14 noiembrie 2022

Facultatea de Teologie
MĂ NĂ STIRI DIN BUCOVINA Ortodoxă „Dumitru
Stăniloae” - Iași
1
 Cuprins
Mănăstirea Sihăstria Putnei..................................................................................................................3
Istoria Mănăstirii...............................................................................................................................................3
Biserica „Bunavestire”.......................................................................................................................................3
Sfântul Cuvios Sila.............................................................................................................................................4
Sfântul Cuvios Paisie..........................................................................................................................................4
Sfântul Cuvios Natan.........................................................................................................................................4
Mănăstirea Sucevița.............................................................................................................................5
Introducere.....................................................................................................................................................5
Istoric...............................................................................................................................................................5
Arhitectură........................................................................................................................................................6
Mănăstirea Voroneț..............................................................................................................................7
Introducere.....................................................................................................................................................7
Istoric...............................................................................................................................................................8
Pictura.............................................................................................................................................................9
Mănăstiri, ctitori și Stareți...................................................................................................................10
Prezentarea autorului.........................................................................................................................10
Bibliografie.........................................................................................................................................11

2
Mănăstirea Sihăstria Putnei
Istoria Mă nă stirii
Începuturile Sihăstriei
Putnei urcă în istorie până la
mijlocul veacului al XV-lea. Dornic
de mai multă linişte, un monah din
lavra Putnei, Atanasie, se retrage la
trei kilometri depărtare, în pădure. I
se vor alătura şi alţi sihaştri,
ridicându-şi aici şi o bisericuţă de
lemn.
Pustiită de
poloni la
sfârşitul
secolului al
XVII-lea,
bisericuţa va fi rezidită cu sprijinul
vistiernicului
Figură 1 Ilie Cantacuzino, în
timpul egumenului Lazăr, ucenicul
Mitropolitului Dosoftei al Moldovei.
Urmaşii lui la cârma aşezământului
monahal au fost Teodosie (†1715) și
Dosoftei (†1753).
În a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaşte
o înflorire deosebita în timpul
egumenului Sila (1753-1781). Acum
se ridică o biserică din piatră, cu
hramul Bunavestire, sfinţită în 1758,
şi se efectuează şi alte lucrări, cu
sprijinul unor domnitori şi boieri ai
vremii.
La 24 aprilie 1990, când s-au
început lucrările de restaurare la
Sihăstria Putnei, aici se aflau doar
ruinele vechii biserici din secolul al
XVIII-lea. Acum s-au descoperit
printre dărâmături şi osemintele
galbene şi frumos mirositoare ale
celor trei cuvioşi: Sila, Natan și
Paisie.
Biserica „Bunavestire”
Locașul inițial a fost ridicat
între anii 1754-1758, în timpul
egumenului Sila (1781). După
desființarea Schitului Sihăstria
Putnei din ordinul noii stăpâniri
habsburgice (ultimii ani ai secolului
al XVIII-lea), aşezământul monahal
rămâne pustiu, iar biserica se va
ruina.
Cu prilejul lucrărilor de
restaurare (1990-1996), au fost
găsite printre dărâmături şi
osemintele binemirositoare a
ultimilor trei stareţi ai Sihăstriei:
cuvioșii Sila, Natan și Paisie.
Rezidită din temelii, biserica cu
hramul Bunavestire a fost sfinţită la
29 septembrie 1996.
Locașul păstrează planul
bisericii din secolul al XVIII-lea, cu
delimitarea clasică între altar, naos şi
pronaos, fiindu-i adăugat doar un
pridvor închis.
3
 Lucrările de pictură au fost
efectuate în tehnica frescă de
meșterul zugrav Liviu Dumbravă din
Gura Humorului. În exterior, în afară
de porţiunea de intersecţie cu zidul
clopotniţă ataşat, biserica este
prevăzută de jur împrejur cu un rând
de ocniţe în care sunt reprezentaţi
sfinţi români.
În pridvorul bisericii Buna
Vestire se află spre închinare racla
cu moaștele cuvioșilor stareți Sila,
Natan și Paisie, iar în partea stângă a
naosului credincioșii se pot închina
la icoana Maicii Domnului făcătoare
de minuni.
Sfâ ntul Cuvios Sila
Ieroschimonahul Sila devine
egumen al Schitului în
toamna anului 1753.
Originar din ținutul
Botoșanilor - unde
viețuise un timp în
Figură 2 Schitul Orășeni până
la moartea starețului său Ghedeon -,
viitorul egumen Sila vine la Sihăstria
Putnei pe când avea în jur de 17 ani.
Mănăstirea Sucevița
Figură 5
Figură 6
Sfâ ntul Cuvios Paisie
Despre viața Sfântului Cuvios
Paisie se cunosc puține date. S-a
născut în anul 1701, fiind apropiat ca
vârstă de starețul Sila. A fost
egumen la Mănăstirea
„Sfântul Ilie”, viețuiește
un timp la Mănăstirea
Râșca, după care vine
Figură 3 la Schitul Sihăstria
Putnei.
Sfâ ntul Cuvios Natan
Originar din ținutul Pașcanilor,
cuviosul Natan (Natanail) Dreteanul
Figură 4
a fost mai întâi viețuitor (şi
eclesiarh) al Mănăstirii Putna.
Dornic de mai multă rugăciune și
liniște, se retrage la Sihăstria Putnei
unde primește schima mare.
4
Introducere
Mănăstirea Sucevița este o mănăstire ortodoxă din România, construită
între anii 1583-1586 și situată în satul Sucevița din comuna omonină (județul
Suceava), la o distanță de 18 km de municipiul Rădăuți. Mănăstirea Sucevița a
fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015,
având codul de clasificare SV-II-a-A-05651 și fiind formată din 5 obiective:
 Biserica „Învierea Domnului” -
datând din 1583-1586 și având
codul SV-II-m-A-05651.01;
 Chilii - datând din secolul al XVI-
lea și având codul SV-II-m-A-
05651.02;
 Paraclis - datând din 1583-1586 și
având codul SV-II-m-A-05651.03;
 Turnuri de nord-est și nord-vest -
datând din secolele XVI-XVII și
având codul SV-II-m-A-05651.04
Figură 7
și
 Zid de incintă - datând din
secolele XVI-XVII și având codul SV-II-m-A-05651.05.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și

Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Învierea Domnului” din cadrul
Mănăstirii Sucevița, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei
(Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din
Suceava, Humor și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în
grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Istoric
Tradiția așază pe valea râului Sucevița, între
dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe
la începutul veacului al XVI-lea.
Legenda spune că, mai târziu, pentru
răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a
adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de
ani, piatra necesară actualei construcții. Figură 8

5
Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru
Șchiopul.
Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor
(mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec.
XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente
de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor
biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul
trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis.
Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri
în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență
"muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara
Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele
numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104
m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze,
drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării
(stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.
Arhitectură
ARHITECTURA ÎMBINĂ ELEMENTE DE
ARTĂ  BIZANTINĂ  Ș I GOTICĂ , LA CARE SE
ADAUGĂ ELEMENTE DE ARHITECTURĂ ALE
VECHILOR BISERICI DIN
LEMN DIN MOLDOVA. PICTURA MURALĂ
INTERIOARĂ Ș I EXTERIOARĂ ESTE DE O
MARE VALOARE ARTISTICĂ , FIIND O AMPLĂ
NARAȚ IUNE BIBLICĂ DIN VECHIUL Ș I NOUL
TESTAMENT.
Biserica Învierii de la Mănăstirea
Sucevița a fost inclusă în siturile
protejate care fac parte din Patrimoniul
Mondial UNESCO.

Figură 9

6
Mănăstirea Voroneț

Introducere

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un

complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate
componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de
municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea
constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-
1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea
ce constituie un record pentru acea vreme.
De mici proporții, cu plan trilobat,
având turla cu boltă moldovenească pe
naos, biserica face parte dintre puținele
monumente de arhitectură religioasă
din nordul Moldovei care-și păstrează
în mare măsură forma inițială. În
anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca,
văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea
unui pridvor închis, pentru care adoptă
o soluție unică, în cadrul căreia Figură 10
arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al
pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea
zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției
o mare strălucire.
Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675 și fiind
formată din 4 obiective:

 Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1488, cu pridvor din 1547 și

având codul SV-II-m-A-05675.01;
 Ruine chilii - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-
A-05675.02;
 Clopotniță - datând din 1488 și având codul SV-II-m-A-05675.03 și
 Zid de incintă - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-
A-05675.04.

7
 În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și
Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț,
împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei
(Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din
Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, în
grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul
Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.
Istoric
Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla o biserică de
lemn. Când lucrările de construcție se apropiau de final, Ștefan cel
Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moșia Știlbicani.
Odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și
Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”.
Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după
1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova
medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț după o
perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls
vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață
duhovnicească deosebit de înaltă.
Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe
lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai
relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490,
dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a
fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al
III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu care
dăruiesc sau confirmă anumite donații către
mănăstire. Deseori aceste donații se făceau cu
ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte
sărbători religioase.
Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfântului
Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia
Movilă dăruiește „1 bute săcară, 1 bute slad, 1
poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre
Figură 11
ciară, 6 taleri de chieltuială, 3 zloți la tămâie ”, ca
la 3 aprilie 1602 același voievod să vină cu daruri cu ocazia aceleiași sărbători.

8
La 21 aprilie 1614 întocmește „catastif de praznic ce au dat și miluit .... sfintei
sale mănăstiri a Voronețului” Ștefan Tomșa voievod, care vine cu aceeași
ofrandă. Constantin Mavrocordat dă mănăstirii Voroneț, la 7 noiembrie 1733,
„din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn și cîte 8 dramuri tămâe pe lună ca să
fie pentru luminarea înaintea sfintelor icoane”. În pomelnicul mănăstirii sunt
înscriși spre pomenire boieri cu cele mai înalte ranguri, cu membrii familiilor
lor, ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai importante
lăcașuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII.
Pictura
Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul
lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit
să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn,
dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag
atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea
picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel
Mare (în naos).
Pictura exterioară a
Voronețului, datând din
timpul domniei lui Petru
Rareș, este realizată la un
înalt nivel artistic, fiind
socotită drept cel mai
reușit ansamblu al artei
feudale moldovenești.
Figurile biblice din aceste
fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting
prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care
predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor
scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcătuită
compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl,
registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe
scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii
își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh,
simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului
românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol

9
Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În
registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântărește faptele bune și pe
cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar
în cea de sud iadul.
O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație
creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice
(spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice
păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din
secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a
sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor,
mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

Mănăstiri, ctitori și Stareți

Nume Mănăstire Ctitor Stareț actual

Mănăstirea Sihăstria Vistiernicul Ilie

Nectarie Clinci
Putnei Cantacuzino

ctitorie comună a Stavrofora Mihaela

Mănăstirea Sucevița
familiilor Movileștilor Cozmei

Mănăstirea Voroneț Ștefan cel Mare Monahia Gabriela Platon

10
11