarbă, ca arian. Eusebiu nu şi-a dat seama că el, care combate sever pe
toţi ereticii din istoria Bisericii de pînă la el, nu trebuia să fie şi să ră-
mină ca iarbă în lanul auriu al credinţei şi învăţăturii Bisericii. Ame­
ninţat cu depunerea la Niceea, el a semnat formula homoousios, adică
deofiinţimea Fiului cu Tatii, fapt semnalat de el însuşi în Scrisoarea că­
tre eparhia sa, prezentată mai sus. Şi, totuşi, el a rămas arian în conti­
nuare.
33 — Petrologie
514 PA TR O LO G IE

Aspecte doctrinare
1) învăţătura despre'Dumnezeu şi Sfînta'Treime a lui Eusebiu ur­
mează de aproape pe aceea a lui Origen. în Teologia bisericească 2, 14,
el susţine că «trebuie să ^mărturisim un ceva dumnezeiesc, negrăit,
bun, simplu, necompus, uniform, mai presus de toate, ceva care este
Dumnezeu însuşi, inteligenţa însăşi, raţiunea însăşi, înţelepciunea însăşi,
lumina însăşi, viaţa însăşi, frumosul însuşi, binele însuşi şi orice ar putea
cugeta cineva mai bune decît acestea, chiar mai presus de orice minte,
dincolo de orice reflecţie. Trebuie să mărturisim şi pe Fiul Unul-nascut
al Acestuia (al Tatălui), ca chip al Tatălui, născut din Acesta,-întru toate
asemenea cu Născătorul ? El însuşi (Fiul) este Dumnezeu, Inteligenţă,
Logos, înţelepciune, Viaţă, chip al frumosului şi al binelui. El (Fiul) nu
este Tatăl, ci Fiul Unul-născut al T atălu i; El nu e nenăscut şi fără în­
ceput, ci născut clin Tatăl şi-şi circumscrie ca principiu pe Născătorul
Său» (P.G. 24, 928. Corpus Berolininense, ed. Klostermann, 1906, 115).
Trinitarismul arian e îndulcit aci prin aceea că Fiul-Logosul nu e creat,
ci e născut din Tatăl. Nu ştim ce-a putut înţelege Eusebiu prin formula
lui că Fiul şi-a circumscris pe Născătorul Său, adică pe Tatăl, ca prin­
cipiu. Deşi semnase formula homoousios la Niceea, Eusebiu a continuat
să n-o accepte, întrucît, pretindea el, această formulă nu se află în
Scriptură. Doctrina Sf. Atanasie o acuza de sabelianism. Deşi Fiul este
şi El Dumnezeu, totuşi El este produsul voinţei TatăluL El este un Dum­
nezeu secund şi supus Tatălui. Formula ariană : «Fiul este creat din ni­
mic» este înlocuită cu formula : «Fiul este născut din voinţa şi puterea
cea de negrăit şi de neînţeles ale Tatălui» (Demonstraţia evanghelică
4, 3, P.G. 22, 257). Sf. Duh este creaţia Tatălui şi El lucrează numai asu­
pra sfinţilor.
2) în materie de hristoîogie, Eusebiu susţine că Logosul, din dra­
gostea Sa pentru oameni, a venit în lume ca să slujească voinţei Tată­
lui, dar El nu s-a făcut materie şi carne, ci a rămas ca înainte lingă Ta­
tăl, neschimbîridu-şi esenţa şi nepierzînd ceea ce era propriu naturii
Sale. Lanţurile .trupului nu I-au fost obstacol şi El n-a căzut din dumne­
zeire. Logosul .nu şi-a pierdut puterea, şi prezenţa Sa într-un^loc unde-se
afla vasul Său uman (trupul) nu-1 împiedica să se afle şi în celelalte părţi
ale universului. Fiind şi împlinind toate în lume, El era în acelaşi timp
 S C R IIT O R I D IN A N TIO H IA Ş I SIHIA 515

cu Tatăl. Se îngrijea simultan şi de cele de pe pămînt şi de cele din ce­

ruri (Demonstraţia evanghelică 4, 13, P.G. 22, 285). Hristos şi-a luat asu-
pră-şi ostenelile mădularelor suferinde, şi-a însuşit slăbiciunile noastre
şi a suferit pentru noi toţi, potrivit legilor iubirii de oameni. Mielul lui
Dumnezeu nu a făcut numai atît, ci a suferit pentru noi chinuri pe care
nu El, ci noi eram datori să le suferim pentru păcatele noastre. El s-a fă­
cut cauză a iertării păcatelor noastre, El a primit moartea pentru noi, iar
biciuirile, insultele şi necinstirea de care eram vrednici noir le-a luat
asupra Lui, atrăgîndu-şi blestemul cu care eram noi osîndiţi... El s-a fă­
cut blestem pentru noi, adică şi-a dat viaţa pentru alţii (Demonstraţia
evanghelică 10, 1, P.G. 22, 784). Hristos s-a făcut victimă de jertfă, ma­
rea jertfă adusă lui Dumnezeu pentru întreaga lume şi, prin cuvinte de
negrăit, El a nimicit puterea înşelătoare a demonilor (Ibidem, 4, 12, P.G.
22, 284).
3) Si. Euharistie e înţeleasă ca jertfa cea fără de sînge a Mintuitoru-
lui. Aşa cum Melchisedec, preot al neamurilor, nu apare niciodată ser-
vindu-se de jertfele materiale, ci numai de pîine şi de vin, ca atunci
cîrid îi iese înainte lui Avraam pe careul binecuvînta (Geneză 14, 18
ş/u.'), tot aşa şi Mîntuitorui şi Domnul nostru şi apoi, după El, toţi preoţii
care săvîrşesc slujba spirituală la toate neamurile, după rînduielile bise­
riceşti, o fac cu vin şi pîine realizînd în şoaptă taina trupului şi sînge-
lui Său mîntuitor (Demonstraţia evanghelică 5, 5, P.G. 22, 265). «Noi, fiii
Noii Alianţe, prăznuim în fiecare Duminică Paştele nostru, ne ospătăm
tot timpul cu trupul Mîntuitorului, ne împărtăşim continuu cu sîngele
Mielului... în fiecare Duminică primim viaţă prin trupul sfinţit al Ace­
luiaşi Miel pascai mîntuitor, iar sufletul nostru este pecetluit şi întărit
prin preţiosul Său sînge» (Despre sărbătoarea Paştilor 7, 12). Dumnezeu
voieşte jertfă fără fum, nesîngeroasă, a cărei oferire, Mîntuitorui a rin-
duit-o prin anumite cuvinte harice în amintirea Sa în toată lumea (Teo-
fania 3, 71).
4) Eusebiu, prin scrisoarea adresată Constanţiei, sora împăratului
Constantin cel Mare, respinge cultul chipului lui Hristos şi confecţiona­
rea unui asemenea chip, pentru ca creştinii să nu ducă, la fel cu paginii,
pe.Dumnezeu de ici colo în portret sau statuie (Istoria bisericească 1,
18).
516 PATHOLOGIE

5) Operele lui Eusebiu emană un profund ecumenism al credinţei,

moralei şi vieţii creştine la toate nivelurile. Cronica şi Istoria biseri­
cească, lucrările sale apologetice şi oratorice cultivă, prin imensul lor
material şi prin interpretarea acestui material, o caldă dorinţă a unităţii,
păcii şi întăririi Bisericii. Nenumăratele personaje care circulă în pagi­
nile lui Eusebiu trăiesc în speranţa şi bucuria de a fi lîngă Hristos, sau
de a fi una cu Hristos... Că trăiesc sau sînt pe punctul de a muri ca m ar­
tiri, creştinii ştiu că aparţin unei singure lumi, unei singure Biserici, unui
singur Domn. Ştiinţa înaltă a istoriei şi a filologiei, încrederea desăvîrşita
în Raţiunea Supremă — Logosul şi dragostea lui caldă pentru Dumnezeu
şi oameni constituie bazele ecumenismului eusebian. Ce lumini ecume­
nice aruncă biografia şi operele lui Origen, care şi-a însuşit ştiinţa în­
tregii lumi de atunci, sară călătoria din Asia în Europa a Sf. Ignatie Teo-
forul, ori îndemnul Sf. îrineu către Victor al Romei de a nu rupe legătura
cu orientalii. Pentru acest Irineu, Bisericile sînt numeroase, vorbesc
limbi multe, dar a u b singură gură. Sub porunca lui Constantin cel Mare,
'Eusebiu a împletit ecumenismul Bisericii cu universalismul imperiului
iroman, făcînd ca? fiecare din acestea să beneficieze unul de avantajele
celuilalt. Ţinerea primului sinod ecumenic (Niceea, 325) e roada acestei
îmbinări, dar r.i începutul cezaro-papismului. Cuvîniările lui Eusebiu în
ifaţa lui Constantin cel Mare dezvoltă o teologie politică, în care unita-
îe a apostolica de credinţă nu mai era de absolută rigoare. Eusebiu în­
suşi, cu serioase înclinaţii ariene, a trebuit să fie «ecumenizat la Niceea»,
dar arianismul său n-a încetat. Dar ecumenismul operelor sale istorice şi
apologetice umbreşte proarianismul din operele sale dogmatice.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migno, P.G. 19—24. G. C. S. Eusebius, 1—8, 1902— 1956, editate de I, A.

Heilcol, Th. Mommsen, E. Klostermann, H. Gressmann, J. Karst, R. Helm, K. Mras, Is­
toria bisericească, edit. de Ed. Schwartz, 2 vol.; ediţia mică, 1952. Text grec şi trad.
franceză de E. Grapin, 3 vol., 1913 ; text grec şi trad. franceză de G. Bardy, in Sources
Chrétiennes (31, 41, 55 şi 71). Pregătirea evanghelică, edit. de E. Gifford, 4 vol. Pregă­
tirea evanghelică edit. de O. Zink şi E. des Places (S. Ch. 261, 266), 1979— 1980. Reti­
părirea ed. lui Gifford (din 1903), Pittsburg, 1978. Istoria b/ser/ceascd, ed. de Pan. K.
Hrislou, 3 vol., 1977— 1978. DemonsfraJ/a evanghelică edit. de J. K. Heikel. Teofan/a
ed. de H. Gressmann.
 teCRHTOHI DTK /ANTIOHIA $1 SIRIÀ 517

T r a d u . c c r i : G e r n .itm ä J. M. ¡Pfättisch, B.ÏCV.2, 9 (1913), R. Haeuser B.K.V.3,

1 (1932). ' En<glezä : A.C.C. Gifford, $i E.C. Richardson, LNPF, séria II, vol. I, 1890. Fran-
cezä : 'g. Bijrdy (S. Ch. 31', 41, 55, .71) (1952, 1955, 1958, 1960).
S t u d i i : Ieronim, De viris iHuslribus, 81. Ed. Schwailz, Eusebius von Cüsareo în*
PWK,:6, Ï370—1439. H. Leclercq, Histoire du Christianisme, în DAL, VI, 2, 2550—2555.
C. Verschaffel, Eusèbo de Cèsarèe, D. Th. C. V, 2, 1924. A. Schöne, Die W eitkronik
des Eusebius in ihrer Bearbeitung durch Hieronymus, Berlin, 1900. K. Laque, Eusebius
als Historiker seiner ZeiZ, Berlin, 1929. F. J. F. Jackson, Eusebius Bishop ol Caesarea
and F.irst Christian ¡Historians, Cambridge, 1933, M. Villain, Ruiin d'Aquilèe et ¡'histoire
eccièsiastique d ’Eus:èbe, RSR 33 (1946), 164—210. W. Völker, Von weichen Tendenzen
Hess sich Eusebius bei der Abfassung seiner Kirchengeschichte leiten ? VC 4 (1954),
157— 180. M. Adriaanü, La storicità dell'edito dl Milano, Studii Romani, 2 (1954), 18—32.
G. Bafdy, La Théologie >d’Eusèbe de Cèsarèe d’après l’Histoire ecclésiastique, RHE 50
(1955), 5—30t. H. Sdhrörs, Zur Kreuzeserscheinung Konstantins des Grossen, ZLTh 4 d
(19Î6), ^485—523. J. Zeiller, Quelques remarques sur la «vision» de Constantin et la
Vita Çonsiunlrni, Byz. 14 (1939), 329—339. J. Straub, Konstantins christliches Sendungs­
bewusstsein in Dns neue Bild der Antike, 2 (1942), 374—394. E. Honigmann, The O ri­
ginal List o l the Members ol the Council ol Nicaea, in Byz. 16 (1942— 1943), 20—80.
N. Seston, Constarttine as a Bishop, in JRS 37 (1947), 127— 131. H. Grégoire, L’authen­
ticité de la V ita Constantini attribuée à Eusèbe de Cèsarèe, în BAB, Séria 5, vol. 29
(1953), 462— 479. J. Vogt, Die Bekehrung Constantins in Relazioni X Congressu inter-
naz. Scienze storiche 6 (1955), 733—779. E. Scheidweiler, Nochmals de V ita Const an-
■tini, in BZ 49 (1*956), 1—32. K. Aland, Kaiser und Kirche von Konstantin
bis Byzanz, Berl. Byzant. Arbeiten, 5 (1957), 188—212. Idem, Die religiöse Haltung
Kaiser Konstantins, SP I, (TV 63), Berlin, 1957, 549—600. E. W. Winkelmann, Die Vita
'Consfanfini des Euseb. Ihre Authentizität, ihre Textbezeugung., Theol. Dis., Halle,
1959. H. Dörries, Constantine and Religious Liberty, London, 1961. J. A. Heikel, Kri
Uische Beiträge zu den Conslanfins-Schr/ifen des Eusebius (TV 36, 4), Leipzig, 1919.
/A. Kurfess, Kaiser Konstantins und die Sibylle, ThQ. 117 (1936), 11—27. A. Bolhuis,
•V irgils 4 Ecloga in der Oratio Constantini ad sanctorum coetum, Diss., Amsterdam,
'i950. E. Peterson, Der Monotheismus als politisches Problem,.., Leipzig, 1935. H. Gres-
•smann, Studien zu Eusebius Theophanie (TV 23, 3), Leipzig, 1903. D. Volturno, The
fo u r Gospel Text ol Eusebius, Dissert. Boston, 1956. I. Ziegler, Die Peregrinatio
A dh eriae und das Onomastikon des Eusebius, Bibi. (1931), 70—84. G. Bardy, La litté-
ir-crtme patristique des Äuestiones et responsiones sur l’Ecriture Sainte, R. Bibi. 41
<19323, 228—236. R. Farina, L’Impero e l’imperatore cristiano in Eusebio. La prima
teologia politico del cristianesimo, Zürich, 1966. A. Weber, APXH, Ein Beitrag zur
Christoiogie des Eusebius von Caesareea, München, 1965. Edg. J. Bruns, «Agreement
of Moses and Jesus» in the «Demonstratio Evangelica» of Eusebius, Vig. ehr. 31 (1977),
117—125. Gl. Chesnut, The First Christian Histories, Eusebius, Socrates, Sozomen,
Theodoret, Evagrius (Th H 46), Paris, 1977. M. R. Grant, Eusebius and the M artyrs ol
Gaul, în Les martyrs de Lyon, p. 129—136. F. Ricken, Zur Rezeption der platonischen
Ontologie bei Eusebius von Kaisareia. Arius und Athanasius, Th.Ph. 53 (1978), 321—352.
518 PATROLOGIE

C. Andersen, Siegreiche Kirche im Aufstieg des Christentums. Untersuchungen zu

Eusebius von Caesarea und Dionysios von Alexandria, ANRW, 2, 23, 1 (1979), 387—459.
H. von Campenhausen, Das Bekenntnis Eusebius von Caesarea (Nicaea 325), Urchrist-
iiches und AltkirchUches, Tübingen, 1979, 278—299. Mc. Queen R. Grant, Eusebius as
Church Historian, Oxford, 1980. M. Kertsch, Traditionelle Rhetorik und Philosophie
in Eusebius Antirrhetikos gegen Hierakies, Vig. ehr. 34 (1980), 145— 171. C. Luibheid,
Eusebius of Caesarea and the Arian crises, Dublin, 1978. T. R. Ridley, Anonym/fy in
the V ita Constantini, Byz. 50 (1980), 241-—258. C. Vigna, The influence of the epi-
d e id ic rhetoric on Eusebius of Caesarea's political Theology, Dissert., Evanston, 198Ö.'
G. G. Stänescu, Eusebiu al Cezareei, Cluj, 1940. A. Puech, Histoire de la littérature
grecque chrétienne, III, 167—219. Pr, Prof. loan G; Coman, Patrologie, 153— 159. Idem,
Eusebiu al Cezareei çi Ieronim despre Origen, St. T., Xtl (1960), nr. 9— 10, p. 595—
626. Idem, Chipul lui Origen dupä Eusebiu al Cezareei, Pamfil çi Ieronim, Glasul Bi-
sericii XIX (1960), nr. 11— 12, 916—927. Idem, Utilisation des Stromates de Clém ent*
d ’Alexandrie par Eusèbe de Césarée dans la Préparation Evangélique, Sonderdruck
aus Ueberlieferunggeschichtliche Untersuchungen, Herausgegeben von Franz Paschke,
Texte und Untersuchungen Bd. 125, Akademie Verlag, Berlin, 1981, p. 115— 134. J.‘
Quasten, in/i/afion aux Pères de l’Eglise, III, 439—487. B. Ältaner-A. Stuiber, Patro­
logie, 217—224.
 UCENICI Ar L u r EUSEBIU

99

ACACIU AL CEZAREEI
Scaunul episcopal al lui Eusebiu a fost ocupat, după m oartea.saf' de
Acaciu, care a păstorit în anii 340—366. Ieronim 11 prezintă a stfe l: «Aca-
ciu, numit şi «chiorul», pentru că vedea numai cu un ochi (monoftalmul),
episcop al Cezareei Palestinei, a scris 17 volume Asupra Ecclesiastului,
şase volume despre Probleme diverse şi multe alte tratate despre teme
variate. Sub domnia lui Constanţiu, el a ajuns la o putere aşa de însem­
nată, încît a aşezat pe Felix ca episcop în locul lui Liberiu (la Roma)»
(De viris illustribus 98). Era homeean cu formula trinitară sunînd : «Hris­
tos e asemenea (cu Tatăl) sub toate raporturile». De aceea, a avut mare
rol politic bisericesc şi urmărea compromisul, strîngînd pe arienii mode­
raţi în jurul său. El a schimbat, de acord cu împăratul Constanţiu, nu nu­
mai pe Liberiu care era ortodox, ci şi pe arieni notorii ca Aeţiu, Eudoxiu,
Vasile şi alţii şi a aşezat în scaune chiar homoousieni (Filostorgiu, Istoria
bisericească, 5, 1, P.G. 65, 528 BCD—529 A). Nu s-a păstrat o mărturisire
de credinţă a lui Acaciu de la Sinodul din Seleucia, în 359 (Socrate, Istoria
bisericească, 2, 40), aşa cum nu s-a păstrat nimic din Actele Sinodului
de la Constantinopol, din 360, redactate tot de el. Deşi semnase simbolul
de credinţă de la Niceea, în 363, sub Jovian, Acaciu a revenit la ari­
anism, sub împăratul Constanţiu, arian şi acesta, dar a fost, mai tîrziu,
depus de un sinod homousian de la Lampeac, în 365. Cele două opere :
Asupra Ecclesiastului şi Probleme diverse s-au pierdut, nerămînînd de-
cît fragmente neînsemnate la I Cor. 15, 51, la Romani şi la Octateuh,
descoperite în catene exegetice. Socrate relevă că între alte multe cărţi,
Acaciu a scris şi o biografie a învăţătorului său (Istoria bisericească, 2,
520 PATHOLOGIE

4), operă pierdută, iar Epifanie reproduce o parte dintr-un tratat aca-
cian contra lui Marcel de Ancyra (Contra ereziilor 72, 5—10), pierdută
şi aceasta. Om învăţat, arian homeean de centru, antieunomian, restau­
rator al bibliotecii din Cezareea, prieten ai împăratului Constanţiu, care
i-a dat o oarecare autoritate în materie de administraţie şi de interpre­
tare a doctrinei în Bisericile ariene, Acaciu se arată, aproape în toate,
asemănător lui Eusebiu : erudit, politician bisericesc, semnatar al for­
mulei ortodoxe, dar revenind la vechea-i formulă de credinţă home-
eană. El are meritul de a se fi ridicat împotriva eunomienilor.

Simbolul de credinţă al lui Acaciu

rostit la Sinodul de la Seleucia (352)
«Pentru că termenii homoousios = «deofiinţă cu Tatăl» şi homoiou-
sios = «asemenea la fiinţă cu Tatăl» au tulburat pe mulţi din vremu­
rile dinainte şi pînă astăzi, ba chiar şi acum, de curînd, se spune că
unii au inventat termenul «anomoios» = cu înţelesul că Fiul «nu este
asemenea cu Tatăl», pentru acest motiv respingem termenii «homoou­
sios» şi «homoiousios», pentru că nu se găsesc în Scriptură, iar termenul
anomoios îl anatematizăm. Socotim ca străini de Biserică pe toţi cei ce
cred astfel. Noi mărturisim clar că Fiul este asemenea Tatălui, potrivit
Apostolului care zice despre Fiul că «este chipul Dumnezeului ne­
născut» (Colos. 1, 15). Mărturisim şi credem într-un singur Dumnezeu,
Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerurilor şi al pămintului, al celor văzute
şi nevăzute. Credem şi în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dum­
nezeu, Cel născut din Acesta în chip nepătimitor, înaintea tuturor veacu­
rilor, Dumnezeu Cuvîntul (Logosul) Unul născut din Dumnezeu, Lumină,
Viaţă, Adevăr, înţelepciune. Toate au fost făcute prin El, cele din ceruri
şi cele de pe pămînt, fie văzute, fie nevăzute. Credem că Acesta la
sfîrşitul veacurilor a (luat) trup fără păcat din Fecioara Maria, s-a făcut
om, a suferit pentru păcatele noastre, a înviat, s-a înălţat la ceruri, şade
de-a dreapta Tatălui şi iarăşi va veni ca să judece viii şi morţii. Credem
şi în Sfîntul Duh pe care M întuitorul şi Domnul nostru L-a numit Mîn»
gîietorul, pe care a făgăduit că-L va trimite ucenicilor la puţin timp
după plecarea Sa şi pe care L-a şi trimis. Prin Sfîntul Duh (Dumnezeu)
sfinţeşte pe cei ce cred în Biserică şi sînt botezaţi în numele Tatălui şi a i
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 521

Fiului şi al Sfîntului Duh. Pe cei ce predică altceva decit această cre­

dinţă îi socotim străini de Biserica universală» (Socrate, Istoria bise­
riceasca, 2, 40, P. G., 67, 337 C, 340 D).
Cu excepţia neaeceptării «deofiinţimii» Fiului cu Tatăl şi a procla­
mării homeismului său, Acaciu profesează idei ortodoxe. El are meritul
de a se opune anomeismului. Dar el a provocat necazuri mari Sfînlului
Chirii al Ierusalimului.

100

GHELASIE DE CEZAREEA
VIAŢA

A fost episcop al Cezareei Palestinei şi se impunea prin ortodoxia

învăţăturii şi sfinţenia vieţii, după relatarea lui Teodoret (Istoria bise­
ricească, 5, 8). El apăra cu căldură formula credinţei de la Niceea, dar
a fost izgonit din scaun sub împăratul Valens şi a fost reintegrat în
drepturile sale prin venirea la tron a împăratului Teodosie I, în 379.
Scrisul său e lăudat de Ieronim ca mînuind o «limbă îngrijită şi fină»
(De viris illusiribus, 130), dar n-ar fi publicat nimic. Se pare că, totuşi,
a publicat, căci se găsesc citate din el la autori ca Teodoret, Leonţiu de
Bizanţ şi în compilaţia Doctrina Patrum.

OPERA

1) Informaţii mai vechi şi mai noi atestă că Ghelasie ar fi scris o

continuare a Istoriei bisericeşti a lui Eusebiu, mai precis că această
lucrare ar fi constituit temeiul ultimelor două cărţi ale Istoriei biseri­
ceşti a lui Rufin, dar unii critici ca P. van den Ven, P. Peeters şi F.
Diekamp socotesc textul respectiv ca original. Potrivit lui Fotie (Biblio-
theca, Cod. 89), Ghelasie ar fi scris această Istorie bisericească la în­
demnul unchiului sau Chirii a'l Ierusalimului şi amîndoi ar fi tradus
în greceşte opera latină a lui Rufin, fără să fi compus ei înşişi relatarea,
lucru cu neputinţă căci Ghelasie murise înainte ca Rufin să scrie această
522 PATROLOGIE

operă (E. Honigmann). Acest Rufin poate fi un autor grec necunoscut.

Mai recent s-a pretins că Istoria bisericească a lui Ghelastfe poate= fi
reconstituită în bună parte prin împrumuturile făcute din ea de Rufin,
Ghelasie de Cyzic, autorul Vieţii Iui Mitrofan etc.
2) Se pare că Ghelasie a scris şi o Explicare a Simbolului de cre­
dinţă (Doctrina Patrum, ed. F. Dieckamp, 31, 92), ale cărei fragmente au
unele indicaţii asemănătoare cu acelea ale Catehezelor Sf. Chirii, daca
nu cumva, în fond, catehezele ghelasiene reproduceau esenţa celor
chiriliene.
3) Tratatul polemic Contra anomeilor (Fotie, Bibliotheca, Cod. 88)
s-a pierdut.

101

EUZOIUS DE CEZAREEA
Ştim prin Ieronim (De viris illustribus, 113) că Euzoius a fost coleg
de studii cu Sf. Grigorie de Nazianz, la Cezareea Palestinei, unde au
avut ca profesor pe retorul Therpius. Ajuns episcop la Cezareea, prin
exilarea lui Ghelasie, a trebuit să-şi părăsească scaunul în momentul v e­
nirii lui Teodosie I (379). în timpul arhipăstoriei sale, precizează Iero­
nim, Euzoius a încercat să restaureze biblioteca lui Origen şi a lui
Pamfil, reînnoindu-i pergamentele, care, între timp, se deterioraseră
grav. Deşi Ieronim a văzut multe şi variate tratate ale lui Euzoius, tra ­
tate care erau «foarte accesibile», totuşi nu s-a păstrat nimic din ele.
«Habent sua fata libelli».

102

EUSEBIU DE EMESSA
VIAŢA

Născut dintr-o familie nobilă, spre 300, a învăţat greceşte de tinăr

şi a stat tot timpul sub influenţa omonimului său, Eusebiu al Cezareei,
şi a episcopului arian Patrofil de Schythopolis. Atras de studiile biblice,
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 523

Eusebiu se duse la Antiohia, iar de aci la Alexandria, pentru a adinei

studiile de filosofie. Aci el se împrieteneşte cu George, viitorul episcop
de Laodiceea şi discipol a l lui Arie. îmtors la Antiohia, el a refuzat
oferta unui sinod ţinut aci, în 340, de a se sui pe scaunul Sf. Atanasie
la Alexandria. Fusese hirotonit episcop pentru acest scaun de către
însuşi Eusebiu al Constantinopolului, fost al Nicomidiei. Dar Eusebiu
nu se duse la Alexandria, pentru că ştia că alexandrinii iubeau pe Sf.
Atanasie. Atunci el fu trimis la Emessa în Fenicia libaneză (astăzi lo­
calitatea Homs), dar emesienii se răscrulaseră împotriva lui că era eru­
dit, aşa cum se întîmplase cu Eunomiu cînd s-a dus să ia scaunul epis­
copal in primire Ia Cyzic (vezi mai sus). Izgonit de credincioşi, Eusebiu
se duse la prietenul său George al Laodiceei, care i-a dedicat o biogra­
fie. George aduce pe Eusebiu la Antiohia, de unde Flacillus şi Narcis
îl readuc la Emessa, evident din ordinul patriarhului. împăratul (Con-
stanţiu ?) a luat cu el pe Eusebiu într-o campanie contra barbarilor,
unde s-a impus prin facerea de minuni. A fost acuzat de sabelianism:
(Socrate, Istoria bisericească, 2, 9, P.G. 67, 197 BC, 200 AB) (după bio­
grafia lui Eusebiu scrisă de George de Laodiceea). Eusebiu a stat, în
general, în bune legături cu episcopii arieni. Ieronim precizează ca
mormmtul lui Eusebiu se află la Antiohia (De viris illustribus, 91).

OPERA

Opera literară a lui Eusebiu de Emessa e prezentată în termeni elo-

gioşi de către Ieronim : «Eusebiu al Emessei, care avea un mare talent
oratoric, a elaborat nenumărate ilucrări care i-au atras laude populare.
El a scris mai ales o istorie foarte citită de cei ce practică vorbirea în'
public. Cele mai de seama din operele sale sînt tratatele Contra iudei-
lor, Contra paginilor, Contra novaţienilor, un Comentar la Galateni, în
zece cărţi, Omilii asupra Evangheliilor care sînt scurte, dar foarte nume­
roase» (De viris illustribus, 91). Se pare că a scris şi Contra marcionililor
şi a maniheilor.
1) Recent au fost descoperite şi identificate circa 30 din discursurile
sale şi încă altele în fragmente greceşti, siriace şi armene. Un tratat
Despre pocăinţă a fost identificat între apocrifele Sf. Vasile cel Mare
(P. G. 31, 1476—1488). Cele 29 de cuvîntări editate de curînd de E. M.
524 PATROLOGIE

Buytaert au fost găsite într-o veche versiune latină de la siîrşitul sec.

IV sau începutul sec. V, cunoscute sub numele lui Eusebiu al Cezareei.
Textul e împărţit pe secţii şi limbi : Nr. 1 1b. greacă în Franistes al lui
Teodoret, Nr. 2 în armeană, Nr. 26 în siriacă. Cuvîntările descoperite în
manuscrisul latin Troyes 523 în număr de 17 au fost editate de A. Wii-
mart şi, mai recent, colecţia întreagă a fost editată de Buytaert. Extrase
din alte opt cuvîntări se află în citatele siriace la Filoxen de Mabug.
2) Comentariului la Galateni, în 10 cărţi, i se adaugă un Comentar la
Geneză, din care însă n-au rămas decît fragmente greceşti în catene.
Părţi din alte opere exegetice ale lui Eusebiu s-au păstrat în traducere
armeană.
B IB L IO G R A F IE

(pentru Acaciu, Ghelasie şi Eusebiu de Emessa)

E d i ţ i i R. Dévreesse, Les anciens commenfa/eurs grecs de l'Octateuque et des
Rois (S.I. 201), Citta del Vaticano 1959, 105— 122. F. Diekamp, Anaiecta Patristica (Ori-
entalia Christiana Anaiecta 117), Roma, 1938, 42— 19; A. Glas, Die Kirchengeschichtc
des Gelasius von Kaisareia. Die Vorlage iür die beiden letzten Bücher der Kirchen­
geschichte Rufins, Dissert. München, 1914. Migne, P.G., 86, 1, 509—562; Migne, P.G. 24,
1 0 4 7 — 1208 (Eusebius de Emessa). E. M. Buytaert, Eusèbe d'Emèsse. Discours conservés
en latin... Louvain, 1957. Idem, L'héritage littéraire d'Eusèbe d'Emèsse, Elude critique et
historique, Louvain, 1949. K. Staal, Paulus Kommentare aus der griechischen Kirche,
Münster, 1933, 46—52.
S t u d i i : F. Diekamp, Gelasius von Casarea in Palaestina, Anaiecta Patristica,
Roma, 1938, 16—32. F. Scheidweiler, Die Kirchengeschichte des Gelasius von Kaisareia,
BZ 46 (1952), 277—301. E. Honigmann, Gé/ase de Cêsarée et Ruiin d'Aquilèe, BAB 40
(1954), 122—161. E. M. Buytaert, L'authenticité des dix-sept opuscules contenus dans le
manuscrit T. 523, sous le nom d'Eusèbe d'Emèsse, NHE 43 (1948), 3—89. Idem, On the
Trinitarium Doctrine oi Eusebiu of Emessa, F. S. 14 (1954), 34— 48. D. Amand de Men-
dieba, La virginité chez Eusèbe d’Emèse et l'ascétisme lamilial dans la première moitié
du IV-e siècle, RHE 50 (1955), 777—820. J. M. Leroux, Eusèbe d'Emèsse, DSp. 4, 12 (1961),
1690— 1695. Ieronim, De viris illustribus, 91, 98, 113. J. Quasten, Initiation aux Pères de
l'Eglise III, 487— 195. B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie, 224—225.

103

NEMESIUS DE EMESSA
VIAŢA

Nemesius, episcop de Emessa, care nu trebuie confundat cu Ne-

mesiu, •• magistratul capadocian, prieten al Sf. Grigorie de Naziani'
(Epist. 79, 183, 184, 185 şi Carmen LXI), nici cu Nemesiu, preotul alexan­
 UCENICI AI LU I EUSEBIU 525

drin, nici cu Nemesiu martirul, a fost un nume de mare răsunet în anti­

chitatea patristică, prin tratatul său de antropologie : Despre natura
omului. Această operă este o adevărata enciclopedie de filosofie, de
informaţii pentru istoria filosofiei şi filologiei ebraice. Tratatul care stă­
ruie asupra a numeroase elemente ale fiinţei umane, începînd cu su­
fletul şi trupul şi cu legătura dintre ele, inclusiv asupra simţurilor şi a
acţiunii lor, la care se adaugă şi alte probleme, ţine să pună de acord
doctrina spirituală platonizată a antichităţii cu datele Revelaţiei creş­
tine. Prin alcătuirea sa din trup şi suflet, omul e o punte intre lumea
fenomenală şi cea inteligibilă... Lucrarea nu e numai o antropologie, ci
şi o comoară de umanism, căci ea caută tot timpul să releve frumuseţile
şi valorile fiinţei umane.

OPERA

Compusă din 44 de capitole (P. G„ 40, 503—818), uneori de lungimi

remarcabile, opera încearcă să convingă pe cititor că evoluţia antropo­
logiei greceşti şi-a atins piscul ei în creştinism. Capitolul 1, unul din
cele mai lungi şi mai interesante, tratează despre tot ce e mai esenţial,
mai valoros şi mai frumos în fiinţa şi persoana umană. Lungimea şi den­
sitatea textului ne invită să admitem că acest capitol a constituit, la
început, poate o lucrare independentă. Capitolul 2 expune foarte pe
larg învăţătura despre suflet, combătînd toate teoriile celor vechi despre
originea şi substanţa lui, începînd cu stoicii, materdaliştii, neopitagoreii
etc. Sînt critici precise la aproape fiecare filosof, arătînd că sufletul nu
e nici corp, nici sînge, nici număr. «Sufletul e unul şi acelaşi» (Despre
natura omului, 2, P. G. 40, 569 C). Se vorbeşte apoi, strîns, despre le­
gătura dintre trup şi suflet, care fac una (3), despre trup, elemente,
facultatea imaginaţiei (4, 5, 6), despre sim ţu ri: văzul, pipăitul, gustul,
auzul şi mirosul (7, 8, 9, 10, 11), inteligenţă (12), memorie (13), gîndire şi
expresie (14). Se reia problema sufletului, cu o nouă împărţire, în care
intră şi iraţionalul, sau patimile, concupiscenţa, plăcerile, durerea, tea­
ma, mini-a (15, 16, 17, 18, 19, 20, 21), partea necontrolată de raţiune, fa­
cultatea nutritivă, baterea inimii, facultatea de a naşte (22, 23, 24, 25),
creatura vie, geneza voinţei, respiraţia, acte voluntare şi involuntare
526 PATHOLOGIE

(26—34). Se combate ferm fatalismul (35—38), se face o apologie a liberu­

lui arbitru (39—41) şi se încheie cu largi consideraţii asupra Providenţei
(42—44).
Acest considerabil material informativ nu e suficient organizai, ci
mai mult împrăştiat în capitolele enumerate. Autorul promite în diferite
reprize că va reveni, dar faptul ca n-a făcut-o relevă că Nemesius a
murit fără să fi revăzut lucrarea. La o lectură atentă, stăruie impresia
că unele capitole — cele mai lungi —, ca, de exemplu, cele consacrate
omului ca atare, sufletului ca atare, legăturii sufletului cu trupul, sim­
ţurilor, destinului şi Providenţei, au fost, la început, elaborate indepen­
dent unele de altele şi deci contînd prin şi pentru ele însele, dar nu fără
intenţia de a le reuni într-un tot, ca o singură operă. S-a criticat, uneori
(Quasten), metoda de elaborare a acestei opere, în sensul că autorul
întîi discută critic opiniile filosofilor-autori ca : Platon, Aristotel, De-
mocrit, Epicur, stoici, neoplatonici ca : Plotin, Porfiriu, Jamblichos, me­
dici ca Galenus etc. şi, după ce arată incoerenţa, inconsistenţa sau păr­
ţile pozitive ale unor opinii, introduce şi elementul creştin. Metoda pare
logică şi firească întrucît opera avea aracter apologetic şi se adresa mai
ales clasei culte păgîne, pe care dorea s-o atragă şi s-o cîştige pentru
adevărul creştin. Simpatia lui Nemesius pentru platonism nu era exclu­
sivistă, însă el — şi nu numai el — preţuia în chip deosebit platonismul
care avea serioase puncte de contact cu concepţia creştină despre Dum­
nezeu, om şi lume. Nemesius cunoaşte şi nume din Biblie ca Moise, Da-
\rid, Iov, Susana, Mîntuitorul Iisus Hristos, Lazăr, Sf. Apostol Pavel şi
cîţiva autori din literatura creştină ca Origen, Apolinarie al Laodiceei,
Eunomiu, canonicieni, manihei. El cunoaşte mai ales doctrina creştină
trinitară, hristologică şi antropologică, pe care o mînuieşte cu uşurinţă
şi adîncime, în discuţiile comparatiste cu filosofii păgîni.
• Opera lui Nemesius a fost mult copiată şi studiată în Evul mediu şi
a fost tradusă în mai multe limbi. Sf. loan Damaschin citează pe larg în
Dogmatica sa II, 12—29 din Nemesius, fără să-i pomenească numele.
La fel procedează, un secol mai tîrziu, şi monahul Meletie de la mă­
năstirea Sf. Treime de la Tiberiopolis în Frigia. Nemenţionarea iui 'Ne­
mesius se datbreşte confuziei operei lui Nemesius, Despre natura omu­
lui, cu> opera aproape omonimă a Sf. Grigorie de Nyssa : Despre ere-
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 527

area omului. O traducere armeană din sec. VIII a operei lui Nemesius
apare sub numele Sf. Grigorie de Nyssa. Din cele două:traduceri în la­
tină ale tratatului Despre natura omului, una datorită lui Nicolae Al-
fanus (f 1085) şi alta lui R. Burgundio (t 1194), aceasta din urmă dă ca
autor pe Sf. Grigorie de Nyssa. La acestea se adaugă încă două traduceri
latine, din epoca Renaşterii : una făcută de George Vulla (f 1499) şi alta
de Ioan Konow de Nürnberg, tipărită la Strasbourg în 1512 şi reprodusă
îri ediţia de la Basel, din 1562, a Sf. Grigorie de Nyssa. Bdiţia din Migne,
P. G. 40, trebuie îmbunătăţită prin textul grec cel mai vechi al operei
păstrată într-un codice din Patmos datînd din sec. X.

Antropologie. Liberă alegere şi liberă voinţă.

Providenţa
1) Nemesius îmbracă omul într-o aură strălucitoare, puţin comună,
acoperdndu-1 de elogii şi acordîndu-i gîndire, fapte şi valori monumen­
tale, mai ales în primul capitol al operei sale Despre natura omului :
«Cine ar putea admira după vrednicie nobleţea acestei fiinţe, care uneşte
în ea pe cele muritoare cu cele nemuritoare, •care apropie pe cele ra­
ţionale de cele neraţionale, care poartă în pr-opria-i fire chipul întregii
creaţiuni, lucru pentru care a fost numită microcosm (lumea cea mică),
care a fost învrednicită de Providenţa lui Dumnezeu, pentru care există
toate cele prezente şi viitoare, pentru care Dumnezeu s-a făcut om, care
evită moartea şi tinde spre nemurire, care, ca chip şi asemănare a lui
Dumnezeu, stăpîneşte cerurile, ■care petrece cu Hristos, este copilul lui
Dumnezeu şi care are toată stăpînirea şi autoritatea ? Cine ar putea
exprima superioritatea acestei fiinţe ? El (omul) traversează marile, se
urcă la cer prin contemplare, el înţelege mişcarea, intervalele şi mări­
mea astrelor, el recoltează pămîntul şi marea, dispreţuieşte fiarele şi
pe balaurii mării, el corectează toată ştiinţa, arta şi metoda, stă în le­
gătură prin scris cu oricine vrea din cei de peste hotare, fără a fi îm­
piedicat de trup, profeţeşte cele viitoare. Omul - conduce toate, stăpî­
neşte toate, se bucură de toate, vorbeşte cu îngerii şi cu Dumnezeu, po­
runceşte creaţiunii, ordonă demonilor, cercetează natura lucrurilor, exa­
minează cu atenţie cele despre Dumnezeu, devine casă şi templu al lui
528 PATROLOGIE

Dumnezeu, şi toate acestea le dobîndeşte prin virtuţi şi evlavie» (Despre

natura omului. 1, P. G. 40, 532 C — 533 AB). Acest elogiu care repro­
duce în bună măsură aprecierile umaniste ale vechilor filosofi, poeţi şi
oratori (Homer, Platon, Isocrate, Aristotel, Cicero, Plutarh etc.) este
creştinat de către Nemesius prin sublinierea că Dumnezeu-Logosul s-a
făcut om, şi acesta îşi petrece viaţa cu Hristos. Un alt element de în-
creştinare a acestei antropologii şi a acestui umanism eleno-romanic e
introducerea pocăinţei ca act de înaltă valoare filosofică în viaţa ome­
nească. Cum poate deveni pocăinţa un specific uman ? «Singur omul,
dintre fiinţele raţionale, are privilegiul de a fi învrednicit de Iertare prin
pocăinţă. Nici demonii, nici îngerii nu pot cere iertare prin pocăinţă. Mai
ales prin acest lucru, Dumnezeu se arată şi este numit drept şi milostiv.
Îngerii n-au nici o cauză necesară care să-i împingă la păcait, ci, prin
firea lor, fiind degajaţi de patimi trupeşti, de nevoi şi de plăceri, e fi­
resc ca la ei să nu existe iertare prin pocăinţă. Omul însă nu e numai
o fiinţă raţională, ci şi un animal. Nevoile şi patimile adesea asediază
judecata. Cînd însă, omul revenind, ocoleşte aceste patimi şi îmbrăţi­
şează virtutea, ajunge la milă şi dragoste, adică la iertare. După cum
rîsul este propriu omului şi numai lui, pretutindeni şi totdeauna, tot <aşa
în lucrurile după har, nu în cele după legea raţională a creaţiunii, ele­
mentul propriu omului este să se elibereze, prin pocăinţă, de vinile pă­
catelor. Numai omului i s-a dat acest lucru, pretutindeni şi totdeauna, în
orice clipă a vieţii sale în lume. După mine, aceasta nu mai e posibil»
(Op. cit., 1, P.G. 40, 521 ABC). O altă destinaţie a omu/lui este că dintre
toate fiinţele numai trupul lui înviază din moarte şi merge în nemurire.
Trupul înviază din cauza nemuririi sufletului, care, prin acest fapt, re­
vine şi trupului din slăbiciune şi din multele patimi ale acestuia. Cu to­
tul propriu omului sînt artele şi ştiinţele şi puterea de a le exercita.
Iată de ce filosofii definesc pe om ca fiind un animal raţional, capabil
de inteligenţă şi ştiin ţă ; animal, pentru că omul este o esenţă însufle­
ţită, sensibilă; aceasta e definiţia anim alului; e raţional ca să fie deo­
sebit de cele neraţionale ; muritor, ca să fie deosebit de fiinţele raţio­
nale nemuritoare ; capabil de inteligenţă şi ştiinţă, pentru că prin învă­
ţătură ne însuşim artele şi ştiinţele, inclusiv puterea de a le exercita
(Op. cit., 1, P.G. 40, 524 AB).
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 529

Nemesius combate diversele teorii filosofice asupra sufletului.

Pentru aci, reţinem că el nu acceptă teoria după care sufletul este un
amestec, iar amestecul o calitate (fiziologică), al cărui specific este să
apară şi să dispară, iar între timp subiectul, adică sufletul, dispare. Su­
fletul nu e nici amestec, nici calitate. Toate calităţile trupului pot fi
percepute. Sufletul nu e perceptibil, ci inteligibil. Sufletul nu este o ca­
litate sau o însuşire a trupului (op. cit., 2, P.G. 40, 557 AB). Sufletul nu
e nici armonia dintre sănătatea, puterea şi frumuseţea trupului, cum s-a
spus, căci dacă ar fi aşa, ar trebui ca omul cît trăieşte să nu fie nici bol­
nav, nici infirm, nici desfigurat, căci sufletul este nemuritor. Uneori,
un singur om suferă toate aceste trei lipsuri. Sufletul nu este deci o
compoziţie echilibrată a trupului (Ibidem, 557 BC). Sufletul nu e nici
număr care se mişcă pe sine însuşi, cum susţineau Pitagora şi Xenocrate,
pentru că numărul e cantitate, pe cînd sufletul nu e cantitate, ci esenţă.
Sufletul e continuu, pe cînd numărul nu e continuu. Numărul este par
sau impar, pe cînd sufletul nu este nici par, nici impar. Deci sufletul nu
e număr. Pe lîngă aceea, numărul prin valoare creşte, pe cînd sufletul
prin adaose nu creşte. Sufletul se mişcă de la sine, pe cînd numărul,
fiind definit, adică limitat, este imobil (op. cit., 2, P.G. 40, 569 AB). Nu
corpul ţine sufletul, ci sufletul ţine corpul. Sufletul nu stă în corp ca
într-un vas sau într-un burduf, ci mai degrabă corpul stă în suflet. Cele
inteligibile sau cele ale minţii nu sînt stînjenite de corp, ci ele circulă
cutreierînd tot corpul şi nu pot fi oprite de un loc material. Cele inteli­
gibile îşi au locul în cele inteligibile, adică, cînd în ele însele, cînd in
voinţe superioare. Sufletul se află sau în el însuşi atunci cînd judecă,
sau în minte atunci cînd gîndeşte. Cînd se spune că sufletul e în corp,
se înţelege nu ca şi cînd el ar fi într-un anume loc, ci ca într-o relaţie,
cum se spune că Dumnezeu e în noi. E vorba de relaţie-înciinaţie sau
propensiune. Sufletul e ceva fără mărime, fără grosime şi indivizibil. El
depăşeşte orice circumscriere locală. Cum poate fi circumscris de loc
ceva ce n-are dimensiunea grosimii? (op. cit., 2, P.G. 40, 600 AB). Ne­
mesius nu acceptă teoria lui Origen despre treptele de coborîre şi de ur­
care ale sufletului, căci faptul nu e consemnat în Scriptură şi nu e de
acord cu dogma creştină (op. cit., 3, P.G. 40, 608 A). Raporturile din­
tre trup şi suflet au ceva din unirea Logosului lui Dumnezeu cu firea
31 — Patrologie
530 PATROLOGIE

umană prin întrupare. Logosul n-a suferit nici o stricăciune prin unirea
cu trupul şi sîngele uman. împărtăşindu-le acestora din dumnezeirea
Sa, El n-a primit infirmitatea lor. El s-a unit cu ele, dar rămîne în sta­
rea de dinainte de întrupare. Acest amestec sau această unire este ceva
cu totul nou. Logosul se uneşte cu trupul şi cu sufletul şi, totuşi, rămîne
cu totud neamestecat, neconfundat, nestricăcios, neschimbat. El nu par­
ticipă la pătimirea, ci numai la activitatea lor. El nu piere cu trupul şi
sufletul, nici nu se schimbă cu ele, ci contribuie, pe de o parte la dez­
voltarea lor, iar pe de alta nu e atins de nici o degradare în contact cu
ele, ci El rămîne neschimbabil şi de neconfundat, căci El nu participă la
nici o schimbare (Op. cit., 3, P. G. 40, 601 AB). Avem aici o hristo-
logie ortodoxă orientată împotriva unirii morale a celor două firi în
Hristos, unire susţinută de antiohieni. Unirea celor două firi este ipo-
statică, nu morală. Revenind la raportul corp-suflet, nu se poate spune
că firea divină a Logosului ar corespunde exact sufletului, iar cea umană
corpului, deşi analogia fusese făcută de Origen. Se poate spune că ana­
logia e numai parţială, întrucît, deşi sufletul conduce ansamblul per­
soanei umane, aşa cum natura divină conduce natura umană în persoana
lui Hristos, sufletul este totuşi creat, deşi preexistent.
In suflet există cele şase simţuri (7—11), gîndirea, memoria, ra ­
ţiunea şi vorbirea pe care autorul le tratează cu acribie. Reţinem că ra­
ţiunea se manifestă ca logos endiathetos, interior, şi ca logos prophori-
kos, exprimat în afară prin cuvînt. Raţiunea interioară e o mişcare a
sufletului, care se realizează în actul de raţionare fără expresie fone­
tică, De aceea, chiar cînd tăcem, noi parcurgem 'întreaga raţiune, dis-
cutînd chiar în som n; de aceea, toţi sîntem raţionali, inclusiv surzii şi
cei ce nu pot vorbi, atinşi de o boală oarecare. Raţiunea exprimată —
logos prophorikos — îşi arată puterea în glas şi convorbire (op. cit, 24,
P.G. 40, 668 A). După mai multe definiţii ale patimii, din care reţinem
pe a ceasta: «Patima este mişcarea sensibilă a puterii apetente, imagi-
nînd bolile sau răul», autorul analizează un număr de patimi ca : pofta
carnală, plăcerile, teama, mînia etc. (op. cit., 16, P.G. 40, 673 BC sqq).
2) După ce, în patru capitole, combate ideea de destin (op. cit.,
35—38), idee pe care o combătuseră şi contemporanii săi, Sfinţii Gri-
gorie de Nyssa şi Ioan Gură de Aur, autorul tratează problema liberului
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 531

arbitra sau a liberei voinţe, sau despre ceea ce este în putinţa noastră
(39—41). După o introducere de frumos nivel logic, în care sînt ana­
lizate trei probleme prealabile : 1) dacă stă ceva în putinţa noastră ;
2) ce lucruri stau în putinţa noastră şi în vederea cărora avem liber­
tatea de voinţă şi 3) de ce Dumnezeu ne-a creat cu voinţă liberă, Ne-
mesius ajunge la concluzia că daca nu există un stăpîn al acţiunilor,
deliberarea este de prisos. Dacă este aşa, atunci e necesar ca voinţa li­
beră să coexiste cu raţiunea. Căci sau lucrul nu va fi raţional, sau, fiind
raţional, va fi stăpînul acţiunilor, iar dacă e stăpînul acţiunilor, va fi
negreşit liber arbitru sau voinţă liberă. Pe de altă parte, cele create
din materie fiind trecătoare, se poate afirma că omul este şi cu voinţă
liberă şi schimbător : schimbător pentru că este creat, cu voinţă liberă
pentru că este raţional. Toată natura raţională e, în chip necesar, liberă
şi schimbătoare, după propriu-i specific. Omul e înzestrat cu libertate
în vederea acţiunii (op. cit., 39, 41? P.G. 40, 761 AB, 776 AB). Pentru
aceasta, omul este schimbător. Dar sînt şi naturi superioare, care prin
apropierea lor de Dumnezeu, prin orientarea spre ele însele şi spre
Dumnezeu şi prin contemplarea Acestuia sînt şi rămîn neschimbate ;
ele sînt libere fiindcă-s raţionale. Oamenii dedaţi contemplării, care s-au
separat de lucrurile practice, au rămas neschimbători. Naturile «care
au rămas cu raţionalitatea de la începutul creaţiunii» erau în afara rău­
lui. Noi sîntem răi nu din cauza lui Dumnezeu, care ne-ar fi creat astfel,
nici din cauza puterilor noastre de a judeca liber, ci din cauza rela­
ţiilor provocate de liberul arbitru. Sîntem însă răi, nu prin firea noastră,
ci prin liberul arbitru (Ibidem, 776 BC—777 AB).
3) Nemesius a citit şi ştie aproape tot ce s-a scris despre Provi­
denţă’ Potrivit obiceiului ’¿ău, el dă definiţia sau definiţiile Providenţei
reproduse după a lţii: «Providenţa este grija lui Dumnezeu pentru cele
ce sînt». Sau : «Providenţa este voinţa lui Dumnezeu, prin care lucru­
rile sînt conduse după credinţă; Dacă Providenţa este voinţa lui Dum­
nezeu, este necesar ca cele ce sînt să se petreacă după dreapta raţiune,
cît se poate mai bine şi dumnezeieşte, exclusiv în bine şi să nu fie
în stare a primi o ordine mai bună» (op. cit., 43, P.G. 40, 792 BC). După
ce exppne părerile lui Platon, ale stoicilor, ale lui Democrit, Heracliţ
şi Epicur despre Providenţă, autorui notează concepţia lui A ristotel ,în
 532 PATROLOGIE

acest domeniu, potrivit căreia natura este aceeaşi care are grijă minu­
ţioasă de toate lucrurile care sînt în sînul ei, cărora ‘le dă tot ce tre­
buie pentru viaţă şi le face să ocolească cele contrare vieţii. Fiecare
fiinţă preferă hrana potrivită, urmează ceea ce îi este util, cunoaşte în
chip firesc tămăduirile de boli. Euripide şi Menandru pun rolul Pro­
videnţei pe seama minţii aflătoare în fiecare din noi şi căreia îi atri­
buie puterea prevăzătoare. Dar, replică Nemesius, mintea face acte de
providenţă numai în lucrurile care stau în puterea noastră, cu lucrurile
care cad sub acţiune, ca artele, contemplarea. Providenţa se aplică lu­
crurilor care nu stau în puterea noastră, ca în cazul bogatului şi al să­
racului, al celui sănătos şi celui nesănătos, domenii în care nici mintea,
nici natura nu pot interveni, sau ca în cazul unui omucigaş şi care
uneori e pedepsit, iar alteori scapă. Nu toate cîte au ioc prin Providenţă
sînt fapte ale naturii, deşi faptele naturii au loc prin Providenţă. Multe
fapte ale Providenţei nu aparţin naturii, ca în cazul omucigaşului men­
ţionat (op. cit., 44, P.G. 40, 793 ABC—800 A).
Problema providenţei este, pentru Nemesius şi pentru noi toţi, pro­
blema fericirii. Dacă dintr-o fericire concepută ca întindere scoţi cele
ale trupului şi lucrurile din afară, îţi rămîn virtuţile, adică fericirea.
Virtutea prin ea însăşi este suficientă pentru fericire. Orice om bun este
fericit şi orice om rău este nefericit, oricîte ar fi lucrurile pe care i
le-a dat soarta. E ceea ce nu ştiu mulţi care socotesc fericiţi pe cei
ce adună bogăţie (op. cit., 44, P. G. 40, 801 A). Dacă legislatorii
şi conducătorii au grijă de oameni, cu atît mai mult Creatorul. E in­
diciu însemnat că orice lucru se află sub grija Providenţei, a cărei idee
este însămînţată, în chip firesc, oamenilor. Constrînşi de nevoi, noi ne
refugiem imediat la Puterea divină şi la rugăciuni; ca şi cum, natura
însăşi ne duce, fără studiu prealabil, la ajutorul lui Dumnezeu. Natura
nu ne-ar putea duce, fără instruire, spre ceea ce ea n-ar putea oferi
să fie. în momente de tulburare şi de teamă, noi, fără alegere şi făjră
reflectare, strigăm la Dumnezeu [op, cit., 44, P.G. 40, 808 AB).
i

B IB L IO G R A F IE
i:
E d i ţ i i : Migne, P.G. 40, 508—818. C. J. Burkhard, Nemeşii episcopi Premnon
Physikon sive Tcept cpuaeoj-: avGpwitoo, liber ab Alfano in Latinum translatus (Bibliothcca
Teubneriand), Leipzig, 1917. • •
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 533

T r a d u c e r i : Engleză: W. Telfcr, Cyril oi Jerusalem and Emcsius ol Emesa

(LCC 4), London and Philadelphia, 1955, 224—453. Germană : E. Orth, Nemesius von
Emesa : Anthropologie. Maria Martintal bei Kaiseresch, 1925. Franceză : M. J. B. Thi-
bault, Nemesius, De la naturc de l'hommc, Paris, 1844.
S t u d i i : B. Domanski. Die Lehre des Nemesius über das W essen der Seele, Diss.,
Münster, 1897. Idem, Die Psychologie des Nemesius, Münster, 1900. W. A. Koch,
Queiicnunfersuc/iungen zur Nemesius von Emesa. Diss. Leipzig, 1921. F. M. März,
Anthropologische Grundlagen der Christlichen Ethik bei Nemesius von Emesa, Philol.
Diss. München, 1959. A. Siclari, L'antropologia di Nemesio di Emesa, Padova, 1974. A.
Kallis, Der Mensch von Kosmos, Das W eitbild Nemesios' von Emesa (M.B.Th. 43),
Münster, 1978. M. Morani, N ote criiiche ai testo di Nemesio, W.St. 13 (1979), 203—213.
G. Verbeke, Foi et cuiture chez Nemesius d’Emese, in Paradoxos Politeis. Studii pa­
tristici în onore di Giuseppe Lazzati, Milano, 1980, 507—531. J. Quasten, Initiation
aup. Peres de I'Eglise, .111, 495—501. B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, 224—225.

¡104

EGEMONIU
Probabil de origine siriaeä, Egemoniu a scris in anul 350 o com­
batere a maniheismului în opera Acta Archelai. Episcopul Archelau, care
nu e altul decît Egemoniu, polemizează într-un închipuit dialog
contra unui oarecare Turbo — un ucenic al lui Mani-Manichaeus şi mai
ales contra lui Mani însuşi. Ieronim precizează despre această comba­
tere : «Archelau, episcop din Mesopotamia, a scris o carte de contro­
versă pe care a susţinut-o contra lui Maniheu, care venea din Persia.
Cartea a fost scrisă în limba siriacă, a fost tradusă în greacă şi se află
în posesia multora. Archelau s-a făcut cunoscut sub împăratul Probus,
care a urmat lui Aurelian şi Tacitus» (De viris illustribus, 72).
. Actele lui Archelau s-au păstrat într-o veche traducere latină din
sec. IV, traducere după versiunea greacă, iar aceasta pare a fi fost fă­
cută după originalul siriac, dacă afirmaţia lui Ieronim este corectă,
anume că polemica a fost dusă, iar cartea a fost scrisă în siriacă, deşi,
recent, lucrul acesta a fost negat. Textul de care s-a servit Sf. Epifaniu
putea fi nu originalul, ci o simplă versiune greacă. Cum era firesc, con­
troversa se finalizează cu victoria episcopului creştin asupra lui Mani.
Lucrarea e cel mai vechi document de apărare a Bisericii contra mani­
heismului, care s-a întins repede, din Mesopotamia pînă în Egipt. Se
cunoaşte încă din sec. III o Pastorală egipteană contra maniheilor. M a­
534 PATROLOGIE

niheismul a fost sever combătut de scriitori ca Serapion, Titus de Bostra,

Efrem Şirul, Epifaniu, Augustin şi Teodorei al Cyrului, ceea ce reflecta
primejdia reală pe care o reprezenta această sectă, chiar mai mult decît
gnosticismul. Ideea centrală a teologiei sale': lupta neîmpăcată dintre
lumină şi întuneric avea atîta atingere cu credinţa creştină.

B IB L IO G RA FIE

E d i ţ i i : Migne, P.G, 10, 1405— 1528. A. Adam, Texte zum Manichăismus, IC1.T.
175 (1954). P. Alfaric, Ecritures manichéennes, 1—2, Paris, 1918— 1919.
S t u d i i : G. Bardy, D.Th.C., 9, 1951—7. A. Bôhlig, Die Bibel bei den 'M an i-
chiiern, Diss. 19-17. H. Ch. Puech, Le Manichéisme, un fondateur, sa doctrine, Paris,
1949. J. Quasten, Initiation aux Pères de l’Eglise..., III, 503—505. B. Altaner-A. Stuiber,
Patroîogie, 310—311.

105

TITUS DE BOSTRA
VIAŢA

Titus, episcop de Bostra, în Arabia, era un păstor ascultat de cre­

dincioşii săi şi bun cunoscător al teologiei timpului. Numele său e men­
ţionat într-o scrisoare (Epist. 52) a împăratului Iulian Apostatul, către
locuitorii din Bostra. Scrisoarea este un edict imperial în care autorul
interzice rebeliunea unor clerici (creştini), care ar fi împins la dezor­
dine şi pe ceilalţi locuitori. Episicopul Titus şi clericii lui au adresat
rugăminţi lui Iulian, în care, zice împăratul, Titus acuză massa locuito­
rilor de dezordine şi că numai graţie îndemnurilor sale populaţia care
e jumătate creştină, jumătate păgînă, s-a liniştit. împăratul sfătuieşte pe
bostrienezi să alunge pe Titus din cetate, pentru că acesta îşi atribuie
lui aducerea liniştii în cetate, şi nu spiritului de îaiţelegere al cetăţe­
nilor. Se pare că sfatul împăratului nu s-a realizat, fiindcă la sfîrşitul
anului 363, adică după moartea împăratului, găsim semnătura lui Titus
pe o declaraţie a unui sinod de la Antiohia, ratificînd formula homoou-
sios. Titus a murit sub domnia împăratului Valens (363—368).
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 535

OPERA

In notiţa sa literară (De viris ilîustribus, 102), Ieronim zice că Titus

«a scris cărţi puternice contra maniheilor şi alte volume».
a. Contra maniheilor cuprinde patru cărţi scrise după moartea îm­
păratului Iulian (26 iunie 363), cărţi care i-au adus celebritatea. Lucrarea,
un fel de semi-compendiu teologic, discută, în prima carte, despre drep­
tatea lui Dumnezeu şi geneza răului, care nu trebuie atribuit lui Dum­
nezeu, ci liberului arbitru al patimilor omului. E combătut cu multă în-
demînare mitul luptei întunericului contra luminii. Pentru Biserica Or­
todoxă, răul nu e un principiu cosmic şi etern, ca în doctrina maniheilor.
Argumentarea logică e bine condusă. în cartea a doua, autorul combate
ideea manihee despre eternitatea materiei şi a răului, punînd în evi­
denţă învăţătura ortodoxă despre creaţia lumii şi despre Providenţă.
Sa examinează apoi, în cartea a treia, concepţia manihee despre re­
velaţie şi inspiraţie ? se arată originea divină a Vechiului Testament, pe
care maniheii îl considerau drept o opera a răului, iar din Noul Tes­
tament socoteau că numai jumătate era inspirat de Duhul Sfînt. Epis­
copul Titus arata falsitatea interpretării de către manihei a unor pasaje
din Vechiul Testament şi stăruie asupra caracterului necreştin al scrie­
rilor acestui Mani. Cartea a patra se ocupă cu Noul Testament şi relevă
tendinţa maniheilor de a-i falsifica textul pentru a-1 adapta concepţiei
lor. Întruparea Mîntuitorului şi naşterea virginală sînt interpretate co­
rect. Acest tratat s-a bucurat de mare autoritate la autorii ulteriori care
s-au ocupat cu maniheismul, printre altele, şi pentru că el conţine ci­
tate exacte sau parafrazări din scrierile manihee, care au servit nu
o dată la facerea de antologii dogmatice. Titus citează, fără deosebire,
din scrierile lui Mani şi din acelea ale ucenicilor acestuia. Specialiştii
laudă talentul retoric, frumoasa formaţie filosofică şi sobrietatea exe­
gezei autorului nostru. Acesta este neîntrecut în teodicee (cartea a Il-a),
iar în hristologie nu se încurcă în formule controversate, deşi semnase
încă de la sfîrşitul anului 363 o declaraţie aprobînd homoousios. Lucra­
rea s-a păstrat într-o versiune siriacă, din 411. Din originalul grec s-au
păstrat primele două cărţi şi o parte din a treia, în Codex Genova, Bi­
blioteca della Missione urbana, gr. 39 şi în copii ca cea în Codex Athos
Vatopedi 236.
536 PATROLOGIE

b. Comentarii Ia Luca, sub formă de omilii, păstrate fragmentar, în

catenele lui Niceta de Heracleea (sec. XI), într-un comentar asupra lui
Daniil a lui loan Drungarius (sec. VII—VIII) şi într-o compilaţie de ci­
tate din Titus, Chirii al Alexandriei şi alţi Părinţi (sec. VI). Sînt co­
mentate aproape toate capitolele Evangheliei după Luca, în stil omile-
tic. Interpretarea e sobră şi se aseamănă cu aceea folosită în opera
Contra maniheilor.
c. Predică la Epifanie, păstrată fragmentar în Florilegium Edes-
senum (British Museum Add. 12156) din sec. XI, în versiune siriaca, pare
a fi autentică, dar nu e absolut sigur.
Cuvintare la Florii nu e autentică.
d. Explicarea parabolelor judecătorului nedrept, a fariseului şi
vameşului e o simplă reluare a unor pasaje din Comentariul la Evan­
ghelia după Luca.

BIB L IO G R A F IE

Ediţii: Migne, P.G. 18, 1069— 1264. A. Adam, Texte zum Manichăismus, Kl.T.,
175, 1969.
S t u d i i : Th. P. Casey, The Text ol the Anti-Manichaean W ritings ol Titus Oi
Bostra and Serapion oi Thmuis, M.Th.R., 21 (1928), 97— 111. Idem, Tilus von Bostra,
PWK 11, Reihe 6 (1937), 1586—1591. J. Stîckenberger, Titus von Bostra. Studien zu
dessen Lukashomilien (T.U. 21, 1), Leipzig, 1901. J. P. Asmussen, Studies in Manicheism,
1965. O. Klinia, Manis Zeit und Leben, Praga, 1962. L. J. R. Ort, Mani, Leiden, 1967.
G. Widengren (Hg.), Der Manichăismus, Darmstadt, 1977 (W ege der Forschung, 168).
J. Quasten, Initiation aux Peres de I'Eglise, III, 505—509. B. Altaner-A. Stuiber, Pa-
trologie, 311.

106

SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI

VIAŢA

In Palestina Sfîntă, unde au petrecut proorocii Vechiului Testament,

vestitori ai naşterii şi lucrării mîntuitoare a Fiului lui Dumnezeu în­
trupat şi unde însuşi Logosul a binevoit să se întrupeze din Sfinta
Fecioară Maria şi Sfîntul Duh, au apărut scriitori şi Părinţi bisericeşti de
talia Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, de geniul lui Origen, care a ilustrat
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 53?

Şcoala de la Cezareea mai bine de douăzeci de ani, de erudiţia iui

Eusebiu al Cezareei, de ortodoxia lui Epifaniu, de curăţia lui Ghelasie
al Cezareei şi alţii. Pămîntul Palestinei era deci prin sîngele şi învăţă­
turile Mîntuitorului, prin sîngele şi predica apostolilor şi prin sîngele
şi pilda martirilor (vezi Eusebiu, Istoria bisericească, VIII), un teren fer­
til, un sol bogat pentru literatura creştină.
Unul dintre lăstarii acestui sad pa'lestinean este şi Sf. Chirii al Ie­
rusalimului, primul scriitor care poartă acest atribut de «al Ierusalimu­
lui». Pîna la el, m ajoritatea scriitorilor era grupată în cetatea Cezareei.
Nu se ştie cu precizie data naşterii Sf. Chirii. Cercetătorii, începînd cu
benedictinul Dom Touttee, care a dat o ediţie bogată a operelor Sf. Chi­
rii, însoţită de traducere latină şi precedată de un studiu asupra vieţii
acestui autor, pînă la Delacroix, Mader, Haeuser şi Bacheleba şi sfîrşind
cu.patrologi ca Bardenhewer, Cayre, B. Altaner, A. Stuiber şi J. Quasten,
sînt de acord să-i fixeze data naşterii între 313—315, pornind de la con­
statarea că în 343, cînd a fost hirotonit preot, nu putea să aibă vîrsta
sub 30 de ani. Nu se ştie dacă el s-a născut la Ierusalim sau în jurul
acestui oraş. Nu ştim, de asemenea, dacă el a fost botezat de copil, sau
mai tîrziu, cum era obiceiul atunci. Ştim din sinaxarul din Mineiul de
la 18 martie că părinţii săi erau ortodocşi evlavioşi şi s-au ostenit să
dea copilului o educaţie aleasă religioasă. Nimic din catehezele sale
nu ne arată că ar fi aparţinut cîndva pagînismului, iudaismului sau v re­
unei grupări eretice, ori dizidente, lucru pe care el l-ar fi relevat, cu
siguranţă, pentru a arăta lucrarea dumnezeiască săvîrşită cu scopul de
aducere sau readucere a sa la adevărata credinţă. Propriul său exemplu
ar- fi încurajat pe catehumenii săi. Se pare, după anumite minele, că
el a fost monah. în vremea copilăriei şi tinereţii lui, monahismul se
dezvoltă cu avînt prin acei mari avvi care au fost Pahomie şi Antonie.
Sf. Chirii vorbeşte cu entuziasm despre monahism în catehezele IV, 24
şi XII, 33 şi 34. Textele respective ne informează de tagme de monahi
şi de fecioare. Din perspectiva textului reiese, cu probabilitate, că Sf.
Chirii era chiar conducătorul monahilor şi monahiilor cărora le vorbea
şi care se aflau în preajma catehumenilor, într-un loc separat în Bise­
rică, desigur spre a se instrui din cuvîntările îmbunătăţitului episcop.
538 FATROLOGIE

Formaţia intelectuală şi educaţia religioasă a Sf. Chirii au fost fă­

cute cu deosebită grijă. Ca toţi Părinţii Bisericii, Sf. Chirii cunoaşte
admirabil Sfînta Scriptură pe care o mînuieşte cu pricepere şi artă. Ca­
tehezele sale sînt ţesute cu texte biblice. El nu cunoştea sau cunoştea
puţin limba ebraică, aşa cum reiese din tălmăcirile pe care 'le face ia
anumite nume (ca Samuil, de ex.) din originalul ebraic. Dar dacă Sf.
Chirii nu poate citi Biblia Vechiului Testament în original, în schimb,
el cunoaşte bine pe comentatorii patristici ai Sfintei Scripturi. El îşi în­
suşise bine multe din operele Sfintei Tradiţii, cu privire la cunoaşterea
punctelor principale de doctrină. El cunoaşte pe Sf. Irineu şi pe alţi ad­
versari ai ereziilor, din care-şi scoate argumentele cu care combate
ereziile contemporane. El cunoaşte lucrările de istorie bisericească, în­
deosebi Istoria compatriotului său Eusebiu ; doctrina anumitor erezii o
cunoaşte direct, după izvoarele ereziarhilor. în cateheza VI, 34, el ne
spune că a citit personal cărţile maniheilor, pentru a se informa cu pri­
vire la enormităţile susţinute de aceşti eretici, despre originea ploii, prin­
tre altele. Se pare însă că lectura izvoarelor maniheismului a făcut-o
cînd era deja preot.
Sf. Chirii are şi o cultură profană, uneori mai mult decît satisfă­
cătoare. El n-are lectura lui Eusebiu, a Sf. Atanasie sau a Părinţilor
Capadocieni, dar şi-a însuşit destulă cultură profană, pentru a compune
şi a redacta corect Intr-un gen literar pretenţios, cum este cateheza.
Cuvintele şi perioadele nu sînt totdeauna alese şi elegante, dar el se
exprimă uşor şi clar şi ştie să-şi împartă cuvîntarea în părţile cores­
punzătoare problemelor de tratat. El ştie mai ales să raţioneze eficient,
convingător. Cîteodată împrumută raţionamente de la scriitori profani.
Sfîntul Chirii e bine informat despre cultul, mitologia şi variaţiile poli-
teismului păgîn la diferite neamuri, îndeosebi la greci. El ştie să scrie
despre Afrodita, Demeter, Dionysos, Hephaistos, Zeus, semnificaţia aces­
tora, faptele urîte ale zeilor, apoi despre adorarea lemnelor, pietrelor,
a animalelor, a plantelor, a cepei chiar [Cat. IV, 6; VI, 10, 11 etc.}.
Autorul nostru cunoaşte nume de întemeietori de religii ca Buda, nume
de filosofi ca Aristotel, nume de ţări, ca Persia, India, Egiptul, Goţia e tc .;
el a citit cărţi despre univers, despre sistemul cosmografie, despre is­
toria naturală, ca în cateheza IX, despre trupul omului etc.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 539

Nu ştim dacă Sf. Chirii a fost trecut şi cînd prin treptele inferioare
ale ierarhiei. Se ştie că, aproximativ spre anul 333—335, adică în
vîrstă de 20 de ani, a fost hirotonit diacon de către episcopul
Macarie al Ierusalimului, iar pe la anul 343 sau 345, adică în vîrstă
de circa 30 de ani, a fost hirotonit preot de către episcopul Maxim II.
Acest Maxim murind în anul 347, Sf. Chirii a fost hirotonit episcop al
Ierusalimului la începutul anului 348, în cursul căruia şi-a rostit şi Ca­
tehezele sale. Cercetările făcute par a stabili definitiv ca dată certă a
ajegerii şi hirotonirii sale întru episcop anul 348. Era tradiţia ca numai
episcopul să catehizeze pe candidaţii la b o te z ; numai pentru motive
speciale sau în cazuri de forţă majoră, el da delegaţie sau se da dele­
gaţie unui preot. Touttee şi Maler au stabilit că în anul 348 Catehezele
nu puteau fi rostite decît de Sf. Chirii.
Este însă ceva obscur şi încurcat în evenimentul alegerii şi hiro­
toniei Sf. Chirii ca episcop al Ierusalimului. Istoricul bisericesc Socrate
ne spune că Acaciu, episcop de Cezareea Palestinei, şi Patrofil, episcop
de Scythopolis, adică un semiarian şi un arian, au izgonit pe Maxim
şi au pus pe Sf. Chirii în locul lui (Istoria bisericească, II, 38, P.G. 67,
324 B). Se pune întrebarea : puteau doi episcopi arieni să numească pe
Chirii în locul unui ortodox, dacă noul numit nu împărtăşea doctrina
lor eretică sau cel puţin unele din părerile lor, ori să se fi arătat pri­
etenul lor ? Rufin (Istoria bisericească, I, 23) vorbeşte de hirotonia în­
curcată a lui Chirii («confusa ordinatio») şi precizează că acesta «varia
uneori în credinţă, mai adesea în comuniune». Nici Fericitul Ieronim
nu-1 simpatizează. Pe de altă parte, istoricul bisericesc Teodoret al Ci­
rului (Istoria bisericească, II, 26) ne informează că Sf. Chirii a urmat în
mod regulat lui Maxim, la tronul episcopal, cînd acest tron a devenit
vacant prin moartea titularului. Aceste informaţii contradictorii par a
fi avut unele realităţi la bază. De aceea, pentru a restabili prestigiul
Sf. Chirii şi poate şi adevărul, o scrisoare a Sinodului de la Constan-
tinopol, din 382, păstrată de Teodoret (Istoria bisericească, V, 9) pre­
cizează : «Noi recunoaştem ca episcop al Bisericii-Mame a tuturor Bi­
sericilor, al Bisericii de la Ierusalim, pe prea venerabilul şi prea-evla-
viosul Chirii, cel iubit de Dumnezeu şi care a fost ales odinioară în
chip canonic de către cei din provincie, şi care (Chirii), în diferite îm­
540 PATHOLOGIE

prejurări, a luptat mult contra arienilor». «Cei din provincie» par a

fi Acacie şi Patrofil. Din textul scrisorii sinodale, pe care n-o putem
acuza de lipsă de informaţie, reiese că Sf. Chirii n-a fost ales prin expul­
zarea lui Maxim, ci în mod regulat. în faţa Sinodului, Sf. Chirii trecea
drept apărător al Ortodoxiei.
Istoricii bisericeşti Socrate şi Sozomen ne vorbesc despre conflic­
tele curioase ale Sf. Chirdl cu mitropolitul său, Acaciu, de la Cezareea.
Sozomen ne spune că neînţelegerea dintre cei doi provenea dintr-o pro­
blemă de prestigiu între e i : Chirii contesta drepturile mitropolitului
său, întrucît Ierusalimul, pe care-Q. conducea el, avea scaun apostolic,
şi Acaciu care era, canonic, mitropolitul lui Chirii îşi susţinea autori­
tatea. Această chestie de prestigiu i-a împins la ură şi i-a făcut să se
acuze reciproc că nu gîndeau corect despre Dumnezeu. Lucrul era cu
atît mai uşor, cu cît ei şi înainte erau suspectaţi: Acaciu că împărtăşea
dogma lui Arie, iar Chirii că era de părerea homoiusienilor. Acaciu îşi
adună episcopii partizani şi-l cateriseşte pe Chirii, sub pretextul că în
timpul unei foamete, care pîrjolea regiunea Ierusalimului, mulţimea în­
fometaţilor îndreptîndu-şi privirea spre episcop, iar acesta, neavînd nici
hrană, nici bani să le dea, a vî-ndut lucruri sacre şi perdele ale Bise­
ricii. După aceea se spune că un credincios a recunoscut una din ofran­
dele sale de stofă în veştmîntul cu care era îmbrăcată o actriţă. între­
bată de unde o are, ea a răspuns că de 'la un negustor, iar negustorul
întrebat şi el a spus că de la episcop (Sozomen, Istoria bisericească,
IV, 25, P.G. 67, 1196 ABC). Socrate ne informează că Chirii a fost întîi
depus pentru că era chemat de doi ani la judecată şi nu se prezenta.
Caterisit, el a făcut apel împotriva sentinţei date, cerînd să fie judecat
de o instanţă mai mare. însuşi împăratul Constanţiu a fost de acord
cu aceasta. Chirii a fost primul şi singurul care a procedat împotriva
uzanţelor canonice. Se afla în Seleucia şi aştepta să fie judecat. Epis­
copii au convocat pe acacieni ca să judece cauza lui Chirii f chemaţi
de mai multe ori şi neprezentîndu-se, acacienii au fost condamnaţi in
frunte cu Acaciu (Socrate, Istoria bisericească, 2, 40, P.G. 67, 344 AB).
Cînd Chirii fu condamnat de Acaciu, el se refugie la Tars. După ce cîş-
tigă cauza la Seleucia, în 359, cum văzurăm, el o pierdu din nou la
Sinodul din Constantinopol. în urma hotărîrii împăratului Iulian de a
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 541

rechema pe toţi episcopii expulzaţi sau exilaţi, reintră şi el la Ierusalim,

în 362. Fu însă din nou expulzat de împăratul Valens, ceea ce dove­
deşte că el era socotit ca adversar serios al arianismului. Se reîntoarse
definitiv în 378, după moartea împăratului care-1 exilase. Am văzut ca
Sinodul din 382 i-a recunoscut valabilitatea hirotoniei şi ortodoxia.
După revenirea din exil, el îşi conduce Biserica în pace, participă la
sinodul II ecumenic (381) şi se pare că a exercitat de fapt o adevărată
primaţie în Palestina, mai ales după ce reuşeşte să instaleze pe scaunul
Cezareei pe unul dintre nepoţii săi, Gheladie, pe care Ieronim îl laudă
pentru limba sa îngrijită şi şlefuită (De viris illustribus, 130).
Sf. Chirii a mîncat mulţi ani pîinea amară a exilului, din cauza
duşmăniei mitropolitului său de la Cezareea şi din cauza duşmăniei îm­
păraţilor arieni. El nu s-a lăsat intimidat şi, asemenea marelui său con­
temporan, Sf. Atanasie cel Mare, a cerut mereu să fie rejudecată cauza
sa, mergînd pînă acolo încît a apelat la instanţa supremă bisericească.
Cît a păstorit în eparhia sa nestingherit, el a lucrat pentru binele po­
porului dreptcredincios, salvîndu-I de la mari nenorociri, cum a fost
foametea, împotriva căreia a luptat, sacrificînd chiar tezaurul Bisericii,
pentru care motiv a şi fost depus de mitropolitul său. Avea un mare
talent de orator popular. în timpul primului său exil, cel de la Tars,
între 357—359, predicile sale ţinute în Biserica acestui oraş aveau un
aşa de mare succes, încît episcopul Silvan al locului, deşi primise cu-
vînt de la Acaciu să nu mai îngăduie lui Chirii să vorbească, n-a în­
drăznit să facă aceasta «din jenă faţă de Chirii şi din teamă faţă de
popor» (Teodoret, Istoria bisericească, 2, 22). Talentul său de predica­
tor se vede mai ales din catehezele sale, cele mai reuşite piese ale ge­
nului didactic popular din toată literatura patristică. începutul episco­
patului său a fost marcat de o minune : la 7 mai 351, ora 9 dimineaţa,
apăru o mare cruce luminoasă deasupra Golgotei, întinzîndu-se pînă la
Muntele Măslinilor şi durînd mai multe ore. Toată populaţia Ierusali­
mului a văzut această cruce care se întindea pe un spaţiu de 15 stadii
şi care acoperea, prin lumina ei puternică, pe aceea a soarelui. Sf. Chirii
a comunicat apariţia acestei cruci şi împăratului Constanţiu într-o scri­
soare care s-a păstrat.
542 f a t r o l o g ie

Mineiul din 18 martie ne-a lăsat o descriere a portretului fizic al

Sf. Chirii : «Avea statură obişnuită, era palid, purta păr lung, alb şi
des, care-i acoperea obrajii ? avea nasul mic, gura mare, faţa largă,
sprâncenele ieşite înainte, o barbă mare care, de sub bărbie, se împăr­
ţea în două ; în general se asemăna cu un ţăran». Desigur, Sf. Chirii nu
era un episcop de vitrină, ca atîţia din vremea lui şi din vremea noas­
tră. El era un om din popor, dîrz, energic, sigur pe sine şi încredinţat
că lucrează după Evanghelie. El era un mare învăţător aii poporului drept-
credincios pe care -1 lumina cu adevărurile evanghelice şi-l pregătea
prin toate mijloacele pentru primirea botezului şi pentru o viaţă sfîntă
după aceea. El era un misionar şi un catehet cu care puţini cateheţi
patristici se pot compara. El se impunea printr-o profundă şi neclătinată
credinţă, aşa cum reiese din cateheze şi din atitudinea lui calmă faţă
de încercările lui Iulian Apostatul de a restaura templul de la Ierusa­
lim ; se impunea, apoi, prin marea sa smerenie şi preferinţă pentru li­
nişte în toate împrejurările ; nu-i plăceau discuţiile inutile şi nu se an­
gaja în ele decît cînd lucrul era absolut necesar. Calitatea sa de păstor
asupra Ierusalimului, oraşul sfînt în oare Domnul a petrecut atîta timp,
a învăţat, a suferit şi a murit, nu i-a dat decît imboldul de a fi la înăl­
ţimea tronului pe care -1 deţinea ; aceasta i-a trezit conştiinţa importan­
ţei covîrşitoare nu a rolului său, ci a Bisericii de la Ierusalim, aşa cum
reiese din cateheze ; Sf. Chirii se impunea, apoi, printr-o răbdare pe care
nimic n-o dezarma şi printr-o dragoste din care duşmanii săi au făcut
motiv de condamnare. Un elogiu, scris probabil nu prea tîrziu după
moartea lui, îl înfăţişează astfel : «Sufletul său era împodobit cu toate
virtuţile, duhul său se ridicase mai presus de tot ceea ce este material.
Prin flacăra dragostei dumnezeieşti, el îndepărtase orice plăcere. El stin­
sese focul concupiscenţei prin valuri de lacrimi şi păstrase în inima sa
lampa credinţei. El îndepărta constant somnolenţa şi indolenţa de la
pleoapele sufletului său pînă cînd a adormit somnul drepţilor» (G. Dela­
croix, Saint Cyrille de Jérusalem. Sa vie et ses oeuvres, Paris, 1865,
p. 56-^57). Sf. Chirii a adormit în Domnul în anul 386, martie 18, avîrid'
aproximativ vîrsta de 70 de ani şi după ce păstorise opt ani în linişte,
sub împăratul Teodosie I, aşa cum precizează Fericitul Ieronim : «sub
Theodosie principe octo annis inconcussum episcopatum tenuit» (De
viris illustribus, 112). Biserica noastră îl prăznuieşte la 18 martie. ' ■
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 543

înainte de a trece la examinarea şi prezentarea operelor Sf. Chirii,

ne îngăduim să stăruim puţin asupra poziţiei acestui autor faţă de aria­
nism, pentru a nu mai reveni atunci cînd vom trata despre doctrina lui.
Am văzut mai sus că unii istorici ai Bisericii presupun că ridicarea Sf.
Chirii pe scaunul episcopal s-ar fi datorat simpatiei sau chiar ataşam en­
tului lui pentru fracţiunile ariene din Palestina. El nu ne spune nimic
despre această perioadă a vieţii lui în raport cu arianismul. E drept că
el nu foloseşte niciodată termenul o(ioouoto?. Dar catehezele sale ros­
tite, cum am văzut, în primul său an de episcopat, 348, se ocupă cu pro­
blema raporturilor dintre Tatăl şi Fiul. în cateheza XI se susţine clar
că «Tatăl cel veşnic a născut din veoie şi în chip negrăit pe Fiul», că
Acesta este «întru toate asemenea Născătorului Său» (’Ev Triat 5|xoto; x«j
7E'(svvT<y.¿Ti ), cu aceleaşi atribute ca Tatăl, Dumnezeu adevărat în ace­
laşi sens ca Tatăl, avînd pe Tatăl în Sine, «fiind una cu Tatăl clin cauza
aceleiaşi vrednicii a Dumnezeirii, una pentru că între Ei nu este nici o
neînţelegere, una pentru că 'lucrările lui Hrdstos sînt în acelaşi timp lu­
crările Tatălui» (Cateh. Xî, 16). Sfîntul Duh participă la Dumnezeirea
Tatălui, aşa cum participă Fiul. Dumnezeirea are, deci, o perfectă uni­
tate de fiinţă. Faţă de doctrina de la Niceea, Chirii se află, zice Bar-
denhewer, în aceeaşi situaţie ca Sf. Atanasie. El nu foloseşte termenul
âjxoouaio? probabili pentru a nu favoriza sabelianismul, o erezie gravă
care inspira multă teamă cercurilor ortodoxe de atunci. Pentru că Chirii
ntf folosea termenul ofxoo'jotos arienii îşi vor fd spus, probabil, în mo­
mentul alegerii şi hirotoniei sale în episcop, că tînărul candidat nu era
partizanul formulei de la Niceea şi că, deci, putea fi numărat în rin-
dul lor. Absenţa termenului niceean din cateheze va fi contribuit, sub­
stanţial, la dezlănţuirea persecuţiilor împotriva sa. Expresia : «întru
toate asemenea Născătorului)) îl va fi pus în rîndul homeenilor, deşi
contextul şi alte pasaje arată că «asemănarea dintre Tatăl şi Fiul» nu
e concepută ca în arianism. Sf. Chirii a avut de plătit scump aceste
scăpări sau lipsuri neînsemnate, cu totul explicabile pentru vremea sa.
Toţiiniarii Părinţi ai secolului IV au scăpări de felul acesta, pentru că
secolul IV e o epocă de frămîntări şi dospiri de formule şi termeni pe
care unii scriitori le adoptă, alţii nu le adoptă, fără ca Ortodoxia lor
să -fie-angajată prin folosirea sau nefolosirea lor. Sf. Chirii a trăit, a
predkfat şi a murit ortodox.
544 PATROLOGIE

OPERA

Sf. Chirii, arhiepiscopul Ierusalimului, a fost şi un scriitor intere­

sant, preţuit de cunoscătorii din veacul IV şi de ailţii de atunci pînă
astăzi. El a fost cel mai mare catehet patristic al Palestinei şi unul din­
tre cei mai mari ai întregii Biserici, alături de Sf. loan Gură de Aur,
Fericitul Augustin, Sf. Niceta de Remesiana şi alţii. El a rostit cate­
hezele sale, care au fost tahigrafiate, dar nerevizuite de autor. S-a mai
păstrat de la el o scrisoare către împăratul Constanţiu şi o Omilie, plus
cîteva fragmente din alte omilii.
a. Catehezele, în număr de 24, formează un ciclu complet de cu-
vîntări adresate catehumenilor spre a-i pregăti pentru primirea botezului
şi a-i lămuri asupra tainelor creştine. Acest ciclu e foarte preţios atît
sub raport literar, cît şi sub raport istoric. Sub raport literar e preţios,
pentru că ciclul catehezelor Sf. Chirii e singurul ciclu care ni s-a păs­
trat complet în această materie. De la procateheză pînă la cateheza a
24-a, noi asistăm la desfăşurarea unui proces de învăţămînt religios, în
formă de cuvîntări mai lungi sau mai scurte, alcătuite dintr-un mate­
rial complex şi variat, în care elementul şi atitudinea didactică predo­
mină. Tonul intim al acestor cuvîntări şi grija atentă a autorului faţă
de sufletele cărora se adresează, limba lor simplă şi clară şi preocu­
parea continuă asupra folosului practic pe care ţine să-l evidenţieze prin
fiecare cuvîntare fac din catehezele Sf. Chirii opera clasică a genului
literar catehetic. Sub -raport istoric, noi aflăm gradul de altitudine la
care se ridicase genul 'literar catehetic, atmosfera generală în Biserică,
metoda de lucru, sensibilitatea şi receptivitatea sufletelor în faţa -ade­
vărului creştin. Problema autenticităţii catehezelor a fost discutată .pe
larg. Din cauza prezenţei sau a absenţei lui Chirii şi loan de Ierusalim,
urmaşul lui Chirii, pe unele manuscrise, unii învăţaţi ca Th. Scheremann,
W. J. J. Swaans, M. Richard, W. Thelfer, au susţinut că ceie cinci ca­
teheze mistagogice aparţineau lui loan de Ierusalim, iar primele 18, lui
Chirii. F. L. Cross şi alţii au relevat că aluziile dintr-un grup de cateheze
la celălalt grup sugerează o origine comună. Se pare însă că e mai ve­
rosimil să admitem că toate catehezele au fost rostite prima dată ţie
către Chirii, dar ulterior au fost revăzute de urmaşul său, epiiscopi.il
loan de Ierusalim (386—417) (J. Quasten). Copiştii post-chirilieni au pus
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 545

catehezele sub numele episcopului care le rostise în vremea lor. Era

un fapt curent. Faptul ca de abia în sec. VI sau VII, catehezele mista-
gogice sînt citate explicit ca fiind ale lui Chirii arată că spiritul critic
se întărise la istoricii şi oamenii de litere şi de evlavie ai vremii.
Ciclul catehezelor debutează printr-o procateheză, care face o
seamă de observaţii preliminare catehezelor propriu-zise, relevînd în
centru importanţa harului dumnezeiesc care se împarte prin Sfintele
Taine, mireasma bună a Sfîntului Duh. Catehumenii să-şi pregătească şi
trupul şi sufletul, dar mai ales sufletul, ca să nu li se întîmple ce i s-a
întîmplat lui Simon Magul, anume că a fost botezat, dar nu şi luminat. Ei
să se dezbrace de haina necurăţiei şi a întinării şi să îmbrace haina lu­
minată a cumpătării. Pînă acum catehumenii auzeau învăţăturile Scrip­
turii şi altele, dar nu le prindeau cuvintele, şi înţelesul care treceau pe
lîngă auz şi înţelegere. De acum înainte, mintea făcîndu-se casă dum­
nezeiască, cuvintele Sfintei Scripturi răsună în lăuntrul inimii. Catehu­
menii să asculte cu rîvnă exorcismele şi să le primească, întrucît ele
sînt adunate din Sf. Scriptură şi sînt necesare mîntuirii, fiindcă fără ele
nu se poate curăţi sufletul. Botezul nu se repetă. învăţătura trebuie să
pătrundă cu metodă şi ordine, căci adevărata catehizare este ca o casă
in care pietrele trebuie să fie aşezate perfect una peste alta, adică, în
speţă, cunoştinţele să fie armonios şi solid împletite unele cu altele. Pen­
tru ca lucrul acesta să fie posibil, e necesar ca ascultătorii să fie concen­
traţi şi atenţi asupra lucrurilor care li se spun : «Opriţi-vă şi cunoaşteţi
că Eu sînt Domnul» (Ps. 45, 10). Atenţia catehumenilor e cu atît mai
trebuitoare, cu cît ei n-au încă siguranţa de a fi primiţi sau de a nu
fi primiţi în Biserică. Credincioşii, adică cei botezaţi, au primit deja ha­
rul şi au certitudinea situaţiei lor. Cînd vor fi şi ei (catehumenii) primiţi
în Biserică, vor fi ca nişte stele, strălucitori la trup şi la suflet. Să fie
atenţi ca învăţătura şi credinţa să nu le fie furate sau muşcate de balaur,
adică de diavol. Toţi catehumenii sînt înscrişi pe liste anumite. Cu pri­
lejul exorcismelor, catehumenii să păstreze o desăvîrşită ordine şi li­
nişte : bărbaţii să stea la un loc cu bărbaţii, femeile cu femeile ? să ia ca
exemplu desăvîrşită rînduială din corabia lui Noe. Adunarea făcută în
vederea mîntuirii să nu fie prilej de pierzanie. Rivna bărbaţilor şi a fe­
meilor sa fie duhovnicească. Să se pregătească pentru acea noapte, în
35 — Patrologie
546 PATROLOGIE

care întunericul luminează ca ziua : e vorba de noaptea Paştilor, în care

avea să aibă loc botezul catehumenilor. Cu acest prilej se deschide fie­
cărui bărbat şi fiecărei femei uşa raiului. Atunci ei vor primi numele de
creştini şi puterea Sf. Taine. Un lucru interesant în procateheză şi mai
ales în prescripţia de la sfîrşitul ei este îndemnul stăruitor pe care Sf.
Chirii îl face catehumenilor de pe cea mai înaltă tre a p tă ; acelora că­
rora li se rostesc catehezele acestea şi care la încheierea ciclului aveau
să primească botezul, aşa-numiţii cctim£6{j.sv(H, de a nu comunica nimă­
nui cele învăţate şi auzite în timpul catehizării şi nici de a pătrunde la
credincioşi ca să iscodească ce se petrece acolo. Această iscodire va fi
pedepsită de Dumnezeu, aşa cum mirele din parabola Evangheliei a dat
afară de la nuntă pe cel care se strecurase şi intrase fără să aibă haină
de nuntă (Matei 22, 12). Cum se explică această recomandare de a nu di­
vulga nimic celor din afara cu prilejul instruirii catehetice ? S-a zis ade­
sea că în primele veacuri creştinismul practica disciplina arcană, ase­
menea religiilor de misterii şi a sectelor de orice natură cu caracter în­
chis. Asemănarea e numai formală, pentru că motivul discreţiei sau
al tăcerii cu privire la conţinutul instrucţiunii şi al misterului era deo­
sebit în religiile de misterii şi în creştinism. în religiile de misterii, doc­
trina şi cultul — i z Xs'yojjisva şi t â opcojxsva— aveau caracter magic şi erau
însoţite deseori de scene ireproductibile, ca : nebunie sacră, ucideri sa­
cre, împreunări sacre, pe care nu 'trebuiau să le privească ochi profani.
Detaliile iniţierii în aceste religii trebuiau ferite de priviri indiscrete,
care, prin însuşi faptul vederii, le-ar fi depotenţializat şi le-ar fi desub-
stanţializat potrivit principiului că tot ce cade sub ochi e dezlegat sau în
orice caz întinat. Fiind o lucrare de esenţă şi cu scop eminamente magic,
iniţierea în religiile păgîne'asigura mîntuirea omului prin ea însăşi, adică
prin forţa magică pe care o implica. Alta e situaţia în creştinism, şi
aceasta chiar de la început. Primirea tainei botezului însemna intrarea în
Biserică, dar nu implica în mod absolut mîntuirea, care e o problemă de
integrare completă în iconomia lui Hristos şi de merite personale. «Nu
tot cel ce-mi zice : Doamne, Doamne, va intra întru împărăţia cerurilor,
oi cel ce şi va face voia Tatălui Meu». Discreţia asupra iniţierii creştine
e cerută, deci, nu pentru temeiuri magice, ci pentru ailte raţiuni. Sf. Chi­
rii ne lămureşte zicînd că cel aproape să se boteze sau care e deja bo­
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 547

tezat, să nu spună nimic celor din afară despre cele ce ştie sau a văzut
din tainele creştine. Cel luminat — cp«m (lo[isvo; — , stă pe hotar între cei
profani — iudei şi păgîni — şi cei botezaţi. Cei profani, adică cei din
afară, n-au un auz vrednic de a primi învăţăturile creştine, nu sînt pre­
gătiţi. învăţăturile creştine, cu totul vrednice prin ele însele de a fi pre­
dicate, nu pot fi expuse unor minţi nepricepute şi nepregătite, spre a fi
discutate sau profanate într-un chip sau altul. Sublimitatea învăţăturii
postulează suflet curat şi luminat. «Păstrează taina pentru cel care te
răsplăteşte ! Să nu-ţi zică cineva vreodată : «ce vătămare aduce dacă aud
şi eu ?». Şi bolnavii cer vin. Dar dacă li se dă vin într-un chip nepotrivit,
boala se înrăutăţeşte şi se nasc două rele : bolnavul este pierdut, iar me­
dicul hulit. Tot astfel şi catehumenul dacă va auzi de la cel credincios :
şi catehumenul se vatămă, căci nu înţelege ceea ce a auzit, critică cele
ce se fac aici şi-şi bate joc de cele spuse ; şi credinciosul este osîndit ca
un trădător. Tu stai acum la graniţă ! Bagă de seamă ca nu cumva să spui
c e v a ! Nu pentru motivul că învăţăturile nu sînt vrednice de a fi spuse,
ci pentru că auzul nu este vrednic de a le primi. Erai şi tu, odinioară, ca-
tehumen, şi nu-ţi istoriseam nimic din învăţăturile de acum. Cînd vei
afla, prin experienţă, sublimitatea învăţăturilor, atunci vei cunoaşte că
sînt nevrednici caitehumenii să le asculte» (Procateheza 12, P.G. 33, 353
A, trad. Pr. D. Fecioru, în Izvoarele Ortodoxiei 6, 1943, p. 49). Acelaşi cu­
prins are şi recomandaţia de la sfîrşitul procatehezei către cititor : «Oferă
spre citire aceste cateheze menite pentru cei ce au să se lumineze, atît
celor care vin să se boteze, cît şi celor credincioşi care s-au botezat
deja. Dar să nu le dai, sub nici un motiv, nici catehumenilor, nici celor­
lalţi care nu sînt creştini. Altfel vei da seamă lui Dumnezeu. Iar dacă faci
copii de pe ele, să fie ca în faţa lui Dumnezeu» (Ibid. 6, P.G. 33, 365 CD).
Procateheza ne prezintă, deci, o seamă de elemente premergătoare,
necesare înţelegerii catehezelor propriu-zise şi care creează atmosfera
proprie lucrării catehetice. Grija recomandată pentru păstrarea cu sfin­
ţenie a cuprinsului şi a textului catehezelor subliniază caracterul sacru
al învăţămîntului bisericesc.
Catehezele propriu-zise au următorul cuprins :
Prima repetă pe scurt conţinutul procatehezei, cu adaosul că cei
luminaţi să nu dispreţuiască harul care li se va d a ; prin faptul că li se
dă în dar, să mărturisească păcatele şi să ierte altora păcatele, să ia parte
548 FATROLOGIE

ia exorcisme şi la cateheze şi să memoreze cele ce se vor spune, să se

xoage în timpul celor 40 de zile ale postului Paştilor şi să lepede grija
cea lumească. Din măslini sălbatici, catehumenii au devenit măslini spi­
rituali.
Cateheza a doua tratează despre păcat şi pocăinţă. Păcatul taie ner­
vii sufletului şi pricinuieşte focui veşnic ,*el e ca un cărbune care aprinde
sufletul şi ca o odraslă rea, care răsare din om. Colaborator la păcat este
şi diavolul, răul sfătuitor din totdeauna. El a devenit diavol pentru că e
calomniator, satan, pentru că e potrivnic. Dumnezeu iartă pe oameni şi le
dă mîntuire dacă se pocăiesc. «Toate păcatele lumii adunate -la un loc nu
biruiesc mulţimea milostivirii lui Dumnezeu». Dumnezeu e mare iubitor
de oameni. Se citează ca exemple de pocăinţă : femeia Rahav, poporul
evreu, marele preot Aaaron, David, Solomon, Ahab, Ieroboam, Manase,
Iezechia, Nabucodonosor.
Cateheza a 3-a vorbeşte despre botez şi efectele hui. Apa botezului
este apă obişnuită, dar o dată cu ea se da harul duhovnicesc; dacă da­
rurile aduse pe altarele idoleşti se pîngăresc prin invocarea idolilor asu­
pra lor, apa obişnuită se sfinţeşte prin invocarea Sfintei Treimi
asupra ei. Botezul curăţă trupul prin apă şi sufletul prin Sf. Duh, potrivit
cuvintelor : «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra
întru împărăţia lui Dumnezeu». Apa e cel mai important dintre cele pa­
tru elemente : cerurile sînt din apă, pămîntul a ieşit din apă, înainte de
creaţiunea pe zile «Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor».
După cum apa este începutul lumii, tot aşa Iordanul este începutul Evan­
gheliilor. Israel s-a eliberat din mîna lui faraon prin mare, iar prin baia
apei în cuvîntul ilui Dumnezeu se liberează lumea de păcate. Alimen­
tele se fac cu apă. «Botezul este sfîrşitul Vechiului Testament şi începu­
tul Noului Testament». Ioan Botezătorul, care a fost sfinţit încă din pîn-
tecul mamei sale, a pus începutul botezului. El boteza în Iordan şi toţi
locuitorii Ierusalimului veneau la dînsul să se boteze. Dar toţi trebuiau
să se pocăiască, să lepede pe omul cel vechi şi să îmbrace omul cel nou.
Ioan boteza cu apă, pe cînd Domnul Iisus Hristos boteza cu Duhul Sfînt.
Fără botez nu este mîntuire. Singuri mucenicii se botează în propriul lor
sînge în timpul persecuţiilor. Iisus a sfinţit botezul prin propriul Său bo­
tez. Acest botez dă har dumnezeiesc celor ce vin să se boteze. Omul co­
boară în apa botezului mort întru păcate şi iese înviat întru dreptate. Bo-
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 549

tezul oferă arme de luptă contra vrăjmaşilor de tot felul. Botezul face pe
om fiu al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos. El aduce ier­
tarea păcatelor. •
Cateheza a patra e o expunere sumară a întregii învăţături creştine,
cuprinzînd tratarea următoarelor dogme şi probleme : despre Dumnezeu,
despre Hristos, despre naşterea din Fecioară, despre cruce, despre în­
gropare, despre înviere, despre înălţare, despre judecata viitoare, de­
spre Sf. Duh, despre suflet, despre trup, despre mîncări, despre îmbrăcă­
minte, despre învierea morţilor, despre baia botezului, despre dumneze-
ieştile Scripturi. .
Cateheza a cincea se ocupă cu fiinţa credinţei; credinţa avea să dea
numele celor care se botezau : credincioşi. Dumnezeu este credincios ;
mare preţuire se arată bărbatului credincios : «Bărbatului credincios îi
aparţine toată bogăţia ¡lumii». Credinţa joacă un rol foarte mare în viaţa
omenească, chiar la n ecreştini: în căsătorie, în agricultură, în călătoria
pe mare. Cele mai multe din lucrările oamenilor se săvîrşesc pe temeiul
credinţei. Virtuţile nu-s posibile fără credinţă. «Credinţa este ochiul care
luminează întreaga conştiinţă şi naşte înţelegerea. Căci profetul spune :
«Dacă nu veţi crede, nici nu veţi înţelege» (Isaia 7, 9). Credinţa e ar­
vună puternică împotriva diavolului. Credincioşii se numesc prietenii lui
Dumnezeu. Avraam e un exemplu strălucit în această privinţă. Se ci­
tează exemple din Noul T estam ent: Petru, diferiţii bolnavi din Evan­
ghelie, Lazăr pentru care au crezut surorile lui. Este o credinţă dogmatică
şi o credinţă prin har. Credinţa dogmatică este acordul sufletului cu un
anumit lucru ; credinţa prin har e dăruită de Hristos. Credinţa prin har e
în acelaşi timp şi dogmatică şi ea lucrează lucruri mai presus de om. un
om înzestrat cu o asemenea credinţă va spune m untelui: «Mută-te de
aici colo şi se va muta». Credinţa e o putere excepţională în om : ea îşi
reprezintă pe Dumnezeu,,cît. îi este cu putinţă, merge pînă la marginile
lumii, şi vede de pe. acum judecata, viitoare şi răsplata făgăduinţelor.
Catehezele 6—18 silit o tălmăcire minuţioază a simbolului de cre­
dinţă'¡al Bisericii de Ia Ierusalim. Paralel cu exprimarea învăţăturii orto­
doxe-se combat învăţăturile iudaice, păgîne:şi eretice, uneori cu adîn^
ciri'interesante.' Cateheza 18-^'făgăduieşte o instruire prealabilă asupra
tehnicii botezului şi a celorlalte sacramente şi ceremonii în legătură cu
550 PATROLOGIE

botezul, dar această instruire nu ne-a parvenit. Se mai anunţă că în săp-

tămîna luminată, începînd chiar de luni, vor fi rostite catehezele mista-
gogice. în noaptea Paştilor, cei luminaţi au primit botezul, mir-ungerea
şi Sf. împărtăşanie.
Cei de curînd luminaţi, neophotistoi, credincioşii primesc, în cele
cinci cateheze, lămuriri .amănunţite asupra tainelor care li s-au adminis­
trat. De aceea ele se numesc cateheze mistagogice sau mistagogii. Ele
sînt mai scurte decît cele anterioare.
în prima cateheză mistagogică se vorbeşte despre botez f despre le­
pădăturile de satan şi de toate slujirile diavolului: ghicitul de tot felul,
haruspiciile, talismanele, inscripţiile pe plăcile de metal, vrăjitoriile şi
toate înşelătoriile. Sensul întoarcerii spre ră s ă rit: intrarea în rai.
Cateheza a doua mistagogică analizează mai de aproape înţelesul
botezului: dezbrăcarea de haina veche şi îmbrăcarea hainei celei noi.
Creştinii dezbrăcaţi şi goi nu se ruşinau unii de ailiţii, ca Adam cel din­
ţii, care era gol în rai şi nu se ruşina. Ei au fost unşi cu untdelemn exor­
cizat de sus şi pînă la picioare şi au fost astfel altoiţi în măslinul cel bun.
A urmat botezul în colimvitră după mărturisirea numelui persoanelor
Sfintei Treimi. Cufundarea şi ieşirea de trei ori din apă înseamnă îngro­
parea de trei zile a M întuitorului în pămînt şi învierea Lui. Apa botezu­
lui a fost şi mormînt şi m am ă; prin botez s-a săvîrşit deodată : şi moar­
tea, şi naşterea. Am înviat cu toate că n-am murit. Imitarea este numai
închipuită, dar mîntuirea este adevărată. Botezul ne aduce iertarea pă­
catelor, darul înfierii şi participarea prin imitare la adevăratele patimi ale
lui Hristos.
Cateheza a treia mistagogică tratează despre ungerea cu Sf. Mir.
Odată ce ne-am îmbrăcat în Hristos şi sîntem părtaşi cu El, sîntem nu­
miţi ca E l: unşi. Ungerea cu Sf. Mir înseamnă primirea antitipului.Sim­
ţului Duh, adică a aceluia cu care a fost uns Hristos în chip fiinţial. Hris­
tos n-a fost uns cu untdelemn material, căci Tatăl îl unsese cu Sfîntul
Duh. Sfîntul Mir este darul lui Hristos şi al Sfîntului Duh şi luminează
prin puterea şi prezenţa dumnezeirii lui. Trupul se unge cu mir mate­
rial, dar sufletul se sfinţeşte prin Sfîntul Duh. Se explică sensul ungerii
cu Sf. Mir, la diferite părţi .ale tru p u lu i: frunte, urechi, nări, piept ? un­
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 551

gerea cu mir aduce vrednicia numelui de creştin. Aaron şi Solomon au

fost unşi. Ungerea cu Sf. Mir trebuie păstrată n e p ătată,• ea este apărare
duhovnicească şi mîntuire a sufletului.
Cateheza a patra mistagogică se ocupă cu Taina Sf. împărtăşanii,
prin care credincioşii .au ajuns uruiţi intr-un singur trup şi sînge cu Hris­
tos. Dacă Hristos, în Cana Galileii, a prefăcut apa în vin, e vrednică de
crezare şi prefacerea vinului în sînge. Sub chipul pîinii se dă trupul, iar
sub chipul vinului se dă sîngele lui Hristos. Prin aceasta ajungem pur­
tători de Hristos. Sfînta împărtăşanie sfinţeşte trupul şi sufletul. Ea nu
trebuie privită ca pîine şi vin obişnuit; taina nu trebuie judecată după
gustare, ci prin credinţă. Masa euharistică a suprimat banchetul religi­
ilor demonice. Pîinea ce se vede nu este pîine, chiar dacă la gust o sim­
ţim pîine, ci trup al lui Hristos, iar vinul care se vede nu e vin, chiar
dacă aşa spune gustul, ci sînge al lui Hristos.
Cateheza a cincea mistagogică se ocupă cu Sf. Liturghie sau cu ele­
mente din Sf. Liturghie, aşa cum aceasta se practica la Ierusalim, şi ex­
plică diferitele acte sau formule cultuale : spălarea mîinilor, sărutarea
frăţească, cuvintele : «sus inimile», «să mulţumim Domnului» etc. ? po­
menirea viilor şi a morţilor, tălmăcirea rugăciunii domneşti, sfîrşitul Li­
turghiei, sfaturi pentru pregătirea în vederea împărtăşirii ? îndemn de a
păstra predaniile intacte.
b. Omilie la Slăbănogul de la Scăldătoarea Vitezda. Această omilie
e scrisă în vremea cînd autorul era numai preot şi are multe puncte
comune cu catehezele. Iisus colindă băile, nu ca să lei viziteze, ci să
vindece pe bolnavi. Domnul a văzut pe bolnav, l-a întrebat dacă vrea
să se insănătoşeze şi l-a vindecat de boala sa de 38 de ani. întrebînd
pe b o ln av : «Vrei să te faci sănătos ?», Domnul îi dăruieşte şi voinţa.
Autorul pune accentul pe puterea dumnezeiască din Iisus Hristos, căci
nu omul din Iisus vindecă, ci Dumnezeu. Vorbind despre pat, Sf. Chi­
rii e adus să trateze despre Clntarea Cîntărilor, care nu trebuie pri­
vită ca o carte erotică, ci ca un document care redă dragostea miresei
lui Hristos pentru El şi prevesteşte patimile M întuitorului (cap. 10—
12). Slăbănogul era bolnav de mulţi ani şi vindecarea lui a putut fi
uşor controlată; totuşi duşmanii M întuitorului n-au vrut să creadă.
Sfîntul Chirii pune în gura celui vindecat un frumos cuvînt prin care
552 PATHOLOGIE

analizează starea sa dinainte şi minunea v indecării; 38 de ani iudeii

nici nu -1 luaseră în seamă şi acum, cînd i s-a făcut marele bine al vin­
decării, o fac pe legiuitorii cu el. După ce a vindecat pe slăbănog, Mîn-
tuitorul s-a îndepărtat ca să nu fie lăudat. Noi facem dimpotrivă. în
capitolul final (20 ), autorul se plînge că predica lui s-a lungit în paguba
exortaţiei episcopului care avea să urmeze. Omilia aceasta a fost foarte
probabil tahigrafiată ; în orice caz n-a fost corectată de autor.
c. Scrisoarea către împăratul Constanţiu relatează către acest îm­
părat că la 7 mai 351, a apărut, la ora 3, la Ierusalim, o cruce lumi­
noasă, care se întindea de la Golgota pînă la muntele Măslinilor şi care
a durat mai multe ore. Ea a fost văzută de toţi locuitorii c e tă ţii; stră­
lucirea sa întrecea razele so arelu i; locuitorii au alergat, toţi, la bise­
rică, ba chiar şi străinii, iudeii, călătorii slăveau cu o singură gură pe
Făcătorul de minuni, Hristos. împăratul e îndemnat să aibă mai multă
îndrăzneală către Dumnezeu şi să poarte cu el trofeul care s-a arătat
pe cer. Se fac apoi urări împăratului.
d. Fragmente (2) dintr-o Omilie la Nunta din Cana şi o frază din-
tr-o omilie la cuvintele : «Eu mă duc la Tatăl Meu». Din toate aceste
fragmente reiese limpede învăţătura autorului nostru despre cele două
firi ale Mîntuitorului. După o presupunere a lui Touttee, Chirii ar fi
ţinut predici asupra întregii Evanghelii a lui Ioan.
DOCTRINA
a. Teodiceea. Teologia lui Chirii este în general ortodoxă ; ea se
înfăţişează ca teologie a şcolii patristice tradiţionale (Sf. Metodiu de
Olimp, Sf. Chirii, Sf. Epifaniu etc.). E un singur Dumnezeu, nenăscut, fără
început, neschimbat, nu s-a născut din altul şi nu are moştenitor al
v ie ţii; El e fără început şi fără sfîrşit, este totdeauna identic cu Sine
însuşi, puternic şi, deşi are multe nume, fiinţa Sa este uniform ă; în di­
feritele lucrări ale Dumnezeirii, El este unul şi acelaşi ,* El este omni­
prezent şi identic în toate părţile lu m ii; însuşirile Sale sînt egale ca pu­
tere şi funcţionează simultan ; El este în întregime ochi, în întregime
auz, în întregime minte. El înţelege şi cunoaşte integral. El are toate
însuşirile în gradul maxim. Noi nu putem cuprinde cu mintea pe Dum­
nezeu. La obiecţia : dacă nu înţelegi fiinţa dumnezeiască, de ce vorbeşti
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 553

despre ea ?, Sf. Chirii răspunde : «Oare pentru că nu pot să beau tot

fluviul, să nu iau cu măsură nici ceea ce-mi foloseşte ? Oare pentru că
nu pot să cuprind tot soarele cu privirea, să nu văd nici cît îmi este de
ajuns pentru trebuinţa mea ? Sau pentru că nu pot să mănînc toate
fructele dintr-o mare grădină, în care am intrat, vrei să ies cu totul flă-
mînd ? Laud şi slăvesc pe Făcătorul nostru. Poruncă dumnezeiască sînt
aceste cuvinte : «Toată suflarea să laude pe Domnul». Acum încerc sa
laud pe Stăpînul, nu să vorbesc despre El. Cu toate că şliu că nu voi
putea să-L slăvesc după vrednicie, totuşi socotesc drept lucru evlavios
să încerc cel puţin. Slăbiciunea mea o mîngîie Domnul Iisus prin cu­
vintele : «Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată» (Ioan 1, 18)» (Ca­
teheza VI, 5, trad. Pr. D. Fecioru). Cunoaşterea lui Dumnezeu nu e ac­
cesibilă nici unei făpturi umane. îngerii ştiu mai mult ca noi despre
Dumnezeu, dar ei nu ştiu cum e Dumnezeu în S in e; cunoaşterea lor e
conformă cu treptele pe care se a flă : tronurile şi domniile cunosc
mai mult ca îngerii şi arhanghelii. Dumnezeu e cunoscut desăvîrşit
numai de Fiul şi de Sfîntul Duh : «Nici pe Tatăl nu-L cunoaşte altcineva
decît Fiul şi acela căruia Fiul îi va descoperi» (Matei 11, 27). Fiul-
Unul-Născut şi Sfîntul Duh îl cunosc pe Dumnezeu pentru că Ei sînt păr­
taşi Dumnezeirii. Cel Născut în chip nepătimitor înainte de veci cu­
noaşte pe Cel care L-a născut. Fiindcă n-au putut cunoaşte pe Dumne­
zeu, oamenii şi-au închipuit multe despre E l; unii L-au închipuit ca foc,
alţii ca om înaripat, alţii ca avînd şapte ochi, alţii ca piatră, ca an im al:
pisică, cîine, lup leu, şarpe ; alţii au adorat vinul, alţii pîinea şi unii
chisfr ceapa. Idololatrii şi ereticii pun lucruri ruşinoase, crime sau
inepţii pe seama lui Dumnezeu. Maniheii învăţau stăruitor două prin­
cipii . divine : al binelui şi al răului. Dar, în realitate, Dumnezeu este
unul şi e desăvîrşit în toate. El e pretutindeni şi nu e circumscris de
nimic.
b. Sfînta Treime. Dumnezeirea e alcătuită din t r e i : Tatăl, Fiul şi
Sfîntul Duh. Iudeii cred în existenţa unui singur Dumnezeu, dar nu admit
că Dumnezeu este Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Sfîntul Chirii in­
vocă numeroase texte biblice în favoarea susţinerii sale, dar ştie că
iudeii nu le admit, ci le dau o altă interpretare. Dumnezeu este Tată
pentru că El dă tuturor facultatea de a naşte. în mod impropriu, Dum­
nezeu este Tatăl multora, dar în mod propriu, adică prin fire şi cu ade­
554 PATROLOGIE

vărat, este Tată numai al unuia singur, al Fiului, Unuia-Născut, Dom­

nul nostru Iisus Hristos. însuşirea de Tată n-a câpătat-o în timp, ci El
este dintotdeauna Tatăl Unuia-Născut. El n-a devenit Tată prin schim­
bare de voinţă, ci are această vrednicie înainte de orice fiinţă, de orice
simţire, înainte ’de toţi vecii. Dumnezeu nu e Tată nici prin patima
carnală, nici prin împreunare, nici prin neştiinţă, nici prin emanaţie,
nici nu s-a schimbat, nici nu s-a micşorat. El e Tata desăvîrşit şi a
născut Fiu desăvîrşit, căruia I-a dat toate : Dumnezeu e cinstit de Fiul
ca Tată, iar Apostolul Paveî precizează limpede prin cuvintele : «Bine-
cuvîntat este Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl
îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri» (II Cor. 1 , 3). Sfîntul Chirii
luptă contra ereticilor care despart Vechiul Testament de Noul Testa­
ment, imaginînd pe fiecare din aceste Testamente cu Dumnezeul său.
Dar Hristos zice El însuşi despre templul din Ierusalim : «N-aţi ştiut că
Eu trebuie să fiu întru cele ale Tatălui Meu?» (Luca 2, 49). Şi ia ră ş i:
«Luaţi-le pe acestea de aici şi nu faceţi Casa Tatălui Meu casă de ne­
gustorie» (Ioan 2, 16). M întuitorul zice, printre altele : «Tatăl Meu pînă
acum lucrează şi Eu lucrez» (Ioan 5, 12). Mai zicem Tată lui Dumne­
zeu şi pentru că, prin harul Său, noi am devenit, din robi, fii al Lui,
pentru că ne-a renăscut prin Duh, poartă grijă de noi şi ne iubeşte.
Cuvintele pe care M întuitorul le spune pe cruce lui Ioan, arătîndu-i pe
Maria : «Iată mama ta» şi Măriei, arătîndu-1 pe Io a n : «Iată fiul tău»
(Ioan 19, 26—27), atestă că termenul de Tată arată iubirea pe care I-o
datorăm în schimb, pentru iubirea pe care El ne-o dă continuu. Dum­
nezeu este Tatăl oamenilor în timp, dar al lui Hristos înainte de timp
(Cateheza VII). Atributele lui Dumnezeu-Tatăl de «atotputernicul» şi
«făcătorul cerului şi pămîntului» precizează concepţia creştină mai ales
faţă de păgîni şi eretici, uneori şi faţă de iudei, care aveau concepţii
felurite despre fiinţa şi puterea lui Dumnezeu. Atotputernic înseamnă
că Dumnezeu stăpîneşte toate şi toate sînt supuse Lui, afară de Fiul
şi Sfîntul Duh. Nu diavolul, ci Dumnezeu este stăpînul avuţiilor, dar
acestea trebuie administrate bine de către om. Dumnezeu-Tatăl ţine
şi conduce toate prin înţelepciunea Sa. Omul e dovada cea mai eloc­
ventă a măiestriei creatoare a lui Dumnezeu.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 555

Fiul, a doua Persoana a Sfintei Treimi, e numit şi prezentat astfel

de Sfînta Scriptură: El e Unul, Dumnezeu născut din Dumnezeu, Viaţă
născută din Viaţă, Lumină născută din Lumină, asemenea în totul Ce­
lui care L-a născut. Născut din Tatăl mai presus de orice înţelegere şi
veşnic înainte de toţi vecii, El este înţelepciunea, Puterea şi Drepta­
tea enipostaticâ a lui Dumnezeu. Stă de-a dreapta Tatălui din veci, nu
în urma vreunui merit care să-L fi ridicat, ca pe oameni, la această
vrednicie. E creator din cauza Tatălui şi împărăţeşte împreună cu
Acesta. Cunoaşte pe Născătorul Său şi este Dumnezeu ca şi Acesta.
Fiul nu trebuie despărţit de Tatăl, dar nici confundat, cum fac sabeli-
enii, care cred în filiopaternitate. Fiul are mai multe nume : C uvintul-
Logosul nu se aseamănă cu cuvintele pe care le rostim şi care se răs-
pîndesc în aer. El e Cuvlnt ipostatic, creator al fiinţelor raţio n ale; El
e unul, ca să nu credem că din cauza numelor Lui sînt mai mulţi fii, e
uşă, ca uşă cugetătoare, vie, care deosebeşte pe cei care in tră ; e numit
cale, pentru că duce la Tatăl Cel din c e ru ri; e numit miel, ca unul care
curăţeşte prin cinstitul Lui sînge lumea de păcate ; e numit păstor din
cauza iubirii Sale de oameni ? e numit leu pentru vrednicia Sa împără­
tească ; e numit piatră, fiindcă a fost şi este piatra din capul unghiu­
lui ; e numit Hristos, sau «uns», fiindcă a fost uns de Tatăl din veş­
nicie spre arhierie supraomenească ? e numit «mort», dar e singurul mort
care n-a rămas în groapă, ci a înviat •, e numit «Fiul omului», nu fiindcă
ar fi născut din pămînt, ci fiindcă va veni să judece viii şi m o rţii; e
e numit «Domn», pentru că are domnie firească şi veşnică ,* e numit
«Iisus», nume propriu şi care e în legătură cu vindecările Sale mîntui-
toare ; e numit «Fiu», fiindcă a fost născut în chip natural. Cu toate
aceste multe nume, Hristos e o singură Persoană (Cateheza X). Deşi se
face tuturor toate, Fiul lui Dumnezeu a rămas identic cu Sine după fire.
Sfîntul Chirii nu întrebuinţează termenul «de-o-fiinţă» pentru a de­
semna raportul dintre Tatăl şi Fiul, termen folosit la Niceea şi pus de
atunci în circulaţie ; folosirea termenului «asemenea» întru toate Ta­
tălui poate constitui un motiv de a pune pe Sf. Chirii în rîndul arienilor
homeeni ? E greu să ajungem aci, pentru că, în catehezele sale, Sf.
Chirii precizează contra arienilor : «Să nu zicem niciodată : «era un
timp cînd Fiul nu exista» (Cateh. XI, 17). Hristos e Fiul lui David în
.istoria lumii, e Fiul lui Dumnezeu înainte de toţi vecii. Ca fiu al lui Da-
556 FATROLOGIE

vid, El a devenit ceea ce nu era ; ca Fiu al lui Dumnezeu, El este ce a

fost înainte de toţi vecii. El are doi P ă rin ţi: pe David, după trup, pe Dum-
nezeu-Tatăl după Dumnezeire. Naşterea Fiului lui Dumnezeu datează nu
de la Belleem, ci ea este anterioară veacurilor. începutul Fiului ca şi ai
Tatălui este veşnicia. El e împărat veşnic şi se bucură de slavă veşnică
împreună cu Tatăl Său (Cat. XIV, 27). Tatăl singur cunoaşte pe Fiul, cum
Fiul singur cunoaşte pe T a tă l; Fiul este atotputernic ca Tatăl, nevăzut ca
Acesta, nesfîrşit ca El, ştie tot, avînd toate desăvîrşirile ca El. «Să ne
închinăm unui singur Tată printr-un singur Fiu, dar fără să împărţim în­
chinarea» (Cat. XI. 17). Nefolosirea termenului «de-o-fiinţă» sau «con­
substanţial», precum şi a termenilor natură, substanţă, esenţă, persoană,
ipostasă, nu impune nici o concluzie cu privire la o Ortodoxie suspectă a
autorului nostru. Termenul homoousios apare uneori în anumite edilii,
dar nu e sigur că el e autentic. Ceilalţi termeni nu erau încă consacraţi
printr-un uzaj general. Anumite expresii din care ar ieşi subordinaţia-
nismul lui Chirii ca : «Fiul e supus Tatălui» etc. se referă la firea ome­
nească a Logosului. Tatăl şi Fiul au aceeaşi voinţă (G. Delacroix, op. cit.,
p.. 174 şi urm.).
Sfîntui Duh este unul singur şi Mîngîietorul. Nu este al doilea Duh
Sfînt. El este putere mare, dumnezeiască şi nepătrunsă cu mintea. El tră­
ieşte, cugetă şi sfinţeşte toate cele făcute de Dumnezeu prin Hristos. El
lucrează multe, dar nu se îm părţeşte; El cunoaşte toate tainele şi cerce­
tează adîncurile lui Dumnezeu. El a lucrat în Profeţi, în Apostoli şi în
sufletele drepţilor. Bl a proorocit despre Hristos, iar cînd Acesta a ve­
nit,- s-a pogorît asupra Lui şi L-a arătat. Sfîntui Duh nu se împarte ; ni­
meni nu poate să spună că un Duh este acolo şi alt Duh aici, pentru că
Sfîntui Duh e cinstit împreună cu Tatăl şi cu Fiul, iar în timpul Sfîntului
Botez e cuprins în Sfînta Treime. Tatăl, Fiul şi Sfîntui Duh nu sînt trei
Dumnezei, cum pretind marcioniiţii, ci mărturisim un singur Dumnezeu
împreună cu Sfîntui Duh prin Fiul. Ortodocşii nici nu despart Sfînta Tre­
ime, nici nu amestecă Persoanele Sfintei Treimi, ca Sabelie, ci ei ştiu
un;Tată care a trimis ca Mîntuitor pe Fiul, care a făgăduit să trimită de la
Tatăl pe Mîngîietorul. Sfîntui Duh s-a pogorît în ziua Cincizecimii peste
Apostoli în chip de limbi de foc, la Ierusalim, în Biserica de sus a Apos­
tolilor. Sînt combătuţi gnosticii şi diferiţi eretici care au vorbit hulitor
despre Sfîntui Duh : Simon Magul, valentinienii, maniheii, marcioniţii,
 UCENICI AI LUI EUSEDIU 557

inontaniştii sau catafrigienii. Sfîntul Chirii face deosebire între dife­

ritele înţelesuri pe care le are cuvântul «duh» ; sufletul, vîntul, o putere
mai mare, demonul se numesc «duh», aşa cum şi numele de Hristos era
dat mai multora : lui Aaron, David, Saul şi alţii (Cateh. XVI). A devăra­
tul Duh sau Sfîntul Duh vorbeşte şi învaţă, îndeamnă şi determină. El se
adresează lui Iezechiel, lui Filip, Apostolilor, lui P a v e l; Sfîntul Duh e
sfinţitor, ajutător şi învăţător. Sf. Duh pecetluieşte sufletul în timpul bo­
tezului. El sfinţeşte toată firea spirituala. De El au nevoie toţi îngerii.
El este sfinţitorul şi îndumnezeitorul. învăţăturile Sfîntului Duh sînt
identice cu acelea ale lui Hristos. Spre deosebire de duhul rău sau de
duhurile rele, Duhul Sfînt lucrează exclusiv spre binele şi mîntuirea
oamenilor. El vine liniştit şi răspîndeşte un parfum bine-mirositor (eoto-
o7j? 7] ? povara Lui e foarte uşoară şi, înainte de a veni, îşi
trimite razele luminii şi ale cunoştinţei ţ El vine să vindece, să înveţe,
să mîngîip, să sfătuiască, să întărească, să lumineze mintea unuia şi
apoi a mai multora. Sfîntul Duh luminează astfel mintea, încît aceasta
vede lucruri dumnezeieşti pe care mai înainte nu le cunoştea. Trupul
celui luminat de Sfîntul Duh e pe pămînt, dar sufletul priveşte în cer,
ca într-o oglindă. El este începutul şi sfîrşitul lumii şi tot ce s-a petre­
cut în cursul anilor. Sfîntul Duh luminează pe sfinţi, pe care-i însoţeşte
şi le dă capacitatea să vadă lucruri cu ochii sufletului, pe care nu le
văd cu ochii trupului; cazul lui Petru care a văzut cu ochii sufletului
ce-au făcut Anania şi Safira ; cazul lui Elisei care a văzut, la fel, ce-a
făcut sluga lui, Ghehazi, etc. îndemnul părăsirii bogăţiilor, al trăirii în
sărăcie, în feciorie, ne vine de la Duhul Sfînt. Dorinţa creştinilor de a
trăi în sărăcie vine de la Sfîntul Duh. El are putere mare împotriva dia­
volului. Sfîntul Duh e deseori numit Mîngîietorul, pentru că ne mîngîie
şi vine în ajutorul neputinţei n o a stre ; El se roagă pentru oameni lui
Dumnezeu şi-i întăreşte în vreme de persecuţie. El descrie mucenicilor
împărăţia cerurilor şi raiul desfătării. Mucenicia pentru Hristos se su­
feră prin Sfîntul Duh. Sfîntul Duh lucrează pe tot pămîntul şi în tot ce­
rul. El a lucrat în Vechiul Testament şi i-a umplut pe mulţi de puterea
Sa. El a scăpat pe Susana de la moarte prin tînărul Daniil. Sfîntul Duh
are nume multe, dar El este unul singur. El este enipostatic ; El este
acelaşi în Vechiul şi în Noul Testament. Duhul Sfînt a venit asupra Sf.
Măria şi a zămislit pe Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu ; El a lucrat şi
558 PATHOLOGIE

asupra Elisabetei, asupra lui Zaharia, asupra dreptului Simeon, asupra

Sf. Ioan Botezătorul ? El a botezat pe Domnul în Iordan. Porumbelul e
simbolul Sfîntului Duh. Toate păcatele se pot ierta, afară de păcatele
contra Sfîntului Duh. Sfîntul Duh pătrunde în cele mai adînci cute ale
sufletului, ca focul în fier. Sfîntul Duh a lucrat nu numai în Apostoli,
ci şi în primii fii ai Bisericii. Toate minunile sînt roada Sfîntului Duh.
c. Hristologie şi soteriologie. Fiul lui Dumnezeu a coborît din cer
şi s-a întrupat din Sf. Fecioară şi din Duhul Sfînt pentru păcatele noas­
tre. El a luat firea noastră omenească cu toate cele legate de ea, afară de
p ă c a t; El s-a întrupat real, nu aparent sau iluzoriu. A avut toate şi a trăit
întru toate asemenea nouă. Dacă întruparea a fost aparentă, aparentă a
fost şi mîntuirea noastră. Iudeii n-acceptă că Dumnezeu s-a întrupat, deşi
Dumnezeu a vorbit şi a avut legături apropiate în felurite chipuri cu popo­
rul evreu. Avraam a primit vizita celor trei îngeri, iar Moise a auzit cu-
vîntul lui Dumnezeu pe muntele Sinai. Hristos nu e nici numai Dumnezeu,
nici numai om. Dacă Hristos e numai Dumnezeu, noi sîntem în afara mîn-
tuirii, dacă e numai om, nu e lucru folositor. Cuvîntul cel din veci s-a
făcut om în realitate, nu in vis. El n-a fost numai un om care prin de-
săvîrşire progresivă a primit cununa şi a fost îndumnezeit. Cazul lui
Hristos nu e, adică, un caz euhemeristic sau de apoteozare a unui om
pentru merite deosebite, ci însuşi Cuvîntul lui Dumnezeu a luat fire ase­
mănătoare firii noastre, s-a făcut întru totul asemenea nouă. Dumnezeu
şi Omul din Hristos se află într-o unitate desăvîrşită. Dacă Fiul lui Dum­
nezeu ar fi venit neîntrupat, ne-ar fi fost inaccesibil, noi n-am fi putut
să-L vedem şi nu ne-am fi bucurat cum o facem acum, de venirea Lui.
El s-a întrupat pentru a se apropia de noi şi pentru a ne mîntui. Profeţii
se cutremurau în faţa slavei lui Dumnezeu; de aceea, El îşi acoperea
Dumnezeirea cu cerul, asemenea unei catapetesme, pentru ca oamenii
sa poată suporta apropierea lui Dumnezeu şi să nu piară. Cuvîntul lui
Dumnezeu s-a îmbrăcat în om ca într-un înveliş. Venirea lui Hristos a
urmărit să facă cunoscut pe Tatăl. Singura uşă pentru cunoaşterea ade­
vărată a Tatălui este Fiul, care a venit în momentul cînd oamenii, în-
chinîndu-se oamenilor, adică celor asemenea cu ei, provocau o mare în­
şelăciune. întrupîndu-se, Fiul a risipit această înşelăciune şi a eliberat
 UCENICI AI LUI EUSEBIU ;j 59

lumea de sub înşelăciunea diavolului. Domnul a pătimit pentru noi. Dia­

volul nu s-ar fi apropiat de El, dacă L-ar fi cunoscut. Trupul Domnului a
fost o momeală pentru diavol care voind să-L înghită, trebuia să dea
afară pe cei pe care-i înghiţise pînă atunci. Teoria drepturilor demo­
nului e prezentată aci îndulcită, nu integrală ca la Origen. Pogorîndu-se
la iad, Domnul a ieşit din el, înconjurat de cei ce fuseseră legaţi acolo
de mult. Iadul s-a îngrozit aflînd că în el a coborît Cineva care nu putea
fi reţinut de el. Cea mai mare minune a lui Hristos este Crucea. «Dacă
răstignirea e un vis, iar mîntuirea e prin cruce, atunci şi mîntuirea e
un vis ; dacă crucea e un vis, atunci şi învierea e un vis ; dacă înălţarea
e un vis, atunci şi a doua venire e un vis şi toate nu mai sînt realitate.
Crucea este temelia nezdruncinată a mîntuirii şi a nădejdii, este lauda
laudelor şi slava». Nu un om oarecare, ci însuşi Dumnezeu întrupat a
suferit şi a răbdat. Oamenii s-au supus morţii din cauza păcatului. Pă­
catul însuşi a fost ridicat de Hristos prin Crucea Sa. Hristos ne-a
răscumpărat, mînia lui Dumnezeu a fost potolită, dreptatea judecăţii a
fost păstrată, dar s-a arătat şi puterea iubirii de oameni a lui Dumnezeu.
Prin pom a venit păcatul, prin pom (cruce) a fost îndepărtat păcatul.
Hristos a fost mmormîntat în pămmit, pentru ca pămintul cel blestemat
să primească binecuvîntarea, fiind sădit în el pomul vieţii. Domnul deva­
lorizează împrejurările căderii în păcat, prin aceea că reproduce în mod
simbolic aceste împrejurări. Deşi înălţat la ceruri, Domnul este alături
de noi. Ne este pregătită împărăţia cerească, dar şi focul cel veşnic.
(G. V. Florovschi, Părinţii răsăritului din sec. IV. Cap. despre Si. Chirii
al Ierusalimului, dactilografiat).
d. Sfintele Taine, a) Siînlul Botez. Sf. Chirii a ţinut catehezele sale
în vederea administrării Sfintelor Taine, a Botezului şi a Sfintei Euha­
ristii. catehumenilor vrednici de a le primi. Botezul cuprinde trei părţi,
lucru pentru care şi Sf. Chirii după ce a tratat despre botez mai înainte,
îi consacră trei cateheze mistagogice la sfîrşit: una care se ocupă cu
ceremoniile preliminare, alta cu sensul tuturor formulelor întrebuinţate
în momentul cufundării şi alta cu mir-ungerea. Botezul este semnul şi
lucrarea iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Prin botez, numit şi baie a
pocăinţei, se şterg păcatele şi ajungem moştenitorii vieţii veşnice prin
pecetea Sf. Duh. Botezul creştin dă nu numai iertarea păcatelor, cum dă
botezul lui Ioan, ci şi harul înfierii. Aceasta, pentru că cel ce se bo-
5G0 PATROLOGIE

lează participă prin imitare la adevăratele patimi aie lui Hristos. M ăr­
turisirea Sfintei Treimi, adică credinţa in numele Tatălui, al Fiului şi al
Sfîntului Duh, cum şi cufundarea şi scoaterea de trei ori din apă, sim­
bolizează îngroparea cea de trei zile a lui Hristos. Prin cufundarea în
apă s-a arătat noaptea, prin prima scoatere din apă s-a arătat prima zj
a lui Hristos în mormînt. în timpul cufundării in apă,omul era ca în
noapte şi nu vedea nim ic; în timpul scoaterii din apă, el a ajuns ca în
zi. în aceeaşi clipă el a murit dar s-a şi născut. Apa botezului i-a fost
şi mormînt şi mama. Naşterea duhovnicească a avut loc odată cu moar­
tea. Fără să fi fost răstignit ou adevărat, fără să fi murit cu adevărat,
fără să fi fost îngropat cu adevărat, cel botezat a înviat. E o imitare a
faptelor Mîntuitorului, dar mîntuirea e adevărată, observă Sf. Chirii.
Participînd la patimile lu-i Hristos nu în realitate, ci numai prin imitare,
El ne-a dăruit toate acestea realmente, spre a cîştiga mîntuirea adevă­
rată. Aceasta arată nesfîrşita Sa iubire de oameni. Noi participăm la
durerea Lui fără să suferim. Cei botezaţi în Hristos sînt îmbrăcaţi în
Hristos şi prin aceasta sînt asemenea Fiului lui Dumnezeu. Prin botez
noi am căpătat înfierea şi ne-a dat asemănarea trupului slavei lui Hris­
tos. Ca părtaşi la Hristos, cei botezaţi sînt numiţi neapărat «unşi». Sînt
numiţi unşi pentru că au primit anticipat pe Sfîntul Duh. Hristos este
«Unsul» prin excelenţă, dar El n-a fost uns cu mir material, ci Tatăl L-a
uns prin Sfîntul Duh, iar în Iordan, Sfîntul Duh s-a pogorit peste El fiin-
ţial. Hristos a primit untdelemnul duhovnicesc al bucuriei, adică pe
Duhul Sfînt. Mirul sfinţit nu este simplu mir, ci un dar al lui Hristos
şi al Sfîntului Duh, lucrînd prin prezenţa Dumnezeirii Lui. Ungerea tru ­
pului se face cu mir material, dar el sfinţeşte sufletul prin Sfîntul Duh.
Se unge fruntea ca omul să fie eliberat de ruşinea comisă de primul
om călcător de poruncă şi ca cel botezat să primească slava Domnului
cu faţa descoperită, ca în oglindă. Se ung apoi urechile, ca să se dobîn-
dească urechi capabile sa audă tainele dumnezeieşti, pe urmă se ung
nările, ca cei unşi să devină buna mireasmă a lui Hristos ; ungerea se
face şi la piept, ca omul să se împotrivească uneltirilor diavolului, după
ce s-a îmbrăcat cu platoşa dreptăţii. Ungerea cu Sf. mir dă numele de
creştini = ypm — xptaxo? — /piaxiavoi. Ungerea cu mir a fost prac­
ticată şi în Vechiul Testament asupra lui Aaron şi Solomon. A fost o
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 5G1

ungere preînchipuitoare. Creştinii însă simt unşi cu adevărat, pentru că

Sfîntul Duh e Acela care-i unge. începutul mîntuirii creştinilor este Hris­
tos ; Hristos este plămădeala, iar creştinii frămîntătura şi dacă plămă­
deala e sfînta, sfinţenia se transmite şi frămîntăturii. Ungerea trebuie
păstrată nepătată, pentru că ea e apărare duhovnicească pentru trup şi
mîntuire pentru suflet (Cateheza III mistagogică).
Sf. Chirii n-admite, în general, botezul ereticilor. El o spune clar :
că nu se intră nici de două ori, nici de trei ori, în baia sfîntă, căci după
•cum nu e decît un Domn şi o credinţă, tot aşa nu e decît un botez. Bo­
tezul nu se repetă decît pentru eretici, deoarece acela pe care l-au pri­
mit ei este nul (Procateheza, 7). Ştim că rebotezarea ereticilor era în
practica veche a Bisericii un lucru curent, cum aflăm de la Sf. Ciprian,
Sf. Atanasie, Optat de Mileve, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Na-
zianz, Sf. Efrem Şirul, Sf. Epifaniu, Sf. Ambrozie etc. E vorba de eretici
care nu botezau în numele Sfintei Treimi sau care alterau forma şi ma­
teria acestei taine. Sinoadele înseşi au prescris această măsură. Dar se
pare că autorul nostru n-a impus tuturor ereticilor care veneau la el
rebotezarea, ci după cazuri. Cei care primiseră un botez valid, adică în
numele Sfintei Treimi, şi săvîrşit corect nu erau rebotezaţi. Taina bote­
zului e prezentată ca uşa de intrare în Biserică şi de pătrundere în îm­
părăţia cerurilor. Fără el, nici una din celelalte taine nu poate fi primită.
Se concentrează în această Sf. Taină atît Sf. Botez cît şi Mirungerea.
b) Sfînta împărtăşanie. Altă mare taină este aceea a Sf. îm părtă­
şanii. Ea a fost întemeiată şi proclamată de însuşi Domnul nostru Iisus
Hristos. Ea urmăreşte unirea creştinilor într-un singur trup şi un singur
sînge cu Hristos. Că această unire este reală, adevărată, şi nu închipuită,
Sf. Chiriil o dovedeşte cu înseşi cuvintele Mântuitorului de la Cina cea
de taină, transmise de Sf. Apostol P a v e l: «Domnul nostru Iisus Hristos,
în noaptea în care a fost vîndut, îuînd pîine şi mulţumind, a frînt-o şi a
dat-o ucenicilor Săi zicîn d : «Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu». Şi
luînd paharul şi mulţumind a zis : «Luaţi, beţi, acesta este sîngele M eu»
(I Cor. 11, 23—25). în faţa acestui text, orice îndoială cu privire la rea­
litatea sîngelui Mîntuitorului în Sfînta împărtăşanie, este exclusă. Hris­
tos însuşi întăreşte prin propriile-I cuvinte : «Acesta este trupul Meu»
— «Acesta este sîngele Meu». Sfîntul Chirii subliniază realismul euha-
36 — Patrologie
562 PATROLOGIE

ristic, pentru că se aflau oameni oare nu credeau că pîinea şi vinul pot

fi luate drept trupul şi smgele lui Hristos. Cum să se prefacă pîinea şi
vinul în trup şi sînge ? Ca să încredinţeze pe ascultătorii săi că lucrul
e posibil şi adevărat, autoruH nostru face apel la minunea 'lui Hristos din
Cana Galii ©ii, unde El transformă .apa în vin. Era o minune nemaipome­
nită săvîrşită la acea nuntă, despre care vorbeşte Sf. Evanghelist Ioain,
Dacă apa a putut fi prefăcută în vin, de ce vinul să nu poată fi prefăcut
în sînge ? Prefacerea apei în vin s-a petrecut ia o nuntă trupească. De
ce să nu se mărturisească despre Domnul că nuntaşilor le-a dat să guste
din trupul şi din sîngele Său ? Prefacerea pîinii şi a vinului se petrece
sub puterea Sfîntului Duh, care transformă pîinea în trupul lui Iisus Hris­
tos şi vinul în sîngele Său. «Apoi, zice Sf. Chirii, după ce ne-am sfinţit
prin aceste cintări duhovniceşti, rugăm pe iubitorul de oameni, Dumne­
zeu, să trimită pe Sf. Duh peste (darurile) oare sînt puse înainte, ca sa
facă pîinea trupul lui Hristos, iar vinul sîngele lui Hristos. în chip n e­
greşit, de orice s-ar iatinge Sfîntul Duh, se sfinţeşte şi se preface : «îva
7wG,tri3Yj xov [J-sv a p to v awjxa X p ioT ou , to v o k otvov GCL[i!i X p is t o u . I l â v i w ; Ţ ip .
ou işâ cp a ix o to a^tov llv s îip -a , •zoîko y.al jie x a p sp X r ^ a i» .
(Cateheza 5-a mistagogică, 7, P.G., 1113 C, 1116 A). Prin lucrarea
Sfîntului Duh, pîinea şi vinul se prefac în trupul şi sîngele Fiului lui
Dumnezeu, ele nu mai sînt pîine şi vin obişnuit; ele sînt trup şi sînge
ale lui Hristos, potrivit hotărîrii Stăpînului. Chiar dacă simţirea îţi dă
impresia că ele-s numai pîine şi vin, credinţa să-ţi dea siguranţa reali­
tăţii trupului şi sîngelui hristic. Să nu judeci lucrul după gustare, ci în-
credinţează-te prin credinţă că ai fost învrednicit de trupul şi sîngele lui
Hristos (Cateheza mistagogică, 4, 6). «De aceea, cînd ne împărtăşim, să
fim convinşi că ne împărtăşim cu trupul şi sîngele lui Hristos. Sub forma
pîinii să dă trupul, iar sub forma vinului ţi se dă sîngele, pentru ca îm-
părtăşindu-te cu trupul şi cu sîngele lui Hristos, să ai acelaşi trup şi
acelaşi sînge cu El : «i.'va 7 ev/j |iE-:a/.a(3u)v atojxaxo? -/.al aqjiaxo; xpt3xoor
o'j33to[io? /.a l o'jvatjxo; auxou». Î11 felul acesta noi devenim hristofori,
purtători de Hristos, întrucît trupul şi sîngele Lui se împart în mădula­
rele noastre. După fericitul Petru noi devenim părtaşi la firea dumneze­
iască (II Petru 1 , 4). Cu alte cuvinte ne îndumnezeim. Ideea principală
din acest text este că prin împărtăşirea cu trupul şi sîngele lui Hristos,
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 563

creştinii se unesc cu Hristos nu mistic, ci real, integrîndu-se trupului şi

sîngelui Lui, făcîndu-se una cu El. Trupul şi sîngele hristic pătrunzînd
în fiinţa umană, ne sfinţesc şi ne unifică cu Hristos, adică cu jertfa Lui,
făcîndu-ne colaboratorii operei Sale mîntuitoare. Operă a dragostei cu
efecte soteriologice, nu numai pentru cei vii, ci şi pentru cei adormiţi.
Epicleza, adică invocarea Sfîntului Duh, are rol determinant, căci jertfa e
inoperantă fără puterea sfinţitoare a Sf. Duh. E meritul Sf. Chirii de a ne
fi'păstrat forma definitivă a epiclezei ca centru al Sf. Liturghii,formă care
se păstrează pînă astăzi în liturghiile orientale. Jertfa euharistică este
prezentată ca «înfricoşătoare», ca «înspăimîntătoare», fiind jertfa lui
Dumnezeu însuşi întrupat, care se miilostiveşte spre iertarea păcatelor.
Este o jertfă în care viaţa lui Dumnezeu se oferă din dragoste şi îndu­
rare pentru a înlătura şi şterge păcatele noastre. E ceea ce reiese din
toate textele .liturgice care preced, însoţesc şi urmează actului jertfei
euhiaristice, în Liturghiile Sf. Ioan Gură de Aur, Teodor de Mopsuestia
şi Narses.
c) Elemente ale Sfinteî Liturghii. Centrul Sf. Liturghii, care e jertfa
euharistică, e precedat de cuvintele Mîntuitorului, care instituie Sfînta
Jertfă : «Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu» şi «Beţi dintru acesta
toţi, acesta este sîngele Meu» (Cateheza mistagogică, 4, 1, 4). Spălarea
mîmilor preoţilor prin apa pe care le-o toarnă diaconul, simbolizează
curăţia de păcate. Cuvintele diaconului către credincioşi: «Primiţi-vă
uilul pe altul şi să ne sărutăm unul pe altul» (Cateheza mistagogică, 5,3)
se referă la sărutarea dragostei sau la sărutarea sfîntă. După aceea, u r­
mează cuvintele preotului Jiturghisitor : «Sus inimile !», la care poporul
răspunde : «Avem către Domnul». .Urmează : «Să mulţumim Domnului»,
cuvinte spuse de preot, la care poporul răspunde : «Cu vrednicie şi cu
dreptate». După ce se pomenesc stihiile ca : cerul, pămîntul, soarele etc.
şi toate făpturile cugetătoare şi necugetătoare, inclusiv îngerii şi arhan­
ghelii, poporul, repetînd cuvintele acestora, spune : «Sfînt, Sfînt, Sfîint,
Domnul Savaot», după care urmează jertfa euharistică prezentată mai
sus (Cateheza mistagogică, 5, 6—7). în continuare, asupra sfintei jertfe
duhovniceşti, ne rugăm ¿ud Dumnezeu ou' adorare nesîngeroasă pentru
pacea de obşte a Bisericilor, pentru bunăstarea lumii, pentru împăraţi,
pentru ostaşi, pentru aliaţi, pentru cei bolnavi, pentru cei necăjiţi şi, în
564 PATROLOGIE

general, pentru cei ce au nevoie ele ajutor (Cateheza mistagogică, 5,8,

P. G. 33, 1116). Urmează pomenirea morţilor : «Pomenim, apoi, şi pe cei
mai dinainte adorm iţi: întîi pe patriarhi, profeţi, 'apostoli, martiri pen­
tru Dumnezeu prin rugăciunile şi solirile lor, să bimevoiască a primi ru­
găciunea noastră. Pe urmă pomenim pe Sfinţii Părinţi şi episcopii noştri
mai, înainte adormiţi, şi în general pe toţi cei de mult adormiţi între
noi.; noi credem că este de foarte mare folos pentru sufletele pentru
care se aduc cereri în timpul oferirii sfintei şi prea înfricoşătoarei jertfe»
(Ibidem, 5, 9, P. G. 33, 1116). «Aducînd jertfa euharistică pentru cei
adormiţi în păcate, noi oferim pe Hristos cel junghiat pentru păcatele
noastre, făcînd pe Dumnezeu să se îndure atît pentru ei, cît şi pentru
noi» (Cateheza mistagogică, 5, 10, P. G. 33, 1116).

Eclesiologie. Ecumenism
Biserica din Ierusalim se dezvoltase considerabil pînă în vremea Sf.
Chirii, a tît prin evoluţia ei firească, cît şi prin zidirea Catedralei Sim­
ţului Mormînt din care rodea sanctificarea lumii prin faptul că în acel
loc sălăşluise Mîntuitorul trei zile şi trei nopţi, pînă la înviere. Mii de
vizitatori, printre care şi vestita Aeteria-Egeria (în anul 383), veneau din
toată creştinătatea pentru închinare -la Locurile Sfinte, unde adorau
Sfînta Cruce şi Sfîntul Mormînt şi ascultau slujbele şi catehezele Sf.
Chirii şi priveau la tot ce se petrecea în acel mediu. Credinţa sa
puternică, ethosul său misionar şi contactul viu cu miile de credincioşi
veniţi din toată lumea i-au creat lui Chirii o înaltă privire ecumenică
despre Biserică. El precizează în cateheza a XVIII-a : «Biserica se n u ­
meşte universală, pentru că ea există în toată lumea, de la >o margine a
pămîntului la cealaltă, pentru că învaţă universal şi fără greşeală toate
dbgmele care trebuie să ajungă la cunoştinţa oamenilor, despre toate
lucrurile văzute şi nevăzute, pămînteşti şi cereşti, pentru că supune la
evlavie tot neamul omenesc, pe conducători şi pe conduşi, pe învăţaţi
şi pe neînvăţaţi, pentru că îngrijeşte şi tămăduieşte tolt felul de păcate
săvîrşite de suflet şi de trup şi pentru că ea. posedă în fapte şi cuvinte
şi în tot soiul de harisme, orice formă de virtute, oricare a r fi numeile
acesteia» (Cateheza 18, 23, P. G. 33, 1044).- Deci Biserica e universală,
învăţătoare, săditoare de evlavie, îngr.jitoare şi tămăduitoare de păcate,
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 565

săvîrşitoare de virtuţi şi harisme în cuvinte şi fapte. E una din definiţiile

generale, cele iaai complete, pe care ni le oferă eclesiologia patristică.
' înaintea Bisericii creştine, a existat Biserica Vechiului Testament de
care pomeneşte psalmistul (67, 27). Dar iudeii fiind lepădaţi din bar, din
cauza uneltirilor contra >lui lisus Hristos, Mîntuâtorul a întemeiat din
neamuri o a doua Biserica, aceea a creştinilor, pe 'oare nici forţele iadului
n-o vor birui;(Matei 16, 18).
Ereticii marcioniţi, manihei etc. au şi ei adunări pe care le numesc
biserici, dar nu sînt biserici. «Dacă cumva te duci în cetăţi, să nu cauţi,
pur şi simplu, biserica, ci unde este Biserica universală (y.a'&oXty.Tj h.vlr^icr.)
căci şi ereziile nelegiuiţilor încearcă să numească speluncile lor tot bi­
serici... Căoi aceasta (Biserica universală) este numele propriu al acestei
mame sfinte a noastră a tuturor» (Cateheza 18, 26, P. G. 33, 1048). Bi­
serica este mireasa Domnului nostru lisus Hristos. Ea este oglindirea Ie­
rusalimului de sus şi are mulţi copii. în această Biserică universală,
«Dumnezeu a pus întîi Apostoli, al doilea profeţi şi al treilea dascăli,
după aceea puterea, apoi darurile tămăduirilor, ajutorările, cîrmuirile,
felurile limbilor» (I Cor. 12, 28).
Sfîntul har e acela care dă Bisericii o înaltă ecumenicitate : în v re­
mea persecuţiilor, ea a încununat pe sfinţii martiri cu cununi felurite,
iar în timp de pace — ca în perioada rostirii catehezelor — Biserica e
cinstită de înalţi demnitari, de împăraţi şi de tot felul de neamuri. în
timp. ce împăraţii 'au o stăpînire limitată, Biserica universală are stă-
pini-re asupra întregii lumi. Dumnezeu a pus ca hotar tal Bisericii pacea
(Psalm 147, 14). Biserica n-are altă limită, alt hotar, decît pacea, adică
mediul dumnezeiesc şi vital al existenţei, căci Fiul întrupat era Dum­
nezeul păcii. Pacea atît de dorită de oameni este starea firească a dum-
nezeirii. Ecumenismul paşnic al Bisericii este expresia universalismului
divin al Logosului, care se dă tuturor, prin Sfintele Taine şi ca pace. La
ecumenismul păcii se adaugă ecumenismul crucii, care s-a arătat cu bo­
găţia ei de lumină puternică deasupra Goigotei şi Muntelui Măslinilor,
în ziua de 7 mai, orele 3 (= 9 dimineaţa), 351. Crucea de lumină apărută
acum, sub împăratul Constanţiu, a ecumenioizat şi a fost ecumenicizată
566 PATHOLOGIE

de marile mulţimi care au văzut-o la Ierusalim : oamenii de toate vîrstele*

bărbaţi şi femei, creştini, iudei şi păgini, băştinaşi şi străini care - se
aflau în acel moment în cetatea sfîntă şi care, sigur, >au dus vestea
despre această arătare pînă departe. Scrisoarea adaugă că vederea
acestei cruci a dat martorilor încrediinţarea că dogma creştinilor era
adevărată (Scrisoarea către împăratul Constanţiu, 4). Ecumenismul isto­
ric şi ştiinţific al lui Eusebiu al Cezareei este completat cu ecumenismul
real şi popular, care a dus la consfinţirea crucii ca simbol al Bisericii şi
creştinismului în general.

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 33, 331— 1180. W. K. Rusihl u. I. Rupp, 2 vol., publicate

în 1948—1960. J. Quasten, Catechesae m ystagogicac, F.P. 1935, 69—111. Piédaguel, S.
Ch. 126 (1966).
T r a d u c e r i : Engleză ; L. Cross, St. Cyril oi Jerusalem. Lectures on the
Christian Sacraments. The Procatecheses and the Five M ystagogical Catecheses (8
PCD, London, 1951). W. Telfer, Cyril of Jerusalem and Nemesius of Emesa (L. C.), Lon­
don and Philadelphia 1955, 44—192. Germană; F. Hauser, BhV2, 411 (1922'. L. A. Went-
tuswy, Das heiligen inschrit Cyrill von Jerusalem Reden der Einleitung (Catehezele
mistagogice), Freiburg im Breisgau, 1939. Franceză : A. Faivre. Lyon, 1844. M. Vericel,
Cyrille de Jérusalem, Paris, 1957 (Bucăţi alese). Română : Pr. D. Fecioru, Sf. Chirii al
Ierusalimului, Catehezele. Partea I, Partea II, Izvoarele Ortodoxiei, Nr. 6—7, Bucureşti,
Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 19-13.
S t u d i i : A. Bludau, Der Kaiec/iumenaf in Jerusalem, im 4, Jahrhundert, Thgl 16
(1924), 225—242. Idem, Die Pilgerreise der Aethere, Paderborn, 1927, 41— 190. Pr. M.
Bulacu, Problema conştiinlei creştine după catehezele SL Chirii al Ierusalimului, St.
T. 7 (1939), 141— 178. G. Toulon, La méthode catéchétique de Saint Cyn7/e de Jérusa­
lem comparée à celles de Saint Augustin et de Théodore de Mopsueste, Proche-Orient
Chrétien 1 (1951), 265—285. A. A. Stephenson, The Lenten Catechetical Syllabus, in
The Fourth Century Jerusalem, TS 15 (1954), 103—116. A. Paulin, Saint Cyrille de J é­
rusalem — Catéchiste, Paris, 1959. C. Viorel, Catehezele SI. Chirii al Ierusalimului ca
izvor pentru istoria cultului creştin, St. T. 12 (I960), 161— 176. Pr. Dr. Marin Branişte,
Însemnările de călătorie ale Peregrinei Egeria (Aetheria) — sec. IV, Teză de doctorat
în Teologie, în «Mitropolia Olteniei», nr. 4—6, an. 34, aprilie-mai, 1982, p. 225—392.
J. Quasten, Initiation aux Pères de l'Eglise, III, 510—531. B. Altaner-A. Stuiber, Patro-
logie, 312—313. S. P. Brock, A Letter attributed —~ to C yril ol Jerusalem on the rebuil­
ding ol the Temple, BSOAS, 40 (1977), 267—286. E. J. Cutrone, Cyril's M ystagogical
Catecheses and the Evolution ol the Jerusalem anaphora, Or. Chr. P. 44 (1978), 52—64.
Lucchesi, L'Homélie copte de C yrille de Jérusalem en l’honneur de la Sainte Croix.
Nouveaux Apports — A. B. 98 (1980), 83—84.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 507

107

APOLINARIE
VIAŢA

Apolinarie e una din personalităţile remarcabile ale sec. IV pa­

tristic. Fiul unui preot care se numea tot Apolinarie, Apolinarie cel tînăr
s-a născut spre 310 la Laoddceea Siriei şi a făcut studii clasice strălu­
cite, ceea ce l-a dus să îmbrăţişeze cariera de grammatîcus şi rhetor,
carieră în care el s-a impus, avînd printre ucenici şi pe Ieronim la An-
tiohia (Epist. 84, 3). El a luptat puternic împotriva păgînismuilui oficial,
care, prin legea din 26 iunie 362 a lui Iulian, interzicea copiilor creştini
să frecventeze lecţiile de literatură şi cultură elen ică? pentru a preveni
efectele acestei legi, Apolinarie a versificat Biblia, în poezii lirice, epo­
pei şi drame, iar contra lui Porfiriu a scris o lucrare în 30 de cărţi (Ie­
ronim, De viris illustribus, 104). A fost bun prieten cu Sf. Atanasie, care
l-a apărat în diverse împrejurări de unele acuzaţii referitoare la învăţă­
tura sa. Prietenia cu Sf. Atanasie îi atrăgea şi n ecazuri; astfel, în 342,
el a fost excomunicat de episcopul George al Laodiceei. Dar putu să
primească pe Sf. Atanasie la întoarcerea acestuia din exil, în 346. Ales
ca episcop al Laodiceei, în 361, rămas în scaun pînă la moartea sa, în
timpul domniei lui Teodosie I, spre anul 390. Merite istorice şi doctrinare
deosebite îşi cîştigă Apolinarie, prin ofensiva sa antiariană deosebită
alături de Sf. Atanasie şi de Părinţii capadocieni, în special alături de
Sf. Vasile cel Mare. Din nefericire, acest om aşa de învăţat şi de orto­
dox în domeniul doctrinei trinitare, căzu în erezia monofizită. Combă-
tînd pe arieni şi neacceptînd o evoluţie morală a lui Iisus, el a susţinut
şi a reuşit să impună, pentru un timp, mediului său, formula că în Iisus
Hristos este «o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Logosul», formulă
preluată de Sf. Chirii, explicată şi proclamată ca ortodoxă, în diversele
sale scrieri (vezi mai sus, capitolul despre doctrina Sf. Chirii), pentru
că Sf. Chirii credea că această formulă aparţinea Sf. Atanasie. Apoli­
narie a fost condamnat ila Sinodul II ecumenic (381) şi combătut de
Sf. Grigorie de Nyssa, în Antirrheticosal iluji, spre 390.
568 PATHOLOGIE

OPERA
a. Scrieri exegetice. în notiţa sa despre Apolinarie, Ieronim sem­
nalează că acesta «a scris nenumărate volume asupra Sf. Scripturii» (De
viris illustribus, 104). N-a rămas decît un număr restrîns de fragmente
din ele, editate de H. de Riedmatten. Din diversele Proloage la Co­
mentariile lui Ieronim la cărţile biblice, reiese că Apolinarie a scris
Comentarii la Isaia, Oseea, Maleahi şi la alţi profeţi, apoi la Cîntarea
Cintărilor, la Evanghelia după Ala iei, la I Corinteni, la Galateni, la Efe-
seni. Comentariul la Romani, ale cărui fragmente au fost publicate de
K. Staab, relevă importanţa dogmatică pe care Apolinarie o acorda
epistolei, dar metoda de interpretare nu era nici cea alegorică-alexan-
drină, nici cea filologică a şcolii antiohiene, ci ea se rezuma la expli­
caţii foarte scurte. Apolinarie cunoştea la perfecţie Sf. Scrip'tura, pe
care a şi versificat-o şi a transformat-o în manual de cultură creştină
generală, opusă culturii elenice, de la care Iulian excludea pe creştini,,
cum am menţionat.
b. Scrieri apologetice. Cunoscînd atît de bine cultura păgînă, era
firesc ca episcopul Apolinarie să fie de partea creştinismului, în conflic­
tul pe care acesta îl avea cu păgînjismUl.
a) Era nu numai la modă, dar era şi absolut necesar să fie combă­
tută de creştini opera lui Porfiriu, Contra creştinilor, în 15 cărţi, operă
care fusese deja combătută de Metodiu de Olimp şi de Eusebiu al Ce-
zareei. Lucrarea lui Apolinarie, Contra lui Porfiriu, e apreciată de Iero­
nim ca fiind «cea mai preţioasă dintre operele sale» (De viris illustribus
104). La rîndu.1 său, Filostorgiu, şi e!l un spirit critic, uneori hypercriticr
afirmă că opera antdporfiriană a lui Apolinarie depăşea cu mult atît pe
cea a lui Eusebiu, cît şi pe a lui Metodiu de Olimp (Filostorgiu, Istoria
bisericească 8, 14, P.G. 65, 565 C, 568 A). E păcat că nu s-a păstrat nimic
din această importantă operă.
b) Despre adevăr, îndreptată contra lui Iulian Apostatul şi a filoso­
filor greci, în care arată, fără mărturii din Sf. Scriptură, că unii filosofi,,
înşelaţi de eroare, au gîndit despre Dumnezeu altfel decît cum se cuve­
nea. Citind această 'lucrare, Iulian a ironizat-o şi a scris episcopilor o
epistolă în trei cuvinte : «Am citit, am înţeles, am osindit», la care se
zice că a primit următorul răspuns : «Ai citit, dar n-ai înţeles, fiindcă
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 569'

daca înţelegeai, nu osîndeai», răspuns a cărui formulare a fost atribuită

uneori Sfîntului Vasile cel Mare (Sozomen, Istoria bisericească 5, 18,
P.G. 67, 1272 A). Socrate ne dă numeroase amănunte asupra operei de
valorificare de către Apolinarie a culturii greceşti pentru creştinism (Is­
toria bisericească 3, 16, P.G. 67, 417 CD — 424 A).
c. Scrieri polemice. Apolinarie a scris Contra Iui Eunomiu de
Cyzic şi Contra lui Marcel de Ancyra, pe care-1 acuza de sabelianism
(Ieronim, De viris illustribus 86), ambele opere pierdute, din care nu
s-au păstrat decît titlurile. La fel nu .s-a păstrat nimic din operele sale
contra lui Diodor de Tars şi Flavian de Antiohia, cum şi din scrierile'
sale Contra lui Origen şi Dionisie al Alexandriei. In operele Contra lu i
Diodor şi a lui Flavian, Apolinarie apăra, după metoda sa, unitatea celor
doua firi în Hristos.
i
d. Scrieri dogmatice. Autori aproape contemporani cu Apolinarie,.
ca Leonţiu de Bizanţ, în lucrarea sa : Despre fraudele apolinariştilor, şi
criiiri moderni, ca Lietzmann, Caspari şi Riedmatten, în studii recente,
au descoperit că, dacă unele din operele de valoare ale Hui Apolinarie-
s-au păstrat, a fost pentru că ucenicii ereziarhului au atribuit aceste-
opere unor autori ortodocşi, spre a ascunde axunreile adevăratului autor-
S-au păstrat, astfel, opere apolinariste sub numele Sf. Grigorie Tauma­
turgul, Atanasie şi Iuliu al Romei. Au putut fi ¡identificate :
a) O mărturisire de credinţă pe larg, atribuită Sf. Grigorie Tauma­
turgul ;
b) Trei scrieri atribuite Sf. Atanasie : O cuvîntare la Epifanie, inti­
tulată : 1. Hristos e U n u l; 2. Despre întruparea Cuvîntului lui Dumne­
zeu şi 3. Profesiune de credinţă către împăratul Jovian.
c) Sub numele papei Iuliu I au fost identificate trei lucrări : 1. De­
spre unirea trupului şi a dumnezeirii în Hristos ; 2. Despre credinţă şi'
întrupare ; 3. O scrisoare către un preot Dionisie.
d) Demonstraţia întrupării lui Dumnezeu după chip şi asemănare,
reconstituită după Antirrheticosul Sf. Grigorie de Nyssa. Compus între
376 şi 380, tratatul lui Apolinarie susţinea împărţirea platonică, adică tri­
partită, şi anume în trup, suflet şi spirit sau minte, concepţie pe care Sf..
Grigorie o combate, pentru că ea nu e acceptată de Sf. Scriptura, care
570 PATHOLOGIE

cunoaşte numai dihotomismul : trup şi suflet, cum se vede din actul

creaţiunii omului in Geneză şi din moartea Mintuitorului relatata de
Evanghelii.
e) O Recapitulaţie, probabil un extras din dialogul V al operei pseu-
do-atanasiene Despre Sflnia Treime, rezumă hristologiile principale ale
vremii.
f) Multe fragmente ale operelor hristologice ale lui Apolinarie sa
găsesc în diverse florilegii şi în citatele făcute de diverşi autori, ca de
exemplu, în Eranisîes <al lui Teodoret.
e. Opere poetice. Cum am menţionat, prin legea sa din iunie 362,
împăratul Iulian poruncea ca tinerii şi copiii creştini să nu frecventeze
poeţii şi ceilalţi autori eleni, transmiţători ai culturii. Legislatorul se
temea, desigur, că tineretul creştin, în contact cu cultura greacă, învăţa
să argumenteze şi să convingă şi, prin aceasta, să se opună eforturilor
imperiale de a reînviora păgînismul. Se ştie ce răspuns critic şi demn a
dat Sf. Grigorie de Nazianz atitudinii regretabile a lui Iulian (Cuvântă­
rile 4 şi 5). Apolinarie, -1a rîndul lui, graţie pregătirii şi geniului său poe­
tic, a creat din textul Bibliei o epopee a eroilor pînă la regele Saul, ca
pendant al operelor homerice, tot în 24 de cînturi (părţi), denumite după
literele alfabetului grec. El a elaborat şi comedii, imitînd pe Menandru,
tragedii după Euripide şi ode după Pindar. Cunoscînd la perfecţie Sf.
Scriptură, Apolinarie a creat, prin manieră, naraţie şi expresivitate,
opere ce semănau mult cu cele elenice. Iulian era mîniios pe sirianul
Apolinarie, pregătit în toate formele culturii şi pe cei doi capadocieni,
Vasile şi Grigorie, care depăşeau pe toţi retorii timpului. Erau pomeniţi
şi alţi oameni cultivaţi, dintre care unii îmbrăţişaseră credinţa de la Ni-
ceea, iar alţii pe aceea a lui Arie (Sozomen, Istoria bisericească 5, 18,
P.G. 67, 1269 ABC).
Autorul nostru a compus şi dialoguri, după modelul lui Platon (So-
crate, Istoria bisericească 3, 16, P.G., 67, 420 A). Toate aceste opere s-au
pierdut, cu excepţia unei Periiraze a psalmilor în hexametri şi care nu
pare a fi chiar autentică.
Apolinarie a scris şi imne liturgice cu care atrăgea pe mulţi şi cîn-
tece religioase, cu caracter particular, pe care bărbaţii ile cîntau la în-
tîîniri festive, sau în timpul lucrului, iar femeile le cîntau la războiul de
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 571

ţesut. Erau cîntări spre lauda lui Dumnezeu (Sozomen, Istoria biseri­
cească 6, 25, P.G. 67, 1357 C). Toate aceste opere de cultură şi de spiri­
tualitate s-au pierdut. E necesar să relevăm că, deşi eretic, Apolinarie a
adus Bisericii mari servicii, luptînd contra arianismului şi contra măsu­
rilor periculoase ale împăratului Iulian. Desigur, epopeea, imnele lirice,
tragediile şi dialogurile lui Apolinarie nu vor fi fost totdeauna la înălţi­
mea lui Homer, Platon, Euripide sau Pindar, dar ele avertizau că spiritul
creştin avea mari posibilităţi, fiindcă, în fond, problemele general
umane erau aceleaşi, iar formele şi posibilităţile de a le exprima nu erau
prea departe la oamenii din aproape aceeaşi zonă. în plus, creştinii aveau
credinţa în Puterea şi Frumuseţea Logosului în sine, care nu poate fi decît
bun. «Cei doi Apolinarie, tatăl şi fiul, s-au arătat folositori creştinilor»
(Socrate, Istoria bisericească 3, 16, P.G. 67, 417 CD).
f. Corespondenţa. în corespondenţa Sf. Vasile cel Mare s-au păs­
trat 4 scrisori (Ep. 361—364) : două ale Sf. Vasile şi două ale lui Apoli­
narie, pe care critica recentă le consideră autentice (Prestige, Reidmafcten
•etc.).
DOCTRINA
a. O singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Logosul. Ideea centrală
a hristologiei lui Apolinarie era unirea desăvîrşită între dumnezeirea şi
umanitatea Mîntuitorului, o unire care să nu lase nici o posibilitate de
:slăbire a noii ¡identităţi, care devenea Logosul prin întruparea Sa. Nu
trebuia să existe decît o singură personalitate. O singură personalitate,
pentru că Logosul se unea, nu cu omul întreg : trup şi suflet, ci numai
cu trupul. Dar aceasta însemna o mutilare a fiinţei umane. Apolinarie
adoptase antropologia platonică, adică existenţa în om, a trei elemente :
trupul, sufletul iraţional sau animal, ca principiu al creaţiei, şi spiritul
sau inteligenţa. Acest al treilea principiu, numit şi principiul de control
şi determinant era înlocuit, în Hristos, cu Logosul însuşi. în felul acesta,
Hristos avea o Dumnezeire desăvîrşită, dar umanitatea sa era incom­
pletă. Aşa înţelegea Apolinarie primul verset din Evanghe/l-ia după Ioan :
«Şi Cuvîntul trup s-a făcut», şi anume în sensul că Dumnezeirea Logosu­
lui s-a unit numai cu trupul omului, iar Cel întrupat ar fi stat ca un su­
flet în trupul ieşit din Fecioara Maria. Lucrul s-ar datora faptului, zice
Apolinarie, că două fiinţe perfecte : Dumnezeu şi omul, n-ar putea pro­
572 PATHOLOGIE

duce, prin reunire, o adevărată unitate, ci o fiinţa hibridă, principiu al

transcendenţei, oare relevă 'absurditatea unirii intr-o singură persoană,
a Dumnezeirii desăvîrşite şi a umanităţii desăvîrşite, într-un singur tot.
Al doilea .argument al lui Apolinarie era de ordin psihologic, în sensul
că prezenţa sufletului raţional implica centrul puterii de auto-determi­
nare pentr.u bine şi pentru rău, centru care, dacă există în Hristos, în­
seamnă a atribui Acestuia posibilitatea de a păcătui. Or, Mântuitorul .tre­
buie să fie fără de păcat, pentru a realiza opera salvatoare. Aceste ra­
ţionamente duceau Ja concluzia că în Hristos nu putea fi decît o «sin­
gură fire întrupată» : «ţx’tct cpuaiS -id o Osoo X oţou a sa a p y .w jiE v r ^ » , formulă ce­
lebră, considerată ca monofizită şi care a provocat atîtea controverse în
sec. V şi VI. Pentru Apolinarie, o «fire» completă însemna «persoană» :
cpuoi; = rcpoawTTov, uxoa'caais, dar nu e sigur că folosirea confuză a aces­
tor termeni în hristologia lui Apolinarie e singură responsabilă de
această eroare. Apolinarie, zice J. Quasten, concepea o unire pur «ma­
terială», «biologică», care lega direct Dumnezeirea cu trupul lui Hristos,
forinînd cu acesta o singură fire.
b. Raportul dintre Logos şi trup. în unele fragmente din opera sa
«La Eranistes» a -lui Teodoret aii Cyrului, Apolinarie susţinea că «întru-
pindu-se, Mîntuitorul ni s-a dăruit spre înrudire, cu scopul de a ne mîn-
tui. Cel ce mîntuieşte e mult mai frumos decît cel mîntuit, mai frumos
decît noi prin luarea trupului n o stru ; dar n-ar fi fost mai frumos dacă
(Logosul) s-ar fi prefăcut în trup» (H. de Reidmatten, Les fraginents
d'ApolîinaÎre ă «1-Eranistes», în C.G.G. I, 1951—1962, p. 207). Trupul luat
de Logos ne înrudeşte cu Dumnezeu, dar nu trupul, ci Dumnezeu conferă
frumuseţea lui Hristos, prin actul mintuirii. «întruparea a fost chenoză,
dar chenoza n-a fost a lui Dumnezeu, ci (Logosul) s-a arătat pe Sine go-
lindu-se de fiul omului, nu prin prefacere, ci prin învelirea (sau îmbră-
carea) cu trupul» (Ibidem, p. 207). E vorba de chenoza sufletului raţio­
nal, pe care, aci, ereziarhul se fereşte să-l menţioneze. «Mărturisim că a
avut loc întruparea Dumnezeirii înseşi, care a rămas neschimbată prin
înnoirea umanităţii, fapt petrecut fără schimbare, fără deplasare şi fără
închidere, ci prin sfînta putere a lui Dumnezeu» (Ibidem, loc. cit.). Deci
în actul întrupării Dumnezeu şi trupul rămîn intacte. Dar nu e vorba de
umanitate, chiar cînd într-un alt text ereziarhul susţine : «Credem în
Dumnezeu care şi-a luat trup din Sfînta Fecioară, fiind, prdn aceasta, om
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 573

după trup şi Dumnezeu după Duh» (Ibidem, loc. cit.). Apolinarie nu zice .
«Se unesc Dumnezeu şi omul», ci «Se unesc cele ale lui Dumnezeu cu
trupul» (ioc. cit.). Copilul Iisus progresa în înţelepciune, dar aceasta era
a trupului. Păcatul şi blestemul au trecut pe lingă acest trup şi s-au
schimbat în nepătimire şi binecuvîntare. Trupul nu va trece şi nu se va
schimba în imaterialitate. Domnul este deofiinţă cu oamenii după itrup,
dar de a'ltă esenţă ca Logos şi Dumnezeu (Ibidem, 207—208). Iată ce se
poate spune de dragul unei teorii. Se proclamă că firile şi calităţile cor­
purilor nu se schimbă, oricare ar fi amestecul sau combinaţia în care ele
intră, ca, de exemplu, amestecul de vin şi apă, în care fiecare din aceste
elemente îşi păstrează specificul, ceva «neamestecat» (ioc. cit., p. 208).
Deci, amestecul dintre Dumnezeu şi trup nu compromite integritatea păr­
ţilor, ele rămînînd ce erau : Dumnezeu şi trup. Aşa cum fierul vîrît în foc
nu-şi schimbă natura, tot aşa unirea 'lud Dumnezeu cu trupul nai provoacă
metabolismul sau schimbarea acestuia, «deşi trupul oferă energiile di­
vine celor ce pot să le atingă» (Ioc cit., p. 208). Apolinarie admite că
omul are şi suflet şi trup, dar Hristos n-are deoît trup, adică nu posedă
din om decît o parte. «Energia umană participă la energia div-ină» cît
poate ajunge. Una din ele e foarte mică faţă de cealaltă, care e foarte
mare (ioc. cit, p. 208). Autorul stăruie mult asupra materialităţii, ne-
schimbabilităţii şi identităţii trupului hristic, în contactele şi unirea cu
Dumnezeirea pînă într-atît, încît Dumnezeirea şi umanitatea se află, in­
divizibil, într-o singură persoană (ibidem, p. 209, 210). Să slăvim pe Lo­
gosul întrupat ca pe un împărat strălucind în haina sa împărătească, pri­
vind la veşmîntul său de slavă, cum se cuvine trupului lui Dumnezeu,
Mîntuitorului lumii, seminţei vieţii veşnice, organului energiilor divine,
distrugătorului a toată răutatea şi al morţii, Stăpînului învierii. Dacă
Logosul a avut fire de la oameni şi viaţa a avut-o de la Dumnezeu, «pu­
terea a obţinut-o din cer» (Ibid. p. 210). Avem aci un cult al trupului
hristic : «De aceea nod adorăm trupul ca pe Logos şi ne împărtăşim din
trup şi din Sfîntul Duh» (ioc. cit.). Autorul nostru scrie te x tu a l: «Nu
există separare între Logos şi trupul Său, menţionaţi în Sf. Scrptură, ci
Acelaşi este o singură lire, o singură ipostasă, o singură putere, o sin­
gură persoană, în întregime Dumnezeu şi în întregime om» (Despre cre­
dinţă şi întrupare 6, ed. Lietzmann, p. 198—199). Formulă agreată de
unele cercuri intelectuale ale timpului şi de numeroşi episcopi, care nu
574 PATHOLOGIE

înţelegeau bine această formulă, dar apreciau pe învăţatul şi mult do­

tatul teolog. Impecabilitatea Mîntuitorului era trăsătura, poate, cea mai
originală a acestei hristologii şi care va fi atras aderenţi, dar Apolina-
rie n-a înţeles că noi, oamenii, nu putem fabrica, noi înşine, aparatura
de impecabilitate a Fiului lui Dumnezeu. Dacă Logosul putea stăpîni*
trupul, El putea feri şi sufletul raţional de păcat. în contact cu natura
divină, liberul arbitru avea să înţeleagă şi să se supună voinţei diviner
care lasă totuşi, voinţa umană să se mişte liber, aşa cum vor observa
Părinţii în disputele şi sinoadele monotelite. Prin tăgăduirea sufletului
raţional în Hristos, partea cea mai importantă a fiinţei umane, Apolina-
rie făcea inoperantă întruparea şi mîntuirea, care trebuia să îmbrăţişeze
nu numai trupul, ci şi sufletul omenesc. în 362, la Alexandria, se ţinea
un sinod care respingea o doctrină similară aceleia a lui Apolinarie :
«Mîntuitorul 11-avea un trup lipsit de suflet, de percepţia simţurilor şi
de inteligenţă. întrucît El s-a făcut om pentru noi, era cu neputinţă ca
trupul Său să fie lipsit de inteligenţă. Mai m u lt: Logosul a răscumpărat
nu numai trupul, ci şi sufletul». Prietenia sa cu Sf. Atanasie şi faima sa
de mare teolog au camuflat un timp eroarea sa, dar, pînă la urmă, ea a
fost depistată şi combătută de Sfinţii Atanasie, Vasile cel Mare, Grigo-
rie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Diodor de Tars şi Teodor de Mop-
suestia. Două sinoade locale din 337 şi 382 şi Sinodul II ecumenic (381 )•
au condamnat definitiv pe Apolinarie.

B IB L IO G R A F IE

E d i ţ i i : Migne, P.G. 33, 1313— 1538. A. Ludwing, Apoilinarios Laodicensis„

Metaphrasis psalmorum (Bibi. Teubneriana), Leipzig, 1912. H. Lietzmann, Apoilinarios von>
Laodiceea und seine Schule (T.V. 1904), Tübingen, 1904. I. Rucher, Florilegium Edesse-
num Anonymum, München, 1933, 25, 47—50. H. de Reidmatten, Les iragmenls d'A polli­
naire a l'*Eranisles», CGG U (1951), 203—212. F. Diekamp, Analecta Patristica, Roma,
1938, 50—53. R. Devreesse, Anciens commentateurs grecs de V Octateuque. R. Bibi. 45
(1916), 213—216. K. Staab, Paulus-Kommentare aus der griechischen Kirche, Münster,
1933, 57—82.
S t u d i i : R. Keidell, Über die Echt hei der Bibeldichtungen des Apollinaris und'
des Nonnos, BZ 33 (1933), 243—254. J. Golega, Verfasser und Zeit der Psaltirparaphrase-
des Apoilinarios, BZ 39 (1939), 1—22. F. Scheidweiler, Zur Protheoria der' unter dem
Namen des Apollinarius überlieierten Psalmenparaphrase, BZ, 49 (1956), 336—344.
C. A. Raven, Apollinarianism, Cambridge, 1923 ; E. W eigl, Die Christologie vom Tode
des Athanasius bis zum Ausbruch des nestorianischen Streites, München, 1925, 6— 18.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 575,

M.:Richard, L'Introduction du mot hypostase dans Ia thcologie de J'incarnation, MSR,

2 (1945), 5—32, 245—270. C. Grillmeier, Die theologische und sprachlische Vorbereitung
dşr cluistologischen Formei von Chaikedon, CGG I (1951), 102— 117. A. A. W olfson,
Philosophicai Implications oi Arianism and Apollinarianism, DOP 12 (1958), 3—28. W.H.
Bales. The Background oi Apolinaris' Eucharistia Teaching, JEH 12 (1961), 139— 154.
E. Muhlenberg, Apoilinarius von Laodiceea, Gottingen, 1969. Idem, Psalmenkommentare
aus dvr Katencnuberlieierung, II hrsg. von... (PTS, 15), Berlin, 1977. Idem, op. cit., II
hrsg. von... (PT 5 19), Berlin, 1978. J. Reuss, Ist Apoiîinaris von Laodicea Veriasser
cincs Lukaskommentars ? Ostk. St. 26 (1977), 28—34. J. Quastcn, Initiation aux Peres
de î ’Egiisc, III 531—540. B. Altaner — A. Stuiber, Patroiogie, 313—315, 614. Pr. Ioan
G. Coman, Hristoiogie şi martirologie patristică, cap. I I : Arianism şi Apoîinarism, sub.
tipar

108

SFÎNTUL EPIFANIE
VIAŢA

Născut spre 315 Intr-un sat nu departe de Eleutheropolis în regiunea

Gaza a Palestinei, dintr-o familie de creştini, Epifanie făcu ceva studii,
şi ajunse să cunoască cinci lim b i: greaca, ebraica, siriaca, copta şi ceva
latineşte, după informaţia ilui Ieronim (Adv. Ruf. 2, 22). Îndrăgostit de
monahism, mai ales prin Sf. Ilarion, Epifanie .călători în Egipt, spre 335,
pentru a cunoaşte viaţa monastică de acolo, unde întilni monahi cele­
bri, iar, la întoarcere, vă întemeia o mănăstire în satul său natal, m ănăs­
tire pe care o va conduce circa 30 de ani. Reputaţia sa ştiinţifică şi de om
cu viaţă sfîntă a determinat pe episcopii din Cipru să-l aleagă mitropolit
în 367, pe scaunul de la Constantia-Salamina, unde a păstorit 36 de ani,,
adică pînă la moartea sa, în 403.
Sf. Epifanie a avut două mari probleme de d ezb ătu t: lupta înverşu­
nată contra ereziilor şi organizarea şi conducerea vieţii monahale în
propria sa mănăstire. S-a zis că zelul său pentru Ortodoxia Bisericii şi.
lipsa sa de moderaţie şi de tact, atît în unele din operele sale, cît mai ales
în- relaţiile sale cu oamenii şi problemele mari ale vremii au adus preju­
dicii Bisericii timpului său. Observaţia e justă, în bună măsură. Greşelile
de dact al-e Sf. Epifanie se explică, pe de o parte, prin naivitatea 'acestui.
 PATROLOGIE

om sfînt, care nu şi-a dat seama decît tîrziu de intenţiile celor ce-1 mane­
vrau, iar pe de altă parte, prin vanitatea că el, fiind originar din Ţara
Sfîntă, putea să cenzureze sever şi să acuze de gravă erezie pe orice ex-
tra-palestinian. Poate dintr-o lipsă congenitală, poate din convingerea
că numai Tradiţia apostolică păstra adevărul dogmatic, Epifanie nu pu­
tea înţelege speculaţia metafizică şi, de aceea, probabil, pornirea sa
contra lui Origen a ajuns pînă la ură, acuzînd pe marele alexandrin de
a fi responsabil de apariţia arianismului, iar exegeza sa alegorică de a
fi provocat toate ereziile.
Antiorigenismul violent al lui Epifanie, care proclamase că orige-
nismul era cea mai rea dintre erezii (Contra ereziilor — Panarion 64), a
dus pe autorul nostru, în 392, la Ierusalim, unde a rostit o veninoasă cu-
vîntare contra lui Origen, la Biserica Sf. Mormînt, în prezenţa episcopu­
lui local Ioan şi a unei mulţimi de 'credincioşi, cerînd episcopului să con­
damne pe cel despre care vorbise. La refuzul lui Ioan, Epifanie a rupt
comuniunea cu el şi a uneltit, mai departe, în Egipt, unde, sub preşe­
dinţia lui Teofil, dar şi cu colaborarea -lui Ieronim, un sinod ţinut la
Alexandria a condamnat pe Origen. E de relevat că în urma cuvîntarii
lui Epifanie, Ieronim s-a convertit şi el din admirator în duşman al lui
Origen. Cum am văzut mai sus, Teofil aprecia pe Origen drept o «hidră
a ereziilor)». Vicleanul Teofil ştiu să atragă pe naivul Epifanie în reţeaua
planului său pe termen mai lung. Epifanie fu alături de Teofil cînd acesta
izgoni pe «Fraţii Lungi» din mănăstirile şi din teritoriul Egiptului, sub
pretext de origenism. Sfîntul Ioan Gură de Aur primind pe Fraţii Lungi,
Teofil trimise pe Sf. Epifanie la Constantinopol să provoace direot pe
marele Patriarh. Aci, la Constantinopol, Epifanie înţelese că el a fost
instrumentul ambiţiilor lui Teofil şi n-a mai aşteptat 'Condamnarea Sf.
Ioan Gură de Aur la Sinodul de la Stejar, ci a plecat spre patrie, dar a
murit pe drum, în largul mării, la 12 mai 403.

O PE R A

Epifanie avea, în vremea lui, reputaţia de om învăţat: «Papa Epi-.

phanius, TCevTefXurtTo? = Părintele Epifanie, cunoscător a cinci limbi»
i(Adv. Ruf. 3, 65). Să nu uităm că acestea sînt aprecierile unui prieten.
Operele lui Epifanie cuprind o mare bogăţie de materiale cu valoare is­
torică şi teologică. Aceste materiale ne ajută, uneori, să reconstituim,
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 577

•opere pierdute, ca, de exemplu, textul grec al Sf. Irineu şi Sintagma Sf.
Ipolit. Epifanie a făcut lecturi imense, dar a compus în grabă, dezordo­
nat, neglijent, în orice caz lipsit de forma atica, după aprecierea lui Folie
(Bibliotheca, cod. 122). Nu putea iubi stilul frumos sau speculativ, omul
care aşeza şcolile filosofice elene în rîndul ereziilor şi nu preţuia studiile
■clasice. Epifanie n-a protestat contra legii lui Iulian Apostatul din 17
iunie 362, care interzicea creştinilor studierea autorilor vechi, în şcolile
statului, aşa cum au protestat Sf. Grigorde de Nazianz, Apolinarie ş.a.
Cînd Ieronim, bunul său prieten, notează că operele lui Epifanie atră­
geau pe cititorii culţi pentru lucrurile pe care le spune, iar pe cei simpli
pentru limba în care erau scrise [De viris illustribus, 114), istoricul li­
terar avea dreptate, în ansamblu, căci aceste opere prezentau, uneori,
evenimente, personalităţi şi fapte importante, preţioase pentru cultură
şi istorie, inclusiv unele absurdităţi, iar textul se citea şi se citeşte uşor,
dar totul este înfăţişat în atmosferă pozitivă. K. Holl, care a editat pe
Epifanie în GCS 25, 31, 37, găseşte că limba lui Epifanie este «Koine su­
perioară», adică un dialect elenistic, comun, de nivel superior, în timp
ce U. von Wilamowitz-Moellendorf susţine că limba lui Epifanie are
mai multe vulgarisme decît oricare din operele contemporanilor săi
(SAB, 1912, 759 etc.). Epifanie scria în limba păturilor mijlocii şi a pre-
dicatorilor-misionari palestinieni, care combăteau ereziile. Tot aceasta
era şi limba cercurilor monahale palestiniene. O limbă care fă­
cuse cunoscute nu numai fapte şi lucruri obiective, ci şi adevărurile de
credinţă ale Bisericii, pe care autorul se străduieşte să le spună cît mai
precis şi mai clar. Iată un exemplu : «Nădejdea noastră pentru mîntuire
nu stă în om. Nimeni dintre oameni, de la Adam (pînă astăzi) n-a pu­
tut lucra (săvîrşi) mîntuirea...» (Ancoratul 92, P.G. 43, 185). Clar şi si­
gur, nici un pic de îndoială, ca în limbajul popular de nivel mai ridicat.
Verbul popular sp-fâiUsOai reamintea oamenilor simpli că mîntuirea era
o lucrare reală, ca munca lor, dar cu mult mai grea.
S-a crezut în tot Evul Mediu că Epifanie a scris «multe opere», po-
Lrivit informaţiei lui Ieronim ca autorul nostru a scris «cărţi cootra tu­
turor ereziilor» şi «multe altele» (== «et multa alia») (De viris illustribus
114). Critica modernă a stabilit însă că multe din operele ^atribuite lui
37 — Patrologie
578 PATROLOGIE

Epifanie sînt apocrife. Ceea ce l-a impus pe Epifanie epocii patristice şi

vremurilor următoare au fost Ancoratul şi Panarion = Cutia cu docto­
rii contra tuturor ereziilor.
a. Ancoratul. Ancoratul (P.G. 43, 17—236, K. Holl, GCS 25, 1—145),
adică Omul ancorat cu tărie, e o lucrare cerută de credincioşii din Sye-
dra, în P-amfiîia, tulburaţi de mişcările pnevmatomahe şi care »aveau ne­
voie de întărire în credinţă. Autorul ţine să întărească în credinţă pe
cei ameninţaţi de erezie. E o lucrare care exprimă în rezumat învăţătura
Bisericii în acel moment, cu deosebită atenţie asupra Sfintei Treimi. Pri­
mele 75 de capitole tratează despre Sf. Treime, combătînd alegaţiile
ariene şi pnevmatomahe cu argumente din formula baptismală (8), din
Trisaghionul îngerilor (10—26) şi multe texte biblice. Fiul şi Sfîntul Duh
sînt cu adevărat Dumnezeu (5—E ; 45—63). Se vorbeşte despre deofiinţi-
mea Fiului şi a Sfîntului Duh cu Tatăl (65—71 ; 72—74). 19 capitole tra­
tează despre întruparea Logosului (27—38 j 75—82), dintre care ultimele
şapte combat poziţia lui Apolinarie. Se vorbeşte despre înviere, iar ere­
ticii (= origeniştii) şi păgînii sînt invitaţi să adere la credinţa acestei
dogme. Mai departe, se combat învăţăturile maniheilor şi marcioniţilor
despre Dumnezeul Vechiului Testament, poziţia iudeilor şi a lui Sabe-
lie. Către sfîrşit apar două simboluri de credinţă : unul scurt, un simbol
baptismal (119) al Bisericii din Constantia-Salamin'a, introdus cu puţin
înainte de alegerea lui Epifanie ca mitropolit, simbol care a fost admis
la sinodul II ecumenic (381) cu unele mici modificări. Simbolul al doilea
e mai lung şi este compus de Epifanie însuşi.
b. Panarion. Panarion sau Cutia cu doctorii, citată de obicei sub ti­
tlul Contra tuturor ereziilor (P.G. 41—42), scrisă cu intenţia de a vindeca
pe cei muşcaţi de şarpele ereziei, combate un total de 80 de erezii, din
care primele douăzeci sînt precreştine ca barbarismul, scitismul, elenis­
mul cu şcolile filosofice, iudaismul cu sectele sa-le. Prima erezie creş­
tină e aceea a lui Simon Magul, iar ultima, aceea a mesalienilor. între ele
menţionăm pe acelea ale origeniştilor, Pavel de Samosata, maniheilor,
meletienilor (schismă şi erezie), arienilor, audienilor, marcelinienilor,
semi-arienilor, pnevmatomahilor, anomeilor etc. în partea finală a tra­
tatului, care, de fapt, e un alt tratat, Despre credinţă (P.G. 42, 773—832),
se vorbeşte strîns despre Biserică şi superioritatea ei în faţa ereziilor, ca
 UCENICI A I LUI EUSEBIU 579

mireasă, nu concubină, a Fiului «lui Dumnezeu, despre Hristos, despre

Sfîn-tul Duh, învierea lui Hristos şi învierea noastră, roHul practic al Bi­
sericii în viaţa creştinilor prin posturi, feluri de mîncare etc. Se enu­
mera ca «eretici», 44 de filosofi greci, începînd cu Thales din Milet şi
sfîrşmd cu Epicur, cu un mic rezumat al doctrinei fiecăruia (P.G. 42,
788—798), un compendiu al gîndirii greceşti. în ultimele rînduri ale aces­
tui mini-tratat, autorul mulţumeşte fraţilor Anatolde şi Hypatie (diacon
venerabil), care au dat formă editorială întregii opere contra celor 80 de
erezii. Recapitularea (P.G. 42, 832—885), suspectată de neautenticitate,
e un rezumat amplu al celor trei cărţi în şapte tomuri al marii lucrări
contra ereziilor. Se dau destu'le amănunte, mai ales sute de nume proprii
în ordinea succesiunii cărţilor operei Panarion.
Panarion e lucrarea cea mai întinsă pe care antichitatea creştină
ne-a lăsat-o asupra ereziilor. Epifanie s-a inspirat din primii polemişti
creştini : Sf. Iustin, Sf. Irineu şi Sf. Ipolit, dar şi din numeroase alte iz­
voare profane şi eretice şi ne-^a lăsat foarte preţioase extrase din ope­
rele pe care le-a citit. Se pare că Panarion a fost plănuită şi, poate, în­
cepută încă din vremea elaborării operei Ancoratul, cap. 12—13. Din Scri­
soarea arhimandriţilor Acaciu şi Pavel în prefaţa tratatului reiese că
acesta a fost redactat între 375—377, dintr-un uriaş material adunat de-a
lungul deceniilor. Numărul de 80 al ereziilor combătute poate să i se
fi sugerat autorului de numărul celor 80 de concubine din Cintarea Cîn-
tăriîor. Epifanie concepînd istoria şi civilizaţia omenirii ca patrimonii
creştine înainte de Hristos (ca Sf. Iustin, Clement Alexandrinul, Euse-
biu etc.), era firesc ca el să judece critic şi să aprecieze sever şi unele
capitole de istorie şi spiritualitate pre-creştină. Vom vedea în capitolul
despre doctrină sensul şi importanţa acestei atitudini.
c. Despre măsuri şi greutăţi. Acest mic tratat (P.G. 43, 237—294) a]
cărui titlu se aplică mai bine părţii a doua a conţinutului său, compus
la Constantinopol, în 392, pentru un preot persan, e, de fapt, un început
de dicţionar al Bibliei. în partea întîi se ocupă cu canonul Cărţilor Ve­
chiului Testament, cu traducerea Septuagintei, sau cu Octaple, I-Iexaple
e tc .; în a doua, cu măsuri şi greutăţi biblice şi în a treia, cu geografia
Palestinei. Versiunea siriacă, editată de P. de Lugarde, cuprinde întregul
tratat, pe cînd originalul grec numai partea întîi şi un extras din partea
a doua. Origen e lăudat pentru meritele sale î*n editarea textului biblic
580. PATHOLOGIE

prin punerea semnului critic -f-în locurile greşite. Dar, de n-ar fi greşit
atît în celelalte opere ale sale «dogmatizînd rău şi interpretmd rău»
(P.G. 43, 248 AB). Sînt preţioase scrisorile pe care P.tolemeu Filadelful
le-a trimis la Ierusalim, ca să i se trimită cărţile sfinte 'aile evreilor şi tra­
ducători pentru a le da în versiune greacă (cap. 10—11, P.G. 43, 252 B —
256 A). Date interesante despre Biblioteca din Alexandria (cap. 9, P;G.
43, 249 ş.u.). Lista celor zece regi Ptolemei ai Egiptului (cap. 12).' O listă
a împăraţilor romani, începînd de la Octavian Augustus (cap. 13 şi urm.).
d. Despre cele 12 pietre preţioase. Despre cele 12 pietre preţioase
(P.G. 43, 293—304), aşezate pe pectoralul marelui Preot al Vechiului Tes­
tament, e compusă în 394, la cererea lui Diodor de Tars. Autorul dă nu­
mele acestor pietre : sardoniul babilonean, topazul, smaragdul, cărbunele
punic (aprins), safirul, iaspui, agata, ametistul, hrisoiitul, beryllul, ony-
xul, diamantul de culoarea aerului etc., le interpretează alegoric, arată
uzajul lor medicinal şi le atribuie celor 12 triburi .ale lui Israel. Tratatul
e păstrat în fragmente greceşti, complet într-o versiune georgiană şi par­
ţial în latină şi armeană.
e. Scrisori. S-au păstrat dintre scrisorile lui Epifanie : una adre­
sată episcopului loan de Ierusalim, tradusă în latineşte de Ieronim
(Epist. 51, în colecţia lui Ieronim), scrisoare în problema origeniştilor;‘dar
atingînd şi alte aspecte ale vieţii de atunci. Epifanie se apără neîndemî-
natic de a fi hirotonit pe Paulinian, fratele lui Ieronim.
Dar într-un fragment 'al scrisorii citim că autorul a sfîşiat o pînză
pictată cu chipul lui Hristos, găsită într-o biserică (Epist. ad Ioannem
episc. Ierusalim. 9, P.G. 43, 390 CDr 340 A), şi o altă scrisoare adresată lui
Ieronim (Epist. 91 în colecţia lui Ieronim), compusă spre finele anului
400, în care jubilează că origenismul şi apolinarismul au fost doborîte
prin ajutorul sinodului lui Teofil (400), că «Amalec a fost distrus pînă
în rădăcină, iar trofeul crucii a fost ridicat pe muntele Rafidim»,
că «Domnul a; întărit pe slujitorul lui, Teofil, ca să pună drapelu'l pe al­
tarul Bisericii din Alexandria contra lui Origen» (Epist. ad S. Hierony-
mum, P.G. 43, 391—392 BC). O altă scrisoare, în aceeaşi problemă orige-
nistă, adresată tot lui Ieronim, s-a pierdut. S-a pierdut şi o scrisoare că­
tre papa Siriciu, în care loan «al Ierusalimului era acuzat de erezie.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU .581

-,f. Tratatele contra icoanelor. Atitudinea, iconoclastă a Sf. Epifanie

nu era un lucru întâmplător, ci o convingere fermă pe care el a susţinut-o
în.trei tratate.din care au rămas cîteva fragmente şi din care K. Holl a
putut degaja trei tratate cu următoarele titlu ri:
•a) Pamflet contra icoanelor (Pentru toate tratatele, K. Holl, Die
Schriften des Epiphanius gegen die Bilderverehrang, SAB 1916, 828—867,
retipărit în K. Holl, Gesammte Aufsätze zur Kirchengeschichte, Tübin­
gen, 1928, pentru Pamflet, p. 356—359), scris spre 394 şi în care sînt apre­
ciate ca idololatre icoanele, sau chipurile lui Hristos, ale Maicii Dom­
nului, ale martirilor, îngerilor şi profeţilor. Acestea nu sînt venerări, ci
înfăţişări false ale sfinţilor, care, dacă sînt împreună cu Hristos, cum
pot avea trupuri ? Sf. Scriptură nu îngăduie venerarea îngerilor şi a sfin­
ţilor. Nu poate fi reprezentat Hristos cel de neconceput şi de negrăit şi
pe care nici Moise nu 1-a putut privi. Faptul că Hristos s-a întrupat n-a
sancţionat din partea 'lui această practică în timpul vieţii sale pămân­
teşti, iar Biserica n-a făcut niciodată această concesie. Icoanele sînt
opera demonilor şi deci interzise atît în Vechiul cît şi în Noul Testa­
ment.
b) Scrisoare către împăratul Teodosie I (K. Holl, op. cit., p. 360—362),
în care roagă pe împărat ca să decidă dacă creştinii îşi pot face un
Dumnezeu pictat. Nimeni din vechii Părinţi şi episcopi n-a insultat pe
Hristos punîndu-i chipul în Biserică sau într-o casă particulară. Pictorii
n-au văzut niciodată direct pe cei pe care-i pictează şi şi-i închipuie
după propria lor fantezie. Epifanie relatează — şi acest lucru e foarte
important pentru istoria artelor plastice — că pictorii contemporani cu
eî înfăţişau pe sfinţi itineri sau bătrîni. Hristos e închipuit cu păr lung,
poate pentru că era socotit mazireu, dar el nu era nazireu, căci bea vin.
Sf. Petru e pictat ca un om bătrîn cu barbă scurtă, în timp ce Sf. Pavel
e pleşuv şi cu barbă mare. Sînt icoane mincinoase. Autorul cere ca toate
icoanele să fie scoase din biserici, iar pînzele pe care sînt pictate aceste
icoane să servească drept linţolii la înmormiratarea săracilor. Pereţii să
fie vopsiţi în alb. Dacă există chipuri în mozaic, să nu se mai lucreze
aşa ceva.
c) Testamentul lui Epifanie. Se pare că Scrisoarea adresată îm păia­
tului Teodosie n-a avut efectul sperat de autor. De aceea, Epifanie hotă­
582 FATROLOGIE

răşte în testamentul său ca membrii Bisericii sau comunităţii să ţină cu

tărie tradiţia pe care le-o lasă el, anume să nu aşeze în biserici sau ci­
mitire icoane, ci să păstreze chipul lui Dumnezeu în inimă. Antonul ana-
tematizează pe cei ce ţin cultul icoanelor : «Dacă cineva, luîndu-şi drept
scuză întruparea Domnului îndrăzneşte să privească chipul lui Dunme-
zeu-Logosul pictat în culori pămînteşti, anatema să fie».
g. Scrieri apocrife. 1) Fiziologul ( = Naturalistul). Fiziologul (P.G.
43, 517—534) e un dicţionar sau un manual de simbolism creştin al na­
turii ; e o colecţie de istorii şi alegorii medievale, în care unele adevă­
ruri creştine, îndeosebi cele cu caracter soteriologic, sînt prezentate
sau explicate prin caracterele sau obiceiurile animalelor. în cele 25 de
capitole ale Fiziologului, editat de Migne, Sbordone etc., numeroase ani­
male şi păsări de la leu, elefant, bour, cerb, şarpe, vulpe pînă la acvilă,
pelican, turturea, păun, phoenix, furnică şi barză sînt interpretate ca sim­
boluri, fie ale lui Hristos (leul, pelicanul), în lucrarea Sa soteriologică,
fie ca îndemnuri pentru purificarea de păcate şi pentru botez, fie ca
pilde de hărnicie, onestitate, bunătate etc. Fiziologul e o carte veche, cu
elemente precreştine, dar fără vreo legătură cu Aristotel, cum ar vrea
să sugereze subtitlul originalului grec. El a fost folosit în sec. II şi III
de către Pseudo-Barnaba, Clement Alexandrinul şi Origen şi a avut o
largă circulaţie în Evul Mediu şi nici azi nu e uitat. De aceea Fiziologul
a fost tradus devreme în siriacă, latină, etiopiana, apoi în franceză, ger­
mană, engleză etc. A fost şi este o carte populară cu profunde influenţe
asupra literaturii şi artei creştine.
Pentru frumuseţea şi sensul adînc al simbolului transcriem aci in­
terpretările Fiziologului pentru leu, acvilă (vultur regal) şi pelican.
«Cînd leul rătăceşte în munţi şi adulmecă vînătoru'l, îşi şterge ur­
mele picioarelor cu coada, pentru ca nu cumva vînătorul mergînd pe
aceste urme să-i descopere vizuina şi să-l prindă» ,• interpretatea : «Tot
aşa şi Domnul nostru Iisus Hristos, Leul spiritual biruitor din tribul lui
Iuda, rădăcina lui David, fiind trimis de Tatăl, şi-a şters urmele spiritu­
ale, adică dumnezeirea, pînă la coborîre. El a coborît în sînul Măriei ca
să mîntuiască neamul omenesc rătăcit. «Şi Cuvîntul trup s-a făcut şi a
sălăşluit întru noi» (Ioan 1, 14). De aceea cei care nu ştiau că El a cobo­
rît de sus ziceau : «Cine este Acesta, împăratul slavei ?» (Ps. 33, 8). Iar
 UCENICI AI LU I EUSEBIU 583

Sfîntul Duh răspundea : «Domnul puterilor, Acesta este împăratul sla­

vei» (Ibidem, 10) (Fiziologul 1, P.G. 43, 517 CD—520 A). Sau : «Cind
leoaica naşte pui mort şi orb, ea stă alături de el şi îl priveşte trei zile.
După trecerea celor trei zile, se apropie leul mascul, suflînd asupra pu­
iului, care imediat vede şi trăieşte. Cînd leul se culcă, ochii lui ve­
ghează, el presimte pe vînător de la şapte stadii şi fuge ca să nu fie
prins» ; interpretarea : «Tot aşa şi păgînii cei necredincioşi, prin înmor-
mîntarea de trei zile şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos au v ă­
zut şi au fost aduşi la viaţă. înainte de botez ei se numeau morţi şi orbi.
Ei erau priviţi de leoaică, adică de Sf. Duh, în timpul înmoraiîntării de
trei zile. Cînd a venit Leul mascat, adică Logosul dătător de viaţă, şi a
suflat asupra lor Duhul cel Sfînt, le-a dat viaţă şi i-a scos din iad» (Op.
cit., 2, P.G. 43, 520 ABC).
«Acvila este regele păsărilor. Numele îi vine de la vîrsta sa înde­
lungată. Acvila trăieşte o sută de ani. Cînd îmbătrîneşte, pliscul i se în-
covoaie, iar ochii i se împăienjenesc, încît nici nu mai vede şi nici nu
mai poate mînca. Atunci se înalţă foarte sus, se aruncă de acolo într-o
stîncă ascuţită, de care-şi rupe pliscul, apoi se îmbăiază în lacul rece şi
se aşază la căldura soarelui. îi cad şi solzii de la ochi şi redevine tî-
năr» ; interpretarea : «Şi tu, om duhovnicesc, cînd ai multe păcate, ridi-
că-te la înălţime, adică la conştiinţa ta, şi aruncă-te de piatră, adică 111
credinţa ortodoxă şi plînge-ţi mulţimea păcatelor. Purifică-te în lacul la­
crimilor tale. încălzeşte-te la soare, adică în Biserică şi în Sf. Duh, gră­
beşte cit mai repede spre căldura pocăinţei. Aruncă solzii, adică păca­
tele, şi iarăşi se vor reînnoi, ca ale vulturilor, tinereţile tale şi vei fi nu­
mit drept la Dumnezeu» (Op. cit. 6, P.G. 43, 524 AB).
«Dintre toate păsările, pelicanul îşi iubeşte cel mai mult puii. Peli­
canul şade în cuib şi-şi păzeşte puii pe care-i încălzeşte, îi sărută şi-i
ciocăneşte din dragoste, încît le perforează coastele şi ei mor. Peste trei
zile, apropiindu-se pelicanul mascul şi găsindu-şi puii morţi, se îndure­
rează foarte. Lovit şi împins de durere, el îşi ciocăneşte propria-i coastă,
pe care o perforează. Sîngele curge şi picură asupra puilor ucişi, care
astfel sînt 'aduşi la viaţă» ; interpretarea : «Tot astfel şi Domnul nostru
Iisus Hristos : lancea I-a deschis coasta şi «îndată a curs sînge şi apă».
Sîngele a picurat asupra fiilor Săi morţi, adică Adam şi Eva, toţi ceilalţi
profeţi şi toţi muritorii, a luminat toată lumea, a adus pe toţi la viaţă
584 PATHOLOGIE

prin mormîntul Său de trei zile şi prin învierea Sa. De aceea a zis prin
profetul: «Făcutu-m-am asemenea pelicanului din pustiu» (Ps. 101,7)*
Aceste legende şi interpretările lor, fără pretenţie de teologie, au
meritul de a împleti un frumos fuior folklordc, în care, date ale revela­
ţiei şi ale virtuţii sînt puse în paralel cu elemente ale creaturii, urmă­
rind să dea credinciosului simplu convingerea că faptele mari ale lui
Dumnezeu şi frumuseţile virtuţii se află nu numai în Sfînta Scriptură, ci
şi în firea înconjurătoare, în care fauna nu o dată e învestită cu roluri
didactice-sapienţiale, ca mijlocitoare între Providenţă şi imanenţă.
h. Comentarii. Omilii. Liturghie etc.Un Comentar la Cîntarea Cm-
tărilor, atribuit lui Epifanie, aparţinea de fapt contemporanului său Filon
de Carpasia în Cipru.
Cele cinci Omilii : La Florii, La sîmbăta mare, De ziua învierii lui
Ilristos, La înălţarea lui Hristos, Lauda Sfintei Maria, Născătoarea de
Dumnezeu (P.G. 43, 428—508), inclusiv două fragmente, sînt neautentice.
O anafora liturgică etiopiana, editată de S. Euriges, în 1926, atribu­
ită Sf. Epifanie, era întrebuinţată în ziua Botezului Domnului (6 .ianuarie),
în iunie şi în Joia Mare. Rugăciunea euharistică nu se adresa Tatălui, ci
Fiului. Cina cea de Taină se credea că a avut loc în casa lui Lazăr, prie­
tenul Domnului. Epicleza rostită după cuvintele de instituire cerea co-
borîrea Sfintului Duh asupra darurilor.
Este apocrif tratatul care vorbeşte despre locurile de naştere şi mor­
mintele profeţilor, apostolilor şi ucenicilor, tratat atribuit lui Epifanie,
Dorotei şi Ipolit. Tratatul Despre numărul tainelor (P.G. 43, 507—518) şi
lista principalelor Biserici şi scaune patriarhale şi mitropolitane nu apar­
ţin lui Epifanie, ci, probabil, epocii împăratului Heraclie (610—641).
Această listă este cea mai veche dintre Notitiae episcopatuum.

Aspecte doctrinare
a. Sfînta Treime. Doctrina Sf. Epifanie este biblico-tradiţionalistăr
ţinînd seamă de evoluţia istorică a Bisericii şi semnalînd greşelile de în­
văţătură ale ereticilor, nu numai în cele două mari tratate Ancoratul şi
Panarion, dar şi în formule independente, ca în cele două simboluri de-
credinţă şi în tratatul Despre credinţă.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 585

Tatăl este nenăscut, necreat, de neînţeles. Fiul este născut, dar rie-
creat şi de neînţeles. Sfîntul Duh, veşnic, este nenăscut, necreat, nu e
frate, nu e unchi, nu e bunic, nu e nepot, ci de aceeaşi fiinţă (esenţă) cu
Tatăl şi cu Fiul. «Căci Duh este Dumnezeu» (Ioan 4, 24), Tatăl este Tată
şi nu are nimic opus, ndci nu e nnit cu alt Tată ca să fie doi Dumnezei.
Fiul e Unul-născut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu, adevărat. El nu
poartă numele Tatălui, dar nici nu e străin de Tatăl, oi este Fiu al unui
singur Tată. El este Unul-născut pentru ca Fiul să aibă un singur nume ;
este Dumnezeu din Dumnezeu, pentru ca Tatăl şi Fiul să se numească un
singur Dumnezeu. Şi Sfîntul Du'h este Unul-născut, dar nepurtî-nd numele
nici al Fiului, nici al Tatălui, ci pe acela de Duh Sfînt, nu străin de Tatăl,
însuşi Unul-născut zice : «Duhul Tatălui» (Matei 10, 20), sau : «Care pur­
cede de la Tatăl şi va lua de la Mine» (Ioan 15, 26 ,• 16, 14). Duhul este
deofiinţă şi o dumnezeire cu celelalte două persoane. El este Duhul lui
Dumnezeu şi Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu, Duhul Tatălui şi Duhul
Fiului nu formează un compus, c-a trupul şi sufletul în noi, oi El e în m ij­
locul Tatălui şi al Fiului, din Tatăl şi din Fiul, al treilea după nume
(Ancoratul 7, 8, P.G. 43, 28 D—29 ABC).
Plecind de la textul din Matei 11, 27 : «Nimeni nu cunoaşte pe Ta­
tăl decît numai Fiul, şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul decit numai Tatăl»,
Epifanie răspunde pnevmatomahilor, relevînd că pe Sfîntul Duh nu-L pot
cunoaşte decît Fiul «de la care a luat» şi Tatăl «de la care a purces».
Sfîntul Duh «învaţă toate» (Io:an 14, 26) şi «dă mărturie despre Fiul, care
este la Tatăl» (Ioan 15, 26). Sfîntul Duh e «singura călăuză >a adevărului,
interpretul legilor sfinte, îndrumător legii duhovniceşti, învăţătorul pro­
feţilor, did a scaiul apostolilor, lumina dogmelor evanghelice, alegătorul
sfinţilor, lumină adevărată din lumină adevărată». «Fiul este natural, Fiu
adevărat, Fiu autentic, unicul din Unicul şi e unit cu Sfîntul Duh. Acesta
esle Dumnezeu slăvit în Biserică : Tatăl veşnic, Fiul veşnic, Sfîntul Duh
veşnic, înalt din cel înalt şi >cel mai în a lt; inteligibil, înzestrat cu slavă
nemăsurată, căruia-d sînt supuse toate cele create şi cele făcute deodată
cu cele inteligibile şi cele ce sînt circumscrise» (Ancoratul 73, P.G. 43,
153 AB). Sfînta Treime s-a descoperit progresiv : Dumnezeirea unică e
prezentă în scrierile lui Moise ; diada, adică Tatăl şi Fiul, în scrierile pro­
feţilor, iar Triada sau Treimea întreagă s-a arătat în Evanghelii, conform
timpului şi generaţiilor, ca să convingă cît mai mult pentru cel drept în.
.5 8 6 PATROLOGIE

actul cunoaşterii şi al credinţei. Cunoaşterea e nemurire, iar dacă-i diin

■credinţă, ea devine înfiere, adică sîntem nemuritori ca fii ai lui Dumne­
zeu. După ce vorbeşte despre «justificările» acestor trei trepte, ultima,
•aceea a Sfîntului Duh, e înfăţişată ca rînduind ispăşirea şi Sfînta Sfin­
telor în Evanghelii. Ca loc al Sfintei Treimi, autorul nostru, suplinind
cortul sacru, templul sfînt >al lui Dumnezeu primeşte numai pe dreptul
care sălăşluieşte cu Acesta. «In acest templu sălăşluieşte o Dumnezeire
unică, infinită, o singură Dumnezeire nestricăcioasă, o singură Dumne­
zeire de necuprins, de neînţeles, de neexplicat, de neauzit, care singură
se cunoaşte pe sine, care se arată cui voieşte, care îşi ridică martori,
care cheamă, predestinează, acoperă de slavă, se ridică din iad, sfinţeşte,
care uneşte din nou pe acestea trei spre slava ei împreună cu cele ce­
reşti, cele pămînteşti şi cele de dedesubt: duh, suflet, trup ; credinţa, spe­
ranţa, dragostea; cele trecute, cele prezente, cele viitoare... îndeobşte,
Dumnezeu îşi purifică toate : cele văzute şi cele nevăzute : Tronurile,
Domniile, începătoriile, Puterile. în toate, aceeaşi voce sfîntă grăieşte
din slavă în slavă : Sfînt, Sfînt, Sfînt, Tatăl în Fiul, Fiul în Tatăl cu Sfîn-
tul Duh» (Ancoratul, 73, P.G. 43, 153 C, 156 A). Sfînta Treime a creat,
a sfinţit şi sfinţeşte lumea.
b. Hristologie şi soteriologie. Nădejdea noastră de mîntuire nu stă
în om. Nici un om de la Adam pînă azi n-a putut-o realiza. A realizat-o
Dumnezeu-Logosul care s-a făcut om (Ancoratul 93, P.G. 43, 185 CD),
însuşi Mînituitorul cel Sfînt a coborît din ceruri, s-a născut din nou din
Maria, zămislit prin Sfîntul Duh, socotind lucru de cinste să realizeze
mîntuirea noastră într-o fecioară muritoare. Logosul luî-nd trup nu şi-a
■schimbat firea unind dumnezeirea cu umanitatea. Cel desăvîrşit din 1 a-
tăl împlinind «desavîrşită iconomie» a venit în lume pentru noi şi pen­
tru a noastră mîntuire. Luînd trup şi sînge omenesc, Cel desăvîrşit din
Tatăl s-a făcut om în noi, nu aparent, ci cu adevărat. El a plăsmuit în sine
însuşi pe omul desăvîrşit din Maica Născătoarea de Dumnezeu prin
Sfîntul Duh. El n-a sălăşluit în trup, ca în cazul cînd vorbea prin profeţi
cu putere şi acţiune, Ci Logosul, făcîndu-se trup, nu s-a schimbat în
trup, nu şi-a prefăcut Dumnezeirea în umanitate, ci prin propriul trup al
■dumnezeirii Sale şi prin propria ipostază a lui Dumnezeu-Logosul eni-
postatic a ajuns să fie om. Om adevărat, adică cu toate ale omului, cu
felul de a fi al acestuia şi cu ce este omul. Pe acesta l-a luat Unul-năs-
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 587

cut, pentru ca, Dumnezeu fiind, să realizeze desăvîrşit întreaga mîntuire

în omul desăvîrşit, nelăsînd nimic deoparte din om, pentru ca această
parte să nu ajungă mîncare diavolului (Ancoratul 75, P.G. 43, 157 BC).
întrupîndu-se, Logosul făcut om n-a progresat spre dumnezeire.
Dumnezeu-Logosul s-a făcut asemenea nouă, pentru ca în dumnezeirea
Lui să ne dea mîntuirea, iar prin patimile Sale omeneşti pentru noi oa­
menii să distrugă patima prin patimă şi moartea prin propria Sa moarte.
A fost atribuită dumnezeirii patima, deşi dumnezeirea este nepătimi-
toare. Astfel a binevoit, venind la noi, Dumnezeu-Logosul, Sfîntul şi
nepătimitorul (Op. cit., 93, P.G. 43, 185 CD, 188 A). Domnul a fost răs­
tignit, iar noi adorăm pe Cel răstignit, îngropat, înviat a treia zi şi înăl­
ţat la ceruri' (Op. cit., 94, P.G. 43, 188 CD). Contra lui Sabelie, Epifanie
invocă scena botezului Domnului în Iordan, unde Domnul întrupat e
botezat, Tatăl proclamă că Acesta este Fiul Lui cel iubit, iar Sfîntul
Duh coboară deasupra Lui purificînd apele pentru cei ce se vor bo­
teza în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh. Contra arie­
nilor, Epifanie citează textul din ioan : «Eu sînt în Tatăl şi Tatăl e în
Mine» (Ioan 14, 10), ca să araite egalitatea şi naşterea Sa din Tatăl. îm ­
potriva pnevmatomahilor, Epifanie citează cîntarea celor trei tineri în
cuptorul aprins : «Binecuvîntaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul»
(Dan. 3, 57 ş.u.), cîntare care reprezintă toată firea creată (Op. cit., 117,
P.G. 43, 229 ABC).
Hristos a suferit cu trupul pentru noi, dar dumnezeirea i-a rămas
nepătimitoare. N-au fost omul separat şi dumnezeirea separată, ci dum­
nezeirea le-a unit pe amîndouă, îniinicît esenţa umană nu suporta puri­
tatea şi incomparabilul. Dar, întrupat, Hristos a suferit în trup, a şi mu­
rit în trup, dar dumnezeirea a trăit, şi cu ea a înviat morţii. Trupul mort
înfăşurat în giulgiu şi îngropat separat de Dumnezeire, unindu-se din
nou cu dumnezeirea, de care nu s-a mai separat niciodată, a înviat, al­
cătuind un singur Duh, o singură Dumnezeire, pentru o singură doxolo-
gie. El s-a arătat cu adevărat, a fost pipăit de Toma, a luat masa cu cei­
lalţi Apostoli şi a petrecut cu ei împreună patruzeci de zile şi patruzeci
de nopţi, A intrat prin uşile încuiate, a arătat coasta, locul unde a lo­
vit lancea, demonstrînd că era trup adevărat. O singură unitate şi o
singură dumnezeire (Despre credinţă, 17, P.G. 42, 813 C, 816 AB, 817 A).
Hristos întrupat este frecvent denumit omul domnesc.
588 PATROLOGIE

Sf. Epifanie a dat expresie clară învăţăturii sale despre Sfînta Tre­
ime şi întruparea Domnului' în Simbolul de credinţă niceo-constantino-
poli’taii, introdus în Biserica din Constanţia înainte de hirotonia autoru­
lui nostru în episcop pentru acest scaun, dar şi într-un simbol de cre­
dinţă personal pe care-1 transcriem aci, pentru a ne da seama cum reac­
ţionau Părinţii cînd comunităţile lor erau asediate de e re tic i: .
c. Simbolul de credinţă al Sf. Epifanie. «Credem într-un singur
Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, făcătorul tuturor celor nevăzute şi celor
văzute. Şi în Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Dum-
nezeu-Tatăl, Unul-născut, adică din fiinţa Tatălui, Dumnezeu din Dum­
nezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
născut nu făcut, de-o-fiiaiţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut, cele din
ceruri şi cele de pe pămînt, văzute şi nevăzute ? Carele pentru noi oa­
menii şi pentru a noastră mîntuire, a coborît şi s-a întrupat, adică s-a
născut desăvîrşit, din Sfînta Maria, pururea Fecioara, prin Sfîntul Duh,
făcîndu-se om, om desăvîrşit, luînd suflet, trup şi inteligenţă şi toate cîte
formează omul, afară de păcat, (întrupat) nu din sămînţă bărbătească şi
nu ca să fie ca într-un om, ci şi-a plăsmuit în El trupul într-o singură
unitate cu El însuşi, dar nu inspira pe profeţi şi le da putere să vor­
bească, ci s-a făcut om desăvîrşit, căci «Cuvintul trup s-a făcut» (Ioan l r
14), fără schimbare şi nici dumnezeirea nu şi-a prefăcut-o în umanitate.
El a unit unica şi sfînta Sa desăvîrşire cu dumnezeirea. Căci Unul este
Domnul lisus Hristos, iar nu doi, Acelaşi Dumnezeu, Acelaşi Domn, Ace­
laşi împărat. Acelaşi a suferit în trup, a înviat, s-a înălţat la ceruri cu
acelaşi trup şi şade cu mărire de-a dreapta Tatălui, avînd să vină în
acelaşi trup cu slavă să judece viii şi morţii, şi a cărui împărăţie nu va
avea sfîrşit. Credem şi în Sfîntul Duh, care a vorbit in Lege, care a ves­
tit în prooroci, care a coborît deasupra Iordanului, care a vorbit în Apos­
toli, care sălăşluieşte în sfinţi. Astfel credem în El pentru că este Duhul
Sfînt, Duhul lui Dumnezeu, Duhul desăvîrşit, Duhul mîngîietor necreat,,
purces din Tatăl şi luat din Fiul. Credem şi în una universală şi aposto­
lică Biserică ? şi într-un botez ial pocăinţei şi în învierea morţilor şi’ în
judecata dreaptă >a sufletelor şi a trupurilor şi în împărăţia cerurilor şi
în viaţa veşnică. Pe cei care spun că a fost o vreme cînd Fiul sau Sfin-
tul Duh nu erau sau că au fost făcuţi din nimic, ori din altă ipostasă sau.
esenţă şi susţin că, în consecinţă, fie Fiul, fie Sfîntul Duh au fost supuşi
 UCENICI AI LUI EUSEBIU

schimbării, (pe toţi aceştia) Biserica universală. şi apostolică, mama

voastră şi a noastră, îi anatematizează. Anatematizăm iarăşi pe cei ce nu
mărturisesc învierea morţilor, şi p e ‘toate ereziile caTe nu sînt.din această
dreaptă credinţă...» (Ancoratul 120, P.G. 43, 233 BC, 236 ABC).
d. Eclesiologie. Sf. Epifanie n-are oteorie specială despre B
serică. Combătînd 80 de erezii de pe poziţia Bisericii, el gindea
^şi scria numai ca din Biserică, pe care era încredinţat că o repre­
zenta total. Şi lucrul era, în general, adevărat. Un cititor atent descoperă
în paginile antieretice ale lui Epifanie un erou de epopee sacră, un alt
Ahile, de data aceasta al războiului sfînt al Bisericii dus contra duşma­
nilor spirituali ai acesteia, un erou neobosit cu sabia necruţătoare a cre­
dinţei în cuvint şi în scris.
Pentru autorul nostru, Biserica e cortul sfînt sau templul Sfintei
Treimi. Ea păstrează şi revarsă tezaurul credinţei. Ea e Mama, care crede
în tot ce i s-a predicat şi i s-a poruncit de Sf. Apostoli şi de Domnul
Hristos. «Noi creştinii avem aceeaşi credinţă, aceeaşi cinste şi aceeaşi
mamă care e Biserica. Această mamă ne salvează prin credinţă, ne întă­
reşte prin speranţă, ne desăvîrşeşte prin dragostea lui Hristos şi în măr­
turisire, şi în trăire, şi în puterea curăţitoare a botezului» (Despre cre­
dinţă 18, P.G. 42, 817 CD, 820 A). Credinţa Bisericii este opera vieţii creş­
tine, zice Epifanie. Această credinţă este sprijinul adevărului, fecioara
lui Hristos şi porumbiţa nevinovată, ea este viaţa, nădejdea şi asigura­
rea nemuririi. Se descrie viaţa diverselor categorii de creştini în Bise­
rică. Creştinii, în general, trebuie să păstreze castitatea şi astfel apar
credincioşi de prim rang în persoana monahilor şi monahiilor, care duc
o viaţă solitară, după care vin văduvele, căsătoriile cinstite, preoţia
sfîntă, care se acordă numai celor feciorelnici, monahi, bărbaţi fără ra­
porturi de corp cu soţiile -lor, văduvi, din care sînt aleşi episcopi, preoţi,
diaconi, subdiaconi, anagnoşti, după care vine toată tagma slujitorilor :
văduve, monahi, cei ce păstrează căsătoria cu cinste, diaconiţele, exor­
ciştii, tălmăcitorii de limbi, laboranţii care îngrijesc trupurile morţilor,
portarii şi toţi ceilalţi (Despre credinţă, 21, P.G. 42, 821 CD, 824 ABC,
825 A). Adunarea sau sinaxa are loc în biserică, miercurea, vinerea şi
duminica. Se poate posti oricînd, dar mai ales miercurea şi vinerea. Nu
se posteşte şi nu se îngenunchează în perioada Ciiicizecimiii sau a Pen-
590 PATROLOGIE

ticostarului şi nici la Epifanie — Naşterea Domnului, chiar dacă aceste

zile cad miercurea sau vinerea. Biserica recomandă postul de patruzeci
de zile al Paştilor şi mai ales cele şapte zile înainte de Paşti. Nu se pos­
teşte niciodată duminica. în postul Paştilor au loc privegheri de după
masa pînă seara (Op. cit., 22, P.G. 42, 825 B — 828 ABC). Se vorbeşte
apoi despre slujbele înmormîntării, postul călugărilor, abţinerea de la
carne de patrupede, păsări, peşte, ouă şi brînză. Unii creştini se abţin de
la toate acestea, alţii numai de la unele. Unii se abţin de la peşte, alţii
de la brînză, alţii chiar de la pîine, alţii de la fructe şi fiertură. Mulţi se
culcă pe jos, alţii umblă desculţi, .alţii poartă o haină ascunsă. Se com­
portă aşa din virtute şi pocăinţă ? li se pare lucru necuviincios să apară
în haină. Unii au 'renunţat la cele ale veacului, au născocit arte uşoare
şi nebănoase, ca să nu-şi petreacă viaţa inactiv şi să mănînce o pîine
apăsătoare. Cei mai mulţi se exercită în cîntări de psalmi, în rugăciuni
neîntrerupte şi citiri din Sfînta Scriptură. Biserica universală şi aposto­
lică predică tuturor ospitalitatea, iubirea de oameni şi milostenii. Ea are
botezul lui Hristos în locul vechii circumciziuni, acceptă odihna marii
sîmbete, în locul sîmbetei celei mici, se abţine de la comuniunea cu ere­
ziile, proscrie desfrînarea, adulterul, necurăţia, idololatria, uciderea şi
toată fără-de-legea, magia şi vrăjitoria, auguratul, descîntecele, amule­
tele şi aşa-numitele filacterii. Sînt osîndite, de asemenea, teatrul, cursele
de cai, vînătoarea, muzicanţii, vorbirea urîtă, denigrarea, orice război,
blestemul, nedreptatea, cupiditatea şi dobînda. Primeşte daruri (^ p o -
cpopâ?) de la cei drepţi. Rînduieşte rugăciuni cu toată stăruinţa şi încorda­
rea, în anumite zile stabilite, ziua şi noaptea cu îngenuncheri în faţa lui
Dumnezeu. Face adunări sfinte, în anumite locuri, sîmbăta. Sînt obser­
vate nu de toţi, ci' anume de unele ramuri de oameni : să nu jure deloc,
să nu insulte, să nu blesteme... să nu mintă, cît e cu putinţă. Cei mai
mulţi îşi vînd ale lor şi dau săracilor (Despre credinţă 23, 24, P.G. 42,
829 ABCD, 832 AB).
e. Ecumenismul Bisericii reiese din descrierea precedentă a vieţii
Bisericii. Biserica e una, sfînta, universală (catolică) şi apostolică, aşa
cum Sfînta Treime e una, sfîntă şi universală şi cum se înfăţişează viaţa
ei spirituală şi morală de-a lungul generaţiilor de la apostoli pînă la
Epifania însăşi.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU

Centrul ecumenismului Sf. Epifanie este ortodoxia credinţei şi a în­

văţăturii pe care el a apăTat-o cu curaj şi fermitate, Intr-o epocă în care-
mişunau zeci de secte, unele mai complicate şi mai viclene decit altele.
Fără puritatea şi sfinţenia credinţei, nu există Biserică şi nu există ecu­
menism. De aci calificativele de «sfîntă», de «porumbiţă» şi de («mi­
reasă a lui Hristos» pe care Epifanie le dă Bisericii, faţă de cele 80 de
concubine, termen cu care el califică ereziile. Concubina e numai pe ju ­
mătate femeie, căci ea deşi se atinge de trupul bărbatului, nu se bucură
nici de cinstea şi bunul nume al femeii măritate, nici de asigurare, dotă
şi daruri de nuntă din partea mirelui. Din numărul de 81, — zice Epifa­
nie — găsim una singura scoasă dintre toate celelalte şi care este atri­
buită unui singur mire. Acesta o mărturiseşte cu un nume : «Una este
porumbiţa mea» şi ia ră ş i: «desăvârşita mea» (Cîntarea Cîntărilor 6, 8).
Concubinele sînt vulgare, lipsite de inocenţă, puritate şi blîndeţe (De­
spre credinţă 6, P.G. 42, 784 ABC). în schimb, Biserica este născută din-
tr-o singură credinţă prin Sfîntul Duh, ea este unică — pentru cea una
singură (credinţă) care a născut-o. După dînsa şi chiar înainte de dînsa
au venit aşa-numitele concubine, care, deşi n-au fost străine de Testa­
ment şi de moştenire, totuşi ele n-au primit daruri de nuntă de la Lo­
gos şi nici pe Sfîntul Duh, ci au rămas numai cu apropierea de Logos în
conştiinţă (Op. cit., 6, P.G. 42, 781 D, 784 A). Deci un ‘e cumenism cu m în-
dre fecioare, nu cu concubine.
Dar şi un ecumenism ad vieţii creştine plină de ospitalitate, iubire-
de oameni, milostenie faţă de toţi, luptînd contra răului sub orice formă
şi ocolind devierile sau abaterile de la linia dreaptă a E v a n g h e lie iu n
ecumenism cu oameni continuu activi în meşteşuguri sau arte utile, cu­
rate, nu atrăgătoare la dezechilibru sau făcătoare de păcat, ci răsărind
din dragostea Logosului, dar şi din spiritul critic al Acestuia. Un ecu­
menism încărcat de bogate documente de o excepţională valoare isto­
rică, geografică şi spirituală. Sutele de extrase ale lui Epifanie din căr­
ţile şi sinoadele ereziilor împrăştiate pe toată întinderea imperiului
roman şi în numeroase regiuni ale Bisericii sînt documente de analiză
şi apreciere valoroasă a acestor «concubine», a acestor false comunităţi
creştine care pretindeau că aveau adevărul creştin cu ele, că ele erau
adevărata Biserică, nu cea trecută prin focul sinoadelor ecumenice. Ci­
592 FATROLOGIE

tatele din erezii exprimau, uneori, puncte de vedere şi viziuni intere­

sante ecumenice, care au sugerat lui Epifanie răspunsuri de frumoasa
gîndire ecumenică ortodoxă. Paginile 'lui Epifanie din Panarion cuprind
sugestii preţioase pentru ecumenismul actual, ale cărui frămintari se
regăsesc nu o dată în ecumenismul secolelor IV şi V. Fermitatea Bise­
ricii Ortodoxe de astăzi se regăseşte 111 purismul lui Epifanie.
Acest purism ecumenic şi nu numai el au împins pe Epifanie ia exa­
gerări şi la greşeli ca aceea de -a se fi lăsat instrument in miinile iui
Teofil al Alexandriei, care a uneltit drama Sf. Ioan Gură de Aur. Seve­
ritatea sa ortodoxă era îndreptăţită într-o epocă in care ereticii şi si­
noadele lor manevrau tot felul de formule în avantajul lor şi spre batjo­
corirea Bisericii. Este severitatea folosită şi de Sf. Atanasie, marele
contemporan mai în vîrstă al lui Epifanie. Dar acesta din urmă, conştient
pînă la un punct de întinderea cunoştinţelor sale şi de valoarea părerii
sale, a căzut în păcatul vanităţii unite cu naivitatea sa nativă, ducindu-1
sa creadă că opinia sa cîntărea mult şi-l acoperea de glorie. Teofil al
Alexandriei a prins această vanitate şi a făcut din bătrînul Epifanie ce-a
voit, de conivenţă şi cu Ieronim. E drept că spre sfîrşitul operei sale
critice la adresa ereziilor, Epifanie, un bun episcop creştin, cere scuze
cititorilor pentru cuvintele aspre sau grele pe care le-a rostit contra
veninului ereziilor (Despre credinţă, 19, P.G. 42, 819 BC). Această ce­
rere de iertare vădeşte un mare simţ ecumenic. Logosul divin critică,
dar instalează şi poarta deschisă a îndreptării.
f. O viziune a evoluţiei culturii şi civilizaţiei umane. Combatînd
•ereziile, Epifanie a descoperit că acestea au diverse origini îndepărtate
rasiale, geografice şi spirituale, cel puţin o parte din ele. Ele fac parte
din patru grupe mari de civilizaţie şi cultură : barbarismul, scitismul,
elenismul şi iudaismul.
Barbarismul se întinde din zi'lele lui Adam pînă la a zecea generaţie
după el, adică pînă în zi’lele lui Noe. Aici oamenii făceau parte din pe­
rioada cînd ei n-aveau conducător şi nu se înţelegeau între ei, ci fiecare
îşi ducea viaţa după capul lui, fiindu-şi lege după preferinţa voinţei
sale.
Scitismul începe din zilele lui Noe şi ţine pînă la construirea
Turnului şi a Babilonului şi încă puţini ani după aceea, adică pînă la
 UCENICI A I LUI EUSEBIU 593

Phalu şi Rhagab, care trecînd în Europa au ajuns în părţile Sciţiei şi ale

popoarelor ei în epoca lui Tharra şi mai departe ? din aceste popoare se
trag tracii (Recapitulare, P.G. 42, 840 CD—841 A).
Elenismul începe din epoca lui Seruch prin cultul idolilor, cînd
fiecare era dus de propria-i superstiţie. Pe urmă oamenii au trecut la o
folosire mai civilizată a riturilor, la cultul statuilor şi la unele ie g i; unii
şi-au făcut zei, cum au socotit ei singuri. Reprezenitîndu-şi fie pe cei
veneraţi de ei altă dată, fie pe tirani, fie pe vrăjitori sau pe cei ce au
făcut prin forţa trupului în viaţă ceva vrednic de cinstire, ,1a început
i-au pictat în culori. Apoi, din vremea lui Tharra, tatăl lui Avraam, au
introdus prin statui rătăcirea idololatriei, cinstindu-şi strămoşii prin re­
prezentări. Au imaginat cinstirea morţilor prin statui de lut. Prin imi­
tare, s-a ajuns la industria tuturor artelor, la arhitecţii pietrei, la argin­
tari, la aurari, la plăsmuitori din fiecare materie. Mai aproape de noi,
superstiţia greacă a dus la erezii ca aceea a pitagoreicilor, a platonicie-
nilor, a stoicilor, a epicureilor (Op. cit., 91, P. G. 42, 841 ABC). Unele
din aceste «erezii» au învăţături apropiate de cea creştină ca : Sapiemţa,
Providenţa, interdicţia sacrificiului, nemurirea sufletului etc.
Iudaismul a produs pe samariteni şi încă alte şapte secte : fari­
seii, saducheii, hemerobaptiştii, essenii, nazareii şi herodianii (Op. cit.,
P. G. 42, 844 CD — 848 AB).
Ereziile creştine în număr de 60, unele de origine iudaică, altele
pornind din superstiţii păgîne /sau idei marginale ale filosof iei greceşti
şi din sinteze elenistice, au stânjenit grav creştinismul, dar au ţinut în
continuă alertă Ortodoxia, obldgîfnd-o la elaborări adinei şi originale şi
la grele probe după cuvîntul Sf. Pavel (I Cor. 11, 19).
Primele două grupe, barbarismul şi scitismul, n-au creat 'erezii. Ele
sînt doar două stadii ale evoluţiei omului după cădere. CelelaTite trei
grupe : elenismul, iudaismul şi creştinismul sînt, privite istoric, progrese
remarcabile ale spiritului uman, spre cunoaştere raţională şi contempla­
tivă. Fără Hristos, ştiinţa şi filosofia grecilor şi fără adaosurile iuda­
ismului, n-am avea creştinismul şi civilizaţia mondială de azi. Privit
sub raportul revelaţiei, întregul ansamblu eretic e un complex de doc­
trină şi practică produs al raţiunii şi erorii, în care Revelaţia a inter­
venit şi intervine mereu, pentru că umanitatea, care merge mereu îna­
inte, trebuie continuu corectată de Logos, care-şi lasă chipul pe ea.
38 — Patrologie
 PATHOLOGIE

Pentru istoria spirituală a românilor, Sf. Epifanie a lăsat informaţia

preţioasă că Audius din Mesopotamia, exilat de Constanţiu II în Scvthia-
Minor (Dobrogea), a catehizat în sec. IV pe mulţi goţi (daco-romani) de
acolo. El a întemeiat în Goţia (Dacia) şi mînăstiri cu viaţă frumoasă, fe­
ciorie şi asceză (Contra ereziilor, LXX, 14, P. G., 42, 372 B).

B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Mignc, P.G. 41—43. K. Holl, GCS 25 (1915), 153—464. (Panation, Hae-

reses, 1—33), GCS 31 (1922) Panarion, 34—64; GCS 37 (1933) (Pana/ion, 65—80).
T r a d u c e r i : Germană : Anakephalaiosis, C. Wollsgruber BKV (1880), 236—286.
Engleză: J. Carlill, Physiologus, The Epic of the Beast, London, 1924. Franceză: T.
Wright, Le livre des Creatures, London, 1841.
S t u d i i : Ieronim, De viris illustribus, 114. C. Verchaffel, Epiphane, saini, D.
Th. C. I, 1, 1924, 362—365. K. Holl, Gesammelte Aufsätze zur Kirchengeschichte II, Tü­
bingen, 1928, J. Lcbon, Sur quelques fragments des lettres attribuées à Saint Epiphane
do Salamine, Misce/ianea, G. Mercati I, (S.T., 121). Cité de Vatican, 1946. P. Maas, Die-
ikonoklastische Episode in dem Brief des Epiphanius an Johannes, BZ, 30 (1930), 279—
286. W. Eiliger, Die Stellung der alten Christen zu den Bildern in den ersten vier
Jahrhunderten nach den Angaben der zeitgenössischen Schriftsteller, Leipzig, 1930,
53—G0. F. Lauchert, Zur Eingfiderung des Physiologus in die altchristliche Literatur,
Th. R. 30 (1931), 405—417. E. Peterson, Die Spiritualität des griechischen Physiologus
BZ 47 (1954), 60—72. B. Botte, Fragments d'une anapftore inconnue attribuée à Saint
Epiphane, Mus. 73 (I960), 311—315. L. A. Eldrige, The G ospeltext of Epiphanius of
Salamine, Salt Lake Cily, 1969. D. Fernandez, De Mariologia Sancii Epiphanii, Roma,
1968. D. Kaimakis, Der Physiologus nach der ersten Redaktion, Meisenheim, 1974. Pr.
Prof. Ioan G. Coman. Patrofogie, 161—163. J. Quasten, Initiation aux Pères de l'Eglise...,
III, 540—558. B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, 315—318. C. Riggi, Luvoro e richezza
ncl Panarion di Epifanio, Aug. R. 17 (1977), 161— 175. M. B. Weischer, Die ursprüng­
liche nikänische Form des ersten Glaubenssymbols im Ankiratos des Epiphanius von
Salamis..., Th. Dh. 53 (1978), 407—414. C. Riggi, Catechesi escatologica dell’Ancoratus-
di Epiphanio (Aug. R.) 18 (1978), 163— 171. M. R. Hiibner, Die Hauptquelle des Epi­
phanius (Panarion, Haer. 65J über Paulus von Samosata, Ps. Athanasius, Contra Sabel-
lianos, ZKG 90 (1979), 201—220. Traktate des Epiphanius von Zypern und der Proklos
von Kyzikos, hrsggb, von B. M. W eischer (Äthiopische Forschungen, 6), Wiesbaden,
Steiner, 1979.

109

DIODOR DE TARS
VIAŢA

Născut la Antiohia, probabil în aceeaşi decadă cu Sf. Vasile cel

Mare, Diodor s-a format la şcoala teologică a lui Sy.lvan, viitor episcop
de Tars, şi a lui Eusebiu de Emessa, care a învăţat de la elevul sau cum.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 595

să prefere sensul istorico-gramatical al Sfintei Scripturi, celui alegoric,

clar n-a reuşit niciodată să-i imite elocinţa, pentru că-i lipseau studiile
clasice (Ieronim, De viris illustribus 119). A studiat şi la Atena, unde
a fost cunoscut de Iulian, viitorul împărat, cum reiese dintr-o scrisoare
a acestuia adresată lui Fotin şi conservată de Facundus de Hermiana
(Pro defensione trium capitulorum 4, 2), scrisoare în care Iuliu releva
că Diodor folosea limba sa ascuţită contra zeilor cu aceeaşi înţelepciune
ca cetatea Atenei însăşi. Nu după mult timp, Diodor a ajuns să conducă
o comunitate monastică nu departe de Antiohia, comunitate în oare
funcţiona o înaltă şcoală teologică, de care istoricii Socrate şi Sozomen
fac mare caz, şi unde a avut ca elev pe viitorii Ioan Gură de Aur, Teo­
dor (de Mopsuestia) şi Maxim. Era un asketerion condus de Diodor şi de
Carteriu, pe care Sozomen îi numeşte «dascăli de filosofie» (Sozomen,
Istoria bisericească 8, 2, P. G., 67, 1516 A). Magistru vestit nu numai în
regiune, ci şi în toată lumea creştină, Diodor a apărat cu tărie credinţa
de la Niceea atît contra păgînilor, cit şi contra ereticilor. Ieronim reilevă
că el s-a impus încă de pe cînd era preot («dum esset Antiochiae presby-
ter, magis claruit» — De viris illustribus 119). încă tînăr fiind, el nu s-a
lăsat intimidat de împăratul Iulian în lupta acestuia contra creştinismu­
lui. Teodoret ştie să ne spună că în timp ce Iulian redacta opera sa
«Contra Gaîileenilor», «Diodor se ridica asemenea unei stînci în ocean»
(Istoria bisericească, 4, 22). Apărînd dumnezeirea lui Hristos, el a pro­
vocat din partea împăratului riposta cu calificativul că el (Diodor) era
un «vrăjitor al gaîileenilor», «apărător violent al unei religii pentru ţă ­
rani». Dumnezeirea lui Hristos era, după Iulian, o invenţie a lui Diodor,
iar eternitatea Lui, o legendă care acoperea o moarte infamantă. împă­
ratul Valens, succesorul lui Iulian, a exilat în 372, pe Diodor în Armenia
de unde a putut intra în legătură cu Sf. Vasiile cel Mare (Epist. 135). După
moartea împăratului Iulian (363), Diodor s-a întors la Antiohia şi, în 378,
a fost ales episcop de Tars, în Cilicia. In această calitate el a participat
la lucrările sinodului II ecumenic de la Constantinopol (381), iar împă­
ratul Teodosie ţinînd seama de contribuţia învăţatului ierarh la aceste
lucrări, l-a citat ca pe unul din arbitrii siguri ai Ortodoxiei (Codex Theo-
596 FATROLOGIE

dos., XVI, 1, 3). Un asemenea învăţat, care ştia aşa de multe şi intere­
sante lucruri, avea o hristologie care va duce la nestorianism, lucru pen­
tru oare patriarhul Chirii al Alexandriei a scris o lucrare Contra lui Dio-
dor şi Teodor, iar un sinod din 499, la Constantinopol, l-a condamnat. ■

OPERA
Ebed Iisus vorbeşte de 60 de tratate ale lui Diodor. Din foarte puţi­
nele fragmente rămase reiese că efl. a scris opere exegetice, apologetice,
polemice, dogmatice, cosmologice, astronomice şi cronologice, — o ade­
vărată enciclopedie. Reunirea fragmentelor de către Garnier (1681), în-
tr-o ediţie a lui Marius M ercator (Migne, P. L., 48, 1146 etc.) şi apoi de
către altcineva (în colecţia Migne, P.G. 33, 1545 etc.), nu e nici com­
pletă şi nici sigură ca text. O nouă ediţie a lui R. Abramowski, ca tradu­
cere germană, provine din florilegii siriace-iacobite şi foarte puţine texte
nestoriene. Există şi extrase armene şi latine. Briére şi Lebon au editat
destul de multe fragmente, adăugind versiunile latină şi franceză la tex­
tele originale.
a. Comentarii biblice. Suidas (Lexikon 1, 19, 1379) ne relatează că
Teodor Lectorul cunoştea comentarii ale lui Diodor asupra tuturor cărţilor
Vechiului Testament, asupra celor patru Evanghelii şi asupra priiiiei
Epistole a lui loan. Staab vorbeşte de lungi fragmente asupra Epistolei
către Romani, iar Ieronim (Epist. 48, 3) semnalează comentarii asupra
Epistolelor I Corinteni şi II Tesaloniceni, inclusiv Comentarii asupra
Apostolului şi multe altele — «Existant eius in Apostolum Commentarii
et multa alia» (De viris illustribus, 119). Se pare că unele comentarii la
Psalmi (de ex. Ps. 51, 54, în Migne, P.G. 33) nu aparţin lui Diodor, ci lui
Didim cel Orb. Un număr de citate din comentariile lui Diodor au fost
descoperite într-o catenă asupra Octateuhului. în tratatul său Despre
deosebirea dintre teorie şi alegorie, se pare că Diodor îşi expunea princi­
piile sale exegetice. Autorul folosea metoda istorico-gramaticală, evitînd
pe cea alegorică alexandrină. • • ' •
b. Tratate dogmatice, polemice şi apologetice, a) Contra manihei-
lor, în 25 de cărţi, din care în primele 7 era combătută lucrarea «Baniţa»
liii Addas, ucenicul lui Mani, iar in celelalte cărţi arată .sensul unor; pa­
saje biblice pe care le invocau maniheii pentru susţinerea unor păreri ale
 UCENICI AI LU I EUSEBIU 597

lo r ; b) Contra sinusiaştilor (32 de fragmente), din care unul falsificat de

apolinarişti (editate de P. de Lagarde şi M. Brdere) ; c) Contra lui Fotin,
Malchion, Sabelie şi Marcel de Ancyra (Teodoret, Istoria ereziilor, 2,
11) r tratatul are caracter dogmatico-apologetic. Numeroasele tratate
menţionate de Suidas : Despre aceea că Dumnezeu e Unul în Treime ;
Contra M elchisedeţilor; Contra iudeilor; Despre învierea morţilor ; De­
spre suflet, contra diverselor păreri ale ereticilor în legătură cu el ; Ca­
pitole către împăratul Graţian; Despre Providenţă ; Contra lui Platon
despre Dumnezeu şi z e i ; Despre natură şi materie, sau despre ce este
d rep t; Despre falsa materie a grecilor ; Către filosoful Euphronius cu
întrebări şi răspunsuri; Despre faptul că naturile nevăzute au fost fă­
cute din nimic, nu din elemente, ci odată cu acestea; Despre felul cum
Creatorul este veşnic, dar lucrările Sale nu durează veşnic f Despre fe ­
lul de a voi şi a nu voi în Dumnezeul cel v e şn ic ; Contra lui Porfirie
despre animale şi jertfe. Dacă la aceste 14 tratate, adăugăm şi pe cel
indicat de Fotie (Bibliotheca, God. 102), Despre Sfîntul Duh, avem un
impresionant colier de opere filosofice, care ating problemele funda­
mentale ale gîndirii umane din antichitate pînă astăzi. Despre natură,
despre materie, despre Dumnezeu, despre suflet, despre Providenţă, de­
spre învierea morţilor, despre actul de a voi şi actul de a nu voi în Fiinţa
divină, erau dezbătute mai totdeauna în dialog cu adversari pagini şi
eretici, sigur cu efecte pozitive pentru creştini. Din puţinătatea fragmen­
telor rămase, nu ne putem da bine seama de înălţimea la care Diodor
a ridicat aceste probleme, care nu erau numai ale Bisericii, ci ale întregii
spiritualităţi a antichităţii. Mînia împăratului Iulian contra lui Diodor
care apăra o «religie a ţăranilor» cu subtilele arme ale înţelepciunii ^Ate­
nei nu era un simplu capriciu, ci acoperea o îngrijorare reqlă, alertată,
pehtru viitorul păgînismului. E păcat că toată această bogată comoară
de probleme şi idei s-a pierdut, desigur distrusă de adversarii săi în
materie de doctrină, dar şi de Ortodoxie, căci denunţat de Chirii al Ale­
xandriei, după 438 şi condamnat de un sinod, în 499, Diodor îşi va pierde
şi.aureola teologico-filosofică. şi opera pe care a ros-o nu numai pizma
adversarilor şi cenzura bisericească, ci şi alte împrejurări alle evoluţiei
istorice.
596 PATHOLOGIE

Un număr de opere pseudo-iustimce ca : întrebări şi răspunsuri că­

tre ortodocşi, întrebări ale creştinilor către păgîni, întrebări ale pagi­
nilor către creştini şi Combaterea dogmelor lui Aristotel au fost atri­
buite lui Diodor de către A. Harnack şi N. Festiser, dar această atribuire
n-a întrunit adeziunea majorităţii criticilor.
c. Opere astronomice şi cronologice. De la acelaşi Suidas ştim că
Diodor a elaborat şi opere în legătură cu astronomia, ca : împotriva
astronomilor, astrologilor şi a destinului / Despre sferă, cele şapte zone
şi mişcarea contrară astrelor / Despre sfera lui H iparch; Contra lui
Aristotel despre corpul ceresc; Cum este cald soarele, contra celor ce
susţin că cerul este o fiinţă însufleţită. Ştim de la Fotie (BibL, cod. 223)
că prima dintre aceste lucrări, în opt cărţi, apăra ideea de Dumnezeu
şi de Providenţă, combătînd credinţa în destin şi în puterea nelimitată
a astrelor, lucru pe care l-au făcut şi alţi contemporani ai lui Diodor, ca
Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur etc. Diodor îşi monta apara­
tura sa apologetică pe cunoştinţe astronomice serioase, ceea ce era nou
în epocă. La toate acestea se adăuga un Chronicon exegetic, scris îm­
potriva lui Eusebiu al Cezareei şi se ocupa, probabil, cu elemente de
cronologie biblică.
Enciclopediei filosofice, Diodor îi adăuga şi o enciclopedie ştiinţi­
fică a compoziţiei («cum e soarele cald ?»), forma şi mişcarea astrelor,
la nivelul cunoştinţelor din sec. IV, pentru a combate numeroasele su­
perstiţii legate de evoluţia şi poziţia astrelor, corelate cu diverse mo­
mente din viaţa oamenilor, îndeosebi astrologia, de care atîţia făceau
caz în acest al IV-lea secol, ca, de exemplu, Firmicus Maternus, în
Mathesis.
Dacă greşelile de hristologie ale lui Diodor l-au scos din rîndul ma­
eştrilor îndrumători în spiritualitatea ortodoxă, cercetătorii imparţiali
nu pot omite să releve aportul deosebit al cunoştinţelor sale enciclope­
dice la structurarea şi înălţarea teologiei patristice a vremii.
DOCTRINA
a. Aspecte hristologice. S-a spus că între hristologia lui Diodor,
Teodor de Mopsuestia şi Nestorie nu se poate face o deosebire precisă.
Lucrul e adevărat în bună măsură fiindcă plasma hristologiei lor nu era
finalizată, gîndirea lor continuînd să caute, să exploreze termeni şi for-
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 599

muie care să exprime cit mai adecvat raporturile dintre firea divină şi
firea umană ale Logosului; lucru exact mai ales pentru Diodor şi Teo­
dor de Mopsuestia. Aceştia doi au bătut mărul, iar Nestorie. a adunat
roadele.
Am relevat mai sus că împăratul Iulian, într-o scrisoare adresată lui
Fotin, era mînios pe Diodor, că acest «preot vrăjitor al ga'liileenilor» pre­
dica acum «un nou zeu galileean», considerat veşnic, dar mort şi îngropat
în chip nedemn (Facundus de Hermiana, Pro deiensione irium capituio-
xum, 4, 2, P. L., 67, 621 AB). Prezentarea lui Hristos ca Dumnezeu de că­
tre Diodor poate milita în favoarea Ortodoxiei acestuia. Dar iata că
acelaşi Iulian, într-un pasaj din Apologia Sf. Chirii contra lui Iulian, pa­
saj care pare că se referă şi la Diodor, îşi manifesta surprinderea nedu­
merită, ca «unii dintre aceşti atei (creştini) susţin că Iisus Hristos este
Logosul vestit de Ioan (Evanghelistul). Dar nu acesta e căzut, zice Iu­
lian, pentru că Evanghelistul aiirmă că pe Cel pe care-d prezintă el ca
Logos l-a cunoscut Ioan Botezătorul şi acesta a fost Iisus Hristos. Dacă
însă Fiul Unul-născut este altul decît Dumnezeu-Logosul, cum am auzit
că spun unii din membrii acestei secte, Ioan (Evanghelistul) n-ar fi tre­
buit să se exprime în felul acesta» (Sf. Chirii Alexandrinul, Contra lui
Iulian, 10, P. G., 1012 D — 1013 A). Nu ştim sigur dacă aceste aprecieri
se adresau şi poziţiei teologice a lui Diodor personal, dar lucrul e
aproape sigur, căci această «hristologie a separării» firilor era, atunci
{anii 362—363) stadiul teologiei antiohiene. Partizan al principiului că
Logosul a luat trup, nu şi suflet, deci adept al schemei Logos-sarx, Dio­
dor nu poate folosi «măreţia teologică» a sufletului (A. Grillmeier, Die
«antiochenische» Eigenart der christologie Diodors von Tarsus, Das Kon-
zil von Chalkedon GG I, 138—139). El va încerca să suplinească această
carenţă prin apropieri neadecvate între Logos şi trup. In legătură cu
creşterea lui Iisus în vîrstă şi în înţelepciune (Luca 2, 52), Diodor ob­
servă că lucrul acesta nu poate fi spus despre Logosul lui Dumnezeu,
căci El a fost născut Dumnezeu desăvîrşit de către un Tată desăvîrşit,
Înţelepciune din Înţelepciune, Putere din Putere. Logosul nu progre­
sează, El nu e un nedesăvîrşit ca să aibă nevoie de desăvîrşirea prin
adaos. Cel care a progresat în vîrstă şi în înţelepciune era trupul.
Trupul menit să fie format şi născut n-a primit încă de la Dumnezeu
toată înţelepciunea, ci a căpătat-o progresiv (Diodor, Fragm. 36, şi la
600 F A T R O I j O G JE

Griillmeier, op. c it, 139). Deci nu Logosul şi omul, ci Logosul şi trupul

stau faţă în faţă. Logosul este aci izvorul direct al înţelepciunii şi Pu­
terii. Avem mereu schema Logos-sarx. Pe cruce a fost răstignit numai
trupul, nu şi Logosul. Atunci cum se explică minunile, ca întunecarea
soarelui şi altele, întrebau antiohienii. Trupul n-a fost părăsit de ştiinţa
Logosului, cu privire la înviere şi mărirea Lui. Trupul şi nu Logosul a
purtat titlul de «Fiu al .lui Davtid». Această nesiguranţă a (lui Diodor,
care oscila între Logos şi trup, un trup fără suflet, e semnalată şi de Sf.
Chirii al Alexandriei. E o «teologie a separării», adică a împărţirii în
doi : Logos şi trup, sau în două fiinţe, cum va zice împăratul Iulian şi
cum vor constata Părinţii şi sinoadele ortodoxe după aceea.
Intr-un fragment din Contra sinusiaştilor, pe care-1 credem autentic,
Diodor afirma că «Fiul desăvîrşit dinaintea veacurilor a luat fiu desă-
vîrşit din David, Fiul lui Dumnezeu a luat pe fiul lui David. îmi vei
spune : predici doi fii ? Nu vorbesc de doi fii ai lui David şi n-am zis ca
Fiul lui Dumnezeu este fiul lui David şi nici nu susţin doi Fii ai lui Dum­
nezeu după esenţa, ci spun că Logosul lui Dumnezeu dinaintea veacu­
rilor a sălăşluit în cel din sămînţa lui David» (Contra sinousiaştilor,
cartea I, P. G„ 33, 1560 A). Diodor admite că Fiul lui Dumnezeu, Dum-
nezeu-Logosul, poate fi numit şi fiul lui David, pentru că cel din David
e templul lui Dumnezeu-Logosul. Dar cel din sămînţa lui David e Fiul
lui Dumnezeu prin har, nu prin fire, ţinînd seama de părinţii naturali şi
nestricînd ordinea, căci nu se poate spune că Cel netrupesc de dinaintea
veacurilor din Dumnezeu a fost şi din sămînţa lui David, a suferit, dar
a fost şi nepătimitor (op. cit., 1560 B). Aşadar omul hristic e născut din
Sfinta Maria prin har, dar e Logosul Iui Dumnezeu prin fire. Ce e prin
har nu e prin fire şi ce e prin fire nu e prin har. Trupului nostru îi e
suficientă înfierea prin har, mărire şi nemurire, pentru că el a fost tem­
plul lui Dumnezeu Logosul. Trupul să nu fie ridicat deasupra firii, iar Lo­
gosul să nu fie insultat în locul mulţumirii care i se cuvine. Ce insultă
este ca Logosul să fie pus împreună cu trupul şi să credem că lipseşte
ceva pentru desăvîrşita filiaţie a tru p u lu i! Dumnezeu-Logosul nu vo­
ieşte să fie El însuşi fiul lui David, ci Domn, iar trupul să fie numai tru­
pul lui David (Op. cit., 1560 C). Gîndire ortodoxă afară de susţinerea cali­
tăţii de templu al lui Iisus pentru Logos şi de înfiere prin mărire, nemu­
rire, demnitate, har etc. Sufletul nu apare nicăieri în toată ţesătura teo­
 UCENICI AI LUI EUSEBIU

logică a fragmentelor tratatului Contra sinousiaştilor. Diodor dă o mare-

importanţă trupului a cărui înfiere este «desăvîrşită», dar autorul nu spune-
despre ce fel de înfiere e vorba şi faţa de cine. El pare a cugeta la o înfiere
faţa de Dumnezeu, întrucît Logosul mijlocea direct această înfiere. Este
vorba mai mult deci de o înfiere prin har, pe care o proclamă cînd
zice că : «Fiul Măriei să nu fie considerat Logosul lui Dumnezeu, întru­
cît o muritoare naşte un muritor după fire şi un trup deofiinţă cu ea.
Dumnezeu-Logosui n-a avut două n a şte ri: una dinaintea veacurilor şi
alta în vremurile mai de pe urmă. Trupul şi cuvîntul trup trebuie pre­
ţuite, nu blestemate, căci trapul este Fiu din cauza Fiului lui Dumnezeu.
Dacă oamenii n-ar fi păcătuit, n-ar fi fost nevoie de lege, căci «pentru
cel drept nu este lege». Dacă cei de sub lege n-ar fi înmulţit păcatul, n-ar
fi fost nevoie de har. Fiindcă legea n-a putut ucide păcatul, oare nu pen­
tru noi (Logosul) a luat trup ca să respingă moartea şi sentinţa de moarte-
prin răstignire, moarte şi înviere ? Daca înşelăciunea şi sentinţa de
moarte n-ar fi progresat împotriva noastră, ce nevoie era de iconomia
aceasta a crucii, adică de întruparea Domnului ? Oare nu pentru noi s-a
întrupat?» (Op. cit., P.G. 33, 1560 C—1561 AB). Avem aici o frumoasă-
apreciere a trupului pentru rolul său esenţial soteriologic. Dar sufletul
nu apare în nici un moment al procesului mîntuirii noastre. Logosul nu­
mai,prin moartea pe cruce şi învierea trupuilui a biruit moartea şi ne-a.
asigurat mîntuirea.
'• b. Antropologia. Omul ca chip al lui Dumnezeu. Antropologia pa­
tristică din a doua jumătaite a sec. IV, în frunte cu Sf. Grigorie de Nyssa,
pusese şi rezolvase clasic problema chipului ilui Dumnezeu în om, re­
flectat în raţionalitatea, libertatea de voinţă şi suveranitatea fiinţei
umane. Diodor reia această problemă. Dar autorul nu citează olar funcţii
sau elemente ale sufletului care reflectă chipul lui Dumnezeu în om, ci
vorbeşte la nivel general despre sufilet. El respinge teoria celor ce spun
că chipul lui Dumnezeu ar fi sufletul nevăzut, pentru că şi îngerul şi
demonul sînt nevăzuţi. Bărbatul şi femeia au trup şi suflet de aceeaşi
natură. Sf. Pavel zice că «bărbatul este chipul lui Dumnezeu», dar nu zice
acelaşi lucru şi despre femeie, deşi după raţiunea sufletului, omul este
chi-pul lui Dumnezeu. Sf. Pavel precizează : «Bărbatul fiind chipul şi slava
lui dum nezeu, nu trebuie să-şi acopere capul, pe cînd femeia e slava
‘602 PATHOLOGIE

bărbatului» (I Cor. 11( 7). Dacă chipul lui Dumnezeu nu trebuie să-şi aco-
.pere capul, urmează că (femeia) care şi-<l acoperă nu este chipul Iui Dum­
nezeu, deşi are acelaşi sutlet cu bărbatul. Omul e chipul lui Dumnezeu
prin capacitatea de a stăpîni, prin puterea autorităţii, după cuvintul : «Să
facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpînească pesta
mări, zburătoarele cerului, animalele pămîntului şi celelalte» (Geneză
1, 26). Aşa cum Dumnezeu stăpîneşle toate, aşa omul stăpîneşte cele ale
.pămîntuilui. Femeia nu stăpîneşte cele menţionate, dar avînd cap pe băr­
bat, ea are putere peste alte lucruri. Bărbatul nu se supune femeii şi. de
•aceea, Fericitul Pavel a spus că numai bărbatul e chipul lui Dumnezeu,
iar femeia e slava bărbatului (Catene ia Geneză, tipărite cu încuviinţa­
rea evlaviosului serenissimului Domn, Domn a toată Ungrovlahia Gri-
■gorie Alexandru Ghica, la Lipsea, 1772, P. G. 33, 1564 CD, 1565 A). Băr­
batul şi femeia au aceeaşi natură şi acelaşi suflet, dar bărbatul e cel ce
•conduce, fiindcă numai el e chipul lui Dumnezeu. E cuvîntul Scripturii
-după care bărbatul conduce, dar femeia nu e proclamată sclava bărba­
tului din legile romane, ci e calificată drept «slava» bărbatului, după Sf.
Pavel care, într-o altă epistolă, declară că femeia e egală cu bărbatul
.(Gal. 3, 28).
La cuvintele din Geneză (2, 7) : «Şi i-a suflat Dumnezeu în faţă su­
flare de viaţă şi s-a făcut om cu suflet de viaţă», Diodor observă că nu
e vorba aci de crearea sufletului nemuritor, întrucît Moise (Geneza) n-a
zis că suflarea a devenit suflet, ci că Dumnezeu «i-a suflat în faţă suflare
de viaţă» şi a apărut «omul cu suflare de viaţă». Prin suflarea vitală
iăcută lui Adam s-a realizat «fiinţa raţională, un compus din trupul mu­
ritor şi suflet nemuritor». întrucît sufletul e duh, natură invizibila, . se
zice că suflarea divină creatoare este el, sufletul, ca un fel de mina a
lui Dumnezeu între cele văzute. Aici autorul nostru se contrazice cu
ceea ce a spus mai sus. (E aici cazul de neautenticitate a textului?). De
expresia, «membrul nevăzut», adică «mînă», se folosesc adesea şi pro­
feţii pentru desemnarea actului creaţiunii. In timp ce toate celelalte
creaturi au primit poruncă să iasă din pămînt, omului i s-a creat iutii
organul trupesc, după care i s-a dat capacitatea artistică. în al doiiea
rînd i s-a dat omului puterea de a birui răul, ca să nu dispreţuiască
trupul şi să nu se mîndrească cu elementul excepţional al naturii sale.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 603

în timp ce fiinţele neraţionale sînt însufleţite cu suflarea aerului, omul

a primit suflare de’la însăşi Fiinţa nemuritoare şi deosebită. Celor nera-
ţionale li s-a poruncit să slujească şi să fie conduse, iar omului să con­
ducă şi să stăpînească (Catene la Geneză, P. G. 33, 1564 CD—1565 ABC).
Iată o miniantropologie biblică raţionalistă, nu lipsită de contradic­
ţie, în care sufletul cînd intră, cind nu intră în ansamblul chipului divin
care este omul. Pînă la urmă el e admis în aparatura chipului divin, gra­
ţie suflării de viaţă dată de Dumnezeu. Sufletul deţine, ca mînă a lui
Dumnezeu, şi raţionalitate şi stăpînire asupra lumii ; dar trupul a căpă­
tat capacitatea artistică şi, prin aceasta, puterea de a birui răul prin
bine şi de a sluji ca instrument al întrupării Logosului pentru mîntuirea
noastră. Acest echilibru în fiinţa omului e propriu şcolii antiohiene, dar
el a deviat în erezie.
în pofida erorilor sale, care pentru el erau zvîcniri ale unei cerce­
tări neîntrerupte, ca la Origen, erori explicabile prin noutatea probleme­
lor şi greutatea de a găsi termenii corespunzători, potriviţi studiului de
cercetare, Diodor rămîne un gînditor onest şi polivalent pe care studiile
viitoare îl vor aşeza la locul cuvenit. Contemporanii l-au apreciat mult :
cei trei patriarhi alexandrini : Atanasie, Petru şi Timotei I, i-au scris şi
l-au tratat ca ortodox, Sf. Vasile ce<l Mare i-a scris şi a scris despre el,
Sf. Ioan Gură de Aur i-a dedicat două cuvîntări (R. Abramowski, Reste
von Theodorets Apologie fiir Diodor und Theodor bei Facundus, SP.I.,
1, 1957, 63—69). Dar aceste aprecieri nu l-au cruţat de condamnare.

BIBLIO GRAFIE

E d i ţ i i : Migne, P.G. 33, 1561— 1628. M. Brière, Fragments syriaques de Diodore

de Tarse, recditës et traduits pour la première lois, ROC, 10 (1946), 231—283. R. Abra-
moivski, Der theologische Nachglass des Diodor von Tarsus, ZNW 42 (1949), 19—69
(cu traducere germană). J. Deconinck, Essai sur la chaîne de l'Octateuque avec une
édition des Commentaires de Diodore de Tarse qui s'y trouvent contenus, Paris, 1912.
S t u d i i : Ieronim, De viris illustribus, 119. G. Bardy, D. Sp. fasc. 20—21 (1955),
996—994. P. N. Fetisov, Diodor de Tars, Viaţa şi operele sale (ruseşte), Kiev, 1915. R.
Leconte, L'ascetorum de Diodore, Mélanges Bibliques A. Robert, Paris, 1957, 531—536.
L. Abramowski, Reste von Theodorets Apologie iür Diodor und Theodor bei Facundus,
SP I (TU 63), Berlin, 1957. E. Schweizer, Diodor von Tarsus als Exeget, ZNW 40 (1941—
1942), 33—75. L. Mariés, Etudes préliminaires ù l ’édition de Diodore de Tarse «Sur les
Psaumes*. La tradition manuscrite, RSR 22 (1932), 385— 408, 515—540. M. Richard, Les
traités de Cyrille d'Alexandrie contre Diodore et Theodore et les iragments dogmali-
604 FATROLOGIE

ques de Diodore de Tarse, Melanges F. Grei I, Paris, 1946, 99—116. M. Jugie, La doc­
trine christologique de Diodore de Tarse d'apres Ies Fragments de ses oeuvres, Euntes
Docete (1949), 171— 191. A. Grillmeier, D/e theoiogische und sprachliche V orbereitung
der christhlichen Formei von Chalkedon, CGG I (1951), 135— 144. Pr. prof. Ioan G. Coman,
Patrologie, 190—191. J. Quasten, Initiation aux Peres de 1’Eglise..., III, 558—564. Psal-
menkommentare aus der Katenenuberlielerung II, hrsg. von E. Muehlenberg (D. Ts. 16),.
Berlin, 1977. Psalmenkommentare aus der Katenenuberlielerung, III, hrsg. von E.
Muehlenberg (PTs. 19), Berlin, 1978. Deodori Tarsenses, Commentari in Psalmos I :
Commentari in Psalmus, 1—50. Primul editor J. M. Olivier (C. Cht. Ser. Graeca 6),
Turnhout, 1980). C. Schăblen, Zu Diodors von l'arses Schrilt gegcn die Astrologie-
(Pilii. Bibi. Cod. 223) RhM, 125 (1980), 51—67.

110
TEODOR DE MOPSUESTIA
VIAŢA

Teodor, născut îa Antiohia, probabil odată sau aproape odată cu Sf.

Ioan Gură de Aur (350—355), a făcut studii de retorică şi literatură sub
Libaniu şi de teoolgie sub Diodor. In timpul acestor studii, el a închegat a
frumoasă şi trainică prietenie cu Ioan, viitorul Gură-de-Aur, care l-a
convins şi l-a determinat să intre în aceeaşi mînăstire cu el. Curînd însă
Teodor a părăsit mînăstirea, cu glodul să îmbrăţişeze avocatura şi să se
căsătorească. Prin două scriso ri: Către Teodor cel căzut (P. G. 47, 277—
316), adresate lui de Ioan, Teodor se întoarce în mînăstire. Nu ştim c ît
a stat el în mînăstire, dar spre 383 a fost hirotonit preot de către episcopul
Flaviu al Antiohiei, iar în 392, fu făcut episcop de Mopsuestia, în Cilicia..
A studiat co-nsiderabil Sf. Scriptură şi cultura timpului, a combătut cu
erudiţie pe Apolinarie, Eunomiu şi Macedonie, apărînd Ortodoxia cu dîr-
zenie, şi a murit în 428, înconjurat de mare cinste, ca teolog şi ierarh de'
reputaţie. Dar la sinodul V ecumenic (553) a fost condamnat cu unul din
cele trei Capitole, alături de Diodor de Tars şi Ibas din Edesa.

OPERA
A scrie foarte multe lucrări, mai ales în domeniul exegetic, ajungînd
cel mai vestit interpret biblic al şcolii antiohiene, considerat ca atare şi
venerat mai ales în Biserica nestoriană. Teodor a elaborat comentarii
la aproape întreaga Sfîntă Scriptură, comentarii deosebite prin spiritul
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 605

lor independent, judecata critică şi o întreagă aparatură filologică şi

istorică cu care-şi susţinea părerile inai ales in domeniul autenticităţii
şi al datei operelor. El este printre primii care aplică critica literară so­
luţionării problemelor criticii de text. El a compus şi numeroase opere
dogmatice şi polemice, incercînd să dea soluţii la marile probleme teo­
logice pe care le ridica vremea sa. M ajoritatea operelor sale s-a pierdut,
fiind considerate eretice, dar descoperirea, in ultimii 50 de ani, a v er­
siunilor orientale (îndeosebi siriace) ale unora din operele sale, readuce
în actualitate gîndirea acestui autor aşa de apreciat în vremea lui.
Fragmentele strînse în Migne, P. G. 66, sînt, în parte, apocrife, dar con­
fruntate cu textele noi nu se poate aprecia cit sînt de apocrife. Titlurile
operelor lui Teodor sînt păstrate în două cataloage : acela al lui Ebed
Iisus de la începutul sec. XIV (J. S. Asensani, Bibi. or. Clem. Vat. III,
1, 30 etc.) şi Catalogul Cronicii Seert (P. O. 5, 289 etc.).
a. Comentarii blibice asupra Vechiul Testament. 1) La Geneză,
P. G. 66, 633—646, Către Altera comentar în trei tomuri (Ebed Iisus) sau
in trei cărţi la Pentateuh (Cronica Seert) şi din care Fotie (Bibliotheca
Cod. 38) a citat numai o carte pe care o critică pentru lipsă de stil, pen­
tru nefolosirea alegoriei şi repetiţii şi pentru că susţine doctrina lui
Nestorie. Fragmente noi au fost publicate de Devreesse, la cap. 1—3
Geneză, acoperind întregul act al creaţiunii, organizarea creaturilor, pu­
terile nevăzute, crearea omului după chipul lui Dumnezeu etc. S-au
păstrat cîteva comentarii la Exod, Iosua şi Judecători.
• 2) Comentar la Psalmi (P. G. 66, 647—696) adresat lui Cerdon şi
fratelui său, din care, în afară de fragmentele din Migne, între care
destule sînt apocrife, s-au descoperit şi altele. Devreesse a descoperit o
mare întindere de texte la Ps. 32—80, pe care le-a completat cu alte v er­
siuni (latine) la Ps. 1—16, 11 şi 16, 12—40, 13. Teodor de Mopsuesti'a ex­
plică Psalmii ca fiind ai lui David — ca Profet —, dar îi raportează la
contextul istoric al vieţii poporului Israel de la David la Macabei. In
Psalmi n-ar fi decât pasaje direct mesianice. Folosirea unor asemenea
pasaje în Noul Testament ar fi o acomodare, cu excepţia Psalmilor 2, 8,
44, 109, în. care s-ar descrie întruparea Domnului şi Biserica. Nu admite
interpretările mesianice propuse de şcoala alegorizantă de la Alexan­
606 PATROLOGIE

dria. Fiecare Psalm e o unitate literară. Titlurile Psalmilor au fost adău­

gate ulterior. Teodor recurge din ce în ce mai puţin la exegeza tipolo­
gică şi mistică, fără a o exclude însă total.
3) Comentar la cei 12 Profeţi mici (P.G. 66, 124—632) e singurul tra­
tat păstrat complet în originalul grec, probabil pentru că e!l n-atinge de-
cît foarte puţin problemele hristologice. Scris la puţin timp după co­
mentatul la Psalmi, acest tratat e menţionat şi de Ebed Iisus şi de Cro­
nica Seert. S-a păstrat în Cod. Vai. Gr. 2204 sec. X şi în diverse copii
după acesta. Sachau a publicat fragmentele siriace păstrate. Autorul e
de acord că unele pasaje profetice au caracter mesianic, dar pe altele,
socotite încă mesianice, le raportează la restaurarea neamului evreiesc
sau la acţiunile Macabeilor. S-au păstrat cîteva fragmente din Comen-
tarul asupra lui Iov şi s-a descoperit o versiune siriacă a Comentarului
la Eclesiast • dar ulterior s-a pierdut. De asemeni s-au păstrat două frag­
mente asupra celor patru mari P ro feţi: Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Da-
niil, cîte un tom de fiecare (Ebed Iisus). Cintarea Cîntărilor n-ar avea
nimic alegoric, ci ar fi o scrisoare a lui Solomon către adversarii săi,
vorbind despre căsătoria sa cu o prinţesă egipteană (Actele Sinodului
V ecumenic).
b. Comentarii la Noul Testament. 1) Comentar la Evanghelia după
Ioan (P.G. 66, 728—784). Cel mai de seamă dintre comentariile lui Teo­
dor la Noul Testament, păstrat în puţine fragmente greceşti, editate de
Migne, din care o treime sînt apocrife, ne-a parvenit complet într-o
versiune siriacă publicată de Voste, în 1940, cu o versiune latină. Cu
ajutorul versiunii siriace au putut fi identificate multe fragmente gre­
ceşti ale acestui comentar, fragmente atribuite altor autori. După cata­
loagele menţionate, Teodor a mai scris Comentarii la Matei, Luca, Fap­
tele Apostolilor (într-un singur tom).
2)- Comentarii la Epistolele mici şi mari ale Sf. Pavel. Autorul nos­
tru a scris comentarii lâ Epistolele mici pauline : Galateni, Efeseni, Fi-
lipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit şi Filimon, păs­
trate într-o traducere latină, în sec. V, sub numele lui Ambrozie şi des­
coperite de Sweti în doua manuscrise din sec. IX şi X. în 1933, K. Staiab
a reunit într-un tot extraseile din catenele greceşti la cele patru mari
Epistole : Romani, I şi II Corinteni, Evrei. Cele mai lungi fragmente sînt
ale Comentarului la Epistola către Romani.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 607'

c. Scrieri liturgice, morale şi dogmatice. Ebed Iisus enumera, apoi,,

un număr de opere cu conţinut variat după titlu : Despre Taine, o carte,
numită Despre credinţă; Despre preoţie, un to m ; Despre Sim ţul Duh,
două tom uri; Despre întrupare, un t o m Contra lui Eunomiu, două to­
muri ? Contra celor ce susţin că păcatul e înnăscut naturii, două
tom uri; Contra magiei, două tomuri ? Către monahi, un tom ; Despre
vorbirea coniuză, un tom ; Desăvîrşirea faptelor, un tom ; Contra ale­
gorizanţilor, cinci tom uri; Pentru Vasile, un 'tom ; Despre cel ce ia (trup)
şi despre ceea ce este luat (trupul), un tom ; O carte de mărgăritare,
care e colecţia scrisorilor sale ; O carte despre legi. Această mare v a­
rietate de opere tratînd despre atîtea capitole din sfera spiritualului, de-
la desăvîrşire >la liturgică, ia dogmatică, la antropologie, la iarba cuvin-
tu-lui în diversele lui interpretări pînă la hristologie şi 'legislaţie, indică
un mare registru intelectual, în care spiritul critic se arată mereu activ.
1) Omilii catehetice descoperite de Mingana, in 1932, într-un text
grecesc, corespund operelor: Despre preoţie şi Despre credinţă şi ex­
plică simbolul de credinţă de la Niceea şi Liturghia. Din cele 16 omilii,
primele zece explică simbolul de credinţă, iar şase explică rugăciunea
domnească, Liturghia Botezului şi Euharistia. Primele zece cateheze»
sînt adresate catehumenilor, în vederea pregătirii pentru botez, iar ce­
lelalte — cele mistagogice, sînt adresate neofiţilor după botez. Aceste-
cateheze corespund catehismelor pre-baptismale şi mistagogice ale Sf.
Chirii al Ierusalimului. Scrise şi pronunţate de Teodor fie în perioada
p re sbi te râtului său (între 388—392), la Antiohia, sau în aceea a epis­
copatului său (între 392—428), la Mopsuestia, Omiliile au fost curînd;
traduse în siriacă. Manuscrisul Cod. Mingana Syr, 361 se păstrează în
Biblioteca Selly Oak College din Birmingham.
Aceste Omilii catehetice tratează despre credinţa, morala şi cultul
despre care a tratat şi Sf. Chirii al Ierusalimului. Credinţa explicată e-
cea a simbolului de la Niceea, care trebuia rostit înainte de botez. în
Omilia asupra rugăciunii domneşti se stăruie asupra importanţei fap­
te] or-bune: «Rugăciunea nu constă atît în cuvinte, cît *î(n fapte bune,,
în dragoste şi zel pentru datoria (ce ai). Rugăciunea nu se realizează
prin cuvinte, ci printr-o viaţă virtuoasă, prin dragoste faţă de Dumnezeu
şi zel faţă de propria datorie...». Spre deosebire de Origen şj de Chirii
*608 PATROLOGIE

al Ierusalimului, Teodor înţelege prin «pîinea cea de toate zilele» hrana

trupească de care ne folosim continuu. înscrierea candidaţilor, diver­
sele forme de exorcisme, sfinţirea apei baptismale şi Liturghia însăşi
sînt urmate de expunerea doctrinei euharistice şi a prezenţei reale în
sfintele speţe. Euharistia are, simultan, două sen su ri: ea este hrană du­
hovnicească şi în acelaşi timp Jertfă. Sufletul trebuie să se pregătească
bine pentru primirea Sfintei împărtăşanii.
2) Despre întrupare (P.G. 66, 969—994), cel mai important tratat
•dogmatic al lui Teodor, păstrat într-un număr restrîns de fragmente pu­
blicate în Migne 66, dar descoperit ulterior de către Addai Scher, la
Seert în 1905, cu textul complet în versiune siriacă, text, care, din ne­
fericire, s-a pierdut înainte de a fi fost publicat. N-au rămas decît frag­
mente greceşti şi siriace, din care multe păstrate ca 29 de citate de
către Leonţiu de Bizanţ, în lucrarea sa Contra nestorieniîor şi a euti-
nienilor. Ediţia fragmentelor din Migne trebuie completată şi corectată,
•căci se pare că are destule interpolări. « •
Compus înainte de ridicarea lui Teodor pe scaunul episcopal al
Mopsuestiei, tratatul combate pe Arie, Apolinarie şi Eunomiu. In notiţa
sa din De viris iiîustribus, 12, Ghenadie de Marsilia semnalează că Teo­
dor «prudent în ştiinţă şi elegant în expresie» («scientia cantus et lingua
•disertus») a scris contra apolinariştilor şi contra anomeilor 15 cărţi- de-
.spre întruparea Domnului, cuprinzînd pînă la 15000 versuri-rînduri,> ia
care arată printr-un raţionament «foarte clar» («ratione purissima») şi
mărturii biblice că Domnul poseda plenitudinea umanităţii şi plenitu­
dinea Dumnezeirâi. El mai învăţa că omul este compus numai din două
substanţe : sufletul şi trupul şi că simţurile şi mintea, nu formează sub­
stanţe diferite, ci ele sînt facultăţi inerente şi înnăscute sufletului, graţie
cărora acesta (sufletul) se inspiră, are raţiune şi oferă sensibilitate trupu­
lui. Gartea a XlV-a a acestei opere tratează despre natura Sfintei Treimii r
unică, netrupească şi legislatoare. Tot acolo se vorbeşte despre natura
raţională a fiinţelor vii, cu evlavie, pe baza autorităţii Sfintei Scripturi,
în volumu'l XV, autorul coroborează ansamblul operei sale, citind tra.-
diţiile Părinţilor = «citatis etiam Patrum traditionibus». Această prezen­
tare a tratatului Despre întrupare pare a fi confirmată de cele citeva
mici fragmente din cartea XV, publicată de Migne.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 609

3) Disputa cu macedonienii. Păstrat într-o versiune siriacă, acest

tratat pare a fi rezumatul un-ei dispute pe care Teodor a avut-o în Ana-
zarba, în 392, apărînd dumnezeirea Sfîntului Duh contra miacedonieni-
lor. E, probabil, o lucrare identică cu tratatul Despre Stîfltul Duh de
care vorbesc Ebed Iisus şi Cronica Seert şi e dedicată episcopului Pa-
trofil de Aegae.
4) Opere ascetice. Tratatele menţionate de Ebed Iisus şi Cronica
S e e rt: Despre preoţie, Despre monahi şi Despre desâvîrşirea conduce­
rii (numită şi Despre desâvîrşirea faptelor şi Despre conducerea desă-
vîrşitâ) se ocupau cu conducerea duhovnicească. Mingana a publicat
mai multe fragmente siriace din Despre preoţie şi Despre desăvîrşire.
Tratatul Către monahi s-a pierdut.
5) Contra lui Eunomiu (P.G. 66, 1001—1002) e analizată şi apreciată
astfel de Fotie (Bibliotheca, cod. 4) : «Teodor a scris Pentru Vasile,
Contra lui Eunomiu în 15 cărţi. Stilul lucrării e puţin neclar, dar opera
e plină de idei, raţionează solid şi e bogată în dovezi serioase din
Sfînta Scriptură. Teodor combate argumentele lui Eunomiu aproape cu-
vînt de cuvînt, dovedind amplu că ereticul ignora ştiinţele profane şi
teologia creştină». Aprecieri care n-au nevoie de subliniere. Nu se poate
trage concluzia că cele două titlu ri: Contra lui Eunomiu, în două cărţi
şi Pentru Vasile, într-un tom ar corespunde aceleiaşi opere. Contra lui
Eunomiu a apărut probabil, spre 380—381, ca ecou al operei Sf. Gri-
gorie de Nyssa contra aceluiaşi eretic. Apărarea lui Vasile, contra lui
Eunomiu, e posterioară morţii marelui capadocian şi s-a pierdut. Din
cele două fragmente din Migne (P.G. 66, 1001—1002 C) al doilea (din
cartea XI) vorbeşte în formule strînse despre deosebirea firilor şi uni­
tatea persoanei lui Hristos.
6) Despre (Logosul) care ia şi despre (omul) care e luat. E vorba,
probabil, de tratatul menţionat de Ebed Iisus şi numit de Facundus, De
Apollinario et eius haeresi, din care s-au păstrat cîteva fragmente edi­
tate de Migne, P.G. 66, 1001 C—1004 ABCD. Cronica Seert atribuie şi ea
lui Teodor o scrisoare contra lui Apolinarie, în patru cărţi, din care s-au
păstrat 16 fragmente din cărţile a IlI-a şi a IV-a, într-o scrisoare a lui
Justinian la Leonţiu de Bizanţ, în Constitutum lui Vigiliu din Actele
Sinodului V ecumenic. Opera scrisă între 415—418 răspundea celor ce
39 — Patrologie
610 PATBOLOGIE

interpretau rău tratatul Despre întrupare, în primul rind apolinaTiştilor.

Fragmentele din Migne (P.G. 66, 493 BCD— 1002 AB) fac probabil parte
din De Apolîinario et eius haeresi. Cele două serii de fragmente cuprind
probleme referitoare la hristologie, în general de acord cu doctrina ope­
relor prezentate pînă aici.
7) Contra apărătorilor păcatului originar. Operă menţionată şi de
Ebed Iisus, de Cronica Seert şi de Fobie (Bibliotheca, cod. 177). Coîlectio
Palatina a conservat unele extrase dintr-o lucrare a lui Teodor care
combătea apărarea păcatului originar de către Fer. Augustin în contro­
versa sa cu pelagienii. Cîteva fragmente au fost editate de Migne (P.G.
66, 1005 ABC—1012 A), din oare reiese că oamenii (>în special Augustin)
judecă absurd bunătatea lui Dumnezeu în faţa greşelii lui Adam.
8) Contra magiei. M enţionat de Ebed Iisus, Cronica Seert şi Fotie,
acest tratat s-a pierdut. Fobie ne-a lăsat unele amănunte asupra titlu­
lui exact şi asupra conţinutului lui. Titlul suna : Despre magie în Persia
şi despre ceea ce o deosebeşte de adevărata religie. Opera era dedicată
unui episcop sufragan venit din Armenia. în prima carte se descria
«doatrina blestemată» a perşilor predicată de Zarades-Zoroustra despre
Zoroam (Zervan), principiul a tot ce există, numit şi Soartă. Teodor com­
bate clar, în prima carte, această doctrină nelegiuită şi dezonorantă. In
celelalte două cărţi, el expune învăţătura adevăratei credinţe, începînd
cu crearea lumii, despre har etc. In cartea a treia, el apără erezia lui
Nestorie şi vorbeşte despre întoarcerea păcătoşilor la starea lor di­
nainte (Bibliotheca, Cod. 81).
9) Cartea perlelor. Este, după cele două cataloage, colecţia scriso­
rilor lui Teodor. S-au păstrat extrase din Scrisoarea Il-a către Artenius,
preot din Alexandria, şi Către Domnus (P.G. 66, 1011 BC—1014 A). în
prima scrisoare e vorba, intre altele, de raporturile intertrinitare, iar în
a doua, de aspecte ale întrupării. Ambele extrase sînt păstrate de Fa-
cundus de Hermiana, Pro defcnsione trius în capitulorum, 3, 5 ? 9, 3.
10) Contra alegorizanţilor. Tot Facundus de Hermiana, op. cit., 3, 6
a păstrat unicul fragment din opera Contra alegorizanţilor, în care cel
vizat era, îndeosebi, Origen. Nu s-a păstrat nimic din Despre vorbirea
confuza şi nici din Despre legi.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU

DOCTRINA
Mulţimea materialelor scrise şi bogăţia de idei din operele Hui Teo­
dor au făcut din ©1 un mare învăţat şi un preţuit ierarh, o autoritate
spirituală de prestigiu, care a apărat Ortodoxia contra ereziilor majore
(arianism, apolinarism, macedondanism) şi a murit în pace şi comuniune
cu Biserica. Foarte activ în domeniul teologiei, al misiunii şi a'l ecu-
menismudui, Teodori deşi criticat uneori aspru de apolinarişti sau de
eunomieni, se bucura de o aleasă reputaţie, în Biserică şi în afara ei, ca
şi magistrul şi Părintele său Diodor de Tars. Ştiinţa sa înaltă era nu o
dată elogiată, în vremea lui şi după el, ca, de exemplu, de către Ghe-
nadie de Marsilia, Facundus de Hermiana, Fotie etc., dar unele păreri
ale sale, mai ales în hristologie, stîm eau nedumeriri şi puneau sub sem­
nul întrebării ortodoxia lor. In unele pasaje din fragmentele rămase de
la el, Nestorie este cînd apărat, cînd lămurit. Dacă Teodor e condamnat
la sinodul V ecumenic din Constanfcinopol, ca unul din cele Trei Capi­
tole este pentru că se dovedise că prin predica şi scrisul său el deve­
nise părintele nestoruanismului. Provocat de Rabbulas din Edessa, după
Sinodul de la Efes (431), atacul contra lui Teodor s-a înteţit şi s-a or­
ganizat prin extrase din operele sale acuzate mai ales prin conflictul
teologic dintre Nestorie, patriarh de Constantinopol şi Chirii, patriar­
hul Alexandriei. Acesta din urmă, hristolog de înaltă clasă, acuza pe
Teodor de nestorianism intr-o serie de scrisori : 67, 69, 71, 73 şi 74. în
Scrisoarea 69 către Acaciu, Chirii precizează că unii pretind că detestă
învăţătura lui Nestorie, dar admiră pe aceea a lui Teodor, ambele în­
văţături fiind marcate de aceeaşi impietate ; ba, aceea a lui Teodor este
şi mai gravă. Nu Teodor a fost ucenicul lui Nestorie, oi invers. Ambii
vorbesc cu aceeaşi gură şi revarsă din inimile lor una şi aceeaşi otravă
de eterodoxie. în aceeaşi vreme, Chirii combătea extrase sau poate opere
complete din Diodor şi Teodor în lucrarea sa Contra lui Diodor şi Teo­
dor, din care au rămas fragmente în Actele sinodului V ecumenic şi la
Sever de Antiohia. S-a zis că Sinodul V ecumenic a condamnat pe Teo­
dor pe baza unor extrase false sau falsificate, care, confruntate cu tex­
tele recent descoperite, îndeosebi cele din versiunea siriacă, demască
omisiuni, interpolări, mutilări şi alterări faţă de originalul real (M. Ri-
chard, Devreesse, Amann). în consecinţă, extrasele folosite de sinodul
612 PATHOLOGIE

V ecumenic nu reprezintă adevărata gîndire a lui Teodor şi ar trebui

respinse şi înlocuite cu izvoare «prietene», favorabile, îndeosebi cele
siriace. S-a făcut însă şi observaţia că nu poate fi garantată exactitatea
riguroasă a versiunilor siriace (Sullivan). Sîntem de acord cu această
rezervă atît pentru că versiunile siriace nu pot garanta o acribie ire­
proşabilă a transpunerii subtilităţilor -textului original grec într-o limbă
semită, cît şi pentru că erorile lui Teodor apar clar în susţinerile lui
Nestorie, susţineri pe care Teodor şi le-a însuşit înainte -de moartea sa
(428) şi de izbucnirea oficială a crizei nestoriene (429—431). Apărătorii
Celor Trei Capitole ca Facundus, Gbenadie şi alţii, nu şi-au dat seama
că «blasfemia nestoriană» era un rod copt al subtilităţilor raţionale ale
lui Teodor şi, prin acesta, ale lui Diodor de Tars.
a. Hristologie. Mariologie. Dacă doctrina trinitară a lui Teodor de
Mopsuestia este perfect ortodoxă, cea hristologică are consideraţii, ter­
meni, formule sau expresii nesigure sau în marginea Ortodoxiei. în
Contra lui Apolinarie (cartea a IlI-a) găsim afirmaţia că Logosul întru -
pîndu-se s-a făcum om, «care a primit să fie templul lui Dumnezeu. Noi
nu trebuie să socotim că Dumnezeu s-a născut din Fecioară decit dacă
credem că Cel născut este identic cu Născătorul, adică templul şi Dum-
nezeu-Logosul care sălăşluieşte în templu. Nu trebuie afirmat în nici un
chip că s-a născut din Fecioară Dumnezeu din Dumnezeu deofiinţă cu
Tatăl. Este absurd să spui că Dumnezeu s-a născut din Fecioară. Aceasta
înseamnă să spui că Dumnezeu s-a născut din sămînţa ilui David, din
fiinţa Fecioarei şi că El s-a plămădit în ea. Noi, însă susţinem că ce
era din sămînţa lui David şi s-a alcătuit din esenţa Fecioarei, în sînul
acesteia, s-a născut din Fecioara prin Sfintul Duh» (P.G. 66, 997 BC).
Partea a doua a frazei contrazice partea întîi. Textul ar putea fi falsi­
ficat. Dar, iată alt text, în care apare aceeaşi -nesiguranţă, deşi lucrul
e ceva mai clar : «Cînd separăm firile, zicem că firea lui Dumnezeu-
Logosul este desăvîrşită şi desăvîrşită este şi persoana. Căci nu există
ipostasă fără persoană. Desăvîrşite de asemenea sînt şi firea şi per­
soana umană. Dar cînd privim la unirea (auvacpeia) lor, atunci zicem că
e o singură persoană» (P.G. 66, 981 B). în Logosul întrupat sînt cînd o
persoană, cînd două persoane. Sinodul a pedepsit expresia «două per­
soane», dar Teodor, în realitate, ţinea să arate umanitatea completă a
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 613

lui Hristos. Omilia 8, 1, Catehetică, descoperită recent in versiune si-

riacă, vorbeşte pe larg de cele două naturi, una, cea divină, «forma lui
Dumnezeu» şi cealaltă, cea umană, «chip de rob», ca forme ale «Celui
care ia» şi «Celui care e luat», dar autorul nu aminteşte de vreo legă­
tură între ele. In altă Omilie catehetică (6, 3), şi în alt text, Teodor vor­
beşte de o singură persoană, în care Dumnezeu şi umanitatea se uneau
prin conjuncţie sau asociere — ovjdupeia — termen frecvent în teologia
antiohiană şi mai ales nestoriană şi care desemna o unire morală, adică
prin bunăvoinţă, demnitate, nu o unire ipostatică cum vor cere alexan­
drinii, în frunte cu S t Chirii şi apoi sinodul de la Calcedon. E drept ca
uneori această asociere morală a firilor e însoţită de calificative ca «de
negrăit», «de nedezlegat», «minunată», «sublimă» (Omilia catehetică, 8,
10), nu de afirmaţia că «niciodată forma de sclav nu poate fi separată
de firea divină», sau că «distincţia firilor nu anulează conjuncţia, le­
gătura exactă.. Ci firile distincte rămîn în «ousia» lor», dar unirea a-
ceasta e o unire de cinste, de glorie, întrucît pentru aceasta Dumnezeu
a vrut să se «întrupeze». Unirea firilor nu e ontologică, ci de unire —
apropiere, deşi Teodor e aproape de unirea ontologică, 'atunci cînd zice
că două firi nu obligă să admitem doi Stăpîni, sau doi Fii, iar unirea
nu distruge distincţia firilor, nici distincţia firilor nu se opune unităţii
(Omilia 8, 13). Teodor n-are însă o idee precisă despre acest «om luat»
de Logos, antiteza «Fiul lui Dumnezeu — Fiul lui David» produce con­
fuzie, nu-i este limpede lipsa de păcat a lui Hristos, comunicarea însu­
şirilor («communicatio idiomatum») şi mai ales felul unirii firilor. Teodor
nu e, propriu-zis, responsabil de necunoaşterea raporturilor dintre phy-
sis, hypostasis şi prosopon, aşa cum vor fi definite de sinoadele ecu­
menice şi nu i se poaţe imputa ignorarea formulei hristologice de la
Calcedon. Pentru epoca sa însă autorul nostru a adus unele contri­
buţii la progresul hristologiei, mai ales în controversa sa cu Apolinarie.
Ucenicii lui Arie şi Eunomiu susţineau că Logosul a luat trup, dar
nu şi suflet. Firea divină ţinea ¡locul sufletului şi exercita funcţiile a-
cesluia. Cu aceasta, zice Teodor, se degradează firea divină şi se dă
dreptate ereticilor care pretindeau că Logosul a avut un trup aparent,
deci fără natură umană. Fiul trebuia să ia nu numai un trup, ci şi un
suflet inteligent şi nemuritor, care să mîntuiască de moarte nu numai
trupul, ci şi sufletul. Trebuia distrus păcatul, oare îşi are originea în
40 — Patrologie
614 PATHOLOGIE

voinţa sufletului şi deci Hristos trebuia să ia nu numai trup, ci şi suflet,

mai bine-zis, întîi suflet şi apoi trup. E vorba de un suflet omenesc in­
teligent, nu pur şi simplu animali. Sfinţii Părinţi au susţinut ca Fiul era
şi un om desăvîrşit, căci Bl a coborît din cer pentru om şi pentru min-
tuirea lui (Omilia 5). Cu aceasta, Teodor depăşeşte concepţia Logos-sarx
şi militează pentru concepţia Logos-anthropos.
Cu privire la titlul cel mai potrivit care trebuie dat Fecioarei Maria,
Teodor precizează: «Cînd ei întreabă dacă Maria e născătoare de om
sau Născătoare de Dumnezeu, noi să spunem că este şi una şi alta :
născătoare de om prin firea lucrurilor, şi Născătoare de Dumnezeu prin
relaţie. Născătoare de om prin fire, pentru că era om cel ce se afla în
sînul Măriei, 'aşa cum a ieşit de acolo ? Născătoare de Dumnezeu pen­
tru că era Dumnezeu Cel ce se afla în omul născut (din Maria), ne-
circumscris în acesta după natură, ci prezent în e l după relaţia1cugetu­
lui» (Despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, cartea XV, P.G. 66, 992
BC).
b. Antropologie. Extrasele din opusculul Contra apărătorilor pă­
catului originar (P.G. 66, 1005 ABC—1012 A) suspecte de >a fi falsuri
susţin că Dumnezeu a creat pe Adam nu nemuritor, ci muritor. Primii
oameni, Adam şi Eva, prin păcatul lor, şi-au făcut rău numai lor, nu şi
întregullui neam omenesc. Nu e de conceput ca pentru păcatul unuia
singur, Dumnezeu în mînia şi furia Lui să fi condamnat la moarte tot
neamul omenesc. De -ce să pedepseşti drepţi ca Noe, Avraam, David sau
Mois’e şi pe atîţia alţi nenumăraţi drepţi pentru vina unuia singur ? (op.
cit., 1, 3, P.G. 66, 1007—1008 AB). Legea universală a morţii nu e o pe­
deapsă a păcatului lui Adam. Efectele păcatului lui Adam simt încer­
cări din partea lui Dumnezeu, iar chinurile vor avea un sfîrşit. S-a sus­
ţinut însă că această concepţie n-aparţine lui Teodor (Devreesse,
Amann), că ea nu s-ar găsi în operele autentice ale acestuia, care, în
linii mari ar susţine doctrina ortodoxă despre păcatul originar. în cazul
acesta, extrasele făcute de Marius Mercator şi Fotie ar fi falsuri, şi
Teodor n-ar mai putea fi considerat drept tată'l pelagianismuJlui. Pro­
blema rămîne deschisă.
c. Sfintele Taine. 1) Concepţia clară despre Sî. Botez şi cuprinsul
simbolului baptismal se desprind nu din fragmentele neautentice pu­
blicate de Migne (P.G. 66, 1014 C—1020 C), ci din primele zece Omilii
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 615

Catehetice, în care ideile principale ale mărturisirii de credinţă ar f i :

credinţa intr-un singur Dumnezeu-Tatăl, într-un singur Domn Iisus
Hristos, Fiul Unul-Născut din Tatăl înaintea veacurilor, necreat, Dum­
nezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, deofiinţă cu Tatăl, prin care
au fost create toate, Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîn-
luire, a coborît din ceruri, s-a întrupat şi s-a făcut om născut din
Fecioara Maria, a fost răstignit sub Ponţiu Pilat, a fost îngropat şi a
înviaL a treia z i ; s-a suit la ceruri şi stă de-a dreapta lui Dumnezeu
şi va veni să judece viii şi morţii. Şi într-un Duh Sfînt, Care purcede din
Tatăl, Duh de viaţă făcător. Se mărturisesc un botez, o Biserică univer­
sală (catolică), iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică...
Acest simbol, reconstituit, nu corespunde simbolului atribuit ilui Teodor
de către cei ce l-au condamnat la sinodul V ecumenic. E o încercare
de a scoate pe Teodor nevinovat şi la acest capitol.
2) Taina pocăinţei e recomandată stăruitor de Teodor catehumeni-
lor săi, cu indicaţia că sînt păcate uşoare şi păcate grele. Păcatele uşoa­
re nu trebuie să fie piedică pentru Sfînta împărtăşanie, pentru că ele
sînt iertate prin însăşi primirea Sfintei Euharistii. Trupul şi sîngele
Domnului şi harul Sfîntului Duh ne ajută spre săvîrşirea faptelor bune
şi întăresc forţele noastre. Dacă facem binele cu zel, dacă ne ferim cu
oroare de rău din toată inima de greşelile făcute, vom primi sigur ier­
tarea greşelilor prin primirea Sfintei Taine (a împărtăşaniei) (Omilia
catehetică 16). Dacă, dimpotrivă, creştinul a săvîrşit păcate grele, el
nu poate primi Sfînta împărtăşanie, decit dacă face pocăinţă mare, tra-
tîndu-şi păcatele cu ajutorul conştiinţei, şi a unui preot sau expert, care
să îngrijească sufletul, cu atenţia cu care medicul îngrijeşte trupul, adi­
că cu toată competenţa şi înţelepciunea bisericească. Pocăinţa şi roa­
dele ei au mare importanţă pentru mîntuirea noastră. De aceea peni­
tenţii să se apropie cu încredere de preoţii duhovnici, cărora să le m ăr­
turisească păcatele săvîrşite, căci duhovnicii plini de atenţie şi dra­
goste, le vor trata rănile sufletului, nedivulgînd nimic din cele m ăr­
turisite, căci ţin seama de ruşinarea fiilor lor. Prin îndreptarea şi ier­
tarea păcatelor lor, foştii penitenţi merită să fie primiţi cu încredere
în mijlocul fraţilor (Omilia catehetică, 16).
016 PATROLOGIE

3) Sîînta Euharistie e prezentată în chipul cel mai realist : «Este

clar că oferind pîinea (Hristos) n-a zis : «Acesta este simbolul trupului
Meu», ci : «Acesta este trupul Meu» şi tot aşa, oferind paharul El n-a
zis : «Acesta este simbolul sîngelui Meu», ci : «Acesta este sîngele Meu»,
pentru că El voia ca acestea (pîinea şi vinu'l) primind harul şi venirea
Sfintului Duh, noi să nu mai privim la natura lor, ci să le luăm ca fiind
trupul şi sîngele Domnului nostru. Nu trebuie, deci, să socotim pîine
şi vin ceea ce e pus înainte, ci să le luăm drept trupul şi sîngele lui
Hristos» (Omilia catehetică, 15, 10 şi 11 şi Fragmentul din Comentarul
la Matei, cap. 26, v. 26, P.G. 66, 715 B). Prefacerea (jJtexafîaXXeo&at ) pîinii
şi vinului în trupul şi. sîngele lui Hristos se 'realizează prin Epicleză,
sau invocarea Sfîntului Duh asupra speţelor. Preotul cere venirea Sfîn-
tului Duh pentru reproducerea scenei prefacerii pîinii şi vinului în
trupul şi sîngele lui Hristos, Care, la început, era de aceeaşi fire cu noi
adică, muritor, dar, prin înviere a devenit nemuritor. Preotul frînge pîi­
nea şi face cu ea semnul crucii asupra sîngelui şi cu sîngele acelaşi
semn al crucii asupra pîinii, pentru a arăta tuturor scena patimilor şi
morţii Domnului Hristos, cînd şi-a vărsat sîngele pe cruce (Omilia ca­
tehetică, 16, 11). împărtăşindu^ne euharistie, noi primim pe Hristos în­
treg în noi. Cu o dragoste de mamă adevărată, El ne hrăneşte cu propriul
Său trup. El ni se împarte tuturor şi e întreg în fiecare părticică. El se
dă fiecăruia din noi, ca să-L primim şi să-L sărutăm şi să-I -arătăm dra­
goste (Omilia catehetică, 16, 25—26). Pîinea şi vinul amestecat cu apă,
prefăcute în trupul şi sîngele lui Hristos, devin o hrană spirituală şi ne­
muritoare.
B I B L I O G R A F I E

E d i ţ i i : Migne, P.G. 66, 9— 1020. FI. B. Sw?te, 2 vol. Cambridge, 1880— 1882 (Co-
mentar la Epistolele mici ale Si. Pavel). A. Mingana, Woodbrooke Siudies 5 (1932),
6(1933). R. Devreesse, Chaînes exëgètiques grecques. D. B. Suppl. I (1928). E. Sachau,
Theodori Mopsuestini fragmenta syriaca, Leipzig, 1879, 1—21. R. M. Tonneau, Théo­
dore de Mopsueste, Inter prélat ion (du livre) de la Genèse, ms. 66 (1955), 45—64.
J. M. Vosté, Theodori Mopsuestini, Commentarius in Evangelium Johannis Apostoli,
Textus CSCO 116, trad. CSCO 116, Louvain, 1940. K. Staab, Pau/uskommen/are aus
der griechischen Kirche, Miinster, 1933. R. Tonneau in colaborare cu R. Devreesse,
Les Homéiies catèchètiques de Théodore de Mopsueste (ST 145), Cité du Vatican,
1949 (cu o fotocopie a manuscrisului siriac). F. Nau, Théodore de Mopsueste, Con­
troverse avec les macédoniens, P.O. 9 (1913), 637—667. A. Mingana, Early Christian
Mystics (Woodbrooke Studies 7), Cambridge, 1934.
 UCENICI AI LUI EUSEBIU 617

T r a d u c e r i : Latină: A. Rücker, Ritus baptismi et missae quem descripsit

Theodorus episcopus Mopsuestensis in Scrmonibus Catecheticis e versione syriaca
ab A. Mingana nuper reperta in linguam Latinam transiatus (Opuscula et textus, Se­
ries Liturgica II), Münster, 1933. Germană : A. Lietzmann, Die Liturgie des Theodor
von Mopsuestia (SAB), Berlin, 1933. Franceză: R. Tonneau, op. cit., Thèodori Mop-
suesteni Expositions in Psalmeos Indiano Aecianensi interprete in Latinam versac quae
supersuni (C. Chr. Ser. Lalina 88 A, Turnholti, Brepols, 1977), Thcodori Mopsuesteni
commentarius in XII prophetas. Einl. und Ausg. von Hans Norbert Springer, W ies­
baden, 1977. L. Van Rompay, Fragments syriaques du Commentaire de Théodore de
Mopsueste sur les Psaumes, OLP 9 (1978), 83—93. P. R. Vaggione, Some negleated
Fragments oi Theodor oi Mopsuestia's «Contra Eunomium», J.Th.S. 31 (1980, 403—470).
S t u d i i : H. G. Opitz, PWK II, Reiche 5 (1934), 1881— 1890. E. Amann, DTC 15
(1946), 235—279. L. Patterson, Theodore oi Mopsuestia and Modern Thought, London,
1926. J. M. Vosté, La chronologie et l’activité littéraire de Théodore de Mopsueste,
R. Bibl. 34 (1925), 54—81. R. Devreesse, Par quelles voies nous sont parvenus les
commentaires de Théodore de Mopsueste ? R. Bibl. 39 (1930), 362—377. Idem, La mé­
thode exégétique de Théodore de Mopsueste, R. Bibl. 53 (1946), 207—241. R. Devreesse,
Anciens commentateurs grecs de l'Octatcuquc, R. Bibl. 45 (1936), 364—384. J. M.
Vosté, Théodore de Mopsueste sur les psaumes, Ang. (1942), 179—198. J. Reuss, Mat-
Ihäus, Marcus und Johannes-Katenen nach den handschriftlichen Quellen untersucht.,
Münster, 1941. K. Schalferdick, Das Johannesverständnis des Theodor von Mopsuestia,
Dess., Bonn, 1958. R. Devreesse, Les instructions catéchétiques de Théodore de M op­
sueste, RSR 12 (1933), 425—436. R. Abramowski, Neue Schriften Theodors von M op­
suestia, ZNW 34 (1934), 66—Æ4, G. Toulon, La méthode catéchétique de Saint C y ­
rille de Jérusalem comparé à celles de Saint Augustin et de Théodore de Mopsueste,
Proche Orient Chrét., 1 (1951), 265—285. J. Quasten, The Liturgical Mysticism ol
Theodore oi Mopsuestia, TS, 15 (1954), 431—439. M. Richard, L’introdm tion du mot
hypostase dans la théologie de l'incarnation, MSR 2 (1945), 21—29. M. T. Ajiastos,
The immutability oi Christ and Justinian's condemnation of Theodore oi Mopsuestia,
DOP 6 (1951), 125— 160. P. A. Sullivan, The Christologv oi Theodore oi Mopsuestia,
Roma, 1956. Idem, Further notes on Theodore oi Mopsuesfia, TS 20 (19.19), 246—279.
M. Jugie, Le «Liber nd baptizandoss> de Theodore de Mopsueste, E.O. 38 (1930), 263—
270) (Prezenta reală şi epicleza). J. Lécuyer, Le sacerdoce chrétien et le sacrifice
eucharistique selon Théodore de Mopsueste, RSR 36 (1949), 481—516. Pr. Prof. loan
G. Coman, Patrologie, 192— 194. J. Quasten, Initiation aux Pères de l'Eglise..., III,
564—594. B. Altaner-A. Stuiber, Patrologie, 319—322. Theodor of Mopsuestia,
O.D.Chr.Ch. (1974), 1358— 1359. M. Richard, La tradition des fragments du traite ïïepi
ENavôpwTîtffcùjC de Théodore de Mopsueste, in Opera Minora, II, No. 41 (1977).
D. Zaharopoulos, Theodore of Mopsuestia : v/ew s on prophetic inspiration, Gr. Orth.
Th. R., 23 (1978), 42—52.
 INDICE SCRIPTURISTIC*

Facere Isaia
1, 1 - p. 182; 1, 26 - p. 191, 309, 411 ; 7, 9 •= p. 345, 549; 7, 14 - p. 301, 302;
2, 7 - p. 326, 602; 3, 18 - p. 411; 9, 1 “ p. 314; 11, 2 - p. 173; 14, 14
6, 2 - p. 313; 14, 8 - p. 515; 17, 11 - - p. 153 ; 26, 14 - p. 255; 40, 3 - p.
p. 182. 314 ; 40, 12 - p. 324 ; 53, 5 - p. 252 ;
53, 8 - p. 325 ; 62, 5 = p. 421 ; 65, 13
Ieşire 14 - p. 393.
3, 13— 15 - p. 324; 3, 14 - p. 182, 299; leremia
5, 2 “ p. 253; 16, 18 - p. 411, 423; 28,
4 - p. 146. 4, 14 - p. 388; 31, 22 - p. 121; 50,
26 - p. 388.
Levitîc Osea
19, 17 - p. 391; 24, 15—16 - p. 253; 14, 13 - p. 389.
26, 12 - p. 347.
Amos
Deuteronom
9, 11 - p. 409.
4, 24 - p. 409 ; 6, 1 - p. 182.
Maleahi
IV Regi 2, 7 - p. 298; 2, 10—11 - p. 393; 3,
cap. 5 -= p. 396; cap. 18— 19 — p. 294. 6 - p. 90.

Psalmi înţelepciunea lui Solomon

1, 1 - p. 395 î 2, 7 - 92 ţ 19, 9 - p. 389 ;
23 - p. 246 ; 32, 6—9 - p. 191 ; 33,
8 ~ p. 344, 582; 35, 7—9 - p. 324;
44, 1 - p. 90; 44, 2 ■= p. 170; 45, 10
- p. 545; 67, 27 - p. 565; 81, 6 - p.
194, 301, 346 f 86, 7 — p. 255 ; 88, 16 -
245; 95, 11 - p. 321 ; 101, 7 - p. 584;
103 - p. 191; 104, 4 - p. 409; 118, 8
- p. 409; 115, 2 ■=*> p. 188; 118, 90—91
- p. 191 ; 132, 1 - p. 340 ; 137, 7 -
p. 253; 138, 6 - p.113; 146, 8—9 - p.
191 ; 147, 14 - p. 565.
Proverbe
2, 22 - p. 121 ; 6, 4 - p. 154; 8, 22 -
p. 476; 8, 25 - p. 114.
Clnlarca cînlărilor
4, 12 - p. 389.
1, 7 - p. 253; 2, 22 - p. 121 ; 3, 15 -
p. 191 ; 9, 5 = p. 344.
Maici
1, 25 - p. 233; 3, 17 - p. 186; 4, 13 ~
p. 159; 5, 24 - p. 390; 6, 12 - p.
390; 6, 22 - p. 383 ; 7, 6 - p. 252;
9, 17 - p. 407; 10, 20 - p. 585; 11,
27 - p. 585; 12, 32 - p. 175; 14, 33
- p. 245; 16, 18 - p. 565; 16, 21 -
p. 199; 18, 14 - p. 383; 22, 12 - p.
540; 22, 21 - 142, 210; 22, 40 - p.
390 ; 23, 10 - p. 246 ; 25, 39 - p. 256 ;
26, 27 - p- 343; 26, 28 - p. 252; 26,
38 - p. 232; 26, 39 - p. 117, 198; 26,
41 - p. 117, 198; 28, 19 - p. 213, 326.
Marcu
3, 29 - p. 175; 12, 29 - p. 182; 14,
38 - p. 117.

* Stoina, profesor la .Seminarul Teologic din

Indicii au fost ulcătuiţi do Liviu
Bucureşti.
 INDICE SCRIPTURISTIC 619

JLuca 186; 6, 14 » p. 149; 6, 16 - p. 347;

1, 71 - p. 341 ; 1, 79 - p. 341 ; 2, 14 - 8, 15 - p. 393, 438; 13, 13 - p. 175,
p. 341 ; 2, 49 — p. 554 ; 2, 52 — p. 599 ; 188, 231 ; 15, 17 - p. 407.
3, 22 - p. 246 ; 6, 27 - p. 383; 8, 31 Galatcni
- p. 222; 11, 15 - p. 252; 16, 25 - p.
393; 18, 3 - p. 309; 39, 1—5 - p. 222. 2, 20 « p. 234 ; 3, 27 — p. 234 ; 3, 28 -
p. 602; 4, 4 - p. 173, 301 ; 4, 6 - p.
114; 4, 19 - p. 175, 187, 326; 5, 14 -
loan p. 348 ; 6, 10 - p. 383.
1, 1 - p. 90, 110, 312, 410; 1, 3 - p.
90, 253; 1, 8 - p. 90 ; 1, 9 - p. 324, Efeseni
. 347; 1, 12 - p. 174, 346; 1, 14 - p. 2, 20 - p. 327, 389; 3, 6 ~ p. 119; 4,
178, 196, 197, 245, 302, 306, 329, 582; 6 - p. 174, 183 ; 4, 13 - p. 345; 4,
1, 18 - p. 174; 1, 29 - p. 407; 2, 16 14 - p. 387 ; 4, 26 - p. 390.
— p. 554; 3, 16 — p. 174; 4, 4 - p.
345; 4, 24 - p. 422, 585; 5, 12 - p. Filipeni
554; 6, 51—63 - p. 214; 6, 54 - p. 2, 6 - p. 185; 3, 19 - p. 299; 4, 7 -
344; 6, 56 - p. 292; 6, 56, 57 - p. p. 324.
343; 6, 69 - p. 345 ; 7, 20 - p. 252;
8, 40 - p. 333; 10, 15 - p. 90; 10, Coloseni
17— 18 - p. 247; 10, 18—12, 48 - p. 1, 15 » p. 467, 520; 1, 15— 18 - p. 208;
291; 10, 30 - p. 90, 114, 185, 230; 10, 1, 16 - p. 250; 2, 4 - p. 316.
38 - p. 90, 332; 12, 27 ~ p. 247; 13,
34—35 - p. 393; 14, 5 - p. 230; 14, I Tesaloniceni
9 - p. 90, 120, 332; 14, 10 - p. 114, 5, 17 - p. 154.
324; 14, 26 - p. 585; 15, 26 - p. 174,
187, 585; 16, 7 - p. 174; 16, 14 - p. I Timotei
585; 16, 28 - p. 120; 17, 22 - p. 447; 1, 9 = p. 454; 2, 5 - p. 246, 300; 4,
18, 23 - p. 177; 19, 26—27 - p. 554. 14 - p. 180; G, 16 - p. 240; 6, 20 -
p. 391.
Fapte
9, 3 - p. 409; 17, 28 - p. 179. II Timotei
1, 3—5 — p. 365; 2, 8 — p. 300; 3, 10
Romani - p. 390.
1, 20 - p. 249 ; 6, 8 - p. 234; 8, 3 - p. Til
114; 8, 7 - p. 247; 8, 11 - p. 187; 12,
2, 11 - p. 341; 2, 13— 14 - p. 300; 3,
17 - p. 383; 12, 21.*- p. 383; 13, II— 4—7 - p. 187.
12 - p. 389.
Evrei
I Corinlcni
l, 3 = p. 230; 2, 10 - p. 90; 2, 11 - p.
1, 24 - p. 251 ; 5 ,13 - p. 125; 6, 11 - 326 ; 3, 14 - p. 331 ; 6, 4—6 - p. 175,
p. 187; 6, 17 - p. 320, 408; 7, 5 = p. 245 ; 12, 1 - p. 315 ; 13, 8 - p. 90, 246.
140; 10, 21—22 - p. 252; 11, 1 - p.
416; 11, 7 - p. 602; 11, 23—25 - p. I Petru
561; 12, 3 - p. 425; 12, 4 - p. 174; l, 1 - p. 231 ; 3, 9 - p. 383 ; 4, l - p.
12, 13 - p. 173 ; 13, 7 - p. 408 ; 13, 12 115, 196.
- p. 345; 15, 21—22 - p. 193; 15, 22
- p. 251; 15, 32 - p. 145; 15, 51 - II Petru
p. 519. 1, 4 - p. 175, 187, 347, 562; 1, 23 - p.
187; 3, 14 - p. 256.
II Corinleni
1, 3 = p. 554; 1, 24 — p. 251 ; 2, 15 — p. I loan
175, 187; 3, 18 - p. 367; 5, 19 - p. 2, 27 - p. 174, 187.
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC

A Akataleptos, p. 466.
Aland, Karl, p. 221, 517.
Aaion, p. 548. Albers, B.P., p. 394.
Abel, ,p. 54. Albertz, M„ p. 482.
Abel, F.M., p. 303. Alcibiade cel Frumos, p. 39, 40.
abis, p. 153. Aletheia, p. 58.
Abisinia, p. 103. Alexandria, p. 22, 30, 77, 81, 84, 87, 89,
Abhandlungen der Preussischen Akade­ 112, 123, 124, 125, 133, 141, 142, 144,
mie der Wissenschaften. Phil. hist. 149, 153, 160, 169, 180, 218, 232, 233,
Klass, Berlin, p. 13. 234, 242, 248, 256, 259, 275, 284, 286,
Abramowski, R., p. 603, 617. 287, 288, 289, 350, 429, 432, 433, 470,
Abranius, p. 455. 479, 488, 489, 574, 610.
absolut, p. 230. Alexandra, p. 26, 78, 83, 84, 85, 86, 87,
abstinenţă ip. 241, 315. 90, 91, 100, 131, 144, 156, 160, 161, 216,
Abydenos, p. 486. 311, 322, 455, 511.
Acachie al Cezareii, p. 122, 129. Alexandru al Alexandriei, p. 77, 78, 83—95,
Acachie, episcop arian, p. 129. 201, 212.
Acaciu, p. 302, 336, 519, 520, 540, 541, Alexandru al Bizanţului, p. 87, 176.
579, 611. Alexandru cel Mare, p. 273, 286, 311, 457.
Achila, p. 130, 131, 472. Alexandru Polyhistor, p. 486.
Achillas, p. 77, 83, 84, 121. alfabetic, p. 450.
Achile, p. 60, 273, 472. Alfaric, P., p. 534.
Adalf, p. 200. Allatius, L., p. 477.
Adam, p. 113, 117, 118, 163, 193, 10G, Altaner, B., p. 66, 76, 82, 95, 107, 220,
250, 251, 362, 363. 221, 237, 256, 283, 353, 360, 369, 385,
Adam, A., p. 534, 536. 394, 429, 430, 468, 471, 477, 482, 518,
Adamanttos, p. 201. 524, 533, 534, 536, 537, 566, 575, 594, 617.
Addas, p. 596. Amalec, p. 249.
Adelph, p. 104. Amand de Mandieba, p. 524.
Adevăr, p. 191, 520. Amann, E., p. 430, 617.
Adelfiu, p. 177. Ambrozie, p. 5, 6, 7, 9, 20, 21, 22, 23.
Adriani, M., p. 517. 25, 26, 27, 29, 31, 32, 34, 36, 37, 46, 47,
Adrianopole, p. 139. 52, 53, 54, 55, 61, 62, 121, 123, 153, 226,
Aedesius, p. 103. 606.
Aelia — Ierusalim, p. 495. Amelineau, F., p. 360, 470, 471.
Aengenvoort, p. 456. Amfilohiu de Iconiu, p. 26, 295.
Amfilohius, p. 295.
Ae{iu, p. 478, 479, 480, 519. Ammonios, p. 287, 508.
Africa, p. 19, 57, 211, 217, 278. Ammuna, p. 455, 472.
Africa proconsulară, p. 19. Ammon, p. 395, 455.
Afrodita, p, 310, 538. Amonas, p. 361, 368, 369.
Agamemnon, p. 273. Amon, p. 455.
Agaton, p. 180, 472. Amoniu de Adrianopole, p. 295.
Agesilaos, p. 152. Amoniu de Alexandria, p. 508.
Ahab, p. 142, 548. Amos, p. 410.
Ahile, p. 142. Amun, p. 455.
Aithales, p. 83. Ana, p. 366.
ajutorare, p. 355, anaforaua euharistică, p. 224.
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 621

anahoretic, p. 450. Apathes, p. 198.

anahoreţi, p. 433. Apocalipsa, p. 497.
Analecta Bollandiana, p. 13. apocatastază, p. 36, 37, 91, 182, 226, 227,
Analecta Gregoriana, Roma, p. 13. 235, 406, 409, 447, 451.
Analecta Sacra Tarraconensia, Barcelona Apocrifele Sfîntului Vasile cel Mare,
p. 13. p. 523.
Anania, p. 557. Apolinarie, p. 22, 26, 29, 44, 118, 200,
Anastas, M. T.r p. 617. 201, 218, 296, 306, 480,481, 507,526, 568—
Anastasie, p. 171, 172, 174, 175. 574, 604, 608, 612.
ana tema tisme, p. 320, 348. Apolinarie cel Tînăr, p. 104.
Anatolie, p. 579. apolinarism, p. 25, 107,118, 177, 197, 296,
Anatolie al Constantinopolului, p. 26, 336, 610.
437. apologie, p. 500, 526.
Anaximandru, p. 255. apologetică, p. 8, 43, 108, 122, 123.
Anazarba, p. 609. apologeţi, p. 31, 58, 203, 454, 485.
Anbineau, p. 153. Apollo, p. 180, 472.
Ancient Christian Writers, edit. J. Quasten Apollonic de Tyana, p. 152.
and F. C. Plumpe Westminster, p. 13. Apollonius, p. 273, 506.
Andersen, C., p., 518. apophtegme, p. 471.
Anderson, C. von, p. 221. apostat, p. 310.
Andrei Apostolul, p. 50. Apostoli, p. 72, 75, 80, 215, 322, 389, 490,
Andrei, autor de sentinţe, p. 472. 491, 493, 585.
Andrei..de Samosata, p. 296. Apusul, p. 146, 147, 148.
Androgin, p. 210. Arcadiu, împăratul —, .p. 261, 262, 264,
Andronicus, funcţionar guvernamental. 266, 267, 268, 276.
p. 276. Archelau, episcop, ,p. 533.
Angelicum, Roma, p. 13. Archidumas, p. 273, 310.
Anglia, p. 10. Arethas, p. 506.
Anisius, p. 278. Arggenkos, J. G„ p. 283.
anomei, p. 74, 81, 123. arghirofilie, p. 448.
anomoios, p. 520, 521. arhierie, p. 194, 260.
Anselm, p. 110. arhiepiscop, p. 153, 328, 434.
Ante Nicene Fathers, Buffalo and New Arhiloc, p. 273.
York, p. 13. arhitectură, p. 6.
Antihrist, p. 83, 142, 143, 145, 149. Arie, p. 26, 31, 44, 77. 78—83, 85, 86, 87, 88
Antike und Christentum • (J. Dölger), 89, 90, 91, 101, 113, 161, 162, 167, 168,
1929—1950, Münster, p. 13. 169, 178, 179, 188, 200, 216, 296, 512, 523,
Antiquité Classique, Louvain, p. 13. 540, 608, 613.
Antiohia, p. 22, 27, 30, 81, 125, 127, 129 arieni, p. 16, 103, 104, 105, 116, 129, 140,
208, 289, 292, 337, 348, 475, 476, 478, 142, 144, 145, 149, 151, 152, 155, 156,
488, 489, 534, 594, 595, 604, 607, 611. 158, 159, 160, 163, 181, 182, 183, 184,
Antiohus, p. 295, 511. 196, 197, 298, 514, 516, 519, 520.
Antâstene, p. 467. arianism, p. 8, 25, 57, 72, 77, 81, 84, 120,
Antonie, p. 139, 147, 148, 149, 150, 151, 123, 125, 126, 127, 610.
152, 153, 169, 232, 270, 357, 358, 359, Aristen, p. 98.
360, 361, 362, 363, 364, 366, 367, 368, Ariston de Pella, p. 498.
369, 370, 381, 384. 392, 400, 401, 426, 453, Aristide. p. 498.
455, 472, 473. Aristotel, p. 23, 279, 314, 459, 470, 526,
antropologie, p. 202, 212, 231, 232, 249, 598.
250, 254, 309, 427, 442. Arles, p. 81, 103.
antropoteism, p. 81. Armenia, p. 595, 610.
antropoteozare, p. 81. Arminium, p. 81.
Antropotokos, p. 301. Arnobiu ce! Tînăr, p. 237.
A nysius, comandant militar, p. 278. Arnobiu tle Sicca, p. 149.
622 PATROLOGIE

Arpocra, sofist, p. 467. Aurssu, p. 488.

Arrian, istoric, p. 457. Ausoniu, p. 30.
Arsaniu, eunucul —, p. 139. Avraam, p. 303, 361, 393, 428, 472, 487,
Arsenie, părinte din pustiul Nitriei, p. IUI, 495, 515, 549, 614.
124, 125, 127, 128, 131, 132. Auxentiu de Durostorum, p. 34, 144, 160.
Arşi, p. 455. Acjuillea, p. 102, 103, 136.
Arston, p. 180.
Artemis, p. 98. K
Artemius, p. 610. Baal, p. 365.
asceză, p. 153, 3G1, 364, 430, 450, 452, 460. Babai cel Mare, p. 436.
ascet, p. 41, 51, 74, 100, 154, 399, 400. Babilon, p. 488, 592.
Ascoleos al Ierusalimului, p. 38. Bacheleta, p. 537.
ascultare, p. 5, 354, 355, 382, 393. Bacht, H., p. 353, 385, 394.
Asia, p. 103, 211, 217, 453. Balaius, p. 139.
Asmu5sen, J.P., p. 536. Balia, p. 265.
Aspuna, p. 453. Balakios, p. 360.
Asterie al Arabiei, p. 129. Balanos, D.S., p. 468.
Aslerius Sofistul, p. 82, 200, 212. Balsamon, p. 242.
astronomie, p. 310. Balthasar, Urs von H., p. 452.
Atanasie cei Mare, p. 3, 5, 9, 11, 19, 20, baptismal, p. 34.
24, 25, 31, 35, 36, 43, 51, 60, 77, 78, 7!1 Barac, p. 311, 366.
80, 81, 87, 88, 91, 95—100,101,102,103,
104, 105, 106, 107, 108,109,110,111,116, Bcur-Hebraeus, p. 436.
Bardenhewer, O., p. 221, 237, 368, 47P,
118, 119, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 516, 517, 534.
127, 128, 129, 130—139, 140, 141, 142, Bardias, p. 139.
143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 152,
153, 154, 156, 159, 160, 161, 162, 166, Bardy, G., p. 220, 237, 368, 478, 516, 517,
167, 168, 169, 170—175, 177, 178, 534.
Barelle, G., p. 468.
179, 180, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, Barnard, L.W., p. 221.
188, 189, 191, 193, 194, 195, 196, 198, 199,
200, 204, 206, 207, 208, 209, 211, 212, Basel, p. 527.
213, 215, 216, 219, 220, 223, 226, Basile (Vasile), autor de sentinţe, p. 472.
237, 251, 260, 282, 292, 295, 296, 298, basilică, p. 22r 176.
299, 329, 348, 349, 356, 357, 358, 359, Basset, R„ p. 385.
360, 392, 394, 455, 461, 475, 513, 514, Bates, W.H., p. 575.
523, 541, 592, 603. Baumstark, A., p. 224.
Atena, p. 22, 237, 429, 432, 433, 470, 479, Belzebut, p. 252.
Beiträge zur Förderung der Theologie,
489, 595. Gütersloh, p. 13.
Atti dell'Accademia delle Scienze di Beiträge zur klassischen Philologie, M eisen­
Torino, Torino, p. 13.
Atticus, patriarhul Constantinopolului, p. heim, p. 13.
285, 287, 295, 296, 322. Belfiegar, p. 311.
Audius, p. 594. Beliar, p. 83.
Augustin, Fericitul —, p. 5, 7, 8,9, 10, Belleni, Bellefontaine, Abbaye de —, p. 368.
11, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 27, 28,29,30, E., p. 95.
31, 32, 33, 35, 36, 37, 39, 40, 43,52,54, Beltini, G., p. 283.
55, 57,75, 76, 226, 544, 610. Benedict, p. 371, 380.
Augusliniunum, Roma, p. 13. Benedict de, Aniana, p. 371.
autobiografie, p. 527. Benedict de Nursia, p. 36, 53, 384.
Beranger, L., p. 237.
autocrator, p. 265.
Autodynamus, p. 191. Berlin, p. 227.
Bernard, L., p. 220.
autoritate, p. 348. Burthold, ?!., p. 428, 429.
Aulosophia, p. 191. Bosa, p. 154.
A ureliu, p. 268. Betleem, p. 75, 196, 453.
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 623

Bethune-Baker, J.F., p. 471. Bruns, J„ p. 517.

Bezdechi, Şt., p. 220, 284. Buda, p. 538.
Bianu, I., p. 122. Budge, E.A.W., p. 155, 156, 474.
Biblia : armeană, p. 12 ; bunătate, p. 355.
— în general, p. 29, 333. Burdigala, p. 30.
— lui Ulfila, p. 12. Burgundia, p. 527.
(A se vedea şi Siinta Scriptură). Burkhard, C.J., p. 532.
Bibliothek der Kirchenväter, Kempten u. Burgundio, R., p. 527.
München (B.K.V.2), p. 13, 82, 220. Burlacu, M., p. 566.
Bienert, W.A., p. 237. Burnister, p. 155.
Binder, G. von, p. 236, 237. Butler, C.D., p. 453—457.
binefacere, p. 54. Buytaert, E.M., p. 523, 524.
binele, p, 6, 272.
Biserică, p.20, 21, 24, 28, 34, 37, 56, 72. C
74, 77, 78, 79, 122, 123, 124, 142, 182, Cahiat, J.B., p. 352.
183, 184, 188,196, 279, 289, 298, 301, Caiafa, p. 184.
322, 328, 336, 355,356, 357, 397, 481, Cain, p. 54.
483, 484, 493, 505, 533, 535, 537, 538, 539, Calcedon, p. 25, 26, 233, 337, 339, 349, 350,
541, 542, 543, 544, 545, 549, 589, 597. 480, 613.
Biserica de Apus, p. 57, 62, 98, 142, 146, Callatis, p. 30.
320. Cana Galileii, p. 562.
Biserica Învierii, p. 73. Camelot, P., p. 189, 202, 219, 220.
Biserica Ortodoxă, p. 145.
Campenhausen, Hans von —, p. 107.
Biserica de Răsărit, p. 57, 58, 59, 62, 77. Camporius, p. 361.
Bitinia, p. 452.
Bizanţ, p. 145, 608. Candida, p. 455.
canon, p. 241, 242, 322, 508, 509.
Bizzachi, C., p. 283. Capadocia, p. 10, 16, 160,
blasfemie, p. 434. cardinal, p. 223.
blestem, p. 73. Carlil, J., p. 554.
Bluday, A., p. 566. Carmen, p. 524.
Bobotează, p. 54, 434.
Bogner, H., p. 284. Carneade Atenianul, p. 268.
Böhling, A., p. 534. Carnod, p. 268.
Bolhuis, A., p. 517. Carope, p. 371.
Carpones, p. 83.
Bonn, A., p. 385, 395. Caxtagina, p. 30, 75.
Bornhäuser, K„ p. 220.
Cartenie, p. 595.
Botezul: p. 20, 73, 75, 187, 223, 231, 243, Casey, Th. P., p. 155, 222, 536.
342, 351, 395, 503, 520, 539 ; — Mintui- Caspari, p. 569.
torului, p. 230, Cassiodor, p. 2, 31, 229.
Botle, B., p. 594.
Boularand, E., p. 82. castitate, p. 244.
Bourget, P. du —, p. 471. Castor, istoric antic, p. 307, 486.
Bousset, W., p. 457. Catalogul ieronimian, p. 485.
Bouyer, L., p. 220. Catandella, p. 66.
brahmanism, p. 280. Catehism monahal, p. 361.
Brecht, M. von, p. 221. catehumeni, p. 316.
Bria, I., p. 122. catepiscopi, p. 144.
Briere, M., p. 597, 603. Catero, p. 440, 509, 524.
Brinkmann, A., p. 224. Catholic, The — Historical Review,
Britania, p. 23, 27. Washington D.C. (C.H.R.), p. 13.
Cavalcanti, E.r p. 482.
Brock, Sebastian, p. 369. Cavallera, F., p. 220, 477.
Brock, S.P., p. 566. Cayre, F., p. 221.
Brody, G., p. 603. Căciulă, Olimp N. —, p. 352,
Brunders, H., p. 492. călugăr, p. 32, 240, 329.
624 PATHOLOGIE

cărţi festale, p. 240. Claudianus, p. 267.

Celeseria, p. 126. Clement Alexandrinul, p. 19, 20, 22, 32,
Celestin al Romei, p. 289, 300, 348. 38, 67, 141, 193, 233, 307, 351, 430, 459,
Celsus, p. 31, 42, 255, 307, 506. 478, 486, 489, 490, 506, 579.
Cetatea sfinţilor, p. 416. Clement Romanul, p. 498.
Cezar de Arelate, p. 122. Cocea, M„ p. 283.
Cezareea, p. 81, 163, 431, 441, 455, 480, Coleman, Norton R. L. — , p. 457.
482, 492, 495, 496, 497, 507, 519, 520, Coman, Ioan G., p. 221, 237, 283, 353, 452,
521, 522, 540, 541. 457, 462, 408, 506, 575, 594, 604.
Cezarion, p. 287. comuniune, p. 298, 412.
Chairemon, p. 472. comunicatio Idiomatum, p. 197.
Chaine, M., p. 474. concepţia platonico-origenistă, p. 231,
Charlier, N., p. 353. 276.
Charme, p. 472. Constantin cel Mare, p. 24, 48, 73, 77, 81,
Chavontier, L., p. 237. 85, 91, IUI, 131, 133, 134, 138, 151, 161,
chenoza, p. 305, 333, 347. 162, 176, 209, 501, 502, 508, 513, 516.
Chesarie, p. 51. Constantinopol, p. 22, 23, 26, 30, 71, 82,
Chesnut, G.I., p. 517. 104, 161, 200, 211, 254, 266, 267, 270,
Chipul lui Dumnezeu, p. 7, 330, 410, 441, 277, 285, 286, 288, 348, 357, 364, 430.
515, 581, 582. 431, 432, 453, 470, 475, 479, 540, 541,
Chirii al Alexandriei, p. 5—11, 19—30, 34, 595, 596, 611.
37, 43, 55, 57, 58, 68, 71, 74, 248, 254, Constanţa, p. 512.
284, 285, 287, 288, 289, 29q, 291, 292, Constanţia Salamina, p. 575.
293, 294, 296, 299, 301, 302, 303, 304, Constanţiu, p. 19, 22, 51, 81, 96, 123, 124,
305, 309, 310, 312, 314, 316, 317, 318, 126, 140, 141, 142, 144, 151, 162, 178,
319, 320, 326, 327, 337, 338, 339, 340, 210, 360, 487, 540, 541, 544, 552, 565.
341, 343, 344, 346, 347, 348, 352, 353, Constanlius II, p. 594.
465, 466. 596, 597, 599, 611, 613. Constans, p. 102, 103, 130, 135, 136, 143,
Chirii al Ierusalimului, p. 7, 10, 23, 26, 28, 146, 151, 360.
107, 214, 475, 536, 537, 538, 539-Ö52, Connos, p. 240.
553—565, 607. conştiinţă, p. 155.
Chitty, Denway James —, p. 369. consubstanţial, p. 121, 195, 301, 336.
Chiţescu, N., p. 122. consubstanţialitate, p. 118, 312.
Chiţimia, I. C. —, p. 122. contemplaţie, p. 6, 420.
Christ, W., p. 282. Corax ele Siracuza, p. 203.
Chrystotokos, p. 301. Corneliu, p. 108, 372, 381, 382.
Church, The — Qua ter ly Review, London Corpus Berolininense, p. 514.
(Ch. Q.), p. 13. Corpus Christianorum, Series Latina,
Cilicia, p. 595, 604. Louvain (C.G.L.), p. 13.
Cina cea de Taină, p. 344. Corpus Scriplorum Christianorum Orien-
Cinon, p. 310. talium, Paris (C.S.C.D.), p. 13, 219, 352,
Cipar, p. 103. 368, 385, 394, 395.
Ciprian, p. 9, 12, 20, 31, 32, 51, 233, 501. cosmologie, p. 249, 254, 442.
Ciprian din Galia, p. 58. cosmos, p. 111.
Cipru, p. 19, 575. Costa. G., p. 284.
circumcidere, p. 155, 313, 337, 590. Costyllios, p. 138.
Cirenaica, p. 19, 516. Coy, Mc., — Jerry, D., p. 221.
Cirene, p. 256, 266. creaţie, p. 326.
Clarke, L.K.W. —, p. 457. credincioşi, p. 322.
Clarkson, p. 328. credinţă : in general, p. 5, 36, 96, 397,
Classica et Medievalia, Kopenhaqen (C. 399, 589 ;
M.), p. 13. — ortodoxă, p. 176, 326.
Classical Philology, Chicago (C.C.Ph.}, Cresip, p. 257.
p. 13. creştin, p. 499, 501.
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 625

creştinism, p. 58, 72, 75, 111, 281, 315, demonstraţie evanghelică, p. 485, 5U9, 514,
323, 503, 516, 546. 515.
Cridos, p. 268. Demostene, p. 98, 459.
cronică, p. 485, 495. Demougiet, E., p. 283.
Cronica lui Eusebiu, p. 488, 489. deofiinţimea, p. 80, 151, 209, 226, 312,
Cross, F.L., p. 220, 544, 566. 321.
Cruce: p. 150, 241, 246, 352, 357, 393, Deppe, K,, p. 429.
406, 502, 503; Derret, J.M.D., p. 457.
— a lui Hristos, p. 415. desăvîrşirea : în general, p. 5, 404, 459,
Crum, W.E., p. 470, 471. 504, 609 ;
Gtesifon, p. 488. — cunoaşterii, p. 278.
Cucuz, p. 138. desfrînare, p. 7, 244.
cult, p. 381. Desprez, Vincent —, p. 428.
Cutrone, E.J., p. 566. Devreesse, R., p. 147, 228, 524, 574, 616,
Cyrene, localitate în Libia, p. 256. 617.
Devilliers, N., p. 368.
D diacon, p. 53, 77, 123, 145, 322, 430, 489,
Dacia, p. 10, 145, 268. 539.
Dacia, — Mediterranea, p. 19 ; diaconie, .slujire, p. 422.
— Pontica, p. 19 ; Diadoh al Foticeii, p. 33, 35, 40, 53.
— Traiană, p. 19 ; diada, p. 79.
— Ripensis, p. 19, 135, 212. Diagoros, p. 310.
Dacoroeni, p. 480. diavol, p. 156, 160, 252.
Daimonion, p. 311. Dictionnaire d’archéologie chrétienne et
Damaschin, Sfîntul Ioan —, p. 227, 35G, de liturgie, Paris (D.A.L.), p. 13, 285.
526. Dictionnaire d'archéologie chrétienne et
Damasius, p. 288. de spiritualité, Paris (D. Sp.), p. 13.
Damasus, p. 226. Dictionnaire de Théologie Catholique,
Daniil, p. 291, 526, 606. Paris (D. Th. G), p. 14, 353.
Danielov, J., p. 482. Didim cel Orb, p. 25, 27, 29, 30, 123, 225,
Dardania, p. 100. 226, 227, 228. 229, 230, 231, 232, 233,
Daricel, p. 88. 234, 235—237, 292, 293, 481, 596.
Darius, p. 262, 354. Diekamp, p. 453, 521, 524, 574.
Dassmann, E, von, p. 221. Dioceza Isauriei, p. 350.
Datianus, p. 139. Diocletian, p. 84, 487, 497, 501.
David, personaj biblic, p. 253, 299, 310. Diodor, istoric, p. 307, 486, 596, 603, 604.
324, 340, 409, 428, 526, 548, 614. Diodor de Tars, p. 30, 51, 302, 303, 307,
David, Z., p. 147. 580, 594—604, 611.
darul lacrimilor, p. 355. Diogene, p. 273.
Debora, p. 366. Diogene Laertio, p. 467, 501.
Decalog, p. 309. Diognet, p. 32.
Decebal, p. 488. Dion, p. 268.
Deciu, p. 253. Dionisie cel Mare, p. 311, 314.
Deconinck, J„ p. 602. Dionisie cel Mic, p. 9, 11, 12, 31, 75, 318,
Delobel, R., p. 256. 321, 322, 350.
Dionisie, p. 24, 91, 168, 170, 171, 181, 491.
Delacroix, p. 537, 542. Dionisie al Alexandriei, p. 12, 157, 165,
Delehaye, H., p. 234. 16(i, 168, 170, 184, 216.
Deltion Biblikon Meleton, Atena (D.B.M.; Dionisie al Mediolanului, p. 140, 144.
p. 13. Dionisie al Romei, p. 12, 166, 168, 171, 211.
Demeter, p. 538. Dionisos, p. 538.
Demetrescu, Dragomir —, p. 122. Dionysius, p. 132.
demon, p. 148, 149, 250, 252, 254, 312, Dioscur, p. 455, 472.
361, 515, 528. Dimitriewsky, A., p. 224.
 PATHOLOGIE

Dinkier, h'., p. 221. 318, 320, 321, 325, 326, 327, 329, 330,
dipsihici, p. 315. 331, 342, 343, 344, 345, 346, 347, 348,
discernămînt, p. 6. 349, 367, 368, 369, 371, 375, 396, 406,
divinaţie, p. 313. 410, 461, 463, 464, 481, 484, 509, 512,
divinitate, p.. 111, 194, 335. 528, 529, 531, 535, 539, 540, 543, 546,
Doctrina Patrum, p. 521, 522, 605. 547, 548, 549, 555, 582, 586, 595, 597,
dochetism, p. 71. . .598, 609 ;. . .
dogmă : — creştină, p. 162, 248, 294, 298, — Creatorul, p. 113, 165, 167, 191, 284,
. .305, 318, 459, 464 ; 291 ;
— hristologică, p. 1U, 20 ; — Stăpînul, p. 165, 424;
— mariologică, p. 10, 20; sfin|enia lui —, p. 422.
— soteriologică, p. 5 ; Dumortier, J., p. 457.
— trinitară, p.. 10, 227, 323. . doxologie, p. 223, 687.
Dom Touttée, p.. 537, 539.
Dometian Scolasticul, p. 26U. E
Damnul (lisus Hristos), p. 29, 164, 1ÜLÎ, Ebed, lisus, p. 485, 596, 605, 607, 609, 610.
203..252, 298, 301, 304, 319, 320, 385,
391, 393, 394, 484, 494, 553. Eberle, A., p. 353. .
Domnus, p. 610. Ebied, R. Y., p. 352.
Domanski, B., p. 533. eclesiologie, p. 207, 233, 234, 426, 427, 589.
ecumenismul patristic, p. 8, 9, 57, 160,
Donatus, p. 30.
donatism, p. 8, 25, 75. 207, 348, 394, 351, 352, 590.
Dorotei, p. 455, 498. Edessa, p. 74, 75, 130, 133, 604, 611.
Dôrries, H., p. 224, 428, 517. edict, p. 502.
Doutreleuu, L., p. 236, 237. Efes, p. 25, 26, 71, 284, 288, 289, 298, 434,
470, 611.
Dracan{iu, p. 179, 180, 181. Efrom, p. 47Z
dragoste: creştină, in general, p. 5, 36,
39, 99, 231, 352, 355, 364, 386, 393; — Efrem h! Antiohiei, p. 193.
a lui Hristos, p. 424, 589 ; — sfîntâ, Efrem Şirul, p. 5, 34, 52, 53, 62, 75.
Egemoniu, p. 533.
p. 422. Egeria, p. 73.
Draguet, René, p. 221, 224, 457.
Egipt, p. 19, 77, 83, 84, 123, 124, 125, 126,
dreptate, p. 191. 127, 128, 143, 155, 159, 160, 162, 238, 248,
Druon, H., p. 283. 285, 288, 308, 354, 357, 383, 431, 453, 465,
duhul evagrian, p. 440.
Duhul : înţelepciunii, p. 173 ; 472, 533, 575, 576.
Egiptul de Sus, p. 283.
— puterii, p. 173 ; Eldrige, L.A., p. 594.
— Sfînt, p. 21, 25, 33, 37, 44, 56, 58, 81,
115, 117, 121, 164, 169, 173, 174, 175, 177, Eleazar, p. 51.
Elentheropolis, p. 72.
183, 184, 187, 188, 189, 197, 198, 214, 226,
229, 230, 243, 244, 248, 399, 403, 494, Elisabeta, p. 196.
535, 536, 543, 545, 548, 549, 550. Elisei, p. 366.
Elliger, W., p. 594.
duhuri rele, p. 160, 424. Emanuel, Fiul lui Dumnezeu, p. 245, 301,
Dumnezeirea (a se vedea Dumnezeu). 304, 333.
Dumnezeu, p. 6 ,7, 8, 21, 24, 28, 29, 33, Emesa, p. 196.
36, 38, 51, 59, 60, 61, 64, 65, 71, 73, 79, Eneas, p. 60.
•80, 84, 86, 88, 106, 107, 108, 109. 110, enipostasis, p. 344.
115, 116, 118, 119, 151, 159, 161, 163, enipostatic, p. 73.
164, 165, 166, 167. 168, 169, 173, 175, Enoh, p. 153.
183, 186, 188, 189, 191, 192, 194, 196, epectază, p. 39.
197, 199, 200, 202, 204, 205, 207, 208. Ephemerides Theologicae Lovanienses,
209, 210, 215, 216, 217, 219, 230, 231, Louvain (E.Th.L.), p. 14.
232, 235, 244, 246, 248, 269, 270, 271,
275, 276, 277, 278, 280, 281, 282, 290, Epictet, p. 160 , 167 , 176 .
299, 301, 303, 304, 306, 309, 310, 317, Epicur, p. 531.
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 627

Epifanie, Sfintu! —, p. 25, 29, 46, 72, 73, 82, 93, 107, 133, 167, 311, 440, 460, 482—516,
87, 96, 148, 177, 239, 248, 453, 478, 524, 598.
575—594. • • Eusebiu al Constantmopolului, p. 498, 499,
Epifanie de Cypru, p. 472. 500, 501, 502, 503, 508, 512, 513, 516,
Epifanie de Salamina, p. 475. 519, 521, 523. •
opiscop : p. 32, 34, 37, 38, 51, 73, 75, Eusebiu de Emessa, p. 522, 594.
77, 94, 101, 107, 123, 124, 126, 323, 329, Eusebiu al Nicomidiei, p. 77, 78, 83, 84,
452, 453, 462, 463, 488, 489, 493, 498, 499, 85, 87, 123, 131, 210, 212, 484.
502, 519, 522, 533, 534, 537, 539, 604 ; Eusebiu de Vercelli, p. 121, 140, 509.
— de Tonus, p. 10. Eusebius, G.C.S., p. 516.
episcopat, ¡p. 254. Eustadiu, p. 371.
Eremita Antonius, p. 360. Euslatiu, p. 35, 51.
eremitic, p. 354. Eustaţiu de Antiohia, p. 119, 138, 476, 477.
eretic, p. 473, 489, 500, 609. Eustaiiu, episcopul Bereei, p. 477.
ereziarh, p. 31, 71, 140, 157, 159,176,318, Eustajiu de Sevasta, p. 53.
337, 493, 497, 537, 538. Eustochium, p. 455.
erezie, p. 9, 31, 36, 37, 50, 57, 72, 77, 143, Eutihie, p. 10.
145, 160, 318, 466, 493, 593, 603. Eutihie ai Constantinopolului, p. 214.
ereziologie, p. 50. Eutropiu al Adrianopolului, p. 138.
Eschili p. 23, 33, 59, 63, 66. Euzoius, p. 83, 522.
eshatologic, p. 20, 28, 235, 242, 255, 405. Eva, personaj biblic, p. 74, 159, 250, 309.
446, 462. Evagrie al Antiohiei, p. 147, 148.
Ester, p. 157. Evagrie Ponticul, p. 40, 53, 65, 226, 276,
estetică, p. 6. 277, 356, 430, 431, 432, 434, 435—438,
Etiopia, p. 470. 440, 441, 442, 443, 444,' 447, 448, 449,
Eudochia, p. 59. 450, 451, 452, 454, 455, 472.
Eudoxia, p. 295. Evanghelie, p. 78, 160, 181, 217, 267, 284,
Eudoxiu al Antiohiei, p. 479. 299, 312, 351, 454, 488, 497, 505, 507,
Eudoxiu de Cridos, filosof sofist, p. 268. 542, 548.
Eudoxius, p. 200, 212, 519. evanghelizare, p. 217.
Euforb, p. 273. evlavie, p. 34, 50, 55, 74, 96, 156, 267, 358,
Eufranor, p. 168. 359, 384, 504.
Eufrat, p. 23, 264. Evloghie, p. 472.
Euharistia, în general, p. 28, 29, 73, 213, exegeza biblică, p. 42.
214, 215, 241, 252, 292, 320, 322, 515. exorcisme, p. 608.
550, 607, 608; Fzechia, p. 298.
jertfă euharistică, p. 74 ;
trupul şi sîngele Domnului, p. 515; F
istoria ei, p. 223.
Eulogiu de Alexandria, p. 476. Facundus de Hermiana, p. 119, 249, 459,
Eunomiu, p. 188, 212. 476, 511, 595, 599, 611, 612.
Eunomiu de Cyzic,p. 29, 31, 71, 20U, Famentah, p. 157.
478—480, 481, 482, 604, 607, 608, 609, Faivre, A., p. 566.
619. fapte bune, p. 53, 389.
Euphronius. p. 517. Faraon, p. 429.
Euphrontion, p. 512. Faranuthi, p. 137.
Euriges, p. 584, Farina, R., p. 517.
Euripide, p. 59, 63, 66, 570, 571. Faulhaber, M., p. 146, 228.
Fecioara Marin, p. 59, 74, 196, 281, 300,
Europa, p. 10, 19, 211, 354, 355, 516. 301, 302, 303, 312, 321, 329, 337, 349,
Eusebiu, p. 440, 460, 463, 473, 482, 483, 399, 536, 537.
484, 485, 488, 489, 491, 492, 494, 495, Fecioru, Pr. D., p. 547, 566.
496, 497. Fehrle, E., p. 468.
Eusebiu de Cezareea, p. 5, 8, 11, 20, 22, Felix, opiscop al Romei, p. 58, 144, 296,
29, 31, 36, 44, 48, 50, 51, 67, 72, 79, 85, 472.
 628 PATHOLOGIE

Fenicia, p. 126. frumosul, p. 6, 577.

fenicieni, p. 310. Frumenţiu, p. 103.
Fernandez, D„ p. 594. frumuseţe : — a lui Dumnezeu, p. 6, 175;
Festugiere, A.J., p. 192. — hristică, p. 174 ;
fiinţial (oüoio;), p. 230, 330. — naturală, p. G;
Filastru de Brescia, p. 25. — spirituală, p. 6, 174 ;
Fileas, p. 496. — a sufletului, p. 6;
Filem, p. 310. — teandrică, p. 55.
Filioque, p. 122. Fulgenţiu de Reye, p. 121.
Filimon, p. 455. Funk, F.X., p. 224.
Filip Sidetul, p. 50.
Filon, p. 48, 189, 496. G
Filostrat din Lemnos, p. 268. Galatia, p. 452, 453.
Filostorgiu, p. 49, 479, 480, 481, 482, 567, Galeriu, p. 21, 490.
568. Galchia, p. 128.
filocalic, p. 426, 432. Galia, p. 10, 19, 27, 37, 101, 122, 132, 155,
filocalie, p. 11, 33, 40. 156, 217, 472, 496.
filosofi, p. 281, 488. Gallus, p. 141.
filosofic, p. 5, 72, 269, 428. Galtier, p. 220, 329, 352.
Filoxen de Mabug, p. 436, 524. Gaina, conducător al goţilor, p. 267.
Fire: — divină, p. 117, 301, 305, 319, 408; Gaius, p. 83.
— raţională, p. 441 ; Garitie, p. 312.
— umană, p. 301, 304. Goritte, G., p. 368,
Firmicus Maternus, p. 44, 598. Gandel, A., p. 220.
Fisch, J., p. 220. Garzyo Antonius, p. 282.
Fiul, p. 33, 71, 73, 77, 78, 79, 80, 01. 03. Gauderius, p. 122.
85, 86, 89, 94, 120, 121, 124, 131, 1G1. Gaza Palestinei, p. 575.
163, 165, 167, 168, 169, 170, 173, 174, Gehin, P., p. 452.
183, 184, 193, 194, 196, 197, 204, 207. geografie spirituală, p. 420.
211, 213, 214, 252, 254, 276, 279, 280. geometrie, p. 310.
281, 292, 312, 481, 512, 543, 54G, 548, geneză, p. 313, 354.
553, 554, 578. geneza voinţei, p. 325.
(A se vedea şi Hr/siosj. George de Capadocia, p. 103, 210, 212,
Fitzgerald, A., p. 283. 218.
Flacillo, p. 52. George al Efesului, p. 127, 129.
Flaccillus, p. 510, 511. George, episcop arian, p. 129.
Flavian de Antiohia, p. 569. George al Laodiceei, p. 523.
Flavius, p. 132, 604. Germania, p. 10.
Florilegium Patristicum, Bonn, (F.P.), p. 14. Gerontius, p. 122.
Foca, p. 472. Gesche, A., p. 220, 237.
Focion, filosof stoic, p. 467. Geshe, M., p. 236.
Focilide, p. 311. Geschichte der altchristlichen Literatur
Forschungen zur christlichen Literatur bis Eusebius, Ad. Hamack, Berlin (Galb.
und Dogmengeschichte, Paderborn, E.), p. 14.
(F.D.L.G.), p. 14. Geschichte der altchristlichen Literatur,
Fotie, p. 102, 146, 276, 452, 458, 482, 485. O. Bardenhewer (GaL.), p. 14.
490, 577, 579, 598, 609, 611. geţi, p. 264.
Forte, B., p. 353. Ghedeon, p. 310.
Fotin, p. 595, 597. Ghelasia, p. 455.
Frank, K.S., p. 221. Ghelasie, p. 116, 472, 520—522, 537.
Frankenberg, W., p. 439, 4411 445—448, Ghelasie de Cizic, p. 87, 455, 472, 503, 512,
451. 522, 541.
Fraţii Lungi, p. 246, 286, 576. Ghenadie, p. 239, 240, 386, 392, 403, 430,
Frigia, p. 103. 434, 455, 45G, 608, 611, 612.
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 629

Ghenadie de Marsilia, p. 5, 29, 35, 4U, Grigorie Teologul, p. 8, 60, 98, 472, 473.
50, 435, -136, 437, 4SI. Grillmeier, A., p. 196, 201, 220, 352, 6U4.
Gherman, p. 354. Grillmeier, C., p. 575.
Gherontie, p. 135, 472. Gronewald, M., p. 236.
Gherontie de Tomis, p. 26, 480. Gropin, E., p. 516.
Gheţie, Ion, p. 122. Gross, J., p. 220.
Gibbon, E., p. 236. Grumel, V., p. 478.
Gibraltar, p. 23. Grützmacher, G., p. 283.
Gifford, A.C.C., p. 517. Guillaumont, A., p. 452.
Gifford, E, p. 516. Guillaumont, CI., p. 452.
Ginesiu, p. 262, 264, 266. Gui, J.C., p. 474.
gîndire patristică, p. 6.
Glockmann, G. von —, p. 22Ü. H
Glas, A., p. 524. Hadot, p. 76.
Godet, P., p. 237. Haeuser, R., p. 517, 537.
Godişnik na Duchovnaia Akademia Sofia Hagel, K.F., p. 106, 220.
(G.D.A.), p. 14. Hammon, A., p. 224.
Golega, J., p. 284, 574. Hamet, C., p. 220.
Golgota, p. 541, 565,
Gordius, p. 51. har, p. 25, 188, 192, 231, 280, 292, 299, 302,
Gothia, p. 19, 538 ; (Dacia, p. 594). 305, 311, 341, 345, 346, 347, 348, 406,
414, 545, 547, 548, 600.
cjoU, p. 10.
gnostic, p. 57, 281, 438, 490, 491, 496. Harah presbiteanul, p. 181.
Hardy, E.R., p. 82.
gnosticism, p. 194, 281.
Grant, M.R., p. 517, 518. harisme duhovniceşti, p. 415.
Grapin, p. 493— 495, 501. Harnack, A., p. 504, 598.
Grat, G., p. 220. Harvard, The — Theological Review, Cam­
Gratian, p. 487, 597. bridge (Mass.), (H. Th. R.), p. 14.
Grecia, p. 19. Harparas, sofist, p. 460.
Hauser, F., p. 566.
Grégoire, H., p. 501, 503, 517.
Hausherr, I., p. 452.
Gregorianum, Roma (Greg.), p. 14. Hector, p. 273.
Gregorios Palama, Tesalonic, p. 14. Hegesip, ip. 493—496.
Gressmann, H., p. 516, 517.
Heidelberger Abhandlungen zur Philoso­
(Die) Griechischen Christlichen Schrift­ phie und ehrer Geschichte, Heidelberg,
steller der ersten Jahrhunderte, Leipzig, (HAPhG), p. 14.
(G.C.S.), p. 14.
Grigorie, p. 51, 102, 106, 156, 159, 210, Heikel, J.A., p. 504, 516, 517.
212, 218, 401. Heikel, J.K., p. 502, 516.
Grigorie al Alexandriei, p. 129. Hellanicus, istoric vechi, p. 307.
Grigorie al Capadociei, p. 22. Helenopolis, p. 452.
Helm, R., p. 516.
Grigorie ce] Mare, p. 5, 7, 9, 10, 451.
henadă, p. 441, 442.
Grigorie, episcopul, p. 126, 128. hepatic, p. 274, 284, 287, 288.
Grigorie de Nazianz, p. 5, 11, 20, 21, 22, Heracles, p. 67.
23, 26, 29, 30, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 46. Heraclide, p. 434.
51, 52, 54, 57, 59, 61, 62, 63, 64, 66, Heraclit, p. 182, 351.
82, 96, 103,220, 276, 277, 430, 431, 433, Heraclius, p. 113, 142, 149, 150, 451.
435, 450, 458, 466, 522, 524, 526. Heraclos, p. 239.
Grigorie de Nyssa (Sf.), p. 5, 7, 10, 20, 21, Hercher, P., p. 282.
26, 28, 29, 30, 33, 35, 39, 43, 51, 52. Herma, p. 157, 211.
53, 54, 71, 82,227, 296, 401, 402, 431, Hermes, p. 270.
466, 479, 481, 530, 567, 598, 601, 609. Hermiana, p. 610.
Grigorie de Tours, p. 10. Hermios, p. 293.
Grigorie Taumaturgul (Sf.), p. 36, 51, 67, Heron, A.J.C., p. 237.
99, 257, 569. Heron, episcop, p. 488.
41 — Patrologie
630 p a t r o l o g ie

Hesiod, p. 279. — Mirele, p. 5 ;

Hesychia de Ierusalim, p. 50. — Mintuitorul, p. 9, 106, 121, 164, 107,
Hesychius, p. 126, 436. 182, 193, 321, 535;
Hesychiu de Ierusalim, p. 146. — Pruncul strălucitor, p. 281.;
Heudek, H.J., p. 353. — răstignit, p. 233, 242, 252, 3U3, 334;
Heussi, L., p. 369. — Unul-Născut, p. 119, 186, 324, 335.
Hierapolis, p. 488. Hristou, Panag. K., p. 66f 82, 516.
Hierax, p. 286. Hubner, M.R., p. 594
Himenos, p. 23. huni, p. 10, 268.
Hipatie, p. 579. Hypatiu, p. 48.
Hephaistos, p. 538. I-Iymet, Muntele —, p. 257.
Hipolit, p. 47. Hypatia, p. 23, 30, 31, 256, 257, 260, 277,
Hipo-Regius, p. 30, 75. 278, 284, 287, 432.
Hipostasis, p. 191.
Hipocrate, p. 311. I
Histria, p. 30. Iacob, p. 133, 366, 393.
hirotonie, p. 77, 158, 223, 260. Ibas, p. 604.
Hönscheid, J., p. 237. Iberia, p. 431.
Holl, K., p. 594. iberi, p. 488.
Hoiligmann, E., p. 517, 522, 524. Ibora, p. 431.
Homer, p. 23, 33, 59, 98, 203, 279, 459, 508,
Icon, p. 270.
528. iconoclasm, p. 8.
homoiosis, p. 218, 520. iconomie : — divină, p. 121, 299, 331, 337,
homoousios, p. 73, 81, 82, 85, 86, 88, 91, 339, 340, 344, 352, 406, 424 ;
158, 165, 182, 218, 222, 230, 511, 513. — desăvîrşită, p. 586.
514, 519, 520, 543. idololatrie, p. 6, 356, 503.
homeeni, p. 81. Ieflaie, p. 310.
Homs, p. 523. ierarh, p. 53, 489.
Honoriu, p. 287. ierarhie, p. 56.
Horus, p. 268. leremia, p. 186, 291, 606,
Hossiu al Cordobei, p. 84. Ieroboam, p. 548.
Hotland, J.A.B., p. 220. Ieronim, p. 5, 20, 21, 23, 25, 30, 32, 34,
hrană cerească, duhovnicească, p. 416, 36, 37, 40, 75, 81, 122, 146, 225, 226,
608. 239, 240, 245, 254, 370, 371, 373, 377,
hristic, p. 343. 378, 451, 455, 456, 476, 483, 485, 488,
hristofor, p. 193. 499, 500, 507, 508, 519, 521, 522, 533,
hristologie, p. 25, .71, 92, 116, 121, 153, 535, 539, 542, 575.
158, 196, 200, 232, 242, 244, 247, 249, Ierusalim, p. 28, 74, 78, 102, 132, 194,
284, 292, 294, 302, 303, 304, 306, 339, 196, 281, 441, 488, 489, 490, 502, 508,
362, 426, 460, 465, 530, .535, 586, 596, 513, 540, 541, 542, 548, 549, 551, 554,
606, 610, 611, 613. 576.
Hristos, p. 21, 24, 34, 49, 56, 71, 73, 74, Iezechia, p. 548.
75, 79, 80, 83, 84, 86, 87, 1U8, 139, 161. lezechiil, p. 606.
196, 197, 20U, 201, 206, 211, 217, 290, Ignntie Teoforul, p. 20, 50, 51, 488, 498,
297, 399, 405, 407, 459, 460, 461, 511, 512, 499, 500, 516.
528, 530, 546, 548, 549, 550, 551, 580, 582, ignorantă, p. 444
599 ; Ignaciu Ortiz, de Urbina, p. 352.
— al doilea Adam, p. 461. Iisus Hristos, p. 60, 61, 63, 66, 119, -Î41,
— Dumnezeu, p. 209, 407 ; 152, 153, 156, 288, 320,446, 450, 598,
— Fiul, p. 276, 277, 320, 330, 536 ; llarie, p. 20, 25, 29, 30, 36, 45, 47, 81.
— Iisus, p. 65, 71, 121, 129, 184, 1Ö7, Ilarie de Pictavium, p. 27, 60/61.
214, 215, 252, 253, 328, 331, 332, 335; llarie Poitiers, p. 121.
— întrupat, p. 29, 202, 233, 590 ; Ilarion, p. 472, 575.
— Înviat, p. 583 j Hie, p. 364, 365, 366,
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 631

Illyricum,'p. 180. Isidor Pelusiotul, p. 37, 53, 285, 451, 458 —

iluminare, p. 33. 472, 473, 474.
imanenţă, p. 584. Isidor de Sevilla, p. 5, IU, 451, 456.
imne, p. 6. Ischyres, p. 131, 132.
India, p, 233, 488, 538. Ischyros, p. 403, 464, -466, 467, 468.
inspir«!ie, p 33. ispita, p. 155.
inteligenţă, p. 279. IsLoria Bisericii, p. 47, 519, 521, 522;
Ioan, p. 96, 125, 343. 344, 345, 346, 347, Istoria universală, p. 488.
348, 350, 364, 366, 382,384, -428, 465, Istru, ,p. 4, 10, 80.
• 4 8 8 ,5 7 6 .- Italia, p. 19, 57, 58, 217.
Ioan Botezătorul, p. 156, 212r 462, 548, 599. iubire, p. 41-3.-
Ioan de Antiohia, p. 289, 321. iudaism, p. 593.
Ioan Bar- Caldun, p. 436. ludeea, p. 72, 508.
Ioan Cassian, p. 5, 7, 9, 12, 20, 25, 27, ludit, p. 157,
29, 35, 40, 53, 289, 433, 436^438, 472. Iulian, p. 9, 22, 33, 44, 103, 104, 306, 307,-
Ioan Colobos, p. 473, 474. 30ür 310-, 311, 312, 313, 314, 345, 567, 595,
Ioan Damaschin, p. 5, 9, 11, 306, 356, 451, 597, 599.
476. Iulian Apostatul, p. 44, 96, 541.
Ioan Gură de Aur, p. 5, 6, 7, 9, 10, 20, luliana, p. 455.
21, 23, 28, 29, 31, 33, 34, 35, 36, 38, luliu Africanul, p. 47, 48, 478, 486, 492. ‘
39, 44, 51, 53, 54, 55, 57, 58, 236, 235). luliu, episcopul Romei, p. 102, 106, 128,
248, 249, 267, 285, 288, 295, 404, 434, 130, 131—140, 212, 217, 296, 569.
•440, 453, 456, 458, 462, 464, 468, 475, 476, Iustin, p. 20, 181, 191, 496.
592, 595, 598, 603. Iustin al Romei, p. 218.
Ioan Honlerus, p. 64, 65. Iustin Martirul, p. 50, 75.
Ioan al Ierusalimului, p. 580. lunius Soranius, p. 38.
Ioan cel Scurt, p. 472, lustus, p. 260.
Ioan Moshos, p. 107, 472.
Ioan Morenţiu, p. 12, 25. J
Ioan de Tomis, p. 12, 25, 27, 350.
Ioan Scărarul, p. 436. Jamblichos, p. 526.
jertfă, p. 10.
loil, p. 342.
Iordanes, I-I., p. 66. Jertfa Sfintei Liturghii, p. 510.
Iordanus, p. 52, 268. Jones, A.H.M., ,p. 502.
Iordăchescu, Cicerone, p. 428. • Jordanes, p. 268.
Iorga, N„ p. 52, 122. Journal of Biblical Literature, New-
Iosif, p. 366, 486. Hawen (J.B.L.), p. 14.
Iosif Flaviu, p. 460, 490, 494. Journal of Theological Studies, London
Iov, p. 159, 225, 228. 526. (J.Th.SL), p. 14, 457.
Ipol.it, p. 233, 440, 486, 492, 498, 501, 577. Justinian I., p. 11, 301.
Justus, p. 488.
ipostasă, p. 71, 73, 80, 91, 117, 121, 158, Juvencus, p. 58.
187, 299, 304, 332, 335, 443; .
trei ipostase, p. 71, 73, 230, 231, 312.
ipostatic, p. 333, 338. K
Irod, p. 142. Kaimakis, D., p. 594.
Irodiada, p. 142. Kali is, A. von, p. 221, 533.
Irineu, p. 10, 12, 20, 31, 50, 107, 110, 211, kalokagathia. greacă, p. 6, 32, 205.
212, 490, 493, 496, 497, 498, 499, 500, Kannungiesser, Ch., p. 82, 116, 220.
516, 538, 577. katharsis, -ul grec, p. G.
Karst, J., p. 516.
Isaac, p. 428, 472. Kelly, J.N.D., p. 122.
Isac din Ninive, p. 393 ,436. Kophalion, p. 486.
Isaia, p. 186, 225, 227, 291, 345, 417, 606. Kertschf M., .p. 518.
Isauria, p. 103. Kinaron, p. 287.
632 FATROLOGIE

Kirk, Revd. K.E., p. 189. Lecierq, H., p. 220, 369, 452, 517.
Klein, G., p. 105. Leconie, R., p. 603.
Klejna, F., p. 368. Lecuyer, J., p. 617.
Klinia, O., p. 536. Lefort, J., p. 220.
Kramer, J.A., p. 228. Lefort, T.L., p. 220, 369, 394, 395.
Kolzim, Muntele —, p. 357. legislatori, p. 310.
kosmoi, p. 447. Leipoldt, J., p. 228, 237, 470, 471.
Kiriakon (Bisericä), p. 145, Leone, L., p. 221.
Kyriotokos, p. 301. lepădare de sine, p. 355.
Klinio, O., p. 536. Leon cel Mare, p. 20, 37, 59, 236, 237, 239.
Klostermann, E., p. 428, 47ü, 516. Leon bizantinul, filosof sofist, p. 268.
Kmosko, M.. p. 369. Leon 1, p. 19, 268.
Koch, W. A., p. 533. Leonţiu de Bizanţ, p. 9, 292, 464, 521, 522,
König, F., p. 369. 609.
Konow, !., p. 527. Leonfiu (călugăr scit), p. 12.
Konzil, Das — von Chalkedon, Geschichte Lerinum, p. 19, 75.
und Gegenwart, ed. Dr. A. Grillmeier Lesbos, p. 480.
und H. Bacht, I (1951), (C.G.G.), p. 13. Libanios, p. 23.
Köilmg, Bernhard für Festschrift, p. 221. Leroux, J.M., p. 524.
Köting, B., dr., p. 221. Libaniu, p. 30, 44, 270, 464, 604.
Kraft, H., p. 502. Liberiu, p. 20, 140, 141, 519.
Krammer, J. von, p. 236, 237. Liberius al ¡Romei, p. 81.
Kranenburgh, H. von, p. 369. Libia, p. 123, 125, 128, 159, 160, 162, 256,
Krebber, B. von, p. 236. 257.
ICrobinger, J., p. 263. libertate, p. 6, 8.
Kroeger, E., p. 428. liberul arbitru, p. 443, 444, 445.
Krottentmaller, I., p. 457. Licinius, p. 21, 502.
Kurfess, A., p. 504, 517. Licurg, p. 310.
Lietzmann, A., p. 617.
L Lietzmann, H., p. 220, 574.
Lion, p. 270, 272, 273.
Labelle, J.M., p. 352. Lipsea, p. 602.
Labriolle, Pierre de, p. 66. Liesenbergh, L., p. 237.
Lacombrude, C., p. 283. literatură : — epistolară, p. 56;
Lactantiu, p. 31, 39, 47, 149. — poetică, p. 57.
Ladeuse, P., p. 395. Liturghie : — egipteană, p. 223 ţ
Laesus, p. 51. — a Euharistiei, p. 223 ;
Lagarde, P. de—, p. 597. — a Sf. Marcu, p. 20, 21, 34, 223, 240,
laici, p. 123, 322. 551.
Lanclström, V., p. 468.
Lang, K., p. 517. liturgica, p. 37, 314.
Laodiceea, ,p. 58. Liturgiegeschichtliche Quellen und For­
Laosus, p. 453. schungen, Münster — I. W. (LQF), p.
Laporte, p. 221. 14, 90, 91, 106, 108, 109, 110, 113, 114,
Larentzekis, G., p. 221. 116, 117, 120, 121, 149, 151, 158,
Lauchert, F., p. 594. 164, 165, 166, 168,169, 170, 181, 182, 183,
Laurenfiu, p. 29, 46. 184, 186, 187, 188,190.
Laurentiu de Novae, p. 10, 121. Logos, p. 6, 9, 21, 23, 33, 39, 49, 71, 73,
Lausus, p. 453, 456. 79. 80. 88, 89, 144, 174, 176, 177, 178,
Lazär, p. 115, 136, 168, 197, 253, 477, 526. 191, 192, 193, 195, 196, 197, 198, 200, 201,
Lazzati, G., p. 256, 533. 203, 204, 205, 206, 207, 208, 211, 215,
Laque, K., p. 517. 216, 217, 249, 282, 293, 299, 300, 301,
Lebon, Joseph, p. 188, 215, 219, 220, 237, 302, 304, 305, 306, 319, 320, 321, 328,
352, 594, 596. 324, 330, 331, 332, 333, 334, 335, 336,
 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 633

337, 338,339, 34U, 341, 343, 344, 347, Macedonius, p. 127.

349, 351, 352,405,406,410, 507,514, Maciu, p. 509.
516, 520, 528,529,530,555, 578,582, Macus, p. 74
586, 593, 599, 600, 603, 612, 613. Madee, G., p. 76.
Loeb Classical Library, London and New Mader, p. 537.
York (L.C.L.), p. 14. magii, p. 245.
logică, p. 145. Mahé, J., p. 353.
logikoi, p. 202. Maica Domnului, p. 284, 581.
logikos, p. 206. Maitius, p. 180.
Longin, p. 472. Malchion, p. 597.
Loref, A., p. 368. Maler, p. 540.
Lot, p. 145, 472. Mamant, p. 51.
Lozano, M.J., p. 369. Mancini, A., p. 504.
Luca, Sfintui Evanghelist, p. 295, 317, 341. Manelho, p. 486.
Lucat, A., p. 457. Mani, p. 596.
Lucchesi, p. 566. manihei, p. 526, 578.
Lucian de Antiohia, p. 44, 77. maniheism, p. 75, 143, 222, 234, 553.
Lucian de Samosata, p. 12, 328. Maniheu, p. 222.
Lucifer, p. 281. Manoir, H. du, p. 353.
Lucifer de Calabris, p. 27. Mansi, J.D., p. 468, 482.
Luciu, p. 472. Marbac, O., p. 283, 353.
Lucius, p. 83. Marcaţi, G., p. 146.
lucrări : — apologetice, p. 1U8 ; , Marcel, p. 119.
— ascetice, p. 147, 179 ; Marcel de Ancyra, p. 105, 125, 126, 120,
— dograaitice, p. 112; 129, 138, 218, 484, 510, 519, 520, 597.
— istorico-polemice, p. 123 ; Marcel, Richard, p. 353.
— exegetice, p. 146 ; . Marcella, p. 35.
— hristologice, p. 176. Marcellm, p. 267.
Ludwich, A., p. 284, 574. Marcellinus, Cames, p. 48.
Lugarde, P. de—, p. 579. Marcelliu, p. 267.
Luibheid, C., p. 518. Marcian, p. 74.
lumea : — in general, p. 520, 555; marcionişti, p. 578.
— ideilor, p. 194; Marcotida, p. 123.
— inteligibilelor, p. 280. Marcu, Sfintul Evanghelist —, p. 222.
lumină : — dumnezeiască, ip. 424 ; Marcu Eremitul, p. 35.
— a Sfîntului Duh, p. 424. Marea Mediterană, p. 19.
Lund, J.R., p. 284. Marea Moartă, p. 268.
Marea Roşie, p. 488.
M Margerie, B. de —, p. 353.
Maas, P., p. 594. Maria, p. 117, 118, 164, 176, 196, 331, 341,
Macabei, p. 51, 137. 477.
Macarie Alexandrinul, p. 428, 430, 433, Maria Magdalena, p. 63.
435, 455, 472. Maries, L., ,p. 603.
Macarie, Sfintul — Egipteanul, p. 5, 7, Marius Mercator, p. 596.
35, 68, 396, 397, 399, 400, 401, 402, 404. mariologie, p. 25, 233, 337, .340.
405, 412, 413, 417—419, 422—428, 435, Mariott, L.C., p. 428.
438, 451—452, 455, 472. Marron, H.I., p. 82, 283.
Marsilia, p. 395, 472, 608, 611.
Macarie al Ierusalimului, p. 217. Marsonius, p. 126.
Macarie al Palestinei, p. 129. Marta, p. 477.
Macarie cel Tinăr, p. 68/ martir, p. 10, 41, 51, 59, 60, 145, 501, 513,
Macarius, p. 126. 516.
Macedonie, p. 26, 29, 45, 604. Martin de Bracara, p. 121.
macedonieni, p. 123, 611. M artyrius, p. 126.

42 — Patrologie
 PATRÓLOGIE
Marullas, C.r p. 284.
masa : — ascetică, p. 417 ;
— spirituală, p. 417.
Maslu, p. 223.
Mason, J.A., p. 428.
Matei, Sf. — Evanghelistul, p. 159, 175,
225, 228, 292, 295, 342, 343.
Matsoukas, N., p. 220,
Maxenţiu, p. 9, 350.
Maxim Ciricul, p. 62.
Maxim episcopul, p. 1U2, 539.
Maxim, Sííntul, Mărturisitorul, p. 5, 7, 9,
350, 435, 451.
Maximian, p. 141.
Maximin, p. 100, 496, 501.
Máximos, p. 178.
Mârtz, F.M., p. 533.
Mănăstirea Albă, p. 159, 238, 463.
Mănăstirea Baum, p. 385.
Mănăstirea Chriun, p. 483.
mărturisire de credinţă, p. 10.
Mediolanum, p. 103, 131, 135, 100.
Mehos, p. 83.
Melana, p. 491.
M élanges de Sciences Religieuses, Lillo,
1944, etc. (M.S.R.), p. 14, 604.
Melania, p. 455.
Melania Romana, p. 432, 438, 455.
Melania cea Tînără, p. 455.
Melchisedec al Salemului, p. 477, 515.
Meletie, p. 516.
Meletie al Antiohiei, p. 31, 51.
Meletios, p. 83.
melitieni, p. 144.
Meliton de Sardes, p. 88, 498, 499, 500.
Memori'ile lui Aegesip, p. 492.
Menandru, p. 532.
Menelau, p. 273.
Menofant, episcop arian, p. 129.
Mercati, G., p. 468, 594.
Merside, p. 126.
mesalieni, p. 154.
Mesia, p. 111.
Mesopotamia, p. 509, 533, 594.
Metodiu, p. 10, 31, 38.
Metodiu de Olimp, p. 32, 33, 75, 110, 201,
234, 417, 507, 568.
Meunier, M., p. 283, 284.
Meyendorff, J., p. 337, 340, 349, 429.
Mezrob, p. 10, 21.
micimea de suflet, p. 361.
Mielul lili Dumnezeu, p. 407, 515.
Migne, p. 220, 224, 236, 256, 282, 284, 352,
368, 385, 394, 395, 428, 430, 451, 457,
468, 474, 477, 482, 516, 524, 532, 534,
536, 566, 574, 594, 603, 616.
Mihălcescu, Ion, p. 122.
Milano, p. 19, 21, 75, 81, 148, 496, 502.
milă creştină, p. 38, 60.
milostenie, p. 55, 148, 243, 315.
Mingana, A., p. 224, 241, 616, 617.
minune, p. 149, 397, 600.
Mir, Sfîntul —, p. 174.
Mirele ceresc, p. 415.
Mirtel, H., p. 220.
Mirungere, p. 29, 73, 223, 342, 550 ;
— misionară, p. 149.
mistică, p. 417,
misticism, p. 69.
Mitroeum, templul păgin de la —, p. 238.
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi,
p. 14.
inînăstire, p. 35, 359, 427, 458.
mîndrie, p. 7, 8, 361, 382.
Mîngîietor, p. 557.
mînie, p. 361, 382.
mîntuire, p. 5, 150, 199, 235, 244, 319,
327, 339, 340, 389, 462, 4G3, 503.
Mîntuitorul, p. 38, 71, 72, 191, 194, 195,
198, 202, 208, 213, 352, 354, 409, 456,
490, 491, 493, 497, 515, 520, 551, 552, 554.
Mnemosyne, Leyden, p. 14.
moarte, p. 60, 363 ;
— a lui Hristos, p. 332.
Modestus, p. 480.
Moeller, Charles, p. 353.
Moesia, p. 480.
Moise, p. 51, 155, 180, 253, 307, 367, 370,
428, 458, 465, 505, 506, 526, 602, 614.
Moisescu, Iustin, p. 431, 433, 434, 439, 441,
442, 445, 447, 448, 451, 452.
Molby, William J., p. 353.
Mommsen, Th., p. 501, 516.
monadă, p. 79, 276, 280, 441, 442, 443, 444.
rnonah, p. 32, 51, 53, 54, 112, 144, 154, 156,
355, 359, 365, 402, 403, 452, 453, 454, 455,
462, 609.
monahism, p. 5, 148, 336.
monofizitism, p, 8, 25, 3 lf 45, 71, 75.
monoteism, p. 194, 308, 309, 312, 326.
Monte Cassino, p. 75.
Moore, H., p. 457.
Mopsuestia, p. 604, 607, 608.
morală, p. 5, 314.
Morani, M„ p. 533.
Moricca, p. 66.
 IN D IC E R E A L Ş I O N O M A S T IC 635

Mormînlul Sfînt, p. 513. Neue Kirchliche Zeitschrift, Erlangen und

Mras, K., p. 516. Leipzig (NKZ), p. 14.
mucenic, p. 51. Neue Zeitschrift für systematische Theo­
Muehlenberg, E., p. C04. logie, Berlin, (NZSTh), p. 14.
Mühlenberg, E., p. 237, 575. New Testament Studies, Cambridge,
Müller, D.G., p. 471. (NTS), p. 14.
muncă manuală, p. 355, 382, 391, 393. Newmann, C., p. 306.
Muntele Athos, p. 222, 229. Nichifor Callist, p. 440, 458.
Muntele Măslinilor, p. 541, 552. Nicolasi, S., p. 283.
Munţii Nitriei, p. 394. Nicomidia, p. 484.
Murphy, F.X., p. 457. Niceea, p. 25, 73, 77, 81, 83, 85, 86, 113,
Museon, Revue d'Etudes Orientales, 125, 127, 129, 140, 141, 157, 160, 1C2,
Louvain, p. 14. 164, 165, 208, 210,212, 218, 475, 476.
Muyldermans, J., p. 451. 484, 502,511, 512,513, 514, 516, 521,
543, 607.
N Niceta, p. 472.
Nabucodonosor, p. 548. Niceta de Heracleea, p. 146, 509, 536.
Niceta de Remesiana, p. 5, 7, 10, 12, 23,
Nachrichten der Geselschaft der W issen­ 28, 29, 34, 35, 36, 37, 46, 53, 55, 00, 121,
schaften zu Göttingen (NGWG), p. 14,
547. 544.
Naissas (Niş), p. 102. Niceta Stethatos, p. 436.
Nicolosi, S., p. 283.
Narcis de Neroniada, p. 127, 129. Nicon, p. 472.
Narcissus, episcop arian, p. 129.
Naxos, p. 480. Nil, p. 24, 440, 472.
Nil de Ancvra, p. 33, 35, 40, 53, 435, 437,
natură : — cerească, p. 412 ; 440.
— divină, p. 230, 302, 325, 326, 327. Nil Sinailu], p. 7, 64, 435, 440.
Născătoare de Dumnezeu, p. 312, 328. Ninua, G., p. 428.
Nau, F., p. 368, 369, 616. Ninus, p. 487.
Nautin, Pierre, p. 236.
Neichel, I., p. 508. Nisan, p. 509.
Nisteros, p. 472.
necreat, p. 230.
Nitria, pustiu, p. 240, 248, '..‘55, 286, 452.
necrolog, specie omiletică, p. 11. Nock, A.D., p. 196.
Nectarie, p. 43.
Nemesius de Edessa, p. 7. Nne, personaj din Vechiul Testament, p.
52, 54, 195, 417, 545, 592, 614.
Nemesius de Emessa, p. 32, 239, -524—528, Nomatianus, p. 44.
529, 531, 532. Nomenius, p. 312.
Nemesiu Martirul, p. 525. Nonnos de Panopolis, p. 59, 283.
nenăscut, p. 481.
Nnul Testament, p. 42, 74, 278, 282, 290,
neoplatonism, p. 194, 259, 270, 274, 281, 386, 496, 497, 549, 554.
481,
nepätimire, p. 268, 148. nous, p. 279, 446.
nerăbdare, p. 361. N ouvelle Revue Theologique, Tourrni,
(NRTh), p. 14, 353.
Nero, p. 490, 502.
Numatianus, p. 270.
Nestorie, p. 26, 31, 45, 52, 71, 294, 295,
297, 298, 299, 301, 316, 321, 322, 323, O
328, 329, 338, 348, 357, 469, 477, 598,
599, 611. Octavian Augustus, p, 580.
Nerva, p. 488. Olimpiada, p. 143, 455.
Nestoriu, p. 131. Olimpios, p. 260.
Olimpiu, p. 472.
nestorianismul, p. 8., 25, 122, 288, 300, 321, Olimp, p. 54.
336, 343, 596. Olympiodoros, p. 23.
nestorieni, p. 31, 45, 107, 302, 305, 338. omilie, p. 5, 11, 240, 241, 425, 426, 427.
nesubstanţial, p. 444. om : — in general, p. 411 j
 636 F A T R O L O G IE

— interior, p. 413, 414, 587 ; Palestina, p. 19, 30, 72, 75, 103, 126, 163,
Israel, p. 411 ; 248, 433, 470, 475, 483, 490, 497, 499,
— sfinţit, p. 320, 587. 507, 541, 543, 544.
ontologie, p. 45, 613. Palin, p. 508, 512.
operă misionară, p. 10. Pambo, părinte din pustiul Nitriei, p. 255,
Opitz, N.G., p. 22, 95, 219, 239. 455, 473.
Optat de Mileve, p. 561. Pamfil, p. 12, 20, 31, 482, 483, 493, 498, 500,
Or, p. 471. 501, 508, 510, 512.
oratorie, p. 54. Pamfilia, p. 248, 476.
Orbesi, p. 472. Pammachius, p. 455.
Oreste, p. 286. pancosmic, p. 280.
orfism, p. 194. panegiric, specie omiletică, p. 11.
Orfeu, p. 308. Panigiria, p. 511.
Oriens Christianus, Leipz/ig-Wiesbadcn, panteism, p. 191, 280, 443.
(O.C.), p. 14. Panten, p. 67.
Origen, p. 10, 11, 12, 19, 20, 22, 23, 33, Panonia, p. 126, 217.
38, 50, 67, 71, 72, 89, 166, 181, 182, 183, Papadopoulos, Hrisoslom, p. 353.
188, 200, 211, 216, 226, 239, 245, 248, Papadopoulos, St.. p. 220.
249, 250, 251, 254, 255, 259, 282, 292, 307, Papias din Hieropolis, 498, 499.
356, 369, 426, 432, 433, 440, 443,1 448, Pantitianus, p. 198.
451, 455, 473, 476, 478, 490, 491, 493, 495, paradis, p. 54.
496, 497, 506—508, 509, 510, 513, 516, Paranikus, M., p. 282.
519, 521, 529, 530, 536, 576, 603, 607, Paris, p. 193.
610. Parusia Domnului, p. 47.
origenism, p. 235. Paşti, p. 54, 86, 138,^56, 157, 199, 242,
Orosiu, p. 5, 267. 245, 291, 314, 388, 515.
Orsiesi, p. 307, 371, 385—390, 392, 394, Patterson, L., p. 617.
395, 396, 400, 401, 455, 481, 483. Patima Domnului, p. 199, 337.
ortodox, p. 512. Patrofil, p. 522.
Ortodoxie, p. 22, 31, 50, 81, 82, 145, 155, Patmos, p. 153.
202, 235, 285, 306, 323, 327, 481, 484, Paula, p. 35, 371, 455.
530, 535, 537, 510, 543, 552, 600. Paulin de Nola, p. 30, 32.
Osin, p. 160. Paulin de Tyr, p. 508.
Osiris, p. 267, 268, 369. patristic, p. 323, 430.
Osius, p. 123, 127, 128, 137, 139, 141, 142, Patristic Studies, edit. R. J. Deferrari,
143, 209, 213, 218. Washington D.C. (P. St.), p. 14.
Patristische Texte und Studien, (P.T.S.),
Osius al Cordobei, p. 9, 212, 217. p. 14.
Ousie, p. 114, 191, 411, 419, 427. patrologie, p. 51.
Oxford, The — Dictionary of the Chris­ Patrology, J. Quasten (P.), p. 14. ‘
tian Church, London, ' ‘sec. edition Paula, p. 455.
(ODCCh), p. 14, 76, 82, 95. Paulin, prefect, p. 225.
Paulus de Lata, p. 180.
Paul Antony, p. 428.
Paulin, A., p. 566.
pace, p. 6. Pavel, Sfintul lAposto] —, p. 12, 51, 155.
Paeoniu din Constantinopol, p. 277. 180, 187, 212, 231, 235, 245, 247, 248,
Pafnutie, p. 181, 455. 310, 311, 312, 345, 362, 364, 365, 366,
Pahomie, p. 10, 36, 68, 101', 369,370, 371, 408, 413, 428, 467, 526, 581, 593, 601,
372, 380, 381, 382, 384, 385, 388,389,390, 602.
391, 392, 394, 395, 400, 401, 455,469. Pavel cel Simplu, p. 455.
Paladiu, p. 225, 237, 238, 290, 356, 369, 390, Pavel de Samosata, p. 88, 116, 178, 201,
396, 397, 429, 430, 431, 432, 433, 451, 213, 477, 510, 578.
452, 453, 454, 455, 456, 457. Pavel dt* Constantinopol, p. 138.
 IN D IC E R E A L Ş I O N O M A S T IC 637

Pavel de Ruesa, p. 321. Places, E. des —, p. 516.

Pavel de Treveri, p. 140. Platon, p. 111, 182, 193, 211, 266, 209, 271,
p ă cat: — social, p. 7, 59, 65, 387 ; 309, 310, 312, 351, 417, 426, 456, 459,
— al lumii, p. 232. 464, 478, 503, 521, 526, 528, 597.
păgini, p. 315, 356, 358, 490. plaftonlc, p. 427.
Păresimi, p. 242. platonism, p. 526.
părinte, p. 359. plenitudinea harului, p. 231, 415.
Părinţi, Sf., p. 73, 85, 197, 427. pneuma, p. 172.
Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Bucureşti pnevmalologie, p. 25, 213, 230, 426.
(P.S.B.), p. 14. pnevmatomah, p. 227.
pelagiamsm, p. 8, 25, 75. Plotin, p. 23, 152, 189, 312, 313, 314, 478,
Peristerion Metropolit von (■= Zaphiris, 526.
Gherasaimos), p. 221. Plutarh, p. 23, 309, 312, 456, 464.
persecuţie, p. 356. polemică, p. 43.
penitenţă, p. 54. Polemon, p. 307, 309, 369.
Pentapole, p. 123, 125, 160, 258, 276, 27«. Policarp, p. 488, 498 ,499, 500.
Peshito-siriacă, p. 12. poligamie, p. 509.
Perich, p. 32. Polignot din Thassor, p. 257.
persecuţie, p. 488. politeism, p. 121, 309, 313, 503.
Persia, p. 538. pontificat, p. 101, 105.
Pettersen, A., p. 110. Pollard, T.E., p. 89, 91, 95.
Peterson, E., p. 517, 594. Popa, Ioasaf, p. 385, 471.
Petreuţă, I., p. 122. Popescu, Teodor M., p. 329, 353.
Patru Alexandrinul, p. 12. Porfiriu, p. 31, 44, 91, 309, 310, 311, 314,
Petru Călugărul, p. 12. 486, 506, 597.
Petru episcopul, p. 104, 180, 187, 296, 390. Pont, p. 431.
Petru, Sf. Ap., p. 131, 144, 199, 295, 366, Posidoniu, p. 455, 486.
419, 471, 586, 603. post, p. 53, 242, 244, 315, 355, 364, 463.
Petroniu, p. 385. Practicul, p. 438.
Pfister, A., p. 457. Preyer, p. 122.
Pfăttisch, J.M., p. 504, 517. Probus, p. 523.
Pgol, p. 469. Prodos, p. 23.
Phalu, p. 593. Procopie, p. 104.
philanthropos, p. 193. Prosper, p. 267.
Philias, p. 100. Protogens de Lardes, p. 127.
Philognius, p. 132, 138. providenţă, p. 267, 189, 309, 531, 532, 535.
Philipopolis, p. 102. Protogen al Scandinaviei, p. 212.
Philochorus, istoric antic, p. 307, 309. preot, p. 32, 53, 102, 109, 123, 145, 243,
Pictavium, p. 30. 448, 515, 538, 539.
pictură, p. 6. pregătire evanghelică, p. 509.
Pierius, p. 498. preexistenţa sufletului, p. 227.
Piganoe, A., p. 504. pregnostic, p. 439.
Pierin, p. 67. preoţie, p. 53, 74, 77, 464, 465, 604, 607,
Pilat, p. 143. 609.
Pirnen, p. 472, 473. prezblter, p. 123, 482, 483.
Pindar, p. 279, 570, 571. profet, p. 311, 312, 406, 409, 494, 503.
progresul omului, p. 5.
Pinin Păstorul, p. 472. prooroc, (vezi proiei).
Pitagora, p. 152, 272, 279, 308, 311, 529. Prosper de Aquitania, p. 5, 48.
Pitra, J.B., p. 146, 222, 509. Protogene, p. 135, 212.
Pilyrion, p. 455. psalmodia, p. 422.
Pistus, p. 138. psalm, p. 509.
pizmă, p. 301. Pueril. A., p. 60, 221, 228, 185, 534.
Pispir, p. 3G8. Puc?ch, M.C., p. 236, 534.
638 P A T H O L O G IE

purces, p. 230, 231, 32J5. Revue d'Ascétique et de Mystique, Tou­

Ptolemaida, p. 257. louse (RAM), p. 14, 385.
Ptolemeu Lagul, p. 273. Revue Bénédictine, Maredsous, (RB), p. 14,
Ptolemeu, istoric vechi, p. 307. 457.
Pulheria, p. 295. Revue de l'Orient Chrétien, Paris, (ROC),
Pusey, P.E., p. 291, 294, 352, 353. p. 15, 368.
purificarea sufletului, p. 6, 235, 278, 399. Revue des Etudes Grecques, Paris, (REG),
puritate, p. 59. p. 15.
Revue des Sciences Religieuses, Strasbourg
O — Paris (ReSR), p. 15.
Quadierni dell’Instituto di Lingue e Let- Revue d'Histoire Ecclésiastique, Louvain,
teralure Clasiche, Bari, (Q1LC1), p. 14. (RHE), p. 15, 371, 457.
Quadrat, p. 498. Revue d’Histoire et de Littérature Reli­
Quasten, J„ p. 66, 82, 95, 105, 154, 200, 221, gieuse, Paris, p. 15.
224, 237, 239, 242, 25G, 283, 285, 353, 368, Revue d’Histoire de la Spiritualité (RHS),
369, 385, 394, 395, 429, 430, 434, 452, 457, p. 15.
4G8, 470, 471, 477, 478, 479, 482, 518, Revue d'Histoire des Religions, Paris,
524, 533, 534, 536, 537, 544, 566, 572, (RHR), p. 15, 368.
575, 617. Revue d'Histoire et de Philosophie Reli­
Quattrone, A., p. 237. gieuse, Strasbourg, (RHPhR), p. 15.
Queen, Me., p. 518. Revue des Questions Historiques, Paris,
Qundion de Gaza, p. 129. (RQH), p. 15.
Qunphri, p. 308. Revue de Qumran, Paris (RQ), p. 15.
Quintian de Gaza, p. 129. Richard, M., p. 509.
Quirinius, p. 459. Rin, p. 513.
Qumran, p. 268. Ricerche Religiose, Roma (RR), p. 15.
Riedmatten, H., p. 568—572,
R Rivista degli Studi Orientali, Roma, (RSO),
p. 15.
Rabbulas, p. 611. Rivista di letteratura e di storia eccle-
Rabulan, p. 75. siastica (RILSE), p. 15.
Radermacher, p. 477. Rivista di Storia e Letteratura Religiosa,
Rahner, K., p. 452. Firenze, (RSLR), p. 15.
rai, p. 74. Rivista storica dell'antichità (RSA), Bo­
Randell, T., p. 352. logna, p. 15.
raţiune, aspiraţiile ei, p. 5, 39, 272, 352, 3H3. rob, chip de rob, p. 363.
Rausch, J., p. 429. Robertson, A., p. 220.
Raven, C.A., p. 574. Roldanus, J., p. 204
Ravenna, p. 75. Roma, p. 26, 29, 30, 31, 75, 81, 102, 103, 123,
răscumpărare, p. 243. 126, 127, 128, 133, 139, 149, 166, 239,
răul, p. 235. 472, 188, 489, 519.
realitate substanţială, p. 71.
Reallexikon für Antike und Christentum, Roman, p. 5, 31.
cd. Th. Klauser, Leipzig, (R.A.Ch.), p. 15 Romania, p. 140.
Recherches de Science Religieuse, Paris, Rossignol, J.P., p. 504.
(R.S.R.), p. 15, 95. Rufin, p. 5, 30, 48, 49, 51, 96, 226, 435, 437.
Recherches de Théologie Ancienne et Mé­ 439, 453, 455, 135, 510.
diévale, Louvain, (RTAM), p. 15.
Reformed, The — Theological Review — Rufus, p. 472:
Australia, (RThR), p. 15. rugăciune, p. 5, 10, 33, 53, 60, 148, 355,
Reitzensten, R., p. <157. 364, 397, 402, 405, 455, 607.
reînnoire eshatologică, p. 447. ruină, p. 555.
revoluţie, p. 5, 144, 182, 207. Rusalii, p. 29, 28».
Rhagab, p. 593. Rutihius, p. 270.
 IN D IC E R E A L ŞI O N O M A S T IC 039

S Seiler, J.r p. 236.

semi-arieni, p. 104.
Sabat, p. 155. Senaherib, p. 294.
sabelianism, p. 523. Sendusis, p. 294.
Sabelie, p. 165, 168, 184, 185, 597. Sentinţe (apophthegme), p. 458, 471—474.
Sabinus, p. 86. Septuaginta, p. 508, 509.
Sachau, E., p. 616. Serafimi, p. 117.
Salmyris, p. 86, 480. Serapion de Thmuis, p. 20, 171, 173, 176,
Salmonix, p. 480. 180, 181, 182, 221—225, 238, 433, 438,
Samml. ausgewahlter Quellenschriften zur 472, 534.
Kirchen und Dogmengeschichte, Tübin­
Sergiu, p. 311. •
gen, (SQ), p. 15. Seston, N.( ¡p. 517.
Samson, p. 31U. Sever, p. 472.
Samuil, p. 310. Sever de Antiohia, p. 229, 285, 459, 611.
Sara, autor de sentinţe patristice, p. 472. Severi an, p. 295.
Sardica, p. 27, 102, 103, 123, 126, 127, 128, Severus, p. 122.
129, 131, 134, 135, 139, 140, 141, 142, Shia, p. 509.
209, 218. Sicilia, p. 19, 57, 507.
Sarghisean, B.F., p. 451. Siclari, A., p. 533.
Sarmates, p. 83, 488. S'ide, p. 476.
sarx, p. 196. Siderius, p. 104.
Satan, p. 61, 427. Silvan, p. 371, 472.
Salana, p. 199. Sillitti, F., p. 283.
Satyrus, p. 52. Silvanus, p. 371.
Saul, p. 465. Simeon. K.E., p. 220.
Sava, Sfintul —, p. 10. Simeon Metafrastul, p. 148.
sărăcie, p. 366. Simeon, p. 389, 401, 402.
Scanjillo, C., p. 353. Simon, autor de sentinţe patristice, p. 472.
sceptici, p. 74. Simon Magul, p. 319, 545, 578,
Schäblen, C„ p. 604. Simon, fiul lui Cleopa, p. 488.
Schalferdik, K.( p. 617. Simono, M., p. 82, 123.
Scheiidweiller, E„ p. 517. Sinclitiki, autor de sentinţe patristice,
Scheidweiller, F., p. 477, 524, 574. p. 472.
Scheffer, T., p. 284. Sinesius de Cyrene, p. 9, 31, 32, 47, 57—
Scheremann, Th., p. 544. 62, 256—258, 259—264, 265, 266, 267—
schismă, p. 9, 36, 45, 57, 357. 261, 262, 271, 272, 274, 275, 277, 278,
Schneemelcher, W., p. 221. 279, 281, 282, 297.
Scholastic, Freiburg — Eupen (Schol), Sinus, p. 372, 381, 382.
p. 15. Sirah, p. 157.
Schöne, A., p. 517. Siria, p. 19, 140, 436, 475.
Schrörs, H., p. 517. Siriciu, papă al Romei, p. 580.
Schwartz, E., p. 294, 318, 468, 496, 501, Sirmium, p. SI, 142, 210.
504, 511. Sitzungsberichte der Berliner Akademie
(SAB), p. 15.
«Scolasticul» — cognomen dal de Iero- Sitzungsber. der Preussischen Acad. der
nim lui Serapion de Thmuis, p. 221. Wissenschaften Phil, Hist. Klasse, Berlin,
Scrierile Părinţilor Apostolici, R. Vîlcea (SbB), p. 15.
(SPA), p. 15. Syrianus, p, 138.
Scrisori pascale (festale), p. 314. Sfintele Taine, p. 20, 28, 29, 56, 207, 213,
Scuola, La — Catollica, Milano (SC), p. 15. 233, 342, 545, 546.
Scvthia Minor, p. 480. sfinţenie, p. 149, 244, 315, 395, 408, 45-1,
Secundus al Ptolemaidei, p. 83, 85. 521.
Seider, A„ p. 82. sfinţi, p. 41, 54, 55, 59, 60, 73, 74, 299,
Seleucia, p. 81, 212, 54U. 456, 466, 503, 514.
640 P A T R O L O G IÊ

«sfinta schismă», p. 431. Solomon, p. 311, 344, 417, 6Ü6.

Sfintei Maria, p. 331. Solon, p. 308, 471.
Sfinta Scriptură, p. 21, 25, 33, 34, 35, 37, Sora, p. 472.
72, 73, 111, 144, 147, 161, 163, 164, 16(3. Sostân, A.P., p. 220.
182, 183, 187, 188, 191, 196, 204, 216, 254, soleriologie, p. 20, 38, 92, 116, 121, 212,
305, 306, 307, 323, 329, 331, 333, 386, 388, 352, 362, 451, 586.
389, 538, 595, 609. Sources Chrétiennes, Paris — Lyon, (SCh),
Sfînta Tradiţie, p. 71, 72, 111, 180, 207, p. 15.
211, 212, 213, 216, 538. Sozomen, p. 5, 22 ,36, 49, 72, 85, 95, 96, 238,
Sfînta Treime, p. 29, 217, 587, 6U8. 241, 256, 267, 369, 372, 374, 384, 429, 430,
Sfintul Duh : — împărtăşirea, p. 231 ; 431, 432, 433, 477, 511, 540, 595.
— reînnoirea în, p. 6, 412 ; Spania, p. 10, 57, 84.
— ca Persoană a Sfintei Treimi, p. 211, Spanneut, p. 477.
235,-276, 279, 281, 325, 326, 578, 612. speculativ, p. 433.
Sfîntul Trup, p. 320. Spiridon, p. 86, 472.
Skurat, IC.E., p. 220. Springer, Hans Norbert von, p. 617.
Simbolul de credinţă : Starf, R., p. 224.
— niceoconstantinopolitan, p. 10, 122? Staab, K., p. 229, 568, 574, 596, 606, 616.
— pseudo-atanasian (Quicunque), p. 121, Staal, K., p. 524.
122, 123. Staats, R., p. 428.
simonie, p. 463. Stan, Liviu, p. 353.
Sinod, p. 8, 9, 77, 101, 105, 142, 158, 160, Staretui Pgol, p. 469.
181, 320, 612 ; Stănescu, G.G., p. 518.
— apostolic, p. 122 ; Staniloae, D., p. 353, 401, 428, 451, 452.
— alanasian, p. 146 ; Stegman, A„ p. 220.
— ecumenic, p. 10, 11, 318, 485, 513, Steidle, B„ p. 368.
516 ; I, p. 71, 73, 77, 327, 511 ; //, p. 71, Steimer, E., p. 237.
135, 426, 541, 574; III, p. 71, 233, 288, Stephenson, A.A., p. 566.
289, 296, 318, 320, 323, 335, 340, 398, Stickenberger, J., p. 536.
611 ; IV, p. 289, 298, 318, 319, 350, 461 ; stil : — alegoric, p. 440 ;
V, p. 436, 604, 607—611; VI, p. 436; — discursiv, p. 440 ;
VII, p. 436, '485. — origendst, p. 440 ;
— cil lui Epifaniu, p. 588 ; — sentenţios, p. 440.
— de la Stejar, p. 240, 248, 254, 285; stoic, p. 110, 191.
— din Alexandria, p. 11 (anii 400, 232); Storf, R., p. 224.
— local, p. 11. Strathmann, W., p. 429.
slavă deşartă, p. 7, 455. Studia Biblica Franciscanus Liber (St.
smerenie, p. 5, 55, 59, 74, 153, 155, 244, Bibi. F.), p. 15.
352, 355, 361, 364, 366, 382, 384, 391, Studi Italiani di Filologia Classica,
455, 456. Firenze, (SIF), p. 15.
Sneellma, P., p. 82. Studia Liturgica, Rotterdam, (St. Lit.),
Society for Promoting Christian Know­ p. 15.
ledge, London, (SPCK), p. 15. Sludia Patavia, Padova, (St. Pat.), p. 15.
Socrate, p. 5, 36, 39, 49,50, 72, 83, 8.>. Studia Patristica (TV), Berlin, (SP), p. 15.
87, 95, 96, 101, 240, 241, 267, 273, 287, Studia Theologica, Oslo, (St. Th.), p. 15.
310, 311, 338, 356, 426, 429, 430, 434, Studien zur Geschichte und Kultur des
450, 467, 478, 482, 485. 497, 507, 512, Altertums, Paderborn, (St. G.K.A.),
519, 540, 553, 595. p. 15.
Sodoma, p. 59, 461. Studii Teologice, Bucureşti, (St. T.), p. 15.
sofism, p. 150. Stuiber, A., p. 66, 76, 82, 95.
sofist, p. 150, 270, 271. Succenius, p. 336, 338, 339, 350.
Sofocle, p. 33. Suidas, p. 276, 283, 597, 598.
Sofronie, p. 481. Sullivan, P.A., p. 617.
Sohundler, A., p. 284. Suzana, p. 526.
 IN D IC E R E A L Ş I O N O M A S T IC 641

Szyinusiak, /'.M., p. 220. Teognis al Niceii, p. 85, 93.

Sylvan, p. 594. Teognost, p. 67, 99, 216.
Swaans, W.J.J., p. 544. teolog, p. 31, 96, 337, 465, 609.
Swede, H.B., p. 616. teologie, p. 52, 54, 69, 71, 74, 151, 160,
Şenute de Atripe, p. 36, 469—471. 242, 328, 399, 400, 481, 484, 613.
teologumene, p. 151.
Tertulia, p. 75.
Tertulian, p. 9, 10, 11, 12, 22, 31, 38,
Tabias, p. 157.
Tacit, p. 52. 151, 181, 501.
Testament (vezi : Vechiul şi Noui
taine : — cereşti, p. 423 j Testament).
— sfintele, p. 157, 207, 297 ; Terzaghi, N., p. 282.
— numărul lor, p. 584. Texte und Untersuchungen, Leipziig,
Taismatios, p. 287. (TU), p. 16.
Talasus, p. 139. Thalea, p. 85, 160, 178.
Tatăl, — dumnezeiesc, p. 33, 71, 73, 77, Thales din Mileit, p 308, 579.
78,80, 81, 83, 85,86, 89, 90, 91, 109, Thaumatios, p. 287.
161, 163, 164, 166, 167, 169, 170, !79, Thelfer, W., p. 544.
182, 183, 184, 186, 189, 191, 192, 195, Theodor, p. 456, 473.
196, 198, 214, 216, 277, 279, 280, 281, 326, Theogon de Niceea, p. 82.
333, 423, 424, 481, 512, 543, 546, 548, Theologische Literaturzeitung, Leipzig,
553, 554, 585. Berlin, (Th. L. Z.), p. 15.
Tatian, p. 486.
Theologie und Philosophie, Freiburg im
Tavita, p. 51. Breisgau, (Th.Ph.), p. 15.
teandrism, p. 33, 71. Theologische Revue, Münster I. W. (Th.
Teba, p. 133, 469. R.), p. 15.
Tebaida Egiptului, p. 483. Theological Studies, Baltimore, (T.S.), p.
templu, p. 337. 16.
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Theologische Zeitschrift, Bassi, (Th.Z), p.
Române, p. II. 15.
teodicee, p. 552. Theology Journal of Historie Christianity,
Teodor de Mopsuestia, p. 51, 239, 285, London, (T.J.H.C.), p. 15.
323, 359, 388, 394, 395, 400t 473, 481, Theognius, p. 129.
574, 595, 604, 606, 607, 608, 609, 610, Theognost, p. 165, 166, 175, 181, 188.
611, 613. Theon, filosoful, p. 287.
Teodor al Cirului, p. 25, 36, 46, 49, 51, 72. Theona, p. 135, 435.
87, 106, 107, 473. Theonas al Marmairici, p. 85, 93.
Teodor, episcop arian, p. 129, 594. Theone, p. 45, 459, 472.
Teodor de Heraclea, p. 122, 129. Theotokos, p. 92, 284, 288, 289, 292, 294.
Teodor Patriarhul, p. 469. Therpius, p. 522.
Teodora, p. 472. Thibault, M., p. 533.
Teodoret, p. 5—8, 82, 116, 237, 297, 323. Thomson, R. W., p. 219.
398, 511, 512, 521, 524, 572, 595. Thmuis, p. 222.
Teodot, p. 322. Tigru, p. 23.
Teodosia, împărăteasa, p. 238. Timotei, patriarhul Constantinopolului, p.
Teodosie cel Mare, p. 22, 24, 26, 38, 52, 285.
238, 241, 242, 261, 262, 267, 270, 287, Timotei al Alexandriei, p. 453, 470.
487, 595. Timotei al Ierusalimului, p, 196.
Teodosie I, p. 4S0, 542, 596. Typho, p. 267, 268.
Teodosie, p. 137, 487, 521, 522, 5 ¡2 Tyr, p. 78, 101, 125, 132, 133, 208, 483, 484.
Teofil, p. 72, 237—251, 252, 253, 254, 255, Tobias, p. 197.
257, 259, 275, 284, 285, 289, 322, 395,
434, 456, 457, 465, 466, 472, 576, 592. Toma Apostolul, p. 74, 587.
Teofilact, p. 228. Tomis, p. 10, 30, 135, 221, 350.
Teofil de Antiohia, p. 492, 498. Tonneau, R.M., p. 352, 616, 617.
43 — Patrologie
 642 P A T R O L O G IE

Touttec, p. 552. Venger, A., p. 29.

Tracia, p. 120, 470. Veniamin, p. 472.
tradiţie : — apostolică, p. 36, 188, 493 ; Verbrockem, Pierre Patrick, p. 194, 221.
— a Bisericii, p. 36, 399 ; Vericel, M., p. 566.
— iudaică, p. 494. Verschaff el, C., p. 517.
Traian, p. 488. Vesa, p. 469, 470.
Traianopolis, p. 476. Vespasian şi Titus, p. 490.
Tren, K., p. 282. Vetera Christianorum, Bari, (Vet. Chr.),
TroJa, p. 487. p. 16.
Turner, C.H., p. 468. viaţa : — în Hristos, p. 8, 363 ;
— veşnică, p. 60, 243.
U (La) vie spirituelle, Paris, (V.S.), p. 16.
Ulfila, p. 5, 10, 21, 34, 81. viciu, p. 58
Vigiliae Christianae, Amsterdam, (V.C.),
Ulise, p. 273. p. 15.
Unger, D., p. 220.
Vigiliu, p. 609.
unire ipostatică, p. 197, 301, 321, 330, 343,
Vigna, C., p. 517.
461, 613.
unitate : — creştina, p. 8, 348. Villain, M., p. 517.
Universitatea din Constantinopo], p. 75. Villecourt, L., p. 428.
Viller, M., p. 452.
ură, p. 361.
Ursaciu, p. 124, 127, 129, 131, 140, 141, Viller Rahner, p. 451.
142, 217. Vincentiu de Lerin, p. 212.
util, p. 6. Viorel, C., p. 566.
Virgiliu, p. 121, 503, 504, 609.
V virtute, p. 33, 57, 148, 154, 191, 243, 356,
359, 364, 400, 423, 446, 528. 532.
Vaggione, R. P., p. 617. Vitalie, p. 295.
Valens, p, 9, 96, 109, 129, 157, 524, 534, Vivarium, p. W, 12, 75.
541, 595.
Vogt, J„ p. 517.
Valentin, p. 172.
Vogue, A., p. 385, 394.
Valerius de Saraxia, p. 361.
Volturno, D., p. 517.
Vandenbusche, E., p. 482.
Vornicescu, I.P.S. Dr. Nestor, p. 122.
Vasile cel Mare, p. 5, 6, 11, 20, 23, 28,
30, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 43, 51, Voste, J.M., p. 616, 617.
52, 53, 54, 62, 64, 71, 82, 88, 104, 214, Völker, p. 517.
226, 296, 306, 356, 384, 401, 431, 432, 433, Vööbus, A., p. 429.
435, 440, 441, 442, 458, 466, 472, 480, 481, Vulla, G., p. 527.
482, 594, 595, 603, 607. Vulgata lui Ieronim, p. 12, 21, 43.
Vasile de Ancyra, p. 53, 178.
W
Vasile de Seleucia, p. 59.
Vatican, p. 229. Weber, A., p. 517,
Vatoped, Mînăstirea —, p. 153, 222. Weigl, E., p. 220, 353, 574.
Varlaam, p. 51. Weischer, B.M., p. 352, 353, 594.
Vechiul Testament, p. 42, 277, 278, 290, Wenttuswy, L.A., p. 566,
291, 307, 386, 496, 548, 554, 557. Wiichhaus, L.Ji,, p. 352.
venerare (cinstire) a îngerilor, p. 581. Widengren, G., p. 536.
 IN D IC E R E A L Ş I O N O M A S T IC 643

Wilmart, A., p. 452, 457, 524. zei, p. 149, 150, 230, 274, 308.
Winkelmann, F.W., p. 517. Zeiller, Z.. p. 517.
Wobbermin, p. 224. Zeitschrift für Kirchengeschichte, Stuttgart,
Wolfson, A.A., p. 575. (ZKG), p. 16.
Wollsgruber, C., p. 594. Zeitschrift für katholische Theologie,
Wordsworth, J., p. 224. lnsbruck, (ZKTh), p. IG, 368.
Wright, T., p. 511, 594. Zeitschrift für Neutestamentliche W is-
senchaft und die Kunde der älteren
X Kirche, Giessen, Berlin, (ZNW), p. 16,
Xanthos, p. 309. 92, 215.
Xantipa, p. 310. Zeitschrift für Papyrologie und Epigra-
phie, Bonn, {Z.P.E.), p. 16.
Xenocrate, p. 529.
Zeitschrift für wissenschaftliche Theologie,
Xenofon, p. 308, 311.
(ZWTh), ,p. 16.
Xexaple, p. 579. Zenobie, p. 113.
Zenon, p. 98, 203, 279, 472, 473.
Z
Zeus, p. 192, 266, 310, 373.
Zaharia, profetul, p. 225, 227. Ziegler, I., p. 517.
Zaharopoulos, D., p. 617. Zink, O., p. 51G
Zalmoxds, p. 311. Zoepf], F., p. 477.
Zaphiris, Gerassime, p. 221. Zoroam-Zervan, p. 610.
Zarades (Zoroustra), p. 610. Zosimus, p. 267.
 TABLA DE MATERII

P ag.

Cuvlnt î n a i n t e .......................................................................................................... 5
Prescurtări . • . • ..........................................................................................................13

PERIOADAII
Preliminarii, înflorirea literaturii patristice. Epoca de a u r ................................... 19
Genuri literare şi discipline t e o l o g i c e ........................................................ ....... - 42
Şcolile de teologie p a t r i s t i c ă ............................................................................................67

SCRIITORI DIN EGIPT

74. A R I E .................................................................................................................................... 77
75. SF. A L E X A N D R U .........................................................................................................83
76. SF. ATANASIE CEL M A R E ..................................................................................... 95
V i a ţ a ........................................................................................................................................ 95
Opera . . . ....................................................................................................107
A p o l o g e t i c e ........................................................................................................................108
1. Contrap a g in i lo r .......................................................................................................... 108
2. Despre întruparea C u v în tu lu i-L o g o s u îu i..........................................................110

D o g m a t i c e ........................................................................................................................112
1. Cuvlntări contra a r i e n i l o r .................................................................................... 112
2. Despre întrupare şi contraa r i e n i l o r ................................................................... 116
3. Lucrări suspecte de n e a u t e n t i c i t a t e ................................................................ 118
a) Despre întrupare, contra lui A p o l i n a r i e ...................................................118
b) Cuvînt mai mare despre c r e d i n ţ ă ........................................................ ....... 119
c) Expunerea credinţei .............................................................................. 119
d) Simbolul p s e u d o - a t a n a s ia n ............................................................................. 121
e) Cinci dialoguri despre Sfînta T r e i m e ........................................................ 123
{) Pseudo-Atanasie: De Trinitate libri X I I ................................................. 123
 TABLA D E M A T E R II 645

Pag.

Scrieri i s t o r i c o - p o l e m i c e ............................................................................................123
a) Apologie contra a r i e n i l o r ............................................................... 123
b) Epistola episcopului Iulius al Romei către episcopii eusebieni . . 125
c) Hotărîrea Sinodului de iaS a r d i c a ..................................................................127
d) Scrisori imperiale, papale şi altele în cauza Sf. Atanasie . . . 130
e) Apologie către împăratul C o n s t a n t i u ........................................................ 135
f) Apologia despre fuga s a .....................................................................................137
g) Istoria arienilor, către m o n a h i .................................... ... . . . . . . . 138
Opere e x e g e t i c e .................................................................................................................146
a) Comentarii la Eclesiast, Cintarea Cintărilor şi Psalmi . . . . 146
b) Către Marcellin despre explicaţia p s a l m i l o r ..............................................146
c) Comentariul la P s a l m i .....................................................................................146
d) Comentariul la Geneză etc.....................................................................................147
Opere a s c e t i c e .................................................................................................................147
a) Viata Sf. A n t o n i e .......................................... .......................................... 147
b) Despre f e c i o r i e ...................................................................................................153
P r e d i c i ............................................................................................................................... 155
S c r i s o r i ...............................................................................................................................156
a) Scrisori festale şi p a s c - a l e ..............................................................................156
b) Scrisori s i n o d a l e ...................................................................................................158
c) E n c i c l i c e ............................................................................................ 158
Scrisori d o g m á tic o -p o le m ic e............................................................................................163
a) Despre hotărîrile Sinodului dela N i c e e a .................................................... 163
b) Despre părerea episcopului Dionisie al A l e x a n d r i e i ............................. 167
c) Despre Sf. Duh,către Serapion . . . .................................................. 171
d) Despre moartea Iui A r i e .......................................................................176
Scrisori h r i s t o l o g i c e ..........................................................................................................176
a) Către Epictet, episcopul C o r i n t u l u i .......................................... ....... 176
b) Către A d e l f i u ................................................................ . . . . . . . 177
c) Către Filosoful M á x im o s .....................................................................................178
Scrisori jndemnînd la apropiere, dar şi Ia vigilenţă severă iată de arieni . 178
a) Scrisoare despre Sinoadele de laRimini in Italia şi Seleucia în Isauria 178
b) Către Rufianus e p is c o p u l.....................................................................................179
c) Către monahi . .. . . . ....................... ....... . ... . . . , 179
Scrisori a s c e t i c e ................................................................................................................. 179
a) Către A m u n -m o n a h u l............................................................................................ 179
b) Către D r a c o n ţ i u ...................................................................................................179
646 P A T H O L O G IE

Pag.

D o c t r i n a ........................................................................................................ 181
a) Sfînta T r e i m e ..................................................183
b) Logosul creator şi proniator . .......................................................................189
c) Logosul m î n t u i t o r ..................................................... ....... 192
d) Hristologie .......................................... . . . . . . . 196
e) Antropologie. U m a n i s m ............................ ...... . 202
f) Eclesiologie. Tradiţie. Sfintele Taine. Ecumenism’ - •. . :. . . 207
77. SERAPIONDE THMUIS ’ ...........................................................221
78. DIDIM CELO R B ............................................................................................................ - 2 2 5
V i a ţ a .................................................................. 225
Opera ...........................................................................................................................225
a. Despre Sfînta T r e i m e ...........................................................................................226
b. Despre Sfîntul D u h ...................................................................... ....... . 226
c. Contra m a n i h e i l o r .................................................................................................. 227
d. Opere dogmatice ( p ie r d u t e ) ............................................................... 227
e. Opere e x e g e t i c e ...................................................................... 228
1) La Vechiul T e sta m e n t......................................................................................... 228
2) La Noul T e s t a m e n t ......................................................................................... 228
D o c t r i n a .............................................................................. . . 229
1. Sfînta T r e i m e ..........................................................................................................229
2. Antropologie ..................................................................................... . . 231
3. H r is to lo g ie ..............................................................................................................232
4. M a r io lo g ie ....................................................................... 233
5. Eclesiologie. Sfintele Taine ...........................................................................233
6. Eshatologie . ■ . . " . . . . ■ . ........................................235
79. TEOFIL AL ALEXANDRIEI............................ ‘ . . . ....................................237
O p e r a ......................................................................................................................................239
1. G h o n a d i e .................................................................................................................239
2. Sf. loan C a s s i a n ...................................................................................................239
3. Facundus de H e r m i a n a ................................................. ....... 240
4. Scrisori p a s c a l e ...................................................................................................240
5. Alte s c r i s o r i ..........................................................................................................241
6. O m i l i i ............................ ...................................................................... . . 241
D o c t r i n a ........................................................................................... ...................................241
1) Indicaţii cronologice pascale şicateheze pentru Paşti . . . . 242
2) H r is to lo g ia ................................................................................................................. 244
3) Critica lui O r i g e n ................................................................ 248
4) Eshatologie ................................................................................................... . 255
 T A B L A D E M A T E R II

Pag.

80. SINESIU DIN C Y R E N E ................................................................................................. 256

V i a ţ a ........................................................................................................................................ 256
Opera . . .....................................................................................................261
1. Cuvint despre imperiu către împăratul A r c a d i u .................................. 261
2. Carte despre providenţă sau (cuvîntări) e g i p t e n e ...................................267
3. Dion sau despre însăşi viaţa s a ...................................................................... 268
4. Lauda p l e ş u v i e i ..................................................................................... . 272
5. Cuvint despre v i s e ............................................................................................274
6. C oresp on d en ţa..........................................................................................................275
7. I m n e ........................................................................................................................276
8. Cuvint despre darul a s t r o la b iu lu i............................................................... 277
9. O m i l i i ........................................................................................................................277
10. Două cuvîntări (K a ta s ta s e is )............................................................................... 278
D o c t r i n a ............................................................................................................................... 279
81. NONNOS DE P A N O P O L IS .......................................................................................... 283
82 SFlNTUL CHÎRIL AL A L E X A N D R IE I..................................................................... 284
Viaţa . ............................................................................................................................. 284
Opera . . ..................................................................................................... 289
1. Comentarii Ia Vechiul T e s t a m e n t ........................................................................ 290
a. Despre adorarea şi cultul în duh şi a d e v ă r ................................................. 290
b. Glafira — Comentarii e l e g a n t e ...................................................................... 291
c. Comentar la I s a i a ...................................................................................................291
d. Comentarii asupra profeţilor m i c i ................................................................291
e. C a t e n e l e .................................................................................................................291
2. Comentarii ia Noul T e s t a m e n t .............................................................................. 291
a. Comentariu Ia Evanghelia după Ioan . . . ”................................... 291
b. Comentariu la Evanghelia după L u c a ........................................................ 292
c. Comentariu Ia Evanghelia după M a t e i .........................................................292
3. Scricri clogmatice şi poiemice contra a r i e n i l o r ...............................................293
a. Tezaurul despre Sfînta şi cea de o fiinţă T r e i m e ................................... 293
b. Despre Treimea Sfîntă şi d e o f i i n t ă ................................................................293
4. Opere dogmatice şi polemice contra n c s l o r i a n i s m u l u i ............................... 294
a. Contra blasfemiilor lui N e s t o r i e ...................................................................... 294
b. Despre credinţă, către preae\iaviosuI împăratTeodosie (II) . . . 294
c. Către regine, o primă carte . ................................................................295
d. Către regine, o a doua c a r t e ................................... ...................................295
 648 F A T R O L O G IE

P a g.

e. 12 anatematisme conlra lui Nestorie sau apologie pentru cele 12 capi­

tole contra episcopilor o r i e n t a l i ...................................................................... 296
f. Epistola către Evoplios împotriva criticii lui Teodorei contra celor
12 c a p i t o l e ................................................................................................................. 297
g. Explicarea celor 12 c a p i t o l e ..............................................................................297
h. Apologie către preaevlaviosul împăratT e o d o s i e ..................................... 297
i. Contra celor ce nu vor să mărturisească faptul că Sfînta Fecioară este
Născătoare de D u m n e z e u .................................................................................... 299
j. Dialog al Sf. Chirii cu Nestorie despre faptul că Sf. Fecioară este
Născătoare de Dumnezeu-Theotokos şi nu Născătoare de Hristos-
C h r i s t o t o k o s ..........................................................................................................301
k. Scolii despre întruparea U n u ia - N ă s c u t ........................................................ 301
1. Contra lui Teodor şi D i o d o r ...................................................................... 302
m. Apărarea celor 12 anatematisme contra luiTeodoret de Cyr . . 303
Apologie a n t i p ă g î n ă ..........................................................................................................306
Pentru siînta religie acreştinilor împotriva cărţilor nelegiuitului Iulian . 306
Scrisori p a s c a l e ..........................................................................................................314
Omilii d i v e r s e ...............................................................................................................317
C o r e s p o n d e n t a ..........................................................................................................318
D o c t r i n a ...............................................................................................................................323
a. Dumnezeu — Sfînta T r e i m e ............................................................................. 323
b. H r is to lo g ie .................................................................................................................328
c. A n a t e m a t i s m e l e ............................ ........................................................ 333
d. O singură fire întrupată a lui D u m n e z e u -L o g o su l................................... 335
e. M a r io lo g ie .................................................................................................................337
f. Sfintele T a in e ^ ..........................................................................................................342
g. Credinţă şi cunoaştere. H a r u l ...................................................................... 345
h. Rîvna după d e s ă v i r ş i r e .......................................... ............................ 346
i. E c u m en ism ................................................................................................................. 348

MONAHISMUL EGIPTEAN
83. SF1NTUL ANTONIE CELM A R E ................................................................................357
O p e r a ......................................................................................................................................359
S c r is o r ile ............................................................................................................................... 360
Aspecte d o c t r i n a r e ..................................................................................... . 361
a. Elemente de a n t r o p o l o g i e ..............................................................................361
b. Hristologie şi s o t e r i o l o g i e ............................................................................... 362
c. Ansamblul a s c e z e i ...................................................................................................364
1. Iisus Hristos — Raţiune s u p r e m a ................................................................364
2. I u b ir e a ........................................................................................................................ 365
 T A B L A D E M A T E R II 649

P a g.

3. Discernămîntul. Osebirea binelui de r ă u ........................................................ 366

4. A s c u lt a r e a .................................................................................................................366
5. Smerenia şi s ă r ă c i a ............................................................................................366
6. Vederea lui D u m n e z e u ......................................................................................367
84. A M M O N A S ........................................................................................................................368
85. SFÎNTUL P A H O M IE ......................................................................................................... 369
V i a t a ........................................................................................................................................ 369
Opera . . .................................................................................................... 370
a. Regula pentru monahi şi m o n a h i i ...................................................................... 370
b. Unsprezece s c r i s o r i ..................................................................................... . 372
Organizare şi educai ie. Disciplină. Muncă. S p i r i t u a l i t a t e ............................ 372
1) Organizare şi e d u c a ţ i e ............................................................................................372
2) Disciplina m o n a h ilo r ...................................................................................................376
3) Munca ........................................................................................................................378
4) Spiritualitatea ..........................................................................................................380
a. A l f a b e t i z a r e ..........................................................................................................380
b. C a te h iz a r e .................................................................................................................380
c. C u l t u l ........................................................................................................................381
d. îndrumări de conducere şi combaterea unor p ă c a t e .............................381
e. Recomandarea dev i r t u ţ i .................................................................................... 382
86. O R S I E S I ............................................................................................................................... 385
V i a t a .........................................................................................................................................385
O p e r a ........................................................................................................................................386
Doctrina de instiluto m o n a c h o r u m ..............................................................................387
a. Geneza o p e r e i .......................................................................................................... 387
b. Critica şi încercarea de domolire a t u lb u r ă r ilo r .......................................... 388
c. Raportul dintre conducători şi conduşi sau obligaţia superiorilor de a
îndrepta şi îmbunătăţi pe f r a ţ i ..............................................................................390
d. Spre viaţa de o b ş t e ............................................................................. ' . 392
Cartea despre ce/e şase cugetări aies f i n ţ i l o r ...........................................................394

87. T E O D O R ..............................................................................................................................394
V i a t a .........................................................................................................................................394
Opera . ........................................................................................................................... 395
88. SFlNTUL MACARIE E G I P T E A N U L ..................................................................... 396
V i a t a .........................................................................................................................................396
Opera . . .....................................................................................397
a. Cele 50 de omilii d u h o v n i c e ş t i ..............................................................................398
b. S c r i s o r i............................................................................................................................. 401
650 P A T H O L O G IE

P ag.

c. Cele şapte mici tratate a s c e t i c e ............................ .................................................404

d. Apophthegmata sau Cuvintele Sf. M a c a r i e .......................................... 404
e. R u g ă c iu n i.................................................................................................. 404
Aspecte ale doctrinei s p i r i t u a l e ............................................................................. 405
a. Logosul şi Sf. Duh, părinţi ai omului s p i r i t u a l ............................................. ,. . • 406
b. Adam şi omul în general. Omul i n t e r i o r ........................................................ 410
c. Iubirea de Hristos împodobeşte sufletul cu frumuseţi spirituale . . . 413
d. Despre har, rugăciune, desăvîrşire şi B i s e r i c ă ................................................. 418
89. MACARIE A L E X A N D R I N U L .....................................................................................429
90. EVAGRIE P O N T I C U L ................................... . . . " ..........................................430
V i a ţ a ................................................................................................................................. . 4 3 0
Opera . . . . .................................................................................................... 435
a. Antirrheticos sau combaterea celor opt duhuri ispititoare . . . . 436
b. M o n a h u l ........................................................................................................................438
c. Sentinţe metrice pentru monahi şi m o n a h ii.......................................... ‘ . 439
d. Probleme g n o s t i c e ............................................................................. . ‘ . . 439
e. Despre r u g ă c iu n e ........................................................................................... 440
f. Despre gindurile p ă c ă t o a s e ....................................................................... 440
g. Către monahul E v l o g h i e ............................................................................................440
h. Comentarii biblice ................................................................................................... 440
i. C o re sp o n d e n ta ..................................................................... 441
Aspecte d o c t r i n a r e ..........................................................................................................441
a. Dumnezeu — Sfînta T r e i m e .....................................................................................441
b. Cosmologie şi a n tr o p o lo g ie ................................... .................................................442
c. E s h a t o l o g i e .................................................................................................................446
d. Viziuni ascetice şi îndrumări d u h o v n ic e ş ti.........................................................448
91. P A L A D IU ...................................................................................................................... ....... 452
V i a ţ a .......................................................................................................................... ....... 452
Opera . . . .......................................................... .................................................453
a. Istoria L a u s i a c ă .......................................................................................................... 453
b. Dialogul istoric despre viaţa şi activitatea Fericitului Ioan, episcopul
C o n s t a n tin o p o lu lu i............................................................................................ ....... 456
c. Despre poporul Indiei şi b r a h m a n i.......................................................................457
92. 1SIDOR P E L U S IO T U L .................................................................................................... 458
V i a ţ a .........................................................................................................................................458
Opera şi corespondenţa s a ................................ '. . . .* . . . . 459
D o c t r i n a ............................................................................................................................... 460
a. Sfinta Treime. H r i s t o l o g i e .....................................................................................460
b. Principii ascetice sacerdotale şi morale. E s h a t o l o g i e ................................... 462
c. Elemente de c u l t u r ă ...................................................................................................464
 T A B L A D E M A T E R II 651

Pag.

93- ŞENUTE DE A T R IP E ........................................................................ . . .. .469

V i a t a .....................................................................................................................................469
O p e r a ........................................................................................... ..........................................470
94. SENTINŢELE (CUVINTELE)APOPHTHEGMELE PĂRINŢILOR . . . . 471

SCRIITORI DIN ANTIOHIA ŞI SIRIA

95. EUSTAŢIU DE A N T IO H IA .................................................. .......................................... 476

V i a t a ............................................................. ........ .......................................................... 479
O p e r a .......................................................................................................................... 476
Contra a r i e n i l o r ................................................................... ............................ ......... . 476
Despre s u f l e t ............................ ..... • ., . . . . . ........................................... 476
C o r e s p o n d e n t ă .....................................................................................; . 476
D o c t r i n a ........................................................................................... ....... 477
96. AEŢIU DIN A N T I O H I A ................................................. ' . . . . ‘. . 478
97. EUNOMIU DE C Y Z I C .......................................... ................................................ 479
V i a t a ..........................................................................................................................................479
Opera . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . 481
a. Prima sa A p o l o g i e ....................... ....................................................................481
b. A doua A p o l o g i e ..................................................................................... 481
c. Profesiunea de credinţa . . .................................. ............................482
d. Comentariul In şapte cărţi la Scrisoareac ătre Romani a Sf. Apostol Pavel 482
e. S c r i s o r i le ................................................................................................................ 482
$8. EUSEBIU AL C E Z A R E E I ....................................................................................482
V i a t a ......................................................................... . . . . . . . 482
Opera ...............................................................................................485
a. Opere i s t o r i c e ......................................................................................................... 486
1. Cronica ..................... ........................................................................................... 486
2. Istoria b i s e r i c e a s c ă .............................................................................................. 489
b. Metoda istorică şi istorico-Hterafă a ¡uiB u s e b i u ...................................... 491
c. Martirii din P a l e s t i n a ...........................................................................................501
d. Panegirice în cinstea Iui Constantin cei M a r e ....................................................501
1) Viaţa lui C o n s t a n t in ............................................................................................501
2) Către adunarea s f i n ţ i l o r .....................................................................................504
3) Laudele lui C o n s t a n t i n .......................................... ' . . . . . • 504
e. Opere a p o l o g e t i c e .......................................... ....... . . . . . . . 505
1) Inlroduccrea generală elementară la Evanghelii . . . . 505
2) Pregătirea e v a n g h e l i c ă ................................................. ....... . . . . . ' 505
652 P A T R O L O G IE

P ag.

3) Demonstraţia e v a n g h e l i c ă .......................................... 506

4) Contra lui H i e r a c l e ......................................................... 506
5) Contra lui P o r f i r i u ......................................................... 507
6) T e o f a n i a .............................................................................. 507
f. Opere biblice şi e x e g e t i c e .................................................. 508
1) Editarea a 50 de Biblii cerute de Constantin cel Mare 508
2) Canoanele e v a n g h e l i c e ................................................. 508
3) O n o m a s t ic o n ....................................................................... 508
4) întrebări şi răspunsuri e v a n g h e l i c e ............................ 509
5) Comentariu asupra P s a lm ilo r .......................................... 509
6) Comentariu la I s a i a ......................................................... 509
7) Poligamia şi marile familii ale Patriarhilor 509
8) Despre P a ş t i ....................................................................... 509
g- Opere d o g m a t i c e ...................................................................... 510
1) Apologia lui O r i g e n ......................................................... 510
2) Contra lui M a r c e l ......................................................... 510
3) Despre teologia b is e r ic e a s c ă .......................................... 510
h. Opere o r a t o r i c e ....................................................................... 511
1) Discursul la sfinţirea catedralei din Tyr 511
2) Panegiric al martirilor din A n t io h ia ............................ 511
i. C o r e s p o n d e n ţ ă ....................................................................... 511
Aspecte d o c t r i n a r e ....................................................................... 514
1) învăţătura despre Dumnezeu şi Sfînta Treime 514
2) H r is t o lo g ie ............................................................................ 514
3) Sf. E u h a r is t ie ....................................................................... 515
4) Respingerea cultului i c o a n e l o r ................................... 515
5) E c u m e n ism ............................................................................ 516

UCENICI AI LUI EUSEBIU

99^ ACACIU AL CEZAREEI...................................................................................................519

Simbolul de credinţă al lui A c a c i u .......................................................................520
100. GHELASIE DE C E Z A R E E A ............................................................................................521
V i a t a .........................................................................................................................................521
Opera . . .................................................................................................... 521
1) Istoria b i s e r i c e a s c ă .................................................................................................. 521
2} Explicarea simbolului de c r e d i n ţ ă ................................................................. . 522
3) Contra a n o m e i l o r ................................................................................................... 522
101.EUZOIUS DE C E Z A R E E A ............................................................................................522
 'TABLA DE MATERII 653

Pay.

102. EUSEBIU DE EMESSA . . . ............................................................... 522

' V i a ţ a ........................................................... • ......................................................................... 522
Opera . . ....................................................................................................523
103. NEMESIUS DE E M E S S A ............................................................................................524
V i a t a ......................................................................................................................................524
O p e r a .....................................................................................................................................525
Antropologie. Liberă alegere şi liberă voinţă. P r o v i d e n ţ a ............................... 527
104. E G E M O N IU ........................................................................................................................ 533
105. TITUS DE B O S T R A ..........................................................................................................534
V i a ţ a .........................................................................................................................................534
Opera . ...................................................................................................................................535
a. Contra m a n i h e i l o r .................................................................................................. 535
b. Comentarii la L u c a ................................. ...................................................536
c. Predică la E p i f a n i e ...................................................................................................536
d. Explicarea parabolelor judecătoruluinedrept,a fariseului şi a vameşului 536
Tt)6. SF. CHIRIL AL IERUSALIM ULUI................................................. ....... 536
V i a j a .........................................................................................................................................536
O p e r a ........................................................................................................................................ 544
a. C a t e h e z e l e .................................................................................................................544
b. Omilie la slăbănogul dela Scăldătoarea V i t e z d a .................................... 551
c. Scrisoarea către împăratul C o n s t a n tiu ................................................................. 552
d. Fragmente dintr-o Omilie la Nunta dinC a n a .............................................. 552
D o c t r i n a ............................................................................................................................... 552
a. T e o d i c e e a ......................................................................................................................552
b. Sfînta T r e im e ................................................................................................................ 553
c. Hristologie. S o te r io lo g ie .................................. ........................................................558
d. Sfintele T a i n e ......................................................................................................... 559
a) Sf. B o t e z ................................................................................................................. 560
b) Sf. îm p ă r t ă ş a n ie ...................................................................................................561
c) Elemente ale Sf.L i t u r g h i i ................................................................................ 563
Eclesiologie. E cu m en ism ...................................................................................................564
107. APOLINARIE .................................................................................................................567
V i a ţ a .........................................................................................................................................567
O p e r a ...............................................................................................................................................568
a. Scrieri e x e g e t i c e ........................................................................................................... 568
b. Scrieri a p o l o g e t i c e .....................................................................................................568
c. Scrieri polemice ........................................................................................................... 569
d. Scrieri d o g m a tic e ...........................................................................................................569
e. Opere p o e t i c e ............................................................................................................... 570
f. C o r e s p o n d e n ţ ă ......................................................................................................... 571
654 PATROLOGltf

P ag.

D o c t r i n ă ............................................................................................ . . . . 571
a. O singură fire întrupată a lui D u m n e z e u -L o g o s u l................................... 571
b. Raporturile dintre Logos şi t r u p ....................................................................... 572
m SF. E P I F A N I E ..............................................................................575
V i a ţ a ........................................................................................................................................ 575
O p e r a ........................................................................................................................................ 576
a. Ancoratul . . . . . . .......................................................................578
b. Panarion (— Contra tuturor e r e z i i l o r ) ................................................. ....... 578
c. Despre măsuri şi g r e u t ă ţ i .....................................................................................579
d. Despre cele 12 pietre p r e ţ i o a s e ........................................................................580
e. S c r i s o r i ........................................................................................................................ 580
f. Tratatele contra icoanelor .....................................................................................581
a) Pamflet contra icoanelor ................................................................ 581
b) Scrisoare către împăratul Teodosie I .......................................... ....... . 581
c) Testamentul lui E p if a n ie .....................................................................................581
g. Scrieri a p o c r i f e ..........................................................................................................582
li. Comentarii. Omilii. Liturghie etc. . . . •..................................................584
Aspecte d o c t r i n a r e ..........................................................................................................584
a. Sf. T r e im e ........................................................................................................................584
b. Hristologie şi s o t e r i o l o g i e .....................................................................................586
c. Simbolul de c r e d in ţ ă ................................................................................................. 588
d. E c l e s i o l o g i e .........................................................i . : ..........................................589
e. E c u m e n ism u l.................................................................................................................590
f. O viziune a evoluţiei civilizaţiei şi culturii u m a n e ................................... 1 592
109. DIODOR DET A R S .............................................................................................. 594
V i a ţ a ......................................................................................................................................... 594
O p e r a ........................................................................................................................................596
a. Comentarii b i b l i c e ...................................................................................................596
b. Tratate dogmatice, polemice şi a p o l o g e t i c e .................................................. 596
c. Opere astronomice şi c r o n o l o g i c e ................................................. ....... 598
D o c t r i n a ........................................................................................................................598
a. Aspecte h r i s t o l o g i c e ...................................................................................................598
b. A n tr o p o lo g ie .................................................................................................................601
110. TEODOR DE M O PSUESTIA............................................................................................604
V i a ţ a ......................................................................................................... . 604
O p e r a ..................................................................................................................................... 604
a. Comentarii biblice asupra VechiuluiT e s t a m e n t ............................................. 605
1) La Geneză .............................................................................. 605
2) Comentar la P s a l m i ............................................................................................605
3) Comentar la cei 12 Profeţi m i c i ................................................. ■■ . . . 606
 TABLA D E M A T E R II

b. Comentarii la Noul T e s t a m e n t .............................................................................606

1) Comentai' la Evanghelia după l o a n .........................................................GOG
2) Comentarii la Epistolele marişi mici ale .Sf. P a v e l ............................... 606
c. Scrieri liturgice, morale şi d o g m a t i c e .............................................................. 607
1) Omilii ca te h e tic e ...................................................................................................607
2) Despre î n t r u p a r e .............................................................................................. 608
3) Disputa cu m a c e d o n i e n i i ............................................................................. 609
4) Opere a s c e t i c e .............................................................................. . 609
5) Contra lui E u n o m i u ......................................................................................."609
6) Despre (Logosul) caro ia şidespre(omul) care e luat . . . . 609
7) Contra apărătorilor păcatuluio r i g i n a r .......................................................610
8) Contra m a g i e i .................................................................................................... 610
9) Cartea p e r l e l o r ................................................................................................... 610
10) Contra a le g o r iz a n ţ ilo r ......................................................................................610
D o c t r i n a ...............................................................................................................................611
a. Hristologie. M a r i o l o g i e .......................................................................................... 612
b. A n tr o p o lo g ie ................................................................................................................614
c. Sfintele T a i n e ............................................................................................................... 614
1) Sîîntul B o t e z ........................................................................................................614
2) Taina p o c ă i n ţ e i ..................................................................................................615
3) Sf. E u h a r is t ie ........................................................................................................ 616
Indice scripturistic ..........................................................................................................618
Indice real şi o n o m a s t i c ..................................................................................................620
Tabla de materii .................................................................................... 644
 Redactor : ION CIUTACU
Tehnoredactor : Ierom . VARTOLOMEU BOGDAN

Dat la cu les 20 IV 1887. Bun de tipar 20 V 1888.

Form at 1S/70X100, legat l /l . Coli d e tipar 42, 75.
Com anda nr. 345.

TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE