Biserica “Adormirea Maicii Domnului”

Suceava

Biserica „Adormirea
Maicii Domnului” din Ițcanii
Vechi este o biserică ortodoxă
din municipiul Suceava,
construită în secolul al XVII-
lea în Ițcanii Vechi (astăzi
Hărbărie).

Biserica Adormirea
Maicii Domnului din Ițcani a
fost inclusă în Lista
monumentelor istorice din
județul Suceava, elaborată în
anul 2004, având codul de
clasificare cod LMI SV-II-m-
A-05473.

Biserica este construită din piatră brută, fiind în întregime tencuită în

afară de unele părți speciale (brâul, canelurile și coloanele). Ea este construită în
plan triconic, cu turlă deasupra naosului, întocmai ca și Biserica Aroneanu,
având un pridvor deschis ale cărui arcade semicirculare se sprijină pe coloane
de secțiune circulară sau pătrată. În interiorul pridvorului se mai văd resturi de
frescă, precum și unele imitații de zugrăveală.
 O legendă locală leagă începuturile acestei biserici de numele lui Dragoș
Vodă, descălecătorul Moldovei. Acesta ar fi sosit pe aceste plaiuri venind din
Maramureș și a întâlnit un bătrân pe nume Iațco. Dragoș Vodă i-a poruncit
acestuia ca împreună cu cei din neamul lui să ridice o biserică din lemn.

Cercetările arheologice efectuate au dus la confirmarea parțială a acestei

teorii. Pe locul unde se află astăzi Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din
Ițcani, a existat o biserică de lemn, datând din perioada domniei lui Petru Mușat
(1375-1391).

Biserica, numită "a lui Iațco din țarina Sucevei", a funcționat inițial ca o
mănăstire de călugărițe, Mănăstirea Ițcani, beneficiind de danii din partea mai
multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 23 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a
primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă dreptul de a întemeia un sat în hotarele
sale, cu oameni din țară sau din "țara leșească" (Polonia), scutiți de dări și de
slujbe către domnie, în folosul mănăstirii.
 După desființarea mănăstirii, biserica a fost transformată în biserică
parohială, situație în care se află și astăzi.

În decursul timpului, Biserica din Ițcanii Vechi a fost afectată de

cutremure și incendii, fiind închisă în anul 1937 și repusă în funcțiune în 1950.
O altă serie de lucrări de restaurare au fost efectuate între anii 1988-1989.

În anul 1991, după înființarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, au

fost reluate lucrările de restaurare, sub coordonarea arhitectului Virgil Polizu.
Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 2003 de către Daniela și Ioan
Moldoveanu, iar interiorul a fost
reamenajat. De asemenea, și clopotnița
de tip zvoniță a fost renovată. După
finalizarea acestor lucrări, lăcașul de
cult a fost resfințit la 26 septembrie
2010 de către arhiepiscopul Pimen
Zainea al Sucevei și Rădăuților, iar pr.
paroh Iustin Nistoroaia a primit rangul
de iconom stavrofor.