Adevărul despre leadership

Leadership prin delegare, leadership situațional, leadership participativ, leadership instituțional,

leadership ba pe verticală, ba pe orizontală sau chiar la 360 de grade... toată lumea vrea să știe cum
poate ieși în evidență și cum poate beneficia de promisiunea de a exersa puterea de influență la toate
nivelurile (chiar așa sună asigurarea unui autor din domeniu pentru cei ce-i vor cumpăra cartea).

În dorința de a-i da o consistență de analizat, leadership-ul a fost din ce în ce mai suprapus cu

managementul, coordonarea și controlul. Într-adevăr, de multe ori liderii ajung prin conjunctură să
gestioneze resurse precum un manager, să coordoneze și să controleze, însă a fi un lider nu înseamnă
să fii manager cum nici să fii manager nu te face lider. Și dacă nu asta este leadership-ul, atunci ce
este?

Leadership-ul este acel ceva ce-l face pe lider, lider. Este ingredientul care-l scoate din mulțime pe
deținătorul lui și-l pune în fruntea maselor. Pentru unii este untdelemnul primit cu care îi este uns
capul și care-l face alesul dintre cei mulți, pentru alții este sângele albastru cu care, printr-o alegere
doar a destinului, fie te naști, fie nu.

Oricum ar fi, a fi lider înseamnă pentru mulți să fii în frunte. Dar în fruntea cui? Așa cum a fi rege
înseamnă să existe și un regat, poate fi cineva un lider dacă nu este nimeni care să-l urmeze? Cu alte
cuvinte poți fi lider atâta timp cât nimeni nu-ți urmează? Sau de fapt primul adept este și cel care îl
ridică pe lider la acest rang?

Puterea de a influența și de a controla pe alții este un miraj după care aleargă mulți. La fel și cu
plăcerea de a fi adulat. Dar ce nu înțelege majoritatea e că toate acestea sunt doar un efect, nu un
scop în sine. Ca să te urmeze lumea, trebuie să te urmezi mai întâi tu. Fii tu primul tău adept, crede în
tine. Dacă nici tu nu te poți urma, de ce ar face-o alții? Este o capcană să te porți ca din cărți precum
un lider fără a avea însă vreun conținut.

Cum să fii tu primul adept? Urmează-ți visul. Pentru că oamenii nu urmează oameni, urmează visuri
în care cred, iar asta se aplică tuturor, inclusiv liderului.

Vezi tu, liderii sunt lideri doar din întâmplare. Au o viziune pe care o urmăresc și se trezesc când își
aruncă privirea peste umăr că mai sunt și alții cu fețele luminate de strălucirea viziunii. Și nu-i
deranjează asta. Viziunea este ca un foc la care te încălzești și în jurul căruia este binevenit oricine.

Liderul este doar prisma prin care luminează idealul. Liderul este primul adept al idealului, iar acesta
din urmă începe să lumineze și să se transforme în realitate doar prin puterea credinței în el.
Leadership-ul începe cu un ideal, nu cu un lider.

Cei care fac oamenii să-i urmeze doar de dragul de a fi adulați și fără a avea vreun vis sunt liderii de
carton care se bălăcesc în grupuri fără de minte și care, dacă nu le mai dau atenție o singură secundă,
se împrăștie și urmează un altul. Sunt turme de oi, iar cei ce se proțăpesc înaintea lor, niște păpușari.
Să nu confunzi lucrurile acestea. Poți să te porți și să vorbești ca un lider, poți să citești oricâte cărți
despre acest subiect și să înveți trucuri prin care să păcălești pe cei din jur, însă până la urmă este ca
și cum ai lua lecții de actorie doar pentru a părea fericit sperând ca să sfârșești astfel. Ce șanse sunt
oare să se întâmple una ca aceasta?
Capcana leadership-ului în „literatura de specialitate”. Cea mai tâmpită idee - cu care la un moment
dat chiar am fost tentat să cochetez - a fost Cele 5 etape ale lidership-ului scrise de un renumit autor
în domeniu. Chiar e nevoie de un program în 5 pași precum un ghid din colecția „Pentru Tonți”
pentru a deveni lider? Și cine ar vrea să fie lider doar de dragul atenției de care se bucură? Nu un
păcălici? În fine, uite etapele cu descrierea originală:

1.Poziția. „Oamenii te urmează fiindcă sunt obligați”

2.Permisiunea. „Oamenii te urmează fiindcă își doresc acest lucru”
3.Producția. „Oamenii te urmează prin prisma a ceea ce ai făcut pentru organizație”
4.Dezvoltarea oamenilor. „Oamenii te urmează prin prisma a ceea ce ai făcut pentru ei
personal”
5.Apogeul. „Oamenii te urmează pentru ceea ce ești si pentru ceea ce reprezinți”

Cu alte cuvinte la început oamenii te urmează fiindcă n-au încotro. Apoi, în etapa a doua, nu se mai
opun. Apoi trebuie să le faci demonstrații despre cât de capabil și muncitor ești pentru companie,
culminând cu respectul public câștigat la schimb cu serviciile pe care le-ai oferit lor în mod particular.
Și doar dacă execuți corect aceste etape autorul îți garantează că ajungi lider de nivel 5. Halal
leadership! O caricatură de lider corporatist și manipulator, dorind cu orice preț admirația celor din
jur. Ba mai mult, liderul de grad 5 are obligația să creeze alți lideri de rang 4, exact ca-ntr-un MLM. De
parcă scopul lui devine convingerea și convertirea altora...

***

În schimb, ca lider, scopul tău este să ațâți văpaia crezului tău până ce îl vei împlini. Și doar arzând
acesta ar putea ajunge să încălzească și inimile altora. Dintr-un fuior subțire de fum și din mocnit
ușor, să se ațâțe și în sufletele lor, luminând la rându-le. Iar asta doar din întâmplare pentru că ai
putea rămâne la fel de bine pentru totdeauna singurul său adept. Leadership-ul este un efect, nu un
scop. Este ceea ce se vede în afară, este manifestarea în exterior a pasiunii din interior. La fel și cu cei
ce-l urmează - prezența lor este doar un efect.

Și tocmai pentru că sursa lui vine dinăuntru, tocmai de aceea nu contează părerea celorlalți. Atâta
timp cât contează, tu-i urmezi pe ei. Cine este liderul atunci? Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți
pese de ei, ci doar că opiniile lor nu contează. Dacă e să le asculți și să faci pe plac tuturor te vor
înlănțui prin mulțimea și dezacordul punctelor lor de vedere. Doar crezul tău te eliberează și te înalță.
Leadership nu înseamnă să faci pe plac celorlalți, ci înseamnă să faci totul pentru visul în care crezi.

De aceea un adevărat lider este singurul adept care contează. Tocmai pentru că scopul său nu este
acela de a impresiona pe careva. Liderul are o misiune de care este perfect conștient. Iar dacă cineva
se alătură sau nu scopului este o decizie care nu-l privește și nici nu-l interesează. Și da, dacă scopul
urmărit este unul nobil, un lider nu va fi niciodată singur. Pentru că un lider visează la o lume mai
bună și mai dreaptă nu doar pentru el, ci pentru toată lumea. Chiar și pentru cei ce i se împotrivesc.

Malala Yousafzai la 16 ani vorbea despre dreptul la educație a tuturor copiilor, inclusiv a copiilor
extremiștilor talibani care încercaseră să o omoare cu un an mai devreme, într-un atentat. Tot astfel,
Ion Rațiu vorbea în 1990 despre lupta sa pentru democrație în termenii: „voi lupta până la ultima
mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. Iar Iisus schimba Legea Talionului
(„Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”) într-una a iertării și a iubirii ducând la împlinire toate
profețiile până la sacrificiul suprem, iar asta inclusiv pentru cei ce-L răstigneau. „Părinte, iartă-le lor,
că nu știu ce fac” - așa se ruga pentru proprii călăi în cel mai greu moment al existenței.
Sunt multe exemple în istorie. Leadership înseamnă misiune și atât. Nu să fii pe placul tuturor - dacă
ar fi ascultat de toți ce s-ar fi întâmplat? Și nici să lupți contra cuiva nu înseamnă, ci să lupți contra
unor idei și nedreptăți, nu contra reprezentanților lor. Uneori „necredincioșii” ajung să creadă în visul
hulit. Devin adepți și vor vorbi în numele idealului. Faptul că oamenii urmează idealul și nu omul stă și
faptul că odată liderul dispărând oamenii urmează pe următorii ce devin garanții idealului respectiv.

Niciun conducător mare al istoriei nu a rămas în amintirea colectivă doar pentru dorința lui de a fi
venerat de oameni, ci pentru viziunea idealului pe care l-a reprezentat.

Liderii sunt acei oameni care au murit pentru idealurile lor, pentru mai bine, pentru libertate,
egalitate și cunoaștere. Iar pasiunea și dragostea care le dădeau aripi au influențai alte mii, zeci de
mii, iar uneori milioane de oameni ca să urmeze nu numai exemplul lor, ci să lupte mai hotărât în
numele acestor valori chiar și la zeci de ani, sute sau mii de ani după ce s-au stins.

Ecourile sunt ale idealului, nu ale omului. Liderul este un catalizator, este vasul ales pentru o aspirație
ce arde, ce-l mistuie, îl frământă și nu-i dă pace. O lumină care-l cheamă și-l ține nopțile treaz. O
lumină ce-l hrănește, căci ține loc și de apă și de hrană și de somn.

Liderul este un veșnic îndrăgostit de idealul său, asta este. Nimic nu este prea puțin pentru dragostea
lui și orice sacrificiu care s-ar vedea din afară este o ofrandă prea mică.

Simte că idealul este întotdeauna mult mai mare pentru trupul său de aceea întotdeauna nu-l va
ascunde, ci-l va lăsa să se manifeste în afară, ca o aură, ca o mantie în care se îmbracă, ca o auroră
boreală. Nu îi va fi teamă și nici nu se va rușina să se îmbrace în lumină, nu o va ascunde sub haine
obișnuite, cu obiceiuri obișnuite și purtări de om „normal” așa cum toți îl îndeamnă.

Este conștient că idealul umple sufletele celor din jur și că-l poate dărui fără să-l piardă. Ba mai mult,
așa va trăi. Precum o plantă sau precum un copil îi dai șansa,

Etapele leadership-ului?

1. Nu încerca să fii lider.

2. Eliberează-te de părerea celorlalți și nu căuta să mulțumești sau să impresionezi pe nimeni
3. Privește înăuntrul tău, la valorile care te definesc, și crede în tine
4. Deține o viziune clară despre ce vrei să faci în viață, despre ce vrei să lași în urma ta
5. Mergi spre crezul tău indiferent care sunt pierderile (prieteni, avere sau chiar viață - într-o
bună zi tot o vei pierde)

...și doar mergând pe drumul tău, cine știe? Într-o zi vei descoperi că ai devenit fără voie un lider.

Ești lider când ești gata să dai totul. Devii unul când nu mai aștepți de la nimeni nimic. Ești lider când
devii liber de orice constrângere, opinie și prejudecată. Ești lider când ești liber.

Întorcând-ne la „literatura de specialitate”, un alt „monstru” corporatist mult promovat este liderul
promotor, care iese în față și arată tuturor cum se fac lucrurile. Ceea ce nu se observă la prima
vedere e faptul că liderul nu stă niciodată în față. El stă pur și simplu acolo unde este. Ceilalți se
așează în spatele lui. Liderul nu va ieși niciodată în față să facă demonstrații de cum se fac lucrurile.

Să luăm exemplul unui conducător de oști precum Ștefan cel Mare care a luptat pentru libertate de
multe ori în raporturi de forțe ce au sfidat orice rațiune. Crezi că liderul se avânta în luptă doar ca să
le arate cuiva cum se face? Nu. El se avânta în luptă împins de dragostea de țară. Iar patima lui și
deopotrivă nebunia și iraționalitatea lui înflăcăra pe cei ce-i urmau pe de o parte și îngrozea pe
potrivnici pe de altă parte. Crezi că un lider iese în față să facă „demo-uri”? S-a bătut împotriva a
200.000 de turci cu oaste de 10.000 de răzeși și fac pariu cu tine că s-ar fi luptat și singur! Iar
dragostea lui pentru crezul său ar fi semănat aceeași groază în rândurile dușmanilor.

Tot astfel, un lider spiritual precum Iisus nu ieșea în față să arate cum și ce trebuie să facă ceilalți, ci
acesta își trăia pur și simplu învățătura. Se arata ca un exemplu doar din întâmplare. Așa era el, așa
acționa el. Nu era niciun demo.

Să luăm ca exemplu un creator de dispozitive inovatoare precum Steve Jobs. El nu muncea absurd de
mult cerând perfecțiune doar ca să se arate ca model sau să demonstreze ce trebuie făcut. El pur și
simplu dorea să lanseze cel mai bun produs pentru clientul lui. Restul nu conta. El făcea lucruri pe
care le-ar fi făcut și dacă ar fi fost singur. De fapt nu asta făcea la începutul carierei în garajul de unde
avea să lanseze Apple?

Un lider nu face demonstrații. El își trăiește pasiunea. Și dacă ceilalți se întâmplă să fie în jurul lui și să
ia lecții, este doar un efect secundar. Dar pentru cineva neavenit care nu știe focul interior pare
simplu: pentru a fi lider trebuie să iești cât mai mult în față și să faci demonstrații. Însă fără motivația
interioară nu este doar un impostor imitând comportamentul unui lider autentic?

Există o imagine care tot circulă, încercând să demonstreze ce este un lider. În prima ipostază, câțiva
oameni trag cu o funie o povară pe care stă un conducător. În cea de-a doua ipostază, aceeași
oameni trag la aceeași funie având conducătorul de data asta în fruntea lor. Cred că imaginea corectă
a liderului este acesta: el trăgând singur greutatea imensă, iar ceilalți, văzând patosul și credința lui
sunt mișcați și se așează unul câte unul în spatele lui să tragă împreună cu el.

Este ca atunci când se întâmplă o nedreptate și oamenii își văd de traiectoriile lor, împietriți în
indecizie. Este de ajuns unul care să se oprească și să ia atitudine. Exemplul curajului și a determinării
rezonează cu năzuințele celorlalți, care brusc aderă acestei imagini. Este imaginea pe care o aveau în
minte și în suflet dar pentru care nu găseau resursele să o pună în aplicare. Ca să fii lider trebuie să fii
nebun, să te expui ridicolului și criticilor, să nu-ți pese. Să stai împotriva curentului și să riști totul. Nu
ca să faci demonstrații cuiva, ci pentru că altfel nu ai putea trăi cu gândul că puteai schimba ceva și
nu ai făcut-o.

CREDINȚĂ - acesta este lidership-ul

Care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.

Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.

Iisus