Clasa a X-a C Colegiul Național „Barbu Știrbei”, Călărași Prezentare generală Cuvântul „iconostas” provine din greacă, de la είκον (eikon = imagine) şi στασισ (stasis = cadru, stâlp) – susţinător de icoane sau tâmplă. Catapeteasmă este denumirea acelui zid sau perete acoperit de icoane şi făcut din lemn, piatră, marmură, cărămidă sau metal, care desparte cele două părţi principale din interiorul bisericilor ortodoxe -altarul şi naosul. Ea este de origine biblică şi aminteşte de perdeaua care despărţea Sfânta Sfintelor de Sfânta (III Regi 6, 21), atât la cortul Mărturiei, cât şi la templul iudaic din Ierusalim. Bisericile creștine vechi, atât în Răsărit, cât și în Apus, nu aveau tâmplă sau catapeteasmă. Acest grilaj scund de lemn, metal, piatră a fost făcut să împiedece intrarea laicilor în altar şi se numea cancelii (din lat. cancella = grilaj). Panourile care îl compuneau erau despărţite prin coloane legate în partea de sus printr-o grindă orizontală din acelaşi material, frumos sculptate. Trei spaţii libere, prevăzute în Iconostasul Catedralei Mântuirii Neamului din București cancelii, permiteau clericilor să intre şi să iasă din altar. Intrarea din mijloc era acoperită cu o perdea, spre a împiedica privirile celor din naos să pătrundă acolo în timpul slujbelor. Alcătuire În forma consacrată din secolul al XVI-lea încoace, iconostasul are maximum cinci rânduri sau registre de icoane (de jos în sus): 1. Rândul întâi simbolizează Biserica luptătoare, comunitatea creștinilor de pe pământ; 2. Rândul al doilea este alcătuit din icoanele praznicelor împărătești, având în centru icoana Cinei de Taină sau Sfânta Mahramă a Domnului; 3. Rândul al treilea este alcătuit din icoanele celor doisprezece Apostoli, având în mijloc icoana Deisis sau Sfânta Treime; 4. Rândul al patrulea este alcătuit din icoanele a doisprezece proroci (mari și mici) ai Vechiului Testament, având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Oranta); 5. Rândul al cincilea (apare mai rar) este alcătuit din icoanele a doisprezece patriarhi din Vechiul Testament, având în centru icoana Sfântei Treimi la stejarul din Mamvri; 6. Sus, deasupra iconostasului, centrat, se află Sfânta Cruce a Domnului, având de-a dreapta și de-a stânga pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Rândul întâi Rândul întâi – Icoanele Împărătești Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, a doua parte din Sfânta Treime, născut de Fecioara Maria la Betleem. În timpul vieții sale pe pământ, El a pus bazele credinței creștine, având grijă să propovăduiască cuvântul Lui Dumnezeu și să creeze o modalitate pentru credincioși de a comunica cu Creatorul: rugăciunea – Tatăl nostru. El S-a sacrificat pentru binele lumii, îndeplinindu- Și misiunea de a spăla păcatele omenirii. Rândul întâi – Icoanele Împărătești Maica Domnului cu Pruncul amintește de rolul Fecioarei Maria în creștinism. Ea i-a dat naștere lui Hristos și L-a crescut la Nazaret, marcând o figură importantă de iubire în copilăria Fiului Lui Dumnezeu. Rândul întâi – Sfintele Uși Buna Vestire este cunoscută în popor şi ca Blagoştevenia și este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an pe data de 25 martie şi este una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte. Rândul întâi – Sfintele Uși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, este unul din cei patru sfinți Evangheliști, însă el este singurul dintre ei care ne descrie pe larg vestirea Fecioarei Maria, Nașterea Domnului și ne relatează unele detalii despre copilăria Mântuitorului Hristos. Ziua trecerii la cele veșnice a Sfântului Luca este serbată în calendarul ortodox pe data de 18 octombrie. Fiind un bun cunoscător al limbii grecești, a ales să facă misiune atât la Roma, cât și în Grecia și Egipt. Cetățile Tebaida de sus și Lidia au fost doar două dintre locurile propovăduirii sale. Fiind la Teba, în Grecia, unde venise să propovăduiască, la vârsta de 84 de ani, idolatrii înrăiți îl prind și îl torturează pentru credința în Hristos, apoi îl spânzură de un măslin. Are ca simbol vițelul. Rândul întâi – Sfintele Uși Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut mai ales pentru scrierile sale canonice nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa. El este prăznuit de trei ori pe an, după cum urmează: în ziua de 8 mai, în cinstea minunii care are loc la mormantul său; în ziua de 30 iunie, împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli; în ziua de 26 septembrie, când a trecut la cele veșnice. Mai apoi, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, el este ales drept purtător de grijă pentru Fecioara Maria, pe care o însoțește până la cinstita ei Adormire. Sfântul Apostol Ioan este singurul Apostol care nu a murit cu moarte mucenicească. El a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat. Sfanta Tradiție spune că, mai inainte de a trece la cele veșnice, sfântul a luat cu sine șapte ucenici, pe care i-a pus să sape o groapă în formă de cruce, în care s-a și întins de bunavoie, adormind în Hristos. Vreme de mulți ani, în ziua de 8 mai, din mormântul său se ridica un fel de praf minunat, prin care mulți bolnavi se tămăduiau. Are ca simbol vulturul. Rândul întâi – Sfintele Uși Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu a așezat în scris faptele și cuvintele de învățătură ale Mântuitorului Iisus Hristos, adică Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Scrierea sa, lăsată moștenire Bisericii, se bucură de aceeași prețuire ca și cele întocmite de ceilalți evangheliști. Este serbat în calendarul ortodox în data de 25 aprilie. Are ca simbol leul. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu a fost apropiat al apostolilor Petru și Pavel, i-a însoțit pe aceștia în diferite etape ale misiunii lor. După ce a mers împreună cu Petru la Roma, a ajuns episcop în Egipt unde a întemeiat primele comunități creștine. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu este apostolul Africii. Tradiția Bisericii Alexandrine mărturisește faptul că, pe lângă bisericile născute în urma bunei sale vestiri, Marcu a fondat în Alexandria și o școală teologică ce a dat unii dintre cei mai mari teologi din istoria creștinismului. De asemenea există și o Sfântă Liturghie ce îi este atribuită. Pe 25 aprilie, în anul 68, păgânii l-au luat pe sfânt, l-au legat de gât cu o funie și au început a-l târî prin pietre ascuțite, zicând: "Să tragem boul la ocolul boilor!" În tot acest timp, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu îi mulțumea lui Dumnezeu și se ruga, zicând: "În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu!" După ce l-au văzut mort, păgânii au aprins foc, pentru a arde trupul sfântului. Atunci, însă, cerul s-a întunecat și o ploaie cu tunete a stins focul și a alungat tot poporul. Rândul întâi – Sfintele Uși Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos și unul din cei patru evangheliști care au scris despre viața și activitatea Mântuitorului. Este serbat în calendarul ortodox în data de 16 noiembrie. După Înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a rămas la Ierusalim 15 ani, propovăduind conaționalilor săi, adică iudeilor. Sfântul Irineu arată că după aceea s-a dus în Macedonia, apoi în Asia și în cele din urmă în Etiopia unde a propovăduit creștinismul. După unele tradiții ar fi ajuns până în India. Sfântul Matei a fost omorât fiind străpuns cu spada prin spate lângă un altar, din porunca regelui Eggipus al Etiopiei. Are ca simbol un om (înger). Rândul întâi – Ușile diaconești În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinstește Soborul Sfinților Mihail și Gavriil și a tuturor Puterilor cerești celor fără de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu îi prăznuim doar pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ci pe toate cetele îngerești care nu s-au despărțit de Dumnezeu. În iconografie, Arhanghelul Mihail este reprezentat purtând în mână o sabie de foc, semn că el pedepsește păcatul. Sfântul Arhanghel Mihail este pomenit în cărțile Vechiului Testament ca fiind prezent mai ales acolo unde Dumnezeu pedepsește nedreptatea. Din acest motiv Arhanghelul Mihail se arată a fi un inger al dreptății Dumnezeiești. Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia ortodoxă purtând în mână o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei și binecuvântării. Arhanghelul Gavriil este îngerul bunătății și milostivirii lui Dumnezeu. Rândul întâi – Ușile diaconești Sfinții Mucenici și Arhidiaconi Ștefan și Laurențiu sunt cinstiți în calendarul ortodox pe 27 decembrie, respectiv în data de 10 august. Sfântul Ștefan cunoștea foarte bine Scriptura și propovăduia cu multă putere pe Hristos. Saducheii și fariseii au pus niște barbați să spună că L-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. În vremea aceea, blasfemia era pedepsită cu moartea. Ajuns în fața sinedriului, i-a înfruntat pe judecători, iar aceștia au cerut ca Ștefan să fie ucis cu pietre. Sfântul Apostol Ștefan, cel dintâi martir al Bisericii lui Hristos, este primul model de jertfă creștină pentru toți. Se cunosc puține lucruri despre viața Sfântului Laurențiu. Actele sale au fost pierdute în vremea lui Augustin. Legenda spune că era de loc din Nordul Spaniei, care fusese instruit de către Sfântul Sixtus în timp ce era arhidiacon la Roma. Când Sixtius a devenit Papă în 257, Laurențiu a fost hirotonit ca diacon și a fost însărcinat cu administrarea milosteniilor pentru săraci. În 10 august, Sfântul Laurențiu a fost ridicat la sfântă mucenicie, fiind ars pe un grătar pentru credința sa. Legenda spune că avea o voință așa de puternică încât, în loc să le furnizeze informații romanilor când era pe moarte, el a strigat: „Sunt făcut pe partea aceasta! Întoarceți-mă pe partea cealaltă și mâncați!” Rândul întâi – Icoana hramului bisericii Hramul este sfântul patron al unei biserici. Prin extensie, hramul, numit și „Praznicul Bisericii”, este serbarea din ziua patronului Bisericii, de obicei un Sfânt sau o sărbătoare din calendarul ortodox sau catolic, de diferite rituri. După tradiția Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său. Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Naștere Maicii Domnului, Buna-Vestire, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc. Rândul întâi – Icoana Sf. Ioan Botezătorul Sfântul Ioan Botezătorul s-a nascut în familia preotului Zaharia, după cele mai multe izvoare de atestare, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Nașterea minunată a Sfântului Ioan a fost profețită de Îngerul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatal Sfântului Ioan. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă nu putea să aibă urmași. Zaharia nu a crezut în cuvântul îngerului și, drept pedeapsă, a ramas mut până la nașterea sfântului. Ducea o viață de renunțare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, manca miere de albine și lacuste și se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceți ai creștinismului și pentru monahism. În predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a casatorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemnițarea. La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatalui sau vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La indemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezatorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de susținatorii săi în orașul Samaria. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Rândul întâi – Icoana Sf. Ierarh Nicolae Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de creştini pe 6 decembrie și a trăit între sfârşitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. S-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă din copilărie a dovedit credinţă excepţională, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţă, iar în bisericile în care intra, uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la mănăstirea de acolo, unde a devenit preot. Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, dar Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. El a salvat cetatea Mira, tot din Lichia, de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul acolo. Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate şi al celor acuzaţi pe nedrept. Rândul al doilea Rândul al doilea Nașterea Maicii Domnului, prăznuită de Biserică pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din anul bisericesc. A fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează ziua veșniciei, viața fără de sfârșit. Datorită ei, Fiul cel Veșnic al lui Dumnezeu S- a întrupat, a biruit moartea și a dăruit oamenilor viața veșnică în Împărăția Cerurilor. Sfânta Scriptură nu oferă informații despre Nașterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat în scrierile apocrife. Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea și copilăria Maicii Domnului. Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim și era din seminția lui Iuda. Soția lui Ioachim era Ana, fiica preotului Matthan. Erau în vârstă și, fiind lipsiți de copii, erau priviți de ceilalți ca blestemați. Îngerul Gavriil se va arata fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa și poruncindu-le să o numească Maria pe viitoarea pruncă. Rândul al doilea Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (eveniment numit în popor și Vovidenia sau Ovidenia), sărbătorită pe 21 noiembrie, pe amintește de momentul în care Maica Domnului, copilă fiind la vârsta de 3 ani, a fost adusă de părinții săi la templul din Ierusalim și încredințată preoților alături de alte tinere fecioare și văduve. Fecioara Maria a rămas orfană la vârsta de 10 ani și a continuat să locuiască la templu până la 15 ani când arhiereul a hotărât să o căsătorească. Tânăra i-a făgăduit acestuia că Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea Nașterii Mântuitorului când ea avea 12 ani și că a fost promisă lui Dumnezeu, alegând o viață de feciorie neîntreruptă. Astfel, Fecioara Maria a fost logodită cu bătrânul Iosif, în vârstă de 80 de ani, care a dus-o la casa lui din Nazaret. Ultima sarcină pe care Fecioara Maria a primit-o de la arhiereu înainte de plecarea ei din templu a fost de a țese o catapeteasmă pentru Sfânta Sfintelor. Această catapeteasmă s-a rupt în timpul Pătimirii Domnului pe Rândul al doilea Buna Vestire este cunoscută în popor şi ca Blagoştevenia și este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an pe data de 25 martie şi este una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte Rândul al doilea Cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea firească a vieții Mântuitorului, este Nașterea Domnului, numită în popor și Crăciunul, la 25 decembrie, este sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătura cu sărbătorile iudaice corespunzătoare. Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Iisus este născut acolo și pus într-o iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l adore. În relatarea lui Matei, magii urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret. Rândul al doilea Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și de dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere. În acest moment se făcea și curățirea mamei. În Templu sunt întâmpinați de dreptul Simeon și de prorocița Ana. Potrivit Tradiției, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curatirea lor și inchinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a nascut vine în biserica și în numele familiei aduce pe noul-nascut ofranda lui Dumnezeu, inchinandu-l la altar. Rândul al doilea Praznicul Botezului Domnului este sărbătorit la 6 ianuarie. El este numit în popor şi Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviinţă, ca să primească cineva vrednicia de învăţător sau de preot înainte de 30 de ani. La vârsta de 30 de ani, Iisus Hristos, se duce la râul Iordan, unde are să fie botezat de Sfântul Proroc Ioan. În timpul procesiunii se arată pentru prima oară Sfânta Treime, reprezentată de Fiul întrupat, vocea Tatălui din cer și de Duhul Sfânt ce se pogora asupra Domnului în timpul botezului, dar se afla și sub forma unui porumbel. Rândul al doilea - Centru Cina cea de Taină are loc în Sfânta și Marea Joi din timpul Săptămânii Patimilor. Mai înainte de patima Sa cea de bună voie, prea Bunul nostru Mântuitor a voit să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi. Dar Cina aceasta nu este o simplă masă cu mâncare, cu pâine și vin. Cina cea de Taină este o mare taină, este o jertfă de dragoste, este prima Liturghie creștină săvârșită de însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taină este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de întâlnire, de vorbire și de despărțire a lui Hristos de ucenicii Săi, cărora le dă ultimele sfaturi și porunci. Singur, Hristos, Mântuitorul lumii, înconjurat de cei doisprezece ucenici, stă în cămara de taină, unde spală picioarele cele obosite de drum ale apostolilor, apoi se roagă, mulțumește Tatălui, binecuvântează pâinea și vinul și le împarte, ca pe o Împărtășanie, celor ce sunt de față. Numai Iuda trădătorul și vânzătorul este primit la Cina Domnului, din următoarele pricini: mai întâi ca nu cumva să se deznădăjduiască de a sa mântuire, dacă nu ar fi fost primit la Cină. Apoi, ca să nu-i silească libertatea, care este cel mai mare dar firesc al omului, căci fiecare este liber să creadă și să vină la Hristos sau să se lepede și să fugă de Hristos. Iuda a fost primit la Cină, deși a făcut cel mai mare păcat posibil, ca prin aceasta să ne arate Dumnezeu că primește la pocăință pe cel mai mare păcătos, de se va căi de păcatele sale. Rândul al doilea - Centru Sfânta Mahramă sau imaginea nefăcută de mână omenească, pe care Biserica Ortodoxă o prăznuiește în fiecare an pe data de 16 august, este considerată a fi prima icoană a Mântuitorului Iisus Hristos. Deși nu are nici o atestare evanghelică sau apostolică, Sfânta Mahramă datează încă din timpul vieții pământești a Mântuitorului și este legată de o vindecare miraculoasă a regelui Abgar al V-lea al Edesei. Addai, episcop al Edesei, istorisește că Abgar trimite un pictor să zugrăvească Chipul lui Hristos. Pictorul Îl găsește pe Hristos predicând mulțimilor, dar când vrea să se apuce de portret își dă seama că nu poate face asta, din cauza luminii puternice ce izvora de pe Fața Lui. Atunci, Hristos Își imprimă Chipul pe o pânză pe care o trimite regelui, spre vindecare de boala ce îl chinuia. Rândul al doilea Schimbarea la Față a Domnului este prăznuită pe 6 august. Această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o. Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era „ca soarele”, iar Luca, vorbind despre veșmintele Sale, menționează că „erau ca zăpada”, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, căci „zăpada” nu a fost topită de „soarele” din El. Astfel, firea umană și dumnezeiască ale Mântuitorului sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. Rândul al doilea Intrarea Domnului în Ierusalim a avut loc cu o săptămână înainte de Patimile Sale, mergând pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora, în biserici, se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. Poporul adunat la întâmpinarea Mântuitorului striga: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”. Rândul al doilea Învierea Domnului are loc duminica, după trei zile de la răstignirea pe dealul Golgota din Vinerea Mare. La miezul nopții pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii văzând aceasta, s-au înspăimântat și au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopții, aproape de revărsatul zorilor. învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, zic Evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Ea a văzut și pe îngerul, ce stătea pe piatră, și plecându-se, a văzut și pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit învierea Domnului și au grăit: „A înviat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe Dânsul”. Rândul al doilea Pogorârea Sfântului Duh (sau Rusaliile), prăznuită după 50 de zile din noaptea Învierii, rememorează și actualizează în fiecare an trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh peste Apostolii Mântuitorului, adunați în Ierusalim. Pogorârea Sfântului Duh, alături de sărbătoarea Paștilor, este una dintre cele mai vechi sărbători creștine. În vechime bucuria sărbătorii era amplificată de catehumenii care primeau botezul în această zi într-un cadru solemn și festiv. Tot în vremurile timpurii se aduceau la biserici flori și ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de către iudei la Sărbătoarea Cincizecimii în care se aducea multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltei. Pogorarea Sfantului Duh marcheaza intemeierea Bisericii prin trimiterea de catre Dumnezeu a Sfantului Duh în lume ca sa imputerniceasca pe Sf. Apostoli sa vesteasca Evanghelia. Biserica devine o realitate vazuta prin pogorarea Duhului Sfant, iar a fi crestin inseamna a avea pe Duhul Sfant. Rândul al doilea Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august. Despre această sărbătoare nu găsim informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii. Potrivit acestei Tradiții, Maica Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață. După ce Fecioara Maria și-a cerut iertăciune de la toți, și-a dat duhul. Domnul Însuși S-a coborât din ceruri pentru a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt. Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor și auzul surzilor s-au deschis, ologii și bolnavii s-au vindecat. Rândul al treilea Rândul al treilea Sfântul Apostol Toma este unul din cei 12 Apostoli chemați direct de către Mântuitorului nostru Iisus Hristos și este prăznuit de către Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 6 octombrie. Credincioșii îl cunosc mai bine după porecla pe care a primit-o – “Toma-Necredinciosul” sau “Toma-Dydimus (Toma-Geamănul)”. În călătoriile sale, propovăduind Învierea Domnului, înființează mai multe Biserici Creștine în Palestina, Mesopotamia, Etiopia, India și Parția. În arta bisericească Sfântul Toma este prezentat ca stând în genunchi în fața Mântuitorului și atingându-i coapsa. De asemenea, datorită meseriei de constructor care i-a fost atribuită, este prezentat cu o riglă și un echer în mână. Rândul al treilea Sfântul Apostol Simon Zilotul nu este altul decât mirele de la Cana Galileii. Este cinstit pe 10 mai. La nunta acestuia, Iisus a facut prima minune - prefacerea apei în vin. I s-a dat numele de „Canaanitul” și de „Zilotul” spre a-l deosebi de Sfântul Petru și de Sfântul Simeon „fratele Domnului”, urmașul Sfântului Iacob la Episcopia Ierusalimului. Sfântul Simon Zilotul este cel care și-a lăsat casa, părinții și mireasa pentru Mirele cel ceresc. Sfântul Simon Zilotul era cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos și Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, mirele cel din Cana a început a propovădui și el, alături de Apostoli, Evanghelia în toată lumea. El a propovăduit în Mauritania, Africa și Britania, unde și-a dat și sufletul, fiind răstignit și îngropat. Rândul al treilea Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Având în vedere că Andrei era evreu, nu se cunoaște cu certitudine dacă numele Andrei era numele său real (acesta fiind de origine grecească). Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras, fiind cunoscută tradiția care afirmă ca Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X. Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul Romaniei”. Rândul al treilea Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu a așezat în scris faptele și cuvintele de învățătură ale Mântuitorului Iisus Hristos, adică Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Scrierea sa, lăsată moștenire Bisericii, se bucură de aceeași prețuire ca și cele întocmite de ceilalți evangheliști. Este serbat în calendarul ortodox în data de 25 aprilie. Are ca simbol leul. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu a fost apropiat al apostolilor Petru și Pavel, i-a însoțit pe aceștia în diferite etape ale misiunii lor. După ce a mers împreună cu Petru la Roma, a ajuns episcop în Egipt unde a întemeiat primele comunități creștine. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu este apostolul Africii. Tradiția Bisericii Alexandrine mărturisește faptul că, pe lângă bisericile născute în urma bunei sale vestiri, Marcu a fondat în Alexandria și o școală teologică ce a dat unii dintre cei mai mari teologi din istoria creștinismului. De asemenea există și o Sfântă Liturghie ce îi este atribuită. Pe 25 aprilie, în anul 68, păgânii l-au luat pe sfânt, l-au legat de gât cu o funie și au început a-l târî prin pietre ascuțite, zicând: "Să tragem boul la ocolul boilor!" În tot acest timp, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu îi mulțumea lui Dumnezeu și se ruga, zicând: "În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu!" După ce l-au văzut mort, păgânii au aprins foc, pentru a arde trupul sfântului. Atunci, însă, cerul s-a întunecat și o ploaie cu tunete a stins focul și Rândul al treilea Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut mai ales pentru scrierile sale canonice nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa. El este prăznuit de trei ori pe an, după cum urmează: în ziua de 8 mai, în cinstea minunii care are loc la mormantul său; în ziua de 30 iunie, împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli; în ziua de 26 septembrie, când a trecut la cele veșnice. Mai apoi, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, el este ales drept purtător de grijă pentru Fecioara Maria, pe care o însoțește până la cinstita ei Adormire. Sfântul Apostol Ioan este singurul Apostol care nu a murit cu moarte mucenicească. El a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat. Sfanta Tradiție spune că, mai inainte de a trece la cele veșnice, sfântul a luat cu sine șapte ucenici, pe care i-a pus să sape o groapă în formă de cruce, în care s-a și întins de bunavoie, adormind în Hristos. Vreme de mulți ani, în ziua de 8 mai, din mormântul său se ridica un fel de praf minunat, prin care mulți bolnavi se tămăduiau. Are ca simbol vulturul. Rândul al treilea Sfântul Apostol Petru, sărbătorit pe 29 iunie, numit la naștere Simon era fratele Sfântului Apostol Andrei. Evanghelistul Luca ne descoperă că Petru devine ucenicul lui Hristos, după ce a avut parte de o pescuire minunată (deși se ostenise toată noaptea și nu pescuise nimic, la îndemnul Mântuitorului aruncă mrejele în apă și umple corabia cu pești). Acesta este momentul în care Petru renunță la tot ce avea și îl urmează pe Hristos, devenind „pescar de oameni”. A predicat în ziua Cincizecimii, iar în urma predicii sale s-au botezat trei mii de persoane, urmând apoi să propovăduiască Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Cappadocia, Asia, Bitinia și Roma. S-a sfârșit la Roma, prin moarte martirică, alaturi de Sfântul Pavel, în timpul persecuției lui Nero. După propria lui dorință a fost răstignit cu capul în jos și a fost înmormântat pe dealul Vatican. Rândul al treilea - Centru Deisis este o icoană care Îl reprezintă pe Hristos ca împărat, așezat pe tron, ținând Evanghelia închisă și binecuvântând. El are în dreapta Sa pe Fecioara Maria, iar în stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul, amândoi în picioare, rugându-se. Termenul „deisis” vine din limba greacă și înseamnă rugăciune. Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania precizează că în cazul de față nu este vorba de orice rugăciune, ci de aceea pe care cineva o face pentru altcineva sau pentru alții. Astfel, sfinția sa spune că numele „deisis” vine de la Maica Domnului, cea care sta în dreapta Fiului, implorându-L. Sfântul Ioan Botezătorul este martorul omenității noastre slăbănogite de păcat. Prezența Fecioarei Maria și a Sfântului Ioan Botezătorul alături de Hristos, a fost explicată și în sensul că în Hristos este recapitulată întreaga omenire: Fecioara Maria reprezentându-i pe cei de dupa El, iar Ioan Botezatorul pe cei din Vechiul Testament. Hristos devine împlinirea istoriei, având de-o parte și de alta prorocii și Biserica. Rândul al treilea Sfântul Apostol Pavel, sărbătorit pe 29 iunie, a primit la naștere numele Saul. El și-a desavârșit educația sub îndrumarea rabinului Gamaliel. Sfântul Pavel nu L-a întâlnit pe Mântuitorul în timpul activității Sale pământești. A fost martor ocular al martirizării Sfântului Ștefan, păzind hainele celor care îl loveau cu pietre. Pavel devine unul din cei mai aprigi apărători ai legii mozaice. S-a alăturat cu multă râvnă celor care începuseră să-i persecute pe creștini. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creștinii de acolo și a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecați, Hristos i se arată, învăluit de o lumină strălucitoare, atrăgându-i atenția că cei persecutați nu sunt doar creștinii, ci El însuși. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i-se numele din Saul în Pavel. După o perioadă de trei ani în Arabia, merge în Antiohia Siriei, de unde întreprinde cele trei călătorii misionare dintre anii 45 și 58. Sfântul Apostol Pavel este prins de iudei în Ierusalim, în anul 58. Este ținut în temniță timp de doi ani în Cezareea Palestinei. Pentru că avea cetățenie romană este dus la Roma spre a fi judecat de împărat. A fost martirizat în anul 67, în timpul împăratului Nero, prin decapitare, în același timp cu Petru. Rândul al treilea Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos și unul din cei patru evangheliști care au scris despre viața și activitatea Mântuitorului. Este serbat în calendarul ortodox în data de 16 noiembrie. După Înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a rămas la Ierusalim 15 ani, propovăduind conaționalilor săi, adică iudeilor. Sfântul Irineu arată că după aceea s-a dus în Macedonia, apoi în Asia și în cele din urmă în Etiopia unde a propovăduit creștinismul. După unele tradiții ar fi ajuns până în India. Sfântul Matei a fost omorât fiind străpuns cu spada prin spate lângă un altar, din porunca regelui Eggipus al Etiopiei. Are ca simbol un om (înger). Rândul al treilea Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, este unul din cei patru sfinți Evangheliști, însă el este singurul dintre ei care ne descrie pe larg vestirea Fecioarei Maria, Nașterea Domnului și ne relatează unele detalii despre copilăria Mântuitorului Hristos. Ziua trecerii la cele veșnice a Sfântului Luca este serbată în calendarul ortodox pe data de 18 octombrie. Fiind un bun cunoscător al limbii grecești, a ales să facă misiune atât la Roma, cât și în Grecia și Egipt. Cetățile Tebaida de sus și Lidia au fost doar două dintre locurile propovăduirii sale. Fiind la Teba, în Grecia, unde venise să propovăduiască, la vârsta de 84 de ani, idolatrii înrăiți îl prind și îl torturează pentru credința în Hristos, apoi îl spânzură de un măslin. Are ca simbol vițelul. Rândul al treilea Sfântul Apostol Iacob este prăznuit pe 30 aprilie. Sfântul Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Conform Evangheliilor, a fost prezent la Schimbarea la Față și la rugăciunea lui Iisus de pe Muntele Măslinilor. După Înălțarea Domnului, Iacob cel Mare ar fi făcut o călătorie în Spania, după care s-ar fi reîntors în Palestina, unde ar fi predicat cu succes in ținuturile Samariei și Iudeei, conducând un timp, împreună cu Petru și Ioan, comunitatea iudeo-creștină din Ierusalim. A fost prins și ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.C, din ordinul regelui Herodes-Aggripa I și îngropat tot acolo. Rândul al treilea Sfântul Apostol Bartolemeu fost unul din cei doisprezece apostoli. Este pomenit în Evangheliile sinoptice și în Faptele Apostolilor, iar prăznuirea lui se face la data de 11 iunie (împreună cu Sfântul Apostol Barnaba) și în 25 august (mutarea moaștelor sale). După Pogorârea Duhului Sfânt, Bartolomeu a propovăduit în Asia împreună cu Apostolul Filip, cu sora lui Filip, Mariana și cu Apostolul Ioan. În Hierapolis, împreună cu Apostolul Filip, a fost crucificat cu capul în jos pentru că a omorât un șarpe uriaș pe care oamenii îl adorau și pentru că a vindecat mulți bolnavi prin rugăciunile sale. Sfântul Bartolomeu a fost dat jos de pe cruce în timpul unui mare cutremur pentru că oamenii au crezut că Dumnezeu îi judecă, însă Sfântul Filip murise deja. A mers apoi în India, a tradus Evanghelia după Matei și a vindecat-o pe fiica regelui Armeniei, fapt pentru care a suferit moarte martirică din cauza invidiei fratelui regelui. Rândul al treilea Sfântul Apostol Filip, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 14 noiembrie, sfânt ce nu trebuie confundat cu Sfântul Diacon Filip, prăznuit în ziua de 11 octombrie, este unul dintre cei doisprezece ucenici ai Mântuitorului. El era din aceeași cetate cu Apostolii Andrei și Petru. După primirea Duhului Sfant, acest Apostol a propovăduit credința creștină mai întâi în Asia, fiind însoțit de Sfântul Apostol Bartolomeu și de Mariamni, sora cea după trup a celui dintâi. Propovăduind prin cetăți Evanghelia lui Hristos, multe încercări și necazuri a suferit Sfântul Filip și însoțitorii săi de la cei necredincioși, fiind bătuți cu toiegele, aruncați în închisori și zdrobiți cu pietre. Precum arată unele documente recent descoperite, Sfântul Filip l-a însoțit pe Sfântul Apostol Andrei în Sciția, adică în Dobrogea de astăzi, pentru a face cunoscută Evanghelia lui Hristos. Sfântul Apostol Filip a fost martirizat în anul 80, la vârsta de 87 de ani, în cetatea Hierapolis, în centrul Asiei Mici, unde a fost bătut cu pietre și răstignit cu capul în jos. Rândul al patrulea Rândul al patrulea Sfântul Proroc Avacum a fost răpit de un înger al Domnului, pe când duce mâncare celor de la câmp, fiind astfel dus la Sfântul Proroc Daniel care era în captivitate în Babilon flămând și lipsit de putere. El este prăznuit în calendarul ortodox în data de 2 decembrie. Înainte de căderea în robia babiloniană a evreilor, Avacum a prorocit căderea Ierusalimului, distrugerea Templului și întoarcerea din robie a evreilor. Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim (586 î.Hr.), prorocul a fugit din pământul lui Israel. Pe timpul războiului cu babilonienii, Sfântul Proroc Avacum s-a retras în Arabia. Sfântul Proroc Avacum trecut la cele veșnice cu doi ani mai înainte de întoarcerea poporului din robie și a fost îngropat în satul său. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Naum era din Elcheseea, de cea parte de Iordan, în dreptul Vegavariei, din seminția lui Simeon. Acesta, după Sfântul Proroc Iona, a prorocit ninivitenilor, cum că cetatea lor se va pierde cu apă și cu foc; lucru care s-a și făcut. Pentru că ninivitenii care se pocăiseră puțină vreme prin propovăduirea lui Iona, văzând că nu s-a împlinit asupra lor prorocirea acestuia, iarăși s-au întors la faptele lor cele rele dintâi și iarăși au pornit spre mânie îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Deci i-au ajuns pe ei această pierdere în chipul următor: era lângă Ninive un iezer mare de apă, care înconjura cetatea, și, făcându-se cutremur mare de pământ, s-a scufundat cetatea în iezerul acela; iar o parte a cetății, care rămăsese pe munte, ieșind foc din pustie a ars-o. Sfântul Proroc Naum a mai prorocit și altele din cele ce aveau să fie și a adormit cu pace la patruzeci și cinci de ani de la nașterea sa și a fost îngropat cu cinste în pământul său. Sfântul Proroc Naum este prăznuit în calendarul ortodox pe 1 decembrie. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Iezechiel este denumit „profetul fidelității divine”, deoarece el a întărit credința în Dumnezeu, atunci când poporul iudeu a fost luat în robia Babiloniană. El face parte din cei patru mari proroci ai Vechiului Testament, alături de Isaia, Ieremia și Daniel. Este serbat în calendarul ortodox în data de 21 iulie. Sfântul Proroc Iezechiel a avut o viziune cu viitorul poporului evreu și al întregii omeniri. Prorocul a văzut un nor strălucitor și limbi de foc ce ardeau continuu, răspândind raze strălucitoare, în mijlocul cărora strălucea un metal ca în văpaie Acesta a mai văzut de asemenea, făpturi ce aveau formă umană însă cu patru fețe. Fiecare avea în față chip de om, în dreapta chip de leu, în stânga de bou iar în spate de vultur. Lângă fiecare creatură era o roată de la pământ iar margine ei era plină cu ochi. Pe când a avut această viziune Sfântul Proroc Iezechiel a căzut la pământ înspăimântat, dar vocea Domnului i-a poruncit să se ridice. Domnul i-a spus că îl trimite să predice poporului lui Israel. Acesta reprezintă începutul slujirii lui Iezechiel ca proroc. După o veche tradiție iudaică a fost omorât de evreii din seminția lui Gad din pricina nenorocirilor prorocite (l-a acuzat pe unul dintre prinții evrei de idolatrie). Legat de cai sălbatici, trupul acestuia a fost Rândul al patrulea Sfântul Proroc Isaia, născut la Ierusalim, este prăznuit în calendarul ortodox pe data de 9 mai. Marile prorocii ale lui Isaia se referă la întruparea Domnului, la Nașterea Lui din Fecioara Maria, la loan Botezătorul și la multe evenimente din viața Mântuitorului Hristos. Acest Proroc a primit și darul facerii de minuni. Astfel, când Ierusalimul era asediat de dușmani și era o secetă cumplită, Isaia s-a rugat lui Dumnezeu și a curs apă de sub Muntele Sion. • Această apă s-a numit Siloam, care înseamna „trimis”. Mai târziu, Domnul avea să îndrepte pașii celui orb din naștere către această apă, în care să se scalde și astfel să-și recapete vederea. • În timpul domniei Regelui Manase, Sfântul Proroc Isaia s- a ridicat împotriva obiceiurilor păgâne. Acesta a fost motivul pentru care a fost scos din cetate și tăiat în două cu fierăstrăul. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Moise este cinstit pe 4 septembrie. Sfantul Moise a trăit cu 1500 de ani înainte de Întruparea Domnului Hristos şi a locuit la curtea faraonului. El a lăsat scrise primele cinci cărţi din Sfânta Scriptură. Sfântul Proroc Moise este persoana aleasă de Dumnezeu să scoată poporul lui Israel din robia egipteană și mesagerul ales să propovăduiască Cele zece porunci. La 40 de ani a fugit în Madian, lângă Muntele Sinai, pentru că a ucis un egiptean. După alţi 40 de ani, pe care i-a trăit ca păstor, Dumnezeu i-a poruncit să scoată evreii din Egipt. Pentru că faraonul nu a vrut, Dumnezeu a bătut Egiptul cu 10 pedepse, iar faraonul şi oastea sa au fost înghiţiţi de mare după ce a fost despărţită de toiagul lui Moise pentru ca evreii să ajungă pe celălalt mal. Alţi 40 de ani au călătorit evreii prin pustiu, unde Moise le-a fost proroc şi legiuitor. Sfântul Proroc Moise a murit la 120 de ani, fiind înmormântat pe muntele Nebo. Rândul al patrulea Sfântul Proroc și Dreptul Rege David a fost cel de- al II-lea Rege al Israelului biblic, urmându-i regelui Saul și a domnit peste regatul lui Iuda între 1010– 1002 î. Hr. (7 ani), iar peste Regatul unit al Israelului între 1002–970 î. Hr. (33 de ani). El este autorul a cel puţin 73 de Psalmi din Sfânta Scriptură și unul dintre Strămoșii Domnului nostru, Iisus Hristos. Deși Domnul nu l-a lăsat pe David să-i construiască Primul Templu în Ierusalim, acesta în schimb a pus deoparte mult aur și obiecte de podoabă din prăzile de război pentru a fi folosite în construirea acestuia. A cumpărat aria viitorului templu, unde a construit numai un altar. Sfântul Proroc David este cinstit pe 17 decembrie. Rândul al patrulea - Centru Icoana Maicii Domnului Oranta este o icoană des întâlnită a Maicii Domnului, mai ales în frescă. Cele mai timpurii icoane de acest fel se găsesc în picturile catacombelor romane, mai întâi ca figuri simbolice, de pe la mijlocul secolului al II-lea. Inițial, orantele reprezentau personificarea rugăciunii, mai ales cea adresată de sufletul mântuit pentru cei aflați pe pământ. În mod tradițional, oranții și orantele îndreptau mâinile către cer; întinderea brațelor în lateral este o atitudine mai deosebită. Gestul întinderii mâinilor în lateral la rugăciune a fost comparat de Tertulian cu răstignirea lui Hristos pe cruce. La egipteni, sufletul Kha era reprezentat ca un trup cu brațele ridicate; această ideogramă se alătura numelui persoanei decedate. Apoi, această reprezentare s-a încreștinat. Astfel, în tradiția creștină, Maica Domnului este imaginea supremă a omului mântuit. Ținând brațele întinse lateral, ea îmbrățișează, în orizontul rugăciunii, întreaga comunitate umană. Rândul al patrulea Sfântul Proroc și Rege Solomon a fost fiu al lui David şi al Batşebei, rege al Israelului timp de 40 de ani (971-931), a avut o domnie faimoasă, prosperă şi tihnită. Este constructorul Templului din Ierusalim. A atins cea mai mare înţelepciune omenească posibilă. El este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el, cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii. El primește, pe deasupra, bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el. Iisus Mântuitorul face referire la înţelepciunea şi slava lui Solomon. Scrie în timpul vieții numeroase pilde și alcătuiește paslmii 72 și 127. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Aaron în Vechiul Testament a fost fratele mai mare al lui Moise. Lui Aaron și urmașilor săi le-a fost încredințată preoția în Iudeea. El a vorbit în numele lui Moise și a fost cel care l-a determinat pe faraon să îngăduie plecarea israeliților din Egipt. Dumnezeu i-a însărcinat pe Aaron și pe Moise cu comemorarea acestui eveniment la sărbătorirea Paștelui evreiesc (Pesah), iar Aaron și fiii săi au primit autoritate preoțească de la Moise. Deși Aaron este o figură centrală în Cartea Exodului, el aproape că dispare mai târziu. Este considerat ca fiind responsabil pentru idolatrizarea vițelului de aur de către israeliți, în timp ce Moise se afla pe muntele Sinai și primea Legea lui Dumnezeu. Moartea sa, la 123 de ani, este menționată în Numerii. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Ieremia, alături de Isaia, Iezechiel și Daniel, face parte din marii profeți ai Vechiului Testament. Sfântul Proroc Ieremia este cinstit pe 1 mai. A trăit în jurul anului 600 î.Hr., când evreii au fost luați în robia babilonică de către împăratul Nabucodonosor. Numele său înseamnă "Iahve înalta", era preot, iar profeția sa a fost trecută în scris de Sfântul Proroc Baruh. A fost supranumit profet al lacrimilor sau al plângerilor, deoarece a plans pentru poporul iudeu care se depărtase de Dumnezeu și slujea idolilor și care a atras astfel pedeapsa divină. El a început să prorocească de la vârsta de cincisprezece ani, în timpul împăratului Iosia, predicând pocăința către rege și către nobilii săi, către prorocii cei mincinoși și către preoții templului. Ieremia a ajuns apoi în Egipt unde a trăit vreme de patru ani. Ieremia le-a prorocit egiptenilor căderea idolilor lor și sosirea Fecioarei împreună cu Pruncul în Egipt. Sfântul Proroc Ieremia a fost omorât cu pietre de către iudei. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Daniel este cinstit pe 17 decembrie. El s-a născut din seminția lui Iuda, seminție împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi. Datorită înțelepciunii sale, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Refuză să se hrănească din bucatele împăratului și îi descoperă acestuia că printr-o altă hrană (doar semințe și apă) se pot arăta mai frumoși la chip decât cei ce se hrăneau din masa împăratului. A tâlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrajitor de la palatul acestuia nu a reușit să le explice. Refuza să se închine idolilor și este aruncat într-o gropă cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieși nevătămat. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de această dată va ieși nevătămat. Daniel și cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar se află că la Învierea lui Hristos, au înviat și aceștia și s- au arătat multora. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Iona este serbat în calendarul ortodox în data de 21 septembrie. Sfântul Proroc Iona a fost trimis de către Dumnezeu să-i îndemne pe niniviteni la pocăință pentru viața lor păcătoasă. Iona, însă, temându-se să nu fie ucis de niniviteni, fuge la Tarsis, port din Fenicia, sperând că se poate ascunde de mânia Domnului. Corabia pe care se îmbarcă este cuprinsă de o furtună devastatoare, care o scufundă. Ajuns în valuri, Sfântul Proroc Iona este înghițit de un chit (balenă) în burta căruia petrece trei zile și trei nopți, perioadă în care se roagă lui Dumnezeu pentru iertare, stând în picioare și cu mâinile orizontale, în formă de cruce. Domnul i-a ascultat ruga fierbinte și chitul l-a vărsat pe uscat, primind din nou poruncă să meargă la Ninive. De data aceasta, Sfântul Proroc Iona se supune. El îi avertizează pe niniviteni că au trei zile pentru a se pocăi, altminteri cetatea lor va fi rasă de pe fața pământului. Iar locuitorii cetății au crezut în mesajul adus lor de Iona, astfel Dumnezeu i-a miluit și nu a mai adus asupra lor relele prorocite de Iona. Rândul al patrulea Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, este cinstit pe 5 septembrie. Sfântul Zaharia a fost preot la Templul din Ierusalim în timpul împăratului Cezar August. În acea vreme, în Țara Sfântă domnea Irod cel Mare, ucigașul de prunci. Din Scriptură aflăm că în vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, în sfântul altar i s-a aratat îngerul Gavriil care i-a vestit că Elisabeta, soția lui, îi va naște fiu, ca răspuns la rugăciunile lor. Zaharia s-a îndoit de cuvintele îngerului, pentru că atât el, cât și soția sa erau înaintați în vârstă. Pentru îndoiala sa, va rămâne mut până când îi va scrie numele fiului pe o tăbliță, după nașterea acestuia. Potrivit tradiției, când Irod a poruncit ca toți pruncii din Betleem să fie uciși, în speranța de a-L ucide și pe Hristos, Elisabeta s-a ascuns cu Ioan într-o peșteră. Irod știa de nașterea minunată a lui Ioan și pentru că ajunsese să creadă ca acesta ar putea fi Mesia, le poruncește soldaților să-l caute și să-l omoare. Pentru că soldații nu l-au găsit pe Ioan, Irod a poruncit ca preotul Zaharia să fie înjunghiat în locul fiului său. Rândul al cincilea(mai rar) Avraam a fost al unsprezecelea patriarh de la Sem, fiul lui Noe. El a avut trei femei, prin pronia lui Dumnezeu, care prin ele să unească toate cele trei grupe de popoare care se trag din seminţia lui Noe. Astfel, prin Sarra, care era din neamul lui Sem, se trage seminţia evreilor, adică semiţii. Din Hetoria, care este din neamul lui Iafet, al doilea fiu al lui Noe, se trag popoarele Asiei şi Europei, adică iafetiţii. Iar din a treia femeie, Agar slujnica, care este din neamul lui Ham, al treilea fiu al lui Noe, se trage seminţia agarenilor sau arabilor, numiţi şi hamiţi. Deci, prin cele trei femei, Avraam a devenit părinte al tuturor seminţiilor pământului, adică al semiţilor (evreilor), al iafetiţilor, adică al creştinilor (indo-europenilor), şi al hamiţilor, adică al arabilor. Când toate aceste trei seminţii vor crede în Hristos, atunci se vor unii toate popoarele şi va fi o turmă şi un păstor. Rândul al cincilea(mai rar) Iosif (tâlcuit „adaos”) a fost fiul lui Iacov şi al Rahelei. Era o fire dreaptă, corectă căci a refuzat avansurile soţiei stăpânului său, Putifar, căpetenia străjerilor lui Faraon. Iosif era o fire smerită căci arată mereu că tălmăcirile viselor sunt de la Dumnezeu, el fiind doar un mijlocitor. Dumnezeu fiind cu el, Iosif se face remarcat atât de Putifar cât şi de căpetenia întemniţaţilor care-l pun priveghetor peste treburile lor. Apoi îi impresionează pe Faraon şi pe sfetnicii acestuia care observă că este dăruit de Dumnezeu cu înţelepciune şi pricepere, din moment ce îi spune faraonului tălmăcirea a două vise şi-l sfătuieşte ce să facă. Aşa că acesta îi oferă stăpânirea asupra întregii ţări a Egiptului (fiind al doilea după Faraon), poziţie din care acţionează cu prevedere, potrivit tâlcuirii visului, şi trece cu bine peste cei 7 ani de foamete, bizuindu-se pe ce adunase în cei 7 ani de belşug. El ajută şi Canaanul şi alte ţări care fuseseră atinse de respectiva foamete. Fire sentimentală şi iertătoare, se împacă cu fraţii săi care-l vânduseră unor ismaeliţi. A avut 11 fraţi şi o soră, a fost căsătorit cu Asineta, o fiică de preot egiptean şi a avut doi copii, pe Manase şi Efraim. Rândul al cincilea(mai rar) Levi este un personaj din Vechiul Testament, al treilea fiu al lui Iacov şi al Leii. El a devenit tatăl unuia dintre triburile lui Israel. Iacov l-a binecuvântat pe Levi şi pe urmaşii lui. Urmaşi ai lui Levi au slujit în sanctuarele lui Israel. Aaron a fost un levit, iar urmaşii lui au fost preoţi. Leviţii îi asistau pe preoţi, fiii lui Aaron. Uneori ei erau cântăreţi; ajutau la uciderea jertfelor şi ajutau, în general, la templu. Leviţii erau dedicaţi slujirii Domnului pentru a executa rânduielile pentru copiii lui Israel. Leviţii erau ei înşişi oferiţi spre folosul copiilor lui Israel ei au devenit astfel proprietatea exclusivă a lui Dumnezeu, dăruiţi Lui în locul primului născut. Rândul al cincilea(mai rar) Isaac este un patriarh din Vechiul Testament. Naşterea lui, când Avraam şi Sara erau bătrâni, a fost o minune. Consimţirea lui Avraam de a-l oferi pe Isaac a fost o asemănare cu Dumnezeu şi Singurul Lui Fiu Născut. Isaac a fost moştenitorul promisiunilor legământului lui Avraam. Trebuia să fie jertfit pe Muntele Moria și a primit exaltarea împreună cu Avraam si Iacov, Rândul al cincilea(mai rar) Palestina în epoca Mijlocie a Bronzului (înainte de 1500 î. Hr.) era divizată în numeroase orașe-stat. Melchisedec era de neam canaanit, popor urmaș al lui Canaan, pe care Noe îl blestemase, neam idolatru cu care evreii aveau să porte multe războaie la revenirea lor din robia egipteană, dar este numit „preot al Dumnezeului celui Preaînalt” cu toate că preoția Vechiului Testament avea să fie instituită prin Aaron, fratele lui Moise, după ieșirea din robie. Pe lângă slujirea sa ca preot, Melchisedec este numit rege al Salemului, probabil un nume prescurtat pentru Ierusalim, care era ocupat de canaaniți în acea vreme. Acest personaj, despre care nu există alte informații anterioare, iese în fața lui Avraam și îi aduce un omagiu, atunci când acesta obține o victorie uimitoare, cu doar 318 slujitori, împotriva a patru regi mesopotamieni. Făcând aceasta, regele recunoaște că victoria lui Avraam putea fi atribuită doar Dumnezeului celui Preaînalt. Astfel, evenimentele au luat o turnură cu totul neobișnuită, deoarece din păgâna lume canaanită se ridică un rege, care nu numai că are aceeași credință ca Avraam și că venerează același Dumnezeu, ci îl și binecuvintează pe acesta, pe care Dumnezeu îl binecuvântase deja. De asemenea, Avraam recunoaște demnitatea preoțească a regelui, oferindu-i zeciuială, practică ce va fi reglementată prin legea lui Moise mult mai târziu. Rândul al cincilea(mai rar) Adam a fost primul om creat pe pământ. Adam este tatăl şi patriarhul rasei umane pe pământ. Greşeala lui din Grădina Edenului l-a făcut să „cadă” şi să devină muritor, un pas necesar pentru ca omenirea să progreseze pe acest pământ. De aceea, Adam şi Eva trebuie slăviţi pentru rolul lor de a face posibilă creşterea noastră veşnică. Adam este cel îmbătrânit de zile şi mai este cunoscut sub numele de Mihail. El este arhanghelul care va veni din nou pe pământ ca patriarhul familiei umane, pregătitorul celei de-a Doua Veniri a lui Isus Hristos. Adam a dat nume tuturor vieţuitoarelor. Înainte de a muri Adam şi-a chemat pe toţi urmaşii de drept la Adam-ondi-Ahman şi i-a binecuvântat. Adam a avut 930 de ani când a murit. Rândul al cincilea(mai rar) - Centru Stejarul Mamvri este locul în care, potrivit mărturiei Sfintei Scripturi, Sfânta Treime s-a arătat Dreptului Avraam, în chipul a trei Tineri călători. Stejarul lui Avraam, aflat în Valea Mamvri, se află la o distanță de 2-3 kilometri sud-vest de Mamvri, în regiunea Hebron, ținutul Canaan. Hebronul este unul dintre locurile sfinte, cinstit deopotrivă de creștini, de evrei și de musulmani. Există păreri care susțin că rămășițele stejarului de la Mamvri sunt vechi de aproape 5.000 de ani, precum și tradiția conform căreia stejarul va muri imediat înaintea celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului. Ambele sunt însă numai păreri, căci acest stejar a fost datat ca având în jur de 850 de ani, iar uscarea acestuia (moartea) s-a petrecut în anul 1996. Stejarul actual este așadar un stejar crescut din tulpina stejarului biblic, pe locul cinstit încă din cele mai vechi timpuri drept locul unde Avraam a primit binecuvântările. Potrivit mărturiilor pelerinilor creștini, circumferința stejarului, pe când era înca viu, era de aproape zece metri. Rândul al cincilea(mai rar) Abel este un personaj din Vechiul Testament - un fiu al lui Adam şi al Evei. A oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât fratele lui, Cain. A fost ucis de către Cain. A primit preoţia de la Adam. Satana a uneltit cu Cain să-l ucidă pe Abel. Rândul al cincilea(mai rar) Noe este un personaj din Vechiul Testament, fiul lui Lameh şi cel de al zecelea patriarh de la Adam. El a mărturisit despre Hristos şi a propovăduit pocăinţa către o generaţie ticăloasă. Când oamenii au respins mesajul lui, Dumnezeu i-a poruncit să construiască o arcă pentru a-şi adăposti familia şi toate animalele, când pământul avea să fie distrus de potop pentru a-i nimici pe cei răi. Domnul a reînnoit cu Noe legământul pe care îl făcuse cu Enoh. Noe a fost rânduit în preoţie când avea zece ani de către Matusala. Oamenii au încercat să-i ia viaţa, dar l-a salvat puterea lui Dumnezeu. El a devenit predicator al dreptăţii şi a predicat Evanghelia lui Isus Hristos. Rândul al cincilea(mai rar) Iov este un personaj din Vechiul Testament - un om drept care a îndurat nenorociri cumplite, dar a rămas totuşi fidel credinţei lui în Dumnezeu. Povestirea lui se află în cartea lui Iov. Deşi cartea vorbeşte despre suferinţele lui Iov, ea nu răspunde pe de-a-întregul întrebării de ce Iov (sau oricine altcineva) suferă durerea şi pierderea familiei şi a bunurilor lui. Cartea clarifică că a avea nenorociri nu înseamnă neapărat că acea persoană a păcătuit. Domnul se poate folosi de nenorociri pentru experienţă, disciplină şi instruire la fel de bine ca şi pentru a pedepsi. Cartea lui Iov ne învaţă că, dacă cineva are o cunoaştere corectă a lui Dumnezeu şi trăieşte o viaţă pe placul lui Dumnezeu, el va fi în stare să îndure mai bine încercările la care este supus. Rândul al cincilea(mai rar) Beniamin a fost al doisprezecelea și cel mai mic fiu al lui Iacov. Mama lui era Rahela, soția lui Iacov. Beniamin s-a născut în timpul călătoriei pe care Iacov și familia lui au luat-o din Padan-Aram până în Canaan. Mama lui Rahela l-a numit Ben-oni, adică „Fiul durerii mele”, înainte de a muri în timpul nașterii, dar Iacov l-a numit Beniamin, adică „Fiul mâinii mele drepte”. Iosif, fratele lui Beniamin, a fost vândut ca sclav de ceilalți frați ai săi. Iosif a devenit mai târziu prim-ministru al Egiptului, iar când frații lui Iosif au refuzat să-l abandoneze pe Beniamin, după ce Iosif i-a pus la încercare, Iosif și-a dat seama că frații săi s-au schimbat în inima și erau dispuși să-și riște viața pentru fratele lor cel mai mic. Prin această încercare, întreaga familie a lui Iacov a fost reunită cu bucurie. Când Iacov și-a binecuvântat pe cei 12 fii ai săi, el îl descrie pe Beniamin ca pe un lup care târâie, devorându-și dușmanii dimineața și împărțind prada seara. Regele Saul și judecătorul Ehud erau descendenți ai lui Beniamin, la fel ca Pavel și profetul Ieremia.După împărțirea Regatului, țara lui Beniamin a servit ca zonă tampon între Israel și Iuda. Rândul al cincilea(mai rar) Așer este un personaj din Vechiul Testament - fiu al lui Iacov şi al lui Zilpa, roaba Leii. Iacov l-a binecuvântat pe Aşer, iar Moise i-a binecuvântat pe urmaşii lui Aşer. Aceşti urmaşi au fost numiţi „oameni aleşi şi viteji”. Rândul al cincilea(mai rar) Patriarh şi profet în Vechiul Testament, Iacov este cel mai mic dintre cei doi fii gemeni ai lui Isaac şi ai Rebecăi. Iacov a obţinut dreptul primului născut în locul fratelui său Esau. Aceasta s-a datorat meritelor şi căsătoriei în legământ ale lui Iacov, în timp ce Esau şi-a dispreţuit dreptul primului născut şi s-a căsătorit în afara legământului. A visat o scară la cer.. S-a căsătorit cu Lea, Rahela, Bilha şi Zilpa. Numele i-a fost schimbat în Israel. L-a văzut pe Dumnezeu la faţă. L-a favorizat pe Iosif. A plecat în Egipt cu familia lui. I-a binecuvântat pe fiii lui şi pe urmaşii lor. Deasupra iconostasului Deasupra iconostasului Sfânta Cruce este semnul jertfei și altar de jertfă, fiind în același timp și „semnul lui Hristos” și al creștinismului. Este, de asemenea, după Sfânta Scriptură: „Semnul Fiului Omului“. Prin ea orice creștin descoperă iubirea lui Hristos drept chemare și răspuns. Este semnul schimbului de iubire între Dumnezeu și credincioși. Hristos nu se rușinează de crucea Sa, pentru că prin ea a mântuit lumea, i-a iertat păcatele, i-a arătat astfel cea mai înaltă iubire a Sa față de ea, dar prin aceasta i-a și câștigat-o pe cea a omenirii. De aceea în Sfintele Evanghelii, se vorbește deopotrivă de „Crucea lui Iisus“ și de crucea celui ce-L urmează pe Iisus. Crucea este, deci, semnul și locul în care omul se întâlnește cu Iisus. Pe 14 septembrie este sărbătorită în calendarul creștin Înălțarea Sfintei Cruci, adică ziua în care crucea găsită în 13 septembrie 326 la Ierusalim de Elena Augusta a fost arătată poporului. Deasupra iconostasului Sfânta Fecioară Maria ocupă în cultul Bisericii Ortodoxe un loc de frunte, înaintea tuturor făpturilor văzute și nevăzute, fiind cinstită în mod deosebit, mai presus decât toți sfinții și decât sfinții îngeri, tocmai pentru faptul că prin nașterea dupa trup a Mântuitorului, ea este făptura umană cea mai pătrunsa de Duhul Sfânt, dumnezeirea însăși sălășluindu-se în ea atunci și pururea. Învățătura despre Sfânta Fecioară Maria stă în legătura cu învățătura despre Iisus Hristos și cea despre mântuirea neamului omenesc. Deosebita cinstire pe care Biserica Ortodoxă o acordă Sfintei Fecioare Maria izvorăște și se fundamentează pe o serie de prerogative sau elemente speciale care alcătuiesc mariologia: calitatea de Născătoare, pururea fecioriei și rolul mijlocitor pe lângă Iisus Hristos. Deasupra iconostasului Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut mai ales pentru scrierile sale canonice nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa. El este prăznuit de trei ori pe an, după cum urmează: în ziua de 8 mai, în cinstea minunii care are loc la mormantul său; în ziua de 30 iunie, împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli; în ziua de 26 septembrie, când a trecut la cele veșnice. Mai apoi, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, el este ales drept purtător de grijă pentru Fecioara Maria, pe care o însoțește până la cinstita ei Adormire. Sfântul Apostol Ioan este singurul Apostol care nu a murit cu moarte mucenicească. El a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat. Sfanta Tradiție spune că, mai inainte de a trece la cele veșnice, sfântul a luat cu sine șapte ucenici, pe care i-a pus să sape o groapă în formă de cruce, în care s-a și întins de bunavoie, adormind în Hristos. Vreme de mulți ani, în ziua de 8 mai, din mormântul său se ridica un fel de praf minunat, prin care mulți bolnavi se tămăduiau. Are ca simbol vulturul. Bibliografie/Webografie/Surse 1. https://doxologia.ro/viata-bisericii/iconografie/ce-reprezinta-iconostasul-care-acopera-ochii-credinciosilor 2. https://doxologia.ro/viata-bisericii/iconografie/icoanele-iconostasului 3. https://pravila.ro/sfantul-apostol-si-evanghelist-luca-18-octombrie/ 4. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-apostol-evanghelist-luca 5. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ioan-evanghelistul-137473.html 6. https://pravila.ro/sfantul-apostol-si-evanghelist-marcu-25-aprilie/ 7. https://pravila.ro/sfantul-apostol-si-evanghelist-matei-16-noiembrie/ 8. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfintii-arhangheli-mihail-gavriil-73102.html 9. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-arhidiacon-stefan-98539.html 10. https://www.unitischimbam.ro/laurentiu-arhidiaconul/ 11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hram 12. https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/viata-sfantului-ioan-botezatorul-145586.html 13. https://www.europafm.ro/cine-a-fost-sfantul-nicolae-ocrotitorul-copiilor-saraci/ 14. https://www.crestinortodox.ro/nasterea-maicii-domnului/nasterea-maicii-domnului-121115.html 15. https://www.condoleante.ro/articole/intrarea-maicii-domnului-in-biserica-vovidenia-ovidenia-semnificatie-sarbatoare-traditii-obiceiuri-acatistul 16. https://ro.wikipedia.org/wiki/Na%C8%99terea_Domnului Bibliografie/Webografie/Surse 17. https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-domnului-craciunul/craciunul-nasterea-domnului-69570.html 18. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/intampinarea-domnului-99039.html 19. https://basilica.ro/calendar-ortodox-6-ianuarie/ 20. https://doxologia.ro/imagine/cina-cea-de-taina-1 21. https://doxologia.ro/viata-bisericii/iconografie/sfanta-mahrama-domnului 22. https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/schimbarea-fata/schimbarea-fata-domnului-120671.html 23. https://www.unitischimbam.ro/intrarea-domnului-in-ierusalim-duminica-floriilor/ 24. https://basilica.ro/invierea-domnului-sfintele-pasti-3/ 25. https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/pogorarea-sfantului-duh/ 26. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/adormirea-maicii-domnului-120790.html 27. https://calendarulortodox.ro/sfinti/sf-apostol-toma/ 28. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-simon-zilotul-118995.html 29. https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-apostol-andrei/sfantul-andrei-apostolul-lupilor-70414.html 30. https://www.crestinortodox.ro/sfintii-petru-pavel/sfintii-apostoli-petru-si-pavel-119922.html 31. https://www.crestinortodox.ro/religie/icoana-deisis-96868.html 32. https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_cel_Mare_(apostol) 33. https://basilica.ro/sf-ap-bartolomeu-si-barnaba-sf-ier-luca-arhiepiscopul-crimeei/ Bibliografie/Webografie/Surse 34. https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-apostol-filip/sfantul-apostol-filip-138138.html 35. https://pravila.ro/sfantul-proroc-avacum-2-decembrie/ 36. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-naum 37. https://pravila.ro/sfantul-proroc-iezechiel-21-iulie/ 38. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-proroc-isaia-118980.html 39. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-proroc-moise-155267.html 40. https://chirho88888888.wordpress.com/2019/12/15/viata-sfantului-prooroc-si-rege-david/ 41. https://pictordeicoane.blogspot.com/2016/11/mic-dictionar-icoanele-maicii-domnului.html 42. https://ro.orthodoxwiki.org/Solomon#P.C4.83catul_lui_Solomon 43. https://ro.wikipedia.org/wiki/Aaron 44. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-proroc-ieremia-118885.html 45. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-proroc-daniil-cei-trei-tineri-anania-azaria-misail-98385.html 46. https://pravila.ro/sfantul-proroc-iona-21-septembrie/ 47. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-proroc-zaharia-121081.html 48. https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/patriarhul-avraam-parinte-al-multor-neamuri 49. https://ro.orthodoxwiki.org/Iosif_(Vechiul_Testament) Bibliografie/Webografie/Surse 50. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/levi?lang=ron 51. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/isaac?lang=ron 52. https://doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/cine-fost-misteriosul-rege-melchisedec 53. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/adam?lang=ron 54. https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/stejarul-mamvri-hebron-123825.html 55. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/abel?lang=ron 56. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/noah-bible-patriarch?lang=ron 57. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/job?lang=ron 58. https://bible.fandom.com/wiki/Benjamin_(Patriarch) 59. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/asher?lang=ron 60. https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/jacob-son-of-isaac?lang=ron 61. https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/sfanta-cruce-altarul-iubirii-lui-dumnezeu 62. https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/maica-domnului/maica-domnului-69095.html