MĂNĂSTIREA

PUTNA

Postelnicu Daria-Elena
Clasa a XI-a G
 Mănăstirea Putna a fost construită între anii 1466-1469 din ordinul
domnitorului Ștefan cel Mare pentru a comemora importanta victorie dobândită
prin cucerirea cetăţii Chilia. Ea se află la 33 km de orașul Rădăuți, în județul
Suceava, Bucovina.
Ion Neculce, unul dintre cronicarii moldoveni care a scris în Letopisețul
Țării Moldovei, a spus în ,,O samă de cuvinte“ cum ar fi fost ales locul unde să
fie construită mănăstirea Putna: ,, Ştefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă
mănăstirea Putna, au tras cu arcul Ştefan-vodă dintr-un vârvu de munte ce este
lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu“.
Inițial a fost destinată să servească ca necropolă domnească pentru familia
lui Ştefan cel Mare, însă aceasta a căpătat o importanță mult mai mare de atât,
fiind locul în care Ştefan se retrăgea pentru a-şi regăsi liniştea, de aceea au fost
construite o casă domnească și fortificații care s-o protejeze de invadatori și hoți.
Un alt lucru important este faptul că aici se afla o școală în care se predau
și se învățau scrisul și cititul în limba greacă și slavonă, dar și retorica, logica,
muzica bisericeasca şi chiar astronomia. Așadar, pe lângă mănăstire, a fost și-un
centru cultural remarcabil.
Mănăstirea Putna a avut de suferit de-a lungul anilor, fiind victima unor
distrugeri aproape totale.
La data de 15 martie 1484, un puternic incendiu a distrus chiliile şi parţial
biserica. Ştefan cel Mare a decis restaurarea bisericii şi refacerea picturii, în
interior şi exterior.
Pe 2 februarie 1503, simţind că nu mai are mult de trăit, Ştefan cel Mare
emite un testament în care erau recapitulate și reîntărite toate privilegiile
Mănăstirii Putna.
La 150 de ani distanță de la refacerea ei, în anul 1653, Mănăstirea Putna
este distrusă de oştile de cazaci ale lui Timus Hmelniţki. Datorită domnitorul
Vasile Lupu biserica a avut parte de o refacere ca atare, lucrările fiind continuate
apoi de voievozii Gheorghe Ştefan şi Eustaţie Dabija.
În perioada ocupării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, biserica a
suferit multe modificări, ba chiar între 1901-1902 a fost restaurată de arhitectul
austriac Karl Adolf Romstorfer.
Între anii 1969-1970 au avut loc săpături arheologice, descoperindu-se că
actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici
ctitorite de Ştefan cel Mare, ba chiar a fost descoperit faptul că zidurile bisericii
conţin în masa lor elemente de piatră recuperate din zidăriile bisericii construite
de Ştefan cel Mare.
De-a lungul anilor au fost create diverse legende despre Mănăstirea Putna
care au rezistat în timp, până-n zilele noastre.
Se spune că după fiecare bătălie, Ștefan cel Mare ar fi ridicat câte o
biserică. De aceea credea Ion Neculce ,, câte războaie au bătut, atâte mănăstiri
cu biserici au făcut.“. Acest lucru însă nu poate fi confirmat deoarece, în primii
nouă ani de domnie, Ștefan cel Mare a purtat mai multe războaie, dar a ridicat
o singură biserică, aceea fiind la Probota. De asemenea, de la ridicarea
Mănăstirei Putna și până la înălțarea următorului edificiu bisericesc, timp de
mai bine de două decenii, domnitorul nu a mai construit decât o singură
biserică, la Râmnicu Sărat.
Într-o altă legendă se spune că odată, într-o noapte foarte întunecoasă,
pe când Daniil Sihastru se ruga în adâncul chiliei sale de pe valea Vițelului, iar
afară se amestecau urletele lupilor cu mormăiturile urșilor, ar fi sosit la el, să-i
ceară găzduire, Ștefan-Vodă. Acesta, întrocându-se de la o vânătoare din munți,
s-ar fi rătăcit prin partea acelui loc. Cu acel prilej, bătrânul sihastru, având sfat
de taină cu voievodul, l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale
a Putnei, o mănăstire – mănăstirea Putna.
Arhitectura
În interiorul bisericii, camera mormintelor este iluminată printr-o fereastră
situată atât la sud, cât și la nord. Aici odihnește mormântul lui Ștefan cel Mare și
Sfânt. Acesta este protejat de un baldachin din marmură albă, cu o inscripție
care atestă meritele domnitorului ca fondator al sfântului lăcaș.
Pronaosul- Fiind spațiul de primire al credincioșilor, este luminat de
ferestre dispuse simetric, aducând lumină naturală abundentă în interior.
Pridvorul- Acesta servește nu doar ca punct de intrare, ci și ca un spațiu de
reculegere, cu ferestre amplasate pe zidurile de sud, nord și vest. Astfel,
iluminând spațiul, oferă o viziune panoramică asupra împrejurimilor.
Altarul- Este punctul central al bisericii, fiind separat de naos printr-un
iconostas sculptat artistic. Acesta reprezintă o operă de artă în lemn care îmbină
funcționalitatea cu estetica. Naosul este iluminat și el generos prin ferestre
dispuse simetric, având deasupra o turlă deschisă. Turla domină arhitectura
exterioară cu coloane torsionate și ancadramente elaborate. Stâlpii masivi din
piatră care separă naosul de camera mormintelor sunt reprezentativi pentru stilul
robust al arhitecturii bisericești moldovenești. Aceștia susțin arcada ce
contribuie la stabilitatea structurii.
Ferestrele, împodobite cu picturi interioare și protejate de grilaje metalice
exterioare, adaugă un strat de frumusețe și funcționalitate. Pardoseala de
marmură reflectă respectul și sfințenia locului, în timp ce pridvorul păstrează o
legătură mai apropiată cu natura prin lespezile de piatră.
Această descriere a Bisericii Mănăstirii Putna arată nu doar valoarea sa
arhitecturală, ci și semnificația ei spirituală și culturală pentru istoria
românească.

La Mănăstirea Putna se pot vedea și alte elemente de mare valoare, cum ar

fi:
● O cruce cu trei braţe – datată 1503, cea mai veche de pe teritoriul
României.
● Tetraevangheliarul de la Humor – datat 1473. Clopotul Blagoveștenie –
dăruit în anul 1490 de însuși domnul Ștefan.
● Celebrul Acoperământ de mormânt al Mariei de Mangop, care este o
broderie de o mare valoare, datând de la 1477. Este lucrată cu fir de aur,
argint şi mătase colorată pe un fond din atlaz roşu.
● Din epoca lui Ştefan cel Mare se mai află în patrimoniul Putnei şi
cădelniţa de la 1470.
● La Putna se află și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, făcătoare de
minuni. Datează din secolul al XV-lea . Potrivit tradiției, a fost adusă în
Moldova de Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare.
 Din punctul meu de vedere, Mănăstirea Putna nu este frumoasă doar din
perspectiva vizuală, ci și cea sufletească. Am reușit, a doua oară când am
vizitat-o, să mă conectez cu natura și tot ceea ce am văzut.
Interiorul acesteia este foarte frumos, emanând o senzație de liniște și o
căldură specifică. M-am simțit mult mai liniștită după ce am petrecut câteva
minute înăuntru.
Așadar, Mănăstirea Putna este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din
Bucovina, recunoscută ca monument al patrimoniului pentru frumusețea ei
exterioară și interioară.